Întocmirea ȘI Prezentarea Situațiilor Financiare

ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR

FINANCIARE.STUDIU DE CAZ LA

S.C.HELIOS.S.A

CUPRINS

CAPITOLUL.1. BILANȚUL CONTABIL ȘI EVOLUȚIA SA

1.1.Definiția conceptului de bilanț

1.2.Dezvoltarea gândirii economice cu privire la bilanțul contabil 1.3.Reglementările contabile în România privind situațiile financiar

1.4. Rolul și importanța situațiilor financiare

1.5. Teorii ale bilanțului

CAPITOLUL 2.CADRUL CONCEPTUAL AL SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE

2.1. Normalizarea contabilă

2.2 Uilizatorii situațiilor financiare anuale

2.3. Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare

2.4.Principiile contabile

CAPITOLUL 3.ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

3.1.Situațiile financiare anuale , definiții

3.2. Bilanțul contabil

3.3.Contul de profit și pierdere

3.4.Situația modificării capitalurilor proprii

3.5 Situația fluxurilor de numerar sau trezorerie

3.6.Notele explicative

CAPITOLUL 4.S.C HELIOS S.A

4. 1. Prezentarea unitãții patrimoniale

4.2. MANAGEMENT ȘI PERSONAL

4.3.PRODUSELE ȘI SERVICIILE

4.4. AMPLASAMENTUL ÎNTREPRINDERII

4.5 Situațiile financiare întocmite la S.C HELIOS S.A și principalii indicatori economico-financiari de analiză a activatații agentului economic

4.6 Studiu de caz

CAPITOLUL 1. BILANȚUL CONTABIL ȘI EVOLUȚIA SA

1.1.Definirea conceptului de bilanț

Bilanțul contabil este foarte important în practicarea contabilității.Bilanțul contabil a fost întocmit de Luca Paciolo,meseria sa fiind matematician ,fiind înregistrat de dubla reprezentare.În 1673 bilanțul a primit caracter documentar și informative de către Jaques Savory.

Simon Stevin a fost primul care a discutat necesitatea bilanțului , urmând apoi funcțiile și teoriile bilanțului .În 1919 au apărut prima dată teorii ale bilanțului.

Din aceste teorii reiese o deosebită importanță în practica contabilă evidențiind funcții multiple și roluri diferite ale bilanțului.

Bilanțul are cam aproximativ 35 de definiții date de Spiridon Iacobescu și Al. Sorescu.În opinia lor bilanțul are două opinii,cea generală și cea contabilă.În opinia generală,bilanțul are situația patrimonială definitivă reprezentând A și P unei persoane, iar în cea contabilă bilanțul este un cont de A și P reeșind din soldurile situației finale.

Din punctul de vedere al profesorului C.G. Demetrescu care ne arată în lucrările sale cam 20 de definiții elaborate de mai mulți autori.Bilanțul având numeroase definiții,are și explicații prin care unii privesc bilanțul în două moduri,alți din punct de vedere juridic,alții din punct de vedere contabil,fiind privit ca formă,ca funcție și scop.C.G.Demetrescu spune că ,,Bilanțul este o situație întocmită sub forma contabilă,dupa un anumit plan,cuprinzând activul și pasivul unei întreprinderi,precum și rezultatele obținute până la o anumită dată”

Cele mai importante teorii ale contabilității sunt confruntări cu trei probleme pe baza bilanțului și anume :egalitatea Activului și Pasivului ,elemente de activ și pasiv și nu în ultimul rând raporturile acestor elemente.

Egalitatea activului și pasivului este dată de contabilitatea dublă care reprezintă imparțial raporturi economice –juridice,iar contabilitatea arată forma de Debit =Credit.

În cadrul elementelor de activ intră o formă nematerială sau materială a întreprinderii,iar în pasiv creditori și capital.

Raportul elementelor de active și pasiv ne arată o putere juridică a patrimoniului. Unii dintre adepții acestei teorii ne arată ca activ =pasiv și averea=capitalul aceste noțiuni ar fi indentice.Profesorul Evian ne spune ,,egalitatea de bilanț poate fi explicată mai ușor dacă activul îl înlocuim cu averea și pasivul cu capitalul.”

Egalitatea din bilanț este dată de capital care este considerate sursa a înzestrării și un obiect al socoteli alături de alte forme concrete.

,,Egalitatea de bilanț se mai poate explica privind capitalul în primul rând ca totalitate a mijloacelor financiare cu care este înzestrată întreprinderea și numai în al doilea rând ca izvor de proveniență a acestor mijloace:iar averea ca mod concret de a întrebuința aceste mijloace în vederea realizării scopului urmărit de întreprindere.”

Unii autori vor să înlăture neajunsurile acestor teorii punându-le într-o lumină clară D.Voinea spune că bilanțul ar fi inventarul sub forma unui cont.

Profesorul D.Rusu, vede bilanțul ca fiind:,,un calcul de sinteză care indică starea de fapt a activității întreprinderii și care permite sesizarea dintr-o singură privire a situației economico-juridice și financiare a întreprinderii, arâtând amanunțit caracterul mijloacelor ei de acțiune,resursele proprii și străine,inclusiv rezultatul final.”

Bilanțul este constituit dintr-un sistem de corelație între mijloace economice și resurse de formare ,o relație dintre activ și pasiv ,profit sau pierdere.

Bilanțul în contabilitate are funcție financiar-contabilă, care închide și deschide conturi și care la sfârșitul exercițiului prezintă rezultatele obținute a întreprinderii din activitatea desfășurată.

În analiza bilanțului el are atribuții economice și financiare .Bilanțul este cel mai important control de gestiune.

Întocmirea bilanțului anual care reprezintă starea firmei este practicată în toate țările lumi.

1.2.Dezvoltarea gândirii economice cu privire la bilanțul contabil

Contabilitatea a luat ființă din necesități practice a unei producții materiale dezvoltându-se în același timp .Bernard Colasse ne spune fără nicio urmă de îndoială contabilitatea este una dintre cele mai vechi sțiinte ale gestiunii.

În piesa în trei acte a lui Bernard Colasse ,,Cele trei vârste ale contabilității’’ descoperă fără vreo urmă de îndoială contabilitatea este cea mai veche știință de gestiune.Contabilitatea este ea însăși istorie : cărțile contabile au vocația de a păstra urma unui anumit număr de evenimente cu consecițte economice…, viața organizațiilor și , în special , a întreprinderilor constituie un material de alegere , din păcate puțin exploatăt pentru a face istorie; aceasta face din istoria contabilității istoria unei istorii și îi confera o armă proprie pentru a seduce cercetătorul .”

În istoria contabilității se analizează primele apariții contabile și dezvoltarea acestora.Încă de la începutul contabilității , ea se confundă cu activității economice din primele colectivități.Tot atunci a apărut și evidența registrelor , a conturilor fiind la fel de vechi ca primele activități de producție și schimb.

În Egipt, au fost găsite documente care constau în contabilitatea publica și nu foarte mult în contabilitatea particulară .În conținutul documentelor erau reflectate conturile sintetice periodice ,care mai apoi alcătuiau bilanțul anual.

,,La români,prima sursă de venituri era pământul,proprietatea statului (Ager publicus).În afară de acestă,anumite venituri proveneau din taxe și impozite puse pe cap de locuitor,pe vite,pe moșteniri,pe lucrurile cumpărate și vândute,etc.”

,,În ce privește bilanțul,românii,deși cunoașteau și aplicau noțiunea de sold,nu utilizau noțiunea de bilanț,ca situație contabilă a averii și datoriilor la un moment dat.”

În antichitate la greci administrarea finanțelor era făcută după niște norme precise și foarte riguroase și foloseau numeroase registre pentru a putea ține contabilitatea.În fiecare lună era publicată bugetul casei sacre din Atena care era scris pe tăblițe fiind apoi expus în piețele publice și putea să fie examinat de către cetățeni.Aristotel a indicat în unele opere de ale sale de exemplu,,Retorica” ,,Politica” cum ar putea fi întocmit acest buget sau bugetul de venit și cheltuieli.

Românii nu cunoșteau bilanțul sub această formă ,dar îl foloseau sub alt denumire ,,Breviarum” având aceeași formă.

În acea vreme mai exista bilanțul preventiv sau consumativ reprezentând patrimonial public , care semăna cu bilanțul întocmit pe atunci de administrațiile private .

În feudalism se foloseau cambiile și nu bilanțul.

Italia patrie a contabilității a ridicat probleme legate de bilanț , ,,în registrele din 1408 ale Băncii Sfantului Gheorghe din Genova se regăsește întregistrarea<<Bilanțium creditorium debet nobis in billantio debitorium in CXIII >>, iar Desimoni precizează faptul că în Cartea Mare a comunei Genova, la 1340 , se folosea denumirea de –billanțium –pentru contul Bilanț .”

Lui Pacioli nu îi era cunoscută denumirea de bilanț, neîntelegând bilanțul final.Noțiunea bilanțului a fost preluată mai târziu de Cotrugli.În 1636 Ludovic Flori ne arată ca nu poate fi balanța de verificare.

În perioada feudală în Țările de Jos , erau lucrări contabile care semănau foarte mult cu cele ale italienilor . Jean Ympyn era recunoscut unul dintre autorii , care după Luca Pacioli a avut o influență mare în ceea ce privește literatura contabilă .Până să apara el nu era cunoscută previziunea și bilanțul fiind incomplet, pentru că conținea ceva sigur nebazându-se pe evaluare.

Bilanțul în Țările de Jos a fost înființat de Cloes Pietersz de Deventer și Simon Stevin.

Îmbunătățirea lucrărilor de închidere a conturilor și balanța apropiindu-se de bilanțul de închidere l-au făcut remarcat pe Claes Pietersz de Deventer.

În 1608, Simon Stevin era primul autor care punea problema unui bilanț anual.

În 1567 ,,în Franta ,autorul Pierre Savonne publica o modalitate de a întocmi bilanțul din date preluate din Cartea Mare .

În 1678, Claude Irsan a publicat o contribuție asupra conturilor de rezultate ,folosind termenul de bilanț și înlocuind balanța de închidere .Irsan spunea că bilanțul poate să impiedice falsificarea unor înregistrări anterioare .

În 1685 , Mathieu de La Parte a dat contabilității forma clasica a bilanțului care este cunoscută și astăzi . Mathieu a fost cel care a stabilit conținutul bilanțului și care a indicat ce trebuie scris în partea stângă (active) și în partea dreapta (pasiv).

În perioada capitalistă în Franța,,,În legătura cu bilanțul,Guilbault arată că aceasta este expresia unei ecuații destinate să facă cunoascută rezultatele unei operații industriale sau comerciale, adică a profitului sau a pierderii,stabilită zilnic,lunar sau anual și care influentează asupra capitalului angajat.”

Practicarea întocmirii bilanțului contabil se face abia din secolul al XIX-lea.În acest secol toate întreprinderile își măsoară patrimoniul ajutat de bilanț și profitul ajutat de contul de profit și pierdere.

În 1898 , în lucrarea sa ,,Compatibilite personelle” L. Barrachin făcea prezentarea bilanțului ca fiind ,, darea de seamă prezentată proprietarului de către girantul commercial , care personofică casa sa , dar nu este decât un funcționar care își da timpul și inteligența sa și care se bucura de o salarizare ce se imputa cheltuielilor generale.’’

