Intocmirea Situatiilor Financiare

CUPRINS

CAPITOLUL I STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

1.Reglementari contabile in Romania privind situatiile financiare

Legea contabilitatii nr.82/1991, Ordinul 1752/17.11.2005, IAS1, Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene , Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a VII-a Comunitatii Economice Europene.

Societățile comerciale , companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare , societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale. Categoriile de persoane care pot tine contabilitatea in partida simpla se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

Pentru organizatii patronale si sindicale, precum si pentru alte categorii de organizatii fara scop patrimonial, care nu desfasoara activitati economice, Ministerul Finantelor Publice aproba un sistem simplificat de raportare financiara, avand in vedere si cerintele organismelor europene de profil.

Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat in contabilitate, dupa caz.

Situații financiare anuale Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale si, de regula, coincide cu anul calendaristic, durata exercițiului financiar este de 12 luni.

Exercițiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic (de la 01.01.2007):

pentru sucursalele cu sediul in Romania, care apartin unei persoane juridice straine, cu exceptia institutiilor de credit, entitatilor autorizate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si societatilor de asigurare, daca exercitiul financiar difera pentru societate;

pentru filialele consolidate ale societatii-mama, precum si pentru filialele filialelor, cu exceptia instituțiilor de credit, entitatilor autorizate de Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare si societatilor de asigurare, daca exercițiul financiar diferă pentru societatea-mama.

Exercițiul financiar al unitarilor nou-infinitate incepe la data infiintarii, potrivit legii.

Exercitiul financiar al unei persoane juridice care se lichideaza incepe la data incheierii exercitiului financiar anterior si se incheie in ziua precedenta datei cand incepe lichidarea.

Perioada de lichidare este considerata un exercitiu financiar, indiferent de durata sa.

Situatiile financiare anuale consolidate ale unei societati-mama se întocmesc pentru același exercitiu financiar aplicabil situatiilor financiare anuale ale societatii-mama. Daca exercitiul financiar al filialelor difera de exercitiul financiar aplicabil societatii-mama, situatiile financiare anuale consolidate pot fi întocmite la o alta data pentru a tine cont de exercitiul financiar al majoritarii sau al celor mai importante dintre societatile consolidate (de la 01.01.2007).

Exercitiul financiar pentru instituțiile publice este anul bugetar.

Persoanele juridice au obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale, inclusiv in situatia fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii acestora, in conditiile legii.

Ministerul Finanțelor Publice poate stabili intocmirea si depunerea situatiilor financiare si la alte perioade decat anual, in cadrul exercitiului financiar.

Pentru persoanele juridice care aplica reglementari contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiara situațiile financiare anuale se compun din bilanț, cont de profit si pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, politici contabile si note explicative.

Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementarilor prevăzute mai sus aplica reglementari contabile conforme cu directivele europene si întocmesc situații financiare anuale, care se compun din bilanț, cont de profit si pierdere, politici contabile si note explicative.

Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial situațiile financiare anuale se compun din bilanț,

contul rezultatului exercițiului, politici contabile si note explicative.

Situațiile financiare anuale constituie un tot unitar si sunt însoțite de raportul administratorilor.

Pentru sucursalele din Romania ale institutiilor de credit si ale altor institutii financiare cu sediul in strainatate, institutiile prevazute la art. 4 alin. (2) stabilesc continutul situatiilor financiare anuale care trebuie publicate de aceste sucursale. Institutiile respective stabilesc si cerintele referitoare la informatiile privind activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate de sucursalele respective in situatia in care acestea nu sunt obligate sa publice situatii financiare anuale referitoare la activitatea proprie.

Instituțiile publice întocmesc situații financiare trimestriale si anuale, conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.

Raportul anual cuprinde situațiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, si propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

Situațiile financiare anuale vor fi insotite de o declaratie scrisa a persoanelor prevazute prin care isi asuma raspunderea pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si confirma ca:

a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale sunt in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile;

b) situațiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata;

c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate.

Obiectivul situațiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidela a poziției financiare, performantei financiare si a celorlalte informații referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementarilor contabile aplicabile.

Situațiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar. Acestea cuprind bilanțul consolidat, contul de profit si pierdere consolidat, precum si celelalte componente, respectiv informații referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementarilor contabile aplicabile, politici contabile si note explicative la situațiile financiare anuale consolidate, si vor fi făcute publice împreuna cu situațiile financiare anuale individuale ale societarii-mama.

Persoanele juridice care organizeaza contabilitatea in partida dubla trebuie sa publice situatiile financiare anuale. Fac obiectul publicarii situatiile financiare anuale, raportul administratorilor si raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, dupa caz. Aceste prevederi se aplica si sucursalelor inregistrate in Romania, care apartin unor persoane juridice cu sediul in strainatate, precum si societatilor-mama care intocmesc situatii financiare consolidate.

Acționarii si angajații unei societăți au dreptul sa se informeze in legătura cu situațiile financiare anuale la sediul social al societatii sau al societati – mama, fără nici o discriminare.

Situațiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.

In caz de incetare a activitatii persoanelor juridice, situatiile financiare anuale, precum si registrele si celelalte documente se predau la arhivele statului, in conformitate cu prevederile legale in materie.

Instituțiile publice si celelalte persoane juridice, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite, depun un exemplar din situațiile financiare trimestriale si anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, alte autorități publice, instituțiile publice autonome si unitățile administrativ-teritoriale, ai căror conducători au calitatea de ordonator principal de credite, depun la Ministerul Finanțelor Publice un exemplar din situațiile financiare trimestriale si anuale, potrivit normelor si la termenele stabilite de acesta.

Ordinul 1752/17.11.2005 prevede ca persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre cele trei criterii de marime :

total active : 3.650.000 Euro

cifra de afaceri neta : 7.300.000 Euro

numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar :50

vor întocmi situații financiare anuale care cuprind :

bilant

cont de profit si pierdere

situatia modificarii capitalului propriu

situatia fluxurilor de trezorerie

note explicative la situatiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime intocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind : bilantul prescurtat , contul de profit si pierdere, note explicative la situatiile anuale simplificate.

2. Rolul si importanta situațiilor financiare

Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței, modificării capitalurilor proprii și fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exercițiu financiar.

Situatiile financiare sunt o reprezentare financiara structurata a poziției financiare a unei întreprinderi si a tranzacțiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situațiilor financiare generale este de a oferi informații despre poziția financiara, performanta si fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gama larga de utilizatori in luarea deciziilor economice. Situatiile fmanciare prezinta, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor incredintate conducerii intreprinderilor.

Pentru a atinge acest obiectiv, situațiile financiare ofera informatii despre:

activele controlate de întreprindere

datoriile întreprinderii

capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor in activele controlate de întreprindere

veniturile si cheltuielile, inclusiv castigurile si pierderile, rezultatul net al întreprinderii si, intr-o acceptie mai larga, performanta sa economica, redate prin reflectarea evolutiei capitalurilor proprii (activului net), evoluție din care sunt excluse efectele operatiilor efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi

fluxurile de trezorerie trecute , ce se pot constitui in baza pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare

Aceste informații, împreuna cu alte informații din notele la situațiile financiare, ajuta utilizatorii la estimarea viitoarelor luxuri de numerar ale întreprinderii si, in special, a momentului si gradului de certitudine a generării numerarului si echivalentelor de numerar.

3. Normalizarea – armonizarea – convergenta contabilă

Procesul de armonizare a contabilitatii romanesti cu cerintele Standardelor Internationale de Contabilitate si cu Directiva a IV-a a Consiliului European, care prezinta regulile si principiile relative la elaborarea situatiilor financiare anuale ale societatilor, reprezinta una dintre cele mai curajoase provocari pentru mediul de afaceri romanesc. Fiind o tara de drept roman, sistemul de drept romanesc are la baza, aproape exclusiv, pevederile sistemului legislativ romanesc, iar Programul de dezvoltare a contabilitatii romanesti presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

Pentru entitatile care nu sunt de interes public, reglementarile contabile sunt structurate pe cinci sectiuni: lege, norme, instructiuni, monografii contabile si alte reglementari de natura contabila.

b) Pentru entitatile de interes public si cotate, reglementarile contabile trebuie amendate, aspect determinat, in primul rand, de importanta acestora in viata economica a tarii: legea trebuie sa fie adaptata cerintelor Directivei a IV-a, normele sa fie in conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate (IAS/IFRS). Astfel, instructiunile si materialele-suport trebuie elaborate pentru a reflecta modificarile ori completarile aduse legii si normelor, monografiile contabile trebuie adaptate cerintelor legii si normelor ca parte a materialelor de instruire, iar diversele materiale trebuie sa contina reglementari specifice si reduse ca insemnate.

Noile norme contabile internationale IFRS aduc schimbari in interpretarea si perceptia informatiei financiare de catre entitate, ele impunand un nou vocabular de specialitate, concomitent cu reorientarea gandirii profesionistilor contabili. Pe de alta parte, normele contabile pe care le vom aplica fac parte dintr-un dispozitiv de control, alaturi de corporate governance, auditori si reglementatori. Daca unul dintre aceste sisteme nu functioneaza, situatiile financiare pot fi false. Daca normele contabile nu sunt bune, aceasta este o alta problema, dar trebuie sa subliniem si faptul ca normele bune nu sunt suficiente pentru a garanta o buna informare financiara si nici pentru evitarea scandalurilor financiare. Începând cu anul 2005, aproximativ 91 de tari au autorizat sau au impus aplicarea IFRS. Printre acestea si România. Dat fiind faptul ca IFRS sunt intr-un permanent proces de dezvoltare, devenind mai complexe si prescriptive, contabilul roman trebuie sa devina un contabil internațional, sa stăpâneasca nu numai limba afacerilor (numim aici engleza), dar mai cu seama principiile si termenii contabilitatii internaționale. Pentru ca rationamentul profesional va fi cel ce va prima, contabilul trebuie sa fie informat asupra naturii economice a activitatilor entitatilor cu scopul oferirii celor mai adecvate solutii practice.
O alta provocare dificila pentru contabilul roman va fi cu siguranța traducerea practica a notiunii de valoare justa, care implica obținerea tot mai frecventa de informații privind valoarea justa a activelor detinute de entitate.

De asemenea, in virtutea unor reflexe dobandite, contabilul roman va avea in vedere, in permanenta, aspectul fiscal al tranzactiilor si va fi tentat sa dea prioritate celui din urma. Insa, in condițiile dinamizării afacerilor, credem ca determinarea profitului fiscal va fi delegata in sarcina altor persoane decât contabilul entitatii; aceasta in pofida faptului ca profitul contabil va continua sa fie punctul de pornire in calculul profitului fiscal. Tot pe aceasta linie, credem ca este posibil ca reglementările fiscale si functionarii fiscali sa nu tina ritmul cu reglementarile contabile, iar implicatiile fiscale ale anumitor tranzactii sa fie neclare; drept urmare, este posibil sa apara anumite conflicte de interpretare cu autoritatile fiscale.

IAS/IFRS in contabilitatea romaneasca

Abordarea reformei contabile prin prisma anglo-saxona a determinat o incompatibilitate mare cu traditia contabila franceza adoptata initial, ridicand problema reconcilierii intre:

forma juridica si realitatea economica;

cerintele fiscale si informatiile necesare investitorilor;

orientarea bancara a finantarii intreprinderii si piata de capital;

formarea profesiei contabile pe baza de procedura si cea pe baza de judecata profesionala.

In ceea ce priveste profesia contabila se simte nevoia asimilarii unui nou mod de interpretare, implementare, coordonare si verificare sau control a informatiei financiar contabile. In viitor va trebui ca rationamentul profesional sa raspunda nevoii de aplicare a IFRS-urilor si mai putin practicilor generate de legislatie.

In Romania va exista un model dual, IMM-urile aplicand un sistem contabil national racordat la Standardele Internationale, iar marile intreprinderi un sistem contabil international. Acest model are doua dezavantaje majore:

investitorii nu vor sti care profit este mai relevant: cel obtinut pe baza normelor nationale sau cel rezultat din aplicarea referentialului international;

pe termen lung s-ar putea ajunge la calcularea impozitului pe baza sistemului contabil international, ceea ce ar fi foarte dezavantajos pentru noi.

Adoptarea integrala a IFRS-urilor pretinde ca o entitate sa aplice toate IFRS-urile in vigoare la data de raportare in cazul primelor situatii financiare IFRS. Aceasta prevedere va ridica cu siguranta o serie de probleme societatilor romanesti ce intra sub incidenta lor, deoarece nu le va fi usor sa tina pasul cu ele din cel putin doua motive: pe de o parte, la ora actuala nu exista o traducere completa autorizata a IFRS-urilor in vigoare, iar pe de alta parte, standardele sunt intr-un proces de continua dezvoltare in vederea convergentei cu US GAAP, ceea ce implica modificari si completari frecvente.

Se va impune aplicarea integrala a unor standarde ce nu au fost aplicate anterior (IAS 36, Deprecierea activelor, IAS 39, Instrumente financiare: recunoastere si evaluare) si implementarea unor concepte noi (impozit amanat, active si datorii contingente), care, chiar daca au existat si anterior, nu au fost folosite in practica.

Va trebui aplicata contabilitatea de inflatie (IAS 29), pana acum optionala, in functie de nivelul inflatiei din anii urmatori si de avantajele oferite de IFRS 1.

In vederea asigurarii comparabilitatii cu situatiile financiare ale anului 2005, se impune intocmirea unui bilant de deschidere IFRS de la 1 ianuarie 2007.

Devine obligatorie consolidarea conturilor.

