ÎNTOCMIT: Poloșan Armina Letiția [626228]

GESTUL ARHITECTURAL
ÎNTRE
TRADIȚ IE ȘI MODERNITATE

CASA TRADI ȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

ÎNTOCMIT: Poloșan Armina – Letiția

COORDONATOR: Lector Dr. Arh. Vlad Eftenie

Universitatea de Arhitectură și U rbanism “Ion Mincu”, București, România

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 2

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 3

CUPRINS

Preambul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Argument . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Metoda de cercetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

Capitolul 1: Tradiț ie. Arhitectură . Societate
1.1.Antropologie urbană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.Proiectare la s cara umană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3.Identitate – spațiu identitar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.4.Cultura și tradiție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.5.Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

Capitolul 2: Comunitate. Cultură. Percepție
2.1.Noțiuni legate de percepția spațiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.2.Spațiul social . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.3.Specificitatea cadrului arhitectural – urbanistic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.4.Percepția spațiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.5.Politici contemporane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.6.Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

Capitolul 3: Evolu ție. Devenire. Transformări
3.1.Istoric ul Brașov ului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3.1.1. Orașul cetate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3.1.2. Orașul modern burghez . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.1.3. Orașul comunist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
3.2.Orașul actual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 2
3.3.Orașul subiectiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.4.Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 4

Capitolul 4: Tradiție și meșteșug . Studiu de caz asupra Țării Bârsei
4.1.Etnografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
4.2.Meșteșuguri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.3.Breslele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
4.4.Tradiții și obiceiuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
4.5.Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

Capitolul 5: Concluzii generale în urma studiului . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

Capitolul 6: Direcții pentru intervenția arhitecturală în sit
6.1.Muzeul Medieval din Waterford , Irlanda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
6.2.Muzeul Artei în C opaci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
6.3.Muzeul Maritim Național Danez . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
6.4.Muzeul Acropolis din Atena . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
6.5.Prem ise pentru proiectul de diplomă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
6.6.Intenție pentru intervenția în sit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
6.7.Concept și direcții de acțiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
6.8.În concluzie… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 5

P r e a m b u l
În contextul unei inserții de arhitectură în țesutul medieval al cetății orașului Brașov, se
propune abordarea subiectului din direcția științelor umaniste. P ornind de la premisa că spațiul
construit este generator de comportamente și puternic purtător de istorie și semn ificații în
mentalul colectiv, lucrarea de față își propune să afle c are este mecanismul de producere a
acestora și cum acționează ele asupra oamenilor. D e ce se simt oamenii mai bine în centrul
vechi decâ t în alte părți ale orașului ; în ce măsură pot fi găsite aici repere pentru proiectarea
contemporană de arhitectur ă; care sunt tradițiile și obiceiurile brașovene ; cum și cine sunt cei
care l e păstrează ; care sunt me șteșugurile specifice zonei și în ce măsură se mai păstrează ele și
astăzi și ce nevoi ar avea Brașovul pentru a p utea conserva toate aceste tradiții și obiceiuri în
contextual arhitecturii contemporan? Toate acestea sunt întrebări cărora lucrarea le va sugera
câteva direcții de răspuns.

„…Avem ființa umană; nu se potrivește cu clișeul modernității; este personală,
caldă, intimă, socială. În căutarea oportunităților, câștigului și a unei vieți mai bune, ne
mutăm în orașe. Dar oare felul în care construim orașele invită la interacțiune, incluziune
și intimitate? Unde este scara pe ntru măsurarea fericirii într -un oraș?” 1

„…We have the human being. It doesn’t fit the cliché of modernity. It is personal,
warm, intimate, social. In our search for opportunities, money and a better life, we move to
the cities. But does the way we build cities invite for human interaction, inclusion and
intimacy? Where is the scale for measuring happiness in a city?”

1 Filmul „Scara umană” ( titlu original: „Human scale”), de Jan Gehl Architects

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 6

A r g u m e n t
Lucrarea se naște ca punct de sprijin pentru proiectul de diplomă Casa tradițiilor Țării
Bârsei și pune sub lupă ed ificarea într -un loc cu semnificații deosebite la nivelul întregului oraș,
centrul istoric . Se pornește de la premisa că zonele istorice , încărcate de tradiție sunt cele care
creează centre de interes și acționează ca niște poli atract ori multifuncționali. Ele c onstituie
astăzi insule cu rol deosebit de important pentru viața și identitatea civică, având f uncții
complexe în special de reprez entare, turism, cultură, loisir acomodate pe un țesut dens, încărcat
și suprasaturat , care se bazează la origini pe funcțiunea principală de locuire. Termenul de
„insulă” subîntinde însă și alte conotații: ideea de unicitate, izolare, de oază și de liniște într-un
mediu ostil .
Centrele vechi păstrează încă ceva aparte, ceva ce se întâlnește din ce în ce mai greu în
alte p ărți ale orașului, acel civita s (teritoriul unui trib local neroman și centrul său principal2).
Acesta are puterea de a -i face pe oameni receptivi, deschiși, conectați real unii cu ceilalți ș i cu
viața orașului. Aici viața în cetate este înțeleasă ca apart enență la grup, coabitare și perpetuare
a obiceiurilor, a comunit ății și comuniun ii locuitorilor .
Demersul propune o orientare a studiului spre o antropologie urbană și arhitecturală în
raport direct cu tradițiile , obiceiurile și meșteșugurile care s -au pă strat în Țării Bârsei .
Discuția, prin natura ei, se situează la granița dintre m ai multe discipline, ce se împletește atât
în subiectul/obiectul ei (omul) cât și în scopul ei ultim (una din aspirațiile umanității: o viață
mai bună a oamenilor pe Pământ). V ăzută din această perspectivă, arhitectura are ca scop
asigurarea unui cadru optim pentru viața oamenilor .
Lucrarea aduce argumente pe baza cărora arhitectul este îndemnat să își orienteze atenția
asupra resorturil or intime ale devenirii locului, a redesc operirii și conservării obiceiurilor și
oamenilor pentru care construiește. Este solicitat să proiecteze “de jos” de la nivelul străzii, de
unde se pot înțelege mai bine aspectele ignorate ale condiției diversității spațiale3 și al trăirilor
omului . De ase menea, acesta are obligația și în același timp îndatorirea să întrebe mai mult și
să presupună mai puțin, să utilizeze materialele locului , ale naturii , să creez e spații flexibile,
adaptabile.
Se pornește de la premisa evidentă că există o deosebire fundam entală între rațiunile
istorice și antropologice ale celor două tipuri de arhitectură: pe de o parte, țesutul vechi poartă

2 Sursa definiției civitas : dexonline.ro
3 Dr. Arh. Cosmin Caciu , articol publicat în revista Zeppelin – numărul. 122, martie 2014.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 7
în sine semnele raportării la om, la tradiție în virtutea construirii sale în funcție de nevoile
imediate ale acestuia, în timp ce ar hitectura locuirii în beton, exprimată ca fiind un „experiment
arhitectural ce stă sub semnul stupului”4, are la bază rațiuni politice (prin caracterul său, a
atentat la intimitate și la spațiul privat) și economice (preț mic de construcție , număr mare de
locuințe obținute ).
Scopul studiului este de a observa în ce caracteristici ale construitului rezidă întreaga
paletă de comportamente pozitive pe car e le generează un țesut istoric ( apropriere a spațiului,
sentimente de identitate și apartenență, coeziune socială, stare de bine, disponibilitate pentru
comunicare și interacțiune etc. ), pentru a identifica eventualele paliere de traducere a acestora
în limbajul unei arhitecturi contemporane. Scopul final este de a recupera dimensiun ea
profund umană a arhitect urii, arhitectura raportată la nevoile și dorințele omului.
Edificiul propus pentru proiectul de diplomă, Casa tradiț iilor Ț ării Bârsei , va fi prin
natura funcțiunii , prin integrarea și abordarea lui, primul palier de traducere a acestor
semnificaț ii pozit ive în contemporan ul și actual ul orașului Brașov .

Concept ul ce stă l a baza Casei Tradițiilor Țării Bârsei este acela de a crea o alveolă
de memorie activă , în care obiceiurile, tradiția și meșteșugurile ce au constituit nucleul de
formare al orașului vech i să fie adunate, aduse , continuate și transpuse în prezent prin
încurajarea continuării tradițiilor prin crearea unei platform e de evenimente interactive,
a unui spațiu de studiu ș i practică , semipublic/semiprivat, care ar trebui să fie în același
timp o punte între artizani, modul în care ei trăiesc în contemporan ul brașovean și
activitățile și îndeletnicirile omului de astăzi .

4 Dan Pur ic, con ferința „Despre spațiu”

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 8

I n t r o d u c e r e
În contextul unei lumi conduse de stresul cotidian și a unei arhitecturi care a ajuns să se
dedice treptat superficialității, în locul celor trei atribute descrise de Vitruviu s: stabilitate,
funcționalitate, frumusețe , se urmărește definirea legăturilor dintre om, spațiu social, tradiție,
oraș și identitate prin intermediul arhitecturii. În cadrul gl obal în care se găsește omul din punct
de vedere al valorilor sociale, istorice și al naturii relațiilor, se urmărește plasarea studiului în
contextul contemporan și motivarea necesității re -orientării spre om, spre obiceiuri și valori
tradiționale în proi ectarea de arhitectură.
Toate manifestările ce se întâmplă în lume, atât culturale, istorice, cât și de civilizație
umană cu nosc un traseu similar – un punct de pornire, de naștere, o devenire către un punct
maxim culminant și o mișcare descendentă spre fi nal. Această devenire ne plasează astăzi într –
un punct în care viața oamenilor pe Pământ se manifest ă în afara tiparelor cunoscute și uzitate
până acum două secole . Trăim o revoluție culturală, „fără îndoială, cea mai importantă pe care
a trăit -o omenirea de la sedentarizare încoace”5, numită de Françoise Choay „electro –
telematică”6.
În ceea ce privește orașul, această revoluție a determinat noi relații în interiorul
sistemului urban, atât cele fizice (expansiunea puternică și în scurt timp din teritoriu,
acomodarea a noi funcț iuni care să se muleze pe nevoi le omenirii, sistem performant al căilor
de comunicare), cât și celor virtuale (relațiile interumane, mobilitatea informației, virtualizarea
spațiului public etc.). În legătură cu percepția noastră asupr a orașului și modul în care acesta
ni se dezvăluie, Jan Gehl identifică trei paliere majore, trei scări diferențiate prin gradul de
zoom -in: orașul perceput din avion, orașul la nivelul acoperișurilor și orașul la nivelul
ochilor.
Omul, experimentator și t răitor al orașului la nivelul ochilor, este cel ce integrează
totalitatea înțelesurilor și „knits everything together in an urban fabric”7(împletește totul într –
o textură urbană). Orașul este deci o urzeală de fire, o împletitură, printre care se află și o mul
cu viața lui zilnică. Ce se întâmplă, însă când firul cel mai important, cel care generează și dă
sens și viață texturii urbane, se aglomerază și este sufocat în interiorul acesteia? Ce se întâmplă
când urzeala începe să crească, generată de rațiuni st răine ființei intime a omului, de griji, de

5 Choay, Fr., Pentru o antropologie a spațiului , Cuvânt înainte , p.11, Ed. Biblioteca Urbanismul Serie Nouă,
București, 2011
6 Idem.
7 Interviu Jan Gehl, http://www.youtube.com/watch?v=WV0drllbUxY

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 9
interese, de exploatare în interes privat, funcție de trenduri și de mass -media și de valul
mediatic? Acum, când începe să se volatilizeze dimensiunea umană a lumii, lucrarea propune
o întoarcere la om, la tradiț ii și obiceiuri, la origini ca principal reper în gândirea,
construirea, (re)inventarea orașului, respectiv a arhitecturii, în spiritul responsabilității sociale
și a dezvoltării durabile .

Capitolul 1: Tradiție. Arhitectură. Societate.
Lucrarea de față își propune în primă fază să f amiliarizeze cititorul cu termenii specifici
și să contureze baza de discuție din paginile ce vor urma. În contextul acestei lucrări se va
începe cu descrierea stării în care se află relația omului contemporan – brașoveanul – ce trăieșt e
în mediul urban cu tradițiile, obiceiurile și meșteșugurile care se mai păstrează în spațiul
depresionar al Țării Bârsei .
Urmează să se definească termenii și conceptele care constituie fundalul teoretic al
argumentației. Pornind de la definirea antropologiei urbane și a etologiei umane urbane , se va
marca importanța unei abordări a procesului de proiectare la scară umană , la nivelul “de jos” ,
ca necesitate în fața modificărilor produse de m ondializare și de era mediatică. Toate acestea
au reperc usiuni din ce în ce mai mari asupra relațiilor interumane și asupra relației privind
raportarea omului la obiceiuri, tradiții și meșteșuguri .
Se va discuta mai departe despre importanța centrului în cadrul unui oraș, respectiv
specificitatea centrului vech i ca spațiu identitar la nivelul întregii comunități, cu valoare
deosebită în coeziunea socială și cu rol puternic în imaginarul colectiv.
În final, factorii de mediu urban sunt tema pe care se va pune, de asemenea, accent. P rin
înțelegerea și conturarea a cestora și a mecanismelor care compun acest domeniu complex, ce
are efecte directe asupra vieții zilnice a omului, se va pleca mai departe în crearea legăturii cu
istoria omului brașovean și cu obișnuințele, obiceiurile și tradițiile care i s -au creat de -a lungul
vieții. Tradiția are forța de a defini percepția de sine a unei societăți, respectiv de a conecta
prezentul cu valorile culturare și identiare ale spațiului, în cazul nostru Țara Bârsei.

Capitolul 2: Comunitate. Cultură. Percepție.
După înțeleger ea termenilor și a bazelor cu care se va lucra, capitolul al doilea continuă
cu prezentarea conceptului de arhitectură spațială. Se vor trece în revistă într-o primă etapă,
câteva noțiuni legate de percepția spațiului . Se va vedea că aceasta este tributară informațiilor
senzoriale trecute prin filtrul determinărilor culturale ( background -ului cultural) și al memoriei .

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 10
Se va introduce termenul de spațiu social , termen ce definește cadrul în interiorul căruia
au loc relațiile dintre oameni. Se va evidenția te ndința din ce în ce mai accentuată a relațiilor
sociale de a se muta în virtual, fapt cu repercus iuni asupra relațiilor imediate din mediul real .
Interacțiunea, comunicarea respectiv dezvoltarea instinctelor de apartenența la grup a
indivizilor suferă deci , mutații, cu consecințe directe asupra percepției și aproprierii spațiului,
respectiv a orașului.
În continuare se vor discuta câteva p erspective antropologice asupra percepției spațiului ,
foarte ancorate în jurul unui punct central – omul – și având o viziune comună asupra
potențialului arhitecturii de a aduce împreună , nu doar în mod fizic, ci în special civic și
spiritual, oamenii.
Se observă că miza este ancorarea corporală în spațiu prin politici contemporane de
abordare ale spațiului, respectiv parcurgerea la picior sau pe bicicletă a străzilor . Acest lucru
oferă experiențe vizuale și chinestezice complete , devenind cadru al happening -ului urban
(angajare în activități publice, în aer liber, cel mai adesea cu rol cultural , implicare și participare
activă la crearea istoriei urbane ), ce capătă rol important în conștiința populației urbane prin
prisma coeziun ii social e.

Capitolul 3: Evoluție. Devenire. Transformări
După familiarizarea cu relația pe care omul o are cu spațiu, î n cel de -al treilea capi tol al
lucrării, se va face un studiu asupra orașului Brașov, în raport cu celelalte orașe importante ale
României, prin prisma conceptelor ș i atitudinilor expuse mai sus.
Se va vedea cum, din cetatea cu importanță din punct de vedere al negoțului și al po ziției
sale din perioada medievală, Brașovul s -a transformat în mai puțin de o sută de ani într -un oraș
industrial , compus astăzi dintr -o „jumătate bună” și o „jumătate rea”, respectiv centrul vechi ce
păstrează și conservă aerul de cetate și cartierele de blocuri construite în perioada comunistă –
care răspund eau nevoii imediate de locuire de acum 40 -50 ani . Desființarea industriei a făcut
ca aceste cartiere să nu mai aibă niciun centru cu însemnătate majoră la care să se raporteze
(mai ales că în prezent, un centru industrial nu mai poate avea acea valoare de coeziune socială
pe care a avut -o în epoca socialistă), fapt ce întărește valoarea identitară la nivelul întregului
oraș a centrului vechi. În mod paradoxal, însă, aceasta nu se datorează vreunei efer vescențe
culturale , ci strict „culturii de cafenea” dezvoltată, con sumerist, în toate zonele sale.
În continuare, în spiritul celor invocate în primele părți ale lucrării, se va propune o
cercetare pe teren, care să furnizeze date despre felul în care perc ep oamenii centrul vechi în

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 11
momentul acesta . Răspunsurile adunate în urma unui sondaj adresat locuitori lor Brașovului , vor
evidenția atât preferința lor pentru această zonă, cât și felul în care o utilizează, ce așteptări au
de la ea, în ce direcție și -ar dori (sau nu ) să se dezvolte , etc.
Concluziile studiului vor servi pentru înțelegerea aprofundată a locului, respectiv pentru
elaborarea premiselor ce stau la baza conceptului proiectul ui de diplomă, Casa Tradițiilor Țării
Bârsei.

