Întocmirea Situațiilor Financiare Consolidate Prin Metoda Integrării Globale – Rezultatul Final AL Procesului DE Consolidare
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI; UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÂRGU MUREȘ
Programul de masterat: Gestiunea Financiră a Afacerilor
LUCRARE DE DISERTAȚIE
ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE CONSOLIDATE PRIN METODA INTEGRĂRII GLOBALE – REZULTATUL FINAL AL PROCESULUI DE CONSOLIDARE
Coordonatorul lucrării:
Conf.univ.dr. MONICA HORJA
Absolventă:
ROXANA LOREDANA POP
Târgu Mureș,
2016
PLANUL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE
Abstract……………………………………………………………………………………….…3
Obiectivele și motivația cercetării……………………………………………………………………………..4
Importanța și metodologia cerecetării……………………………………………………………………….6
Capitolul 1. Grupurile de societăți și clasificarea acestora………………………………………………..8
1.1. Grupul ca entitate raportoare……………………………………………………………………………………….8
1.2. Controlul – criteriul central pentru existența unui grup………………………………………………….15
1.3. Perimetrul consolidării………………………………………………………………………………………………18
1.4. Interesul minoritar din perspectiva grupului…………………………………………………………………19
1.5. Necesitatea și obiectivele situațiilor financiare consolidate……………………………………………20
Capitolul 2. Reglementări internaționale, europene și naționale privind situațiile financiare consolidate……………………………………………………………………………………………………………………23
2.1. Reglementări internaționale……………………………………………………………………………………….23
2.2. Reglementări europene……………………………………………………………………………………………..27
2.3. Reglementări naționale……………………………………………………………………………………………..29
Capitolul 3. Metode, tehnici și etape ale procesului de consolidare………………………………….33
3.1. Particularități privind metodele de consolidare…………………………………………………………….33
3.2. Tehnici de consolidare a conturilor……………………………………………………………………………..36
Capitolul 4. Studiu caz ilustrativ privind întocmirea situațiilor financiare consolidate prin metoda integrării globale la grupul S.C. “Construcții Hidrotehnice” S.A……………………….39
4.1. Prezentarea generală a entităților din cadrul grupului……………………………………………………39
4.2. Cadrul legal și necesitatea întocmirii situațiilor financiare consolidate……………………………42
4.3. Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare consolidate ale grupului Construcții Hidrotehnice – rezultatul final al procesului de consolidare…………………………………………………43
Concluzii generale aferente lucrării……………………………………………………………………………….57
Indicații bibliografice…………………………………………………………………………………………………….60
Anexe
ABSTRACT
În cadrul primului capitol, Abordări conceptuale privind situațiile financiare consolidate, am urmărit conturarea unui cadru conceptual aferent ariei de cercetare propuse. Pentru aceasta, sunt analizate cele mai relevante noțiuni specifice situațiilor financiare consolidate, și anume: grupul, controlul, perimetrul consolidării și fondul comercial. De asemenea, au fost cercetate și sintetizate necesitățile care stau la baza elaborării situațiilor financiare consolidate, precum și obiectivele acestora.
După ce am conturat cadrul conceptual aferent ariei noastre de cercetare, am continuat, în cadrul capitotului al doilea, Reglementări internționale, europene și naționale, privind situațiile financiare consolidate, cu analiza principalelor reglementări relevante. Aici, ne-am axat pe referențialul internațional IAS/IFRS, respectiv pe referențialul nord-american US GAAP, iar în plan european am avut în vedere Directiva a VII-a CEE. De asemenea, au fost menționate și reglementările relevante la nivel național.
La nivelul celui de-al treilea capitol, au fost cercetate și sistematizate elemente care fac referire la aspectele privind modalitățile și tehnicile de consolidare , metodele de consolidare.
În continuare, ne-am îndreptat atenția, în cadrul celui de-al patrulea capitol spre atingerea ultimului obiectiv fixat, respectiv dezvoltarea și aprofundarea aspectelor de natură tehnică și practică cu privire la activitatea de consolidare a situațiilor financiare. În cadrul acestui capitol am prezentat un studiu de caz ilustrativ privind întocmirea situațiilor financiare prin metoda integrării globale, la un grup românesc.
În finalul lucrării am realizat o expunere a principalelor concluzii desprinse pe parcusul demersului nostru științific.
II. OBIECTIVELE ȘI MOTIVAȚIA CERCETĂRII
Aflându-mă în fața unei provocări precum această etapă importantă din traseul studiilor economice, derulat în cadrul unei universități de tradiție în mediul universitar național și anume Universitatea Dimitrie Cantemir, am ales și tratat cu mult interes această temă incitantă prin actualitatea, extinderea și importanța ei, necesitând o laborioasă muncă de cercetare și documentare, din dorința de a aduce un plus de cunoaștere în acest domeniu.
În viața economică a diferitelor țări se întâlnesc atât agenți economici care iși desfășoară activitatea ca entități juridice independente cât și grupuri de societăți legate între ele din punct de vedere economic și financiar, sub controlul sau influența uneia dintre ele. Grupurile de societăți reprezintă o realitate tot mai pregnantă a lumii contemporane.
Un grup de societăți, întrucât constituie o unitate economică, trebuie prezentat în ansamblul său (ca un tot unitar). În acest sens se impune în mod firesc întocmirea unor situații financiare de grup (consolidate), pe lângă situațiile financiare individuale ale membrilor grupului. Publicarea unor situații de grup are la nivel mondial și european o istorie destul de îndelungată, care pornește în Statele Unite încă de la începutul secolului 20.
Obiectivul consolidării conturilor este de a prezenta poziția financiară, performanțele /rezultatele financiare și fluxurile de numerar ale entităților cuprinse în perimetrul de consolidare, ca și cum ar fi vorba despre o singură întreprindere.
Actualitatea la nivel internațional a temei situațiilor financiare consolidate reiese, pe de-o parte din finalizarea proiectul comun FASB – IASB Combinări de întreprinderi, concretizată în emiterea (în decembrie 2007 și ianuarie 2008) a unor variante revizuite pentru FAS 141 și respectiv IFRS 3 și amendarea punctuală a IAS 27 și ARB 51 pe tema intereselor minoritare, organismul nord-american publicând în acest sens chiar un nou standard FAS 160.
Având în vedere aspectele precizate anterior, obiectivul central al proiectului de cercetare la care ne-am angajat, îl constituie dezvoltarea și aprofundarea problematicii situațiilor financiare consolidate la nivel internațional, european și național. Acest obiectiv fundamental este divizat în patru obiective subordonate (sau obiective operaționale), după cum urmează:
abordarea noțiunilor de bază specifice grupurilor de întreprinderi și anume grupul – concept și evoluție, clasificarea grupurilor, perimetrul de consolidare;
prezentarea stadiului actual al cercetării și cunoașterii reglementărilor naționale și internaționale referitoare la conturile consolidate
dezvoltarea și aprofundarea aspectelor legate de metodele și tehnicile de consolidare a conturilor;
dezvoltarea și aprofundarea aspectelor de natură tehnică și practică cu privire la activitatea de consolidare a situațiilor financiare,
În vederea atingerii celor patru obiective operaționale, am planificat demersul nostru științific în mai multe etape, reflectate prin intermediul acestei lucrări în cadrul a patru capitole distincte: primele trei capitole vizează și atingerea primelor trei obiective operaționale, iar ultimul capitol urmărește, pe rând atingerea celorlalte celui de-al patrulea obiective fixat mai sus.
Consolidarea situațiilor financiare este o tehnică de inginerie a contabilității financiare, care are ca finalitate producerea de informații necesare utilizatorilor externi. Ea este și un instrument de gestiune, deoarece permite să se clarifice relațiile complexe între filiale și societatea-mamă și să se compare rezultatele obținute cu obiectivele fixate.
Pentru un grup de societați, fie că activează la nivel național, regional sau mondial, a beneficia de informațiile furnizate prin intermediul situațiilor financiare consolidate reprezintă o bază reală și solidă pentru fundamentarea deciziilor de investiții, a deciziilor strategice și, nu în ultimul rând, a deciziilor managementului executiv. O decizie de investiții fundamentată pe o informație contabilă viabilă, comparabilă, consolidată și reală este supusă unui grad sporit de succes.
III. IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
Pentru realizarea demersului științific la care ne-am angajat a fost necesară parcurgerea unui ansamblu de etape și pași a căror menire a fost facilitarea procesului de cercetare științifică. Pe parcursul acestui proces am recurs la o serie de metode și instrumente de cercetare, a căror utilizare a fost impusă de însăși aria generală de cercetare.
Pe parcursul demersului științific întreprins am utilizat o serie de metode de cercetare (culegerea de informații ; prelucrarea informațiilor ; interpretarea datelor cercetării, etc) în stânsă corelație cu tehnicile (studiul referințelor bibliografice; căutarea informațiilor la nivelul bazelor de date; selectarea și sintetizarea informațiilor disponile; realizarea de corelații între date; aport personal), procedeele (lecturarea documentelor disponibile; realizarea de “foi de lucru”; realizarea de tabele sau scheme sintetice; utilizarea motoarelor de căutare on-line și disponibile în cadrul bazelor de date, etc.) necesare unei astfel de cercetări.
Toate aceste metode și tehnici de cercetare au avut la bază utilizarea unui ansamblu complex de surse de informare dintre care putem să enumerăm: observațiile participative; reglementările juridice și legale, cărți de specialitate relevante în raport cu aria generală de cercetare.
Considerăm că nu este cu putință să derulezi un proiect de cercetare fără să știi de ce faci acest lucru. Orice astfel de efort trebuie să urmărească obținerea unor rezultate care să aibă capacitatea de a acoperi un minim de lacună apărut la nivelul cunoașterii, ori să genereze contribuții și/sau argumentații în vederea susținerii sau infirmării unor rezultate ale cercetărilor deja existente într-un anumit domeniu de referință.
Problema situațiilor financiare consolidate, împreună cu cea a grupurilor de societăți este incitantă prin actualitatea, extinderea și importanța ei.
Fenomenul grupării de întreprinderi s-a extins în ultimele decenii, cuprinzând o gamă largă de sectoare de activitate. Nucleul economiilor dezvoltate îl constituie marile grupuri multinaționale industriale, comerciale sau bancare, în marea lor majoritate cotate la bursă.
Structura de grup este însă adoptată tot mai mult și de către societățile mici și mijlocii care conștientizează avantajele economice (și nu numai) ale acestei forme de concentrare a capitalului. În România constituirea de grupuri este relativ recentă, având o vechime de 10-15 ani. Privind însă spre țările cu o economie de piață cu tradiție și ținând cont și de aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, se așteaptă o amplificare a acestui fenomen în România.
Necesitatea situațiilor financiare consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai cuprinzătoare a situației reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul bilanțurilor societăților componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală a situației financiare și a rezultatului grupului.
CAPITOLUL 1
ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE CONSOLIDATE
În acest capitol am analizat cele mai relevante noțiuni specifice situațiilor financiare consolidate, și anume: grupul, controlul, perimetrul consolidării, interesul minoritar și fondul comercial, noțiuni care au constituit de-a lungul timpului teme de cercetare distincte, circumscrise ariei de cercetare a situațiilor financiare consolidate.
1.1 Grupurile de societăți și clasificarea acestora
Prin achiziționarea de pachete semnificative de acțiuni o societate poate dobândi un control asupra celorlalte societăți formând grupuri de societăți. Dar și între entități independente se pot dezvolta operațiuni de apropiere în vederea formării grupurilor de societăți. Aceste operațiuni se regăsesc în literatura de specialitate sub denumirea generică de regrupări de întreprinderi (fr. regroupements d’entreprises) sau combinări de întreprinderi (engl. business combinations).