Spiritul IASB vine in contradictie cu traditia culturala romaneasca, ceea ce poate da nastere unor ambiguitati in ceea ce priveste urmatoarele aspecte:

se va acorda o importanta deosebita situatiilor financiare, in detrimentul tehnicii inregistrarilor contabile;

se va cere impunerea Cadrului general, in detrimentul Planului contabil general, desi nu vor fi usor de modificat mentalitatile profesionale contabile romanesti. Oricum, chiar daca acest deziderat nu se va realiza imediat, se va impune modificarea planului de conturi in vigoare momentan;

obiectivul fundamental al contabilitatii este obtinerea de informatii reale, corecte si credibile pentru toti utilizatorii, inclusiv pentru stat. Fiind concepute in spiritul pragmatic anglo-saxon, standardele stipuleaza ca informatiile necesare sa fie generate la costuri mai mici decat beneficiile utilizatorilor;

situatiile financiare intocmite raspund nevoii de informare a utilizatorilor despre pozitia financiara, performanta si cash-flow-ul agentului economic. Drept urmare, ele trebuie sa fie transparente pentru utilizatori si comparabile in timp si spatiu;

politica contabila si manageriatul intreprinderii trebuie sa caute un echilibru intre relevanta si credibilitate;

o alta dilema cu care se vor confrunta profesionistii contabili o reprezinta constituirea sau nu a provizioanelor, care pe de o parte diminueaza in mod artificial profitul si dividendele, iar pe de alta parte constituirea sau nu a provizioanelor este ceruta in vederea obtinerii imaginii fidele;

se va impune renuntarea la conceptul de patrimoniu, intrucat vine in contradictie cu principiul prevalentei economicului asupra juridicului;

se va impune renuntarea la inventarierea anuala a patrimoniului; se va impune renuntarea la termenul de "mijloace fixe" in favoarea celui de "imobilizari corporale" pentru a fi in spiritul IAS;

se va impune recunoasterea ca si cheltuieli ale perioadei a cheltuielilor de constituire si a obiectelor de inventar pentru a fi in asentimentul standardelor.

In privinta provizioanelor pentru creantele incerte este de dorit renuntarea la practica curenta (determinarea la valoarea neta a facturilor incerte din punctul de vedere al incasarii) in vederea aplicarii rationamentului profesional:

determinarea se va face prin aplicarea unor procente asupra soldurilor creantelor comerciale in functie de vechime;

anularea creantelor incerte prin trecerea pe cheltuielile perioadei, renuntandu-se la perioada de prescriptie de 3 ani;

se va impune renuntarea la formatul CPP vertical, cu prezentarea cheltuielilor dupa natura lor, orientarea predominant fiscala. In situatia in care se urmareste atragerea investitorilor straini, dezvoltarea pietelor de capital si orientarea spre practica contabila internationala, este de asteptat clasificarea cheltuielilor dupa functiuni; in ceea ce priveste diferentele de curs valutar si distribuirea dividendelor interimare se va impune adoptarea referentialului international in vigoare.

Adoptarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS) este un proces sistematic si complex de implementare a unui nou sistem de proceduri contabile si reprezinta mai mult decat o modificare a reglementarilor contabile. Este un nou sistem de evaluare a performantei, care trebuie adoptat la nivelul intregii entitati patrimoniale, care va schimba modalitatile de lucru si, de asemenea, este posibil sa impuna schimbari decisive in domeniul managementului strategic. Adoptarea unui limbaj global de raportare financiara, prin trecerea la aplicarea IFRS, le va permite entitatilor sa fie percepute corect, indiferent de originea utilizatorilor.

Comunicarea intr-un limbaj unic, unanim acceptat, va asigura un nivel mai inalt de credibilitate si va spori posibilitatile de acces la piata de capital. O intreprindere ale carei situatii financiare sunt conforme cu IFRS trebuie sa evidentieze acest fapt explicit si fara rezerve in notele la situatiile financiare.

Situatiile financiare nu trebuie descrise ca fiind conforme cu IFRS decat daca satisfac toate cerintele impuse de aceste standarde. Aplicarea IFRS va permite grupurilor multinationale sa aplice principii contabile comune la nivelul tuturor filialelor, fapt care poate optimiza fluxul informational intern, precum si calitatea deciziilor manageriale.

In acelasi timp, IFRS poate facilita tranzactiile economice, prin asigurarea unui nivel mai mare de incredere, relevanta si consecventa a interpretarii contabile.

Pe pietele cu un nivel concurential in permanenta crestere, IFRS va permite entitatilor patrimoniale sa se raporteze la alte entitati similare de la nivel mondial si va permite investitorilor si altor parti interesate sa compare performanta cu competitorii de la nivel global. Entitatile care nu vor asigura aceasta comparabilitate, sau care nu pot realiza acest lucru, din cauza legislatiei nationale, vor fi dezavantajate, iar capacitatea acestora de a atrage investitori si capital si de a crea plus valoare, va fi afectata.

4 Întocmirea si prezentarea situațiilor financiare

4.1 Bilanțul contabil

Pentru realizarea funcțiilor contabilității: de informare, decizie și control, este necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informațiile generate de conturi și calculele contabile, în documente de sinteză expresiv și relevante, accesibile nu numai specialiștilor, ci și celor interesați de gestiunea unității patrimoniale în calitate de: investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate și alte organisme economice și sociale. Aceste documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitații financiare, deoarece redau o imagine fidelă asupra situației patrimoniale, rezultatelor și situației financiare a întreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societățile comerciale și a Legii Contabilității 82/1991, toți agenții economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligați să întocmească bilanț contabil.

Bilanțul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităților patrimoniale. Bilanțul contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și asupra rezultatelor obținute de unitatea patrimonială, care presupune:

respectarea cu bună credință a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

respectarea principiilor: prudenței, permanenței metodelor, continuitatea activității bilanțului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;

posturile înscrise în bilanț trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilității și bază informațională fundamentală, bilanțul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică și în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum și rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilanțul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul și pasivul unității patrimoniale la închiderea exercițiului, precum și în celelalte situații prevăzute de Legea Contabilității.

Importanța bilanțului contabil derivă din funcțiile pe care acesta le îndeplinește:

funcția de generalizare a datelor contabilității;

funcția de cunoaștere a mersului activității economico-financiare;

funcția previzională.

1) Funcția de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informațiilor izvorăște din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilității curente, după criterii bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situației economico-financiare a unității patrimoniale.

2) Funcția de analiză a mersului activității economico-financiare se manifestă prin aceea că, pe baza bilanțului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectați și a rezultatelor, se identifică rezerve și se stabilesc măsuri de perfecționare a activității economice și financiare.

Adunările Generale ale Acționarilor, Consiliile de Administrație, managerii unităților patrimoniale analizează periodic situația economico-financiară, pe baza bilanțului contabil, a anexelor sale și a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.

3) Funcția previzională constă în posibilitatea oferită de bilanț de a orienta activitatea viitoare. în acest scop, întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe situația patrimonială și a rezultatelor din perioada considerată baza de raportare.

Având același scop, de informare asupra situației patrimoniului, a situației financiare a unității patrimoniale și a rezultatelor obținute, aceste părți constitutive formează un tot unitar.

Pentru întocmirea și prezentarea completului bilanțier, Ministerul Finanțelor, prin Colegiul Consultativ al Contabilității, elaborează modele de situații privind bilanțul și celelalte componente pentru regii autonome, societăți comerciale și instituții publice. Pentru societățile bancare, modelele și normele metodologice se elaborează de Banca Națională cu avizul Ministerului Finanțelor.

La întocmirea bilanțului contabil, se au în vedere următoarele reguli:

posturile de bilanț să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanț și respectiv între conturile de venituri și cheltuieli din contul de “Profit si pierdere”.

în practică se cunosc două scheme de bilanț, una sub formă de tablou cu două părti: partea stângă, activul, și partea dreaptă, pasivUl, numită și schema orizontală de bilanț, și modelul sub forma listei verticale sau schema bilanțului vertical. Bilanțul sub formă de tablou cu două părți pune în evidență egalitatea între resurse și utilizări, iar modelul de bilanț sub forma listei verticale ordonează structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve și alte componente ale situației nete, finalitatea fiind prezentarea situației nete a patrimoniului.

Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar sursele de finantare, PASIVUL bilantului.

In situatia in care obiectul modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria de resurse economice, activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica si sociala, iar pasivul, originea resurselor.

Intr-o optica economica, activul este definit prin structurile de capital fix si capital circulant, iar pasivul , prin structurile de capital propriu si capital strain. Aprecierea financiara grupeaza activele in raport de lichiditate (durata de transformare in bani) , iar pasivele in functie de exigibilitatea lor (durata de plata). Ca urmare, in structura activului se disting active pe termen lung si active curente, iar in cea a pasivului se delimiteaza capitaluri permanente (pe termen lung) si datorii curente (pe termen scurt).

Activul bilantier evidentiaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice.In raport de aceste criterii, se disting urmatoarele categorii de active :

Active imobilizate –cuprind acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Activele imobilizate se impart in trei grupe: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare.

Active circulante – denumite si active curente- cuprind toate activele de exploatare si cele de trezorerie a caror durata de lichiditate este de pana la un an.Activele circulante se impart in: stocuri si productia in curs de executie, creante, plasamente si disponibilitati banesti.

Pasivul bilantier reprezinta sursele sau resursele de finantare a bunurilor economice. Prin componenta sa delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire ( finantare proprie, finantare straina) si exigibilitatea lor( termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an).

Finantarea bunurilor economice se refera la modul de acoperire si de sustinere financiara a activului financiar.

In raport de exigibilitatea surselor de finantare, pasivele se grupeaza in:

capital permanent, format din capitalurile proprii , provizioane pentru riscuri si cheltuieli si datoriile pe termen lung

datorii pe termen scurt sau curente

A) Bilanțul propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau sisteme, în funcție de gruparea întreprinderilor în întreprinderi mici , mijlocii și întreprinderi mari, grupare ce se face în funcție de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea activului bilanțului, cifra de afaceri și numărul mediu de salariați ).

Bilanț contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, care presupune o schemă de bilanț mai redusă.

Bilanț contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi mari, acesta cuprinzând posturi și indicatori compleți privind activitatea și rezultatele întreprinderii.

Bilanțul unităților patrimoniale care desfășoară activități economice cuprinde toate elementele de activ și pasiv grupate după destinație și respectiv proveniența lor

Formatul bilanțului contabil este următorul:

Active imobilizate

Imobilizari necorporale

Imobilizari corporale

Imobilizari financiare

Active circulante

Stocuri

Creanțe

Investiții pe termen scurt

Casa si conturi la bănci

Cheltuieli in avans

Datorii : sumele ce trebuie plătite intr-o perioada de pana la un an

Active circulante nete/ datorii curente nete

Total active minus datorii curente

Datorii: sumele ce trebuie plătite intr-o perioada mai mare de un an

Provizioane

Venituri in avans

Capital si rezerve

Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat si capitalul nevarsat)

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve

Profitul sau pierderea reportata

Profitul sau pierderea exercițiului financiar

In conformitate cu norma internationala IAS 1, structura si continutul bilantului trebuie sa realizeze distinctia intre elementele curente si cele necurente . Fiecare întreprindere care aplica IAS 1 trebuie sa decida, in functie de natura activitatii sale, daca este util sa efectueze distinctia dintre elementele curente si cele necurente ale bilantului sau, atat pentru datoriim cat si pentru active.Atunci cand o astfel de distinctie nu este efectuata, activele si datoriile sunt clasificate, in functie de lichiditate/exigibilitatea lor.

ACTIVELE CURENTE SI NECURENTE

Activele curente ale bilatului cuprind:

elemente destinate a fi realizate, sau detinute pentru a fi vanduta sau consumate, in cadrul ciclului norml de expolatare al intreprinderii

elemente destinate, in principal, pentru a fi negociate pe diferite piete sau detinute intr-o perspectiva de termen scurt, inteprinderea astapatandu-se sa le realizeze in maximum un an de la data inchiderii exercitiului

lichiditatile sau cvasilichiditatile, daca utilizarea acestora nu este supusa restrictiilor

Celelalte active sunt considerate elemente necurente.Ele includ imobilizarile corporale si necorporale, cat si activele de exploatare si financiare pe termen lung.

Activele curente se refera, in special, la stocuri si creante-clienti, care sunt vandute, consumate sau realizate in cadrul ciclului normal de exploatare, chiar si atunci cand nu se preconizeaza ca ele sa fie realizate in urmatoarele 12 luni dupa inchiderea exercitiului.

Titlurile negociabile pe piete sunt active curente, daca este prevazuta realizarea lor in urmatoarele 12 luni care succed datei inchiderii exercitiului, in caz contrar ele fiind considerate active necurente.

DATORIILE CURENTE SI NECURENTE

O datorie constituie un element curent al pasivului extern, atunci cand trebuie sa fie rambursata:

fie in cadrul ciclului normal de expolatare al intreprinderii

fie la o scadenta in cadrul urmatoarelor 12 luni care scucced datei inchiderii exercitiului

Toate celelete datorii sunt datorii necurente.Unele datorii curente, precum datoriile comerciale, cele legate de relatiile cu salariatii sau de alte costuri operationale, fac parte din necesarul de fond de rulment utilizat in ciclul normal de exploatare al intreprinderii. Astfel de elemente, sunt clasificate in categoria ”curente”, chiar daca ele trebuie sa fie rambursate peste o perioada mai mare de un an.