Bilanțul mai este considerat ca ,, o sinteză a repetatelor egalități de schimb, care în totalitatea lor ajung să ne redea structura integrală a patrimoniului.”

,,Bilanțul este considerat,din aceasta cauza,ca fiind un buletin de sanatate al întreprinderii,deoarece din datele bilanțurilor precedente,comparate cu acelea ale bilanțului actual,se
În 1685 , Mathieu de La Parte a dat contabilității forma clasica a bilanțului care este cunoscută și astăzi . Mathieu a fost cel care a stabilit conținutul bilanțului și care a indicat ce trebuie scris în partea stângă (active) și în partea dreapta (pasiv).

În perioada capitalistă în Franța,,,În legătura cu bilanțul,Guilbault arată că aceasta este expresia unei ecuații destinate să facă cunoascută rezultatele unei operații industriale sau comerciale, adică a profitului sau a pierderii,stabilită zilnic,lunar sau anual și care influentează asupra capitalului angajat.”

Practicarea întocmirii bilanțului contabil se face abia din secolul al XIX-lea.În acest secol toate întreprinderile își măsoară patrimoniul ajutat de bilanț și profitul ajutat de contul de profit și pierdere.

În 1898 , în lucrarea sa ,,Compatibilite personelle” L. Barrachin făcea prezentarea bilanțului ca fiind ,, darea de seamă prezentată proprietarului de către girantul commercial , care personofică casa sa , dar nu este decât un funcționar care își da timpul și inteligența sa și care se bucura de o salarizare ce se imputa cheltuielilor generale.’’

Bilanțul mai este considerat ca ,, o sinteză a repetatelor egalități de schimb, care în totalitatea lor ajung să ne redea structura integrală a patrimoniului.”

,,Bilanțul este considerat,din aceasta cauza,ca fiind un buletin de sanatate al întreprinderii,deoarece din datele bilanțurilor precedente,comparate cu acelea ale bilanțului actual,se poate stabili situația economica actuala a întreprinderii,precum și posibilitațile ei de viitor.”

În 1927 , alt autor francez profesorul Ed.Folleit publica în lucrarea sa ,, Le bilan dans les societies ananyumes au point de vul juridique et comptable” face precizarea ca bilanțul este cel mai răspândit document și care este putțn înțeles de cei care sunt interesați de el.

Ed.Folliet ,,După ce demonstrează necesitatea întocmirii bilanțului,autorul arata ca parțile sale componente formează egalitatea A=P+C+pp,cu alte cuvinte,el adopta teoria dupa care capitalul nu face parte din pasiv,ci reprezinta diferența dintre activ și pasiv,adica A-P=C.Pasivul reprezinta astfel numai datoriile către terți,și nu și fața de acționarii societății.”

Bilanțul este unul dintre cele mai elastice documente .

O data cu dezvoltarea capitalismului a apărut și o noua școală contabilă .Principalele contribuții referitoare la bilanț aceasta școală au fost aduse de către H.Nicklish, W.Osbahr,E.Schmalenbach.

,,Mulți dintre autori împărtășesc punctul de vedere potrivit căruia bilanțul ar fi un produs al contabilității, în care se finalizează munca contabilă, prin centralizarea datelor din evidența curentă.”

,,În preocuparile lui Nicklisch au fost incluse și problemele privitoare la bilanțul de deschidere și de închidere,bilanțul dinamic al cărui scop principal este determinarea rezultatului final,bilanțul organic,în care pentru a înlătura pierderile,recomandă ca evaluarea să fie făcută la valoarea curenta a zilei.”

,,Osbahr constată existența a diferite feluri de bilanțuri,cu denumiri,conținut și scopuri diferite,grupate în două categorii distincte:bilanțuri principale și bilanțuri secundare.

În toate aceste bilanțuri,egalitatea bilanțiera se stabilea cu ajutorul diferentelor în plus sau minus,trecute în bilanț în partea în care totalul sumelor este mai mic.”

Autorul german E.Schmalenbach, arată prima dată problemele de contabilitate apoi cele ale bilanțului .

,,Schmalenbach analizează concepția subiectivistă asupra bilanțului,adoptată de unii autori,dupa care bilanțul,născîndu-se din necesitățile întreprinderii,ar trebui să fie privit din acest punct de vedere.

Când bilanțul îndeplinește și funcția bilanțului static și aceea a bilanțului dinamic,autorul numește acesta dualism bilanțier și consideră că are un caracter neștiințific,deoarece în bilanț trebuie să apară ca dominant un singur scop.”

În România a apărut doar lucrări contabile ,bazate la început pe traduceri din franceză și germană ,dar mai târziu apar și ideile autorilor români.Prima lucrare care a conținut reguli de contabilitate a fost ,, Didascalia” care a apărut în anul 1817 la Iași și este tradusă din limba germană în limba greacă.

Bilanțul contabil a fost prezentat pentru prima dată de Emanoil Ion Nechifor în ,, Pavila Comertială “ în 1937 de unde reiese că autorul a cunoscut întocmirea bilanțului . Nechifor a recomandat întocmirea bilanțului o dată pe an ,, pentru a cunoaște starea averii și capitalului , mersul activității economice și rezultatul financiar .”

În România, Theodor Stefanescu este denumit intemeietor al contabilității.

Theodor Stefanescu definește bilanțul ca ,, o oglinda fidela a trecutului lui și în același timp și o calauză singura a operațiunilor viitoare , … un tablou general dar rezumat al inventarului , adică a situației active și pasive a unei întreprinderi și operațiunea prin care un comerciant pune fața în fața activul și pasivul sau , urmărind cu punctualitatea precisa de contabilitate rezultatul obținut în cursul anului .”

C.G.Demetrescu a publicat cam 150 de lucrari și studii de contabilitate.Demetrescu face o mențiune:,,bilanțul ca situație sub forma contabilă a patrimoniului,conține sintetic, aceea ce este descris în mod analitic în inventar,cu deosebire însă ca în inventar, în afara de valoare,avem specificată și cantitatea elementelor patrimoniale.”

Dumitru Voinea definește bilanțul:,,bilanțul cuprinde situația economica și juridica a întreprinderii la un moment dat ,indicând elemetele existente de activ și pasiv în mod rezumativ sub forma de cont,precum și interimar.”

1.3.Reglementările contabile în România privind situația financiara

Principalele reglementări contabile sunt:Legea contabilității nr.82/1991,Ordinul Nr.3055 din 29 octombrie 2009 , IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare,Directiva a IV-a a Consiliului European.

Toate societățile comerciale ,companii naționale și celelalte persoane juridice care au scop lucrativ sunt obligate să facă contabilitatea în partida dublă și să faca întocmirea situațiilor financiare anuale.

Organizațiile de patronat și sindicat sau toate organizațiile care nu au în scop patrimoniul și nu are activități economice ,Ministeru Finanțelor Publice eliberează un sistem mai simplificat a raportării financiare.

Toate operațiile economice și financiare sunt consemnate la momentul efectuarii printr-un document bazat pe înregistrările contabile luând calitate a documentului justificativ.

Documentele justificative sunt baza înregistrărilor contabile și se bazează pe răspunderea persoanelor care le-a vizat, aprobat ,întocmit și a persoanelor care au facut îngregistrarea.

Exercițiul financiar este reprezentat de perioada în care trebuiesc întocmite situațile financiare anuale,acesta ar fi egal cu anul calendaristic,exercițiul financiar are o durata de 12 luni.

Potrivit legii, exercițiul financiar al unei entități nou-inființate va începe la data inființării.

Pentru persoanele juridice care se afla în lichidare exercițiul financiar va începe la data încheierii exercițiului anterioe și se va redeschide în ziua precedenta datei lichidări.Indiferent de durata sa , perioada de lichidare este un exercițiu financiar.

Pentru instituțiile publice ,anul bugetar este considerat exercițiu financiar.

Persoanele juridice sunt obligate să întocmească situațiile financiare anuale inclusive în condiții de fuziune ,divizări sau dacă activitatea înceteaza în condițiile legii.

Ministerul Finanțelor Publice poate stabili întocmirea și depunerea situațiilor financiare și în alta perioadă decât anual, dar în cadrul exercițiului financiar.

Situațiile financiare anuale se compun din cont de profit și pierdere, bilanț, situația fluxurilor de trezorerie, situația modificărilor capitalului propriu , ,politica contabile și note explicative.

Întreprinderile care nu au scop patrimonial situațiile financiare anuale se compun din bilanț ,contul rezultatului exercițiului ,note explicative și politice contabile .

Conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice ,instituțiile publice întocmesc situațiile financiare trimestrial și anual.

În cazul situațiilor financiare consolidate,acestea cuprind bilanțul anual consolidate ,contul de profit și pierdere consolidate inclusiv și celelalte component.

Persoanele juridice care țin contabilitatea dublă sunt obligate să publice situațiile financiare anuale.

Termenul de întocmire a situațiilor financiare pentru societățile camerciale , companiile naționale , regii autoname este de 150 de zile de la închiderea exercițiului financiar .

Termenul de depunere a situaților financiare anuale la Ministerul Finanțelor Publice este de 150 de zile pentru societațile comerciale , companiile naționale , regiile autonome și 120 de zile de la închiderea exercițiului financiar pentru celelalte persoane .

Toate situațiile anuale sunt păstrate vreme de 50 de ani .

Conform prevederilor legale ,în cazul în care se încetează activitatea persoanelor juridice ,situațiile financiare și celelalte documente sunt predate arhivei statului.

Instituțiile publice și persoanele juridice care au conducatori cu calitate de cordonator de credite ,vor depune câte un exemplar din situațiile financiare trimestriale și anuale la organul ierarhic superior la anumite termene stabilite de acesta.

Ministerele,organele specializate ale administrăției publice ,autorități publice ,care au calitate de cordonator principal de credite ,vor depune la Ministerul Finanțelor Publice câte un exemplar din situațiile financiare trimestriale și anuale ,anumitor norme și termene stabilite.

,,Ordinul 3055/2009 pevede ca persoanele juridice care la data bilanțului depasesc limitele a doua dintre cele trei criterii de mărime:

-total active :3.650.000 Euro

-cifra de afaceri neta :7.300.000 Euro

-număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar:50

vor întocmi situații financiare anuale care cuprind:

-bilanț

-cont de profit și pierdere

-situația fluxurilor de trezorerie

-situația modificări capitalului propriu

-note explicative la situațiile financiare anuale.”

Persoanele juridice care la data bilanțului nu despăeșc limitele a doua dintre criteriile de mărime vor întocmi situațiile financiare anuale simplificate care cuprind :bilanțul prescurtat, contul de profit și pierdere note explicative toate simplificate.

1.4. Rolul și importanța situațiilor financiare

Situațiile financiare sunt reprezentate de poziția financiara a unei întreprinderi și a tranzacțiilor făcute de aceasta.

Situațiile financiare mai prezintă rezultatele gestiunii resurselor încredințate întreprinderii. Pentru a atinge obiectivul , situațiile financiare ofera informații despre :

– activele controlate de întreprindere

-datoriile întreprinderii

– capitalurile proprii

– veniturile și cheltuielile

– fluxurile de trezorerie .

Aceste informții ajută la o estimare a fluxurilor de numerar a întreprinderii.