Unul din rezultatele combinărilor este formarea grupurilor de societăți.
Scopul constituirii grupurilor de societăți este ca, prin mijloace juridice și tehnici financiare să se obțină o organizație rațională, mai puțin vulnerabilă și mai performantă. Ideea de bază este de a subordona un ansamblu de societăți juridic independente, unei singure unități de decizie sau de direcție, beneficiând de o mare suplețe și evitând inconveniențele gigantismului unei societăți care integrează toate activitățile.
Grupurile de societăți, omniprezente în toate sectoarele de activitate, s-au impus ca o realitate economică greu de neglijat, deși, din punct de vedere juridic, nu sunt considerate ca fiind o realitate juridică.
Grupurile de societăți se manifestă ca o entitate economică formată dintr-un ansamblu de societăți, fiecare cu personalitate juridică proprie, unite între ele prin diverse legături, în virtutea cărora una dintre ele deține unitatea deciziei și exercită o influență sau un control asupra celorlalte, dominându-le.
Așadar, unitatea de decizie a societății dominante se poate manifesta numai dacă există o relație de dependență a celorlalte societăți față de aceasta. Ca atare, dependența poate fi de naturi diferite:
dependență financiară: ca urmare a deținerii majorității drepturilor de vot în adunarea generală, majoritate obținută direct, prin deținerea a peste 50% din drepturile de vot, sau indirect, prin intermediul uneia sau a mai multor societăți cu drept de control asupra altei societăți;
dependență directorială: ca urmare a deținerii majorității persoanelor din conducere (consiliul de administrație, comitet de direcție);
dependență contractuală: ca urmare fie a încheierii cu o societate a unui contract de exclusivitate, concesiune, fie a încheierii unui acord cu acționarii privind acordarea votului sau desemnarea administratorilor sau ca și consecință a unor clauze statutare;
dependență economică: rezultată din deținerea de către grup a monopolului unei activități.
O grupare de întreprinderi poate îmbraca diverse forme în funcție de particularitățile juridice și fiscale ale operației. Astfel, ea poate să presupună:
achiziția de către o societate a capitalurilor proprii ale altei societăți sau cumpărarea activelor nete ale acesteia, poate fi realizată prin:
emisiune de acțiuni
prin transfer de lichidități și echivalente de lichidități sau
prin transferul altor active;
crearea unei noi întreprinderi care va deține controlul asupra societăților grupate;
transferul către o întreprindere a activelor uneia sau mai multor societăți care participă la operațiunea de grupare.
Grupurile de societăți sunt foarte diferite, în ceea ce privește dimensiunea, natura activității, legăturile dintre societățile grupului, structura organigramei.
a) În funcție de dimensiunea sau talia grupului, se pot distinge atât:
• grupuri mici, familiale, cât și
• grupuri mari: naționale sau internaționale.
Această dimensiune poate fi determinată prin luarea în considerare, individual sau combinat, a unor criterii cum ar fi: totalul bilanțului, cifra de afaceri totală, numărul de salariați, volumul investițiilor realizate în cursul exercițiului, cifra de afaceri realizată în străinătate, mărimea capitalurilor proprii.
b) După teritoriul în care își desfășoară activitatea grupurile de societăți pot fi:
naționale, întreg capitalul aparține exclusiv acționarilor dintr-o singură țară, cifra de afaceri și profiturile fiind obținute pe teritoriul acesteia;
internaționale, păstrează caracteristica privind capitalul social, însă cifra de afaceri și profitul se obțin atât în țara de origine cât și în țările în care societatea are filiale;
transnaționale, capitalul social aparține unor acționari din mai multe țări, iar activitatea se desfăsoară de asemenea în mai multe țări;
multinaționale, încorporează un complex de societăți răspândite la scară mondială și care sunt: guvernate de o strategie managerială unitară și de o putere de decizie și de control unice; localizate, în general, în interiorul unui stat național de origine, care-i permite să conserve, în cea mai mare parte, naționalitatea de origine a capitalului.
c) După natura activităților desfășurate în cadrul grupării (deși, în general, aceasta este eterogenă) putem prin determinarea ponderii să delimităm grupuri industriale, grupuri comerciale, grupuri financiar – bancare, grupuri de servicii, grupuri de presă.
d) Structural, grupul poate avea o organigramă orizontală sau verticală. Grupul cu structură orizontală este format din societăți între care nu există legături de dependență financiară dar, care sunt subordonate aceleiași direcții de decizie economică, au același președinte și consiliu de administrație. Pe de altă parte, grupul cu structură verticală este constituit dintr-o societate dominantă care deține controlul exclusiv asupra celorlalte societăți din grup și din societățile respective. La rândul său grupul poate cuprinde subgrupuri.
e) Legăturile care apar între societățile din cadrul unui grup se pot încadra în următoarele categorii:
• legături personale: în cazul grupurilor personale, familiale cu structură orizontală, prin deținerea majorității capitalului social al societăților de către aceeași persoană fizică sau familie, administrarea sau conducerea societăților realizându-se de către aceeași persoană. Grupul este constituit din societăți independente, între care nu există legături financiare, dar care depind de unitatea conducerii.
• legături contractuale: realizate pe bază de clauze contractuale sau de contracte de exclusivitate, concesiune, subprelucrare. Societățile între care există astfel de legături formează un grup contractual.
• legături financiare: rezultând din faptul că societatea dominantă deține o parte din capitalul celorlalte societăți din grup direct sau indirect. Societatea dominantă împreună cu societățile în care deține participații formează un grup financiar
• legături personale si financiare in cazul grupurilor mixte
Este vorba despre un grup financiar dacă legăturile din cadrul grupului sunt de natură financiară, respectiv participații semnificative deținute de o societate în capitalul social și drepturile de vot ale altei societăți.
De exemplu: Dacă ne aflăm în situația în care societatea A deține o participație, majoritară într-o societate B, prima se numește societate mamă a societății B, iar societatea B se numește filială a societăți A. Sociatatea B la randul ei poate deține o participație majoritară într-o a treia societate, societatea C. Aceasta din urmă este filială a lui B, dar de asemenea și subfilială a lui A.
Figura 1.1: Organigrama unui grup financiar
(sursa: proiecție proprie)
Există și grupuri de societăți în care, între societăți nu există legături financiare, dar există legături personale de unde și denumirea de grup personal. Coeziunea societăților din cadrul unui astfel de grup de societăți este dată de existența uneia din următoarele situații:
acționarul majoritar al fiecărei societăți este aceeași persoană fizică sau acționarii majoritari sunt un grup de persoane fizice membre ale aceleași familii,
societățile grupului sunt plasate sub o conducere comună, chiar dacă există mai mulți proprietari sau acționari,
între societăți există legături contractuale foarte strânse de natură să influențeze comportamentul întreprinderilor integrate
societățile sunt legate prin acorduri de partajare a rezultatului
De exemplu: O persoană fizică X deține 100% din drepturile de vot ale societății A, 80% din drepturile de vot ale societății B, 60% din drepturile de vot ale societății C. Intre societățile A, B și C există strânse legături de afaceri. Persoana fizică X poate să cunoască valoarea întregii sale afaceri, formată din societățile A, B și C, prin intermediul conturilor combinate.
Figura 1.2: Organigrama unui grup personal
(sursa: proiecție proprie)
În practică, există cazuri destul de numeroase, în care în cadrul unui grup de societăți coexistă cele două tipuri de legături: cele financiare și personale, în acestă situație ne aflăm în fața unui grup mixt. Istoria acestor grupuri de societăți este de obicei destul de asemănătoare, în sensul că la început, o persoană sau un grup de persoane au înființat o societate, ulterior au mai înființat câteva, de obicei cu obiecte de activitate complementare. După o perioadă, au dezvoltat unele obiecte de activitate, unele societăți, prin înființarea sau achiziția de filiale, sau au vândut acțiuni sau părți sociale către societăți din cadrul grupului lor.
De exemplu: Un grup de persoane a înființat trei societăți A, B si C. Societatea A are ca obiect de activitate producția, societatea B are ca obiect de activitate transportul de marfă, iar societatea C are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata și amănuntul. În timp, partea de producție s-a dezvoltat prin achiziția a 90% din drepturile de vot ale unei societăți concurente, și de asemenea s-a dezvoltat partea de distribuție prin înființarea sau achiziția de filiale dispersate pe teritoriu național.
Figura 1.3: Organigrama unui grup mixt
(sursa: Tiron-Tudor, A., Contabilitate consolidată- suport de curs, pag. 6)
Grupul financiar poate fi definit ca un ansamblu format din mai multe societăți, fiecare având o existență proprie, dar unite prin legături de participație , în virtutea cărora una din ele numită „societatea-mamă”, exercită un control asupra ansamblului, reprezentând în același timp o unitate de decizie, iar celelalte societăți sunt dependente de societatea – mamă.
Astfel, putem concluziona faptul că grupul financiar este format din societatea dominantă (care reprezintă și unitatea de decizie) care deține direct sau indirect participații în celelalte societăți asupra cărora exercită un control și respectiv din societățile care se află într-o relație de dependență față de societatea dominantă. Societatea dominantă poate să desfășoare activitate industrială, activitate legată în esență de cea a celorlalte societăți în care deține participații. În esență, grupul poate fi definit ca un ansamblu de mijloace, de relații de dependență, a căror folosire optimă are ca scop maximizarea rezultatelor. De asemenea, se caracterizează printr-un centru de decizie unic, ce asigură realizarea tuturor strategiilor propuse: financiare, comerciale, industriale, etc.
După felul legăturilor financiare dintre societățile unui grup se pot deosebi:
– legături directe, participații directe ale unei societăți „M” la capitalul social al altei societăți „F”, când „M” deține acțiuni ale societății „F” în cadrul aceluiași grup ;
– legături indirecte, denumite și piramidele, când societatea dominantă „M” deține participații într-o altă societate „B”, adică „M” are o legătură indirectă cu „B”. O asemenea structură este de forma unui lanț :
Figura 1.4: Legături financiare indirecte
(sursa: proiecție proprie)
– legături radiale, când o societate este înconjurată de filiale, iar unele filiale au eventual subfiliale;
Figura 1.5: Legături financiare radiale
(sursa: proiecție proprie)
legături circulare, care pot fi de două feluri:
legături circulare care include societate dominate, atunci cand o societate deține participații ale unei filiale, iar aceasta la rândul ei deține participații ale altei filiale, iar ultima filială din lanț deține participații în prima societate:
Figura 1.6: Legături financiare circulare
(sursa: proiecție proprie)
legături circulare în cadrul unui subgrup din cadrul grupului;
legături reciproce sau încrucișate, care și acestea pot fi de două feluri: legături reciproce ale societății dominante cu o filială cand ambele părți dețin participații în cealaltă sau legături reciproce între filiale ale unui grup.
Figura 1.7: Legături reciproce și incrucișate
(sursa: proiecție proprie)
M și A au o legătură reciprocă. Filialele lui M: A și B au o legătură reciprocă.
. Controlul – criteriul central pentru existența unui grup
Conform Directivei a VII-a CEE, grupul este un ansamblu format din societatea dominantă, societățile controlate exclusiv, societățile în comun și societățile asupra cărora societatea dominantă exercită o influență notabilă.
Controlul exclusiv se poate realiza ca un control de drept sau un control de fapt.
Controlul exclusiv de drept presupune că societatea-mamă să dețină, direct sau indirect prin intermediul filialelor sale, mai mult de 50 % din drepturile de vot.