O întreprindere trebuie sa continue sa incadreze datoriile sale pe termen lung purtatoare de dobanzi in categoria dtoriilor necurente, chiar daca ele trebuie sa fie decontate in urmatoarele 12 luni de la data inchiderii exercitiului financiar, in situatia in care:

este vorba despre datorii care, in momentul contractarii lor, reau datorii pe tremen lung

intreprinderea in cauza intentioneaza sa refinanteze aceste datorii, printr-o datorie pe termen lung

aceasta intentie este confirmata de existenta unui contract de refinantare sau de reesalonarea scadentelor, încheiat înainte ca situatiile financiare sa fi fost aprobate

Mărimea datoriilor pe termen scurt clasificate in categoria datoriilor necurente, in virtutea regulii expuse anterior, este indicata in notle explicative, concomitent cu informatile care justifica aceasta prezentare.

Norma IAS 1 nu prescrie ordinea sau formatul in care elementele trebuie sa fie prezentate si lasa intreprinderilor posibilitatea de a proceda la alegeri.

Elementele legate în mod direct de evaluarea poziției financiare sunt activele, datoriile și capitalurile proprii.

Activele – reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Un activ este recunoscut în bilanț în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil (nu conține erori semnificative și în evaluarea costului s-a folosit o estimare rezonabilă).

Un activ nu este recunoscut în bilanț atunci când este improbabil ca intrarea de numerar să genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare. In schimb, o astfel de tranzacție va avea ca efect recunoașterea unei cheltuieli în contul de profit și pierdere.

Datoriile – reprezintă o obligație actuală a întreprinderii ce decurge din evenimentele trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.

O datorie este recunoscută în bilanț în momentul în care este probabil că o ieșire de resurse purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligații prezente, iar valoarea la care se va realiza această lichidare poate fi evaluată în mod credibil.

Stingerea unei obligații prezente implică renunțarea întreprinderii la anumite resurse care încorporează beneficii economice, în scopul satisfacerii cererilor celeilalte părți și se poate face în mai multe moduri : plata în numerar, transferul altor active, prestarea de servicii, înlocuirea respectivei obligații cu o altă obligație sau transformarea obligației în capital propriu.

Capitalul propriu – reprezintă interesul rezidual al acționarilor în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.

Suma cu care este înregistrat capitatul propriu în bilanț depinde de evaluarea activelor și a datoriilor.

Există două concepte privind capitalul :

conceptul financiar – conform căruia capitalul este sinonim cu activele nete sau capitalul propriu al întreprinderii

In acest caz utilizatorii situațiilor financiare sunt preocupați în primul rând de menținerea capitalului nominal investit sau a puterii de cumpărare a capitalului investit.

conceptul fizic – conform căruia capitalul reprezintă capacitatea de producție a întreprinderii

In acest caz utilizatorii situațiilor financiare sunt preocupați în primul rând de capacitatea de exploatare a întreprinderii.

Cele două concepte conduc la apariția următoarelor concepte de menținere a nivelului capitalului :

menținerea capitalului financiar – conform căruia profitul se obține doar dacă valoarea financiară a activelor nete la sfârșitul perioadei este mai mare decât valoarea financiară a activelor nete la începutul perioadei.

Conceptul de menținere a capitalului financiar nu impune folosirea unei anumite baze de evaluare iar profitul reprezintă creșterea capitalului nominal de-a lungul perioadei.

menținerea capitalului fizic – conform căruia profitul se obține doar atunci când capacitatea fizică productivă (sau capacitatea de exploatare) a întreprinderii (sau resursele, respectiv fondurile necesare atingerii acestei capacități) la sfârșitul perioadei depășește capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei.

Conceptul de menținere a capitalului fizic necesită adoptarea costului curent ca bază de evaluare iar profitul reprezintă creșterea capitalului definit în termenii capacității fizice de producție în cursul perioadei.

Costul curent net, denumit costul de înlocuire, este costul potențial al unui activ pe care întreprinderea ar putea să îl suporte în situația în care ar fi nevoită să înlocuiască activul la data bilanțului.

Informațiile privind modificările poziției financiare a unei întreprinderi sunt utile:

pentru a evalua activitățile sale de exploatare, finanțare și investiții în perioada de raportare;

oferă utilizatorului o bază pentru evaluarea capacității întreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de numerar.

Aceste informații sunt furnizate în situațiile financiare prin intermediul unei situații distincte.

Părțile componente ale situațiilor financiare se corelează, deoarece ele reflectă diferite aspecte ale acelorași tranzacții sau ale altor evenimente.

4.2 Contul de profit si pierdere

Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la un moment dat,indicand si marimea rezultatului .Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii.Acest instrument este cea de-a doua componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.

In aceasta optica,inteprinderea devine un centru de calcul economic,calculul avand la baza:

– valorile produse si vandute pe piata clientilor,denumite generic VENITURI;

– valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte piete, denumite cheltuieli.Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie

Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime valorica pozitiva,denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile,sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.

In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.Astfel, profitul poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind asimilata unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.

In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora,celalalt pleaca de la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).

Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:

sub forma de tabel bilateral sau forma de cont(schema orizontala)

sub forma de lista(schema verticala)

Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune.

Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri realizata de inteprindere in cursul exercitiului.

Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul exercitiului.

Daca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii,contul de profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii,a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor,cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.

Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe scheme de cont de profit si pierdere.

Apropiindu-se de prevederile normei IAS 1, structura contului de profit si pierdere regasita in reglementarile Ordinului 1752 este mai degraba in armonie cu dispozitivul Directivei a IV-a .

Sintetizand, aceasta structura impune urmatoarea schema generala :

Venituri din exploatare

Cheltuieli de exploatare

Rezultatul din exploatare (I-II)

Venituri financiare

Cheltuieli finanicare

Rezultatul finaciar (IV-V)

Rezultatul curent ( rezultatul ordinar) (I+IV-II-V)

Venituri extraordinare

Cheltuieli extraordinare

Rezultatul extraordinar(VIII-IX)

Venituri totale(I+IV+VIII)

Cheltuieli totale(II+V+IX)

Rezutat brut (XI-XII)

Impozit pe profit

Rezultatul net al exercitiului finanicar

Rezultatul pe actiune

In conformitate cu norma IAS 1, contul de profit si pierdere trebuie sa mentioneze cel putin urmatoarele posturi:

venituri din activitati ordinare

rezultatul exploatarii

cheltuieli financiare

cota-parte in rezultatul net al inteprinderilor asociate si cele de tip joint-venture contabilizata pe baza metodei punerii in echivalenta

chletuieli privind impozitul pe profit

profitul sau pierderea din activitati ordinare

elemente extraordinare

interesele minoritare

rezultatul net al exercitiului

Efectele diferitelor activitati, tranzactii si evenimente realizate de intreprindere se particularizeaza prin stabilitatea, gradul de risc si previzibilitatea lor. Publicarea acestor elemente ale performantei ajuta utilizatorii in evaluarea rezultatelor viitoare.

O intreprindere trebuie sa prezinte in contul sau de profit si pierdere sau in notele explicative o clasificarea cheltuielilor dupa natura sau dupa functie. Intreprinderile sunt incurajate prin norma IAS 1 sa recurga la o analiza direct in contul de profit si pierdere.

Analiza dupa natura cheltuielilor este mai simpla decat analiza dupa functii, deoarece ea nu necesita o afectare a cheltuielilor dupa natura diferitelor functii ale intreprinderii.O astfel de analiza convina mai ales intreprinderilor mici deoarece nu este necesara o alocare a chletuileilor de exploatare pe functii.

Analiza dupa functii a cheltuielilor, numita ‘’metoda costului vanzarilor”, solicita afectarea cheltuileilor pe trei functii, ca parte a costului vanzarilor, a activitatilor de distribuire sau administrative.Aceasta clasificare poate sa prezinte pentru destinatarii conturilor mai mult interes dacat clasificarea dupa natura, oferindu-le informatii mai relevante, dar implica,uneori, alegeri arbitrare, in repartizarea cheltuielilor.

Alegerea modelului de analiza, intre metoda cheltuielilor dupa natura si cea a costului vanzarilor, depinde atat de factori istorici sau legati de sectorul de activitate, cat si de natura organizatiei.Ambele metode permit furnizarea de informatii despre modul in care cheltuielile variaza in functie de nivelul vanzarilor sau productiei exercitiului.

4.2.1 Structura contului de profit si pierdere in normalizarea contabila internaționala

Organismul international de normalizare contabila (IASC), considera contul de rezultate ca un component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.

In “Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare” denumit uzual Cadru conceptual, IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:

veniturile

cheltuielile

Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.

In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor, etc)

Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:

cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc.

pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofenaturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale intreprinderii.

Pentru ca rezultatul contabil sa masoare corect performanta intreprinderii este necesara respectarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri, adica din momentul contabilizarii unui venit in contul de rezultate trebuie sa se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit la obtinerea venitului respectiv.

In intelesul reglementarilor OMFP 1752/2005, veniturile si cheltuielile au urmatoarele semnificatii :

veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizeaza, in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor;

cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.

In categoria veniturilor se include atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activitati

curente, cat si castigurile din orice alte surse.

Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura lor, astfel :

venituri din exploatare

venituri financiare

venituri extraordinare

Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel :

cheltuieli de exploatare

cheltuieli financiare

cheltuieli extraordinare(calamitati)

Cheltuielile cu provizioanele, amortizarile si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum si

Cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite, calculate potrivit legii se evidentiaza distinct, in functie de natura lor.

4.3 Situatia modificărilor capitalului propriu

Analiza variatiei capitalurilor proprii se regaseste in interpretarea structurii ”situatiei castigurilor acumulate si retinute”. Aceasta situatie ilustreaza o relatie cheie intre bilant si contul de profit si pierdere, relatie relevata de urmatorul pachet de informatii :

Castigurile retinute la 1 ianuarie

(+) Rezultatul net al exercitiului curent

(- ) Dividende platite pentru: a) actiunile preferentiale

b) actiunile ordinare

( =) Castigurile retinute la 31 decembrie

Organismul international de normalizare contabila a preluat uzantele anglo-saxone, in materie de raportare a variatiei capitalurilor proprii, iar norma IAS 1 cuprinde, intr-o varianta exhaustiva:

beneficiul net sau pierderea neta a exercitiului

pierderile si castigurile, cheltuielile si veniturile care au fost direct afectate capitalurilor proprii, in virtutea unei norme speciale, cat si totalul acestor elemente

efectul cumulat al schimbarilor de metode contabile si corectari de erori fundamentale, conform metodei de referinta prevazute prin norma IAS 8

operatii ce afecteaza capitalul, efectuate cu proprietarii intreprinderii (investitiile proprietarilor si ramburasarile de capital), si distribuirile de dividende in favoarea acestora

rezultatele nedistribuite, la deschiderea si inchiderea exercitiului, cat si explicarea fluxurilor reprezentand variatiile

reconciliere intre soldurile initiale si finale ale fiecarui post de capitaluri proprii precum capitalul, primele de emisiune, rezervele, cu precizarea separata a fiecarei miscari.

4.4 Situatia fluxurilor de trezorerie

Standardul International de Contabilitate IAS 7 defineste fluxurile de trezorerie ( denumite si fluxuri de numerar sau cash – flow in unele lucrari) drept intrari sau iesiri de numerar si echivalente de numerar.

Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare din cadrul carora face parte si " situatia fluxurilor de trezorerie " stipuleaza ca obiectivul acestora " este de a furniza informatii despre pozitia financiara performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice . Utilizatorii de situatii financiare includ investitorii prezenti si potentiali , personalul angajat , creditorii , furnizorii si alti creditori comerciali .

Avantajele informatiilor privind fluxurile de trezorerie

Atunci cand este utilizat in conjuctie cu celelalte situatii financiare, un tablou al fluxurilor de trezorerie furnizeaza informatii ce permit utilizatorilor sa evalueze schimbarile activului net al unei intreprinderi, structura sa financiara(inclusiv lichidiatea si solvabilitataea sa) si capacitatea sa de a modifica valorile si scadentarul fluxurilor de trezorerie, pentru a se adapta schimbarilor de circumstante si oportunitati.Totodata, informatiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare pentru a permite utilizatorilor sa isi elaboreze modele pentru aprecierea si compararea valorii actuale a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor intreprinderi.De asemenea, astfel de informatii intaresc comparabilitatea datelor referitoare la performantele exploatarii diferitelor intreprinderi, deoarece ele elimina efectele utilizarii unor prelucrari contabile diferite, pentru aceleasi operatii si evenimente.

Obiectiv:

Situata fluxurilor de trezorerie explica variatia lichiditatilor si a echivalentelor de lichiditati ale unei întreprinderi, furnizând informatii utile în vederea evaluarii performantei acesteia.

lichiditatile: sunt fondurile disponibile si depozitele la vedere; iar

echivalentele de lichiditati: sunt plasamentele pe termen scurt (de regula, cu scadenta sub 3 luni), convertibile cu usurinta în lichiditati si care au un risc de fluctuatie valorica neglijabil.

Tabloul fluxurilor de trezorerie prezinta intrarile (fluxuri pozitive) si iesirile de fonduri (fluxuri negative), clasificate în functie de activitatea care le-a generat.

Astfel, prezinta:

fluxuri generate de activitatea de exploatare( operationale) ;

fluxuri generate de activitatea de investitii;

fluxuri generate de activitatea de finantare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activitati este utila pentru : corelarea profitului (pierderii ) cu numerarul ; separarea activitatilor care implica numerar de cele care nu implica numerar ;evaluarea capacitatii intreprinderii de a-si indeplini obligatiile de plati cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitatile viitoare ( cash – flowstrategic).

Utilizarea analizei este data de faptul ca variatia globala a trezoreriei este reliefata prin soldul de trezorerie , rezultatul din gestiunea activelor reale ( din activitatea de exploatare ) si prin cel rezultat din operatiunile de capital care privesc investitiile si finantarile.