Situațiile financiare trebuie să conțină informații utile pentru a putea lua decizii economice corecte. ,, Utilizatorii situațiilor financiare iau decizii economice pentru :

– a hotărâ când să cumpere , să pastreze sau sa vândă parți din capital ;

– a evalua răspunderea sau gestionarea echipei manageriale;

-a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti salariații săi și celelalte datorii;

-a evalua garanțiile pentru creditele acordate întreprinderii;

– a determina politica politica de impozitare;

– a determina profitul și dividendele ce se pot distribui ;

-a elabora și a utiliza date statistice la nivel național;

– a reglementa activitatea întrepeinderii.”

1.5. Teorii ale bilanțului

În secolul al XX-lea , în literatura germană a fost elaborată teorii ale bilanțului.

Teoriile bilanțului nu își propun sa explice :,, ci ele urmăresc sa arate scopul bilanțului , iar în funcție de aceasta sa fundamenteze continutul lui și modul de evaluare a acestei conținut , astfel încât acesta sa devina principalul sistem de informații și date în munca de analiză și conducere a entității economic – sociale reflectate în el.”

Teoriile bilanțului se deosebesc pe bază unor criteria care stau la baza elaborări lor .

A.Clasificarea teoriilor bilanțului

1.Dupa scopul atribuit

Pe baza acestui criteriu , teoriile pot să fie moniste sau teorii multiple .Teoriile moniste reprezintaverea și capitalul , având mai multe teorii cum ar fi :

Teoria static care a fost elaborate de către Nicklisch , în care spune ca bilanțul se limitează la prezentarea patrimoniului unei întreprinderi care au aspectul mijloacelor și al resurselor , pentru a compara situația cu bilanțul anterior cu ajutorul contului de ,,Profit și pierdere”.Aceasta teorie se gasește în Franța , Belgia și Germania .

Teoria întreprinderii îl are ca autor pe Osbahr în anul 1918.W.Osbahr ,, considera bilanțul ca făcând parte din contabilitatea curenta , avâd rolul de a prezenta conducerii întreprinderii informații reale în legatură cu elementele patrimoniale din bilanț , drepturile și obligațiile acesteia fața de terți , constituim deci principalul instrument de realizare a scopurilor economice ale întreprinderii.”

În 1928, Wilhem Rieger a elaborate teoria realistă în care ,, consideră că bilanțul real nu poate fi decât acela care reprezintă situația întreprinderii în ipoteza lichidarii ei , când se poate vorbi de o “decontare totală” celelalte bilanțuri anuale constituind doar “decontari intermediare.“

Teoria previzionala a fost elaborata de către K.Kafer ăn 1962 , aici el,, consideră bilanțul drept o calculație de perspective menită să furnizeze informațiile necesare luării deciziilor pentru activitatea viitoare a întreprinderii.Desi Kafer pornește de la concepția teoriei realiste ( nominaliste) a lui Rieger,teoria lui rămâne totuși o dezvoltare a bilanțului static în care :

Averea= totalul perspective de intrari viitoare de valori și servicii.

Capital=totalul perspective ieșirilor viitoare de bunuri și servicii.”

Profesorul E.Schmalenbach a elaborat în anul 1916 teoria dinamică în care spunea că bilanțul este un instrument de analiză ,care poate permite stabilirea rezultatelor activității desfașurate și cauzele acesteia .

Teoria eudinamică elaborată de către H.Sammerfeld în 1936 la Berlin și ,,constituie un compromis între teoria dinamica și cea organică , considerând rezultatele reale ale întreprinderii numai pe cale efectiv realizate , dupa transformarea produselor în numerar.”

Teoria pagatorică, elaborate E.Kosiol în 1956 ,, se bazează pe bilanțul dinamic al lui Schmalenbach și pe teoria bilanțului financiar economic al lui E.Walb .Bilanțul , potrivit acestei teorii , trebuie să stabilească rezultatele financiare indeosebi pe baza operațiilor financiare ( încasări și plăți în numerar ) beneficiul fiind considerat soldul disponibitaților bănești .’’

Teoria bilanțului de aur a fost elaborată tot de profesorul Eschmalenbach în 1922 , ,, care luând în considerare influențele determinate de factorii valutari pe plan mondial , precum și fenomenele inflaționiste, preconizeaza încheierea bilanțurilor cu două valori , respective atât în moneda hârtie cât și în moneda aur , fapt ce le face comparabile cu cele încheiate în perioadele anterioare.’’

Teoriile care atribuie bilanțului mai multe scopuri se numesc teorii multiple , dintre care menționăm :

Teoria organică a fost elaborate de Fritz Schmidt în anul 1921 ,, pune în prim plan menținerea în funcțiune a întreprinderii considerate ca un organism viu , care face parte în mod organic din economia naționala .Ca urmare patrimoniul întreprinderii sufera modificări nu numai ca effect al activității proprii ci și datorita modificărilor conjuncturale .”

În anul 1956 , Walter le Coutre elaborează teoria unitară , integral sau totală unde el consideră că bilanțul ar fi un calcul integral unde permite o cunoaștere aprofundată și va elabora decizii de optimizare a activității întreprinderii.

Wolfrom Engels în lucrarea sa ,, Teoria valorificării economice în lumina teoriei luării deciziilor ” din 1962 elaborează teoria bilanțului de perspective , unde are ca obiectiv determinarea perspective întreprinderii.

Gino ZAPPA și Theo Limperg au susținut teoria economica a bilanțului , dându-i acesteia funcții dualiste .

Teoria bilanțului financiar – economic a fost elaborate de către Ernst Walb , în anul 1966 , spunând ca are mai multe funcții si cea mai importantă ar fi cea de instrument de control și pentru a elabora decizii .

Teoria calculului rentabilității elaborate de M.R.Lehmann unde ,, consideră teoriile bilanțului static și a celui dinamic ca teorii formale ,opunând acestora teori sau pe care o considera teoria materialistă și care preia de la Schmalenbach ( bilanțul dinamic ) comparabilitatea datelor , de la Schmidt (bilanțul organic ) evaluarea la prețul zilei iar de la E.Walb ( bilanțul financiar – economic ) evaluarea capitalului cu valoarea de procurare luând în considerare și oscilațiile monetare .

,,Dupa Lehmann funcțiile bilanțului sunt :

– de a face dovada averii și capitalului ;

– de a determina calculția brută a cheltuielilor și veniturilor ,respectiva beneficiilor și pierderilor ;

– de a determina calculația intrărilor și ieșirilor ( încasări și păți ) urmărind comparația modificărilor de bilanț față de cel premergator.”

În 1965, Horst Albach în Conferința ,, Bazele teoriei unui bilanț sintetic “ a tratat teoria bilanțului sintetic unde spune ca rolul bilanțului ar fi de instrument de decontare și calcul de sinteză , un instrument care conduce și controlează activitățiile viitoare .

Teoria funcției analitice a bilanțului , elaborate în 1967 de Wolfgang Stutzel , acesta neaga conceția tradițional și propune ,, teoria măsurii. “

Teoria scopurilor multiple întregite , a fost elaborate de E. Heinen în 1869 , unde : ,, preconizează construirea unui model de baza a bilanțului , care sa corespundă mai multor scopuri , principalul scop fiind acela de asigurare a unor decizii optime de conducere. ”

2 .Dupa conținutul economic și ordonarea datelor din bilanț .

Prin aceasta metoda se reflecta stadia a dezvoltării unor epoci contemporane, în funcție de cerințele stadiilor.

În prima parte a capitalismului , ordonarea elementelor de pasiv și active din bilanț era facut dupa natural ori, avand scopul calculației averii.

Activ Pasiv

Patrimoniu imobilizat Capital propriu

Patrimoniu de exploatare Capital străin

Posturi rectificative Posturi rectificative

În perioada capitalismului industrial ,i se aduce bilanțului un rol de determinare a rezultatelor întreprinderii , unde va calcula beneficiile sau pierderile .

Capitalismul se dezvoltă în continuare , apare și o dominație a capitalului financiar , care vor determina în funcție de gradul de lichiditate a elementelor din active și gradul de exigibilitate a elementelor din pasiv .

3.Clasificarea teoriei bilanțului în funcție de metoda de evaluare .

Prin apariția bilanțului ca fiind un instrument contabil , apare pentru teoriticienii bilanțului o problema de rezolvat și anume evaluarea .

Teorii cu un singur preț de evaluare

Metoda prețului de procurare ( achiziție ), aceasta metoda este evaluate la prețul zilei în momentul procurarii unui bun.

Metoda valorii de înlocuire sau a prețului zilei din momentul incheierii bilanțului , se refera la evaluarea la prețuri care țin seama de diferențe conjunctuale .

Metoda de evaluare la prețul cel mai mic posibil , aceasta metoda considera ca evaluarea la cel mai mic preț ajuta la menținerea existenței unei întreprinderi.

Metoda prețului de lichidare , aici se considera un bilanț real atunci când întreprinderea este în faza de lichidare .

Teorii cu mai multe prețuri de evaluare

a)Teoria dinamica , aici bilanțul reprezintă un instrument de analiza , fiind determinat de rezultatele întreprinderii.

b)Teoria bilanțului aur , care se refera la inchiderea bilanțului , având două valoricea de moneda și cea de aur .

c)Teoria economica , aici se evalueaza elementele de active la un preț de vânzare .

d)Teoria bilanțului financiar – contabil , aici bilanțul este considerat un instrument de supraveghere .

CAPITOLUL 2.CADRUL CONCEPTUAL AL SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE

2.1. Normalizarea contabilă

,,Primele încercări teoretice privind normalizarea contabilității au avut loc în SUA, la sfârșitul secolului al XIX-lea , în cadrul marilor trusturi și cancerne americane . În Europa , în anul 1919, profesorul doctor E.Schalenbach elaborează primul cadrul unitar de conturi în Germania , luând ca baza sistemul zecimal Dewey utilizat în SUA.’’

,,Dupa cel de-al doilea război mondial au apărut preocupări pentru normalizarea contabilității în Franța , Suedia , Austria , Anglia , Italia ,România ,Ungaria, Iugoslavia, Polonia , etc .

În țara noastră primele încercări de planuri de conturi au fost folosite de către societățile industrial, comerciale și de banci . Primul plan de conturi îl constituie cel al Uniunii Fabricanților de Mașini din anul 1930 .În anul 1941 profesorul Ion Evian , luând ca baza cadrul general de conturi al profesorului Schmalenbach , elaborează primul cadru unic de conturi pentru întreprinderile industrial și comerciale , bazat pe sistemul zecimal de simbolizare .’’

,,Normalizarea contabilității are ca obiect definirea de principii , reguli și norme generale bazate pe o terminologie precisa și identical pentru toți utilizatorii asigurând întelegerea informațiilor contabile și controlul acestora , aplicarea lor înpractica în vederea comparabilității informațiilor contabile și controlul acestora , aplicarea lor în definirea legaturilor precise între nevoile de gestiune specific fiecarei întreprinderi , legislație și contabilitate naționala .’’

,,Normalizarea contabila este impusa de nevoia de armonizare și uniformitate în contabilitate.Pe aceasta cale se formalizează și materializează elementele edificiului conceptual al contabilității adică obiectivele, principiile , metodele , regulile și procedurile privind producția și utilizarea informației contabile.’’

