Intocmirea Si Executia Bugetului DE Venituri Si Cheltuieli LA Inspectoratul Teritorial DE Regim Silvic Si Cinegetic X

CUPRINS :

CAP. I ASPECTE GENERALE PRIVIND INSPECTORATUL TERITORIAL DE REGIM SILVIC SI CINEGETIC VALCEA…………1

1.1. Prezentarea Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Valcea…………………………………………………….……………..1

1.2. Structura organizatorica a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Valcea …………………………………………..……………7

CAP.II INSTITUTIILE PUBLICE SI ORDONATORII DE CRESITE………………………………………………………………….22

2.1.Organizarea sistemului institutiilor publice ………………………22

2.2. Ordonatorii de credite, definire si atributii…………….…………27

CAP.III PROCESUL BEGETAR ……………………………………….31

3.1.Principiile, regulile si etapele procesului bugetar…………….…31

3.1.1. Principiile si regulile procesului bugetar……………….31

3.1.2. Etapele procesului bugetar…………………………………35

3.2.Principile finantari bugetare si sursele de finantare ale institutiilor publice………………………………………………………………40

3.3.Procesul bugetar – clasificatia bugetara…………………………44

3.3.1.Clasificatia functionala………………………………….…45

3.3.2.Clasificatia economica………………………….……….…48

CAP.IV CONTABILITATEA EXECUTIEI BUGETULUI DE VENITURI SI CHELTUIELI LA INSPECTOTARUL TERITORIAL DE REGIM SILVIC SI CINEGETIC VALCEA……………………………56

4.1. Reguli privind conducerea contabilitatii la institutiile publice………………………………………………………………………….…56

4.2. Documete specifice institutiilor publice…………………………..60

4.3.Deschiderea si repartizarea de credite ……………………………62

4.4.Contabilitatea Cheltuielilor la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Valcea……………………………………………………….65

4.5.Lucrarile contabile la inchiderea execitiului financiar …………72

4.5.1.Inventarierea patrimoniului institutiilor publice………..72

4.5.2.Structura situatilor financiare la institutiilor publice.….73

CUNCLUZII SI RECOMANDARI……………………………….7

=== CAPITOL I ===

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND INSPECTORATUL TERITORIAL DE REGIM SILVIC SI CINEGETIC VALCEA

1.1.Prezentarea Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea cu sediul in Rm. Vâlcea, strada Carol I, nr.37, functioneaza in baza Hotărârii nr.603 din 21 aprilie 2004 pentru reorganizarea si funcționarea Gărzii Naționale de Mediu.

Garda Națională de Mediu este instituție publică și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, în subordinea Autorității Naționale de Control.

Garda Națională de Mediu este un corp specializat de control și inspecție, cu statut specific și atribuții în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării și sancționării încălcării prevederilor legale în domeniul protecției mediului, regimului silvic, pisciculturii, cinegeticii, apelor, solului, aerului, biodiversității, precum și a celor prevăzute în legile specifice domeniului controlului poluării industriale și managementului riscului, fondului de mediu și altor domenii prevăzute de legislația specifică în vigoare.

Garda Națională de Mediu are în subordine:

a) 7 comisariate regionale ale Gărzii Naționale de Mediu, instituții cu personalitate juridică, a căror structură organizatorică include:

1. 35 de comisariate județene ale Gărzii Naționale de Mediu, fără personalitate juridică, organizate ca servicii în cadrul comisariatelor regionale de care aparțin;

2. Comisariatul Rezervației Biosferei "Delta Dunării", fără personalitate juridică, organizat ca serviciu în cadrul comisariatului regional de care aparține;

b) 7 inspectorate teritoriale de regim silvic și cinegetic, instituții cu personalitate juridică, și 35 de inspecții silvo-cinegetice județene, fără personalitate juridică, organizate în cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic și cinegetic de care aparțin.

Inspectoratul Teritoriale de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea este instituție cu personalitate juridica din subordinea Gărzii Naționale de Mediu, organizată ca structura zonala la nivel de direcții, cu competențe limitate teritorial, care coordonează, supraveghează și efectuează prin inspecțiile silvo – cinegetice (ISC) activitatea de control tematic, operativ și inopinat cu privire la respectarea regimului silvic și cinegetic din județele arondate.

Inspecțiile silvo-cinegetice județene din structura organizatorica nu au personalitate juridica, fiind organizate sub forma de compartimente in județele arondate I.T.R.S.C. Vâlcea.

Județele arondate Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea sunt : Vâlcea, Olt, Dolj, Gorj si Mehedinti. Astfel aceasta institutie desfasoara activitatea de coordonare, supraveghere la respectarea regimului silvic si cinegetic prin controale tematice operative si inopinante in suprafata de fond forestier care la nivelul celor cinci judete insumeaza o suprafata de 793.3 mii hectare (Valcea = 265.5 mii ha: Olt=50.7 mii ha, Gorj=231.6 mii ha; Dolj = 86.6 mii ha; Mehedinti = 158.9 mii ha ).- (grafic nr.1.1.)

Gospodarirea fondului forestier este diferentiata si in raport de natura proprietatii intrucat la nivelul ficarui judet se afla atat paduri proprietate publica a statului, paduri proprietate privata a persoanelor fizice, paduri prorietate privata a formelor asociative indivize (obsti, composesorate, etc.), paduri proprietate privata a unitatilor de cult si invatamant si paduri proprietate publica a unitatilor administrativ teritoriale, care la nivelul celor 5 judete se prezinta conform graficului nr.1.2.

Grafic nr.1.1.

Sursa: evidența fondului forestier – SILV 1

Grafic nr.1.2.

Sursa: evidența fondului forestier – SILV 1

La nivelul celor cinci judete Inspectoratul Teritoriale de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea desfasoara următoarele activitatii:

În domeniul silvic:

a) organizează, coordonează și exercită controlul cu privire la respectarea prevederilor regimului silvic de către deținătorii și administratorii cu orice titlu de fond forestier și a modului în care se aplică legislația silvică pentru administrarea vegetației forestiere din afara fondului forestier;

b) controlează modul în care se aplică normele tehnice în elaborarea amenajamentelor silvice, respectarea și aplicarea prevederilor din amenajamente;

c) controlează modul de supraveghere a stării de sănătate a pădurilor (monitoringul forestier) și modul de aplicare a reglementărilor privind utilizarea materialelor forestiere de reproducere;

d) verifică modul de respectare a normelor tehnice cu privire la proiectarea și executarea lucrărilor de reconstrucție ecologică, împăduriri și lucrări de îngrijire;

e) controlează respectarea de către administrator sau proprietar a legislației privind integritatea fondului forestier național și a vegetației forestiere din afara acestuia;

f) constată, prin personalul silvic, faptele ce pot constitui infracțiuni în domeniul silvic, sesizează de îndată organele de cercetare penală, iar pentru faptele contravenționale aplică sancțiuni, cu respectarea prevederilor legale privind regimul contravențiilor;

g) controlează legalitatea comercializării masei lemnoase și respectarea reglementărilor cu privire la circulația materialelor lemnoase, precum și proveniența acestora, indiferent de locul în care se află;

h) controlează respectarea regimului silvic în domeniul ariilor protejate din fondul forestier național;

i) verifică sesizările cu privire la încălcarea legislației în vigoare în domeniul respectării regimului silvic și a legislației silvice cu privire la administrarea vegetației forestiere din afara fondului forestier;

j) emite puncte de vedere, la solicitarea Autorității Naționale de Control, în procesul de avizare a proiectelor de acte normative inițiate în domeniul gestionării fondului forestier național și a vegetației forestiere din afara fondului forestier național;

k) îndeplinește orice alte atribuții legale și dispoziții ierarhice privind controlul regimului silvic.