Capitolul 4: Tradiți e și meșteșug . Studiu de caz asupra Ță rii Bârsei
Concret, în această parte se va studia etnografia Țării Bârsei , se vor prezenta obiceiurile
și tradițiile comune pe care spațiul despresionar le -a avut și le mai păstrează ș i astăzi. Întreaga
comunitate ce s -a format în jurul Țării Bârsei din Evul Mediu până astăzi este una puternic
închegată cu o însemnătate culturală și istori că specială. Cele 3 etnii, care au conviețuit
împreună de -a lungul veacurilor, români, sași și maghiari, se remarcă printr -o diferențiere a
obiceiurilor și tradițiilor funcție de fiecare zonă. Dacă în anumite zone găsim obiceiuri păstrate
de către Junii Brașovului, iar în alte zone și astăzi se desfășoară ritualurile privind
renașterea/recolta în agricultură, în altele se păstreza doar cele legate de cele 3 evenimente
hotărâtoare pentru ciclul vieții: nunta, botezul și înmormântarea, din care amintim obiceiurile
legate de nunta din Săcele.
Meșteșugurile și produsele finite ce au ieșit de -a lungul secolelor din mâinile artizanilor
au repreze ntat și ele o puternică monedă de schimb. Datorită poziției sale strategice, cetatea
Brașovului a avut un cuvânt de spus în economia schimbului dintre Orient și Occident.

Capitolul 5: Concluzii generale în urma studiului
În capitolul 5 , se vor puncta ideile principale formulate anterior și se vor identifica
demersul și conceptele esențiale în raport cu proiectul de diplomă , Casa Tradițiilor Țării
Bârsei . În ultima parte a lucrării de disertație Gestul arhitectural între tradiție și modernitate
se vor t rage concluziile în urma studiului efectuat pentru disertație și se vor puncta conceptele
care stau la baza proiectului de diplomă .

Capitolul 6: Direcții pentru intervenția arhitecturală în sit
În această ultimă etapă se vor contura direcțiile pentru int ervenția în sit , se vor analiza
câteva exemple de inițiative similare, care merită a fi luate în seamă și sunt relevante din punct

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 12
de vedere al contextului asemănător, atât pentru rezolvarea arhitecturală și integrarea
programului în situl dat, cât și pent ru programul propus.
Ultima parte a capitolului prezintă premisele pentru proiectul de diplomă, intenția
pentru intervenția în sit și justificarea alegerii acestuia.
Obiectul arhitectural propus la finalul acestui studiu, prin ceea ce va însemna el la
nivelul orașului ș i al comunității , va fi un spațiu al interacțiunii, al realului, al perpetuării
identității orașului și a Țării Bârsei .

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 13

M e t o d a d e c e r c e ta r e
Studiul pentru această lucrare a însemnat, mai degrabă , căutarea unor confirmări pentru
gândurile și teoriile pe care de multă vreme le aveam în minte, atât despre arhitectură, cât și
despre Brașov.
El a început cu documentarea termenilor tradiție, comunitate și evoluție. Mențiunile lui
Jan Gehl despre ființa umană, care nu se potrivește clișelui modernității8 din filmul <Scara
umană>, a u dus la studiul amănunțit al teoriilor lui Jan Gehl, în ORAȘE PENTRU OAMENI și
CUM SE STUDIAZĂ VIAȚA URBANĂ , din care am înțeles abordarea proiectării contemporante
la nevoil e umane. Jan Gehl și -a dedicat viața studiilor despre viața urbană, îndemnând arhitecții,
proiectanții, dar și oamenii de rând să acrode o mai mare importanță a vieții publice.
Françoise Choay, pe de altă parte, a reprezentat încă din anii de studi u o inspirație în
ceea ce privește antropologia spațiului. Ea afirmă că < originea și evoluția au fost în corelație
cu condițiile naturale și socio -culturale >, fapt care va fi demonstrat prin argumente în lucra rea
de față și documentat din operele ei ALEGORIA PATR IMONIULUI și PENTRU O
ANTROPOLOGIE A SPAȚIULUI .
Studiul continuă cu o documentare a evoluției Brașovlui de la originile sale până în
prezent. Surse precum Iulius Teusch, Sextil Pușcariu sau Irina Băldescu și documentațiile lor
istorice despre Transilvania sau evoluția Țării Bârsei de -a lungul veacurilor, au determinat
metod ele de intervenție în sit și rezolvarea problematicilor ridicate.

Continuând în același registru personal, cred că această putere a Brașovului, pe alocuri
latentă, de a fi un oraș pentru oamenii săi este înscrisă chiar în felul orașului de a se defini.
Forma sa fizică, în felul în care a crescut, s -a dezvoltat și s -a așezat pe pământ, între munți, în
depresiunea Brașovului, protejat de înălțimi, purtând câte un sens și o poveste în fiec are stradă,
potecă, curte, casă sau locuință. Tocmai pentru aceste sensuri, înțelesuri și povești îmi doresc
să nu se piardă, am început documentarea pentru proiectul de diplomă, prin paralela făcută între
ancorarea în tradiția și modernitatea gestului arhit ectural. Lucrarea de față , Gestul Arhitectural
între Tradiție și Mordenitate reprezintă cercetarea documentară a proiectului de diplomă Casa
Tradițiilor Țării Bârsei .

8 Filmul „Scara umană” ( titlu original: „Human scale”), de Jan Gehl Architects

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 14

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 15

C a p i t o l u l 1
T r a d i ț i e. A r h i t e c t u r ă. S o c i e t a t e

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 16

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 17

Conceptele ce urmează sa fie discutate stau la baza studiului; ele creionează limite și
fundamente al abordării, și determină cadrul științif ic al diferite lor paliere: arhitectural,
urbanistic , antr opologic, social, cultural , etc.

1.1. A n t r o p o l o g i e u r b a n ă
Eric Wolf (1923 -1999): „Antropologia este cea mai științifică
dintre științele umaniste și ce a mai umanistă dintre științe”.

Antropologia este definită ca știință care studiază originea, evoluția și diversele tipuri
fizice ale omului, în corelație cu condițiile naturale și social -culturale sau învățătură despre
om9. Apare, deci, naturală o abordare antropologică a spațiului, și a tradițiilor orașului Brașov,
ca reflexie a relați ei om -arhitectură.
Termenul de antropologie urbană se naște în urma descoperirii impactului major al
globalizării asupra fondului construit și al vieții oamenilor. Acesta militează pentru „ apariția
practicilor de amenajare a spațiului ca dimensiune antrop ologică fundamentală, ocultată
mereu în folosul economiei și tehnicii , de analiștii mondializării ”.10
Etologia este „ramură a biologiei care studiază comportamentul an imalelor în mediul
lor natural”11, „disciplina care are ca obiect studiul moravuril or, al o biceiurilor popoarelor”12
O tratare în cheie etologică (comportamentală) dezvăluie arhitectului acele ascunzișuri
și detalii ale relației intime om – oraș, diferitele niveluri și layere ale aproprierii unor zone sau
locuri anume și rațiunile dezvoltării ace stor percepții. E tologia umană urbană nu are (încă) un
cadru teoretic bine delimitat, tocmai fiindcă obiectul său de studiu este atât de vast și d epinde
de multe alte variabile. A stfel că o raportare asupra ace stor chestiuni este binevenită. Modul în
care omul se raportează la oraș și comportamentul lui în mediul urban este văzut în strânsă

9 Sursa definiției antropologiei : dexonline.ro
10 CHOAY, Fr., Pentru o antropologie a spațiului , Cuvânt înainte , p.13, București: Ed. Biblioteca urbanismul serie
nouă, 2011
11 Dicționar Universal Ilustrat al Limb ii Române , București : Editura LITERA, 2011
12 Sursa definiției etologiei : dexonline.ro

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 18
relație cu capacitatea diferitelor spații de a întreține vitalitatea și energia urbană și de a genera
sentimente de identitate și apartenență, acesta trebuie să constitu ie repere esențiale pentru
proiectarea de arhitectură și pentru raportarea arhitectului la contextul în care construiește .

1.2.P r o i e c t a r e a l a s c a r a u m a n ă
Cuvântul „ scară” are o arie vastă de înțelesuri, dintre care primul și cel mai la îndemână
desemnează cunoscutul obiect folosit pentru a urca sau coborî de la un nivel la altul al unei
construcții , legătura între acestea („serie de trepte care asigura accesul de la un nivel la
altul”13). Conotativ, termenul subîntinde ideea de creșter e și descreștere, de ierarhie, dar și de
măsură, proporție și de raportare la ceva. O definiție care merită notată este cea a scării de
valori , ca „ierarhie a manifestărilor și a valorilor morale și spiritual e.14
Sintagma scara umană desemnează raportarea la elementul uman și ierarhizarea în
funcție de acesta, văzut ca fi ință totală – fizică, spirituală , emoțională. În ceea ce privește
arhitectura, o proiectare la scara umană este o un fel de a construi , care ține cont de viața omului
și este gândit să răsp undă nevoilor
acestuia, manifestate pe toate
palierele ființe i sale.
În același timp,

proiectarea de arhitectură este o reflexie a scării de valori specifice unei societăți la un moment
dat.
„A dispărut arhitectura care lucra la scară locală și care, oricare ar fi fost tehnicile
folosite, presupunea o experiență directă a tridimensionalității, o implicare a întregului corp –
cel al arhitectului , al locuitorilor – pe care nicio simulare n -o poate înlocui, căci arhitectura
nu este o chestiune mentală. ‘C ei vii au un corp care le permite să iasă din cunoaștere’,
amintește Eupalinos. Iar acest corp, aruncat în spațiu, întemeiază ‘intersomaticitatea’ care, la
rândul ei, instituie urbanitatea. Sub acoperirea ‘proiectului’, și sub invocarea morfologiei
urbane și a altor trompel’oeil, arhitecții, urbaniștii, administrațiile și colectivitățile locale se

13 Dicționar Universal Ilustrat al Limbii Române , București : Editura LITERA, 2011
14 Enciclopedia Universala Britannica , București: Ed. LITERA, 2010

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 19
încăpățânează să nu admită că nu recunosc astăzi decât o singură scară de amenajare
spațială.”15

1.3. I d e n t i t a t e – s p a ț i u i d e n t i t a r
Identi tatea este proprietatea ce define ște ideea de sine, unicitatea si individualitatea,
„faptul de a fi în fiecare moment dat un lucru determinat, identic cu sine însuși, ceea ce nu
exclude existența contradicțiilor interne care determină starea de continuă sc himbare și
dezvoltare a lucrului respectiv ”16. Prin extensie, identitar desemnează un atribut „care ține de
identitate, care conferă identitate ”17. Identitatea concetrează efectele trecutului, rezumă
manifestări alea activității umane din prezent și conține virtuți de afirmare viitoare.
Prin acțiunea de identificare , înțelegem raportarea la contextul social global. Astfel se
face transferul de identitate, respectiv de încărcătură istor ică, de însemnătate, de semnificație
de la un obiect la altul . În speță, i dentificarea unui individ cu un anumit spațiu , face ca cei doi
să se afle într -un raport reciproc unul față de celălalt. Când facem referire la raportarea la
identitate, facem de cele mai multe ori legătura dintre percepția spațiului public și urbanul
contemporan. Indentitatea urbana presupune înțelegerea unui oraș ăn toate formele sale.
Spațiul identitar este deci spațiul reprezentativ pentru un anumit grup, spațiu l unde acel
grup aparține de anumită societa te, transpunerea în artificial a valorilor societ ății respective
într-un anumit moment. Raportarea la spațiul identitar se face prin clădirile și construcțiile lui,
memoria pe care o păstrăm și comu nitatea din care facem parte. Percepția identității stă în
strânsă legătură cu trecutul și felul în care no i alegem să ne raportăm la el.
James Kunstler amintește că “străzile, piețe și bulevardele nu ar trebui să aibă un rol
exclusiv geografic, acela de a ne conduce către o destinație, ci au mai degrabă o funcție
culturală și socială ”18. Omul este creatorul, da r în același timp produsul identității urbane. Noi
putem schimba în bine sau în rău modul nostru de raportare la identitate. Într -un din dialogurile
sale cu jurnailiștii Ana Blandiana amintea ca : “lucrul care ne unește pe noi ca popor este
proiectul urii f ață de lucrurile din jur. Dacă am fi cu toții mai pozitivi și ne -am uni forțele, am
reuși să ne asumăm valorile și simbolurile le are le împărtășim19”.

15 CHOAY, Fr., Pentru o antropologie a spațiului , cap. Domnia urbanului și moartea orașului , p.129, București:
Ed. Biblioteca urbanismul serie nouă, 2011
16 Sursa definiției identității : www.dexonline.ro
17 Dicționar Universal Ilustrat al Limbii Române , București : Editu ra LITERA, 2011
18 James Kunstler, conferin ța TEDx, Februarie 2014,

19 Ana Blandiana, dialoguri la Orizonturi culturale, februarie 2012

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 20
Aproprierea vorbește despre luarea în stăpânire a unui spațiu, atât mental, cât și afectiv,
precedată de familiarizarea și mai apoi identificarea cu acesta. Procesul subîntinde o simbioză
cu spațiul, un transfer de emoție și semnificație, în și dinspre acesta . Apropierea este însoțită de
depășirea sau ignorarea diferitelor constrângeri pe care alții le -ar put ea avea.
Identitatea culturală a unei națiuni este o manifestare experioară a acumul ării istoric e.
George Georgiu afirm ă că „Tradițiile istorice și culturale, limba, obiceiurile, simbolurile … ca
termen al creației culturale reprezintă pentru o națiune a devărate forțe motrice. Modul în care
cultura … modernă și -a asumat organic și a alimentat energetic și moral idealul național poate
servi drept exemplu, pentru orice teorie, care ar vrea să demonstreze rolul factorilor culturali,
în alcătuirea unității naționale”20.
Din punct de veder e cultural, identitatea este un ansamblu simbol ic în orizontul căruia
oamenii trăiesc î n comun. “Este un sistem de credințe și coduri care explică solidarita tea dintre
membrii unei societăți precum și voinț a acestora de a tr ăi în comun ”21.

1.4. C u l t u r ă ș i T r a d i ț i e
Mircea Vulcănescu iniția în "Dimensiunea Românească a Existenței, un dicționar al formei
logice fundamentale a gândirii noțiunilor cele mai folosite : „Fiecare epocă are anumiți termeni
care par a stârn i un interes superior altora. Evidențierea valorii de circulație a acestor termeni
și a sensurilor lor ajută la fixarea fizionomiei spirituale a epocii. Precizând sensul ideilor
principale ale vremii și determinând valoarea lor de circulație, dicționarul m ai poate servi de
îndreptar gândului celor mai tineri, care vor să se orienteze exact față de problemele pe care
le găsesc deschise de înaintașii lor ”22.
Cultura are un caracter inflexibil pentru un grup , o organizație sau o breasl ă. Prin cultură o
societat e își exprima convingerile, le transmite și de ce nu, le tezaurizează. Cultura se definește
ca fiind totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare
pentru comunicarea acestor valori23. Așadar ea este un mijloc de afirmare istoric, simbolul
caracterului original și potențialui creator.
Cultura are două componente : una material ă și alt a spiritual ă. Component materială a
culturii ține de civilizație, iar cea spiritual de științele filisofice, arta, religie și tradiți e. Prin
urmare, putem afirma ca tradiția este componenta spirituală a culturii.