,,Normalizarea contabilității pe plan mondial necesita luarea în considerare a unui sistem de adaptări a regulilor ințernationale de organizare a contabilității la specificul fiecărei țări și respectiv a unităților economice component . Un asemenea sistem are în vedere : – nevoile de informații ale unităților ce compun economia fiecărei țări ; – specificul diferițelor sectoare de activitate ; evoluțiile doctrinal ale teoriei contabile pe plan național și internațional . ‘’

,, Normalizarea contabila are drept obiectiv realizarea de norme contabile comparabile la nivel național sau internațional sau la nivel de piață de capital , urmărind crearea de practice contabile uniforme . În general , normalizarea (standardizarea ) contabilă înseamna impunerea unui set de reguli contabile limitate ( sau chiar un singur standard ) aplicabile în situații similar . Dacă armonizarea este un process flexibil prin care se urmărește atenuarea diferențelor majore dintre reglementările contabile naționale , normalizarea contabilă nu se pliaza pe particularitățile naționale , ceea ce o face mai dificil de agreat . ‘’

,,În România normalizarea contabilă este de factură publică .Ea este infaptuita de către Ministerul Finanțelor prin Direcția Generala a Legislației Contabile asistată de Colegiul cansulatativ al Contabilității , acesta din urma fiind constituit din reprezentanți ai MInisterului Finanțelor și ai altor ministere interesate în reforma contabilității , ai băncilor și ai Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați ( CECCAR) , ai AGER –ului , ai universităților economice și cercetării contabile .”

,,În anul 1973 s-a creat la nivel internațional o asociație particulară de normalizare a contabilității , denumită Comitetul de Norme Contabile Internaționale .La început din aceasta asociație faceau parte 15 țări , iar acum este reprezentat de peste 70 țări .Pâna în anul 1987 s-au elaborate și difuzat prin grija comitetului , țărilor component , un număr de 30 norme contabile internațional .Ele au fost difuzate țărilor component cu titlu de recomandări , fiecare țară având obligația sa recomande aceste norme agenților economici din țărilor respective .În anul 1990 Comitetul de Norme Contabile elaborează un program simplificat de norme contabile cunoscut sub notația E 32.Acest program simplifica normele contabile pentru a reduce soluțiile posibile de aplicare . “

,,Normalizarea contabilă , având loc pe fondul nevoii de universal în contabilitate , impune și complementul sau armonizare internaționala .Aceasta nu înseamna unificarea contabilității la nivel mondial ci ea presupune universal în doctrina contabilă, nu în tehnica contabilă ca sistem de carelare a semnelor ce se exercită într-un cadru convențional de dinainte codificat ce nu poate fi valabil peste tot în orice moment .’’

,,Nucleul normalizării il reprezinta elaborarea de norme contabile , norme care se pot fi clasificate astfel :

norme pentru producția informației contabile ;

norme pentru validarea sociala ( ratificarea ) a situațiilor financiare .”

,,Normalizarea reglementat este proprie , în special , țărilor Europei

continentale.Politicile contabile de întreprindere în acest țări sunt elaborate într-un cadru definit prin dreptul contabil și , totodata , in ceea ce privește situațiile financiare ( denumite conturi anuale ) , prin reguli fiscal . Informația financiara publicată este supusa controlului legal al auditorilor / comisarilor de conturi .Opțiunile contabile aferente întocmiri și publicării situațiilor financiare sunt lasate la latitudinea managementului , dar există totodata limite impuse de dreptul contabil . “

,,Normalizarea contabilă nu poate fi axată decât pe situațiile financiare anuale ; dar ea poate fi înteleasă și plasată “ în amantul “ acestor situații cu ajutorul unui “ plan contabil “ care fixează intitularea , clasificarea , codificarea conturilor utilizate , cât și regulile lor de funcționare.“

2.2 Utilizatorii situațiilor financiare anuale

,, În intreaga lume , întreprinderile intocmesc situații financiare anuale ( bilanțul , contul de profit si pierderi , modificări ale capitalului propriu , situația fluxurilor de trezorerie și note la situațiile financiare ) pentru a fi prezentate utilizatorilor . “

,, Utilizatorii de situații financiare include investitorii prezenți si potențiali , personalul angajat , creditori , furnizorii și alți creditori comerciali , client , guvernul și instituțiile acestuia.”

,,a) Investitorii . Ofertanții de capital purtător de risc și consultanții lor sunt preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de rentabilitatea investițiilor .Ei au nevoie de informații pentru a decide dacă ar trebui să cumpere , să pastreze sau să vândă instrumente de capital . Acționarii sunt interesați și de informații care le permit să evalueze capacitatea entitații de a plăti dividende.

b) Angajații . Personalul angajat și grupurile sale reprezentative sunt interesați de informații privind stabilitatea și profitabilitatea angajatorilor .Aceștia sunt interesați și de informații care le permite să evalueze capacitatea entitații de a oferi remunerații , pensii și alte beneficii de pensionare, precum și oportunitați profesionale .”

,,c) Creditorii sunt persoane care dețin creanțe asupra intreprinderii: Dintre aceștia cei mai importanți sunt creditorii bancari . Aceștia sunt interesați de informații ce privesc solvabilitatea , lichiditatea , gradul de îndatorare și rentabilitatea întreprinderilor, prin analiza bilanțului și a contului de profit și pierderi pe ultimii trei ani , pentru a cunoaște in ce masură pot recupera sumele investite și dobânzile cuvenite.”

,,d) Furnizorii și alți creditori .Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informații care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadență .”

,,e) Clienții , in general , sunt interesați de capacitatea întreprinderii de a supraviețui și , in consecință , de posibilitatea continuării furnizării de bunuri , lucrări sau servicii.”

,,f)Instituțiile statului și alte autoritați .Instituțiile statului și alte autoritați sunt interesate de alocarea resurselor și implicit de activitatea entitaților .

g)Publicul .Entitațile pot afecta publicul în diferite moduri .De exemplu , entitațile pot avea o contribuție substanțial la economia locală în multe moduri , mai ales prin numărul de angajați și colaborarea cu furnizorii locali.”

,,În literatura Americană de specialitate , utilizatorii informației contabile sunt structurați in trei categorii:

1.Utilizatori din cadrul managementului firmei :

– proprietari ;

– parteneri ;

– consiliul de administrație ;

– manager , șefi de departamente etc.

2.Utilizatori care au un interes financiar direct :

– investitori actuali sau potențiali;

– creditori actuali sau potențiali .

3.Utilizatori care au un interes financiar indirect:

– organe fiscale;

– organe de control;

– organe de planificare;

– grupuri diverse .”

2.3. Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare

,, Conform Standardelor Internaționale de Contabilitate , atributele calitative ale informațiilor contabile trebuie să fie : relevante , credibilitatea, comparabilitatea și inteligibilitatea .”

,, Relevanța informațiilor contabile se referă la capacitatea acestora a fi utile beneficiarilor în luarea de decizii , ajutându-i pe aceștia să evalueze evenimentele prezente ,

trecute sau viitoare și să corecteze eventualele greșeli din trecut.”

,, Credibilitatea presupune ca informația contabilă să nu conțină nici o eroare sau elemente de subiectivism și să ofere o imagine fidelă a fenomenelor sau proceselor reflectate.”

,, Comparabilitatea presupune necesitate ca utilizatorii să poată compara informațiile prezentate în situațiile financiare in timp , pentru aceeași întreprindere, dar și pentru diferite întreprinderi și să extragă tendințe privind poziția financiară și performanțele întreprinderilor .”

,, Inteligibilitatea . O calitate esențială a informațiilor furnizate de situațiile financiare este aceea că ele trebuie să fie ușor ințelese de utilizatori.În acest scop , se presupune că utilizatorii dispun de cunoștinte suficiente privind desfasurarea afacerilor și activitaților economice, de noțiuni de contabilitate și au dorința de a studia informațiile prezentate,cu atenșia cuvenită.”

,, Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare sunt însoțite și de limitele prezentării informației contabile , limite ce vizează o prezentare oportună ( care să nu ducă la pierderea relevanței informațiilor prin întârzierea prezentarii lor , dar nici la pierderea credibilitații , printr-o prezentare prea rapidă ), un raport cost-beneficiu rentabil și găsirea unui echilibru între caracteristicile calitative .”

2.4.Principiile contabile și aplicarea lor la întocmirea situațiilor financiare

Conform Ordinului 3055 din 10 noiembrie 2009 ,, elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale și respectând regulile unei contabilitați de angajamente.Potrivit contabilitații de angajamente efectele tranzacțiilor și a altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc ( și nu pe masură ce numerarul sau echivalentul sau este încasat sau plătit ) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.’’

Principiile fundamentale sunt :,, principiul prudenței , permanenței metodelor ,independenței exercițiilor , continuitații, activitații, intagibilitații bilanțului de deschidere, necompensării, costurilor istorice,etc.’’

,,Principiul prudenței constă in aprecierea reală a faptelor astfel încât să se evite riscul de transfer asupra viitorului , a incertitudinilor prezente, susceptibile să greveze patrimoniul și rezultatele întreprinderii.

Principiul este legat de evaluarea patrimoniului , în înțelegerea modului de operare solicită prezentarea regulilor de evaluare aplicabile elementelor patrimoniale .

În evaluarea elementelor patrimoniale se disting patru momente, prevăzute in mod concret în legislația contabilă în vigoare și anume :

a)evaluarea la data intrării in patrimoniu ;

b)evaluarea la data inventarierii elementelor patrimoniale;

c)evaluarea la închiderea exercițiului ;

d)evaluarea la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum.

Primele două momente creează premisele aplicării prudenței , iar cel de-al treilea realizează efectiv aplicarea acestuia.’’

,,Principiul permanenței metodelor , conform acestui principiu metodele de evaluare și politicile contabile , în general , trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul .

Dacă entitatea are dificultați în a face distincție între o modificare de politică contabilă și o modificare de estimare, aceasta se tratează ca o modificare a estimării .’’

,, Principiul independenței exercițiilor, presupune calcularea cheltuielilor și veniturilor pe masura obținerii sau angajării lor ( și nu cu ocazia încasării sau plățiilor)și repartizarea lor în perioada respective.

Independența exercițiilor presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor aferente activității întreprinderii pe măsura angajării activitații lor și trecerii lor în rezultatul exercițiului la care se referă.’’

,,Principiul evaluării separate a elementelor de active și de datorii.Conform acestui principiu,componentele elementelor de activ și de datorii trebuie evaluate separat.” ,,Principiul continuității activității , presupune că entitatea își continuă in mod normal funcționarea , fară a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității .O entitate nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza continuității activității dacă organele de conducere stabilesc după data bilanțului fie că intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia , fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora .’’

,,Principiul intangibilității bilanțului de deschidere.

Bilanțul de deschidere a unui nou exercițiu financiar trebuie să corespundă bilanțului de încheiere a exercițiului precedent . Se interzice modificarea patrimoniului de la sfârșitul anului ce trebuie raportat la începutul anului viitor.Acest lucru este dovada integritații patrimoniale și a informării corecte a utilizatorilor externi.’’

,,Principiul necompensării.Orice compensare între elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă. Toate creanțele și datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitatea, pe bază de documente justificative.Eventualele compensări între creanțe și datorii față de aceeași entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare.

În cazul schimbului de active , în contabilitate se evidențiază distinct operațiunea de vânzare/ scoatere din evidență și cea de cumpărare / intrare în evidență , pe baza documentelor justificative , cu înregistrarea tuturor veniturilor și cheltuielilor aferente operațiunilor . Tratamentul contabil este similar și în cazul prestărilor reciproce de servicii.’’