Atunci cind fluxurile reale si cele monetare nu coincid , cum de fapt se si intimpla, trezoreria se asigura prin decalaje de plati asociate acestor fluxuri.

Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizari de lichiditati.

Fluxurile de trezorerie ale activitatii de exploatare:

Sunt fluxuri generate de principalele activitati generatoare de venituri si ca urmare, ele rezulta din tranzactiile si alte elemente care concura la formarea rezultatului net.

Marimea fluxurilor de trezorerie implicate de activitatile de exploatare este un indicator cheie al masurii in care intreprinderea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursa imprumuturile sale, a mentine capacitatea sa operationala, a varsa dividende si a face investitii, fara sa recurga la alte surse externe de finanatare .

Exemple:

încasari provenite din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii

plati în favoarea personalului si in contul acestora

încasari din redevente,onorarii,comisioane si din alte venituri

plati catre furnizori de bunuri si servicii

incasarile si platile relative la prime si calamitati, la anuitati si la alte prestatii legate de politele de asigurare, in cazul unei institutii de asigurari

platile si rambursarile de impozite asupra profitului, cu conditia ca ele sa nu poata fi in mod specific asociate activitatilor de finantare si de investitii

Fluxuri de trezorerie generate de activitatile de investiții

Indica in ce măsura platile au fost efectuate pentru achiziția de active destinate sa genereze venituri si fluxuri de trezorerie viitoare.

Fluxurile de trezorerie generate de activitatile de investitii ofera informatii privind maniera in care intreprinderea isi asigura perenitatea si cresterea. Ele se refera la :

plati efectuate pentru achizitia de imobilizari corporale si necorporale, precum si a altor active pe termen lung

incasarile ce decurg din vanzarea de imobilizari corporale si necorporale, [recum si a altro active pe termen lung

plati efectuate pentru achizitia de titluri de participare si de titluri de creanta emise de /sau de la alte entitati, precum si platile efectuate pentru achizitia de participatii de tip joint-venture

incasari relative la vanzarea de titluri de participare si de titluri de creanta emise de sau provenite de la alte intreprinderi , precum si incasarile relative la vanzarea de participatii in intreprinderile de tip joint-venture

avansurile de trezorerie si imprumuturile acordate tertilor

incasari ce decurg din rambursarea avansurilor de trezorerie si imprumuturilor acordate tertilor

Fluxuri de trezorerie generate de activitatile de finantare

Activitatile de finantare sunt acele activitati care antreneaza schimbari in marimea si structura capitalurilor proprii si imprumutate ale intreprinderii.Prezentarea separata a acestor fluxuri in tabloul de trezorerie este data de posibilitatea utilizarii lor in previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor retrage din fondurile viitoare.

Miscarile de trezorerie generate de activitatile de finantare se refera la:

incasarile din emisiunea de actiuni si de late instrumente de capitaluri proprii

varsamintele efectuate actionarilor pentru achizitia sau rascumpararea actiunilor

incasari din emisiunea de imprumuturi obligatare, bancare, de bilete de trezorerie, de imprumuturi ipotecare si de alte imprumuturi pe tremen scurt sau lung

rambursarea sub forma de lichiditati a sumelor imprumutate

varsaminte efectuate de locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un contract de locatie-finantare

4.5 Note explicative la situațiile financiare anuale

Notele explicative contin informatii suplimentare, relevante pentru necesitatile utilizatorilor in ceea ce priveste pozitia financiara si rezultatele obtinute. Notele explicative trebuie prezentate intr-o maniera sistematica.Fiecare element semnificativ al bprofit si pierdere, situatiei fluxurilor de trezorerie si al situatiei modificarilor capitalului propriu trebuie sa fie insotit de o trimitere la nota care cuprinde informatii legate de acel element semnificativ.

Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate si repetate ori de cate ori este nesesar, pentru buna lor intelegere:

numele intreprinderii care face raportarea

faptul ca situatiile financiare sunt proprii intreprinderii, si nu grupului

data la care s-au incheiat sau perioada la care se refera situatiile financiare

moneda in care sunt intocmite situatiile financiare

exprimarea cifrelor incluse in rapotare

Pentru elementele mentionate in notele explicative se va prezenta, de regula, si suma corespunzatoare anului precedent celui la care se refera acesta.

In situatia in care suma corespunzatoare nu este comparabila, aceasta trebuie ajustata, prezentandu-se rezultatul ajustarii, modul de efectuare si motivele pentru care aceasta a fost efectuata.

Notele explicative trebuie sa prezinte politicile contabile adopatate de întreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilant, ale profitului sau pierderii aferente fiecarui exercitiu, ale fluxurilor de trezorerie si modificarilor capitalului propriu. In acest sens se vor mentiona urmatoarele:

daca imobilizarile sunt incluse in situatiile financiare la costul istoric, la valoarea reevaluata sau la valoarea ajustata de inflatie, determinata potrivit IAS 29

politicile contabile specifice adopatate, adecvate pentru a permite o corecta intelegere a situatiilor financiare

5. Principii contabile si aplicarea lor la intocmirea situatiilor financiare

Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza in conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilitatii de angajamente.

5.1 Principiul continuitatii activitătii

Acest principiu presupune ca entitatea isi continua in mod normal functionarea , fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. Daca administratorul societatii constata unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea , aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative . In cazul in care situatiile financiare anuale nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii activitatii , aceasta informatie trebuie prezentata impreuna cu explicatii privind modul de intocmire a acestora si motivele care au stat la baza deciziei conform careia societatea nu-si mai poate continua activitatea. Continuitatea exploatarii este legata de factori obiectivi sau subiectivi.Societatea trebuie sa depisteze existenta factotilor care ar putea sa genereze starea de continuitate:

Factori de ordin financiar :

Fond de rulment negativ

Situatie neta negativa

Situatii de trezorerie negative

Imposibilitatea platii datotiilor scadente

Apelul la surse de finantare cu caracter oneros

Imposibilitatea platii ratelor la imprumuturile scadente

Factori legati de expoatare :

Capaciatate de autofinantare negativa

Pierderi de piete importante

Existenta unei subactivitati notabile

Dintre evenimentele majore care ar putea afecta într-un viitor previzibil activitatea entității, ar putea modifica în mod semnificativ rezultatele activității și/sau metodele contabile (a se vedea în acest sens și principiul permanenței metodelor), enumerăm:

divizarea (în două sau mai multe noi entități);

fuziunea cu una sau mai multe entități (prin comasare sau prin absorbție);

inițierea unui parteneriat strategic (asociere în participațiune, etc.);

schimbarea semnificativă a acționariatului, a obiectului sau a zonei geografice de acțiune;

cotarea la bursă;

restructurarea masivă a activității și/sau structurii entității (schimbare de obiect, extindere sau reducere de activitate și/sau dimensiune);

privatizarea, (re)naționalizarea sau orice altă formă de schimbare importantă a structurii asociative a entității;

intrarea în incapacitate de plată, dizolvarea (urmată de restructurare – relansare sau de lichidare).

Oricare din aceste evenimente va influența în mod decisiv aplicarea politicilor și metodelor contabile în cadrul entității sub influența noilor circumstanțe, prin:

concepția generală de conducere și administrare;

politica și metodele de amortizare a imobilizărilor și evaluare a elementelor patrimoniale;

politica de aprovizionare și stoc ;

politica de investiții;

politica de producție și desfacere, privind cantitatea, calitatea și gama sortimentală produsă, politica de prețuri și modalitățile de distribuție și vânzare;

politica de personal și salarizare, privind numărul și structura personalului, modul de calcul și cuantumul salariilor;

obiectul de activitate;

activele redundante;

achitarea datoriilor și încasarea creanțelor;

politica de dividend, etc.

Spre exemplu, o entitate care va fuziona cu altă entitate își va face ordine în patrimoniu și în activitate: va lichida stocurile supranormative și va vinde activele redundante, va amâna noile investiții, își va încasa cât mai repede creanțele și își va achita datoriile, își va concentra eforturile pe activitățile cele mai profitabile, își va reduce personalul, în general își va reduce cheltuielile, etc. cu scopul de a avea o poziție cât mai avantajoasă la negocierile de fuzionare, de a avea un bilanț cât mai « curat » și o profitabilitate cât mai înaltă, astfel încât ponderea activului său net contabil (capitalului) să fie cât mai mare în activul (capitalul) noii entități, indiferent dacă fuziunea se face prin absorbție sau prin comasare. Drept urmare, proprietarii entității vor avea o poziție mai bună în noua entitate rezultată din fuzionare

5.2 Principiul permanentei metodelor

Metodele de evaluare trebuie aplicate in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul, pentru asigurarea comparabilitatii in timp si in spatiu.Daca insa activitatea economica justifica necesitatea unei alte metode, fie pentru ca s-a schimbat contextul economic , fie pentru ca alegerea initiala a metodei s-a facut in mod eronat , sau pentru ca o reglementare contabila impune o astfel de modificare, societatea are posibilitatea schimbarii acelei metode. Pentru a asigura inca comparabilitatea , societatea va prezenta in notele explicative motivul schimbarii metodei si a efectului schimbarii.

5.3 Principiul prudentei

Evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta , si in special:

poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului

trebuie sa se tina seama de toate datoriile aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu precedent , chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia

trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent , chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia.

trebuie sa se tina cont de deprecierile , indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere sau profit

Prudența este, în mod cert, principiul aflat în starea cea mai accentuată de conflict cu obiectivul (principiul federator) al imaginii fidele, deoarece el adoptă, în mod sistematic, un punct de vedere pesimist. Adică, solicită contabilizarea minusurilor de valoare și interzice luarea în considerare a plusurilor de valoare. Excepțiile sunt destul de rare: de exemplu, plusurile pentru titlurile de participare evaluate prin echivalență.

Dacă nu există nici un Standard Internațional de Contabilitate relevant, administratorii întreprinderii vor elabora politici contabile în acord cu "Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare" și se vor asigura că situațiile financiare furnizează informații care să fie:

a) relevante, adică utile pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor;

și

b) credibile, în sensul că:

(i) reprezintă fidel rezultatele și poziția financiară a întreprinderii;

(ii) reflectă substanța economică a evenimentelor și tranzacțiilor și nu doar forma juridică;

(iii) sunt neutre, adică nepărtinitoare față de Stakeholders;

(iv) sunt prudente; și:

(v) sunt complete sub toate aspectele semnificative.

5.4 Principiul independentei exercițiului

Trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exercițiului financiar , indiferent de data încasării sau plății acestor venituri si cheltuieli. Aplicarea acestui principiu are in vedere:

practicarea unei contabilități de angajamente , care presupune înregistrarea cheltuielilor in momentul angajării , respectiv primirii bunurilor , serviciilor sau recepției lucrărilor de la terți si înregistrarea veniturilor in momentul livrării bunurilor , executării lucrărilor sau prestării serviciilor

utilizarea conturilor de venituri si cheltuielilor in avans

5.5 Principiul evaluării separate a elementelor de activ si de datorii

Conform acestui principiu , componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat. Acest principiu reprezintă abandonarea practicii evaluărilor administrative, nediferențiate, prin metodă unică, impusă printr-un act normativ (specifice economiilor centralizate) și adoptarea metodelor economice de evaluare, care să țină seama atât de caracteristicile elementului patrimonial supus evaluării, cât și de utilitatea sa sau de condițiile pieței sale.

5.6 Principiul intangibilității

Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent.

5.7 Principiul necompensării

Orice compensare intre elementele de activ si de datorii sau intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa. Eventualele compensări intre creante si datorii fata de aceleasi agent economic pot fi efectuate , cu respectarea prevederilor legale , numai dupa inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.

Sunt de asemenea permise, în condițiile legii, după o temeinică analiză și cu apobarea conducerii întreprinderii, compensarea între plusurile și minusurile în gestiune detectate cu ocazia inventarierii, cu condiția ca acestea să fie echivalente și:

în cadrul aceleiași gestiuni, sortimentele respective să fie confundabile, având caracteristici similare;

între două gestiuni, acestea să fie legate logic și succesiv în cadrul fluxului de producție (de exemplu, secție de producție – spațiu de depozitare sau depozit – magazin, etc.).

5.8 Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face tinand seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate , si nu numai de forma juridica a acestora.

5.9. Principiul pragului de semnificatie

Elementele de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate daca:

acestea reprezinta o suma nesemnificativa

o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate , cu conditia ca elementele sa fie prezentate separat in notele explicative

Orice element care are o valoare nesemnificativa trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilor finanicare . Elemente cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau cu functii similare trebuie insumate , nefiind necesara prezentarea lor separata.

6. Lucrări contabile preliminare intocmirii situatiilor financiare

Inventarierea patrimoniului

Inventarierea inseamna constatarea existentei, prin masurare, cantarire, numarare a mijloacelor, drepturilor si obligatiunilor unui patrimoniu, concomitant cu estimarea lor. Numai in cazuri exceptionale, din imposibilitate fizica si materiala, in determinarea exacta a cantitatilor, se va proceda prin apreciere sau sondaj. Modul in care se face pretuirea sau estimarea depinde de scopul urmarit prin inventariere, iar in cele mai dese cazuri, el este reglementat prin dispozitiuni legale.

Metodele de estimare folosite:

pretuirea planificata, adica aceea prevazuta in planul de stat

pretuirea la procurare, adica pretul platit la cumparare (pretul de aprovizionare efectiv)

pretuirea zilei, practicata la momentul inventarierii

pretuirea medie, rezultata din media preturilor intr-un interval de timp dat

la estimarea creantelor se va avea in vedere solvabilitatea principalului obligat, cand debitorul este o persoana fizica. In cazul intreprinderilor de stat, nu se pune problema estimarii.