20 Georgiu, Grigore, Națiune, cultură, ide ntitate , Diogene, București, 1997
21 Petrescu , Diana , TRADIȚIA, C OMPONENTĂ SPIRITUALĂ A CULTURII , Casa de Cultură a M.A.I. 2007
22 Vulcănescu, Mircea , Dimensiunea Românească a Existenței , editura Eikon, 2009
23 Sursa definiției culturii : dexonline.ro

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 21
Tradiția este în strânsă legătură cu valorile, împărtășind o selecție a valorilor trecutului.
Valorile culturare acumulează caracter permanent, fiind astfel repere pentru socie tate. Tradiția
reprezintă „partea activă a moștenirii culturale, elemente care acționează modelator asupra
prezentului cultural ”24.
Tradiția este definită ca „ fiind transmiterea continuă a unui conținut cultural de -a lungul
istoriei de la un eveniment gene rator sau un trecut imemorabil… În sensul său absolut, tradiția
este o memorie și o idee, într -un cuvânt o conștiință colectivă; o amintire a ceea ce a fost,
alături de datoria de a transm ite mai departe și a îmbogății… este un semn viguros al existentei
unui popor25”. „Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc
istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din
generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. De
asemenea tradiția mai este definită ca fiind un obicei, o uzanță, o datină ”26. Este evidentă, deci,
legătura biunivocă dintre tradiție și identitate.
Romulus Vulcănescu definea tradiția ca fiind ” o formă de activitate (științif ică, politică,
tehnică, cutumiară, de credință etc.), care se transmite într -un grup social determinat, o
comunitate, din generație în generație, și este statornicită prin habitudini și uzanțe
comportamentale ”27. Ideologul se referă la faptul că obiceiurile și tradiția sunt prezente și se
manifestă atât în mediile populare pe cale orală, cât și în mediile culte prin texte, analize și
scrieri savante.
Pe de altă parte, cercetătorul Ovidiu Bîrlea, consideră că tradiția este prezentă în orice
formă de manifesta re artistică, folclorică sau de literatură, cu precizarea că ” în folclor, tradiția
se arată mai trainică, mai dominantă și chiar exclusivistă ”28. În perspectivă evolutivă tradiția
este abstractizată grație sistemelor de coduri pe care toți membrii unui grup sau a unei
comunități trebuie să le respecte și să le actualizeze în mod neîntrerupt, fiindcă tradiția și
obiceiurile presupun și implică în primul rând continuitate.
Tradiția nu se identifică dogmatic cu trecutul, ci este vorba de o alegere a studiului
valorilor pe care prezentul o face asupra acestei moșteniri. Valorile culturale, cele care
sintetizează o epocă dobândesc un caracter de permanență prin forța lor ideatică și expresivă,

24 Petres cu, Diana , TRADIȚIA, C OMPONENTĂ SPIRITUALĂ A CULTURII , Casa de Cultură a M.A.I. 2007
25 Sursa definiției tradiției : https://ro.wikipedia.org/wiki/Tradi%C8%9Bie
26 Sursa definiției tradiției : www.dexonline.ro
27 Vulcănescu, Romulus, Dicționar de etnologie. I. Terminologie. II. Personalități , Editura Albatros , București,
1979, p. 275 -276.
28 Bîrlea, Ovidiu, Folclorul românesc , vol. I, Editura Minerva, București, 1981, p. 24.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 22
devenind repere pentru conștiința unui grup, unei comunități, a unei s ocietăți. Ele sunt mereu
reinterpretate, din noi perspective, fiind astfel aduse în circuitul viu al culturii.
Tradiția culturală este bine reprezentată la nivelul societății românești și se perpetuează,
rolul ei constând în aceea de a reprezenta baza sau temelia societății moderne actuale. Dacă
unele tradiții s -au păstrat și conservat, altele au suferit modificări de pe urma tranziției perioadei
dinspre Comunism spre Modernism. Alte tradiții s -au pierdut, ori au devenit confuze. Societatea
românească și -a îmbogățit cultura, cu obiceiuri și tradiții preluate de la alte națiuni sau popoare
vecine. Este și cazul perpetuării obiceiurile din Țăra Bârsei și în special a tradițiilor din spațiul
depresionar de formare al Brașovului.
Prin depozitarul de identitate pe care termenul “tradiție” îl constituie, acesta are forța de a
defini percepția despre sine însăși a unei societăți, și de a reconecta p rezentul cu valorile
identitare ale timpul ui și spațiului respectiv .
Raport ându -ne la relațiile interumane dintr -un gru p, fie ca vorbim de relațiile pe care aceștia
pe creează în spațiul urban sau cele care iau naștere la nivelului unui grup specific, tradiția
reprezintă de multe ori, regulile nescrise ale grupului. Ele permit manifestarea nevoii de
apartenență la grup și sunt în strână legătură cu fondatorului grupului . Ansamblul de obiceiuri
și credințe sunt purtătoare de simboluri ; ele influentând cultura. La nivelul artei și
meșteșugurilor din Țara Bârsei , aceste lucruri au fost foarte vizibile la nivelul breslelor de
meșteșugari care s -au format începând cu evul mediu.
Breslele se defines c confo rm DEX -ului ca fiind o “asociație de meșteșugari de aceeași
branșă, creată pentru apărarea intereselor comune; organizație închisă a meșterilor”29. Surse
importante asociază bresl ele de altă -dată cu actualele corporații, din punct de vedere al
oraganizării muncii profesionale.

29 Sursa definiției breslei : www.dexonline.ro

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 23

1.5.C o n c l u z i i
Ideea ce stă la baza studiului este aceea că spațiul construit este generator de
comportamente și puternic purtător de însemnătat e istorică și semnificații în mentalul colectiv.
O tratare în cheie comportamentală (etologică), dezvăluie arhitectului acele ascunzișuri
și detalii ale relației intime om – arhitectură și raportarea acestuia la modul de a se construi –
pentru oameni și r ațiunile dezvoltării acestor percepții.
Modul în care omul se raportează la oraș și felul acestuia de a se comporta în mediul
urban este perceput în strânsă relație cu capacitatea spațiilor de a întreține viața urbană și de a
genera sentimente care aparțin identității locale, a comunității. O proiectare la scară umană este
un mod de a construi, care ține cont de viața omului și este menită să răspundă nevoilor omului .
În același timp, proiectarea de arhitectură este o reflexie a scării de valori specifice u nei
societăți la un moment dat.
Cadrul teoretic delimitat mai sus are rolul de a trasa direcțiile demersului antropologic
al proiectului de diploma Casa Tradițiilor Țării Bârsei . Pe marginea acestor noțiuni prezentate
și explicate, se va dezvolta argument ația.
Premisele studiului sunt acelea că la nivelul întregului oraș, centrul istoric exercită o
influența deosebită, este locul de suflet al brașovenilor, influență exploatată în ultimii ani de
economia de consum, dar care are la bază o dimensiune identita ră și culturală care ar trebui
văzută ca resursă a coeziunii sociale și valorificată în acest sens.
În legătură cu această teorie, se va introduce dimensiunea umană și socială ca principal
generator de arhitectură valabilă.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 24

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 25

C a p i t o l u l 2:
C o m u n i t a t e. C u l t u r ă. P e r c e p ț i e

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 26

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 27

„Percepția este un proces activ prin care dăm sens lumii din jurul nostru” („Perception
is an active process through which we make sense of the world around us”30).
Nu ar trebui să ne mire că modul în care percepem spațiul este tributar corporalității
noastre. Prin intermediul corpului, are loc plasarea subiectului în lumea reală (omul are loc în
lumea reală , își desfășoară toate acțiunile și trăirile în lumea reală ); simțurile sale sunt cele prin
care experimentează propria sa realitate: „nu putem fi niciodată conștienți de lume așa cum
este ea, decât prin acțiunea forțelor fizice asupra receptorilor senzitivi” („we can never be
aware of the world as such, but only of . . . the impingement of physical forces on the sensory
receptors”31).

2.1.N o ț i u n i l e g a t e d e p e r c e p ț i a s p a ț i u l u i
În cartea The hidden dimension (1966), Edward T. Hall face un studiu de etologie umană
urbană , observ ând că există o legătură reversibilă între modul în care oamenii folosesc orașul
– spațiul în general , comportamentul acestora în spațiul construit și „relațiile personale și
profesionale, interacțiunile inter -culturale, arhitectura, planificarea și regene rarea urbană”32.
Acesta identifică diferitele paliere de percepție și experimentare a spațiului, în funcție de
receptorii senzitivi , pe care îi împarte în două categorii: receptori de distanță : ochii, nasul,
urechile și receptori imediați : pielea și mușchii33.
E.T. Hall introduce noțiunea de proxemics – „the term I have coined for the interrelated
observations and theories of man’s use of space as a specialised elaboration of culture”34; într –
o traducere aproximativă, este vorba despre teoriile și observațiile interdisciplinare care fac
referire la specificitatea utilizării spațiului construit de către oameni, determinată de cultură.

30 LAWSON, Bryan, The language of spa ce, p.42.
31 KILPATRICK, F.P., Explorations in Transactional Psychology, citat în HALL, E.T., The Hidden Dimension, cap. IV:
Perception of space, p.29
32 HALL, E.T., The hidden dimension, comentariu recenzor
33 HALL, E.T., The Hidden Dimension, cap. IV: Perception of space, p.29
34 HALL, E.T., The Hidden Dimension, cap. I: Culture as communication, p. 9

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 28
O consecință directă a lui proxemics este noțiunea (cu plural implicit) de distanțe
sociale ; acestea sunt specifice fiecărei cul turi, normate de tradiții, și generatoare atât de
comportamente, cât și de tipuri de organizare spațială. C ititor fidel al lui Hall, Jan Gehl
identifică patru astfel de distanțe considerând, în principal, modificarea nivelului vocii: distanța
intimă (0 -45cm), cea personală (45 – 120cm), cea socială (1.2 -3.7m) și distanța publicului (peste
3.7m)35.
„Oamenilor le place să păstreze anumite distanțe între ei și alți oameni sau lucruri.
Această bulă invizibilă de spațiu reprezintă ’teritoriul’ fiecărui om și este una din dimensiunile
de bază ale societății moderne” („People like to keep certain distances between themselves and
other people or things. And this invisible bubble of space that constitutes each person’s
’territory’ is one of the key dimensions of moder n society ”)36.

2.2.S p a ț i u l s o c i a l
Prin social se înțelege „care aparține, care este propriu societății umane, referitor la
societate, la un grup de indivizi considerat ca un tot, la relațiile reciproce dintre indivizi”.37
Categoria conc eptuală de spațiu social definește matricea în cadrul căreia se manifestă
interacțiunile între indivizii umani, prin intermediul normelor acceptate.
Marshall McLuhan: “ societățile au fost întotdeauna modelate mai degrabă de natura
mijloacelor de comunicar e dintre oameni, decât de conținutul comunicării ”38. În prezent,
mijloacele de comunicare tind să se mute într -un spațiu virtual, fapt care creează repercusiuni
asupra relațiilor inter -umane din real „Înspațierea evenimentului de a privi și de a fi privit e ste
nivelul elementar al locului public”39. Locul public este, prin excelență, cel al comunicării, al
dezbaterii, al rezolvării în chip non -violent a diferențelor din interiorul cetății . Prin translație,

35 GEHL, Jan, Orașe pentru oameni, cap. 2.2.: Simțurile și comunicarea, p.47, București:Ed.IGLOOMEDIA, 2012
36 HALL, E.T., The Hidden Dimension, comen tariu recenzor
37 Dicționar Universal Ilustrat al Limbii Române , București : Editura LITERA, 2011
38 www.wikipedia.org
39 IOAN, Augustin, REVISTA ARHITECTURA , NR.6, 2012

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 29
locul privat este cel al intimității, al blocării ved erii dinspre exterior, al introspecției, al
singularității. În această delimitare clasică din cadrul spațiului social, și -a făcut loc, în ultimul
secol, spațiul undelor – al televiziunii, al radioului și în special al internetului, care presupune o
mutare în virtual, respectiv o de-spațializare (de -localizare) a relațiilor interumane; fapt ce
penetrează cele două tipuri de spațiu prelungind, în virtual, publicul în interiorul privatului .
Un rezultat al acestei noi manifestări din interiorul spațiului socia l este alterarea
comunicării reale, respectiv remodelarea societății în funcție de noul mijloc de comunicare.
Deși dă iluzia permanentei conectări, acest fel de comunicare aduce oamenii în situația de a fi
singuri împreună.
Edward Soja porne ște de le Lefeb vre40 pentru a argumenta că: societatea produce,
organizează și investește spațiul cu semnificații, dar și că spațiul, la rândul său modelează
societatea și relațiile de producție41. Astfel se crează o legătură de reversibilitate între locuitorii
unui spațiu , spațiul construit și legăturile pe care spațiul le creează cu aceștia.

2.3.S p e c i f i c i t a t e a c a d r u l u i a r h i t e c t u r a l – u r b a n i s t i c
E.T.Hall își bazează argumentele pe diferite studii comportamentale și pe cercetări și
interviuri conduse chiar de el. Acesta susține că modeul în care noi percepema spațiul
(delimitările spațiale și, deci, sociale) dar și a timpului , se face în legătură strânsă cu tradiția
locului ( cu background -ul cultu ral). Autorul dă câteva exemple c are merită consemnate, măcar
fiindcă, pentru noi, implică un oarecare grad de exotic: un prim caz este cel al japonezilor;
pentru aceștia, totul se întâmplă în mijloc , motiv pentru care tind să nu așeze mobilă de -a lungul
pereților, precum fac europenii; drept urmare, o cameră europeană îi va părea mai puțin
aglomerată unui japonez . Un alt exemplu: în cazul germanilor, delimitările spațiale au
semnificații deosebit de stricte . Dacă vederea poate trece liber ă dintr -un spațiu în altul,
înseamnă că s -a realiz at
traversarea unei limite
spațiale, fapt relevant mai ales
pentru ceea ce înseamnă
spațiul privat care, în peisajul
german este „o extensie a ego –

40 Annals of the Association of American Geographers, The Social -Spatial Dialectic , iunie 1980
41 Articol Reprezentarea spațială ca instrument al transparenței. In memoriam Edward Soja, publicat în revista
IGLOO. Habitat și arhitectură, numărul 170, febr -mart 2016

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 30
ului”42. Un alt exemplu din experiența personală a autorului este toleranța crescută pentru
aglomerația în loc urile publice pe care o au grupuri precum japonezii sau arabii, în comparație
cu americanii. Autorul (american) analizează diferite modele comportamentale europene, din
țări precum Anglia, Franța sau Germania , dar și din culturi diferite de cele vestice, p recum cea
japoneză sau arabă, pentru ca prin contrast, să facă posibilă o mai bună cunoaștere a prop riilor
diagrame comportamentale43.

„… s -a arătat că folosirea în mod diferit a simțurilor conduce la nevoi foarte diferite
privind spațiul, pe toate palier ele… Totul, de la o clădire la întreg orașul va reflecta
modalitățile (specifice) senzitive ale constructorilor sau locuitorilor săi”44.
Pe scurt, concluziile le care le putem trage indică specificitatea zonală a obiceiurilor, a
regulilor diferite din cadr ul spațiului social, venite pe filiera culturii și a tradiției. Raporturile
interumane din cadrul familiei, al spațiului academic și profesional, din spațiul public al
orașului sau din orice alte spații sau situații , care implică angajarea în activități în comun și
comunicarea directă sunt deci reglementate, iar regulile trebuie să fie cunoscute de către fiecare
membru al grupului.