,,Principiul prevalenței economicului asupra juridicului.Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se face ținând seamna de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate,și nu numai de forma juridică a acestora.”

,,Principiul costurilor istorice, constă în a conserva în structurile bilanțiere ale valorilor de intrare care sunt valori de referință, cu caracter istoric , corectarea acestora facându-se numai în seama amortismentelor și provizioanelor .

Avantajele aplicării acestui principiu constă în simplitatea calculelor, asigurarea comparabilității în timp și spațiu a datelor contabile, posibilități suplimentare de control . Se apreciază ca o contabilitate legată de costurile istorice este:permanentă , deoarece permite măsurarea calității deciziilor trecute , obiectivă deoarece se bazează pe tranzacții reale constatate cu documente de intrare in patrimoniu , ușor de stabilit și de înțeles , utilizabilă pentru calculul performanțelor , confirmat în foarte multe țari de către practica seculară. ”

,,Principiul pragului de semnificație.Valoarea elementelor din bilanț și de cont de profit și pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată dacă:

a)acestea reprezintă o sumă nesemnificativă,(…);

b)o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate,cu condiția ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.”

CAPITOLUL 3. ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

3.1.Situațiile financiare anuale , definiții

În contabilitatea americană , Financial accouting Standards Board ( FASB), definește ,, situațiile financiare reprezintă elementul central al raportării financiare , reprezentând principalul scop al comunicării informației contabile către cei din exteriorul întreprinderii.”

În contabilitatea franceză , situațiile financiare se mai numesc ,, documente contabile de sinteză“ în care sunt prezentate rezultatele financiare ale întreprinderii.

Situațiile financiare reprezintă o pozitie financiară a întreprinderii , care oferă informații legate de poziția financiară și performanțele întreprinderii în game diversificate.

Situațiile financiare generale sunt menite să satisfacă nevoia utilizatorilor care nu cer rapoarte de adaptare specifice informației .

Situațiile financiare consolidate sunt reprezentate de o societate mamă, care are mai multe filiale pe care le controlează fiind o întreprindere unică .

Situațiile financiare combinate sunt situații de ansamblu a întreprinderii , dar fară legatură la capital , existând doar o legatură de coeziune .

Situațiile financiare întocmite de instituțiile publice , se fac anual sau trimestrial , conform unor norme date de Ministerul Economiei și Finanțelor .

Situațiile financiare cuprind ,contul de profit și pierdere , bilanțul, situația fluxurilor de numerar sau trezorerie ,situația modificării capitalului propriu ,note explicative.

3.2. Bilanțul contabil

Bilanțul este considerat cel mai important document prin care situațiile financiare informează utilizatori.

Bilanțul este un document de sinteză în care sunt prezentate elemente de active , capital propriu și datoriile entitaților .

Bilanțul trebuie întocmit obligatoriu în fiecare an . Bilanțul îndeplinește și câteva funcții:

a)Funcția de generalizare , această funcție grupează date din contabilitatea curentă având în vedere criterii stabilite și oferă o imagine a situației economico –financiare a întreprinderii.

b)Funcția de analiză a mersului activității economice – financiare , prin această funcție se realizează o analiză periodică a indicatorilor și rezultatelor și se iau măsuri pentru perfecționarea activității economice .

c)Funcția previzională , prin această funcție bilanțul oferă unități patrimoniale , orietări privind activitatea în funcție de rezultatul activității curente .

Bilanțul este cunoscut sub 2 forme :

în formă de tablou care are în componentă două părți , în partea stângă activul , iar în partea dreaptă pasivul .

in formă bilanțul vertical .

Bilanțul de tip tablou arată o egalitate între resursele și utilizările întreprinderii, iar bilanțul vertical pune în ordine structura patrimonială.

Activul bilanțier este reprezentat de destinația și lichiditatea unor bunuri economice.

Pasivul bilanțier este constituit din surse de finanțare a unor bunuri economice .

Activele sunt rezultatele evenimentelor din trecut și care vor transmite evenimente economice viitoare. Activul va fi recunoscut în bilanț doar dacă este probabilitatea că va genera un beneficiu in viitor .

,,Datoriile reprezintă o obligație actuală a întreprinderi ce decurge din evenimentele trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice .’’

Capitalul propriu este reprezentat de un interes rezidual al unor proprietari de active dupa ce își vor deduce toate datoriile.

Formatul cerut entităților economice pentru bilanțul contabil este următorul :

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale

1. Cheltuieli de constituire

2. Cheltuieli de dezvoltare

3. Concesiuni, brevete , licențe, mărci , drepturi și valori similare și alte imobilizări necorporale

4. Fondul comercial

5. Avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție

II.Imobilizări corporale

1. Terenuri și construcții

2. Instalații tehnice și mașini

3. Alte instalații, utilaje și mobilier

4. Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție

III. Imobilizări financiare

1. Acțiuni deținute la entitațile afiliate

2. Împrumuturi acordate entităților afiliate

3. Interese de participare

4. Împrumuturi acordate entitaților de care compania este legată in virtutea intereselor de participare.

5. Investiții deținute ca imobilizari

6. Alte împrumuturi

B. Active circulante

I. Stocuri

1. Materii prime și materiale consumabile

2. Producția în curs de execuție

3. Produse finite și mărfuri

4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri

II. Creanțe

1. Creanțe comerciale

2. Sume de încasat de la entitățile afiliate

3. Sume de incasat de la entitățile de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

4. Alte creanțe

5. Capital subscris și nevărsat

III. Investiții pe tremen scurt

Acțiuni deținute la entitățile afiliate

Alte investiții pe termen scurt

IV.Casa și conturi la banci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

1. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni , prezentându-se separate împrumuturile din emisiune de obligațiuni convertibile

2. Sume datorate instituțiilor de credit

3. Avansuri încasate în contul comenzilor

4. Datorii comerciale – furnizori

5. Efecte de comert de plătit

6. Sume datorate entitaților afiliate

7. Sume datorate entitaților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

8. Alte datorii, inclusive datorii fiscale și datorii pentru asigurarile sociale

E. Active circulante nete, respective datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

1. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni , prezentându-se separat

împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile

2. Sume datorate instituțiilor de credit

3. Avansuri încasate în contul comenzilor

4. Datorii comerciale – furnizori

5. Efecte de comert de plătit

6. Sume datorate entitaților afiliate

7. Sume datorate entitaților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale și datorii pentru asigurările sociale

H. Provizioane

1. Provizioane pentru pensii și alte obligații similare

2. Provizioane pentru impozite

3. Alte provizioane

I. Venituri în avans

J. Capital și rezerve

I. Capital subscris (prezentându-se separate capitalul vărsat ți cel nevărsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

Rezerve

Rezerve legale

Rezerve pentru acțiuni proprii

Rezerve statutare sau contractuale

Alte rezerve

V. Rezultatul reportat

VI.Rezultatul exercițiului financiar.

3.3.Contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere arată performanțele activității de a satisface nevoia cât mai multor consumatori.

Contul de profit și pierdere prin informațiile sale arată o capacitate a unități care va genera fluxuri de numerar pe viitor prin utilizare de resurse de la agentul economic .

,,Contul de profit și pierdere are 2 forme :

Sub formă de cont , cu prezentarea cheltuielilor și pierderilor în partea stângă și a veniturilor și profiturilor în partea dreaptă ;

Sub formă de listă , prin deducerea cheltuielilor din venituri pentru a arăta modul de formare a rezultatului.’’

Contul de profit și pierdere conține:cifra de afaceri , venituri , cheltuieli , profit sau pierdere din rezultatul reportat.

Veniturile reprezintă creșterea beneficiului economic din perioada contabilă prin intrări de active și sunt recunoscute în contul de profit și pierdere după gradul de certitudine .

Cheltuielile reprezintă scăderea valori activelor prin deducerea de capital propriu.

,,Formatul cerut entitaților economice pentru contul de profit și pierdere este următorul :

1. Cifra de afaceri netă

2. Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție

3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale și capitalizată

Alte venituri din exploatare

TOTAL VENITURI DIN EXPLOATARE

4. a)Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile

b)Alte cheltuieli externe

c)Cheltuieli privind mărfurile

5. Cheltuieli cu personalul

a)Salarii și indemnizații

b)Cheltuieli cu asigurările și protecția socială

7. a)Ajustarea valorii imobilizarilor corporale și necorporale

b)Ajustarea valorii activelor circulante

8. Alte cheltuieli de exploatare

TOTAL CHELTUIELI DE EXPLOATARE

PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE

9. Venituri din interese de participare

10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

11. Venituri din dobânzi

TOTAL VENITURI FINANCIARE

12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante

13. Cheltuieli privind dobânzile

TOTAL CHELTUIELI FINANCIARE

PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă)

14. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(Ă)

15.Venituri extraordinare

16. Cheltuieli extraordinare

17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ

PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă)

18. Impozitul pe profit

19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) EXERCIȚIULUI FINANCIAR

3.4.Situația modificării capitalurilor proprii

Capitalul propriu este un element foarte important pentru întreprindere și care afectează fondurile proprii și vor fi prezentate în situații financiare distincte.

Situațiile modificărilor capitalului propriu sunt prezentate în componențe separate ale situațiilor financiare .

,,Situația modificărilor capitalurilor proprii are ca obiective:

-să calculeze câștigurile și pierderile totale rezultate din activitățile întreprinderii în cursul perioadei ;

– să analizeze elementele acestor modificări pentru a putea evalua performanța întreprinderii și capacitatea sa de a genera fluxuri de numerar.”

Situația modificări capitalului propriu este pentru situațiile financiare o componentă separate .Această componentă prezintă toate variantele suferite de capitalul propriu în exercițiul financiar . În urma acestor informații se poate arăta menținerea capitalului și profit sau pierdere pentru societate.

Situația modificări capitalului propriu arată :

-profit net sau pierdere netă

-venit și cheltuială

-modificarea politicilor contabile și corectarea unor erori considerate fundamentale .

,,Situația modificărilor capitalurilor proprii este prezentată sub forma unei matrici în care pe deoparte este reflectată o cauză a modificării capitalurilor proprii(modificarea politicilor contabile , distribuire de dividende, emisiune de capital , reevaluare, diferențe de conversie , etc), iar pe de altă parte sunt prezentate elemente componente ale capitalului propriu .În acest fel este analizat impactul acestor cauze asupra elementelor de capitalul propriu.’’

,,În România , în prezent , Situația modificărilor capitalului propriu este obligatorie potrivit Reglementărilor contabile conform cu Directivele europene doar pentru societațile care depășesc două dintre criteriile de mărime precizate în Ordinul 3055/2009 și reflectă toate variațiile capitalului propriu , inclusiv tranzacțiile cu proprietarii. Se adoptă ca format de prezentare în situațiile financiare un model asemănător modelului Situația câștigurilor și a pierderilor recunoscute pe care îl complectează cu celelalte informații privind capitalurile.’’