Primul si ultimul document intocmit, necesar la deschiderea si inchiderea contabilitatii unei unitati economice, este inventarul.

Practica a aratat ca intotdeauna este necesar sa se cunoasca din ce se compune si ceea ce apartine patrimoniului, precum si ceea ce el datoreaza altora. Pentru aceasta este necesar ca intreprinderea sa procedeze la o constatare reala a ceea ce ea a posedat la inceputul unei perioade, si de ceea ce ea dispune la sfarsitul acestei perioade de gestiune administrative. Inventarul cuprinde descriptive si estimativ, la un anumit moment, atestarea despre existenta mijloacelor de avere, a drepturilor si obligatiunilor unui patrimoniu, cu specificarea cantitatii, calitatii si pretuirea lor. Activul si Pasivul intr-un inventar trebuie sa fie intotdeauna egale. Ele vor fi trecute in inventar dupa o estimatiune reala, din momentul inventarierii. Estimatiile se vor face in unitatea monetara a tarii, iar pentru elemente care nu au suferit schimbari, se vor folosi datele inventarului precedent. Pe cat apare de simpla intocmirea inventarului, pe atat de grele sunt problemele ce le ridica la estimatiune, in special a creantelor, in perioadele de fluctuatiuni in puterea de cumparare a unitatilor monetare.

ETAPELE INVENTARIERII

Inventarierea este actiunea de intocmire a inventarului, ca prim document indispensabil in contabilitate. Numai pe baza unui inventar se poate deschide si inchide contul Bilant.

Daca privim inventarul in raport cu Bilantul, putem distinge:

inventar initial, intocmit in vederea unui Bilant de deschidere

inventar final, efectuat in vederea punerii de accord a conturilor cu realitatea pentru intocmirea Bilantului de inchidere

Inventarierea cuprinde urmatoarele etape:

pregatirea inventarierii

stabilirea stocurilor faptice

stabilirea rezultatelor inventarierii

regularizarea plusurilor si minusurilor

Pregatirea inventarierii consta in a lua o serie de masuri pentru a asigura buna desfasurare a acesteia: sortarea, aranjarea, etichetarea materialelor, produselor, marfurilor si altor valori materiale. Stabilirea stocurilor faptice se realizeaza de catre comisia de inventariere, prin numarare, cantarire, masurare sau cubare, dupa caz.

Toate cantitatile ce se constata de comisie se inscriu in listele de inventariere ce se intocmesc pe gestionari, bonuri de depozitare si feluri de bunuri. Pentru determinarea rezultatelor inventarierii se evalueaza mai intai stocurile inscrise in listele de inventariere. Acestea se semneaza de membrii comisiei si de gestionar. Se compara valoarea stocurilor faptice cu valoare stocurilor scriptice.

Regularizarea

Plusurilor de inventar se realizeaza prin cresterea valorii mijloacelor economice din contabilitate, astfel incat acestea sa corespunda existentelor faptice. Lipsurile constatate de comisia de inventariere pot fi imputabile (provenite din sustrageri, delapidari, distrugeri) si neimputabile (in limita scazamintelor legale admise sau datorate unor calamitati naturale).

Determinarea rezultatului contabil.

Rezultatul contabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Veniturile și cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile conform

prevederilor art. 21 din Codul fiscal.

Exemple de elemente similare veniturilor:

diferențele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în evidența contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;

rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, în situația în care au fost deductibile din profitul impozabil.

Exemple de elemente similare cheltuielilor:

diferențele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în evidența contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;

cheltuiala cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare și a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistrată în rezultatul reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibilă fiscal pe perioada rămasă de amortizat a acestor imobilizări, respectiv durata inițială stabilită conform legii, mai puțin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se va proceda și în cazul obiectelor de inventar, baracamentelor și amenajărilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazia retratării situațiilor financiare anuale.

Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparțin. În cazul în care contribuabilul constată că după depunerea declarației anuale un element de venit sau de cheltuială a fost omis ori a fost înregistrat eronat, contribuabilul este obligat să depună declarația rectificativă pentru anul fiscal respectiv. Dacă în urma efectuării acestei corecții rezultă o sumă suplimentară de plată a impozitului pe profit, atunci pentru această sumă se datorează dobânzi și penalități de întârziere conform legislației în vigoare. La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislația în vigoare se aplică trimestrial, lunar sau potrivit prezentelor norme metodologice, după caz, astfel încât la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii.

Impozitarea si distribuirea profitului

Pentru impozitarea profitului, trebuie pornit de la realitatea ca nu in toate cazurile pricipiile contabile subordonate imaginii fidele sunt convergente in totalitate cu pricipiile impunerii fiscale.De aceea trebuie facuta distincție intre rezultatul contabil si rezultatul fiscal.

Rezultatul contabil reprezintă suma globala a profitului sau pierderii exercitiului financiar ce figureaza in contul 121”Profit si pierdere” inainte de impozitare.

Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscala a exercitiului, stabilit potrivit regulilor fiscale si in functie de care se calculeaza volumul impozitelor exigibile.

Intr-o abordare generala pornind de la IAS 12 relatia dintre cele doua marimi poate fi dirijata principal astfel:

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil( +/-) Diferentele temporale (+/-) Diferentele temporare

Diferentele temporale sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul fiscal. Ele se ivesc înăuntrul exercițiului fiscal in cauză.

Diferentele temporare sunt elemente neitegrabile in rezultatul fiscal al exercițiului, dar care vor fi deduse din rezultatul exercițiului, dar care vor fi impozitate ulterior. Aceste diferente se explica prin decalajul intre exercițiul in care se include anumite elemente de cheltuieli si de venituri in calculul rezultatului contabil. Ele se ivesc intrun exercițiu si se resorb ca urmare a unuia sau mai multor exerciții ulterioare.

Diferentele temporare generează impozite amânate . De asemenea, subvențiile pentru investiții si provizioanele reglementate generează si se înscriu in sfera impozitelor amânate. In consecința, prezenta diferentelor temporare impune folosirea a doua metode de impozitare a rezultatului:

Metoda impozitului exigibil, cheltuiala contabila a exercitiului, este egala cu suma impozitelor exigibile.

Metoda impozitului amanat se regaseste, la randul sau , in urmatoarele structuri contabile:

diferentele temporare sau raportarii impozitului, potrivit careia cheltuiala fiscala a exercitiului cuprinde: volumul impozitelor exigibile, incidenta diferentelor temporare provenind din exercitiile anterioare sau raportate asupra exercitiilor viitoare, ajustarea soldurilor de impozit raportate, daca este cazul, care, figurand in bilant, genereaza procentelor de impozitare sau de creare de noi impozite

subventii pentru investitii primite, pentru suma neta de integrat in rezultatul fiscal

provizioane reglementate care au fost constituite pentru a beneficia de dispozitiile fiscale favorabile, la care se cunoaste data reintregrarii in rezultat de o maniera precisa.

Masa profitului impozabil se determina pe baza relatiei:

Profitul impozabil = Venituri realizate – Cheltuieli coreps. veniturilor realizate + Chelt.nededeuctibile – Deduceri fiscale

Potrivit normelor fiscale, cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente realizării veniturilor si cele considerate deductibile conform prevederilor legale in vigoare.

O structura componenta a calcularii masei profitului este cea destinata deducerilor fiscale cum sunt: dividendele primite de la o alta persoana juridica romana, sumele uitlizate pentru constituirea fondului de rezerva, alte elemente stabilite prin norme legale.

După ce s-a calculat rezultatul bilanțier, se procedează la inregistarea operariunilor de distribuire a profitului.Ca regula, distribuire profitului se efectueaza in conformitate cu prevederile OG 70 , Legii contractului de management 66/1993, HG 263/1194, HG 484/1995. In cazul societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, profitul net se repartizeaza in conformitate cu prevederile Legii nr.16/1990 si OG nr.26/1995, iar la societatile cu capital privat , potrivit hotararilor Adunarii Generale Actionarilor sau Asociatilor. Totodata, in distribuirea profitului, este necesar ca acesta sa fie abordat in mod structural si nu global.

Profitul net consemnat in bilant poate fi repartizat astefel:

constituirea de rezerve legale in limita a 5% din profitul brut pana cand aceasta ajunge la 20% din capitalui social

acoperirea pierderilor din anii precedenti

constituirea fondului de participare a salariaților la profit

dividende

7. Calculul si analiza principalilor indicatori economico-financiari

7.1 Indicatorii de lichiditate

Rata curenta = Active circulante / Datorii curente (formula de calcul)

Interpretare: Rata curenta reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se transforma intr-un timp scurt in lichiditati pentru a achita datoriile curente. Daca valoarea totala a pasivelor curente este mai mare decat valoarea totala a activelor curente atunci acest indicator e subunitar si aceasta ar putea arata ca finantarea pe termen scurt a fost folosita pentru achizitionarea de "active pe termen lung" ceea ce in mod normal e considerat periculos, cu toate ca exista ramuri pentru care o valoare mai mica decat 1 a acestui indicator este considerata acceptabila. Lichiditatea generala e considerata satisfacatoare pentru valori cuprinse intre 1.2 si 1.9

Rata rapida (testul acid) = (Active circulante-Stocuri) / Datorii curente (formula de calcul)

Interpretare: Rata rapida reflecta posibilitatea activelor circulante concretizate in creante si trezorerie de a acoperi datoriile curente; se scad stocurile deoarece au cel mai putin caracterul de lichiditate dintre activele curente (ele reprezinta activele la care apar cel mai probabil pierderi in cazul lichidarii). Lichiditatea rapida e satisfacatoare pentru valori cuprinse intre 0.65 si 1.

Lichiditatea imediata = Trezorerie/Datorii pe termen scurt (formula de calcul)

Interpretare: Reflecta posibilitatea achitarii datoriilor pe termen scurt pe seama numerarului aflat in casierie, a disponibilitatilor bancare si a plasamentelor de scurta durata. Pentru a fi considerat favorabil, indicatorul trebuie sa tinda spre o marime unitara.

7.2 Indicatorii gradului de indatorare

Rata datoriilor = Datorii totale/Active totale (formula de calcul)

Interpretare: Rata obligatiilor totale la total activ masoara procentajul, din totalitatea fondurilor, asigurat de creditori. Creditorii prefera rate ale obligatiilor scazute, deoarece cu cat este mai scazuta rata cu atat este mai mare protectia la pierderile creditorilor in cazul lichidarii.

Solvabilitatea patrimoniala = Capitaluri proprii/Total pasiv (formula de calcul)

Interprtare: Reprezinta gradul in care unitatile patrimoniale pot face fata obligatiilor de plata. Ea este considerata buna cand rezultatul obtinut depaseste 30%, indicand ponderea surselor proprii in totalul pasivului.

7.3 Indicatori privind utilizarea activelor

Rotatia stocurilor = Cifra de afaceri/Stocuri (formula de calcul)

Interpretare:Arata influenta stocurilor existente asupra miscarii bilantiere; o valoare ridicata a acesteia arata o situatie favorabila pentru agentul economic. Trebuie facuta precizarea ca datorita faptului ca vanzarile apar de-a lungul intregului an in timp ce stocul se defineste pentru o anumita data e recomandat sa se utilizeze stocul mediu = [ (stocul initial + stocul final) /2 ].

Durata de recuperare a creantelor = Total creante/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Indica ritmul incasarii creantelor concretizate in clienti, debitori. Cu cat marimea acestui indicator este mai mica cu atat creantele se incaseaza mai rapid

Durata de rambursare a datoriilor = Datorii totale/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Indica ritmul achitarii datoriilor fata de terti ale agentului economic; valori mici ale acestui indicator arata ca societatea isi achita obligatiile mai rapid.

Rata utilizarii activelor fixe = Cifra de afaceri/Active fixe)*1000 (formula de calcul)

Interpretare:Arata cifra de afaceri la 1000 lei active fixe; cu cat acest indicator este mai mare cu atat este mai bun

Rata de eficienta a activelor circulante = (Cifra de afaceri/Active circulante)*1000 (formula de calcul)

Interpretare: Arata cifra de afaceri la 1000 lei active circulante; indicatorul este mai bun cu cat este mai mare.

Viteza de rotatie a activelor circulante = (Active circulante/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Arata durata unei rotatii si este favorabila daca are valori mici.

7.4 Indicatorii Profitabilitatii

Marja profitului net = Profitul net/Cifra de afaceri (formula de calcul)

Interpretare:Indica marimea profitabilitatii agentului economic; O rata a profitului ridicata indica o profitabilitate mare a agentului.

Rata rentabilitatii activelor = (Profitul net/Active totale)*1000 (formula de calcul)

Interpretare:Indica profitul net obtinut la 1000 lei active totale; cu cat este mai mare este mai bun.

Rata rentabilitatii capitalurilor proprii = (Profitul net/Capitaluri proprii)*1000 (formula de calcul)

Interpretare: Indica profitul net obtinut la 1000 lei capitaluri proprii; cu cat este mai mare este mai bun.

8. Auditul situatiilor financiare

Intr-un mediu de afaceri dinamic aflat intr-o stare de continua cautare, entitatile patrimoniale se confrunta cu probleme deosebite, noi, pentru care managementul trebuie sa gaseasca solutii salvatoare, ce nu de putine ori sunt pline de ingeniozitate. Piețele sunt intro continua frământare, firmele devenind peste noapte deosebit de atractive sau fara nici un sprijin din partea propriilor lor investitori, si asta nu de putine ori doar in urma unui “zvon”.