Controlul exclusiv se poate realiza și din circumstanțe de fapt în următoarele situații:
societatea mamă posedă mai mult de jumătate din drepturile de vot, ca urmare a unui acord cu alți investitori; în principiu, societatea-mamă ar trebui să dețină, totuși mai mult de 40% din drepturile de vot;
societatea mamă are puterea să conducă exploatarea și finanțarea întreprinderii controlate printr-o hotărâre a statutelor sau prin acord (contract);
societatea mamă are drept de numire sau revocare a majorității membrilor, consiliului de administrare sau a unui organ de conducere echivalent;
societatea mamă are puterea de a reuni majoritatea drepturilor de vot în consiliul de administrație sau în organul de conducere echivalent.
Protrivit US GAAP, procesul de consolidare a conturilor este operațional numai controlul de drept.
În cadrul standardului IAS 27 – Situații financiare consolidate și individuale se menționează faptul că un control; există atunci atunci când societatea mamă deține direct sau indirect mai mult de jumătate din drepturile de vot ale unei întreprinderi fără să se poată demonstra clar în circumstanțe excepționale că această deținere nu permite controlul.
În cazul în care societatea dominantă este singurul deținător al titlurilor societătții dominate, aceasta exercită un control unic prin deținerea a 100% din drepturilor de vot.
În cazul în care pe langă societatea dominantă mai exista și alți deținători de titluri ale societății dominate, societatea dominantă este acționarul majoritar (ce deține peste 50%) iar ceialți sunt acționari minoritari.
Controlul concomitent constă în împărțirea, printr-un acord contractual, a controlului asupra unei activități economice sau asupra unei societăți între un număr redus de acționari, care o controlează concomitent, dar nici unul nu poate să ia decizii, fără acordul celorlalți.
Standardul de contabilitate IAS 31 – Informarea financiară relativă la asocieri în participație definește controlul comun prin împărțirea controlului unei activități economice în virtutea unui acord contractual. Acest contract poate să fie separat sau încorporat în statutul entității: activitatea, durata, situațiile fianciare ale întreprinderii controlate în comun, numirea membrilor consiliului de administrație, aporturile de capital etc.
Dacă unul dintre membri este desemnat să administreze întreprinderea, acesta nu înseamnă că el poate să exercite un control exclusiv deoarece el se afla în siatuația în care trebuie să acționeze pe baza deciziilor comune, acceptate și de ceilalți asociați.
Normele/ reglementările contabile naționale definesc controlul comun – o înțelegere contractuală de împărțire a puterii de decizie la o asociere în participație între un număr limitat de acționari sau asociați în baza unui acord între aceștia.
De exemplu: societățile A și B dețin, fiecare cate 50% din drepturile de vot ale lui C; A și B poartă numele de societăți controlante ; C este societatea controlată concomitent.
Influența notabilă reprezintă puterea de a participa la deciziile referitoare la politicile financiare și de exploatare ale unei întreprinderi, fără ca totuși să se exercite un control asupra acestor decizii. (IAS 28 – Contabilizarea participațiilor în întreprinderile asociate).
Influența notabilă se manifestă prin :
prezența în consiliul de administrație sau în organismul de conducere echivalent;
participarea în procesul de luare a deciziilor;
existența de tranzacții semnificative cu societatea influențată notabil;
schimbul de personal de administrație ;
furnizarea de informații tehnice importante.
În practică și din punct de vedere juridic influența notabilă nu este un concept întotdeauna clar și necesită un raționament profesional, astfel pentru a ajunge la un grad de uniformitate în aprecierea influenței notabile se presupune că se exercită o influență notabilă atunci când deținătorul de titluri posedă cel puțin 20% din drepturile de vot ale unei societăți cu excepția situației în care această influență nu se poate demonstra că există.
De exemplu: Un investitor care deține, direct sau indirect, prin filialele sale, cel puțin 20% din drepturile de vot (în principiu, între 20% și 50%), dar insuficient pentru a exercita un control exclusiv sau concomitent într-o societate se presupune că el exercită o influență notabilă, In afara cazului în care se demonstrează, în mod clar că această influență nu există. În concluzie, existența sau absența unei influențe notabile poate să fie stabilită independent de procentajul drepturilor de vot deținute.
Într-o abordare generală, toate societățile aflate sub controlul exclusiv, concomitent sau influență notabilă a societății dominante trebuie incluse în perimetrul de consolidare. Conceptele de control exclusiv, concomitent și influența notabilă sunt folosite și pentru determinarea metodei de consolidare.
. Perimetrul consolidării
Demararea procesului de întocmire a situațiilor financiare consolidate vizează stabilirea perimetrului consolidării, care implică delimitarea sociatăților care impreună cu societatea mamă constitue ansamblul de consolidare și prin intermediul căruia grupul se identifică și se localizează în spațiul economic.
Perimetrul de consolidare se definește ca fiind ansamblul societăților ale căror situații financiare sunt luate în considerare pentru întocmirea conturilor consolidate.
Perimetrul consolidării redă limitele exterioare ale grupului privit ca entitate raportoare, delimitând societățile care împreună cu societatea-mamă fac parte din ansamblul de consolidat. Este vorda despre activele și datoriile ce trebuie prezentate împreună într-un singur bilanț consolidat, precum și veniturile, cheltuielile și rezultatele prezentate într-un singur cont de profit și pierdere consolidat.
Atât în teorie cât și în practică perimetrul consolidării sau al ansamblului de consolidat nu coincide cu perimetrul grupului, existând un raport de parte la întreg între cele două noțiuni, întrucât pot exista filiale, asocieri în participație sau întreprinderi asociate care nu sunt consolidate.
Excluderea/ necuprinderea unei societăți în perimetrul consolidării are la bază existența unor opțiuni (explicite sau implicite) respectiv a unor interdicții de includere, stipulate în reglementările naționale/ internaționale aplicabile. Situațiile financiare consolidate se compun, în esență, din situațiile financiare individuale ale societăților incluse în perimetrul consolidării.
În perimetrul de consolidare intră în mod teoretic toate societățile asupra cărora societatea mamă exercită un control exclusiv, un control concomitent sau o influență notabilă.
Obligația de excludere se referă la acele entități asupra cărora există restricții severe și durabile de natura să repună în cauză controlul sau influența exercitată de către societatea dominantă sau posibilitățile de transfer de fonduri de la filiale.
Sunt excluse în mod facultativ din perimetrul de consolidare societățile a căror:
a) acțiuni sau părți sociale sunt deținute doar în vederea revânzarii într-un timp scurt;
b) informații necesare consolidării ar antrena cheltuieli nejustificate sau disproporționate;
c) importanța este neglijabilă iar neconsolidarea lor nu afectează imaginea fidela a ansamblului consolidat.
În mod practic se obișnuiește excluderea din perimetrul de consolidare a acelor întreprinderi a căror activitate este deosebită față de a altor intreprinderi ale grupului. Deoarece în acest caz s-au înregistrat și multe abuzuri, atât legislația americană cât și organismul internațional de normalizare au suprimat acest motiv de excludere din perimetrul de consolidare.
Interesul minoritar din perspectiva grupului și fondul comercial derivat
Interesul minoritar – IASB definește interesele minoritare drept acea parte din profit sau pierdere și din activul net al unei filiale, atribuită intereselor în capitalul propriu, care nu sunt deținute, direct sau indirect prin filiale, de către societatea–mamă (IFRS 3).
Interesul minoritar poate rezulta în principiu în urma a două tipuri de tranzacții ce produc restructurări în cadrul grupului și anume: a) tranzacții în urma cărora o societate preia controlul asupra unei alte societăți (achiziționând mai puțin de 100% din acțiuni/părți sociale), și b) tranzacții prin care o societate – mamă vinde o parte din participațiile dintr-o filială deținută în totalitate, păstrând însă în continuare poziția de control.
Fondul comercial – FASB definește fondul comercial ca reprezentând surplusul (excesul) costului unei entitați achiziționate peste netul valorilor atribuite activelor achiziționate și datoriilor asumate, incluzând în fondul comercial active intangibile achiziționate, care nu îndeplinesc criteriile de recunoaștere. Fondul comercial este compus în esență din două elemente: Fondul comercial reprezenând active intangibile ce nu îndeplinesc criteriile de recunoaștere (eng. going concern goodwill) și Fondul comercial aferent efectelor de sinergie (eng. synergy goodwill). Aceste două componente formează așa – numitul fond comercial “nucleu” (eng. core goodwill).
Necesitatea și obiectivele situațiilor financiare consolidate
Societățile componente ale unui grup țin fiecare contabilitatea proprie și întocmesc/ prezintă situații financiare individuale, însă atât utilizatorii interni (conducere, acționari/asociați) cât și cei externi (furnizori, clienți, bănci, administrație) de informații financiar contabile doresc informații despre grup privit ca și o singură etitate economică. Din analizarea individuală a situațiilor financiare ale societăților componente ale grupului nu se poate aprecia corect situația economică și financiară de ansamblu a grupului.
Pentru a obține o imagine reală asupra patrimoniului, a poziției financiare și a rezultatului unui grup de întreprinderi ca și cum ar fi o entitate unică se impune elaborarea unor situații financiare consolidate ale grupului.
Situațiile financiare consolidate ale grupului nu se obțin prin simpla adunare poziție cu poziție a elementelor situațiilor financiare a societăților componente ale grupului. Între societățile aparținând aceluiași ansamblu pot exista numeroase tranzacții interne cum ar fi angajamentele de creanțe și/sau datorii și de venituri și/sau cheltuieli. Asemenea operații majorează artificial valorile conturilor individuale, iar suma lor algebrică duce la o serie de anulări reciproce. Eliminarea acestor operații, este o condiție esențială a pertinenței imaginii unui grup, ce nu se reduce la simpla adunare a conturilor individuale.
În acdrul situațiilor financiare consolidate prezintă toate creanțele și datoriile grupului față de persoanele juridice care nu fac parte din grup.
Pentru exemplificare considerăm societatea „M” cu un capital social de 100.000 um creată prin aporturi în numerar, care participă la constituirea societății „F” cu 35.000 um ceea ce reprezintă 70% din capitalul societății „F” de 50.000 um. Societatea „M” nu mai efectuează nici o operațiune. Bilanțul celor două societăți se prezintă :
Bilanțul societății “M”
Bilanțul societății “F”
Parcurgerea celor două bilanțuri, fără a lua în considerare legăturile de participație care există între societățile „M” și „F” dispune de mijloace financiare în sumă de 150.000 u.m. Acest lucru nu este adevărat având în vedere legăturile de participați ce exista între „M” și „F”, deoarece capitalul lui „F” conține 35000 u.m. ce provine de la „M” și care au fost reflectate o dată în bilanțul „M”, deci mijloacele financiare de care dispune entitatea nu sunt de 150.000 u.m. ci de 150.000 u.m. – 35.000 = 115.000 u.m. cu precizarea că din totalul capitalului social de 115.000 partea lui „M” este de 100.000 u.m., restul fiind al acționarilor ce dețin partea de 25% din capitalul societății „F”.
Astfel, potrivit literaturii de specialitate (în special cea franceză) consolidarea poate fi definită ca o tehnică ce permite stabilirea conturile unice reprezentative ale activității globale și ale situației unui ansamblu de societăți, având legături comune sau depinzând de un centru de decizie comun, dar păstrându-și fiecare o personalitate juridică proprie. Din punct de vedere al bilanțului, consolidarea constă în substituirea titlurilor de participare care reprezintă societățile deținute în costurile anuale ale societății deținătoare, cu activele și pasivele corespunzătoare sau valoarea contabilă a acestora.
În ceea ce privește contul de rezultate, consolidarea constă în a prezenta ansamblul operațiunilor realizate de grup, excluzând incidența celor realizate în interiorul grupului.
Alături de bilanț, cont de rezultate și anexa consolidată, situațiile financiare consolidate mai cuprind opțional sau obligatoriu în unele țări tabloul de finanțare și tabloul fluxurilor de trezorerie.