2.4.P e r c e p ț i a s p a ț i u l u i
Percepția spațiului este tributară în deosebită măsură imaginii, fiindcă prin interme diul
vederii se primește cea mai mare cantitate de informații din mediul extern și este posibilă
integrarea experiențelor chinestezice . De notat este că vederea, la fel ca toate celelalte simțuri,
este tributară memoriei.
Există o literatură bogată pe tem a percepției vizuale a spațiului. Pentru a -și demonstra
punctul de vedere, Jan Gehl așază la baza realizării acesteia anatomia și mecanismul vederii
umane : „simțul vederii noastre s -a dezvoltat pentru a ne permite să ne deplasăm în plan
orizontal; nu vedem cu mult peste înălțimea noastră și doar puțin sub noi atunci când ne uităm
în jos, pentru a evita obstacolele în cale… Clădirile joase sunt în conformitate cu aparatul
senzorial uman orizontal, în ti mp ce clădirile înalte nu sunt”45.
De aceea, omul reacțio nează la arhitectura care i se adresează direct , care este construită
pentru el și cea concepută la scara umană. Pe lângă această teorie, Jan Gehl explică de ce orașul

42 HALL, E.T., The Hidden Dimension, cap. XI: Proxemics in a cross -cultural context, p. 80
43 Idem 37, p. 87.
44 Idem 37, p. 87.
45 GEHL, Jan, Orașe pentru oameni, cap. 2.1.: Simțurile și scara, p.39, București:Ed.IGLOOMEDIA, 2012

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 31
cu clădiri înalte care plutesc în spații verzi este incapabil s ă placă pe de o parte, da torită
dimensiunilor în afara scării u mane ; iar pe de cealaltă, fiindcă omul reacționează pozitiv la
experiențele vizuale și chinestezice bogate, la traseele neregulate de -a lungul cărora poate
descoperi mereu altceva, la fațadele ritmate, deschise spre st radă, la parterele permeabile , care
permit trecerea vederii înăuntru , etc.
Mirosul, auzul și simțul tactil trebuie să fi avut o importanță deosebită în dezvoltarea
speciei umane . În prezent, însă, aceste moduri de a interacționa cu mediul sunt relativ igno rate
în proiectarea de arhitectură, în virtutea estetizării acesteia . „Privilegierea imaginii a condus la
o înțelegere mai slabă a spațiului, la transformarea spațiului socia l într -o abstracție
fetișizată”46 și, pentru că ne -am deprins doar să privim spațiu l, am uitat că avem și alte mijloace
prin intermediul cărora să -l percepem și să -l înțelegem.
Folosindu -se de exemple, E. T. Hall discută despre importanța deosebită a experienței
chinestezice a spațiului, și de relația specială dintre aceas ta și cea vizu ală. U n exemplu în acest
sens: grădinile japoneze care, deși strâmte, oferă o întreagă desfășurare de experiențe legate de
mișcare, pentru fiecare ipostază a mișcării existând câte un corespondent vizual.
Percepția cu ajutorul pielii determină noi paliere ale experienței spațiale; acestea se
cuantifică în temperatură (a aerului, a suprafețelor), în mișcarea curenților de aer, în textura
suprafețelor etc. E. T. Hall vorbește despre importanța capacității corpului uman de a emite,
respectiv simți căldura, și îi subliniaz ă legătura cu funcția circulatorie a organismului , dar și cu
latura emoțională. C reșterea temperaturii într -un spațiu, determină „suprapunerea sferelor
termale”47 a cărei consecință este ș i implicarea simțului olfactiv. T ot în funcție de distan țele
sociale și de temperatură, este posibil ca oamenii să se găsească „sub influența chimică a
emoțiilor celorlalți”48.
Percepția tactilă a spațiului se află în strânsă legătură cu cea vizuală. În ceea ce privește
experimentarea senzitivă a texturii mater ialelor puse în operă, Edward Hall îl dă exemplu pe
Frank Lloyd Wright, pe care îl numește „ un artist în utilizarea texturilor ”. Această dimensiune
a materialului este poate cea mai personală, fiindcă invită la atingere și implică memoria
afectivă.
Experie nța spațială este deci deosebit de complexă, personală, subiectivă, și greu de
cuantificat în termeni obiectivi. Prin intermediul simțurilor, omul se plasează în lumea reală,

46 LEACH, Neil, Anestetica: arhitectura ca anestezic, pag. București: Ed. Paideia, 1999
47 HALL, E. T., The Hidden Dimension, cap. V: Perception of space: immediate receptors – skin and muscles, p. 41
48 Idem 42.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 32
însă memoria afectivă și emoțională, precum și background -ul cultural capătă rol de integratori
ai stimulilor, iar informația brută, obiectivă, este cernută prin sita imaginației și a memoriei
fiecăruia , devenind astfel realitate a proprie a individului .

2.5.P o l i t i c i c o n t e m p o r a n e.

„A fost ca o revelație: oh, Doamne, a m uitat de oameni!”
(„It was like a revelation: oh my God, we forgot the people!”49).

În practica de arhitectură și urbanism din țările dezvoltate din punct de vedere economic,
există un interes crescut pentru implicarea oamenilor în viața orașului și pen tru proiectarea în
cheie umanistă: „acum se realizează că grija pentru oameni este un element important pentru
realizarea unor orașe mai pline de viață, mai sigure, durabile și sănătoase, toate obiectivele
de importanță crucială pentru secolul al 21 -lea”50.
În cartea sa, Orașe pentru oameni , Jan Gehl evidențiază problemele pe care le -a generat
epoca modern ă și explică pe larg de ce modelul urban promovat de acesta nu reușește să creeze
și să întrețină coeziunea socială: în primul rând fiindcă „a afectat po sibilitatea mersului pe jos
ca modalitate de transport și, mai mult decât atât, a atacat funcțiile sociale și culturale ale
spațiului urban”51. În acest sens, orașele înțesate de mașini, cu drumuri de câte 4 -5-6-… benzi,
nu invită la mersul pe jos ci, din contră, la traversarea cât mai rapidă a orașului -canal , ale cărui
străzi nu mai sunt destinații în sine, ci legături între puncte, imparțiale, imune, și chiar identice
unele cu celelalte. Autorul face
distincția dintre orașele făcute pentru
parcurgerea cu 5km/h și cele pentru
60km/h, concluzionând evident că
primele sunt în mod clar adresate
oamenilor, ferite de zgomot, poluare
și noxe, cu spații numai bune pentru
parcurs la picior sau cu viteze reduse,

49 Interviu Jan Gehl, www.youtube.com
50 GEHL, Jan, Orașe pentru oameni, , București:Ed.IGLOOMEDIA, 2012
51 Idem 62.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 33
concepute cu locuri de stat/citit, clădiri cu fațade ritmate și partere permeabile.
„Dacă…urbaniștii ar fi solicitați să proiecteze orașe care ar face viața dificilă și ar
descuraja oamenii să petreacă timp în spațiul public, cu greu s -ar putea imagina o soluție mai
eficientă decât cea aplicată orașelor dez voltate în secolul 20 pornind de la aceste baze
ideologice (moderniste)”52.
Jan Gehl susține proiectarea de jos și din interior, acordând o de osebită atenție întâi vieții și
traiului a omului din oraș, apoi spațiului definit/determinat de diferitele ac tivități, și abia la
sfârșit clădirilor care, gândite în funcție de aceste variabile, să fie capabile să răspundă întocmai
nevoilor utilizatorilor; doar astfel „funcțiunile și designul lor sprijină și îmbogățesc spațiul și
vitalitatea urbană”53.
O altă cauz ă urgentă din cauza căreia ar trebui reconsiderat modul de construire și
administrare a orașelor contemporane, ține de ecologie, sustenabilitate și responsabilizare în
legătură cu mediul și consumul energetic crescând. Problema poluării mediului devine din ce

52 GEHL, Jan, Orașe pentru oameni, cap. 2.3. Scara explodată, p.56, București:Ed.IGLOOMEDIA, 2012
53 GEHL, Jan, Orașe pentru oameni, cap. 5.2. Viață, spațiu, clădiri – în această ordine, p.198,
București:Ed.IGLOOMEDIA, 2012

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 34
în ce mai serioasă, iar orașele, se știe, sunt atât focare de poluare, dar în același timp sunt
pe primul loc în consumul energetic. În acest sens, în ceea ce privește proiectarea de arhitectură,
și trebuie să fim conștienți de faptul că fiecare me tru pătrat de clădire pe care îl desenăm și
construim va fi consumator de energie, în contextul în care, în momentul de față, în domeniul
construcțiilor se utilizează peste jumătate din energia produsă la nivel mondial.

2.6.C o n c l u z i i
Modul în care no i, oamenii, percepem spațiul arhitectural depinde într -o foarte mare
măsură de feedback -ul fiecărui ins în parte . De la trăiri proprii, amintiri, la educație, la
memorii sau sentimente, până la modul diferit de a percepe un spațiu (fie că este vorba de o
clădire sau de un spațiu urban deschis) din punct de vedere vizual, tactil, auditiv, functional
sau estetic.
Tudor Vianu a definit într -un mod expresiv tradiția : „Scurt spus, tradiția este influența
muncii culturale ant erioare asupra celei prezente ”54. Tradi ția reprezintă și ea o parte activă a
moștenirii culturale, iar elementele care acționează asupra prezentului cultural au și ele un rol
modelator în percepția spațiului.
“Orașul redat oamenilor ” are rolul de pune pe tapet nevoile contemporane ale locuitori i
orașelor de utilizare a spațiului. Reiese de aici nevoia a trăi mai mult în spațiul urban, nevoia
de a <trăi orașul>; nevoia de mișcare rapidă, cu resurse cât mai reduse (mersul pe bicicletă , de
exemplu – care nu numai că asigură o viață mai sănătoasă, d ar asigură și o economie a
resurse lor), dar care din păcate abia acum este înțeles de către administratorii orașelor europene,
întru asigurarea condițiilor necesare utiliz ării zilnic e ale biciclet ei, a pistelor speciale , a
pietonilor și a spațiului aferent nevoilor acestora de a trăi în oraș .

54 Arh. Filosof Tudor Vianu – curs anul V “Estetica ”

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 35

Capitolul 3:
E v o l u ț i e. D e v e n i r e. T r a n s f o r m ă r i

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 36

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 37

În contextul societății contemporane, în România centrele urbane își exti nd limitele
înainte să ne dăm seama, și parcă mai mereu te oria este ulterioară practicii. Pe fondul
dezrădăcinării și a pierderii memoriei identității, după revoluția din ‘ 89, a început importul
necontrolat de mod ele aplicate fără a fi înțelese. M otiv pentru care orașele noast re cresc astăzi
precum tumorile, iar cartierele periferi ce se prezintă ca un amestec urban de turnuri de sticlă și
case făcute după placul fiecăruia , fără constructori, fără arhitecți , multicolore , neținând cont de
nicio reglementare urbanistică , nicio regul ă.
Semnele devenirii brutale din ultim ul secol sunt cel mai ușor de citit în țesuturile
orașelor și în m odurile de alcătuire a acestora. (R e)construcția socialistă a orașului a permis
tăierea după bunul plac a tot ce ea ce nu era în concordanță cu regimul, precum și răspândirea
pe o scară largă a arhitecturii din beton , odată cu industrializarea orașelor din țară . Există, de
asemenea, centre civice instituite cu forța, rateuri desăvârșite, fără nicio esență civică în primul
rând datorită originii laice55.
Augustin Ioan subliniază forța pe care o au materialele folosite pentr u o dialectică a
arhitecturii. Î n acest sens, amintește că „betonul a devenit materialul privilegiat de construcție
al modernismului postbelic dintr -un triplu motiv: era produsul evident al industriei grele, era
gri (culoarea proletariatului…) și permitea un tip de industrializare a producției care elimina
din joc meșteșugarul , artizanul și îl înloc uia cu proletarul constructor”56.
Am rămas cu această „moș tenire” care nu ne bucură prea tare , cartiere întregi de blocuri
de beton, răspândite în întreaga țară, care deși răspund nevoii de locuire urbană, nu asigură un
mediu de trai la nivel înalt. Aceast ă aglomerare de beton înseamnă acasă pentr u majoritatea
orășenilor, acest fapt indicând percep ția orașului în mentalul colectiv prin prisma blocului . El
are o relevanță deosebită pentru percepția centrului vechi ca fiind un altfel de spațiu, un spațiu
unde lumea se adună cu plăcere indiferent care ar fi motivul invocat , un spațiu care are o
semnifi cație aparte pentru locuitorii orașelor .

55 IOAN, Augustin, Corporalitatea arhitecturii postbelice, articol citit pe www.scritube.com
56 IOAN, Augustin, O (NOUĂ) „ESTETICĂ A RECONSTRUCȚIEI”, cap. CHORA, p.36, București: Editura PAIDEIA,
2002

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 38

3.1. I s t o r i c u l B r a ș o v u l u i
Pentru o imagine completă asupra orașului, urmează o scurtă trecere în revistă a originii și
dezvoltării orașului Brașov.
Încă din preistorie , sursele atestă că zona Brașovu lui a fost populată , „la Șprenghi, pe
Dealul Melcilor, la Pietrele lui Solomon, la cărămidăria lui Schmidt și în Șaua Tâmpei”57, În
acest sens, de -a lungul anilor au fost d escoperite obiecte de uz casnic, vase, unelte, vase ori
vestigii precum altare, statu ete sau morminte. Argumentul de mai sus, susține prezența în aceste
zone a unei locuitori autohton i, încă dinaintea sosirii sașilor la jumătatea secolului al XII -lea,
chemați ca oaspeți (hospites) și investiți cu „rol militar l egat de apărarea frontierelor ”58.
În Evul Mediu , orașul Brașov era
constituit din cinci nu clee desfășurate în
lungul văii, și anume : Bartholomae – la Nord
– Bartolomul de astăzi , Brașovechi (civitas
vetus ) – orașul vechi , Dy belgerey (suburbium
superius , azi Schei – sat româno -slav),
Corona – care va fi înconjurată de ziduri –
cetatea orașului , și Blumenau (Pratum florum )
– la Est – de-a lungul străzii Lungă .

3.1.1. O r a ș u l c e t a t e
Orașul cetate, zona fortificat ă Corona este cel care face subiectul acestei lucrări . Acesta
este de f acpt nucleul de urbanitate al întregii zone, și cel al cărei întemeiere este pusă pe seama
Cavalerilor Teutoni. Populația germană, cea care va locui în cetate, începând cu evul mediu
târziu, va avea rolul de Kulturträger (persoană care are sarcina de a per petua și promova
cultura și obiceiurile în lume) pentru populația autohtonă . În acest fel, locuitorii și zona au fost
racordați constant și continuu la influența occidentală venită pe filiera religioasă. Astfel cultura
și tradiția care s -a perpetuat în spa țiul de la poalele Tâmpei, s -a <șlefuit> de -a lungul secolelor,
mulându -se după ambele civilizații. Caracterul rigid al sașilor ce au venit din spațiul germanic ,
a fost cel care a păstrat cetatea închisă, nefiindu -i permis niciunui locuitor străin să dețin ă
pământ înăuntru cetății . Singurul spațiu comun în care „era loc de negociere ”, era piața centrală,

57 PUȘCARIU, Sextil, Brașovul de altădată , p.33, Cluj Napo ca: Ed. DACIA, 1977
58 BĂLDESCU, Irina, TRANSILVANIA MEDIEVALĂ , București: Editura SIMETRIA, 2012

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 39
locul în care se desfășura un târg cu însemnătate nu doar la nivel local , ci unul care era în relație
cu zonele istorice ale Țărilor Româ ne. Datorită poziț iei lui, Brașovul a favorizat comerțul și
desfășurarea relațiilor comerciale, situându -se la intersecția pr incipalelor drumuri .

Din punct de vedere al accesul ui în cetate a medievală , acesta se făcea prin intrări bine
marcate și delimitate , fapt ce vorbeș te despre importanța limitei , respectiv a delimitării fizice
înăunt ru-afară (intramuros -extramuros). Facilitarea circulațiilor, în vederea contactelor
comerciale cu cartierele exterioare și a negoțului au fost principalul e motiv e pentru
străpungerea ziduri lor, respectiv dărâmarea porților spre sfârșitul secolului al XIX -lea.
Implicarea cetățenilor în mod activ în viața urbei, civitas , reiese din numirea cetății
Vaterland (patrie – pământul -tată, pământ natal )59, fapt ce exprimă scara de percepție pe care
o aveau oamenii în evul mediu asupra lumii, dar și importanța deosebită pe care o atribuiau
locului în care trăiau , întregii zone .
Deși istoricii nu discută despre trăirea în mod armonios a celor trei comunități prezente
în zona Brașovului (români, sași și maghiari), este evident caracterul pozitiv al
multi culturalității asupra orașului. În același timp este de remarcat faptul că traiul în comuniune
a permis dezvolt area fiecărui grup în parte , cu păstrarea identității, culturii și tradițiilor
(aproape) nedef ormate .

59 BĂLDESCU, Irina, TRANSILVANIA MEDIEVALĂ , București: Editura SIMETRIA, 2012

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 40

3.1.2. O r a ș u l m o d e r n b u r g h e z
Începută la jumătatea secolului al XIX -lea, demolarea centurilor medievale fortificate , a
făcut loc pentru construirea terenurilor pe care se aflau vechile țarcuri /grote (zwinger ) cu clădiri
administrat ive și publice , având funcțiuni reprezentative la nivelul întregului oraș și al
comunității – școli, spitale , clădiri administrative, etc. În perioada ce a u rmat, au avut loc pentru
oraș importante sistemati zări la nivel urbanistic: s-au amenajat parcuri , zone verzi și
promenade, care să corespundă modului de viață înstărit, burghez, axat p e reprezentare, confort,
loisir și petrecerea timpului liber, transformat într -unul de calitate.
Un fapt ce merit ă a fi menționat, din perioada burgheză este apariția vi trinelor. La
începutul secolului XIX , vitrinele de la parterul caselor ce găzduiau meșteșugari sau spații
comerciale, au luat naștere ca rezultat al unui proces de modernizare al vieții urbane ale
Brașovlui. Acest fapt s -a produs la nivelul majorității ora șelor europene.
Evoluția tehnică a vitrinei se reflect fidel în i storia arhitecturii din Brașov. Mai jos vom
aminti câteva dintre ele: de la fereastra îngustă a clădirilor , subîmpărțită în fragmente de
geamuri mici, la suprafața vitrată largă, deschis ă pe întreg parterul al magazinului. Aceste
schimbări se definitivează la sfârșitul secolului XIX , odată cu folosirea în masă a sticlei de mari
dimensiuni și a grinzilor din fier forjat. Ferestrele cu rol de reclamă devin un subiect specializat
când vorbim de decorația la nivelul elementelor constitutive – tâmplărie, feronerie, firme și
rulouri – clădirilor și joacă rolul de cadru, care pun în valoare marfa și produsele din prăvălii.
În doar câteva decade , la nivelul parter ului străzilor comerciale (astăzi, str . Republicii, str.
Mureșenilor, str. Apollonia Hirscher și extremitățile Pieței Sfatului) se schimbă, iar vitrinele se
integrează definitiv în arhitectura orașului istoric.