În domeniul cinegetic:

a) controlează activitatea cinegetică pe toate categoriile de fonduri de vânătoare, luând măsurile care se impun în conformitate cu legislația din domeniu;

b) propune administratorului fondurilor de vânătoare rezilierea contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare sau, după caz, retragerea licenței de funcționare, în situația în care se impune acest lucru;

c) organizează, coordonează și participă în mod direct la acțiunile de prevenire și combatere a braconajului, constată faptele infracționale din domeniul cinegetic și înaintează de îndată documentele întocmite în acest sens organelor de cercetare penală, constată și sancționează prin personalul împuternicit fapte de natură contravențională;

d) controlează activitatea personalului angajat al gestionarilor fondurilor de vânătoare cu atribuții în domeniul cinegetic și propune sancționarea acestuia;

e) controlează modul de respectare a instrucțiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat și stabilirea cotelor de recoltă;

f) controlează legalitatea deținerii în captivitate a animalelor sălbatice de către persoanele fizice și juridice, precum și asigurarea condițiilor de viață ale acestora;

g) controlează respectarea reglementărilor în vigoare privind capturarea vânatului viu și popularea fondurilor de vânătoare;

h) verifică sesizările cu privire la încălcarea actelor normative în vigoare în domeniul cinegetic;

i) îndeplinește orice alte atribuții legale privind controlul respectării legislației în domeniul cinegetic.

Astfel in cursul anului 2004 inspectorii din cadrul ITRSC Valcea in urma indepliniri atributilor privind respectarea regimului silvic si cinegetic au constatat si sanctionat urmatoarele fapte contraventionale si infractionale. (grafic nr.1.3)

Grafic nr.1.3.

Sursa: Operativă ITRSC Vâlcea – control regim silvic anul 2004

La un numar de 159 fapte contraventionale constatate s-a confiscat un volum de 6483 mc masa lemnoasa si au fost aplicate amenzi in valoare de 840.5 mii lei , iar pentru un nr. de 145 fapte infractionale constatate au fost inaintate plangeri penale pentru recuperarea prejudiciului de 1 249 mii lei si volum de 6246.5 mc masa lemnoasa taiata ilegal .

1.2.Structura organizatorica a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea

Structura organizatorica a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea cuprinde:

A. Aparatul central, având in compunere:

1. Structuri tehnice de specialitate

a) Serviciul de control al regimului silvic;

b) Oficiul de control cinegetic.

2. Compartimente de sinteza si funcționale:

a) Compartiment contabilitate-administrativ;

b) Compartiment juridic-resurse umane.

B. Structura zonala, cuprinzând următoarele inspecții silvo-cinegetice (I.S.C):

1. I.S.C. Gorj,

2. I.S.C. Olt,

3. I.S.C. Dolj,

4. I.S.C. Mehedinti.

Inspecțiile silvo-cinegetice se subordonează inspectorului sef, prin compartimentele tehnice de specialitate din aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea.

Personalul de conducere si de execuție al I.T.R.S.C. Vâlcea are calitatea de funcționar public potrivit legii, in limita posturilor aprobate prin decizie a comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu.

Personalul din aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea si din inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica răspunde pe cale ierarhica in fata comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu si a adjuncților acestuia, asupra modului in care sunt îndeplinite atribuțiile funcționale si sarcinile de serviciu.

Subordonarea ierarhica stabilita prin statul de funcții si prin fisele posturilor impune respectarea drepturilor si obligațiilor care decurg din relația sef – subordonat.

Inspectorul sef si personalul încadrat la inspecțiile silvo-cinegetice au obligația sa informeze permanent conducerea Gărzii Naționale de Mediu si, după caz, a I.T.R.S.C. Vâlcea asupra tuturor solicitărilor primite din partea autoritarilor administrației publice centrale si locale, a altor organizații, instituții si organisme si sa acționeze in consecința numai după primirea aprobării din partea comisarului general sau a înlocuitorului de drept al acestuia.

Personalul I.T.R.S.C. Vâlcea este încadrat pe categorii, clase si grade potrivit actelor normative in vigoare, care reglementează funcția publica.

Personalului silvic din cadru Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea i se aplică prevederile cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, în limita bugetului aprobat pentru Garda Națională de Mediu și cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

Regulamentul de organizare si funcționare al I.T.R.S.C. Vâlcea, drepturile si îndatoririle de serviciu ale personalului de specialitate din aparatul central si din inspecțiile silvo-cinegetice din structura I.T.R.S.C. Vâlcea se aproba prin decizie a comisarului general, cu avizul conform al ministrului delegat pentru coordonarea autoritatilor de control..

Pentru extinderea capacitatii de supraveghere si inspecție in zona de competenta, de depistare si identificare a incalcarilor reglementarilor in vigoare in domeniul cinegetic, I.T.R.S.C. Vâlcea este sprijinit de inspectori voluntari de vanatoare atestați.

Inspectoratul este condus de către un inspector sef care este numit prin decizie a comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu cu avizul conform al ministrului delegat pentru coordonarea autoritatilor de control si conduce întreaga activitate a I.T.R.S.C. Vâlcea.

Inspectorul sef se subordonează comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu prin structurile de specialitate din aparatul central al acesteia.

In îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin, inspectorul sef actioneaza conform fisei postului si la ordinul comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu, conform legii.

Inspectorul sef, reprezintă I.T.R.S.C. Vâlcea in relațiile cu terții.

Inspectorul sef răspunde pentru întreaga activitate a I.T.R.S.C. Vâlcea, având următoarele atribuții principale:

Inspectorul sef emite decizii de aprobare a procedurilor interne de funcționare pe linie tehnica de specialitate si pe linie financiar-contabila, management resurse umane si administrativ.

Indeplineste, pentru Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea atribuțiile ordonatorului terțiar de credite cu toate obligațiile ce-i revin in aceasta calitate, potrivit legii.

Indeplineste si alte activitati la cererea comisarului general, a comisarului general adjunct pentru silvicultura si cinegetica si a direcțiilor tehnice de specialitate din Comisariatul General care coordonează activitatile I.T.R.S.C. Vâlcea din punct de vedere profesional si metodologic.

Inspectorul sef are in subordinea sa conform organigramei:

– Serviciul regim silvic – condus de către un inginer silvic – sef serviciu.

Seful serviciului asigura conducerea curenta din punct de vedere tehnic de specialitate a Serviciului de control al regimului silvic din aparatul central si a inspecțiilor silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea, precum si executarea tuturor sarcinilor primite de la inspectorul sef.

– Oficiul cinegetic – Oficiul de control cinegetic se subordonează direct inspectorului sef si coordonează activitatea de inspecție cinegetica in județul Vâlcea si in județele arondate I.T.R.S.C., prin personalul tehnic de specialitate din aparatul central si din inspecțiile silvo-cinegetice.