Consolidarea este un proces de agregare sau unire a conturilor entităților, societăților din grup în vederea obținerii unui bilanț care să reflecte mijloacele aparținând grupului ca și cum fiecare a fost mai curând obținut individual decât prin achiziții de acțiuni, iar procesul de consolidare constă în adunarea, cumularea conturilor filialelor cu conturile societății mamă, eliminarea relațiilor financiare și comerciale din interiorul grupului ce dau naștere la conturi reciproce.
Obiectivul consolidării conturilor Il reprezintă furnizarea unei imagini fidele privind patrimoniul și situația financiară, precum și în cea ce privește rezultatul ansamblului consolidat format din întreprinderile incluse în perimetrul de consolidare, de a prezenta situația financiară și rezultatele unui grup de societăți ca și cum acestea ar forma o singură societate cu mai multe filiale sau sucursale.
Rolul situațiilor financiare anuale consolidate, rezultă din posibilitatea de informare pe care o oferă și anume :
de a pune în evidență întregul patrimoniu de care dispune grupul ce poate fi compus din fabrici, active imobiliare, stocuri etc.
prezintă situația financiară de ansamblu a grupului, respectiv, toate creanțele și datoriile grupului față de terții grupului, creanțele și datoriile rezultate în urma tranzacțiilor dintre societățile din cadrul grupului fiind eliminate. O asemenea prezentare este mult mai clară (explicită) pentru investitori și creditori decât prezentarea făcută cu ajutorul situațiilor financiare individuale. Astfel, situația financiară a societății mamă poate fi foarte bună, în timp ce situația financiară a societăților din grup să fie foarte slabă sau chiar rea, sau invers.
cuantifică mai bune a volumul cifrei de afaceri realizate de grup și mărimea rezultatelor grupului, întrucât conturile consolidate rețin numai cota parte din rezultatele realizate de fiecare societate din grup, ce revin grupului atât cele distribuite, cât și cele trecute la rezerve.
CAPITOLUL 2
REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE, EUROPENE ȘI NAȚIONALE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE CONSOLIDATE
2.1. Reglementări internaționale
În prezent, la nivel mondial mondial, normele contabile de referință sunt reprezentate de normele americane, emise de organismul de reglementare din Statele Unite ale Americii – FASB (,,Financial Accounting Standards Board") precum și de normele internaționale emise de organismul internațional IASB (,,International Accounting Standards Board"). La nivel european, directivele emise de Consiliul Comunităților Europene (referirea se face la Directiva a IV-a privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societăți comerciale și la Directiva a VII-a privind conturile consolidate) au fost recent completate pentru armonizarea cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) emise de IASB. De asemenea, de la 1 ianuarie 2005, societățile cotate din spatiul Uniunii Europene sunt obligate sa întocmeasca și să prezinte situațiile financiare consolidate conform standardelor emise de IASB.
Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS)
Spre deosebire de cadrul de contabilitate românesc, care este unul bazat pe reguli, cadrul IFRS se bazeaza pe principii. Astfel, un beneficiu imediat al societăților care fac parte din grupuri internaționale este posibilitatea de a aplica politicile contabile ale Grupului (bazate pe IFRS) în cadrul contabilității românești.
IFRS 10 Situații financiare consolidate are la bază principiile existente, identificând conceptual de control drept factorul determinant în luarea deciziei de a include sau nu o entitate în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă.
Noul standard preia procedurile de consolidare din IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale și ofera îndrumări suplimentare care să asiste în determinarea controlului.
Obiectivul prezentului IFRS este stabilirea principiilor de prezentare și întocmire a situațiilor financiare consolidate atunci când o entitate controlează una sau mai multe alte entități.
Prezentarea situațiilor financiare:
O entitate care este societate mamă trebuie să prezinte situații financiare consolidate. Societățile comerciale ale căror valori mobiliare la data bilanțului sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și care întocmesc situații financiare consolidate au obligația ca, începând cu exercițiul financiar al anului 2007, să aplice Standardele Internaționale de Raportare Financiară.
Exceptarea de la întocmirea situațiilor financiare consolidate
O societate mamă nu trebuie să prezinte situații financiare consolidate dacă întrunește în totalitate condițiile urmatoare:
1) este o filiala deținută în totalitate sau este o filială deținută parțial de o altă entitate, iar toți proprietarii, inclusiv cei care, altminteri, nu au drept de vot, au fost înștiințați si nu au avut obiecții ca societatea mamă să nu prezinte situații financiare consolidate;
2) instrumentele de datorie și de capitaluri proprii ale acesteia nu sunt tranzacționate pe o piață publică;
3) nu a depus și nici nu este pe cale să depună situațiile sale financiare la o comisie pentru valori mobiliare sau la alt organism de reglementare în scopul emiterii oricărei clase de instrumente pe o piața publică;
4) societatea mamă principală sau oricare dintre cele intermediare întocmește situații financiare consolidate disponibile pentru uzul public și conforme cu IFRS-urile.
Componeța situțiilor finaciare
Un set complet de situații financiare include:
Un bilanț
Un cont de ptofit și pierdere
O situație a modificărilor în capitalurile proprii
O situație a fluxurilor de trezorerie
Note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte note explicative
Controlul comun asupra entității
Termenul de control poate fi luat în sensul lui francez și atunci este echivalent cu cel de verificare, sau în sensul britanic, de putere (stăpânire). În referențialul contabil internațional și în limbajul de consolidare, controlul este dat de puterea de a conduce politicile privind exploatarea și finanțarea unei întreprinderi astfel încât să se obtină avantaje din activitățile sale.
IFRS 10 prezintă într-o viziune mai extinsă principiul de control, stabilind modul de aplicare al acestuia pentru a identifica daca un investitor controlează o entitate în care s-a investit și, prin urmare,și prin urmare această entitate în care s-a investiti trebuie să intre în perimetrul de consolidare. Deși nu sunt menționate în mod explicit, din prevederile normei se desprind cele două forme de control și anume controlul de drept, respectiv controlul de fapt.
Interesele care nu controlează
Interesele care nu controlează reprezintă interesul într-o filială care nu este atribuit, direct sau indirect, societății-mamă. Pentru fiecare ansamblu/ grup de societăți, investitorul trebuie să evalueze orice interes care nu exercită controlul asupra societății achiziționate fie la valoarea justă a acestora, fie proporțional cu cota parte ce le revine acestora din activele nete identificabile ale societății achiziționate. Interesele care nu controlreaza sunt prezentate în blianțul consolidate în capitalurile proprii, dar în mod distinct în capitalurile proprii ce revin acționarilor societății-mamă.
Fiind inițiată în anul 1976, prin IAS 3 Situațiile financiare consolidate (abandonată ulterior și înlocuită cu normele IAS 27 și IAS 28) activitatea de normalizare a IASB cu privire la sitauțile financiare anuale consolidate s-a concretizat în următoarele norme contabile:
Tabelul 2.1: Reglementari internaționale referitoare la situațiile financiare consolidate
Standarde contabile americane (US-GAAP)
Americanii sunt cei care au inițiat practicile de consolidare a conturilor, următoarele informații/ repere fiind relevante în acest sens:
în 1892, societatea National Lead publică primele conturi consolidate;
în 1905, se desfăsoară în SUA, Congresul internațional referitor la conturile consolidate;
în 1934, societătile au obligeția de a include conturile consolidate în raportul anual.
Normele contabile americane constituie, în materie de consolidare a conturilor, un referențial, care a inspirat atât normele emise de IASC (devenit IASB), cât și doctrina contabilă a diferitelor țări. Această situație se poate explica prin anterioritatea și calitatea normelor americane, dar și puterea economică a grupurilor din SUA care au impus filiale străine în sistemul propriu de contabilitate Această situație se poate explica prin anterioritatea și calitatea normelor americane, dar și puterea economică a grupurilor din SUA care au impus filiale străine în sistemul propriu de contabilitate.
De regulă, întocmesc situații financiare consolidate pe baza referențialului contabil american, grupurile internaționale ce sunt cotate în SUA, cele ce doresc să se finanTeze de pe piețe financiare străine și recunosc referențialul contabil american, dar și grupurile ce intră în concurentă cu grupurile americane.
Reglementările americane cu privire la situațiile financiare consolidate nu sunt foarte numeroase, cu toate că practica conturilor consolidate este una foarte veche în SUA.
În normele contabile americane, este recunoscută o singură metodă de consolidare, respectiv metoda integrării globale. Punerea în echivalentă a titlurilor, nu este considerată o metodă de consolidare, ci doar o metodă de evaluare a titlurilor de participare deținute la întreprinderile asociate și la întreprinderile aflate sub control concomitent (joint-ventures). În ceea ce privește consolidarea proporțională, chiar dacă este prezentată în texte, aceasta nu este utilizată decât exceptional în cazul joint-ventures fără personalitate juridică proprie.
Convergența referențialelor internaționale (IASB –FASB)
Deoarece împiedica asigurarea transparenței situaților financiare, diversitatea practicilor contabile la nivel internațional poate să fie un obstacol pentru finanțarea întreprinderilor. Pentru a remedia acest impediment, majoritatea burselor, cu excepția celor din SUA, au favorizat adoptarea normelor elaborate de IASB, dispensând de informații complementare societătile ale căror situații financiare sunt întocmite pe baza acestor norme. De fapt în momentul actual, se poate constata că întocmirea situaților financiare, pe baza normelor IASB a devenit o condiție esențială pentru grupurile care doresc să se finanțeze de pe piețele financiare internaționale.
Demersurile celor două organisme de normalizare IASB și FASB în direcția unei armonizări a referențialelor lor s-au materializat în septembrie 2002 prin încheierea Acordului de la Norwalk. Acordul de colaborare are drept obiectiv dezvoltarea unor standarde compatibile și de calitate, care să poată fi utilizate atât pentru raportarea financiară internă, la nivel național, cât și pentru cea de la nivel internațional. Cele două instituții de normalizare desfașoară în prezent, o serie de proiecte comune care vizează, în primul rând, eliminarea diferențelor dintre US GAAP și IFRS.
2.2. Reglementări europene
Consecința firească a adoptarii Directivei a IV-a 78/660/EEC privind conturile anuale ale societăților, Directiva a VII-a privind conturile consolidate a fost adoptată pe 13 iunie 1983, sub numărul 83/349/EEC. Elaborarea unei directive care să aiba drept subiect conturile consolidate a constituit o necesitate pentru ca numeroase societăți comerciale sunt parte integrantă a grupurilor naționale sau multinaționale care trebuie să prezinte o informație financiară globală utilizatorilor interni și externi.
Directiva a VII-a vizează crearea unui cadru comunitar în materie de consolidare a conturilor și are următoarele obiective:
asigurarea la nivelul comunității a comparabilității și echivalenței informaților din coturile consolidate, în scopul protejării acționarilor și terților;
eliminarea divergentelor naționale cu privire la elaborarea conturilor consolidate, astfel încât să se permită dezvoltarea unei piețe comune pentru întreprinderi și crearea de condiții favorabile pentru funcționarea unei piețe comune a capitalurilor;
prezentarea unei imagini fidele a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatului ansamblului societătilor cuprinse în consolidare.
Directiva a VII-a a UE are drept scop principal reglementarea uniformă pe spatiul comunitar a regulilor și practicilor de întocmire și prezentare a conturilor consolidate.
În România, reglementările conforme cu Directiva a VII-a a UE, asimilează în mare parte prevederile acesteia aplicabile grupurilor de societăți care-și desfășoară afacerile pe teritoriul României. Generic, grupul, în viziunea reglemetărilor naționale și europene, reprezintă ansamblul de societăți format din compania mamă și filialele sale. De principiu, grupul prezintă situații financiare consolidate, având drept principal obiectiv în formarea cu fidelitate a utilizatorilor cu privire la poziția financiară și rezultatele obținute de entitățile membre ale grupului, considerate ca un tot unitar.