Petra Vlad, istoric de artă precizează despre volumul “Porți din Brașov”, “…nu doar
valoarea lor artistică, istorică sau de unicitate contribuie la crearea dorinței de a le salva, ci
puterea lor de reprezentare pentru un tip constructiv sau estetic considerat local. Ele sunt

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 41
monumente document și, în marea lor majoritate, ele nu pre tind a fi opere de artă, ci sunt
expresia unui meșteșug tehnic și a unui mod de viață”60.

3.1.3. O r a ș u l c o m u n i s t
În perioada comunistă însă, Brașovul, alături de majoritatea orașe lor mari ale României,
suferă în urma industrializării forțate, a acțiunilor de restructurare, reorganizare și creștere
venite pe filiera partidului. M odelul burghez este eradicat , meseriile liberale ale meșteșugari lor
sunt trecute în ilegalitate; aceștia fiind obligați la muncă în sectorul industrial , alături de miile
de an gajați din fabricile brașovene . Acesta este punctul de cotitură care marchează
dezrădăcinarea și negarea identi tății, ruperea contactului cu tradiția, obieiurile și identitatea
având repercusiuni deosebite în anii cevor urma.

În ceea ce privește evoluți a Brașovului în perioada 1950 -1989 , se poate cu ușurință
afirma că rațiunile creșterii construcțiilor și a locuirii pe verticală, au ținut strict de
industrializarea forțată și de asigurarea productivității . Acest lucru s -a făcut cel mai des cu
ignorarea b unuli de consum. De și conform propagandei vremii, se urmărea ridicarea nivelului
de trai, în fapt contau doar cifrele de producție ale marilor fabrici și uzine. Din această cauză
au fost aduși aici locuitori din alte zone ale țării , pentru a acoperi mâna de lucru necesară la
momentul respectiv . Pentru acomodarea și atragerea acestora în mediul urban au luat naștere
cartiere muncitorești întregi . Amplasate în direcți a în care orașul mai putea crește, înspre șesul
Țării Bârsei , la zona periferică a orașului de atunci , acestea au susț inut punctele industriale pe

60BOCIONCAT, Ș tefan, Porți din Brașov , editura Atelierul de Grafic ă, 2013

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 42
care acestea le deserveau. Orașul și -a dublat astfel supr afața istorică în mai puțin de jumătate
de secol , sub conducerea regimului comunist.
Un fapt ce merită consemnat, din istoria comunistă ar fi și emigrarea etnicilor germani.
Pe fondul necesității Republicii Federale Germane de forță de muncă, reiese că în perioada
1968 -1989 au existat numeroase negocieri cu Nicolae Ceaușescu, care au determinat
<vânzarea > a aproximativ 230.000 de șvabi și sași (un număr aproape egal cu cel al locuitorilor
Brașovului astăzi) . Valoarea lor depindea inițial de gradul de educație al fiecăruia, ca mai apoi
în perioada 1986 -1989, aceștia să aibă un <preț unic>61. Se speculează că aceștia au valorat în
jur de 3 miliarde de mărci germane, bani care au fost folosiți de statul român pentru a plăti o
parte din datoriile externe ale țării62, reiese din articolul publicat de Florian Banu, cercetător în
cadrul CNSAS, pe acestă temă .

3.2. O r a ș u l a c t u a l
După câteva decenii d e comunism , care și -au impregnat puternic amprenta asupra urbanului
și în urma falimentării industriei, cartiere le construite din beton în epoca comunistă, nu mai au
un centru cu o însemnătate m ajoră la care să se raporteze. E le rămân descentrate , simple r ețele
de blocuri de locuințe, deservite de zone care au mai degrabă caracter funcțional, pentru care
un centru foarte important , de referință rămâne orașul vechi. Multe din cartiere sunt încă
denumite după vechile fabrici în jurul cărora s -au dezvoltat: Tractorul , Rulmentul, Steagu Roșu,
Uzina 2 , etc… deși astăzi nic iuna dintre ele nu mai produce.
Un caz deosebit îl reprezintă zona unde urma să se construiască în ultimii ani ai epocii lui
Ceaușescu centrul civic comunist, proiect pentru care s -au dărâmat porțiuni însemnate din
vechiul țesut urban. Căderea comunismului a stopat inițiativa socialistă, însă maidanul rămas
în urma este destructurat, neprietenos, incapabil să genereze sentimen te de identitate si
apartenență. În momentul de față , zona face subi ectul unor încerc ări urbanistic e și arhitecturale ,
care să răspundă nevoilor brașovenilor . Administrația din acești ani a mutat instituțiile
adiministrative ale orașului și numeroase bănci, în zona de centru civic, dar rezultatul este unul
incoerent, fiind în defavoarea pietonilor, a bicicliștilor sau a altor doritor de a parcurge orașul
pe jos . Principalul motiv este acela că zona privilegiază circulația auto , în defavoarea celorlaltor
aspecte.

61 http://adevarul.ro/locale/timisoara/title -1_52ff3b56c7b855ff565c3eae/index.html , BOTH Stefan, articol
apărut în Adevărul , 2012
62 BANU Florian, cercetător în cadrul CNSAS

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 43
Aceste schimbări la nivelul orașului au făcut d oar să bulverse ze identitate a locuitorilor din
Brașov și să oprească aproprierea și acomodarea cu noile spații create . Brașovul este astăzi
scindat în două părți: o zonă istorică de loisir , promenadă, cultură, sport și recreere în prima
jumătate, respectiv o zonă care po ate fi numită generic de locuire , în cea de -a doua jumătate,
cuprinzând cartiere cu blocuri de locuințe colective, magazine, show -room -uri, cu mici mall-
uri și industrie specifice zonelor de periferii.
Merită menționată o încercare a ultimilor 2 -3 ani de a inversa centrele de interes ale orașului :
într-unul dintre cele mai mari cartiere de locuit ale orașului. Aici, pe fost zonă care deservea
fabrica de tractoare a fost creat un centru de interes pentru locuitorii săi și pentru întreg orașul.
Acesta s -a ma terializat printr -un centru comercial, de mari dimensiuni, care atrage locuitori din
toate zonele din jurul Brașovului. Inițial, atât investitorii, dar și locuitorii orașului au privit
centrul comercial cu mare scepticism. La puțin timp după ce acesta s -a inaugurat, au fost însă
amenajate zone special destinate petrecerii timpului în aer liber, locuri de joacă și piste de
bicicletă. Circulațiile pietonilor au fost încurajate prin zone special delimitate. Se preconizează
ca în următorii ani, centrul comercia l al orașului se va muta în acea stă zonă, urmând ca centrul
istoric să deservească orașul din punct de vedere al petrecerii timpului liber și al turismului,
care a luat un avânt tot mai mare în ultimii ani.
Deși există aceste încercări de a inversa polii d e interes ai orașului, pentru brașoveni centrul
vechi rămân e prima opțiune pentru petrecerea timpului liber , fie că este vorba de o oră -două
sau întregi zile însorite.. .

3.3. O r a ș u l s u b i e c t i v
Dar oare, care este reflexul teoriei în realitate? C e înseamnă de fapt centrul istoric pentru
brașovenii de rând, și cum se face că le este atât de ușor să își însușească acest spațiu? Lucrarea
propune în continuare antropologia ca mijloace de înțelegere a cadrului fizic și virtual al unui
oraș, în speță a orașului Brașov, prin prisma aparț inătorilor săi. S e vor analiza, rezultatele unei
cercetări pe teren , cu părerei la cald a le lucrurilor .
Setul de întrebări aleatoare adresat e unor locuitori ai orașului Brașov nu are pretenția
unor chestionare cu rol știin țific foarte exact, ci în schimb caută să scoată în evidență
corespondentul teoriei în realitățile subiective ale brașovenilor.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 44

Vă place să mergeți în centru?
La această întrebare, toți oamenii au r ăspuns afirmativ, unii motivând: „îmi dă o stare
de bi ne”, „energia clădirilor din centru este primitoare și caldă”, „îmi dă energie și poftă de
viață”, „îmi place aerul vestic, liniștit, fără blocuri , ca atunci când sunt în concediu ”, „îmi
place să merg în centrul vechi pentru că aici e cea mai mare varietat e de baruri , “da, pentru
că este un loc deosebit de toate celelalte centre ale orașelor din tara asta ( poate comparabil
cu centrele vechi din Sibiu, Sighișoara și Bistrița )”, „da, pentru mine centrul vechi este
capitolul orașului care adună tinerețea și ma turitatea la un loc! Este inima orașului; dacă vrei
să știi cât de viu este un oraș, simte -i ritmul în centru !”

Ce anume vă place în centru?
„atmosfera ”, „îmi plac clădirile și îmi place că nu trec mașini”, „strada Republicii
pentru că e animată în oric e anotimp” „îmi plac cl ădirile vechi, , oamenii de toate vârstele,
curățenia, luminile, varietatea de funcțiuni, aerul medieval, străduțele înguste”, „îmi place
atmosfera relaxată din centru și îmi place să văd mulți oame ni care se plimbă și fac poze”,
„Por nind de la modul în care se comportă lumea în această zonă, de la faptul că poți întâlni
turiști de diferite naționalități, lucru care dă un aer special orașului, până la arhitectura
caselor ”.
„Mă fascinează cl ădirile, care se întind pe orizontală , sunt re lativ înguste, dar dincolo
de porți au curți adânci, încăperi mari, cu arcade ”, “fețele celor care sunt în centru sunt
vesele, destinse – într-un cuvânt <altfel > decât fețele pe care le vezi zi de zi – la serviciu sau în
jurul casei ”, “Este altfel decât spațiul în care locuiesc (unul dintre cartierele orașului ) sau decât
cel în care -mi desfășor activitatea , drept pentru care mă face să mă simt ca în vacanță ”, “apăi
dragă, eu sunt un om bătrân. Vezi dumneata, aici, pe Mureșenilor am făcut școala , la biserică
“La Greci” m -am însurat, tot acolo mi -am botezat copiii, și când ies să mă plimb tot aici, pe
străzile astea, îmi găsesc pretenii . Locurile astea, domniță , sunt aici așa cum le vedem noi
dinaintea moșilor , moșilor , și strămoșilor mei. Și or fi tăt așa, tăt aici, până când o fi Tâmpa
asta! ”, “Tot școlile astea, t ot bisericile astea, t ot ulițele înguste și curțile alea strâmte și lungi,
porțile boltite și coperișurile alea țuguiate ! Doar vitrinurile astea să schimbă continuu. Asta
îmi zice mie, domniță , că toți care or vinii după noi vor avea, sigur, ceva ce o să -i lege de moșii
și strămoșii lor. Iar asta înseamnă <acasă>”.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 45
„Am copilărit în Răcădău (cartier de blocuri situat în cealaltă parte a Tâmpei) și de mic
mi-a plăcut să merg în centru, cum treceam Dobr ogeanu era parcă o lume diferită , mult mai
liniștită, mult mai colorată , plină de istorie. Și acum o văd la fel, reabilitarea părții istorice
face însă și mai frumoasă zona, spre deosebire de monotonia blocurilor gri ”.

Ce faceți în centrul vechi de obic ei?
„mă plimb”, „ ies la o cafea, mă duc la bere cu prietenii , sau pur și simplu la plimbare”,
„stau pe o terasă sau merg la shopping”, „de obicei ies la cafea sau la cumpărături”, „acum
merg doar pentru plimbare, o cafea, să văd oamenii, să văd ce se poar tă, ce tablouri și mărgele
se vând ”.

Ați alege centrul vechi în defavoarea oricărei alte zone din oraș, pentru o eventuală ieșire
în oraș ? Daca da, de ce?
„Da, pentru că este zona ce oferă cele mai multe variante de petrecere a timpului liber,
și găsești cei mai mulți tineri în centru”; „ Nu aș alege alt loc pentru ieșire, decât dacă vreau
să văd un film. În rest, centrul are absolut tot, de la biblioteci până cafenele și la facilități de
sport”; „ Cu siguranță aș alege centrul vechi”;
„Da, clar , poți ieși în centru fără a avea planificată o activitate anume, concentrează
cam toată viața or așului și oferă diversitate și ambianță.”; „ Clar, datorită posibilității de a
alege un local pe gustul meu, dar din păcate zona de centru este și singura dezvoltată în ac eastă
direcție, sunt de părere că nu prea există opțiun i”, „Este mai aproape de sufletul meu, nu
neg, prefer centrul vechi ”.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 46

V-ar plăcea să locuiți în centrul vechi? Dar să munciți aici? Ați închiria/cumpăra o
locuința aici?
„Da, să muncești în centrul vechi e minunat , pentru că ai opțiunea să îți bei cafeaua
la terasă și să observi oamenii. E mult mai relaxant și interactiv. Ca să nu mai zic de locuit.
este complet diferit să locuiești în centru fată de blocurile din periferii. Și aș cumpăra sau
închiri a oricând o locuință aici. ”, „Da, mi-ar plăcea foarte mult să locuiesc în centrul vechi
și dacă aș avea posibilitatea aș cumpăra o casă fără să mă gândesc de 2 ori!”; „Sigur , am și
locuit 10 ani! Acum locuiesc aproape de centrul vechi, peste deal, sub Ceta te, însă în fiecare zi
mă plimb După Ziduri, acolo îmi încarc bateriile.”, „A ș spune fără ezitare că da, mi -ar plăcea
să locuiesc sau să lucrez aici. Dar dacă mă gândesc mai bine, cred că asta ar face ca centrul
vechi să își piardă o parte din farmec ”.

Ce v-ar plăcea să vedeți/faceți aici în afară de ce există deja?
„Mi-ar plăcea să fie piste de biciclete si să se facă Mureșenilor pietonal; deci să fie cât mai
puțin trafic auto. Și ar fi frumos să fie mai multe evenimente publice de mici dimensiuni:
fanfara în weekend, concerte și spectacole ale școlilor, art ă în stradă etc. Chestii mărunte”;
„Ce există este destul de puțin: mi -ar plăcea o activitate culturală mult mai prezentă , mai
multe evenimente de orice natură.

Mi-aș dori să am motive să vin în c entrul vechi , nu doar pentru a bea o cafea sau pentru că
acolo merge toata lumea .”; „Mi-ar plăcea să văd mai multe activități culturale și evenimente
în fiecare săptămână ”.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 47
Ce nu vă place/ ce ați schimba la centrul vechi?
„poate aș renova clădirile , păst rându -le farmecul , le-aș lumina din diverse unghiuri să
scoată în evidentă sculpturile, porțile, acoperișurile , dar nu cred că aș schimba ceva major la
centrul vechi .”; „Toate terasele alea… să fie mai puține mese pe pietonal”, „Faptul că multe
clădiri d e valoare pentru acest oraș sunt lăsate in paragină , nu au mai fost consolidate,
restaurate în niciun fel de foarte mulți ani”; „Mă deranjează la centrul vechi prezența
mașinilor (ex. Zonele în care le este permis riveranilor să parcheze) și prezența unor
construcții în stare avansată de degradare ”.

V-ar plăcea sa fie interzis accesul mașinilor în centrul vechi?
„Da, interzis accesul , dar e cam imposibil din cauza cartierului Schei ”; „Normal , este
o protecție pentru clădiri.”; „ Nu. Asta pentru că există c azuri în care dau o fugă, în grabă,
pentru o plimbare într -o anumită zonă centrală dar, pentru a optimiza timpul, mașină este
binevenită în acest sens.”; „DA! Oricum locurile de parcare sunt puține și administrate în mod
abuziv de firme private”, “Da!”; „D a!”.