Contabilitatea, ca joc social si-a definit in procesul de construire a informatiei financiare propriile reguli. Standardele internationale, ca reguli normalizatoare ale contabilitatii, vin sa amelioreze productia de informatii contabile si sa atenueze diferentele ce pot aparea in situatiile financiare, astfel incat acestea sa reflecte cat mai fidel realitatea economica.

In afara de faptul ca profesia contabila participa activ la procesul de normalizare a contabilitatii, este absolut necesar ca producatorul de informatii contabile sa manifeste profesionalism, sa fie obiectiv in aprecierile pe care le face, cat si in momentul in care inregistreaza si cuantifica aceste aprecieri.

Din punct de vedere teoretic afirmatiile sunt valabile, dar practic nu este greu de argumentat ca exista o nota de subiectivism, care este de multe ori de neevitat. Apare astfel un conflict potential de interese, intre producatorii de informatii contabile si intre utilizatorii sai.

Utilizatorii de informatii financiar contabile, pe zi ce trece tot mai diversi si mai sofisticati, manifesta o anumita doza de scepticism fata de producatorii de situatii financiare, considerand ca acestia nu sunt total independenti fata de operatiunile efectuate si situatiile financiare prezentate, punandu-le sub semnul indoielii impartialitatea si obiectivitatea.

Astfel, intre producatorii si utilizatorii de situatii financiare se interpun auditorii financiari, care au menirea sa controleze situatiile financiare, sa le valideze si sa formuleze o opinie independenta despre realitatea si corectitudinea datelor prezentate in situatiile anuale de sinteza.

Auditul financiar este un proces sistematic de obținere si evaluare obiectiva a probelor, privind aserțiunile referitoare la tranzacțiile si evenimentele derulate intr-o entitate patrimoniala, pentru confirmarea gradului de corespondenta dintre aceste asertiuni, stabilirea criteriilor ce au stat la baza lor si comunicarea rezultatelor utilizatorilor interesati.

Standardul International de Audit (ISA) 200 “Obiective si principii generale care guverneaza un angajament de audit al situatiilor financiare”, precizeaza ca obiectivul primordial al unui angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie independenta cu privire la situatiile financiare, daca acestea au fost intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara (de exemplu, Standardele Internationale de Raportare Financiara).

ISA 700, “Raportul auditorului asupra situatiilor financiare”, stabileste reguli si furnizeaza recomandari cu privire la forma si continutul raportului auditorului. In mod special, paragraful 17 din ISA 700 cere ca raportul unui auditor sa indice in mod clar cadrul de raportare financiara utilizat pentru intocmirea situatiilor financiare.

Ca un supliment la acest standard de audit, a fost elaborata Declaratia Internationala privind Practica de Audit (IAPS) 1014, “Raportarea de catre auditori cu privire la conformitatea cu Standardele Internationale de Raportare Financiara”.

Aceasta Declaratie nu stabileste noi principii de baza sau proceduri esentiale, ci a fost elaborata in scopul de a veni in sprijinul auditorilor, in vederea furnizarii de recomandari cu privire la aplicarea ISA 700, in cazurile in care situatiile financiare sunt intocmite conform Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS) sau includ doar o trimitere la IFRS.

Auditorul trebuie sa-si exercite rationamentul profesional, pentru a determina masura in care, oricare dintre recomandarile descrise de Declaratia prezentata mai sus poate fi adecvata in conformitate cu cerintele prevazute de ISA 700 si a circumstantelor specifice aplicabile entitatii.

Scopul acestei Declaratii Internationale privind Practica de Audit este de a furniza recomandari suplimentare atunci cand auditorul exprima o opinie asupra situatiilor financiare despre care conducerea sustine ca sunt intocmite:

exclusiv in conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS);

in conformitate cu IFRS si un cadru national de raportare financiara;

in conformitate cu un cadru national de raportare financiara, cu prezentarea gradului de conformitate cu IFRS.

CAPITOLUL II CONTRIBUȚII PERSONALE. PROIECT DE PERFECȚIONARE ȘI APROFUNDARE. Sporirea relevantei, credibilitatii si transparentei informatiilor prezentate in situatiile financiare

Anumiti utilizatori pot avea necesitati specifice si au capacitatea de a obtine informatii suplimentare fata de cele continute in situatiile financiare. Multi utilizatori insa trebuie sa se bazeze pe situatiile financiare ca principala lor sursa de informatii si, de aceea, in astfel de situatii elaborate si prezentate, incat sa raspunda necesitatilor acestora.

Utilizatorii situatiilor financiare includ investitorii actuali si potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, guvernul si institutiile acestuia, precum si publicul. Acestia folosesc situatiile financiare pentru a-si satisface o parte din diversele lor necesitati de informatii, cum sunt:

Investitorii, ca furnizori de capital si riscuri afiliate capitalului, au nevioe de informatii pentru a decide daca ar trebui sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda.Actionarii sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a plati dividende.

Angajatii, ca principali furnizori de munca, sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea entitatilor lor. Acestia sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a oferi remuneratii, pensii si alte avantaje, precum si oportunitati profesionale.

Creditorii(bancile), ca si furnizorii de imprumuturi si garantii bancare, consuma informatiile care le permit sa determine daca imprumuturile acordate si dobanzile aferente vor fi rambursate la scadenta.

Furnizorii, consuma informatiile care permit sa determine daca sumele care le sunt datorate vor fi platite la scadenta. Furnizorii si alti creditori sunt, in general, interesati de entitate pe o perioada mai scurta decat creditorii, cu exceptia cazului in care ei sunt dependenti de continuitatea activitatii entitatii, atunci cand acesta este un client major.

Clientii, ca parteneri de afaceri, sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii entitatii, in special atunci cand au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectiva sau sunt dependenti de ea.

Statele si institutiile acestora, sunt interesate de alocarea resurselor si, implicit, de activitatea entitatilor, pentru a reglementa activitatea entitatilor, pentru a determina politica fiscala.

Publicul, este interesat de evolutiile recente si tendintele legate de prosperitatea entitatii si a sferei de activitate a acesteia.

Responsabilitatea principala de a intocmi si prezenta situatiile financiare ale entitatii revine conducerii acesteia.

Conducerea este interesata de informatiile cuprinse in situatiile financiare, chiar daca are acces la informatiile financiare si de gestiune suplimentare, care ajuta la infaptuirea proceselor de planificare, luare a deciziilor si control, avand capacitatea de a determina forma si continutul unor astfel de informatii suplimentare pentru a satisface propriile necesitati.

Cadrul general al IASB abordeaza caracteristici calitative care determina utilitatea informatiilor din situatiile financiare oferite de situatiile financiare. Cele patru caracteristici principale sunt:

Inteligibilitatea este calitatea esentiala a informatiilor prezentate in situatiile financiare si presupune prezentarea acestora intr-un mod coerent, clar, presupunandu-se ca utilizatorii dispun de cunostinte suficiente privind desfasurarea activitatii entitatii respective.

Pentru a fi utile, informatiile trebuie sa fie relevante pentru luarea deciziilor de catre utilizatori.

Relevanta .Informatiile sunt relevante atunci cand influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor, ajutandu-i pe acestia sa evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, confirmand sau corectand evaluarile lor anterioare.

Credibilitatea reprezinta calitatea informatiei de a nu contine erori semnificative, nu este partinitoare, iar utilizatorii pot avea incredere ca aceasta reprezinta corect ceea ce se asteapta, in mod rezonabil, sa reprezinte.

Pentru a fi credibila, informatia trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici :

Sa reprezinte cu fidelitate tranzactiile si alte evenimente pe care aceasta fie si-a propus sa le reprezinte, fie ceea ce ar putea fi de asteptat, in mod rezonabil, sa reprezinte

Sa fie neutra, adica lipsita de influente.Situatiile finaciare nu sunt neutre daca, prin selectarea si prezentarea informatiei, influenteaza luarea unei decizii sau formularea unui rationament pentru a realiza un rezultat sau obiectiv predeterminat

Sa fie prudenta. Acesta inseamna includerea unui grad de precautie in exercitarea rationamentelor necesare pentru a face estimarile cerute in conditii de incertitudine, astfel incat activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile sa nu fie subevaluate

Sa fie completa in limitele rezonabile ale pragului de semnificatie si ale costului obtinerii acelei informatii. O omisiune poate face ca informatia sa fie falsa sau sa induca in eroare si, astfel, sa nu aiba un caracter credibil si sa devina defectoasa din punct de vedere al relevantei.

Aplicarea caracteristicilor calitative pricipale si a standardelor adecvate de contabilitate are, in mod normal, ca rezultat intocmirea unor situatii financiare care reflecta, in general, o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei si modificarilor pozitiei finanicare a unei entitati

Comparabilitatea . Utilizatorii trebuie sa poata compara situatiile financiare ale unei entitati in timp pentru a identifica tendintele in pozitia financiara si performantele sale.

Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundata cu simpla uniformitate si nu trebuie lasata sa devina un impediment de standarde de contabilitate imbunatatite.

Limitele ce privesc informatia relevanta si credibila

Oportunitatea vizeaza raportarea la timp a informatiilor pentru a-si realiza utilitatea sa in deciziile economice.

Raport cost-beneficiu – beneficiile de pe urma informatiei ar trebui sa depaseasca costul furnizarii acesteia. Evaluarea beneficiilor si costurilor reprezinta, in fond, rezultatul unui rationament profesional, deoarece costurile nu sunt suportate, neaparat, de acei utilizatori care se bucura si de beneficii, dupa cum de beneficii se pot bucura si alti utilizatori decat aceia pentru care informatia este pregatita. De exemplu, oferirea de informatii suplimentare creditorilor poate reduce costurile indatorarii entitatii.

Situatiile finanicare descriu rezultatele financiare ale tranzactiilor si ale altor evenimente, grupandu-le in categorii cuprinzatoare conform caracteristicilor economice numite “structurile situatiilor financiare”.

Strucuturile bilantului direct legate de evaluarea pozitiei financiare sunt activele, datoriile si capitalurile proprii.

Structura contului de profit si pierdere legate in mod direct de evaluarea performantei sunt veniturile si cheltuielile.

Situatia modificarilor pozitiei financiare reflecta, de obicei, structurile din contul de profit si pierdere si modificarile structurilor din bilant, fara sa indentifice structurile specifice acestei situatii.

Cadrul general ofera in completare elemente legate de evaluarea pozitiei finanicare(recunosatrea activelor, datoriilor si capitalului propriu), a rezultatelor, veniturilor si cheltuielilor, precum si principalele baze de evaluare a structurilor finanicare( costul istoric, costul curent, valoarea realizabila, valoarea actualizata).

Conform Cadrului general recunoasterea este procesul incorporarii in bilant sau in contul de profit si pierdere a unui element care indeplineste criteriile de recunoastere.

Un element care corespunde definitei unei structuri a situatiei finanicare trebuie recunoscut in cazul in care este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa in sau din entitate si elementul are un cost sau o valoare, care poate fi evaluat(a) in mod credibil.

Conceptual de probabilitate se fundamenteaza pe incertitudinea in realizarea unui beneficiu economic viitor, asocial unui element si ia informatia disponibila in momentul intocmirii situatiilor financiare.

Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere.

Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.

a)costul istoric:Activele sunt inregistrate la suma platita in numerar sau in echivalente ale numerarului sau la valoarea justa din momentul cumpararii lor.

Datoriile sunt inregistrate la valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in anumite imprejurari, la valoarea ce se asteapta sa fie platita in numerar sau echivalente ale numerarului pentru a stinge datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor;

b)costul curent:Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau in echivalente ale numerarului, care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat in prezent.Datoriile sunt inregistrate la valoarea neactualizata in numerar sau in echivalente ale numerarului,necesara pentru a deconta in prezent obligatia;

c)valoarea realizabila: Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau in echivalente ale numerarului, care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor. Datoriile sunt inregistrate la valoarea lor de decontare; aceasta reprezinta valoarea neactualizata in numerar sau in echivalente ale numerarului, care trebuie platita pentru a achita datoriile potrivit cursului normal al afacerilor;

d)valoarea actualizata:Activele sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor intrari nete de numerar, care urmeaza sa fie generate in derularea normala a activitatii intreprinderii. Datoriile sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor iesiri de numerar, care se asteapta sa fie necesare pentru a deconta datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.

Baza de evaluare cel mai frecvent adoptata de intreprinderi in elaborarea situatiilor financiare este costul istoric. El este de obicei combinat cu alte baze de evaluare. Conform art. 7 și art. 9 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 61/2001 elementele patrimoniale vor fi supuse următoarelor tratamente contabile:

la data intrării în unitate – bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care se stabilește astfel:

bunurile reprezentând aportul de capital social, la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării;

bunurile obținute cu titlu gratuit, la valoarea justă;

Valoarea justă – este suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții, cu prețul determinat obiectiv.

bunurile procurate cu titlu oneros, la cost de achiziție;

Costul de achiziție – este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport – aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.

Reducerile comerciale și alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziție.

bunurile produse în unitate, la costul de producție;

Costul de producție – cuprinde costul de achiziție al materiilor prime și consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricația bunului.

În costul unui activ cu ciclu lung de fabricație pot fi incluse și dobânzile plătite la creditele bancare contractate pentru achiziția, construcția sau producția acestuia, direct atribuibile activului, până la finalizarea sa, aferente aceleiași perioade.

Activul cu ciclu lung – este un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanțială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.

evaluarea elementelor de activ și de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței.