In domeniul atribuirii gestiunii si gospodăririi fondurilor de vanatoare desfasoara următoarele activitati:

controlează modul de respectare a criteriilor de atribuire a dreptului de gestionare a fondului de vanatoare precum si modul in care se desfasoara acțiunile anuale de evaluare a efectivelor de vânat;

controlează modul de încheiere a contractelor de gestionare a fondurilor de vanatoare precum si modul in care gestionarii fondurilor de vanatoare si detinatorii de terenuri aplica masurile necesare de menținere a echilibrului agro-silvo-cinegetic si de prevenire a pagubelor produse de vânat in culturilor agricole, animalelor domestice si fondului forestier si aplica masurile prevăzute de legislația in vigoare;

controlează modul de respectare a termenelor si obligațiilor contractuale de către gestionarii fondurilor de vanatoare.

Organireaza acțiuni in domeniul prevenirii si combaterii braconajului cinegetic si al constatării infracțiunilor si contravențiilor prevăzute de legislația in vigoare.

Compartimentul juridic si resurse umane

I. Compartimentul juridic – resurse umane are pe linie juridica următoarele atribuții principale:

avizează din punct de vedere juridic si/sau participa la elaborarea proiectelor de decizii ale inspectorului sef si a altor activitati si documente specifice I.T.R.S.C. Vâlcea (contracte, acte adiționale la contracte etc.);

asigura asistenta juridica pentru aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica;

reprezintă si apăra interesele Gărzii Naționale de Mediu in fata instanțelor din zona de competente limitata teritorial a I.T.R.S.C. Vâlcea;

reprezintă interesele Gărzii Naționale de Mediu in relațiile cu terții din zona de competente limitata teritorial a I.T.R.S.C. Vâlcea;

coordonează din punct de vedere juridic activitatile personalului din aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea si din inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica;

răspunde de menținerea la zi a situației dosarelor in care exista soluții definitive si irevocabile, pana la arhivarea acestora;

răspunde de elaborarea, corectitudinea si înaintarea, pe cale ierarhica, la termenele stabilite, către Direcția Juridica si Control din Comisariatul General a următoarelor documente specifice:

II. Compartimentul juridic – resurse umane are pe linie resurse umane următoarele atribuții principale:

elaborează lucrările privind managementul funcțiilor publice si contractuale, recrutarea, angajarea, promovarea, transferul, suspendarea si încetarea raportului de serviciu si respectiv a contractului de munca, detașarea, delegarea, pensionarea si sancționarea disciplinara pentru personalul I.T.R.S.C. Vâlcea;

asigura gestionarea unitara si eficienta a resurselor umane pentru urmărirea carierei funcționarului public, prin intermediul carnetelor de munca, dosarelor profesionale si registrelor de evidenta ale funcționarilor publici, si in baza statului de funcțiuni si al celui de personal elaborat in sistem informatizat;

eliberează si tine evidenta legitimațiilor de serviciu, de control si a permiselor, după aprobarea lor de către comisarul general al Gărzii Naționale de Mediu;

asigura, cu avizul conducerii Gărzii Naționale de Mediu, organizarea si desfasurarea tuturor concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante, inclusiv la structurile organizatorice din subordine, precum si pentru promovarea si avansarea personalului;

propune inspectorului sef lista nominala cu membrii comisiei de examinare si soluționare a contestațiilor desemnați din cadrul aparatului central propriu si solicita conducerii Gărzii Naționale de Mediu reprezentanți din direcțiile de specialitate pentru a fi membrii in aceste comisii;

asigura evidenta, completarea si gestionarea carnetelor de munca, a contractelor individuale si a documentelor personale ale salariaților din cadrul aparatului central al I.T.R.S.C. Vâlcea si a structurilor organizatorice din compunere;

asigura activitatea de transmitere către compartimentele din aparatul central propriu si inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a conținutului Regulamentului de organizare si funcționare si a Regulamentului de ordine interioara ale I.T.R.S.C. Vâlcea, in partile ce privesc pe fiecare, in vederea asigurării unui cadru managerial unitar;

propune inspectorului sef constituirea Comisiei paritate si a Comisiei de disciplina muncii privind anchetarea cazurilor de indisciplina, in vederea aplicării dispozițiilor de sancționare;

răspunde de încadrarea si stabilirea drepturilor pentru tot personalul I.T.R.S.C. Vâlcea (aparatul central si inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica);

elaborează propuneri de teme si activitati de pregătire generala, de specialitate si prin discipline de sprijin a personalului I.T.R.S.C. Vâlcea;

asigura fundamentarea cheltuielilor cu salariile pentru elaborarea proiectului de buget al I.T.R.S.C. Vâlcea;

asigura aplicarea actelor normative in domeniul salarizării, pentru aparatul central si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

monitorizează aplicarea si respectarea, in cadrul structurilor I.T.R.S.C. Vâlcea, a prevederilor Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduita a funcționarilor publici;

intocmeste rapoartele statistice solicitate de instituțiile publice abilitate aflate in zona de competente limitate teritorial a I.T.R.S.C. Vâlcea, si/sau, după caz, le înaintează Direcției Management Resurse Umane si Administrativ din Comisariatul General, in vederea centralizării;

asigura legătura, pe probleme de specialitate, cu Direcția Management Resurse Umane si Administrativ din cadrul Comisariatului General, in vederea coordonării metodologice si a obținerii avizelor si aprobărilor necesare din partea comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu sau, după caz, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, a consilierii in domeniul legislației muncii, drepturilor salariale si sancțiunilor legale ce se pot aplica personalului, prevăzute in actele normative corespunzătoare funcțiilor publice si personalului contractual;

răspunde de finalizarea, corectitudinea si înaintarea, pe cale ierarhica, la termenele stabilite, către Direcția Management Resurse Umane si Administrativ din Comisariatul General, a următoarelor documente specifice:

Situația actualizata a statelor de funcțiuni si a statelor de personal; termen: semestrial sau ori de cate ori se impune;

Situația statistica “S3 – Costul forței de munca in anul …..” (anul de raportare); termen: 23 ianuarie al anului următor celui de raportare.

Situația posturilor vacante din statul de funcțiuni care trebuie scoase la concurs, in vederea organizării si desfasurarii procedurilor legale aferente (numai după obținerea avizului comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu); termen: periodic sau ori de cate ori este necesar.

Fisa modificărilor intervenite in situația funcționarilor publici; termen: 7 zile lucrătoare de la apariția modificărilor respective.

Alte date informative privind structura funcțiilor, conform criteriilor solicitate; termen: ori de cate ori este necesar.

Indeplineste orice alte activitati la cererea inspectorului sef si a Direcției Management Resurse Umane si Administrativ din Comisariatul General, care coordonează activitatile tehnice de specialitate din punct de vedere profesional si metodologic.

– Biroul informare si relații cu publicu – atribuțiile acestui birou revin compartimentului juridic;

Compartimentul contabilitate financiar – administrativ – condus de către un economist – contabil sef.