3.5 Situația fluxurilor de numerar sau trezorerie

,,Trezoreria este considerată un indicator principal pentru analiza financiară , deoarece oferă informații privind variația valorilor elementelor de trezorerie între începutul și sfârșitul unei perioade , dar și structura acestei variații generate de specificul tranzacțiilor desfășurate de întreprindere . O întreprindere care generează în mod constant o trezorerie semnificativă este în același timp solvabilă, rentabilă și aptă să-și asigure dezvoltarea . Din acest motiv ,obiectivul unei situații a variației trezoreriei este de a furniza informații despre capacitatea întreprinderii de a genera lichidităti, și despre utilizarea pe care întreprinderea le-a dat-o acestora în cursul exercițiului încheiat.’’

Situația fluxurilor de numerar reprezintă fluxuri de numerar ale societații fiind clasificate ca activitați de exploatare , investiție și finantare.

,, Tabloul fluxurilor de numerar se întocmește analizând cifrele din bilanț , conform diferitelor secțiuni standard ale situației fluxurilor de numerar , potrivit unuia dintre modelele prevazute în Standardul Internațional de contabilitate nr.7 Conform acestei norme internaționale , prezentarea informațiilor se poate face prin două metode:

-metoda directă, prin intermediul căreia se detaliază principalele clase de încasări și plăți brute în numerar;

-metoda indirectă, care presupune ajustarea pierderii brute sau profitului înainte de impozitare cu efectele tranzacțiilor care nu au natura de numerar , cu angajamentele de încasări și plăți din exploatare trecute sau viitoare și elemente de venituri și cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investiții sau finanțări.’’

,,Fluxul de numerar din exploatare , care reprezintă în principal diferența dintre încasările de la clienți și plățile față de furnizori și salariați , furnizeaza investitorilor o informație complementară rezultatului furnizat de contabilitatea de angajamente , fiind un bun indicator pentru măsurarea performanței întreprinderii.’’

3.6.Notele explicative

,,Notele explicative conțin informații suplimentare , relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute . Notele explicative trebuie prezentate într-o manieră sistemică . Fiecare element semnificativ al bilanțului , contului de profit și pierdere, situației fluxurilor de trezorerie și al situație modificarilor capitalului propriu trebuie să fie însoțit de o trimitere la nota care cuprinde informații legate de acel element semnificativ ”

,,Notele la situațiile financiare reprezintă o componentă a situațiilor financiare cerută de orice referențial contabil .IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare conține referințe detaliate privind conținutul Notelor și modalitățile de prezentare .Scopul întocmirii și prezentării Notelor rezidă în dezvoltarea și complectarea informațiilor prezentate în celelalte componente ale situațiilor financiare .’’

,,Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori este necesară , pentru buna lor înțelegere:

-numele întreprinderii care face raportarea;

-faptul ca situațiile financiare sunt proprii întreprinderii și nu grupului ;

-data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare ;

-moneda în care sunt întocmite situațiile financiare;

-exprimarea cifrelor incluse în raportare ( de exemplu , mii lei ).’’

În elementele menționate în note vor fi prezentate sumele corespunzătoare anului precedent la care se face referite . În cazul în care suma nu este comparabilă va trebui ajustat, facându-se apoi rezultatul ajustării, modul și motivele efectuării acesteia.

,,În cadrul situațiilor financiare anuale se vor prezenta următoarele note explicative :

Nota 1 Active imobilizate

Nota 2 Provizioane.

Provizioanele prezentate în bilanț la Alte provizioane ‘’ trebuie descries în notele explicative , dacă acestea sunt semnificative .

Nota 3 Repartizarea profitului ‘’

Nota 4 Analiza rezultatului din exploatare

Nota 5 Situația creanțelor și datoriilor

În cazul datoriilor , în nota explicativă vor fi menționate informații cu privire la :

-clauze legate de achitarea datoriilor ;

-ratele dobânzii aferente împrumuturilor ;

-datoriile pentru care au fost depuse garații sau au fost constituite ipoteci (mentionându-se valoarea datoriei și valoarea și natura garanției sau ipotecii);

-valoarea obligațiilor pentru care s-au constituit provizioane ;

-valoarea obligațiilor privind plata pensiilor .

Nota 6 Principii. Politici și metode contabile

Nota 7 Participanții și surse de finanțare

Nota 8 Informații privind salariații și membrii organelor de administrație , conducere și de supraveghere.

Nota 9 Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari.

Nota 10 Alte informații.’’

CAPITOLUL 4. ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR

FINANCIARE LA SC.HELIOS.S.A

4. 1. Prezentarea unitãții patrimoniale

Societatea comercială S.C HELIOS S.A Aștileu înființată în 1885 sub denumirea de HEPHAISTOS , având ca obiect de activitate fabricarea varului și a țiglelor , unitatea este naționalizată în 1948, transformându-se în întreprinderea de Produse Refractare Aștileu.Se schimbă obiectul de activitate, devenind un mare producător de cărămizi refractare silico aluminoase.Prin legea 31/1990 , se transformă în societate pe acțiuni , sub denumirea de S.C.HELIOS.S.A ; datorită mutațiilor din economia națională , a reducerii drastice a producției de oțel , unitatea este obligată să se reprofileze în funcție de piață și de dotările existente , astfel încât sunt asimilate în fabricație materiale de construcții (cărămizi de construcții , blocuri ceramice cu goluri verticale și cărămizile speciale pentru coșuri de fum ) , precum și gresia refractară antiacidă , produs pentru care unitatea este unică producătoare din țară .

Prosusele fabricate de societate sunt conforme standardelor naționale ; in anul 2003 societatea a obținut certificarea pentru Sistemul de Management al calității conform SR EN ISO 9001: 2001 ;

În anul 2008 s-a implementat de către organismul de certificare TUV RHEINLAND INTERCERT Sistemul de Management integrat de mediu conform ISO 14001: 2004 și este în curs de implementare Sistemul de Management în securitate ocupațională în muncă , respective conformitatea produselor este certificată de către QUALITY CERT BUCUREȘTI – Certificat de Acreditare SR EN 45011:2001.

Societatea deține Autorizație Integrată de Mediu emisă de Agenția Regională pentru Protecția Mediului Cluj Napoca.

S.C. HELIOS S.A are sediul în localitatea Aștileu nr. 236 , județul Bihor , inmatriculată la Registrul Comerțului, sub nr.J05/216.1991.

4.2. MANAGEMENT ȘI PERSONAL

Grupul este condus de dl. ec. Vasile DAN , proprietar și administrator unic al DAN Steel Negrești –Oaș.

La S.C HELIOS S. Consiliul de administrațe este format din :

– Dorel COBÂRZAN – președinte

– Daniel Vasile DAN – membru

– Calin CARDOȘ- membru

Conducerea executivă a societăți este asigurată de:

Ing .Dorel COBÂRZAN– Director General

Ec.Adina BOHUS-Director Economic

Acționarii societății și participația la capitalul social sunt:

4.3.PRODUSELE ȘI SERVICIILE

Obiectul de activitate a societăți este de producerea și comercializarea a următoarelor produse :

– cărămizi refractare

– blocuri ceramice

– cărămizi pentru construcții

– gresie refractară antiacidă

– sisteme de coșuri de fum

– mortare și betoane refractare

Produsele realizate de S.C HELIOS S.A. sunt desținate cu preponderența pieței interne, dar și celei externe.

Produsele fabricate cu perponderență sunt cărămizile refractare , cărămizi pentru construcții , coșuri de fum , gresie refractară antiacida, mortare și betoane refractare.

Produsele finite din nomenclatorul de producție al societății cuprinde peste 4000 de sorto-tipo-dimensiuni. Gama dimensională fiind foarte variată, iar procesul de producție întingându-se pe un termen mediu de 20-60 zile.

Cărămizile refractare și cărămizile pentru construcții au aspecte diverse.Asfel:

cărămizile refractare standardizate sunt ambulate pe paleți tip euro care sunt infoliați și etichetați , aproximativ 1 tona pe palet.

cărămizile refractare nestandardizate se ambalează în boxe metalice , carton ondulat între rânduri , cu tonaj diferențiat în funcție de comandă.

cărămizile roșii pline pentru construcții sunt ambulate pe palet și infoliate, aproximativ 1,1 tone pe palet .

cărămizi pentru coș sunt ambulate pe palet aproximativ 1 tona pe palet și dublu infoliate.

mortarele și betoanele refractare sunt ambalate in saci de hârtie, 25 kg .

4.4. AMPLASAMENTUL ÎNTREPRINDERII

S.C HELIOS S.A produce cărămizi refractare și materiale de construcții într-un spațiu unitar și compact adecvat activității în loc Aștileu , jud.Bihor .Amplasamentul unități este lângă drumul național, aproape la 6 km de soseaua DN.Dispune de facilități mari de transport-incărcare-descărcare auto și CFR, prin dotare cu rampe adecvate auto și linii CFR uzinale. De asemenea întreprinderea este dotată cu uzină de apă , stație de epurare și tratare a apei reziduale. Totodată dispune și de terenuri și construcții care vor putea face obiectul unor dezvoltări ulterioare a unor noi capacități de producție .

Alte avantaje:

– dotare cu poduri rulante pentru manipulări rapide;

– spații suficiente pentru birouri și vestiare;

– spații mari pentru depozitare;

– conexiune prin CFR;

– Distanța de 40km față de cel mai apropiat aeroport ;

– Infrastructura modernă de comunicații internet-fax-telefon

4.5. Situațiile financiare întocmite la S.C.HELIOS S.A și principalii indicatori economico-financiari de analiză a activității agentului economic.

Cadrul conceptual al Standardelor Internaționale de Contabilitate prevede ca situațiile financiare să-și realizeze obiectivul prin intremediul următoarelor documente :

bilanțul

Contul de profit și pierdere

Situația modificăii capitalurilor proprii

Situația fluxurilor denumerar

Politicile contabile și notele explicative

Obiectivul situațiilor financiare este acela de a prezenta fidel informații despre poziția financiară, performanțele și modificărilor poziției financiare a întreprinderii, utile pentru luarea deciziilor economice.

Poziția financiară (capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului) a unei întreprinderi este reflectată prin bilanț, cu ajutorul resurselor economice controlate(activele), structurii de finanțare (datorii și capitaluri proprii), precum, și cu ajutorul unor indicatori economic-financiari importanți precum lichiditate și solvabilitate.Bilanțul oferă informații esențiale despre capacitatea întreprinderiii de a degaja fluxuri viitoare de numerar și echivalente de numerar, despre necesitățile de creditare viitoare și capacitatea de onorare a acestora, despre repartizările viitoare către creditori, acționari sau alte categorii.

Performanța-contul de profit și pierdere Performanțele ( capacitatea de a genera profit ) întreprinderilor reflectă capacitatea de a genera fluxuri viitoare de numerar(venituri realizate) prin utilizarea resurselor existente(cheltuieli ale perioadei), precum și gradul de eficiență în utilizarea de noi resurse.

Situația fluxurilor de numerar se referă la modificarea poziției financiare a întreprinderii, pentru a fi evaluată capacitatea de generare a fluxurilor viitoare de numerar, în cadrul principalelor grupe de activități.În acest sens a fost elaborată situația fluxurilor de numerar din activitatea de exploatare, din activitatea de finanțare și din activitatea investițională și influențele acestora asupra numerarului și echivalentelor de numerar.

Situația modificări capitalurilor proprii detaliază variațiile fiecărui element al activului net( capitaluri prroprii) in cursul perioadei este prezentat distinct profitul net sau pierderea netă a perioadei sau precum și elementele de venit sau cheltuială, câștig sau pierdere care sunt recunoscute direct în capitalurile proprii(surplusul din reevaluare sau anumite diferențe de curs valutar).