În cazul creanțelor și datoriilor, această valoare se stabilește în funcție de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

la încheierea exercițiului, elementele de activ și de pasiv de natura datoriilor se evaluează și se reflectă în situațiile financiare anuale simplificate la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

În acest scop, valoarea de intrare sau contabilă se compară cu valoarea stabilită în baza inventarierii astfel:

pentru elementele de activ:

diferențele constatate în plus – între valoarea de inventar și valoarea de intrare – nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menționându-se la valoarea lor de intrare;

diferențele constatate în minus – între valoarea de inventar și valoarea contabilă netă – se înregistrează în contabilitate pe seama:

unei amortizări suplimentare – în cazul activelor amortizabile, pentru care deprecierea este ireversibilă;

sau constatării unui provizion – atunci când deprecierea este reversibilă.

pentru elementele de pasiv:

diferențele constatate în plus – între valoarea de inventar și valoarea de intrare – se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion.

diferențele constatate în minus – între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate.

La fiecare data a bilanțului:

elementele monetare exprimate în valută trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data încheierii exercițiului. Diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se înregistrează la venituri sau cheltuieli, după caz, la fel procedându-se și în cazul creanțelor sau datoriilor în valută;

elementele monetare de tipul imobilizărilor, stocurilor achiziționate cu plata în valută și înregistrate la cost istoric trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuări tranzacției; și

elementele nemonetare de tipul imobilizărilor, stocurilor achiziționate cu plata în valută și înregistrate la valoarea justă trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent în momentul determinării valorilor respective.

la data ieșirii din unitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

2.1.Contabilitatea creativa

Conceptul de contabilitate creativa se utilizeaza pentru a descrie procesul prin care profesionistii contabili isi folosesc cunostintele in scopul manipularii cifrelor incluse in conturile anuale.

Definitia cea mai substantiala ii apartine lui Naser. Conform acestuia, contabilitatea creativa este ”procesul prin care, date fiind existenta unor brese in reguli, se manipuleaza cifrele contabile si, profitand de flexibilitate, se aleg acele practici de masurare si informare ce permit transformarea documentelor de sinteza din ceea ce ele ar trebui sa fie in ceea ce managerii doresc ; procesul prin care tranzactiile sunt structurate de asemenea maniera incat sa permita producerea rezultatului contabil dorit’’.

Utilizarea tehnicilor de contabilitate creativa va avea ca efect:

Majorarea sau diminuarea cheltuielilor.

Normele contabile lasa o anumita marja de manevra in cuantificarea chletuielilor care apartin unui exercitiu.De exemplu, pentru anumite active se indica doar numarul maxim de ani in care trebuie amortizate. O durata mai mare sau mai mica de amortizare afecteaza marimea rezultatului. In mod similar, se pot analiza provizioanele si posibilitatea activarii anumitor cheltuieli.

Majorarea sau diminuarea veniturilor.

In anumite cazuri, se poate grabi sau incetini recunoasterea veniturilor prin aplicarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri.

Majorarea sau diminuarea activelor.

Existenta unei flexibilitati, in ceea ce priveste calculul amortizarii si provizioanelor, creeaza posibilitatea majorarii sau diminuarii valorii nete a activelor. De asemenea, stocurile se pot evalua prin diferite metode si, ca urmare, valoarea lor poate fi diferita, cu efecte corespunzatoare asupra contului de profit si pierdere. Modificarile respective afecteaza marimea activelor curente si necurente, precum si indicatorii calculati pe baza acestora.

Majorarea sau diminuarea fondurilor proprietarilor.

Modificarea veniturilor si cheltuielilor afecteaza marimea rezultatului si, in consecinta, marimea rezervelor. Se modifica, astfel, valoarea fondurilor proprietarilor si toate ratele calculate pe baza acestora.

Majorarea sau diminuarea datoriilor.

In unele tari, normele contabile lasa posibilitatea regularizarii anumitor datorii precum cele legate de pensionare, pe un interval de timp. Ca urmare, o intreprindere interesata in majorarea rezultatului va proceda la repartizarea datoriei pe o perioada maxim permisa.

Reclasificarea activelor sau datoriilor.

Uneori, pot exista dubii in ceea ce priveste incadrarea unui element intr-o categorie sau alta. Este, de exemplu, cazul titlurilor care, in functia de intentia intreprinderii, trebuie inscrise in activele curente sau in activele necurente. Inscrierea intr-o categorie sau alta afecteaza ratele calculate pe seama acestora.

Manipularea informatiilor prezentate in anexa.

Exista parti in anexa in care se pot include mai multe sau mai putine informatii. Lipsa unor informatii relevante poate afecta deciziile utilizatorilor externi.

Prezentarea informatiilor.

Criteriile utilizate in prezentarea informatiilor contabile pot sa fie o portita pentru manifestarea creativitatii. De exemplu, alegerea unei scale orizontale sau verticale intr-un tabel poate modifica substantial impresia despre datele structurale in acesta.

Desi exista o diferenta clara intre contabilitatea creativa si incalcarea deliberata a legii( frauda), ambele fenomene apar in conditiile de dificultate financiara a intreprinderilor si au la baza intentia de a insela. In consecinta, chiar daca utilizarea contabilitatii creative nu este ilegala, ea indica faptul ca managerii, aflati sub presiune financiara, cauta solutii fara a-si ma pune problema respectarii unor standarde etice.

Motivul pentru care managerii sunt tentati sa utilizeze tehnicile de contabilitate creativa este reducerea costurilor contractuale.

2.2. Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare la SC ENID Impex SRL – studiu de caz

2.2.1 Prezentarea societății ENID IMPEX SRL

Societatea comerciala ENID IMPEX SRL s-a infiintat in data de 6 decembrie 1994 si este persoana juridica romana care isi desfasoara activitatea in conformitate cu dispozitiile legii privind societatiile comerciale si cu dipozitiile legislatiei romane ce-i sunt aplicabile , precum si cu prevederile statutului si ale contractului de societate .

Societatea comerciala ENID IMPEX SRL este constituita sub forma unei societati cu raspundere limitata .In toate actele , facturile , anunturile publicitare si alte documente emanand de la societate, se va indica in mod obligatoriu denumirea societatii , urmata de cuvintele „ SRL„, capitalul social, sediul si numarul de ordine din registrul comertului.

Sediul societatii este in Romania , oras Bucuresti , sos.N.Titulescu , nr.163, durata de functionare a societatii fiind nelimitata.

Obiectul de activitate al societatii este:

Import-export de produse industriale , agro-alimentare si mestesugaresti , comercializarea acestora si intermedierea unor asemenea operatiuni

Comert intern cu produse industriale , agroalimentare si mestesugaresti

Productie de mobilier si alte produse din lemn

Prestari servicii in domeniul turismului , de agrement –baruri, cluburi, alimentatie public

Avem satisfactia de a fi pionerii lansarii cu succes pe piata romaneasca a unor materiale pentru izolatii care in zilele noastre au devenit materiale de uz curent.

In perioada actuala, domeniul izolatiilor este in stadiul de consolidare. Tendinta dominanta este de a se realiza “economie” la materiale, cantitativ si calitativ. Nu este suficient de serios apreciata economia reala, pe termen lung, obtinuta printr-o izolatie corespunzatoare. Suntem increzatori ca materialele pentru izolatii in constructii si instalatii isi vor dovedi utilitatea si eficienta in timp, iar cei implicati in acest domeniu vor aborda cu interes crescut necesitatea de a utiliza produse corespunzatoare, performante atit in constructiile noi cit si reabilitarea cladirilor vechi.

Un aspect important care trebuie luat in considerare este de natura ecologica; consumul mai mic de energie contribuie la reducerea poluarii, care este o importanta problema a zilelor noastre, indelung si serios dezbatuta pe plan mondial.

Venim in intampinarea clientilor cu solutii eficiente pentru termofonoizolatii si hidroizolatii la constructii civile si industriale precum si la instalatii tehnologice, bazate pe urmatoarele categorii de produse:

vata de sticla

• vata bazaltica

polistiren extrudat

polistiren expandat

membrane bituminoase

sindrila bituminoasa

placi ondulate bituminoase

tubulatura flexibila si placi din cauciuc elastomeric si polietilena expandata pentru izolatii tehnologic

accesorii pentru montarea categoriilor de produse enumerate mai sus

Echipa de vanzari sta la dispozitie cu informatii si caracteristici tehnice referitoare la intreaga gama de produse precum si la modul de punere in opera.

Principiul nostru de referinta este sa oferim clientilor nostrii produse de buna calitate. Suntem convinsi ca aceasta este o obligatie pentru a fi competitiv pe termen lung. Oferta noastra cuprinde produse realizate sub marci de renume recunoscute pe plan mondial fiind, prin numele lor, o dovada a calitatii.

Servicii

Oferim beneficiarilor nostrii o gama de produse termo-fono-hidroizolatoare avind marca furnizorilor celor mai cunsocuti in domeniu.

Produsele sunt atât materiale si sisteme constructive uzuale, accesibile si competitive, cit si produse speciale cu aplicatii industriale.

Pachetul de produse oferit de ENID este completat cu o gama diversa de accesorii in domeniu.

Echipa de vanzari sta la dispoziție prin consiliere cu privire la alegerea produsului dorit, calculul necesarului de materiale si prin îndrumări tehnice pentru aplicarea corecta a acestora.

Oferta ENID include servicii de aprovizionare prompte, transportul efectuat in timpul cel mai scurt, oferit gratuit de noi, fiind dovada seriozitatii cu care privim afacerile beneficiarilor nostrii.

Realizari

Va informam ca in decursul timpului firma a participat prin produsele si serviciile noastre, intr-o masura mai mica sau mai mare, la realizarea unor obiective de amploare in domeniul constructiilor, lucrari reprezentative pentru activitatea desfasurată pana in prezent. Va vom prezenta in cele ce urmeaza cateva din cele mai importante proiecte:

Centrul comercial Bucuresti Mall

Sediul BRD Dorobanti

Sediul BRD Victoriei

Hotel Howard Jonson – Bucuresti

Hipermarketul Cora – Bucuresti

Centrul financiar IRIDE – Bucuresti

Magazinele Bricostore – Bucuresti

Hotelul Oxford – Constanta

Hala in incinta Aeroportului International Otopeni

Sediul CONNEX Aviatorilor – Bucuresti

Centrul comercial Mall Romania – Bd Timisoara – Bucuresti

De asemenea, printre proiectele la care am participat se numara si unitati de productie care necesita izolatii rezistente in conditii speciale de umiditate si temperatura. In aceasta categorie am putea include Fabrica de Bere – Buzau apartinand Companiei de Bere Romania, o serie de unitati de productie in industria laptelui, hale industriale precum si lucrari desfasurate in cadrul santierelor navale Galati si Constanta.

Organigrama societatii se prezinta astfel:

Capitalul social al societatii este de 200 lei si s-a constituit prin aportul partilor in numerar in urmatoarea proportie:

Mihaela Stefanescu – 50% adica suma de 100 lei pentru care ii revin 10 parti sociale

Stanca Vass Geza – 50% adica suma de 100 lei pentru care ii revin 10 parti sociale

Aportul de capital social in lei al asociatilor a fost depus in contul curent deschis la Banca Transilvania – sucursala Lipscani pe numele si la dispozitia societatii.

Partile sociale pot fi transmise intre actionarii, iar transmiterea lor catre persoane din afara societatii este permisa numai daca a fost aprobata de asociati , reprezentand cel putin ¾ din capitalul social.Transmiterea partilor sociale trebuie inscrisa in registrul comertului si in registrul de asociati ai societatii . Administratorul va elibera , la cerere , un certificat constatator al drepturilor asupra partilor sociale cu mentiunea ca nu poate servi pentru transmiterea drepturilor , sub sanctiunea nulitatii transmiterii.

Societatea are deschise conturi bancare la Banca Transilvania si la Unicredit Romania , prin care se efectueaza incasarile si platile in lei si valuta .

Situațiile financiare anuale pentru anii 2004, 2005, 2006

2.2.2 Analiza structurii patrimoniale

Analiza structurii activului

Ratele de structura ale activului sunt influentate de urmatoarele categorii de factori:

factori tehnici – specificul activitatii derulate influenteaza in mod semnificativ structura activului unei intreprinderi

factori economici si juridici

Principalele rate ale structurii activului sunt:

Rata activelor imobilizate = Active imobilizate x 100

Total Activ

Acesta rata masoara importanta relativa a activelor pe termen lung in totalul activelor intreprinderii si permite aprecierea flexibilitatii finanicare a firmei in masura in care evidentiaza componenta de capital investit in active fixe.

Se observa ponderea mare a ratei imobilizarilor corporale in totalul ratei activelor imobilizate deoarece in cadrul societatii exista valori mari la terenuri , echipamente de productie , masini pentru distributia marfurilor .

b) Rata activelor circulante = Active circulante x 100

Total Active

Aceasta rata reflecta ponderea activelor circulante in totalul activelor societatii , fiind o masura a flexibilitatii financiare , care evidentiaza importanta relativa a activelor usor de transformat in bani.

Rata stocurilor = are un nivel ridicat deoarece societatea vinde marfuri si are in acest sens stocuri mari de marfuri ; se observa ca in anul 2004 indicele era mare in comparatie cu anul 2006 si 2005 cand era mai mic.

Rata creantelor comerciale = evidentiaza importanta portofoliului de creante comerciale in patrimoniul societatii ; se observa ca acesta a scazut in fiecare an fata de anul precedent ceea ce e un lucru pozitiv in politica de vanzari a societatii , a scazut perioada de efectuare a platilor de catre clienti .

Rata disponibilitatilor = reprezinta o masura a lichiditatii interne a intreprinderii

Observam ca rata se incadreaza in procentul de 1-2% care arata un nivel optim al acestui indicator, el variaza in functie de disponibilul existent la un momemnt dat in firma.