I. Compartimentul contabilitate-administrativ are următoarele atribuții principale pe linie buget-financiar contabilitate:

indeplineste sarcinile legate de calitatea de ordonator terțiar de credite pe care o are inspectorul sef;

reprezintă Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea in relațiile cu organele administrației publice locale, bănci si alte instituții publice pentru problemele specifice activitatii sale;

in colaborare cu compartimentele din aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea si cu inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica, elaborează, fundamentează si supune spre insusire ordonatorului de credite proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al activitatii proprii, pe capitole, titluri de cheltuieli si articole bugetare;

urmareste realizarea bugetului de venituri si cheltuieli, îndeplinirea obligațiilor fata de buget, precum si utilizarea resurselor financiare, potrivit destinațiilor aprobate si in condiții de eficienta;

asigura evidenta contabila a creditelor bugetare deschise, in limitele prevederilor din bugetul de venituri si cheltuieli propriu;

asigura efectuarea plații obligațiilor financiare fata de terți, in limita creditelor bugetare deschise si a destinațiilor aprobate, prin unitatile trezoreriei statului sau prin bănci;

intocmeste trimestrial si anual situațiile financiar-contabile, ce se compun din bilanț, cont de execuție bugetara si anexe, la termenele stabilite;

organizează si tine evidenta contabila – in partida dubla, asigurând informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetului de venituri si cheltuieli, la situația patrimoniului aflat in administrare, iar pentru întocmirea contului de execuție a bugetului instituției, efectuează următoarele operațiuni:

asigura evidenta cantitativa si valorica pe categorii si pe fiecare obiect aflat in contabilitatea imobilizărilor si contabilitatea stocurilor;

asigura, pe categorii si pe fiecare persoana fizica sau juridica, contabilitatea furnizorilor, a celorlalte creanțe si obligații;

intocmeste contabilitatea cheltuielilor, pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația lor, după caz;

asigura, pe subdiviziunile clasificației bugetare, contabilitatea veniturilor bugetare si a veniturilor extrabugetare;

asigura înregistrarea plaților de casa si a cheltuielilor efective pe subdiviziunile clasificației bugetare, conform bugetului aprobat;

organizează si conduce evidenta angajamentelor bugetare, in conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice; in acest scop stabilește anual rezultatul execuției bugetare prin închiderea conturilor de cheltuieli efective si a conturilor de surse din care au fost efectuate;

asigura activitatea financiara a I.T.R.S.C. Vâlcea, efectuând următoarele operațiuni:

pe baza statului de personal întocmit de Direcția Management Resurse Umane si Administrativ din Comisariatul General, asigura calculul, evidenta contabila si plata drepturilor de personal, virarea contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat, asigurările de șomaj, asigurările sociale de sănătate, asigurările de accidente de munca si boli profesionale;

verifica documentele de acordare a avansurilor pentru deplasări in tara si deconturile de cheltuieli efectuate la întoarcerea din delegație, in vederea regularizării plaților prin casierie si înregistrarea acestora;

verifica documentele de acordare a avansurilor in valuta pentru deplasări in străinătate, intocmeste documentele pentru obținerea valutei pe piața valutara, verifica deconturile de cheltuieli efectuate la întoarcerea din delegație, in vederea regularizării plaților in valuta prin casierie si înregistrarea in evidenta contabila;

verifica deconturile cheltuielilor de protocol in vederea încadrării acestora in baremurile prevăzute de reglementările in vigoare;

efectuează plata facturilor furnizorilor de bunuri si prestări de servicii, după verificarea si confirmarea de prestare a serviciilor, obținerea vizei de control financiar preventiv; înregistrează plata facturilor in evidenta contabila analitica a furnizorilor;

înregistrează in evidenta contabila încasările si platile făcute prin casa, prin conturile de banca in lei si in valuta cu ajutorul cecurilor de numerar, chitanțe si foi de varsamant;

intocmeste lunar balanța de verificare;

organizează si asigura acordarea vizei de control financiar preventiv propriu pentru operațiunile stabilite si aprobate prin decizie a inspectorului sef;

tine evidenta contabila sintetica si analitica a mijloacelor fixe, a obiectelor de inventar si a valorilor materiale si banesti;

organizează si răspunde de desfasurarea lucrărilor de inventariere a patrimoniului, pe baza deciziei emise de ordonatorul de credite, împreuna cu toate compartimentele din aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea, cat si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica; asigura îndeplinirea masurilor aprobate pentru soluționarea propunerilor din procesul verbal privind rezultatele inventarierii;

intocmeste lunar situația privind monitorizarea cheltuielilor de personal pentru activitatea proprie si prezintă inspectorului sef situația centralizatoare privind platile de casa la titlul “cheltuieli de personal”;

asigura evidenta contabila a fondurilor de stimulare a personalului I.T.R.S.C. Vâlcea, atât la nivelul aparatului central cat si la nivelul structurilor organizatorice din compunere; verifica permanent corectitudinea constituirii si utilizării acestor fonduri;

urmareste virarea in contul Comisariatului General a cotei din fondul de stimulare constituit.

Răspunde de finalizarea si înaintarea pe cale ierarhica la Direcția Buget Financiar Contabilitate din Comisariatul General, la termenele stabilite a următoarelor documente specifice:

Situația financiara trimestriala si anuala care cuprinde: bilanț, cont de execuție bugetara si anexe; termen: trimestrial si anual, la datele stabilite.

Situația plaților de casa efectuate din sumele prevăzute in bugetul propriu, la titlul “cheltuieli de personal”, pe fiecare sursa de finanțare; termen: lunar, pana la data de 5 a lunii in curs, pentru luna anterioara.

Situația privind execuția bugetara, pe total capitol de cheltuieli si pe fiecare titlu de cheltuieli, pentru sumele alocate de la bugetul de stat; termen: lunar, astfel:

pana pe 16 a lunii pentru situația de la 01 la 15 ale lunii curente;

pana pe 01 a lunii pentru situația de la 15 la ultima zi a lunii trecute.

Nota de fundamentare pentru solicitarea deschiderii de credite bugetare; termen: lunar, pana pe data de 23 a lunii in curs pentru luna următoare.

Înaintează, pe cale ierarhica, Direcției Dispecerat Banca Date si Relații cu Publicul din Comisariatul General «Tabelul centralizator cu situația lunara a facturilor fiscale de plata la companiile “Orange” si “Romtelecom”»; termen: pana la 10 ale lunii pentru situația din luna precedenta.

II. Compartimentul contabilitate-administrativ are următoarele atribuții principale pe linie administrativa:

realizează evidenta fizica, administrarea, intretinerea si repararea bunurilor din patrimoniul I.T.R.S.C. Vâlcea, atât la nivelul aparatului central cat si la cel al inspecțiilor silvo-cinegetice din structura organizatorica;

asigura participarea la analiza si avizarea ofertelor de lucrări, prestări de servicii si achiziții de bunuri, in cadrul comisiilor desemnate pentru achizițiile de bunuri, servicii si lucrări la nivelul I.T.R.S.C. Vâlcea;

răspunde de organizarea si desfasurarea la nivelul I.T.R.S.C. Vâlcea, a tuturor activitatilor de achiziții publice de bunuri, servicii si lucrări, cu respectarea procedurilor de achiziții publice prevăzute de legislația in vigoare in domeniu;

elaborează si supune aprobării inspectorului sef proiectul “Programului anual al achizițiilor publice” al I.T.R.S.C. Vâlcea, întocmit pe baza solicitărilor primite din partea compartimentelor din aparatul central si a inspecțiilor silvo-cinegetice;

propune inspectorului sef aprobarea prin decizie a persoanelor desemnate sa facă parte din comisiile de evaluare sau negociere, după caz, constituite in vederea inițierii si derulării procedurilor legale de achiziții publice;