Principalii indicatori economico- financiari calculați la S.C.HELIOS S.A. sunt:

1.Indicatori de lichiditate

a)indicatorul lichidității curente

oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente . Se recomandă valoare acceptabilă-în jurul valorii de 2.

b)-indicatorul lichidității imediate:

acest indicator se mai numește indicatorul test acid.

2.Indicatori de risc

a) gradul de îndatorare:

3.Indicatori de activitate

a) viteza de rotație a stocurilor :

aproximează de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exercițiului financiar.

b) viteza de rotație a debitelor clienți :

exprimă numărul de zile până la data la care debitoru își achită

datoriile către întreprindere.

c) viteza de rotație a creditelor furnizori:

Aproximează numărul de zile de creditare pe care întreprinderea îl obține de la furnizorii săi.

d)viteza de rotație a activelor imobilizate:

evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită cantitate de active imobilizate.

e)viteza de rotație a activelor totale:

Organizarea contabilități la S.C.HELIOS S.A.

Contabilitatea este organizată pe jurnale. Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris ce stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor contabile se păstrează timp de 10 ani în arhiva unității, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează 50 ani.

Registrele de contabilitate precum și documentele justificative se păstrează în arhivă , în forma lor originală, grupate funcție de natura operațiunilor și în ordine cronologică în cadrul exercițiului financiar la care se referă.

Evaluarea posturilor cuprinse în balanța și situațiile financiare ale întreprinderii se efectuează cu respectarea principiilor contabile și anume:

principiul continuității activității- întreprinderea își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil.

principiul permanenței metodelor – presupune continuitatea aplicări acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultateor, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.

principiul prudenței – valoarea oricărui element trebuie determinată pe baza principiului prudenței.Se au in vedere următoarele aspecte :

a) se iau în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exercițiului.

b) se ține seama de toate obligațiile previzibile și de pierderile potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului financiar.

c) se ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau pierdere.

– principiul independenței exercițiului – se iau în considerare toate veniturile și cheltuielile corespunzătoare exercițiului fianciar pentru care se face raportarea , făra a se ține seama de data încasării sumelor sau a efectuării plătilor .

– principiul evaluării separate a elementelor de active și de pasiv.Pentru stabilizarea valorii totale corespunzătoare unei poziții din bilanț se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

– principiul intangibilității – bilanțul de deschidere al unui exercițiu trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere a execițiului precedent.

– principiu necompensării – valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive.

– principiul prevalenței economicului asupra juridicului informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor nu numai forma lor juridică.

– principiul pragului de semnificație orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare.

4.6.Studiu de caz

1. SC.HELIOS S.A încasează în numerar în data de 25.12.2013, de la clientul SC Sabanico SRL contravaloarea facturii 000025/25.12.2013.

5311 “Casa in lei” = 4111 “ Clienți “ 2.680,00

Conform chitanței nr. 000006/25.12.2013

2. SC.HELIOS S.A se aprovizionează în data de 26.12.2013 cu tichete de masă în valoare de 271,24 lei conform Facturii fiscale nr.3895146/26.12.2013 emisă de SC”SODEXO ROMANIA ”SRL și a Notei de recepție și constatare de diferențe nr. 03/26.12.2013.

% = 401 ,,Furnizori” 271,24

5328 ,,Tichete de masă” 270,00

628 ,,Alte cheltuieli cu serviciile

executate de terți” 1,00

4426 ,,TVA deductibilă” 0,24

Conform Facturii fiscale nr.3895146/26.12.2013

Notei de recepție și constatare de diferențe nr. 03/26.12.2013.

3. Se achită la SC“SODEXO ROMANIA”SRL, contravaloarea facturii nr. 3895146/26.12.2013 prin virament bancar , conform Ordinului de plată 01/26.12.2013 și a extrasului de cont nr.39/26.12.2013.

401"Furnizori" = 5121 "Conturi în lei" 271,24

Conform Ordinului de plată 01/26.12.2013.

Extrasului de cont nr.39/26.12.2013.

4. Se achită la SC“CIVEST ”SRL, contravaloarea facturii nr. 8651261/25.12.2013 conform chitanței nr 5847625/25.12.2013.

401"Furnizori" = 5311 "Casa in lei" 1173,35

Conform chitanței nr 5847625/25.12.2013.

5. Se achită avansurile acordate personalului în data de 27.12.2013, conform listei de avans chenzinal și a Registrului de casa.

425,,Avansuri acordate personalului” = 5311"Casa in lei" 300,00

Conform listei de avans chenzinal și a Registrului de casa.

6. Se achită salariile pe luna noiembrie în data de 27.12.2013, conform statului de plată.

421"Personal salarii datorate " = 5311 "Casa în lei" 1361,00

Conform statului de plată.

7. Se depune în numerar la bancă în data de 27.12.2013 suma de 300,00 lei,conform foii de vărsământ nr.3/27.12.2013.

581 ‘’Viramente interne” = 5311 “Casa in lei’’ 300,00

Conform foii de vărsământ nr.3/27.12.2013.

8. Înregistrarea depunerii de numerar în cont,conform extrasului de cont nr. 41/27.12.2013.

5121 “Banca in lei” = 581 “Viramente interne” 300,00

Conform extrasului de cont nr.41/27.12.2013.

9.Se acordă în numerar la data de 28.12.2013 angajatului Popa Daniel pentru efectuarea unor plăți sub formă de avans de trezorerie în sumă de 620 lei,conform dispoziției de plată nr.75/28.12.2013

542 “Avans de trezorerie ‘’ = 5311 “Casa in lei’’ 620,00

Conform dispoziției de plată nr.75/28.12.2013.

10.În data de 28.12.2013 angajatul Popa Daniel achizitionează rulmenți de la S.C.ALFA.S.R.L care se vor achitata din avansul de trezorerie,conform facturii fiscale nr.1081/28.12.2013 și a notei de receptie și constatare de diferențe nr.04/28.12.2013.

% = 401 ,,Furnizori” 620,00

3024 ,,Piese de schimb” 500,00

4426 ,,TVA deductibilă” 120,00

Conform facturii fiscale nr.1081/28.12.2013.

Notei de receptie și constatare de diferente nr.04/28.12.2013.

11.Se achită factura către furnizorul S.C.ALFA.S.R.L,din avansul de trezorerie din data de 28.12.2013,conform chitanței nr.07/28.12.2013.

401 ,,Furnizori” = 542 ,,Avansuri de trezorerie” 620,00

Conform chitanței nr.07/28.12.2013.

12. SC.HELIOS.S.A se aprovizionează în data de 28.12.2013 cu argilă gri 75 (4000 kg x 4,30 lei/kg +TVA 24%), argilă gri 69(2500 kg x 4,40 lei/kg +TVA 24%), conform Facturii fiscale nr. 4855851/28.12.2013 emise de SC”Plastrans”SRL și a Notei de recepție și constatare de diferențe nr. 05/28.12.2013.

% = 401 "Furnizori" 34968,00

301 "Materii prime" 28200,00

4426 "TVA deductibilă’’ 6768,00

Conform Facturii fiscale nr. 4855851/28.12.2013

Notei de recepție și constatare de diferențe nr. 05/28.12.2013.

13. SC.HELIOS.S.A se aprovizionează în data de 29.12.2013 cu argilă rosie (25 kg x 1,12 lei/kg +TVA 24%), nisip (25 kg x 1,10 lei/kg+ TVA 24%), deșeu (160 kg x 4,80 lei/kg+ TVA 24%), argilă gri 69 (25 kg x 6,50 lei/kg +TVA 24%), conform Facturii fiscale nr. 8651261/29.12.2013, , emise de SC”Civest”SRL și a Notei de recepție și constatare de diferențe nr. 06/29.12.2013.

% = 401 "Furnizori" 1222,64

301 "Materii prime" 986,00

4426 "TVA deductibilă" 236,64

Conform Facturii fiscale nr. 8651261/29.12.2013

Notei de recepție și constatare de diferențe nr. 06/29.12.2013.

14.În luna decembrie 2013 s-au dat în consum argilă roșie în valoare de 3415,85 lei conform bonului de consum nr.01/28.12.2013.

601 "Cheltuieli cu materiile prime" = 301 "Materii prime" 3.415,85

Conform bonului de consum nr.01/28.12.2013

15.SC.HELIOS.S.A achiziționează în data de 28.12.2013 o mașină de presat caramidă cu prețul de cumpărare de 10.000 lei plus TVA,conform facturii fiscale nr.234/28.12.2013 și a notei de recepție și constatare de diferențe nr.07/28.12.2013.

% = 404 ,,Furnizori de imobilizari” 12.400,00

2131 ,,Echipamente tehnologice” 10.000,00

4426 ,,TVA deductibilă” 2.400,00

Conform facturii fiscale nr.234/28.12.2013

Notei de recepție și constatare de diferențe nr.07/28.12.2013

16.Se achită factura, conform ordinului de plată nr.02/28.12.2013 și a extrasului de cont nr.56/28.12.2013.

404 ,,Furnizori de imobilizari” = 5121 ,,Conturi la banci in lei” 12.400,00

Conform ordinului de plată nr.02/28.12.2013.

Extrasului de cont nr.56/28.12.2013.

17.S.C HELIOS S.A vinde în data de 26.12.2013 caramidă roșie în valoare de 8.000 de lei,plus TVA,conform facturii fiscale nr.15/26.17.2013.

4111 ,,Clienți” = % 9.920,00

701 ,,Venituri din vânzarea produselor finite” 8.000.00

4427,,TVA colectată” 1.920.00

Conform facturii fiscale nr.15/26.17.2013.

18.Scoaterea din evidență a produselor finite vândute.

711 ,, Variația stocurilor” = 345 ,,Produse finite” 9.920,00

19.În data de 26.12.2013 se incasează prin bancă contravaloarea facturii fiscale nr.15/26.17.2013,conform extrasului de cont nr.81/26.12.2013.

5121 ,,Conturi la banci in lei” = 4111 ,,Clienți” 9.920,00

Conform extrasului de cont nr.81/26.12.2013.

20.SC.HELIOS.S.A achiziționează în data de 27.12.2013 un program informatic cu prețul de 3000 lei plus TVA,conform facturii fiscale nr.7342/27.12.2013 și a notei de recepție și constatare de diferențe nr.08/27.12.2013.

% = 404 ,,Furnizori de imobilizari” 3.720,00

208 ,,Alte imobilizari necorporale” 3.000,00

4426 ,,TVA deductibilă” 720,00

Conform facturii fiscale nr.7342/27.12.2013.

Notei de recepție și constatare de diferențe nr.08/27.12.2013.

21.Se va achita în numerar contravaloarea facturii de achiziție a programului informatic,conform chitanței nr 08/27.12.2013.

404 ,,Furnizori de imobilizari” = 5311 ,,Casa in lei” 3720,00

Conform chitanței nr 08/27.12.2013.

22. Se inregistrează în contabilitate amortizarea lunară a programului informatic.

-Amortizarea lunară a programului (3000:3 ani:12 luni=83,33)

6811,,Cheltuieli de explotare privind = 2808 ,,Amortizarea altor imobilizari 83,33

amortizarea imobilizarilor” necorporale”

23.SC.HELIOS.S.A înregistrează în contabilitate în data de 25.12.2013 următoarele operațiuni conform statului de plată anexat,pentru luna noiembrie.