Prezentarea situațiilor consolidate
O societate-mamă trebuie să întocmească situații financiare anuale consolidate dacă aceasta face parte dintr-un grup de societăți și îndeplinește una dintre următoarele condiții:
1) deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților într-o altă societate denumită filială;
2) este acționar sau asociat al unei societăți și majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere ale societății în cauză (filială), care au îndeplinit aceste funcții în cursul exercițiului financiar, în cursul exercițiului financiar precedent și până în momentul întocmirii situațiilor financiare anuale consolidate, au fost numiți doar ca rezultat al exercitării drepturilor lor de vot;
3) este acționar sau asociat al unei societăți și deține singură controlul asupra majorității drepturilor de vot ale acționarilor ori asociaților societății, ca urmare a unui acord cu alți acționari sau asociați;
4) este acționar sau asociat și are dreptul de a exercită o influență dominantă asupra filialei, în temeiul unui contract încheiat cu societatea comercială în cauză ori al unei clauze din actul constitutiv sau statut, dacă legislația aplicabilă filialei permite astfel de contracte ori clauze;
5) societatea-mamă deține puterea de a exercita sau exercită efectiv o influență dominantă ori control asupra unei filiale;
6) este acționar sau asociat și are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere sau de supraveghere ale filialei; sau
7) societatea-mamă și filiala sunt conduse pe o bază unificată de către societatea-mamă
Exceptarea de la întocmirea situațiilor financiare consolidate
Cu respectarea prevederilor anterioare, o societate-mamă este exceptată de la obligația elaborării situațiilor financiare anuale consolidate atunci când ea însăși este o filială, iar propria sa societate mamă este înființata în conformitate cu legea română sau cu legea unui stat membru al Uniunii Europene, în unul din urmatoarele două cazuri:
1) societatea-mamă în cauză deține toate acțiunile entității exceptate. În acest sens, nu se iau în considerare acțiunile la entitatea exceptată, deținute de membrii organelor sale de administrație, conducere sau de supraveghere, în temeiul unei obligații legale sau prevazute în actul constitutiv sau statut;
2) daca societatea-mamă în cauză deține 90% sau mai mult din acțiunile entității exceptate, iar restul acționarilor sau asociaților entității în cauză au aprobat exceptarea.
Componența Situațiilor financiare
Situațiile financiare anuale consolidate cuprind: Bilanțul consolidat; Contul de profit și pierdere consolidat; Notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate. Aceste documente constituie un tot unitar.
Controlul comun asupra entității
Reglementarile contabile conforme cu acest referențial nu prezintă o definiție a controlului în comun și nici a situațiilor în care acesta poate să apară.
Interesele care nu controlează
Valoarea atribuibilă acțiunilor în filialele incluse în consolidare, deținute de alte persone decât entitățile incluse în consolidare, se prezintă separat în bilanțul consolidate, la elementul: ”Interese care nu controlează”.
Acestea trebuie prezentate în bilanțul consolidate în capitalurile proprii, separate de capitalurile proprii ale societății-mamă.
Reglementări naționale
OMFP 1802/ 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate care înlocuiește OMFP 3055/2009 Reglementări contabile conforme cu directivele europene (1 anuarie 2015, dată la care se abrogă OMFP nr 3055/2009)
OM.F.P. nr.123/2016 privind principalele aspecte legate de intocmirea si depunerea situatiilor financiare si raportarilor contabile anuale aferente exercitiului financiar 2015.se aplica de catre entitatile carora le sunt incidente Reglementarile contabile privind situ atiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 1.802/2014, cu modificarile si completarile ulterioare
Legea contabilității 82/1991
Ordinul 1802/2014 prevedere reglementari privind grupurile. Grupurile sunt clasificate in functie de marime: în grupuri mici și mijlocii și grupuri mari.
Grupurile mici și mijlocii sunt formate dintr-o societate mama și mai multe filiale, care consolidat, nu depasesc limita a cel putin doua criterii dintre:
totalul activelor 24.000.000 euro;
cifra de afaceri neta 48.000.000 euro;
numarul mediu de salariati aferent exercitului financiar 250.
Grupurile mici si mijlocii nu au obligatia intocmirii situatiilor financiare consolidate si a raportul consolidatat al administratorului.
Daca una dintre partile afiliate este considerata de interes public, grupurile mici si mijlocii, au obligatia intocmirii de situatii financiare consolitate si a raportului consolidat de administrator.
Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate prevede reguli de consolidare a situațiilor financiare, cum ar fi:
Domeniul de aplicare al situațiilor financiare consolidate și al rapoartelor financiare
Obligația de a întocmi situații financiare anuale consolidate:
Orice entitate trebuie să întocmească situații financiare anuale consolidate și un raport consolidat al administratorilor dacă entitatea respectivă (societatea-mamă):
a) deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților într-o altă entitate, denumită în continuare filială;
b) este acționar sau asociat al unei filiale și are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrație, coaia nducere sau de supraveghere ale acelei filiale;
c) este acționar sau asociat al unei filiale și are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra acelei filiale, în temeiul unui contract încheiat cu entitatea în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv sau statut, dacă legislația aplicabilă filialei permite astfel de contracte sau clauze;
d) este acționar sau asociat al unei entități și majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere sau de supraveghere ale entității în cauză (filială) care au îndeplinit aceste funcții în cursul exercițiului financiar, în cursul exercițiului OMFP 1802/2014 Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate financiar precedent și până în momentul întocmirii situațiilor financiare anuale consolidate, au fost numiți doar ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot; sau
e) este acționar sau asociat al unei entități și deține singură controlul asupra majorității drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților acelei entități (filială), ca urmare a unui acord încheiat cu alți acționari sau asociați ai acelei filiale.
Exceptări de la obligația de consolidare
Întocmirea situatiilor anuale consolidate
Eliminarea tranzactiilor dintre entitatile grupului:
Situațiile financiare anuale consolidate prezintă activele, datoriile, poziția financiară și profiturile sau pierderile entităților incluse în consolidare, ca și cum acestea ar fi o singură entitate. În special, din situațiile financiare anuale consolidate se elimină următoarele:
a) datoriile și creanțele dintre entități, inclusiv dividendele interne;
b) veniturile și cheltuielile aferente tranzacțiilor dintre entități; și
c) profiturile și pierderile rezultate din operațiuni efectuate între entități și care sunt incluse în valoarea contabilă a activelor.
Pierderile în interiorul grupului pot indica o depreciere care impune recunoașterea în situațiile financiare anuale consolidate.
Politici contabile si metode de evaluare
Note explicative la situatiile financiare anuale consolidate; informatii privind raportul consolidat al administratorilor.
Reglementarile contabile în vigoare stabilesc 3 componente ale situațiilor financiare consolidate: bilanț consolidat; cont de profit și pierdere consolidat; note explicative la situațiile financiare anuale consolidate.
CAPITOLUL 3
METODE, TEHNICI ȘI ETAPE ALE PROCESULUI DE CONSOLIDARE
Particularități privind metodele de consolidare
În funcție de legătura care unește societatea-mamă cu societățile consolidate, substituirea titlurilor de participare și cumulul la nivelul contului de rezultate sunt practicate după trei metode:
1. metoda integrării globale a filialelor, care permite obținerea bilanțului și a contului de rezultate ale grupului după eliminarea structurărilor juridice, aceasta constituind adevărata metodă de consolidare ;
2. metoda integrării proporționale a societăților, caz particular, ținând seama de necesitatea de a reține în consolidare partea societății-mame în activele și pasivele acestor societăți ;
3. punerea în echivalență a societăților asociate care nu constituie o metodă de consolidare în sens propriu, ci care este mai mult o metodă de evaluare bazată pe valoarea contabilă a întreprinderii, dealtfel ca și consolidarea, care atunci când nu este practicată la nivelul conturilor sociale, ea va fi utilizată în consolidare fiind asimilată metodelor de consolidare.
Directiva a VII-a europeană prezintă în mod special integrarea globală, însă permite în același timp și utilizarea celorlalte două metode.
Anumite filiale vor fi puse în echivalență în cazurile particulare când integrarea globală ar falsifica imaginea globală a grupului, și mai ales pentru:
filiala care exercită o activitate total diferită de cea a grupului (o societate comercială într-un grup bancar, o altă bancă decât cea a grupului într-un grup industrial) ;
filiala străină supusă la restricții severe compromițând conducerea sa de către societatea-mamă;
filiala a cărei integrare se dovedește neexecutabilă, informațiile necesare pentru stabilirea conturilor consolidate neputând fi obținută fără cheltuieli exagerate sau la termene
Metoda integrării globale
Integrarea globală, folosită pentru consolidarea societăților controlate exclusiv de societatea-mamă, constă în:
a) integrarea în conturile societății consolidante a elementelor bilanțului și ale contului de profit și pierderi ale societății consolidate, după eventuale retratări pentru a le armoniza cu principiile contabile ale grupului. Elementele bilanțului și ale contului de profit și pierderi ale societății consolidate sunt adunate linie cu linie la cele ale societății-mamă.
b) eliminarea operațiunilor reciproce, precum și a titlurilor societății consolidate, deținute de societățile din grup în corelație cu eliminarea proporției de capitaluri proprii deținute în societatea consolidată;
c) repartizarea capitalurilor proprii și a rezultatului între societatea consolidantă și minoritari.
În integrarea globală apar două rubrici specifice conturilor consolidate:
a) rezerve consolidate – reprezintă cota-parte a societății-mamă în rezervele acumulate de la crearea sau de la achiziția societății consolidate;
b) interese minoritare – corespund cotei-părți din capitalurile proprii ale societății consolidate care se cuvine acționarilor, alții decât societatea-mamă.
Această metodă se caracterizează prin integrarea globală a bilanțurilor și a conturilor de rezultate ale filialelor la nivelul societății mame. Este cazul societăților supuse controlului exclusiv al societății dominante, societate care dirijează politica financiară și operațională aacestora. Acest control exclusiv poate fi de drept sau poate fi de fapt, adică se poate manifesta existența unui control exclusiv de fapt, chiar dacă din punct de vedere juridic nu este îndeplinită condiția de majoritate a drepturilor de vot (jumătate + 1) în baza capitalului deținut.
În situațiile în care filialele deținute controlează la rândul lor unele subfiliale, procedura de consolidare este puțin mai complexă, iar în cazul unor participații reciproce intervin unele aspecte suplimentare.
Integrarea globală a bilanțurilor este parcursă în următorii pași:
cumularea posturilor de bilanț ale societății-mame și ale societății consolidate,
repartizarea capitalurilor proprii ale societății filiale între partea societății-mame și a celorlalte societăți acționare ale societății consolidate, în baza procentului de interes, eliminarea din activul consolidat a titlurilor societății consolidate deținute de societatea consolidantă și în contraparte eliminarea din pasivul consolidat a proporției deținute în capitalurile proprii ale societății de consolidat.
Bilanțul consolidat obținut este cel al entității financiare și economice constituite de societatea-mamă care dirijează această unitate împreună cu ansamblul celorlalte societăți care îi sunt legate. Informația astfel obținută este mult mai bogată și mai semnificativă decât cea oferită doar de bilanțul anual al societății-mame.
Metoda integrării proporționale
Integrarea proporțională, folosită pentru consolidarea societăților controlate în comun, constă în:
a) integrarea în conturile societății consolidante a cotei-părți corespunzătoare participării sale din valoarea elementelor bilanțului și ale contului de profit și pierderi ale societății consolidate.