răspunde de activitatile de transporturi, de asigurarea si utilizarea conform normelor legale a parcului auto la aparatul central si la inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

asigura gestionarea parcului auto aflat in exploatare la aparatul central si la inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

efectuează, periodic, sau ori de cate ori se impune verificări ale stării tehnice si de intretinere, precum si ale corectitudinii utilizării parcului auto aflat la dispoziția I.T.R.S.C. Vâlcea, a încadrării in normele aprobate de consum;

informează in scris inspecțiile silvo-cinegetice din compunerea structurii organizatorice asupra termenelor la care trebuie executate procesele tehnologice privind intretinerile, reviziile si reparațiile la autovehiculele aflate in exploatare;

completează si actualizează periodic propria baza de date cu informații privind consumurile de carburanți, lubrifianți, piese de schimb, motokilometri si costurile aferente exploatării si proceselor tehnologice de intretinere si reparație;

intocmeste si actualizează periodic pentru aparatul central si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura I.T.R.S.C. Vâlcea, evidenta centralizata pentru:

consumul de carburanți – lubrifianți pentru toate autovehiculele din dotare;

situația nominala si valorica a pieselor de schimb si accesoriilor consumate pentru menținerea in stare de operativitate a întregului parc de autovehicule aflat la dispoziție;

situația cu numărul de kilometri rulați de autovehicule;

verifica si analizează lunar foile de parcurs de la autovehiculele aflate in exploatare;

asigura evidenta armamentului, muniției si accesoriilor aflate in dotarea personalului încadrat la aparatul central si la inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

avizează achiziționarea de armament, muniție, accesorii si piese de schimb pentru dotarea personalului desemnat in acest scop;

controlează periodic starea tehnica si de intretinere a armamentului din dotare si, daca este cazul, propune masuri de remediere a neregulilor constatate si de sancționare a celor vinovați de nerespectarea reglementarilor in domeniu;

participa, cu aprobarea conducerii Gărzii Naționale de Mediu la sedintele de pregătire si tragere cu armamentul din dotare a personalului din cadrul aparatului central si al inspecțiilor silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea, conform programului de pregătire aprobat la nivelul Gărzii Naționale de Mediu;

avizează la plata toate facturile privind prestările de servicii si lucrările de reparații efectuate la bunurile apartinand patrimoniului I.T.R.S.C. Vâlcea;

organizează si răspunde de desfasurarea in condițiile legislației in vigoare a procedurilor de transmitere fara plata si de valorificare a bunurilor apartinand patrimoniului I.T.R.S.C. Vâlcea, pe baza aprobării ordonatorului de credite;

analizează, avizează si supune aprobării inspectorului sef, propuneri de casare a bunurilor si scoatere din uz a obiectelor de inventar de mica valoare si cu durata scurta de serviciu;

analizează si avizează la plata situațiile de lucrări de investiții, participa in comisiile de recepție ale acestora si executa controlul calitatii lucrărilor, precum si a consumurilor de materiale utilizate;

analizează lista cu necesarul dotărilor cu utilaje si instalații si a lucrărilor de investiții pentru aparatul central propriu si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

asigura condițiile materiale si socio-igienice pentru desfasurarea corespunzătoare a activitatii personalului pentru aparatul central propriu si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

=== CAPITOL II ===

CAPITOLUL II

INSTITUTIILE PUBLICE SI ORDONATORII DE CREDITE

2.1.Organizarea sistemului instituțiilor publice

Instituțiile publice sunt unitati patrimoniale create si organizate de stat pentru realizarea funcțiilor sale in domeniul administrației publice, in sfera acțiunilor social – culturale, apărare, ordine publica si siguranța naționala, invatamanat, justiție etc.

Particularitatile instituțiilor publice izvorăsc din specificul activitatii acestora, din modul de finanțare, din statutul juridic, fiind date prin legea de infiintare a instituției in sarcina conducătorilor acestora, care îndeplinesc calitatea de ordonatori de credite.

Legea nr.500/2002 privind finanțele publice3 prezintă structura instituțiilor publice ce functioneaza in România: Parlamentul, Administrația Prezidențiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autoritari publice , instituții publice autonome precum si instituțiile din subordinea lor, indiferent de modul de finanțare a activitatii acestora.

Instituțiile publice sunt infiintate prin Lege sau Hotărâri ale Guvernului in care se precizează:

forma juridica, statutul si subordonarea ierarhica;

obiectul de activitate;

structura organizatorica;

patrimoniul atribuit pentru desfasurarea activitatii si realizarea serviciilor publice specifice.

Instituțiile publice sunt unitati care nu desfasuara in general activitati productive, ci activitati de conducere, îndrumare, coordonare si control in domeniul administrației de stat si prestează servicii cu anumite funcții sociale in sfera acțiunilor social – culturale, justiție, procuraturi si apărării tarii. Inspectoratul teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea intra in categoria instituțiilor publice care isi desfasuara activitatea in domeniul controlului aplicării si respectării regimului silvic si cinegetic.

Cheltuieli organizate de intretinerea, funcționara si investiții, precum si cele pentru realizarea serviciilor de către instituțiile publice sunt finanțate din bugetul de stat sau din bugetele locale sub forma creditelor bugetare.

Unele instituțiile publice care realizează venituri din diferite taxe , chirii sau servicii prestate fac venit la bugetul din care sunt finanțate.

Alta categorie de instituțiile publice dispun de o baza proprie de venituri care le permit sa-si acopere prin autofinanțare o parte din volumul de cheltuieli primind in completare si fonduri de la buget.

Particularitatiile activitatii instituțiilor publice determinate de legaturiile strânse cu bugetul de stat prin intermediul veniturilor si cheltuielilor imprima acestora denumirea de instituții bugetare.

Instituțiile publice au următoarele trăsături4 care le deosebesc de agenții economici:

sunt unitati patrimoniale ale statului de drept, care desfasuara activitate politica sau executiva, reprezentând puterea si administrația de stat in societate;

patrimoniul instituțiilor publice este atribuit la infiintare prin Lege si Hotărâri ale Guvernului prin delimitarea lui de patrimoniul public si privat al statului sau al unitatilor administrativ – teritoriale. Daca agenții economici isi creaza patrimoniul pe baza capitalului subscris vărsat de investitori, in instituțiile publice nu intervine categoria economica de capital;

instituțiile publice au personalitate juridica limitata, potrivit actului de infintare si gradului de subodonare ierarhica;

conducătorii instituțiilor publice abilitați sa gestioneze resursele bugetare au calitatea de ordonatori de credite;

cheltuielile curente si de capital ale instituțiilor publice si serviciilor prestate sunt finanțate sub forma creditelor bugetare astfel:

-integral din bugetul de stat sau din bugetele locale, in funcție de subordonare;

-din venituri extrabugetare si alocațiile acordate de la bugetul de stat sau bugetele locale in funcție de subordonare;

-integral din venituri extrabugetare;

-din fonduri speciale, pentru anumite cheltuieli stabilite prin lege.

instituțiile publice care realizează venituri din taxe sau de alta natura au obligația de a le vărsa la buget, sau beneficiază de aceste venituri parțial sau integral, potrivit dispozițiilor legale, ca sursa de autofinanțare a activitatii lor.

instituțiile publice având ca obiective realizarea completa si de calitate a serviciilor publice fara a urmări realizarea de profit, in gestiunea lor nu se formează rezultate financire (profit sau pierdere), acesta fiind unitati nonprofit.

mijloacele fixe si alte imobilizări necesare funcționarii si realizării serviciilor de către instituțiile publice sunt finanțate din credite bugetare pentru cheltuieli de capital.

activitatile instituțiilor publice nu intra in sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugata;

instituțiile publice întocmesc bugetele de venituri si cheltuieli in concordanta cu obiectivele strategice de dezvoltare economica si sociala a tarii si cu prioritatile stabilite de autoritatile publice competente.

instituțiile publice începând cu anul 2203 prin Ordonanța nr.81//2003 au obligația de reevalua si supune amortizării activele fixe aflate in patrimoniul instituției. Instituțiile publice amortizează activele fixe utilizând metoda amortizării liniare.