Ce anume din centrul vechi v -ar plăcea să întâlniți și în alte părți ale orașului? (d in punct
de vedere al activităților desfășurate aici )
„Mai multe spații publice : alei pietonale, piețe, mobilier urban și zone verzi”; „Nimic, ce
e în centrul vech i să rămână acolo, celelalte zone trebuie să aibă personalitatea lor și să își
câștige utilizatorii.”; „Multitudinea de cafenele , baruri și ceainării care este în centru ”; “mi-
ar plăcea să existe o zonă cu mai mult magazine undeva în oraș, deși, dacă mă gâ ndesc mai
bine, cred că acest lucru ar face ca noi să avem tot mai puține motive pentru care să venim în
centru… ar rămâne doar barurile, caf enelele, târgurile și cred că acest lucru nu e suficient.”;
„Târgurile de stradă se pretează și cartierelor rezid ențiale și sunt un mod plăcut de a lega
comunitatea prin activități restrânse local ”.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 48

3.5. C o n c l u z i i
În urma sondajului făcut printre locuitorii Brașovului, e ste evident, că devenirea istorică
și diversele sale etape de transformare ale orașului, are repercusiuni în percepția și aproprierea
diferitelor sale părți . Orașul apare altfel fracționat , având o „jumă tate bună” și o „jumătate rea”.
Cu ușurință se remarcă faptul că oamenii percep acest spațiu, în mare măsură, prin
antiteză cu cel gri și mono ton al cartierelor de blocuri î n care marea majoritate a locuitorilor își
au reședința , fapt generat și întreținut de două realități ce se potențează reciproc: pe de o parte
expresiile arhitecturale fundamental diferite ale celor două zone – centrul vechi și restul
orașului, pe de altă parte segregarea funcțională, ca rezultat al exploatării în mod consumerist a
afinității pentru zonele vechi. Trebuie menționat aici că, din totalul populației brașovene de
290.743 locuitori , numai aprox. 11.500 dintre acești a locuiesc în centrul vechi63. Rezultatul
acestei manifestări de forțe este faptu l că centrul vechi este singura zonă perceput ă ca spațiu
identitar la nivelul întregului oraș , dar, în mod paradoxal, nu datorită vreunei efervescențe
culturale, ci strict pen tru caracterul de loisir al zonei.
Întrebați despre cum și -ar dori să se dezvolte această zonă, oamenii își dovedesc gustul
pentru politicile vestice amintite în capitolele anterioare . Ar vrea să fie interzis accesul
mașinilor, să se poată merge cu ușurin ță pe bicicletă și pe jos, străzile și piețele să devină ale
pietonilor, iar spațiul străzii să primească târguri, piese de teatru în aer liber , muzică și alte
evenimente și manifestări cultural e.

63 Sursa : http://www.brasov.insse.ro/phpfiles/Populatia%20la%201%20ianuarie%202016.pdf conform studiului
local efectuat la 01.01.2016

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 49

Capitolul 4 :
T r a d i ț i e ș i m e ș t e ș u g .
S t u d i u d e c a z asupra Ț ă r i i B â r s e i

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 50

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 51

Țara Bârsei este zona depresionar ă din sud -estul Transilvaniei, zonă cu o importanță ridicată
în creșterea și evoluția istorică. Orașul Brașov este principala așezare urbană din întreaga
depresiune. Numele de Țara Bârsei, provine de la cursul apei “Bârsa”, ce traversează
depresi unea de la sud -vest la nord -est, vărsându -se aproape de Feldioara în râul Olt.64

4.1.E t n o g r a f i e
Dato rită poziției sale strategice, la intersectarea arterelor comerciale între Orient și
Occident, zona a fost întotdeauna una dezvoltată din punct de vedere economic (s -au dezvoltat
relații comerciale și afaceri de negoț) și istoric. Poziția ei a determinat o infuzie etnică și
culturală, ce merită menționată: români, sași, maghiari și turci (în epoc a medievală) și -au lăsat
amprenta asupra culturii, a tradițiilor și obiceiurilor locale.
Brașovul a fost atestat documentar în anul 124 în Catalogul Ninivensis cu n umele de
Corona. În a doua jumătate a secolului al XIV -lea, așezarea este confirmat ă drept centru
administrativ și eclesiastic al ț ării Bârsei (Corona, Kronstadt, Brasso), unul dintre centrele
economice și culturale ale Transilvaniei.
Un fapt social impor tant a fost de -a lungul epocilor târgul, organizat î n Marktplatz (Forum
Civitatis) – Piața Sfatului de astăzi, Bisericii Parohiale, Biserica Sfânta Maria (a cărei
construcți e începe aprox. în 1380), cunoscută ca Biserica Neagră, în urma incendiului din
1689. În jurul acestui eveniment viața locuitorilor urbei lua naștere: atât a locuitorilor cetă ții,
cât și a locuitorilor cartierelor extramuros, locuitori care păstrau contactul constant cu cetatea
și cu activitățile desfășurate acolo .
Încă din prima decad ă a secolului al XV -lea, în cetate s-au conturat două artere principale:
Strada Porții și Strada Mănăstirii. În Evul Mediu, zona locuită din cetate se oprea la limita
formată de Ulișa Călugărișelor, (astăzi Michael Weiss), orașul limitându -se spre 1600 pân a la
limita zidurilor dinspre actualul Hotel ARO Palace.

64 Sursa http://welcome2romania.wordpress.com/2012/04/06/legende -si-povesti -din-mica -transilvanietara –
barsei -legends -and-tales -of-%E2%80%9Ethe -small -transylvania/

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 52
Așezarea din vremea respectivă e ra împăr țită în 4 cartiere: Portica – spre S -E, Corpus
Christi – spre S -V, Petri spre N -E și Katharina spre N -V. Înafara cetăț ii existau totodată 3
suburbii: „Brașovul vechi” s -a dezvoltat în jurul Bisericii Sf. Bartolomeu, înglobând așezarea
de lângă dealul Sf. Martin, zona străzilor Lungă și De Mijloc. Spre Est, cartierul Blumăna
(zona străzilor Cuza Vodă, Eroilor, 15 Noiembrie, Castanilor și Colina Universităț ii cu c apela
Sf. Barbara, e ra locuit în principal de secui). Spre Vest se află vechiul cartier românesc al
Scheilor Brașovului.
Între 1639 și 1641, fortificaț iile Brașovului sunt amplificate în partea de Nord cu mai
multe rânduri de co rtine și șanț uri de apărare. În 1646 constru cția Bastionului Aurarilor
încheie lucrările la sistemul defensiv. În 1689, incendiu l devastator din istoria orașului
deteriorează majoritatea construcț iilor importante di n cetate. Refacerea orașului are loc cu
greutate, iar reconstru cția clădirilo r distruse se face în concordanț ă cu noile stiluri: baroc,
rococo, clasic.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 53

4.2.M e ș t e ș u g u r i
Centrul ceramic ii din zonă, a fost timp de 4 secole la Tohanu Nou. Zona a fost
considerată poate ca fiind cel mai important centru al Transilvani ei. S -a remarcat uzanța
motivelor stelare, a spiralei, toate decorate pe un fundal majoritar alb, în nua nțe închise de
albastru, albastru de cobalt. Marginile blidelor erau majoritar ondulate, ornate cu flori de
salcâm. Laleaua, pomul vieții și floarea soa relui erau alte elemente des întâlnite. Elementele
erau realizate prin mai multe tehnici : incizie, aplicare de materiale în relief sau colorare.
Obiectelede ceramică erau majoritar de tip amorfoid: blide, farfuri, căni de vin, drepte sau
tronconice, de ber e sau chiar cahlele folosite pentru placarea sobelor .

Lemnul a fost lucrat din vechime, în deosebi, în zonele unde extragerea lui era una
facilă. Dintre toate obiectele gospodărești, se remarcă porțile de lemn sculptate. Acestea erau
realiza te prin diverse tehnici : cioplire, crestare, incizie, pirogravură sau pictură. Merită
menționată povestea a 2 meșteri din Săcele, care trimiși la Alexandru Lăpușneanu pentru a
instala un fierăstrău, anul următor au fost chemați pentru instalarea a 8 astfel de fierăstraie.
Meșteri maghiari din Turcheș s -au remarcat și secole mai târziu prin sculturile și picturile pe
lemn. Ornamentele de lemn folosite sunt variate: porțile mocănești cu policioară, unelte, furci,
linguri, căușuri, bâte sau furci pentru tors. Acestea se oramentau cu securea, dalta, barda, tesla
sau cuțitoaiele. Esențele cel mai des întânite erau fagul, stejarul, paltinul, dar și bradul.
Preocuparea pentru obiectele rezultate din prelucrarea lemnului și dragostea pentru
decoruri ale zonei a fost scosă la lumină în ultimii ani de artista Petra Vlad, în volumul său de
fotografii “Porți din Brașov”, apărut la Atelierul de Grafică, in 2013.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 54
Mobilierul tărânesc realizat prin cioplire a avut
un nucleu puternic în zona Branului.
Lada brașoveana, bo gat ornamentată este un
element specific de notat. Ea este cunoscută sub numele
de <ladă de zestre >, fiindcă se dăruia adeseori, fetei care
urma să se mărite și să plece din casă și se umplea cu
întreaga ei zestre. De aceea de multe ori, regăsim inserate
în pictura lăzii și anul nunții fetei.

Pictura a fost o tehnică meșteșugăreasă foarte des
întâlnită ân zonă. Fie că vorbim de elemente decorative
pe lemn sau ceramică, fie că vorbim de icoane. Astfel, c ea
mai veche icoană pe sticlă, datată din 1780 și păstrată
până a stăzi a fost realizată de Ioniță Zugravul. Schei ul se
remarcă prin tradiția în pictatul icoanelor majoritar pe sticlă , fapt datorat apariției
meșteșugarilor sticlari. Aceștia se împart în pictori murali și artiști populari ridicați din rândul
populației. Trăsăturile picturilor din zona sunt liniile sigure și viguroase, culorile tari (roșu
sângeriu, verde, albastru, totul pe fond alb). Încondeierea ouălor merită a fi notată ca o cultură
străveche, care se păstrează prin tradiție și se întâmplă de obicei punctual, în preajma sărbătorii
Paștelui, când ouăle sunt pictate predominant cu roșu.

Țesăturile au reprezentat o ocupație de bază a țărănimii și a meșteșugarilor din Țara
Bârsei. Datorită rolului pe care acestea le purtau în viața cotidiană a pop ulației, se diferențiază
trei categorii a țesăturilor: unele pentru uz gospodăresc, pentru interiorul locuințelor și cele
pentru port ul popular . Ornamentele porturilor erau de cele mai multe ori elemente geometrice,
în nuanțe de roșu închis, albatru închis , sau roșu pe fond negru. Se remarcă folosirea nuanțelor
de galben și portocaliu în porturile țărănești din zona Branului. Țesăturile au reprezentat o
importantă monedă de schimb a vremii, întrucât în centru cetății exista un târg al straielor.
Funcție de categoria lor acestea erau taxate diferit : pentru cergi se luau 2 bani, pentru zeghe 1
ban, iar buboul, un postav mediocru nu avea taxă.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 55
Datorită extinderii meșteșugului, au existat bresle de țesători care au luat naștere întru apărarea
propriilor intere se. Se remarcă o tehnică specială a sașilor
pentru brodarea țesăturilor. Aceasta se făcea în general cu
roșu, negru, alb. Țesăturile brodate erau fețele de masă, de
plapumă, pernele, prosoapele, draperiile, perdelele. Acestea
aveau reprezentări zoomorfe și florale pe ele.

Costumele populare ale zonei aveau elemental comun al cămășii atât pentru femei, cât
și penreu bărbați. Acestea erau strânse în talie la femei cu brâie, la bărbați cu chimire
ornamentale din piele. Diferențele apăreau legate de lungimile lor. Cămășile fetelor erau deseori
(mai ales în zonele de munte) până la glezne, pe când cele ale bărbaților, nu treceau de coapsă.
Se remarca decorarea cămășilor lungi cu fuste și fote la femei, pe când bărbații purtau pantaloni
albi din lană și palton.

Cojocăritul și prelucrarea pieilor (tăbăcăritul) au fost activități meșteșugărești ,
datate încă din 1640 -1680, în strânsă legătură cu păstoritul și creșterea vitelor, făcând parte din
parte meș teșugurile casnice. Zonele favorabile pentru acest tip de meșt eșug a fost în Țara
Oltului. În parallel s -au dezvoltat agricultori și crescători de animale. Obiectele din piele
confecționate erau de ce mai multe ori chimirurile bărbătești late, care aveau rol și de geantă
(mici compartimentăti, la cingătoare), genți, șei, hamuri, biciuri și alte obiecte necesare traiului.

În Țara Bârsei se mai remarcă o multitudine de alte preocupări alea oamenilor:
prelucrarea fibrelor vegetale și animale, extragerea uleiului din seminte (de dovleac),
vânătoarea, prelucrarea fierului , a lemnului în scop de construcții și altele.

4.3.Bresle
Principalele ocupații au fost din cele mai vechi timpuri agricultura și păstoritul. Dar pe
lângă ele au luat naștere, încet, încet și multe alte activități, o parte dintre ele amintite mai sus.
Satul, a fost principal sursă a culturii populare. În serile iernilor geroase, femeile se strângeau
la “clacă”. Una cu fuiorul, alta țesea, una brod o ie colorată pentru Paști, iar bărbații se ocupau
de cojoace, încrestări în piele sau lemn. Odată cu trecerea ani lor ocupațiile au devenit meserii.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 56
Familii întregi, poate chiar așezări au început să facă ce știu mai bine, produsul muncii lor
ajungând în piețele specializate. Strămutarea de acasă a muncii lor, a generat transformarea
meșteșugului pe care îl desfășurau în gospodărie în mijloc de trai, în afacere. În Evul Mediu,
Țările Românești deveniseră cunoscute pentru meșteșuguri. Fluxul de negustori străini și
poziția strategică între Orient și Occident a Țării Bârsei a reprezentat un avantaj pentru zonă.
Având ca model organizarea occidentală, meseriașii au fost nevoiți să se înscrie în
bresle. Astfel, orice persoană care dorea să exercite o meserie anume, era obligat să se înscrie
în breasla aferentă.
Evoluția în cadrul breslei , precum și pătrunderea în breaslă, necesit au ani buni de
pregătire . “Incă din fragedă copilărie fiii de meșter erau educați spre a prelua atelierul tatălui,
fiind obișnuiți cu atelierul și cu munca în cadrul meșteșugului. … vârsta la care un tânăr intra
în ucenicie, de obicei trebuie să fie mărișor, probabil vârsta aceasta fiind de 10 -12 ani. Inainte
de a fi primit în ucenicie un astfel de tânăr trebuia să facă în atelierul meșterului un timp de
probă (2 -3 săptămâni), pentru testarea aptitudinilor candidatului.65”
Odată cu trecerea timpului , aveau să apară conexiuni de producție de un nou tip, “cele
capitaliste, ce presupuneau o libertate mai mare în ceea ce privește concurența, salariile, timpul
de muncă, inovațiile tehnice. Breslele ce asigurau protecția membrilor și a permis o dezvoltare
a meșteșugurilor medievale au înfrânat progresul tehnic și dezvoltarea relațiilor capitaliste.
Concurența cu întreprinzătorii capitaliști s -a dovedit fatală breslelor ce au dispărut treptat”66.

4.4.T r a d i ț i i ș i o b i c e i u r i67
La nivelul fiec ărei zone sau subzone a Țării Bârsei, obiceiurile populare au generat tradiții,
care se mai păstrează și azi.
Un obicei care prețuiește hărnicia sătenilor care au terminat de secer at este borda . Specific
acestui obicei este cununa de spice, purtată de fete. Dărdaica , sărbătoare din Feldioara , se leagă
de coacerea plant ațiilor . Fete împodobite cu spice și flori merg din casă în casă, indiferent de
etnie, cântând și dansân d „Taci dărdaică, nu mai plânge!”.

65 ȚIPLIC , Ioan Marian, Editura Universității „L ucian Blaga”, Sibiu 2001
66 Sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Evul_Mediu
67 Sursa informa țiilor: http://ro.wikipedia.org/wiki/Etnografia_%C8%9A%C4%83rii_B%C3%A2rsei

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 57
Târgul feciorilor din Săcele este un eveniment care se ține anual, în luna iulie. Alte
obiceiuri ale maghiarilor sunt ruperea gâtului gâștei și ruperea gâtului găinii , în alte zone
puternic influențate de etnici, cum ar fi la Crizbav și Satul Nou, precum și împușcatul cocoșului
în Săcele.
Borița este poate singurul obicei comun al celor trei etnii din Țara Bârsei : români, maghiari
și sași, este Burduhoaza/Baricajárás/Burtzel , ce reprezintă același persona j în toate trei
culturile. Costumul și jocul în sine reprezintă o variantă a călușarilor , el practic ându -se mai ales
pe 28 decembrie . Peste cămașă, feciorii (în număr par) poartă două brâie de piele, împodobite
și încrustate, așezate cruciș pe umeri , precum un ham . Deși flăcăii poartă de obicei cizme, de
data aceasta ei poartă opinci, la călcâi având „pintin”, iar la glezne clopoței. Jucătorii sunt
îndrumați de un „vătaf” și au în ce ată două personaje caraghioase , numite în popor „cuca”. O
veche descriere a boriței, prezint ă un joc mimic al cucilor: unul dintre ei murea, ceilalți reușind
să îl învie , afirmă Zajzoni Rab István în Orszag Tükre (1862).
La Apața , într-o zonă nu departe de nuc leu Țării Bârsei se ține sărbătoarea Fărșangului .
Aceasta marchează reînvierea naturii. Participanții, costumați cu măști ce simbolizează logodna
și nunta, parcurg comuna într -un car. Zgomotul produs de cei care iau parte la s ărbătoare are
rolul de a alung a spiritel e rele, specifice anotimpului rece și neroditor. Participanților le sunt
oferite de către sătenii pe care îi întâlnesc în cale gogoși , ouă,
sau pălincă .