Analiza structurii surselor de finantare

Principalele rate de structura ale surselor de finanțare sunt:

a) Rata stabilitatii finanicare= Capital permanent x100

Total Pasiv

Aceasta rata evidentiaza importanta relativa a surselor de finantare pe termen lung si trebuie corelat cu marimea activelor pe termen lung.

Rata autonomiei globale = Capital propriu x100

Total Pasiv

Aprecierea generala este ca un nivel de peste 33% reprezinta o situatie de normalitate , insa trebuie tinut seama si de faptul ca indicatorul este influentat sensibil de specificul firmei si de politica financiara promovata de management.

c) Rata datoriilor pe termen scurt = Datorii pe termen scurt x 100

Total Pasiv

Rata masoara ponderea datoriilor exigibile pe termen scurt in totalul activelor si trebuie corelat cu rata activelor circulante pentru a evidentia gradul de echilibru financiar pe termen scurt ; se observa o pondere insemnata a indicatorul .

d) Rata datoriilor totale = Datorii totale x100

Total Pasiv

Indicatorul măsoară importanta relativa a datoriilor indiferent de perioada de exigibilitate .

Analiza activului net

Activul net reprezinta interesul rezidual al proprietarilor in activele intreprinderii dupa deducerea tuturor datoriilor sale, fiind asimilat avutiei acestora ca urmare a alocarii si implicarii capitalurilor in activitatea sa.

Activul net= Active Totale- Datorii Totale

Evolutia activului net se poate explica prin compararea dinamicii activelor totale cu cea a datoriilor totale , precum si prin modificarile intervenite in structura acestora.

Se observa o crestere a activului net de la un exercitiu financiar la altul , ceea ce e un lucru pozitiv in activitatea firmei deoarece nu este nevoie de aporturi noi din partea actionarilor , nu se apeleaza la diverse alte surse de financiare in functie de costul , accesul si disponibilitatea acestora generand astfel efecte directe asupra partimoniului net.

Analiza corelatiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezorerie neta

Fondul de rulment patrimonial

Fondul de rulment patrimonial exprima lichiditatea întreprinderii pe termen scurt

FR= Capitaluri permanente- Active imobilizate

Sau

FR= Active circulante- Datorii pe termen scurt

Se observa o creștere a fondului de rulment in anul 2006 ceea ce e un lucru pozitiv pentru buna desfășurare a activitatii societatii, el va finanta activele circulante

Fondul de rulment patrimonial poate fi privit, prin prisma surselor de finanțare ca :

Fond de rulment propriu = Capitaluri proprii – Active imobilizate

Fond de rulment împrumutat = Datorii pe termen lung

Nevoia de fond de rulment

Nevoia de fond de rulment reprezintă acea parte a activelor circulante care trebuie finanțate pe seama fondului de rulment

NFR = (Active circulante – Disponibilități – Investiții financiare) – Obligații pe termen scurt

Sau

NFR = (Stocuri + Creanțe)-(Datorii pe termen scurt –Credite pe termen scurt)

Trezoreria netă

Trezoreria netă reprezintă indicatorul care pune in corelație fondul de rulment cu necesarul de fond de rulment si exprima :

daca este pozitiva exprima excedentul de numerar la sfârșitul unui exercițiu financiar

daca este negativă exprimă nevoia de numerar la finalul unui exercițiu , acoperita pe seama creditelor de trezorerie ( pe termen scurt)

TN= FRNG- NFR

Se observa o trezorerie neta pozitiva si de la un exercițiu financiar la altul are valori mai mari , ceea ce e un lucru pozitiv pentru firma explicate prin aceea ca resursele stabile constituite sunt suficiente pentru acoperirea necesarului de finanțat aferent activităților de exploatare și în afara exploatării, nefiind necesar sa se apeleze la credite bancare pe termen scurt.

2.2.3 Analiza lichidității si solvabilității

Lichiditatea

Reprezintă :

abilitatea unui activ de a fi transformat in bani rapid si cu o pierdere minima de valoare (lichiditate externa)

abilitatea unei întreprinderi de a-si onora la scadenta obligațiile de plata asumate pe seama activelor curente(lichiditate interna)

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a – si acoperi datoriile totale.

Principalele rate de lichiditate si solvabilitate sunt:

Rata lichidității curente (generala) = Active curente

Datorii curente(pe termen scurt)

Se observa o creștere a ratei lichidității curente ceea ce reprezintă ca societatea poate onora obligațiile scadente pe termen scurt.

b) Rata lichidității intermediare( rapida, redusa) = Active curente – Stocuri

Datorii curente

Aceasta rata financiara măsoară câte unități monetare de active aproape lichide revin la o unitate monetara de datorii pe termen scurt.

Se observa o creștere si o descreștere a ratei in cele trei exerciții financiare , iar in anul 2006 nivelul ratei este mai mic de 0.5 si evidențiază ca firma poate avea probleme de onorare a plaților scadente, se impune o politica riguroasa la nivelul managementului .

c) Rata lichidității la vedere = Disponibil + Investiții financiare pe termen scurt

Datorii curente

d) Rata solvabilității generale = Activ Total

Datorii Totale

Valoarea minima a ratei solvabilității globale se considera 1,4 , iar in cazul in care este mai mica decât 1 , firma este insolvabila.

Se observa ca firma are o rata de solvabilitate in preajma indicelui de 1,4 ceea ce e un lucru pozitiv , nu se pune problema ca firma sa fie insolvabila.

e) Rata solvabilității patrimoniale = Capital propriu

Cap. propriu + Credite bancare

Rata solvabilității patrimoniale are un nivel bun deoarece depășește valoarea de 0,5 , nu exista un risc pentru finanțatorii societății.

Analiza echilibrului economico-finaniciar prin metoda ratelor

Echilibrul economico-financiar este asigurat de un ansamblu de corelații ce se formează in procesul de rotație a capitalului.

Principalele rate financiare utilizate sunt:

Ratele de îndatorare (patrimoniale)

Rata de îndatorare a capitalului propriu = Total Datorii pe termen lung

Capitalul propriu

b) Rata globala de îndatorare =Total Datorii

Total Active

Se observa o rata de îndatorare scăzută ceea ce e un lucru pozitiv pentru firma , nu exista risc financiar mare , iar investitorii sunt de acord sa accepte un risc financiar mai ridicat daca riscul operațional al firmei este redus.

Alte rate de echilibru economico-financiar

Rata de autofinanțare a activelor = Capital propriu x100

Active totale

b) Rata de finanțare a imobilizărilor prin capital propriu = Capital propriu x100

Active imobilizate

c) Rata autonomiei financiare = Capital propriu x100

Capital permanent

Evoluția principalilor indicatori ai rezultatelor financiare pentru perioada 2004-2006 sintetic se prezintă astfel :

Se observa o crestere a veniturilor fiecarui an fata de anul precedent, ceea ce a dus si la o crestere a cifrei de afaceri si implicit la intarirea pozitiei financiare pe care firma o are pe piata de desfacere din tara.

Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor se incadreaza in limitele normale cu specificatia ca in anul 2006 cheltuielile financiare au fost mai mari datorita dobanzilor aferente creditelor luate de la banci pentru dezvoltarea afacerii, ceea ce a dus la scaderea profitului .

La inchiderea exercitiului anului financiar 2006 la SC ENID IMPEX SRL elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor s-au evaluat si se reflecta in situatiile financiare intocmite la valoarea de intrare , respectiv valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

Astfel:

la inventariere s-au constatat minusuri neimputabile la stocurile de marfa in valoare de 6.131 lei

pentru stocurile de marfa constate lipsa la inventar s-a colectat TVA in valoare de 1.164 lei

Aceste sume au fost trecute ca cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit conform prevederilor Codului fiscal

pentru clienti s-au luat confirmari de sold iar pentru clientii rai platnici nu s-au constituit ajustari pentru depreciere deoarece managementul societatii doreste recuperarea creantelor fara a se constitui ajustari

soldul la banci existent in moneda straina (dolari si euro) au fost evaluate la cursurile comunicate de BNR pentru data de 31.12.2006 si s-a inregistrat o cheltuiala din diferentele de curs valutar in valoare de 3.688 lei

pentru diponibilitatile existente la banci s-au confruntat extrasele de cont din data de 31.12.2006 cu soldul existent in fisa de cont si balanta de verificare- nu au existat diferente

pentru furnizori s-au confruntat confirmarile de sold cu evidenta analitica a societatii – nu au existat diferente

pentru furnizorii externi s-a procedat la reevaluarea datoriilor in valuta la cursul BNR rezultand un venit din diferentele de curs valutar in valoare de 153.914 lei

Evaluarea imobilizarilor se efectueaza la valoarea lor ramasa neamortizata, cu exceptia celor constatate ca fiind depreciate, care se vor evalua la valoarea lor actuala. In cazul imobilizarilor corporale, corectarea valorii contabile a acestora si aducerea lor la nivelul valorii de inventar inscrise in listele de inventariere se face fie prin inregistarea unei amortizari exceptionale, in cazul in care se constata o depreciere ireversibila , fie prin constituirea unor ajustari in cazul in care se constata o depreciere relativa a acestora ca urmare a unor cauze cum sunt : aparitia unei uzuri morale de care nu s-a tinut seama cu ocazia amortizarii ; supraevaluarea imobilizarilor corporale , prin aplicarea unor coeficienti neadecvati cu ocazia reevaluarii lor ; lipsa de utilitate a acestora in momentul inventarierii ; alte cauze care determina o valoare actuala mai scazuta a imobilizarilor corporale decat valoarea cu care acestea figureaza in contabilitate.

Astfel in cazul constituirii ajustarilor pentru deprecierea imobilizarilor , acestea vor aparea in situatiile financiare cu o valoare mai mica , valoare ce reflecta realitatea.

Stocurile trebuie evaluate cu respectarea principiului permanentei metodelor, la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta. Daca valoarea realizabila neta a unui activ circulant este mai mica decat costul de achizitie sau costul de productie , atunci acea valoare realizabila neta corespunzatoare activului circulant este cea care trebuie prezentata in situatiile financiare, respective valoarea activului mai putin ajustarea pentru depreciere constituita.

Astfel in cazul constituirii de ajustari pentru deprecierea activelor circulante :

pentru stocuri – cheltuiala constiuita pentru ajustari va duce la o scadere a profitului brut si la o crestere a impozitului pe profit, aceasta cheltuiala fiind considerata nedeductibila din punct de vedere fiscal, iar in bilant stocurile vor aparea la valoarea realizabila neta ca diferenta intre valoarea de intare si ajustarea constituita.Valoarea care trebuie inscrisa in bilant va fi determinata prin utilizarea metodei FIFO.

pentru clienti – daca se constata o depreciere se va constitui o ajustare, iar aceasta ajustare va avea aceleasi influente ca si in cazul constituirii ajustarilor pentru deprecierea stocurilor

In cazul constituirii de provizioane pentru riscuri si cheltuieli acestea vor duce la scaderea profitului impozabil aferent exercitiului financiar in care s-au constituit reflectand fidel situatia financiara a societatii.

La reevaluarea datoriilor in valuta la cursul de schimb de la data inchiderii exercitiului financiar, acestea pot genera venituri din diferente de curs valutar atunci cand cursul de schimb de la data inchiderii exercitiului financiar este mai mic decat cursul la care au fost inregistrate datoriile astfel influentand in mod pozitiv, al cresterii profitului impozabil ; in schimb daca cursul de la data inchiderii exercitiului este mai mare decat cursul la care au fost inregistrate in contabilitate datoriile , va genera o cheltuiala cu diferentele de curs valutar care va influenta in mod negativ – o scadere a profitului impozabil al exercitiului financiar.

Pentru un sistem contabil modern sunt necesare urmatoarele caracteristici principale :

informatii financiare conforme cu normele internationale

trebuie sa existe informatii de gestiune dupa functie

o structura a conturilor standardizata la care se adauga un nomenclator standardizat foarte bine adaptat in tarile de tranzitie

trebuie sa fie produse informatii fiscale conform normelor si statisticii nationale.

Fara a pierde din suplete, un tablou de trecere intre rezultatul contabil si cel fiscal trebuie sa permita autoritatilor fiscale sa se sprijine pe documente fiscale conform normelor emise de sistemul contabil. Pornind de la aceste documente standardizate, organismele statistice pot sa extraga informatiile necesare pentru elaborarea unor agregate fiabile.

BIBLIOGRAFIE

1. Feleaga (Malciu) Liliana, Feleaga Niculae – Contabilitate financiara, o abordare europeana si internationala, vol.I si II, Editura Infomega, Bucuresti, 2005

2. Feleaga Liliana, Malciu Niculae – Politici si Optiuni contabile, Editura Economica, 2002

3. Feleaga Liliana, Feleaga Niculae – Reglementare si practici de consolidare a conturilor – Editura CECCAR, Bucuresti , 2004

5. Feleaga Niculae, Ionascu Ion – Tratat de contabilitate financiara, Editura Economica, București,1998

6. Oprea Calin, Ristea Mihai – Bazele contabilitatii , Editura Didactica si Pedagogica, RA Bucuresti, 2003

7. Ristea Mihai si colectivul – Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura Universitara, Bucuresti, 2005

8. Ristea Mihai, Dumitru Corina Graziella – Contabilitate aprofundata, Editura Universitara, Bucuresti, 2005

9. Valceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae – Analiza economico-financiara, Editura Economica, 2005

10.***IASB Standarde Internationale de Raportare Financiara, Editura CECCAR, Bucuresti, 2005

11.***Legea contabilitatii nr.82/1991

12.***Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.1752/17.11.2005

13..***Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene

14.***Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a VII-a Comunitatii Economice Europene