641,,Cheltuieli cu salariile personalului” = 421,,Personal-salarii datorate” 2330,00

Conform statului de plată anexat.

24. În data de 25.12.2013 se înregistrează reținerile din salarii ale angajatorului din salariile brute a angajatului.

421,,Personal-salarii datorate” = % 969,00

4312 ,,CAS”(10,5%) 245,00

4372 ,,CFS”(0,5%) 12,00

4314 ,,CASS”(5,5%) 128,00

444 ,,Impozitul pe venituri de natura

salariilor” 284,00

425 ,,Avansuri acordate personalului” 300,00

25.S.C.HELIOS.S.A înregistrează în data de 25.12.2013 cheltuieli patronale aferente salariilor.

Contributia entității la asigurarile sociale: 2330,00×20,8%= 484,64 lei

6451,,Contributia unității la asigurarile =4311.01 ,,Contributia unității la asigurarile

sociale”’ sociale” 484,64

Contributia entității la asigurarile sociale de sanatate:2330,00×5,2%=121,16

6453,,Contributia angajatorului pentru =4313.01,,Contributia angajatorului

asig sociale de sănătate” pentru asig sociale de sănătate” 121,16

Contributia entității pentru indemnizațiile de asigurari sociale de sănătate:2330,00×0,85%=20,00

6453,,Contributia angjatorului pentru =4313.02 ,,Contributia angajatorului pentru

asig sociale de sănătate” indemnizațiile de asig sociale

de sănătate” 20,00

Contributia entității la fondul de șomaj:2330,00×0,5%=11,65

6452,,Contributia unității pentru = 4371 ,,Contributia unității la fondul de

ajutorul de șomaj” șomaj” 11,65

Contribuția pentru garantarea salariilor:2330,00×0,25%=6,00

635,,Cheltuieli cu alte impozite,taxe =447 ,,Fonduri speciale-taxe și

și vărsăminte asimilate” vărsăminte asimilate” 6,00

Contributia entității pentru accidente de muncă și boli profesionale:2330,00×0,26%=6,00

6451 ,,Alte cheltuieli privind asig = 4311.02 ,,Alte datorii sociale” 6,00

și protectia socială”

642,,Cheltuieli cu tichete de masă” = 5328 ,,Alte valori” 270,00

acordate salariatilor”

26. SC.HELIOS.S.A platitoare de TVA achiziționează în data de 26.12.2013 argilă roșie în valoare de 1.000 lei plus TVA,conform facturii fiscale nr.8691267/26.12.2013 și a notei de recepție și constatare de diferențe nr.09/26.12.2013.

% = 401 ,,Furnizori” 1.240,00

301 ,,Materii prime” 1.000,00

4426 ,,TVA deductibilă” 240,00

Conform facturii fiscale nr.8691267/26.12.2013.

Notei de recepție și constatare de diferențe nr.09/26.12.2013.

27. În data de 26.12.2013 S.C.HELIOS.S.A obține caramidă P63 în valoare de 40.000 lei.

345 ,,Produse finite” = 711 ,,Venituri aferente costurilor stocurilor

de produse” 40.000

28. În cursul lunii se livrează caramidă refractară la prețul de vânzare de 38.000 lei plus TVA,conform facturii fiscale nr.16/27.12.2013.

4111 ,,Clientii” = % 47.120,00

701 ,,Venituri din vanzarea produselor finite” 38.000 ,00

4427,,TVA colectată” 9.120,00

Conform facturii fiscale nr.16/27.12.2013.

29.Prețul de fabricare al produselor vândute este de 23.500,00 lei,iar decontrea se face prin ordin de plată la finalul lunii,conform ordinului de plată nr.03/30.12.2013

711,,Variația stocurilor” = 345 ,,Produse finite” 23.500,00

Conform ordinului de plată nr.03/30.12.2013.

30. La sfârșitul lunii decembrie 2013 se face regularizarea TVA.

4427,,TVA colectată” = % 11.040,00

4426 ,,TVA deductibilă” 10.484,88

4423,,TVA de plată” 555,12

31.În data de 30.12.2013 se înregistrează închiderea conturilor de rezultat.

% = 121 ,,Profit sau pierdere” 119.420,00

711 ,,Venituri aferente costurilor stocurilor

de produse” 46.000,00

701 ,,Venituri din vânzarea produselor finite” 73.420,00

121 ,,Profit sau pierdere” = % 6.749,63

628 ,,Alte cheltuieli cu serviciile

executate de terți” 1,00

601 "Cheltuieli cu materiile prime" 3.415,85

6811,,Cheltuieli de exploatare privind 166,66

amortizarea imobilizarilor”

641,,Cheltuieli cu salariile personalului” 2.330.00

6451,,Contributia unității la asigurarile 491,00

sociale”

6453,,Contribuția angjatorului pentru 141,00

asig sociale de sănătate”

6452,,Contribuția unității pentru 12,00

ajutorul de șomaj”

635,,Cheltuieli cu alte impozite,taxe 6,00

și vărsăminte asimilate”

642,,Cheltuieli cu tichete de masă” 270,00

32. Societatea SC.HELIOS.S.A înregistrează venituri la 30.12.2013 în valoare de 119.420 lei și cheltuieli deductibile în valoare de 6.749,63 lei .

Calcularea și înregistrarea impozitului 119.420 – 6.749,63 = 112.670,37 x 16% = 18.027,25 lei

691„ Cheltuieli privind impozitul pe profit” = 4411 Impozitul pe profit” 18.027,25

CONCLUZII

Orice întreprindere de oriunde din lume întocmește situații financiare care sunt prezentate utilizatorilor externi.

Situații financiare au ca obiectiv furnizarea de informații în legătură cu rezultatele poziției financiare a întreprinderii.

Poziția financiară oferă informații despre rezultat din bilanț, cont de profit și pierdere , modificarea capitalului propriu , fluxurile de numerar.

Situațiile financiare au în componență și reglementări contabile care constă în ordinal 3055/2009 , legea contabilității nr.82/1991.

Situațiile financiare pornesc de la conturile curente , care sunt verificate de balanța de verificare , care este întocmită cel puțin o dată pe an .

S.C HELIOS S.A la 30.12.2013 are un venit de 119.240,00 de lei si o cheltuiala de 6.749,63.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

C.G.Demetrescu,Istoria contabilitatii ,Edit Stintifica, Bucuresti ,1972

I.N.Evian ,Contabilitate dubla, Bucuresti, 1945

Tr.Tamasan,Bazele stiintifice ale contabilitatii,Editura Stiintifica,Bucuresti,1973

D.Rusu,Bazele contabilitatii,Editura Didactica si pedagogica,Bucuresti,1980

Nicolae Feleaga, Controverse contabile , Editura Economica, Bucuresti , 1996

Dumitru Rusu ,s.a,in studiul ,Inceputurile gandirii contabile romanesti , din lucrarea : Luca Paciolo ‘Tratat de contabilitate in partida dubla ‘,Edit Junimea , 1981

Th.Stefanescu ,Curs de contabilitate inpartida dubla , Bucuresti

C.G.Demetrescu , Studiul organizarii si conducerii contabilitatii intreprinderii ,vol III, Bucuresti

D.Voina,Contabilitate generala , Edit Academica , 1947,

Dumitru Cotlet , Ovidiu Megan ,Ion . Pistol ,,Raportarile financiare ale entitatilor economice “ Timisoara , 2007

R.Petris , Contabilitate generala , vol II, Iasi , 1988,

Valer Pop,Contabilitate financiara,Editura Treira,Oradea,1998

Mariana Farcas,Contabilitate financiara,Editura Universitatii din Oradea,2011

Vasile Patrut,Aristita Rotila,Contabilitate financiara,Editura ALMA MATER,Bacau,2000

Victoria Barbacioru,Contabilitate financiara,Editura CERTI,Craiova,1994

Camelia Iuliana Lungu ,Teorie si practici contabile privind intocmirea si prezentarea situatiilor financiare , Editura CECCAR, 2007

. Claude PEROCHON,Louis DUBRULEE,Contabilitate financiara,Editura Economica,Bucuresti,2002

Mihail Epuran,Valeria Babaita,Carmen Imbrescu,Teoria contabilitatii,Editura Economica,Bucuresti,2004

Victoria Bogdan, Armonizare contabila internationala,Editura Economica,2004

E.Needles s.a,Principiile de baza ale contabilitatii,Editura ARC,Chisinau,2000

Articole:

1. Criteriile de marime prezentale in Ordinul 3.055/2009 (art1,par.1)sunt:

– total active : 3.650.000 Euro ;

– cifra de afaceri neta :7.300.000 euro ;

– numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar :50.

2. Definitie regasita in Guide du responsabile comtable et financier , Edition Lamy , 1999.

Pagini de internet :

1. static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_3055_2009.pdf

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

C.G.Demetrescu,Istoria contabilitatii ,Edit Stintifica, Bucuresti ,1972

I.N.Evian ,Contabilitate dubla, Bucuresti, 1945

Tr.Tamasan,Bazele stiintifice ale contabilitatii,Editura Stiintifica,Bucuresti,1973

D.Rusu,Bazele contabilitatii,Editura Didactica si pedagogica,Bucuresti,1980

Nicolae Feleaga, Controverse contabile , Editura Economica, Bucuresti , 1996

Dumitru Rusu ,s.a,in studiul ,Inceputurile gandirii contabile romanesti , din lucrarea : Luca Paciolo ‘Tratat de contabilitate in partida dubla ‘,Edit Junimea , 1981

Th.Stefanescu ,Curs de contabilitate inpartida dubla , Bucuresti

C.G.Demetrescu , Studiul organizarii si conducerii contabilitatii intreprinderii ,vol III, Bucuresti

D.Voina,Contabilitate generala , Edit Academica , 1947,

Dumitru Cotlet , Ovidiu Megan ,Ion . Pistol ,,Raportarile financiare ale entitatilor economice “ , 2007

R.Petris , Contabilitate generala , vol II, Iasi , 1988,

Valer Pop,Contabilitate financiara,Editura Treira,Oradea,1998

Mariana Farcas,Contabilitate financiara,Editura Universitatii din Oradea,2011

Vasile Patrut,Aristita Rotila,Contabilitate financiara,Editura ALMA MATER,Bacau,2000

Victoria Barbacioru,Contabilitate financiara,Editura CERTI,Craiova,1994

Camelia Iuliana Lungu ,Teorie si practici contabile privind intocmirea si prezentarea situatiilor financiare , Editura CECCAR, 2007

. Claude PEROCHON,Louis DUBRULEE,Contabilitate financiara,Editura Economica,Bucuresti,2002

Mihail Epuran,Valeria Babaita,Carmen Imbrescu,Teoria contabilitatii,Editura Economica,Bucuresti,2004

Victoria Bogdan, Armonizare contabila internationala,Editura Economica,2004

E.Needles s.a,Principiile de baza ale contabilitatii,Editura ARC,Chisinau,2000

Articole:

1. Criteriile de marime prezentale in Ordinul 3.055/2009 (art1,par.1)sunt:

– total active : 3.650.000 Euro ;

– cifra de afaceri neta :7.300.000 euro ;

– numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar :50.

2. Definitie regasita in Guide du responsabile comtable et financier , Edition Lamy , 1999.

Pagini de internet :

1. static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_3055_2009.pdf