În mare, ciclul nupțial68 din Țara Bârsei nu diferă cu
mult de cele din restul Transilvaniei . Un obicei special al zonei
îl reprezintă logodna și nunta în familiile . Astfel, fetele
săcelence nu aveau voie să parăsească teritoriul curții , în caz
contrar suferind un aspru chin din partea părinților. Excepții le
erau puține sărbători. Nu rareori , fetele surprinse de către flăcăi
în zori i zilei , cărând apă, trânteau gălețile în uliță și fugeau să se ascundă . În gardu rile vechi, se
mai pot vedea și astăzi găuri prin care fetele se uitau după băieții de pe uliță. Acest obicei a dat
naștere și la un cântec popular: „Fetili de la Săcele / Se uită prin găurele” .
De asemenea, la șezătorile ce aveau loc iarnă participau numa i femei și fete. De cele mai m ulte
ori, nunțile erau aranjate , săcelencele cunoscându -și viitorul soț numai după ce acesta cobora
de la stână. După Primul Răz boi Mondial , acest stil de viață a fost părăsit.

68 Sursa informațiilor: https://ro.wikipedia.org/wiki/Etnografia_%C8%9A%C4%83rii_B%C3%A2rse i

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 58
Zestrea fetelor era trecută în catastifel „foi de zestre”. “Nunta ca eveniment era condusă
în zona Brașovului de către un „starost e”. În ziua nunții, o ceată de flăcăi călărea înaintea
mirelui pentru a anun ța sosirea acestuia la casa miresei . Cel care sosea primul era premiat de
către aceasta cu un colac și un ștergar ales de ea. După nuntă, la intrarea în casa bărbatului, pe
capul miresei se pune caș și pâine, ca simbol al bogăției ”69.

În fiecare an , în zona Schei lor Brașovului , în prima duminică de după Paștele Ortodox
— duminica Tomii — Junii Br așovului sunt protagoniștii unui spectacol , ceremonial , cu
elemente de mi t și magie și cu mare însemnătate primăvăratică . Este vorba despre perpetuarea
obiceiurilor pe care ei le-au moștenit din timpuri străvechi și încearcă să le păstreze vii . „Junii
trebuie priviți ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează
reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii și gerului iernii, începutul vieții noi…
iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreștin, conf irmată și de împrejurarea
că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci”70. Junii din
Schei și cei din Brașovul Vechi împart vechi tradiții comune și au fost uniți spațial, înainte de
venirea sașilor, care treptat i -au des părțit cu Cetatea. Abia după anul 1918 li s-a permis revenirea
în Schei a brașovechenilor. Imediat după venirea comun iștilor la putere, sărbătoarea J unilor a
fost interzisă, costumele și restul el ementelor ce aminteau de ei, fiind distruse de către activiști.
Obiceiul a fost reluat în anii '70. Există mai multe grupuri de juni: Junii Tineri, Junii Curcani,
Junii Bătrâni, Junii Dorobanți, Junii Albiori, Junii Roșiori și Junii Brașovecheni.

69 Sursa informațiilor :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mocani#Mocanii_s.C4.83celeni_.C5.9Fi_cei_din_zona_adiacent.C4.83:_moroieni.
2C_coliba.C5.9Fi.2C_b.C3.A2rseni
70 Spunea Julius Teutsch, cronicar sas, în scrierile sale.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 59

4.5.C o n c l u z i i
Întreaga comunitate ce s -a format în jurul Țării Bârsei din Evul Mediu p ână astăzi este una
puternic închegată cu o însemnătate culturală și istori că specială . Fiind vorba de 3 etnii, români,
sași și maghiari, care au conviețuit de -a lung ul veacurilor împreună, se remarcă o anumită
diferențiere a obiceiurilor și tradițiilor funcție de fiecare zonă și de influențe. Păstrarea și
perpetuarea tradițiilor ocupă, de asemenea, un rol deosebit pentru brașoveni și pentru locuitorii
Țării Bârsei ; într-o mai mică sau a i mare măsura acest lucru cântărind pentru fiecare comunitate
diferit, funcție de factori precum cultura , identitate a sau educația . Dacă în anumite zone găsim
obiceiuri păstrate de către Junii Brașovului, iar în alte zone și astăzi se de sfășoară ritualurile
privind renașterea/recolta în agricultură, în altele se păstreza doar cele legate de cele 3
evenimente hotărâtoare pentru ciclul vieții : nunta, botezul și înmormântarea, din care amintim
obiceiurile legate de nunta din Săcele.
Meșteșu gurile și produsele finite ce au ieșit din mâinile artizanilor au fost și ele o
puternică monedă de schimb de -a lungul secolelor. Datorită poziției sale strategice, cetatea
Brașovului a jucat un rol important în economia schimbului dintre Orient și Occiden t.
Proiectul de diplomă Casa Tradițiilor, vine întru susținerea promovării și per petuarea
acestor meșteșuguri și meșteșugari în timp.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 60

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 61

Capitolul 5 :
C o n c l u z i i g e n e r a l e
î n u r m a s t u d i u l u i

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 62

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 63

Lucrarea de față propune o perspectivă implicată asupra orașului Brașov, din
perspectiva nevoilor locuitorilor săi, deci poate puțin subiectivă, dar pe deplin argumentată.
Primul și cel mai important argum ent este că arhitecții construiesc pentru oameni , nu pentru ei
înșiși, nu pentru investitori, sau alte variabile, de cele mai multe ori de natură economică. Oricât
de simplu (sau simplist) ar suna, arhitecții construiesc pentru o viață bună, mai sigură, ma i
frumoasă, o viață de calitate înaltă, liniștită. Așadar, în ceea ce mă privește, consider că un
arhitect este un traducător al necesităților vieții umane – aplicate în situl în care construiește –
în forme construite, care răspund nevoilor funcționale, d ar mai ales spiritual ale locuitorilor. Și
doar de o bună traducere depinde calitatea arhitecturală în care se construiește, calitatea
spațiului și, deci, a vieții umane în general.
Studiul centrat pe orașul Brașov și -a propus să identifice cauzalitatea (să stabilească de
ce este orașul – respectiv centrul său vechi – utilizat în acest fel), adresabilitatea (care sunt
locuitorii căruia i se adresează și care beneficiază de pe urma acestei utilizări a centrului vechi
și respectiv a sitului), pentru ca mai tâ rziu să stabilească metodele de intervenție în sit și de
rezolvare a problematicilor discutate anterior.
Pornind de la capitolul tradiție, arhitectură și societate , în care se regăsesc răspunsuri cu
privire la antropologia urbană, proiectarea la scara uma nă, identitatea sau tradiția , trecând în
revistă noțiunile legate de percepția la nivelul comunității și al culturii (în diferitele ei feluri),
de felul în care tradițiile influențează diferit fiecare loc în parte , trecem mai departe la
identificarea felul ui în care Brașovul s -a transformat de la prima sa atestare, până în zilele
noastre , și punctând etnografia, tradițiile, meșteșugurile și obiceiurile spațiului depresionar al
Țării Bârsei . La final am ajuns să conturez ideile ce stau la baza proiectului de diplomă, ca fiind
un spațiu al realului, al comunității orașului și a Țării Bârsei , al transpunerii relațiilor
interumane prin prisma tradițiilor , a meșteșugurilor și a obiceiurilor, al educației continue, dar
aplicate și foarte interactive, și al constru irii și amintirii a unei identități comune a Brașovului,
în definitiv.
Studiul pentru această lucrare a însemnat, mai degrabă, căutarea unor confirmări pentru
gândurile și teoriile pe care de multă vreme le aveam în minte, atât despre arhitectură, cât și

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 64
despre Brașov. Este clar că perspectiva mea asupra orașului care înseamnă acasă are nuanțe
foarte personale, bazate pe amintiri și trăiri din Brașov. Acestea mi se amestecă în minte într -o
mare de imagini, locuri, chipuri, obiceiuri, drumuri spr e casă, întâ mplări. Memoria și imaginația
se împletesc cu lucruri știute, auzite, văzute, astăzi sau când eram mică.
(Mai ales) acum, din ce în ce mai mult în fiecare zi, îi descopăr orașului meu noi și noi
straturi, îmi dau seama de potențialul său și nu mă refer la unul exterior – turistic, economic sau
din orice alt punct de vedere, ci vorbesc despre un potențial în interiorul său și pentru sine, un
potențial reflexiv , de a fi punctul de sprijin al unei identități bine conturate, de a -și respecta
oamenii, de a -i face să fie o familie.
Continuând în același registru personal, cred că această putere a Brașovului, pe alocuri
latentă, de a fi un oraș pentru oamenii săi este înscrisă chiar în felul orașului de a se defini, în
forma sa fizică, în felul în care a crescut, s-a dezvoltat și s -a așezat pe pământ, între munți, în
depresiunea Brașovului, protejat de înălțimi, purtând câte un sens și o poveste în fiece stradă,
potecă, curte, casă sau locuință. Tocmai aceste sensuri, înțelesuri și povești îmi doresc să nu se
piard ă, îmi doresc să se perpetueze și să fie povești rostite nepoților mei… cu ele în minte și
pentru ele am pornit în căutările pentru proiectul de diplomă.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 65

Capitolul 6:
D i r e c ț i i p e n t r u i n t e r v e n ț i a
a r h i t e c t u r a l ă î n s i t

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 66

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 67

6.1 M u z e u l m e d i e v a l d i n W a t e r f o r d
Muzeul medieval Waterford este un reper major și în același timp destinația majorității
turiștilor în sudul I rlandei. Muzeul este situat în insula urbană a orașului, cea mai veche parte a
orașului Waterford și în același timp în inima culturală, cunoscută ca “ The Viking Triangle ”
(triunghiul vikingilor)71. El adăpostește o colecție magnifică de artefacte și găzdui ește
numeroase evenimente publice. O gamă diversă de clădiri medieval e, ce datează din secolele
XVIII, XIX și XX , delimitează sub formă de <U> situl, care se deschide direct către fațada
estică a Catedralei “Christ Church”. Scopul a fost de a proiecta o cl ădire care să întărească
caracteristicile istorice, în timp ce creează o legătură nouă și contrastantă cu arhitectura
existentă. Fațada centrală are o formă semi -circulară, Fațada frontală este proiectata într -o
formă semi -circulară, aerodinamică, formă ce îmbracă spatele Catedralei neoclasice, creând o
legătură între cele două piețe așezate pe fiecare latură. Piatra aparentă urmărește același mod
de utilizare din Catedrala medievală și din Sala Coriștilor și aduce o ruptură vizuală în opoziție
cu structuri le vecine, care datează din secolul al optsprezecelea.

71 Sursa informa țiilor: www.archdail y.com

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 68
Fațada curbată este
asemenea unui ferăstrău gigant
– nu există pietre la fel, fiecare
este unică și cu un design
individual. Este mai mult decât
o simplă fațadă a unei clădiri,
este o sculp tură arhitecturală în
adevăratul sens al cuvântului.
Cele două mansarde sunt
accentuate și sunt vizibile din
piețele înconjurătoare. O statuie de 6 metri înălțime – Doamna din Waterford – sculptată pe
mansarda din vest, se bazează pe o cataramă din secolu l XIII, găsită în timpul excavărilor
arheologice.

Muzeul medieval din Waterford constituie o surs ă de inspira ție, pentru demersal arhitectural al
intervenției în sit, datorită integrării acestuia în țesutul existent, a relației vizitatorului cu spațiul
public prin crearea teraselor deschise și de a crea o legătură coerentă cu arhitectura existentă.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 69

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 70

6.2. M u z e u l a r t e i î n c o p a c i
Situat in Songzhuang, Beijing,
Muzeul artei în copaci72 se află lângă
drumul principal al zonei respective.
Satul original a dispărut și a fost
înlocuit cu blocuri
supradimensionate, mai potrivite
pentru automobile. Chiar dacă este
renumit ca un sat artistic, este dificil
să locuiești sau să explorezi arta fără
ajutorul unui artist local. De aici s -a
născut ideea c reării unui spațiu public
unde oamenii pot locui, se pot întâlni
și pot comunica.

Intrarea în muzeu l conceput de Daipu Architects in 2009, atrage privirile oamenilor,
ochii urmează liniile planșeelor curbate de la sol până în vârf. De asemenea, vizitatori i pot intra
în acest spațiu fie prin rampă ori prin curtea cu piscină și copaci situată la primul nivel. Cerul
se reflecta în pământ și, împreună cu reflexiile piscinei, ajută oamenii să își elibereze mintea și
să uite de lumea exterioară.

72 Sursa informa țiilor: www.archdaily.com

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 71
Spațiul constă în 6 curți și jumătate, întinsă pe 2695 metri. Pe lângă cele 2 curți
expoziționale, mai există patru curți la etajul superior. Alte două curți aduc soarele în sălile de
expoziție aflate mai jos. Celelalte două curți sunt de asemenea la etajul superior, de schise către
cerul liber. Acest proiect speră să creeze un spațiu în care localnicii și vizitatorii să poată
comunica în aer liber, cu lumină naturală, copaci, apă și artă contemporană. Aceste idei simple
transpar în toate experiențele trăite în acest spaț iu.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 72

6.3.M u z e u l N a ț i o n a l M a r i t i m D a n e z

Muzeul Național Maritim din Danemarca a trebuit să își găsească locul într -un context
unic, atât din punct de vedere spațial cât și istoric – între una dintre cele mai importante și
faimo ase clădiri din Danemarca și un centru cultural nou și ambițios. Acesta este contextul în
care muzeul a trebuit să se impună, laolaltă cu înțelegerea caracteristicilor regiunii, în special
ale castelului Kronborg.
Lăsând neatinse zidurile docurilor, vechi de 60 de ani, galeriile au fost plasate sub
nivelul solului și au fost aranjate într -o buclă în interiorul acestor ziduri, făcându -le piesa
centrală a expoziției – un spațiu deschis care amintește vizitatorilor de construirea unui vapor.
O serie de 3 podu ri cu 2 nivele se întind de -a lungul docului, servind atât ca o conexiune
cu orașul cât și ca scurtături către diferite secțiuni ale muzeului. Podul din port închide docul
dar servește și ca un loc de promenadă în port. Auditorul muzeului creează o legătur ă între Piața
Culturii și Castelul Kronborg; iar podul în zigzag conduce vizitatorii către intrarea principală.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 73

Acest pod este o punte între vechi și nou, pe măsură ce vizitatorii coboară în muzeu,
având în același timp o vedere a împrejurimilor. Istor ia lungă și nobilă a marinei daneze se
desfășoară într -o mișcare continuă în interiorul și în jurul docului, la 7 metri sub nivelul solului.
Toate etajele, conectând spațiile de expoziție cu auditoriul, sala de clasă, birourile, cafeneaua și
docul încastra t în muzeu, creează spații sculpturale și incitante.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 74

6.4.M u z e u l A c r o p o l i s
Arhitectul Bernard Tschumi povestește despre provocările întânite în proiectarea muzeului
Acropolis din Atena : “problemele au începu t cu responsabilitatea adăpostirii și păstrării celor
mai dramatice sculturi din Grecia Antică73”.Loca ția de o puternică însemnătate istorică, a
adăugat și ea mai multe responsabilități asupra design -ului. Situată în vârful Acropolei, locația
ne-a confrunta t cu exacavații arheologice de mare precizie, prezența orașului contemporan, a
tramei stradale și a
Parthenonului
însuși. Combinate
cu o climă toridă și o
zonă seismică
puternică, condițiile
acestea ne -au
condus la soluția dea
concepe un design
simplu, mat hematic
și foarte clar.

73 Bernard Tschumi Architects http://www.tschumi.com/projects/

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 75

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 76

Studiile de caz, reprezintă toate proiecte executate în ultima decadă și scot în evidență diferita
abordare a integrării muzeelor în situl dat. Fie că este vorba de un țesut seismic cu o deosebită
importanță istorică, un mu zeu ce elogiază viața marină , chiar în apropiere de portul orașului sau
integrează și găzduiesc artizanii populari într -un spațiu artistic , proiectele se integrează perfect
în zonă și crează spații publice prietenoase pentru vizitatorii sau artizanii lor.