Fracțiunea acestora, reprezentată de deținerea în capitalurile proprii ale societății consolidate, este adunată linie cu linie la elementele bilanțului și ale contului de profit și pierderi ale societății consolidante;
b) eliminarea, proporțional a cotei-părți integrate, a operațiunilor reciproce, a rezultatelor interne și a titlurilor deținute de societatea consolidantă.;
c) punerea în evidență a drepturilor grupului în cadrul rezervelor și rezultatelor înregistrate de societatea consolidată.
În urma compensării titlurilor de participare deținute de societatea consolidantă cu fracțiunea corespunzătoare acestora din capitalurile proprii ale societății consolidate apar rezerve consolidate.
Integrarea proporțională a bilanțurilor societăților comunitare de interes se referă la calculul fiecărui post de activ și pasiv al societății consolidate în funcție de proporția gradului de participare reprezentat de titlurile de participare deținute, cu mențiunea că operațiile între societățile consolidate au fost eliminate.
În ceea ce privește integrarea proporțională a conturilor de rezultat, aceasta se aplică pentru fiecare post de cheltuială și venit ale societății consolidate, pe baza fracțiunii corespunzătoare procentului de interes al societății deținătoare de titluri.
În acest mod este posibilă punerea în evidență a unei cifre de afaceri realizate de societatea-mamă cu terții, fie că aceasta a fost realizată în mod direct sau prin intermediul unei societăți comune de interes, bineînțeles după ce a fost efectuată eliminarea operațiilor de vânzare cumpărare reciproce.
Metoda punerii în echivalență
Punerea în echivalență, folosită pentru consolidarea societăților în care societatea consolidantă exercită o influență semnificativă sau deține investiții strategice, constă în substituirea (înlocuirea) costului de achiziție al titlurilor deținute de societatea consolidantă cu cota-parte a capitalurilor proprii ale societății consolidate și evidențierea deținerii grupului în rezervele și rezultatele înregistrate de societatea consolidată.
În ceea ce privesc bilanțurile, punerea în echivalență constă în substituirea directă a valorii contabile a titlurilor deținute cu suma părții cu care acestea sunt echivalente în capitalurile proprii ale societății emitente.
Punerea în echivalență constă deci în corectarea valorii titlurilor în bilanțul societății deținătoare, corecție care ține cont de partea acesteia din urmă în capitalurile proprii ale societății asociate la data achiziției și în rezultatele posterioare. În bilanțul consolidat pe baza punerii în echivalență, titlurile deținute de societatea-mamă sunt reevaluate pe baza valorilor care figurează în bilanțul societății consolidate, beneficiile acumulate de către societatea-mamă în societatea consolidată apărând prezentate în contraparte.
Această metodă este contestată deoarece aceasta se referă la capitalurile proprii ale societății consolidate și nu la componentele sale, active și datorii. S-ar putea aprecia că este vorba de o reevaluare a titlurilor pe baza consolidării și într-o optică de consolidare.
Punerea în echivalență a contului de rezultate. Privitor la acest aspect, se menționează că la nivelul contului de rezultate al societății consolidante, partea sa în rezultatul societății consolidate se adaugă pe un rând specific denumit ca și cotă parte în rezultatele societăților puse în echivalență .
Tehnici de consolidare a conturilor
Consolidarea pe paliere
Dacă în cazul legăturilor directe între societatea consolidantă și cea consolidată nu se ridică probleme deosebite, în cazul legăturilor indirecte, reciproce, circulare, apar greutăți legate de partajarea capitalurilor proprii și a rezultatelor. Această greutate poate fi depășită în cazul legăturilor indirecte care au dus la formarea de subgrupuri în cadrul grupului prin aplicarea procedeului de consolidare pe paliere.
Consolidarea pe paliere se realizează ținând cont de subgrupurile consolidate care, la rândul lor, vor fi integrate în ansambluri mai mari, pe etape. Acest procedeu conduce la efectuarea consolidării subgrupului, apoi la introducerea în consolidarea principală a conturilor consolidate ale acestor subgrupuri, ale altor societăți, filiale ale societății consolidate. Subconsolidările trebuie să fie stabilite după aceeași regulă ca și consolidarea directă.
Acest procedeu se poate utiliza cu succes în cazul grupurilor mici și mijlocii cu structura simplă caracterizată prin legături indirecte și radiale, fără legături reciproce sau circulare, fără legături ale subgrupurilor sau societăților componente cu societăți din afara grupului, deoarece la nivel de subgrup orice societate care nu face parte din acel subgrup este tratată ca o societate a subgrupului.
Consolidarea pe paliere prezintă avantajul segmentării în interiorul grupului a informației financiare pe subgrupuri, oferind posibilitatea pregătirii consolidării la nivel de subgrup prin întocmirea conturilor consolidate ale subgrupului, iar ca dezavantaj al procedeului trebuie menționate costul mai ridicat și volumul mai ridicat de muncă.
Principiile de bază în aplicarea consolidării pe paliere privesc:
consolidările succesive trebuie efectuate începând de la societatea plasată la extremitatea inferioară a lanțului și crescător până la societatea mamă. Prin lanț se înțelege totalitatea legăturilor lineare care există într-un grup.
fiecare subconsolidare este efectuată aplicând capitalurilor proprii ale filialei procentul de participare, interes, deținut de societatea din fruntea subgrupului de consolidat.
În cazul metodei integrării globale, la nivelul fiecărui palier capitalurile proprii consolidate ale subgrupului sunt partajate în capitaluri proprii consolidate ale grupului de la nivel superior și interesele minoritare. Pentru a controla acest partaj, conturile de capitaluri proprii consolidate la nivelul subgrupului trebuie identificate ca și sume ele ar fi conturi de capitaluri proprii individuale. Se exemplifică modalitatea de aplicare a procedeului de consolidare pe paliere atât în cazul existenței în cadrul grupului numai a legăturilor de tip linear cât și în cazul în care asupra unei filiale există o participație directă și una indirectă.
Consolidarea directă
Consolidarea directă constă în consolidarea fiecărei societăți din cadrul grupului direct în societatea mamă. Acest procedeu se bazează pe utilizarea procentului de interes deținut de societatea mamă în celelalte societăți din grup care:
pentru societățile integrate global, asigură determinarea cotei părți din capitalurile proprii ce revin intereselor majoritare și celor minoritare;
pentru societățile integrate proporțional asigură cumularea conturilor proporțional cu procentul de interes deținut direct sau indirect de către grup și constatarea părții grupului în capitalurile proprii ale societății consolidate;
pentru societățile puse în echivalență asigură substituirea valorii contabile a titlurilor cu cota parte care le este echivalentă din situația netă a societății consolidate.
Etapele ce trebuie parcurse în procedeul consolidării directe sunt:
1. determinarea procentelor de interes al grupului;
2. cumularea conturilor societăților consolidate;
3. repartizarea capitalurilor proprii și eliminarea titlurilor societății consolidate (în afara societății consolidante);
4. transferarea rezervelor și a rezultatului societății mamă în rezultatul și rezervele grupului.
Capitalurile proprii ale fiecărei societăți sunt partajate pe baza: pe de o parte a procentului de interes al societății mamă în societatea respectivă; pe de altă parte, procentului de interes complementar ce corespunde intereselor minoritare.
Eliminarea titlurilor de participare este partajată între societatea mamă și interesele minoritare. Acest partaj este efectuat prin aplicarea asupra titlurilor deținute de o societate a procentului de interes al societății mamă și al minoritarilor.
Acest procedeu constă în integrarea directă a fiecărei societăți din grup în bilanțul societății mamă, ordinea în care se cuprind societățile nu are importanță. Consolidarea directă utilizează conturile de rezerve și rezultat consolidat numai la nivelul grupului. Procentele de interes pe baza cărora se partajează capitalurile proprii sunt procentele deținute de societatea mamă în filialele care se partajează, în timp ce procentele de interes utilizate pentru partajarea eliminării titlurilor sunt procentele de interes în societatea deținătoare de titluri, nefiind vorba deci de aceleași procente de interes.
Prin consolidarea directă se pot obține mai rapid și cu cheltuieli mai mici, comparativ cu consolidarea pe paliere, informații financiare la nivel de grup. Dezavantajul metodei constă în faptul că nu permite efectuarea unei analize în interiorul grupului, pe subgrupuri, segmente de activitatea sau zone geografice, informații necesare gestiunii interne a grupului.
CAPITOLUL 4
STUDIU DE CAZ PRIVIND ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE CONSOLIDATE LA GRUPUL S.C. “Construcții Hidrotehnice” S.A.
4.1 Prezentarea generală a entitatilor din cadrul grupului
S.C. “Construcții Hidrotehnice” S.A. – Iași, este o societate comercială cu capital integral românesc, înscrisă în Registrul Comertului sub nr. J.22.354/1991, iar în Regsitrul societăților comerciale la Direcția Generala a Finanțelor Publice sub nr. 48/03.1991, cu sediul in Iași, str. Toma Cozma nr. 13.
Capitalul social este de 1.303.560 lei, și reprezinta un număr de 521.424 acțiuni, având o valoare nominal de 2.5 lei.
La data de 31.12.2015, structura acționarilor S.C.”Construcții Hidrotehnice” S.A. –Iași era urmatoarea:
Tabelul 4.1 : Structura actionarilor S.C.”Constructii Hidrotehnice” S.A.
Obiectul activității societății:
Asistența tehnică și executare de lucrari în domeniul construcțiilor hidrotehnice
Producerea de material specific activității de construcții, prestări de servicii – transporturi și mecanizare.
Structura organizatorică
Conform actului constitutiv al societatii, aceasta este administrat de un Consiliu de Administrație format din cinci membrii, Președintele Consiliului de Administrație care deține și funcția de Director general, asigură impreună cu Comitetul Director conducerea executivă.
S.C. “Construcții Hidrotehnice” S.A. Iași este o societate comercială cu capital integral privat, cu peste 30 de ani de experiență în domeniile:
construcții hidrotehnice (baraje, alimentări cu apă, îndiguiri cursuri de apă, stații de epurare și tratare a apei industriale și potabile, consolidări maluri apă, derivații, galerii, castele de apă, foraje și injecții);
drumuri și poduri;
amenajări agro-zootehnice;
construcții civile și industriale (inclusiv reparații capitale);
comercializează produse specifice activității de construcție (betoane, betoane prefabricate, sorturi etc.);
prestează servicii specifice activității de construcție (analize laborator, proiectare, transport);
reparații și întreținere utilaje și mijloace de transport auto;
lucrări infrastructură căi ferate.
Societatea are o medie anuală de 356 angajați permanenți cu contract de muncă pe durată nedeterminată: ingineri constructori și mecanici, maiștri, laboranți, sudori, dulgheri, tâmplari, zidari, zugrav-vopsitori, montatori-conducte, lăcătuși, betoniști, fierari, instalatori, electricieni, mecanici-utilaje, șoferi.
S.C. Construcții Hidrotehnice S.A. deține o gamă variată de utilaje terasiere, de construcții, de transport (pentru executarea oricărui gen de construcții); stații betoane, stații sortare și concasare pentru agregate de balastieră, precum și laborator autorizat.
Investițiile financiare ale societății “Construcții Hodrotehnice” S.A. Iași, în calitate de societate-mamă, reprezentând titluri de participare deținute în acțiuni sau părți sociale la alte entități, sunt prezentate în următorul tabel:
Tabelul 4.2 : Investițiile financiare ale societății “Construcții Hodrotehnice” S.A
S.C. “International Petrolum Services” S.R.L este o societate comercială cu capital integral privat românesc, înscrisă în Registrul Comerțului sub nr. J.22/1203/210, având cod fiscal
RO.27359341, cu sediul în jud. Iași, loc. Iași, str.Manta Roșie nr.16,birou nr.1.