Clasificarea instituțiilor publice

Instituțiile publice se pot grupa după mai multe criterii, astfel:5

După natura activitatii

instituții de administrație publica – sunt instituții de interes central sau local care exercita puterea executiva: Guvern, ministere, primarii, aparatul executiv din consiliile județene;

instituții de specialitate cu caracter funcțional – sunt instituțiile din domeniile invatamanat, cercetare, juridic, financiar fiscal, cultural, de apărare si ordine publica, sănătate;

instituții deliberative – sunt institutile care reprezintă puterea legislativa la nivel central si local: Parlament, consiliile locale si partea deliberativa a consiliilor județene.

După sfera de interes

instituții de interes național – instituții care desfasuara activitatea cu impact la nivel național

instituții de interes local – instituții care desfasuara activitatea cu impact la nivel local: județe sau unitate administrativ – teritoriala;

După statutul juridic

instituții cu personalitate juridica – instituții cu patrimoniul propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget propriu de venituri si cheltuieli, intretin relații cu terții, conduc contabilitate proprie;

instituții fara personalitate juridica – instituții care functioneaza ca entitati distincte in subordinea sau pe lângă instituțiile cu personalitate juridica dar nu conduc contabilitate proprie si nu au cont curent deschis la trezorerie;

După nivelul ierarhic

instituții ierarhic superioare – au competente si drepturi sporite in desfasurarea activitatii, in repartizarea si folosirea fondurilor;

instituții ierarhic inferioare – au acces la mijloacele bugetare pentru nevoile lor numai prin intermediul instituțiilor ierarhic superioare;

După regimul de finanțare

instituții finanțate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, după caz;

instituții finanțate din venituri proprii si subvenții acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale;

instituții finanțate din venituri proprii.

2.2.Ordonatorii de credite, definire si atribuții

In procesul de elaborare a proiectului de buget si execuție a bugetului aprobat, pe parcursul anului , un rol important îl au ordonatorii de credite. Prin ordonatori de credite se intelege conducătorii instituțiilor de stat mandatați prin lege sa contribuie la proiectarea bugetului public si la execuția acestuia.

Ordonatorii de credite sunt ierarhizați pe trei nivele:

Ordonatori principali de credite;

Ordonatori secundari de credite;

Ordonatori terțiari de credite;

Ordonatorii principali de credite sunt reprezentați de conducătorii ministerelor si celelalte organisme centrale sau locale, care au ca sarcina sa analizeze modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale si prin bugetele instituțiilor publice ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari, după caz, si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.

Ordonatorii secundari de credite sunt reprezentați de conducătorii instituțiilor publice subordonate ministerelor si celorlalte organisme centrale sau locale care au rolul sa repartizeze creditele bugetare aprobate.

Ordonatorii terțiari de credite sunt reprezentați de conducătorii instituțiilor publice subordonate fie ordonatorilor principali, fie ordonatorilor secundari care nu dispun de verigi inferioare, aceștia sunt cei care utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unitatii pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate in condițiile stabilite prin dispozițiile legale.

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea din structura Gărzii Naționale de Mediu este ordonator terțiar de credite și îndeplinește în această calitate toate atribuțiile legale care le revin.

Corespunzător cu resursele de finanțare ordonatorii de credite se prezintă astfel :

Ordonator principal de credite – Autoritatea Naționala de Control;

Ordonator secundar de credite – Garda Naționala de Mediu

Ordonator terțiar de credite – Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea

Astfel, conform Legii finanțelor publice nr. 500/2002, art.20 ordonatori de credite sunt :

Ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome.

Ordonatorii principali de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele și condițiile delegării.

În cazurile prevăzute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.

Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.

Tot conform acestei legi rolul ordonatorilor de credite este:

1. Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

2. Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

3. Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.

4. Ordonatorii principali de credite vor repartiza, creditele bugetare, după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, cu excepția cheltuielilor de personal și a celor care decurg din obligații internaționale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor reținute în proporție de 10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a execuției bugetare pe primul semestru.

5. Toate instituțiile publice trebuie să aibă bugetul aprobat, potrivit prevederilor prezentei legi.

Responsabilitățile ordonatorilor de credite

– Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

– Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:

a) angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate și aprobate potrivit prevederilor;

b) realizarea veniturilor;

c) angajarea și utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;

d) integritatea bunurilor încredințate instituției pe care o conduc;

e) organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor financiare asupra situației patrimoniului aflat în administrare și execuției bugetare;

f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziții publice și a programului de lucrări de investiții publice;

g) organizarea evidenței programelor, inclusiv a indicatorilor aferenți acestora;

h) organizarea și ținerea la zi a evidenței patrimoniului, conform prevederilor legale.

=== CAPITOL IV ===

CAPITOLUL IV

CANTABILITATEA EXECUTIEI BUGETULUI DE VENITURI SI CHELTUIELI LA INSPECTORATUL TERITORIAL DE REGIM SILVIC SI CINEGETIC VALCEA

4.1.Reguli privind conducerea contabilitatii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si cinegetic Valcea

Obiectul contabilitatii instituțiilor publice îl constituie pe de o parte patrimoniul public aflat in administrarea instituției si patrimoniul privat al instituției cu drepturile si obligațiile rezultate din activitatea desfasuarata, si pe de alta parte veniturile încasate si cheltuielile efectuate din surse bugetare si extrabugetare, rezultatele activitatii desfasurate si închiderea exercițiului bugetar.

Pentru a-si îndeplinii rolul, contabilitatii instituțiilor publice ii revin următoarele obiective:

reflectarea corecta a derulari procesului de execuție a bugetului in toate compartimentele sale;

furnizarea la timp de informații reale necesare organelor de decizie;

de a contribui prin modul sau de organizare si funcționare, la executarea corecta si deplina a bugetului , prin preîntâmpinarea deturnărilor de fonduri si prin încadrarea in alocațiile bugetare stabilite, fara a fi nevoie de suplimentarea de fonduri.

Planul de conturi utilizat de instituțiile publice a fost introdus in 1984* împreuna cu instrucțiunile de aplicare . Planul de conturi cuprind de 10 clase simbolizate cu cifre de la 0 la 9, după cum urmează:

Clasa 0 – Mijloace fixe si terenuri

Clasa 1 – Mijloace banesti

Clasa 2 – Decontări

Clasa 3 – Fonduri

Clasa 4 – Cheltuieli

Clasa 5 – Venituri

Clasa 6 – Materiale

Clasa 7 – Finantari si credite bancare

Clasa 9 – Conturi in afara bilanțului

Reguli de baza privind conducerea contabilitatii in ITRSC Vâlcea

Inventarierea

Ordonatorul de credite are obligația sa organizeze efectuarea inventarierii generale a elementelor de activ si pasiv deținute, la începutul activitatii, cel puțin o data pe an sau ori de cate ori este cazul, cum ar fi la încetarea activitatii, precum si in alte situații prevăzute de lege.