6.5.P r e m i s e p e n t r u p r o i e c t u l d e d i p l o m ă
Situl ales pentru proiectul de diploma, dispune de o poziție deosebită în cadrul cetății
Brașovului: este situat între bastionul Fierarilor și Poarta Ecaterinei, la marginea cetății în
capitolul de Vest, p e locul în care era Țarcul Croitorilor, țarc ce face parte din centurile de
apărare ale cetății Brașovului . Terenul a fost, deci, liber de construcții, până în perioada
modernă când a început amenajarea și o cuparea cu clădiri adiacente fortificațiilor. Începând cu
1834, aici a funcționat baia orașului, reconstruită în 1902 și demolată în 1988; după anii ‘90 a
început construirea Casei de Cultură a studenților, însă proiectul a fost stopat, după ridicarea a
patru etaje din clădire. Elibe rat și de această construcție , terenul este astăzi administrat de
Consiliul local al orașului, servind ca parcare auto locuitorilor .
Un rol important în alegerea sitului a fost poziția sa cheie în relație cu traseul turistic
dezvoltat de -a lungul fortifica țiilor medievale, având un potențial aparte pentru acomodarea
unor funcțiuni deschise către locuitorii Brașovului, da r și către turiști , care în număr tot mai
mare, vizitează orașul în ultimii ani.
Luând în considerare felul în care sunt folosite astăzi tu rnurile și bastioanele fortificației,
majoritatea adăpostind muzee cu tematică medieval ă sau expoziții temporare , intenția ca pe
aceasta să se regăsească o funcțiune culturală , va fi binevenită .

6.6. I n t e n ț i e p e n t r u i n t e r v e n ț i a î n s i t
Situl are vecinătăți deosebite – Turnul Ecaterinei spre Sud și Bastionul Fierarilor spre N,
în Evul mediu fiind un țarc de apărare; limita spre Est este, așadar, o porțiune din zidul cetății.
Ideea de la care am pornit conceptul Casei Tradițiilor Țării Bârsei , a fost integrarea sitului în
traseul turistic de -a lungul orașului. Programul de arhitectură propus – o casă a tradițiilor a
țării Bârsei – exploatează în primul rând valoarea activităților meșteșugărești tradiționale în
relație cu situl afl at în centrul istoric – locul cu cea mai mare valoare identitară la nivelul
întregului oraș.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 77
Așadar, intenția principală a fost conectarea sitului de pe strada George Barițiu, cu Poarta
Ecaterinei, în fapt cu micul parc dinspre Poarta Ecaterinei care mome ntan este prea puțin
folosit tocmai datorită faptului că este o fundătură, deseori folosită ca parcare pentru cei din
zonă. Astfel, situl este racordat la traseul de -a lungul vechii cetăți, latura sa spre est devenind
circulație pietonală, parte din traseu l turistic deja conturat.
Al doilea gând legat de proiect a fost exploatarea, pe cât posibil, a relației cu Biserica
Neagră – principala dominantă spațială a orașului vechi – mai ales fiindcă aceasta se află în
vecinătatea imediată, fiind vizibilă din oric e punct al sitului.

6.7.C o n c e p t ș i d i r e c ț i i d e a c ț i u n e
Casa Tradițiilor Țării Bârsei are rolul de a adăposti expoziții și ateliere interactive ce
fac cunoscute locuitorilor meșteșugurile și artizanii din depresiunea Brașovului. Dezvoltarea
istorică a cetății, tocmai ca centru meșteșugăresc cu importanță deosebită, face legitimă
propunerea unui astfel de program de arhitectură pe acest sit.
Un alt reper în alegerea făcută, a fost vecinătatea funcțiunilor legate de promovarea
culturi i. În centrul vechi există un număr însemnat de muzee și centre expoziționale, situl ales
fiind ușor de integrat în traseul turistic al cetății Brașovului. Casa Tradițiilor Țării Bârsei are o
funcțiune cu valoare identitară benefică din mai multe puncte de vedere: în special în procesul
de conturare a unei identități, iar activitățile practicate aici, cu rol de promovare a culturii sunt
extraordinar de importante în sporirea identității orașului de sub Tâmpa.
În ceea ce privește modul de conformare al clădi rii propuse, acesta este tributar
organizării pe orizontală a orașului vechi, integrându -se în contextul istoric al zonei. De
asemenea, spațiul public al străzii și spațiul privat al locuinței se întâlnesc într -un punct de
contact: curtea interioară , în ca re artizanii și meșteșugarii se prezintă pe sine și își prezintă
obiectele tradiționale produse (costume, podoabe precum ca și alte obiecte personale, cum ar fi
cele din ceramică, ulcioare de apă, ș.a.md.), dar mai ales, își fac cunoscute meșteșugurile .
Propunerea preia aceste succesiuni de spații și încearcă să le traducă într -o arhitectură
contemporană, care să poarte în sine măsura și prezența omului, cu viața și activitățile sale,
asemeni țesutului urban vechi.
Programul de arhitectură și clădirea se nasc unul din celălalt și se definesc reciproc, în
funcție de necesități. Așadar, spațiile pentru ateliere se vor împleti cu expoziție și de discuții,
săli de proiecții video și spații pentru expunere și vânzare a anumitor obiecte specifice Junilor,
precum și cu nelipsita cafenea deschisă publicului.

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 78
Prezența zidului cetății pe sit a fost sursa de inspirație în ceea ce privește modul de
conformare a volumelor și a fațadelor, întrucât acestea s -au dezvoltat în relație cu el. Întenția
de a dezvolta curți îngu ste, specifice orașului medieval, asemenea drumurilor de strajă care
aveau diferite zone ascunse vederii, dar cu vizibilitate asupra împrejurimilor.
La nivel ultimului etaj deasupra atelierelor, am propus o zonă publică – cu acces din
zona cafenelei din pa rter – o terasă. Aceasta se bucură de vederi largi asupra întregului oraș,
fiind un punct de belvedere inedit, de altfel singurul din această direcție (Est), celelalte locuri
situate pe înălțimi natural, fiind pe versantul de Sud al Tâmpei, respectiv pe de alurile dinspre
Nord. Nodurile de circulație verticală asigură accesul la terasa de la ultimul nivel și
încadrează spre Nord și Sud zona atelierelor.
În ceea ce privește materialele folosite, acestea sunt lemn, piatră și sticlă. Fațadele sunt
vitrate, pent ru asigurarea luminii naturale și a unei bune atmosfere de lucru.

6.8.Î n c o n c l u z i e . . .
Situl devine așadar, pe lângă funcțiunea de Casa a Tradițiilor , muzeu și în același timp
atelier de artizani și meșteșugari, un loc public, deschis spre ora ș, participând și susținând
identitatea orașului, atât în interiorul comunității cât și din punct de vedere turistic. Strada
nou creată devine un pietonal meșteșugăresc, unde este încurajat lucrul împreună, făcând
posibilă în același timp și o expoziție a lucrului în facere.
Obiectul arhitectural propus la finalul acestui studiu, prin ceea ce va însemna el la nivelul
orașului ș i al comunității , va fi un spațiu al interacțiunii, al realului, al perpetuării identității
orașului și a Țării Bârsei, al smulgeri i din virtual a relațiilor interumane și transpunerii lor în
mediu l real, al educației interactive, și al construirii și amintirii a unei identități comune – a
Brașovului, în definitiv .

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 79

B i b l i o g r a f i e:

BĂLDESCU, Irina, TRANSILVANIA MEDIEVALĂ , Editura SIMETRIA, București, 2012
BÎRLEA, Ovidiu, FOLCLORUL ROMÂNESC , vol. I, Editura MINERVA, București, 1981.
BOCIONCAT, Ș tefan, Porți din Brașov , editura Atelierul de Grafică, 2013
CHOAY, Françoise, ALEGORIA PATRIMONIULUI , București: Editura SIMETRIA, 1 998
CHOAY, Françoise, PENTRU O ANTROPOLOGIE A SPAȚIULUI , București: Editura
REVISTA URBANISMUL, 2011
GEHL, Jan, ORAȘE PENTRU OAMENI , Editura IGLOOMEDIA, București, 2012
GEHL, Jan și SVARRE Brigitte , CUM SE STUDIAZĂ VIAȚA URBANĂ , Editura
IGLOOMEDIA, Bucur ești, 2015
GEORGIU , Grigore , Națiune, cultură, identitate , Editura DIOGENE , București, 1997
HILOHI, Gruia; ZAMFIR, Anca Maria, BRAȘOV -UN SECOL DE ARHITECTURĂ, 1885 –
1984 , Editura Pro Corona, Brașov, 2010
LEACH, Neil, ANESTETICA (ARHITECTURA CA ANESTEZIC) , Editura PAIDEIA,
București, 1999
MARIN, Elisabeta, NUSSBÄCHER, Gernot, OLTEAN, Vasile, RADU, Măriuca, BRAȘOV
MIHĂILESCU, Teofil, ORAȘUL CA TEXT , Editura PILGRIM, Brașov, 2005
MIHĂILESCU, Teofil, ORAȘULUI CU SITUL ÎN ISTORIA URBANISMULUI , Editura
PILGRIM, Brașov, 2005
PUȘCARIU, Sextil, BRAȘOVUL DE ALTĂDATĂ , Ed. DACIA, Cluj Napoca, 1977
STANCIU, Iulia, LOCURILE INTERMEDIARE: ARII VAGI, ARII DE MEDIERE , Editura
UNIVERSITARĂ „ION MINCU”, București, 2007
TEUSCH , Julius, DIE SOLOMONSFEIER BE I KROSTADT , Brașov, 1913
ȚIPLIC , Ioan Marian, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu 2001
VULCĂNESCU , Mircea, DIMENSIUNEA ROMÂNEAS CĂ A EXISTENȚEI , Editura Eikon,
2009
VULCĂNESCU, Romulus, DICȚIONAR DE ETNOLOG IE. I. TERMINOLOGIE . II.
PERSONALITĂȚI , Editura Albatros , B ucurești, 1979, p. 275 -276.

R e v i s t e:
Revista ARHITECTURA – numărul 5-6, BUCUREȘTI, 1991

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 80
Revista ARHITECTURA – numărul 6 , BUCUREȘTI, 2012
Revista IGLOO. Habitat și arhitectură, numărul 170, BUCUREȘTI, Februarie – Martie 2016
Revista ZEPPELIN – numă rul. 122, BUCUREȘTI, Martie 2014

W e b o g r a f i e (S u r s e w e b, s i t e – u r i):
http://www.gehlarchitects.com
www.archdaily.com
http://www.minisat.home.ro
http://www.wikipedia.org/
http://atelier.liternet.ro/
http://www.scribd.com
http://arhitectura -1906.ro
http://www.morethangreen.es/en/vida -en-espacios -publicos -de-melbourne -jan-gehl/
http://openanthcoop.ning.com/group/anthropologyofhabitatandarchitec ture
http://socasis.ubbcluj.ro/seminarii/urbana/Upload/
http://socasis.ubbcluj.ro/urbana/
http://orasulmemorabil.ro/category/blog/
http://www.getty.ed u/conservation/publications_resources/newsletters/26_2/contemp.html
http://www.mestesuguritarabarsei.ro
http://en ciclopediaromaniei.ro/wiki/Etnografia_%C5%A2%C4%83rii_B%C3%A2rsei

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_intalniri_Ana -Blandiana.html Orizonturi culturale,
februarie 2012
http://a devarul.ro/locale/timisoara/title -1_52ff3b56c7b855ff565c3eae/index.html , BOTH
Stefan, articol apărut în Adevărul , 2012
http://www.brasov.insse.ro/phpfiles/Populatia%20la%201%20ianuarie%202016.pdf
http://www.tschumi.com/projects/

F i ș i e r e .pdf:
ANN ALS OF THE ASSOCIATI ON OF AMERICAN GEOGR APHERS , The Social -Spatial
Dialectic, iunie 1980
ELIADE, Mircea, SACRUL ȘI PROFANUL, Ed. HUMANITAS, 1995

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 81
CAPCELEA, Valeriu, TRADIȚIA – ESENȚA, LOCUL ȘI ROLUL EI ÎN EXISTENȚA SOCIALĂ ,
Bălți 2011.
HALL, Edward Twitchel l, THE HIDDEN DIMENSION
LAWSON, Bryan, THE LANGUAGE OF SPACE
MOORE, Gary T., ENVIRONMENT BEHAVIOUR STUDIES
NORBERG -SCHULTZ, Christian, GENIUS LOCI: SENSE OF PLACE
EGENTER, Nold, HABITAT ANTHROPOLOGY; HOMO TERRITORIALIS – The
architecturally demarcated e nvironment as basic factor of cultural evolution, DOFSBT
Documentation Office for Fundamental Studies in Building Theory, Zuerich
AUTHENTICITY AND CHARACTER: A COMMENTARY, articol din revista Journal of Urban
Design, Vol. 8, No. 1, 67 -81, 2003
TRADIȚIA, C OMPONENTĂ SPIRITUALĂ A CULTURII, Comisar Diana Petrescu, Casa de
Cultură a M.A.I. 2007

A n e x ă – S u r s e i m a g i n i:
Pg. 0 prima pagina http://portraitofalife.deviantart.com/art/Old -Brasov -Panaroma -294055752
Pg. 14 vederi portic stradal: http://www.archimagazine.com/afrattae.htm
Pg. 18 centru: http://www.santa -coloma.net/voynich_drebbel/utopias/utopias.html
Pg. 21 spațiul social : http://weedactivist.com/2013/page/12/
http://collectablephoto.photoshelter.com/image/I0000_hTDt8lfhr8 .
Pg. 28 spa țiul redat oamenilor : http://greenyardsmiami.blogspot.ro/2010/05/urban -oasis.html
Pg. 29 perspective asupra orașului – arhiva personal ă 2014
http://delightfulcycles.tumblr.com/post/19332598120/zooooooom -which -is-also-the-best-
song -on-the-last#.U0Ec9VeLVqY , imagine din portofoliu propriu ,
http://www.ecori.org/transportation/2013/9/19/providences -new-bike-plan-embraces -pedal –
power.html http://www.sicamp -internews.org/must -run-uk-cities/
Pg. 31 https://orasulmemorabil.ro/din -arhiva/
Pg. 32 Bra șovul isoric: http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Bra %C8%99ovului
Pg. 35 Zonele de loisor ale orașului la 1900 : https://orasulmemorabil.ro/tag/panorama/page/2/
Pg. 36 Frontul străzii Barițiu – arhiva personal 2014
Pg. 34 Brașov – orașul comunist : http://wikimapia.org/12710/ro/Steagul -Ro%C8%99u
Pg. 37 Cartierul Răcădau: http://emi.floaredecolt.org/2008/03/panorama -catre -racadau/
Centrul vechi : http://www.hailabord.ro/2012/07/majorat -in-3-busteni -brasov -tampa.html

GESTUL ARHITECTURAL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE
CASA TRADIȚIILOR ȚĂRII BÂRSEI

POLOȘAN ARMINA – LETIȚIA Pagina 82
Pg. 45 Portofoliu Claudiu Păduroiu – perspectivă asupra centrului istoric al Brașovului
http://www.paduroiu.claudiu.eu/2010/ 12/iarna -in-brasov.html
Pg. 40 Imagini de la evenimentul de cultură Bohemian Square august 2015 :
http://romaniaregional.ro/2014/08/20/centrul -brasovului -se-va-transforma -intr-o-piata -boema/
si http://lapasprinbrasov.ro/bohemian -square -eveniment -de-cultura -urbana/
Pg. 41 Perspectivă asupra Țării Bârsei http://welcome2romania.wordpress .com/2012/04/06/
legende -si-povesti -din-mica – transilvanietara -barsei -legends -and-tales-of-%E2%80%9Ethe –
small -transylvania/
Pg. 49 PUZ-ul orașului și harta zonală a cartierelor – Casa Tradițiilor Țării Bârsei, arhiva
personală aprilie 2016
Pg. 50 Ceramic a pictata sau decorate: https://ro.pinterest.com/souvenirs100/corund -ceramic/
Pg. 51 Ladă de zestre și blid de ceramic, ambele din zona Rupea, arhiva personal, iunie 2016
Pg. 43 Picturi pe lemn: http://www.mestesuguritarabarsei.ro/mestesuguri.php
Pg. 43 Port popular din zona Branului: http://flickrhivemind.net/User/andradadaciana/Recent
Pg. 46 Juni Brașoveni, delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918 +
timbre românești cu Junii Brașovului:
http://ro.wikipedia.or g/wiki/Etnografia_%C8%9A%C4%83rii_B%C3%A2rsei
Pg. 45 Interior din Muzeul Satului din Bran: http://bran.ro/muzeul -satului -bran.html
Pg. 44 Nunta din zona Rupea : http://www.turculturalbrasov.ro/atractii/zona -rupea/folclor -si-
arta-populara/obiceiuri -de-nunta -in-zona -rupea.html
Pg. 50 Junii Brașovului: Junii Curcani poză de grup http://www.voci.ro/tag/junii -brasovului/
Pg. 52 Junițele la Sărbătoarea Crucea Dreptății http://travelbadgers.com/junii -dorobanti/
Pg. 50 Junii Brașovului – defilare: http://www.pezzidisogni.com/ro/blog -ro/junii -brasovului –
traditii -romanesti -de-primavara/
Pg. 52 – 58: sursa imagini www.archdaily.com
Pg. 70 – Muzeul Acropolis http://www.tschumi.com/projects/
Pg. 59 Traseu l turistic al Brașovului: http://www.tarabarsei.eu/walk ing-in-cetatea -brasovului/