Capitalul social este de 200 lei, și reprezintă un număr de 20 părți sociale, având o valoarea nominală de 10 lei, distribuite astfel:
– asociat persoana juridica S.C. Construcții Hidrotehnice S.A. Iași -16 părți sociale
– asociat persoană fizică
Societatea, prin statut are ca obiect principal de activitate – Activități de servicii anexe extracției pretrolului brut și gazelor naturale.
În cursul anului 2013 societatea a desfașurat activități de prestări servicii și a continuat activitatea de prospectare a pieței și identificarea de parteneri pentru piața din Iraq.
S.C.”Alboram S.R.L” este societate comercială cu capital integral privat românesc, înscrisă în Registrul Comerțului sub nr. J.13/280/210, având cod fiscal RO.14670167, cu sediul în jud. Constanta, loc. Lumina, str.Tulceei nr.107A.
Capitalul social este de 200 lei, și reprezintă un număr de 20 parți sociale, având o valoarea nominală de 10 lei, distribuit către asociatul unic persoana juridica S.C. Construcții Hidrotehnice S.A. Iași.
Obiectul de activitatate al societății îl constitue: fabricarea de produse din material plastic.
Societatea a desfășurat în cursul anului 2013, activitățile prevăzute în programul anual, pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii, și anume:
Confecționare pavele ciment;
Confecționare tâmplarie PVC și aluminiu;
Activități de prezentare, comercializare și montaj produse finite din marmură, granit, travertin;
Lucrări de construcții – montaj
SC Alboram S.R.L. poate aborda următoarele lucrări din sfera sa de activitate:
producerea de elmente prefabricate din beton;
confecționare tâmplarie PVC și aluminiu;
activități de prezentare, comercializare și montaj produse finite din marmură , granit, travertin;
lucrări de construcții cum ar fi aductiuni de apa, lucrări de canalizare, execuție de trotuare ș.a.
Societatea își desfasoară activitatea în hale de producție proprii, construite pe teren proprietate și dispune de utilaje și instalații specifice activității de producere prefabricate din beton, tâmplarie și prelucrare marmură, granit. Dispune de asemenea de clădire administrativă pentru birouri și activitate de prezentare a produselor.
4.2 Cadrul legal și necesitatea întocmirii situațiilor financiare consolidate
Societatea a întocmit situațiile financiare consolidate în conformitate cu OMFP 3055/2009 și Directiva a VII-a a CEE.
Situațiile financiare anuale consolidate cuprind bilanțul consolidat, contul de profit și pierdere consolidat și notele explicative la situațiile financiare consolidate. Acestea sunt însoțite de Raportul consolidat al Administratorilor, de declarația scrisă de asumare a răspunderii conducerii pentru întocmirea situațiilor anuale consolidate în conformitate cu reglementarile contabile și vor fi auditate conform legii.
Perimetrul de consolidare a fost constituit de liderul de grup SC “Construcții Hidrotehnice” SA Iași care împreuna cu societățile la care deține participații constituie o entitate economică, fără personalitate juridică, numita grup. Fiecare entitate din grup are personalitate juridică proprie , liderul de grup exercitând o influiență notabilă , motiv pentru care metoda de consolidare folosită a fost cea a consolidării proporționale, dată de drepturile acesteia în raport cu participația în capitalul entităților la care detine participatii.
Metode de consolidare aplicate
Conform reglementărilor legale, întocmirea situațiilor financiare consolidate se realizează de către entitatea denumită în continuare societate (firmă) – mamă, care deține titluri de participare la o altă entitate, denumită filială sau firmă afiliată.
În acest context, societatea “Constructii Hidrotehnice” S.A. Iasi, în calitatea sa de firmă – mamă are controlul, respectiv ponderea participațiilor sale în capitalul social al firmelor afiliate este mai mare de 50% la entitățile afiliate:
S.C. “Alboram” S.R.L – 100%
S.C. “International Petrolum Services” S.R.L – 80%
Societatea Construcții Hidrotehnice S.A. Iași, firma – mamă, exercită o putere efectivă, având o influență dominantă, respectiv deține controlul asupra firmelor Grupului. Avand în vedere Reglementările Contabile precum și recomandările existente în acest domeniu, metoda de consolidare utilizată cu aceste firme este “Metoda integrării globale”
4.3 Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare consolidate ale grupului Construcții Hidrotehnice – rezultatul final al procesului de consolidare
Situațiile financiare consolidate:
a) Integrează în conturile societății consolidante elementele bilanțului și ale contului de profit și pierderi ale societăților consolidate, după eventuale retratări pentru a le armoniza cu principiile contabile ale grupului. Elementele bilanțului și ale contului de profit și pierderi ale societății consolidate sunt adunate linie cu linie la cele ale societății-mamă.
b) Elimină operațiunile reciproce, precum și titlurile societăților consolidate, deținute de societățile din grup în corelație cu eliminarea proporției de capitaluri proprii deținute în societatea consolidată;
c) Repartizeaza capitalurile proprii și rezultatul între societatea consolidantă și minoritari.
În integrarea globală apar două rubrici specifice conturilor consolidate, astfel pozițiile specific create în bilanțul consolidat:
rezerve consolidate – constituite din rezervele acumulate de societatea – filiala supusă integrării ce revin grupului din momentul în care societatea a intrat în perimetrul de consolidare;
rezultatul consolidate format din rezultatul societatii mama si cota din rezultatul filialei;
interesele minoritare reprezintă cota parte din rezultatul și capitalurile proprii ale filialei ce revin acționarilor din afara grupului;
fond comercial – reprezinta, diferența la data achiziției unei filiale, între costul de achiziție a titlturilor și valoarea pe care cumpărătorul o atribuie la această dată fiecăruia din activele și pasivele dobândite (pentru o cotă parte deținută de întreprinderea mamă)
Dacă fondul comercial este pozitiv se constitue un element de activ necorporal ce se testează anual pentru depreciere.
Dacă fondul comercial este negative influența sa se reflectă în contul de rezultate.
Poziții specific create în contul de rezultate:
partea intereselor minoritare în rezultatul filialei;
cheltuiala privind deprecierea fondului comercial pozitiv;
afectarea rezultatului cu fondul comercial negativ.
Figura 4.1 : Structura Grupului
.
Înregistrarile contabile pe baza cărora au fost întocmite aceste situații financiare sunt efectuate în lei (RON) la cost istoric, cu excepția situațiilor în care a fost utilizată valoarea justă, conform politicilor contabile ale Grupului și conform OMF 3055/2009 cu modificarile ulterioare.
Aceste situații financiare sunt prezentate în lei cu excepția cazurilor în care nu este mentionată specific o altă metodă.
Situațiile financiare ale filialelor sunt incluse în situațiile financiare consolisdate de la data obținerii controlului până la data când controlul încetează.
Soldurile și tranzacțiile intra-grup, precum și orice profit nearealizat rezultat din tranzacțiile intra-grup sunt eliminate la intocmirea situațiilor financiare consolidate. Dacă este necesar, politicile contabile ale filialelor sunt modifcate, pentru a asigura consecvența cu politicile adoptate de societate.
Interesele de participare ale altor entități în filialele societății sunt contabilizate distinct în cadrul capitalurilor ca interese care nu controlează, reprezentând partea acționarilor minoritari din activele nete ale acestor filiale.
În cursul exercițiului financiar 2013, între cele 3 societăți care intra în perimetrul de consolidare au avut loc următoarele operațiuni (intragrup):
În cursul exercitiului financiar 2013, S.C. International Petroleum Services S.R.L i-a facturat societății S.C. Construcții Hidrotehnice S.A., servicii prestate și produse vândute în valoare de 225.680 lei, la sfârșitul execițiului financiar 2013 înregistrând creanțe în valoare de 208.200 lei
Societatea – mamă, Construcții Hidrotehnice S.A. a înregistrat în contul 451 “Decontari între entitățile afiliate” transferuri către filiala sa International Petroleum Services S.R.L în valoare de de 157.543 lei
Societatea – mamă acordă un avans pentru stocuri către societatea S.C. Alboram S.R.L, în valoare de 26.600 lei
S.C. Alboram S.R.L a facturat mărfuri societății – mamă în valoare de 22.587 lei, însacate integral
Societatea Construcții Hidrotehnice S.A. a achiziționat materii prime de la filiala sa S.C. Alboram S.R.L., în valoare de 24.429 lei
La sfârșitul execitiului financiar 2013, S.C Alboram înregistrează creanțe în valoare de 90.399, provenind din facturări de servicii și stocuri intra-grup.
Eliminarea consecințelor tranzacțiilor efectuate între societățile din cadrul grupului:
Eliminarea consecințelor serviciilor prestate și produselor vânute, între societățile SC Construcții Hidrotehnice S.A.
La nivelul bilanțului:
Eliminarea creanțelor și datoriilor intra-grup rezultate în urma facturării de sercivii și stocuri:
208.200 401 Furnizori = 4111 Clienți 208.200
1.2 La nivelul contului de profit și pierdere:
Eliminarea veniturilor și a cheltuielilor rezultate în urma serviciilor și produselor vândute intra-grup:
225.680 Producția vândută = Alte cheltuieli de exploatare 225.680
2. Eliminarea incidentelor asupra bilanțului a transferului efectuat de societatea – mamă către filiala sa International Petroleum Services S.R.L
157.543 451 Decontări între entități afiliate = 451Decontări între entități afiliate 157.543
3. Eliminarea avansului pentru stocuri acordat de societatea mamă catre SC Alboram S.R.L.
26.600 419 Clienți creditori = 40191 Avansuri pt cump stoc 26.600
4. Eliminarea la nivelul contului de profit și pierderea veniturilor și chetuielilor rezultate ca urmare a mărfurilor facturate de către filiala S.C Alboram S.R.L societății – mamă
22.587 707 Venituri din vanz. mărfurilor = 607 Ch. privind mărfurile 22587
5. Eliminarea la nivelul contului de profit și pierdere a veniturilor și chetuielilor generate de vânzarea de materii prime intra-grup
24.429 (701+702+703+704+705+706+708+609) = 601 Ch.cu materii prime și mat cons. Producția vândută 24.429
Eliminarea la nivelul bilanțului a creanțelor intra-grup înregistrate la finalul exercitiului financiar 2013
90.399 401 Furnizori = 4111 Clienti 90.399
Determinarea fondului comercial din consolidare (goodwill)
S.C. International Petroleum Services S.R.L – participație 80%
Fondul comercial negativ (cont 2075 "Fond comercial negativ") se întalnește în situația în care costul de achiziție este mai mic decât valoarea justă la data tranzacției, a afacerii achiziționate de către o societate.
Determinarea calculului interesului minoritar (partea ce revine intereselor care nu controlează)
Determinarea interesului minoritar în profitul anual al International Petroleum Services
Înregistrarea eliminarii titlurilor filialei, International Petroleum Services S.R.L. la nivelul bilanțului:
7.565 % = % 7.565
200 101 Capital social filială 261 Acțiuni deținute la entități afiliate 160
7.365 117 Rezultat reportat 121 Rezultat consolidat 5.892
108 Interese minoritare 1.513
Prezentarea bilanțului consolidat al grupului format din societățile Construcții Hidrotehnice S.A. (societatea-mamă), International Petroleum Services S.R.L. și Alboram S.R.L
Prezentarea contului de profit și pierdere consolidat al grupului format din societatile Construcții Hidrotehnice S.A. (societatea-mamă), International Petroleum Services S.R.L. și Alboram S.R.L
Situația financiar contabilă a grupului
În anul 2013 societățile au desfășurat activitățile specifice obiectului de activitate aferent fiecarei entități:
1. Imobilizări necorporale – înregistrează o valoare de 530 lei, ponderea având-o S.C.International Petroleum Sevices S.R.L .cu suma de 440 lei.