Rezultatul inventarierii se înregistrează in contabilitate potrivit reglementarilor contabile elaborate de către Ministerul Finanțelor Publice si se regaseste in situațiile financiare anuale.

Situații financiare

Pentru inspectorat ca instituție publica administrativ – teritoriala documentul oficial de prezentare a situație patrimoniului si a execuției bugetului de venitului si cheltuieli este situațiile financiare trimestriale si anuale.

Aceste situații sunt prezentate ca anexe si sunt:

Bilanțul contabil

Contul de execuție a bugetului

Detalierea cheltuielilor

Disponibil din mijloace cu destinație speciala

Situația creanțelor si datoriilor

Documentele justificative

Orice operațiune economico – financiara efectuata se consemnează in momentul efectuării ei intr-un document care sta la baza înregistrărilor in contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat in contabilitate după caz.

Potrivit dispozițiilor legale in documentele justificative nu sunt admise stersaturi, răzături sau alte procedee de modificare a înregistrărilor, erorile se corectează prin taiere cu o linie a textului sau a cifrei eronate. Corectarea se face pe toate exemplarele documentului justificativ si se confirma prin semnătura persoanei sau a persoanelor care au întocmit acest document justificativ, mentionandu-se si data efectuării operațiunii corecte.

In cazul documentelor justificative care nu admit corecturi cum sunt cele pe baza cărora se primește, se eliberează sau se justifica numerar sau alte documente pentru care normele in vigoare prevăd restricții, documentul greșit se anulează si ramane in carnetul respectiv.

Toate documentele justificative întocmite trebuie sa contina si viza de control financiar preventiv acordat de persoana desemnata de ordonatorul de credite sau de conducătorul compartimentului financiar contabil.

In acest sens s-a emis decizia de control financiar preventiv, care cuprinde atât operațiunile si documentele supuse controlului financiar respectiv cat si persoanele desemnate sa efectueze aceasta operațiune.

Contabilitatea finantarii instituțiilor

Contabilitatea instituțiilor publice finanțate din credite bugetare, cum este cazul si inspectoratului, asigura înregistrarea plaților de casa si a cheltuielilor efective pe subdiviziunile clasificației bugetare, potrivit bugetului aprobat.

Pentru finanțarea cheltuielilor in limita prevederilor din bugetele aprobate inspectoratul are obligația organizării si conducerii evidentei angajamentelor bugetare in conformitate cu normele metodologice elaborate.

La instituțiile publice rezultatul execuției bugetare se stabilește anual prin închiderea conturilor de cheltuieli si a conturilor de surse din care au fost efectuate.

Contabilitatea execuției bugetare

Contabilitatea execuției bugetului de stat se organizează de către Ministerul Finanțelor Publice.

Contabilitatea execuției bugetului la nivel de inspectorat ca unitate administrativ teritoriala cu personalitate juridica si ca ordonator terțiar de credite are dreptul sa-si organizeze si sa-si conducă contabilitatea veniturilor si a cheltuielilor potrivit bugetului aprobat.

Clasificația bugetara

In realizarea contabilitatii instituțiilor publice un rol important îl are cunoașterea si respectarea clasificației bugetare, adică identificarea corecta a veniturilor si cheltuielilor si respectarea clasificației bugetare care reprezintă numitorul comun al previzionarii financiare prin intermediul bugetelor si execuției bugetului .

4.2. Documente specifice instituțiilor publice

La baza reflectării in contabilitate a operațiunilor economico – financiare stau documentele justificative. Toate operațiunile economice si financiare trebuie consemnate in momentul efectuării lor intr-un document justificativ pe baza căruia se fac înregistrările in contabilitate.

La nivelul instituțiilor publice , documentele justificative utilizate pot fi clasificate in doua categorii:

documente comune si agențiilor economici (chitanțe, facturi, state salarii, bonuri de consum, ordine de deplasare, dispoziții către casierie, ordine de plata, carnete CEC, etc)

documente specifice, legate in principal de activitatea de execuție bugetara ( cerere de deschidere a creditelor bugetare, dispoziția de repartizare a creditelor bugetare, fisa pentru operațiuni bugetare)

Cererea de deschidere de credite este utilizata pentru deschiderea creditelor la nivelul ordonatorilor principali de credite, la nivel de inspectorat aceasta cerere este făcuta de minister către Ministerul de Finanțe. Cererea cuprinde natura si destinația creditului solicitat, valoarea creditului si desfasurarea sa pe structura clasificației bugetare, iar pe verso se face o situație centralizatoare.

Dispoziția bugetara privind repartizarea creditelor – este întocmita de ordonatorul principal de credite pentru alimentarea conturilor ordonatorilor secundari sau terțiari si cuprinde elemente de identificare a plătitorului si beneficiarului: denumire, banca, cont, cod, suma in cifre si in litere si data din care beneficiarul are dreptul de a utiliza suma repartizata.

In acest sens anexez Dispoziția bugetara nr.165/06.12.2004 (anexa 1) emisa de ordonatorul secundar de credite Garda Naționala de Mediu având ca beneficiar ordonatorul terțiar de credite Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea. Prin aceasta dispoziție bugetara in valoare de 650.000.000 lei a fost alimentat contul 700.02 „finanțare de la bugetul de stat privind personalul” in suma de 330.000.000 lei si contul 700.20 „ finanțare de la bugetul de stat privind materialele si prestări servicii” in suma de 320.000.000 lei.

Fisa pentru operațiuni bugetare servește ca document pentru evidenta analitica astfel:

– la instituțiile publice finanțate de la buget pentru evidenta creditelor bugetare aprobate, a plaților de casa , si cheltuielilor efective;

– la instituțiile publice finanțate din mijloace extrabugetare si fonduri cu destinație speciala pentru evidenta prevederilor din bugetul aprobat , a plaților de casa si a cheltuielilor efective.

Se intocmeste intr-un singur exemplar, pe articole si alineate ale clasificației economice, din cadrul fiecărui subcapitol de cheltuieli prevăzut de bugetul aprobat. Pe baza fiselor pentru operațiuni bugetare se intocmeste contul de execuție.

Registrele contabile

Înregistrările in contabilitatea unitatilor bugetare se realizează cronologic si sistematic. Înregistrarea cronologica a operațiunilor se realizează cu ajutorul următoarelor formulare cu caracter financiar – contabil: nota de contabilitate, registru jurnal, iar pentru înregistrarea sistematica se realizează cu ajutorul documentelor: cartea mare, balanța de verificare, registru inventar.

4.3.Deschiderea si repartizarea creditelor

Conform Legii finanțelor publice ordonatorii principali de credite solicita Ministerul Finanțelor deschiderea creditelor bugetare pentru activitatea proprie si pentru activitatea unitatilor din subordine pentru cheltuielile curente si pentru cheltuielile de capital in baza „cererii de deschidere a creditelor bugetare”, întocmita in 3 exemplare.