2. Imobilizări corporale – au valoarea de 40.563.696 lei din care 39.771.110 lei se regăsesc în situațiile S.C. Construcții Hidrotehnice S.A., diferența de 792.586 fiind înregistrată de S.C. Alboram S.R.L.
3. Imobilizări financiare – în suma de 29.528.413 lei sunt înregistrate de S.C. Construcții Hidrotehnice S.A cu suma de 29.528.773 și o ajustare de 360 lei provenind din interese de participare la cele două societăți controlate.
Imobilizările financiare au drept sursă principală garanțiile de bună execuție și durata mare de finalizare a lucrarilor conduce la o perioadă mare până la desființarea acestor depozite de garanții de bună execuție.
Stocurile de materii prime, materiale consumabile, produse finite și producție în curs de execuție în suma de 6.294.513 lei este în proporție de 99,76% formată din stocuri și producție neterminată apartinând S.C. Construcții Hidrotehnice S.A, diferența înregistrându-se la S.C. Alboram S.R.L. Ajustarea constă în valoarea avansului pentru stocuri acordat de societatea-mamă către S.C.Alboram în valoare de 26.600 lei.
5. Creanțe – volumul acestora este de 5.609.207 lei, unde ajustarea este de 456.142 lei și reprezintă facturari de servicii și stocuri intra-grup și decontări între entități afiliate.
6. Capitalul social – consolidat este 1.303.600 lei
7. Casa și conturi la banci in lei- 1.533.054 lei , cu pondere la societatea -mamă
8. Împrumuturi și datorii asimilate consolidate au valoarea de 8.354.493 lei cu ponderea cea mai mare la societatea-mamă și cu o ajustare de 325.199 lei reprezentând furnizori intra-grup și decontarile între entitati afiliate.
9. Capitaluri proprii consolidate sunt în valoare de 49.768.554 lei
Graficul 4.1: Stuctura activelor imobilizate ale grupului
(sursa: proiecție proprie)
Contul de profit și pirdere aferent grupului
1. Cifra de afaceri netă –consolidată este de 28.183.293 lei cu ponderea cea mai mare în situațiile S.C. Construcții Hidrotehnice S.A. Ajustarea este de 272.696 lei și constă în servicii și produse vândute intra-grup
2. Veniturile din exploatare – consolidate 34.613.543 lei
3. Cheltuieli de exploatare – consolidate 33.076.128 lei
4. Rezultatul activității de exploatare – consolidat este de 1.537.415 lei
5. Venituri financiare – consolidate însumează 264.368 lei și apartin în totalitate S.C. Construcții Hidrotehnice S.A
6. Cheltuieli financiare în sumă de 103.854 lei sunt compuse din 96.857 lei aferent S.C. Construcții Hidrotehnice S.A , 6.814 lei apartinând S.C. International Petroleum Services S.R.L. și diferența de 183 lei la S.C. Alboram S.R.L.
7. Rezultatul brut al exercițiului de 1.697929 lei este influentat major de rezultatul S.C. Construcții Hidrotehnice S.A. Ajustarea este de 272.696 lei.
8. Rezultatul net stabilit după eliminarea impozitului pe profit și după ajustarea lui cu interese minoritare care nu controleaza este de 1.403.947 lei. Interesul minoritar în profit este de -1.473 lei și se datorează rezultatului consolidat la S.C. International Petroleum Services.
Graficul 4.2 Compunerea cifrei de afaceri a grupului
(sursa: proiecție proprie)
CONCLUZII GENERALE AFERENTE LUCRĂII
Tema aleasǎ este foarte laborioasǎ, iar spațiul acordat este insuficient pentru a prezenta întreaga problemǎ atât din punct de vedere teoretic, cât și practic.
Necesitatea situațiilor financiare consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai cuprinzătoare a situației reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul bilanțurilor societăților componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală a situației financiare și a rezultatului grupului.
Existența unei informații consolidate la nivelul unui grup de societăți, mai ales în condițiile în care acesta acționează și dincolo de frontierele economiei naționale, reprezină o condiție obligatorie pentru succesul și performanța economică a grupului.
Obiectivul situațiilor financiare consolidate este de a prezenta poziția financiară, performanțele și evoluția poziției financiare referitoare la unitățile cuprinse în grupul de societăți, ca și cum ar fi vorba de o singură societate.
Existența unor situații financiare consolidate la nivelul grupului de societăți a parcurs cu rapiditate distanța dintre necesitate și realitate, datorită nevoilor manifestate de realitatea economică, dar și datorită eforturilor semnificative întreprinse pentru sporirea avantajelor competiționale ale diferitelor entități economice.
În cadrul oricărei societăți, dar în special în cadrul unui grup de societăți, fundamnetarea deciziilor manageriale și, în special, a celor de investiții pe baze economice și financiare reale a devenit o necesitate, ca urmare a riscurilor ce pot apărea și cauza un eșec al acțiunilor întreprinse, dar și datorită costurilor semnificative pe care le implică adoptarea și implementarea unei decizii inoportune.
În privința conceptului de grup se poate remarca faptul că acesta nu dispune de o definiție unanim acceptată, însă punctele de vedere exprimate în special în literatura de specialitate gravitează în jurul aceleiași idei, și anume reunirea unui număr de societăți independente juridic aflate sub conducerea unitară (controlul) a unei societăți. Am considerat această polaritate diversitate juridică – unitate economică trăsătura definitorie a grupului. Am putut constata, de asemenea, și o abordare „în trepte” în funcție de intensitatea legăturii între societăți, pe care conceptul de grup o cunoaște în literatura de specialitate, având în vedere cursivitatea trecerii de la conducerea unitară (respectiv puterea conferită de control) la independența economică.
Astfel, societatea-mamă reprezintă nucleul, filialele prima treaptă, asocierile în participație treapta a doua, iar entitățile asociate treapta a treia. În strânsă legătură cu noțiunea de grup se află conceptul de control ( criteriu fundamental pentru stabilirea componenței unui grup), în jurul căruia gravitează, în opinia noastră, întreaga proble/matică a situațiilor financiare. Importanța sa a condus în literatura de specialitate la manifestarea unei largi diversități de opinii neputându-se cristaliza o definiție standardizată. Totuși, au putut fi desprinse două criterii cumulative (și definitorii) pentru existența controlului (exclusiv), și anume criteriul puterii și cel al beneficiilor.
De asemenea, strâns legat de noțiunile de grup (ca entitate raportoare) și de control se găsește conceptul perimetrul consolidării, care are menirea de a stabili granițele ansamblului de consolidat. În teoria contabilă acest concept este interpretat și definit în două variante: în sens restrâns (cuprinzând doar societatea-mamă și fiicele de consolidat) și respectiv în sens lărgit (incluzând și asocierile în participație și întreprinderile asociate). Am considerat necesară o delimitare clară între perimetrul consolidării și perimetrul grupului, sau cu alte cuvinte între ansamblul de consolidat și grup. Între cele două concepte există un raport parte la întreg, întrucât nu toate societățile aparținând unui grup sunt incluse în perimetrul consolidării.
Urmare a apartenenței filialelor la entitatea grup, funcția de informare a situațiilor financiare individuale ale acestora este într-o asemenea măsură îngrădită, încât ele nu permit o apreciere fidelă a situației economico-financiare a ansamblului, devenind insuficiente și chiar irelevante.
Considerăm că necesitatea elaborării unor situații financiare consolidate, în care să fie recunoscute activele, datoriile, veniturile și cheltuielile entităților controlate de către societatea-mamă poate fi argumentată și la nivel conceptual, pornind de la definițiile și criteriile (cadrului conceptual IASB) privind recunoașterea structurilor situațiilor financiare. Se poate constata că activele și datoriile societăților grupului întrunesc condițiile de a fi recunoscute în situațiile financiare consolidate întocmite de aceasta. Totodată avem convingerea că situațiile financiare de grup reprezintă o consecință firească a aplicării principiului prevalenței economicului asupra juridicului la nivelul poziției financiare și a performanțelor întregului grup, caracterizat de polaritatea unitate economică – diversitate juridică.
Drept urmare, obiectivul primordial al situațiilor financiare consolidate reprezintă o transpunere a obiectivului situațiilor financiare individuale la nivelul entității grup, și constă în furnizarea de informații utile unei game largi de utilizatori, prin prezentarea unei imagini fidele asupra poziției financiare, performanțelor și evoluției poziției financiare referitoare la un grup de societăți, privit ca entitate economică.
A beneficia de informațiile furnizate prin intermediul situațiilor financiare consolidate reprezintă o bază reală și solidă pentru fundamentarea deciziilor de investiții, a deciziilor strategice și, nu în ultimul rând, a deciziilor managementului executiv. O decizie de investiții fundamentată pe o informație contabilă viabilă, comparabilă, consolidată si reală este supusă unui grad sporit de succes.
INDICAȚII BIBLIOGRAFICE
A. Cărți de specialitate
Academia Română, Dictionar explicativ al Limbii Române, București, 1998
Baltariu, C.A., (2015), Relevanța valorii informațiilor din situațiile financiare consolidate, Universitatea "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca. Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor. Teză de doctorat
Bogdan, V., (2011), Raportarea financiară la nivelul grupurilor de societăți : repere contemporane, Editura Economică, București
Colasse, B., traducere Tabără, N.(2005), Contabilitate generală, Editura Moldova, Iași
Dobroțeanu, L., (2005), Geneză și viitor în contabilitate, Editura Economică, București
Dumitru A.P., (2015), Contabilitate consolidată. Abordări teoretice și practice, Editura Universității Nicolae Titulescu, București
Duțescu, A.,(2001), Ghid pentru înțelegerea și aplicarea standardelor internaționale de contabilitate, Editura CECCAR, București
Feleagă, N., Feleagă, L., (2007), Contabilitate consolidată. O abordare europeană și internațională, Editura Economică, București
Horja, I. M., (2008), Contabilitate aprofundată, Editura „Dimitrie Cantemir”, Tîrgu-Mureș
IASB (2013), Standarde Internaționale de raportare financiară, Editura CECCAR, București
Malciu, L., Feleagă, N., (2004), Reglementare și practici de consolidare a conturilor. Din orele astrale ale Europei contabile, Editura CECCAR, București
Matiș, D. (2005), Bazele contabilității. Aspecte teoretice și practice, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca
Matiș, D., Pop, A., (2010), Contabilitate financiară, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
Muller, V.O., (2010), Dezvoltări și aprofundări privind situațiile financiare consolidate, Universitatea "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca. Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor. Teză de doctorat
Mustață, V. R.(2008), Sisteme de măsurare a armonizării și diversității contabile-între necesitate și spontaneitate, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
Pop, A. (1996), Contabilitate comparată și aprofundată, Editura Intelcredo, Deva
Săcărin M. (2012) Practici și reglementări de consolidare a conturilor, Editura ASE, București
Tiron-Tudor, A., (2000), Consolidarea conturilor, Editura Tribuna Economică, București
Articole publicate în jurnale, reviste de specialitate
Matiș, D. (2003), The Future of Accounting, Impactul convergenței contabile asupra reglementărilor și practicilor naționale, volumul Conferinței internaționale Contabilitatea Mileniului III, Cluj-Napoca, p.16-17
Alte surse
*** OMFP 1802/ 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
*** Ghid de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP 1802/2014, Editura CECCAR, 2015.
***Legea contabilității 82/1991
www.fasb.org
www.kpmg.com
www.pwc.com
www.bvb.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Întocmirea Situațiilor Financiare Consolidate Prin Metoda Integrării Globale – Rezultatul Final AL Procesului DE Consolidare (ID: 120731)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.