După ce Ministerul Finanțelor aproba cererea de deschidere a creditelor, exemplarul 1 se trimite la Direcția Județeana de Trezorerie pentru deciderea creditelor, iar exemplarul 2 se remite ordonatorului principal de credite.

Din creditele bugetare deschise ordonatorul principal de credite isi retine sumele necesare pentru cheltuielile proprii si in termen de 3 zile repartizează unitatilor din subordine creditele bugetare pe baza documentului „dispoziție bugetara „care se intocmeste si se depune in 3 exemplare.

La toate instituțiile publice indiferent de gradul de subordonare, evidenta analitica a creditelor bugetare se tine cu ajutorul conturilor in afara bilanțului, numite conturi de ordine si evidenta, deoarece creditele bugetare nu constituie elemente patrimoniale.

Contul 940 „credite bugetare aprobate” – se utilizează de către toți ordonatorii pentru a tine evidenta creditelor aprobate pentru cheltuielile prevăzute in bugetul de venituri si cheltuieli.

In debit se inregistreaza la inceputul fiecarei luni si trimestru alocatiile de credite aprobate pentru perioada respectiva, precum si suplimentarile efectuate in cursul trimestrului pentru majorarea creditelor aprobate.

In credit se inregistreaza diminuarile sau anularile de credite efectuate in cursul trimestrului.

Soldul la finele trimestrului sau anului reprezinta totalul creditelor aprobate pana la finele exercitiului respectiv.

Contul 941 „credite deschise de repartizat” –se evidentiaza la ordonatorii principali si secundari de credite. Evidenta analitica a creditelor de repartizat se tine pe capitole si subcapitole ale clasificatiei bugetare.

La ordonatorii principali de credite: in debit se evidentiaza creditele deschise pentru a fi repartizate ordonatorilor subordonati, precum si creditele retrase de la acestia; in credit se inregistreaza creditele repartizate, precum si creditele retrase definitiv.

La ordonatorii secundari: in debit se inregistreaza creditele repartizate de ordonatorii principali cu scopul de a le transmite ordonatorilor tertiari, precum si creditele retrase de el de la ordonatorii tertiari; in credit se inregistreaza creditele repartizate ordonatorilor tertiari, precum si creditele retrase de ordonatorul principal.

Contul 942 „credite bugetare pentru investitiile institutiilor de stat” – evidentiaza creditele aprobate numai pentru investitii, pe subcapitole.

In debit se inregistreaza la inceputul fiecarui trimestru pe baza bugetului aprobat creditele aferente trimestrului respectiv, precum si suplimentarile de credite in cursul trimestrului.

In credit se inregistreaza creditele anulate sau retrase.

Contul 944 „credite deschise pentru activitati proprii” – cu ajutorul acestui cont ordonatorii tin evidenta creditelor bugetare aprobate pentru cheltuielile proprii.

La ordonatorii principali: in debit se evidentiaza volumul creditelor deschise pentru activitati proprii, iar in credit se inregistreaza volumul creditelor sau fondurilor retrase in cursul exercitiului bugetar.

La ordonatorii secundari: in debit se inregistreaza creditele primite prin repartizare de la ordonatorul superior pentru cheltuieli proprii; in credit se evidentiaza creditele retrase.

Documentul prin care sunt repartizate creditele bugetare se numeste „dispozitie bugetara de plati”, iar cel prin care se retrag creditele „dispozitie bugetara de retragere”. Se intocmesc atatea dispozitii in functie de numarul ordonatorilor, fie se intocmeste o singura dispozitie detaliata in analitic.

Instituțiile finanțate de la buget pot sa efectueze plați de casa după deschiderea sau repartizarea prealabila a creditelor bugetare.

Contul 700 „finanțare de la buget privind anul curent” – in credit se înregistrează platile de casa pe măsura efectuării lor. La finele anului se mai poate credita cu soldul sau debitor, in cazul in care cheltuielile depasesc platile nete de casa efectuate in timpul anului. in debit se înregistrează sumele recuperate in timpul anului din platile de casa curente, cu care se reconstituie creditele bugetare. La finele anului, soldul creditor al contului, care reprezintă totalul plaților efectuate in cursul anului, pe baza bugetului de venituri si cheltuieli aprobat, se închide prin creditul contului 410 „cheltuielile instituției de la buget”.

Contul 700 „finanțare de la buget privind anul curent” se dezvolta in analitice in funcție de sursa de finanțare a instituției respective:

700.02 „finanțarea de la bugetul de stat privind personalul ”

700.20 „finanțarea de la bugetul de stat privind materialele si prestările de serviciu”.

Contul 410 „cheltuielile instituției de la buget”. in debit se înregistrează cheltuielile efective in care se cuprind consumurile de materiale, medicamente, alimente, salarii, contribuțiile la asigurări sociale, prețul de facturare al obiectelor de inventar de mica valoare, a serviciilor prestate si lucrărilor executate de furnizori etc, procurate in executarea activitatilor aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli.

4.4.Contabilitatea cheltuielilor la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea

Institutile publice țin evidenta cheltuielilor cu ajutorul Clasei IV „cheltuieli „ care are următoarele conturi sintetice de gradul I:

40 „Cheltuielile bugetare”

41 „Cheltuielile instituțiilor publice”

42 „Cheltuielile altor activitati”

Conform Legii 500/2002 privind finanțele publice, nu pot fi efectuate cheltuieli decât in limita creditelor bugetare aprobate si pentru destinații strict legate de activitatea instituției.

Orice cheltuiala poate fi angajata, lichidata, ordonanțata si plătita, numai daca exista prevederi legale pentru ea.

In cursul lunii decembrie, 2004 conform notei contabile, s-au înregistrat cheltuielile instituției pe articole si alineate, conform clasificației bugetare:

1.Se înregistrează plata facturilor prin ordin de plata:

2.Se înregistrează consumul de timbre:

3. Se inregistreaza consum de carburanți, conform Fisei zilnice de activitate a autovehicului si a foilor de parcurs:

4.Se înregistrează cheltuielile a căror plata a fost făcuta in numerar, prin casa:

5.Se înregistrează salariile lunii decembrie

6.Se înregistrează cheltuielile cu contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat:

7.Se inregistreaza cheltuielile cu contributia la bugetulu asigurarilor sociale de sanatate:

8.Se înregistrează cheltuielile cu contribuția la fondul de șomaj:

9.Se înregistrează cheltuielile cu contribuția la bugetul asigurărilor sociale privind fondul de risc si accidente:

10.Se înregistrează cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe:

11.La sfarsitul anului, se închid conturile de cheltuieli ale instituției prin contul 700 „Finanțarea instituitei”:

-Cheltuieli de personal:

– Cheltuieli materialele si prestări servicii

In urma acestor înregistrări in balanța de verificare anexata (anexa 2) se constata închiderea conturilor de finanțare 700.20 si 700.02 .

Soldul contului 702 „Finanțare din anii precedenți si alte surse” oglindește finanțarea anului trecut incorporata in valoarea stocurilor de materiale, a creanțelor si a cheltuielilor pentru lucrări neterminate.

4.5.Lucrarile contabile de închidere a exercițiului financiar

4.5.1. Inventarierea patrimoniului instituțiilor publice

Instituțiile publice conform Legii contabilitatii au obligația sa efectueze inventarierea patrimoniului si potrivit normelor privind organizarea inventarierii sa întocmească registrul – inventar si sa reflecte rezultatele inventarierii in bilanțul contabil de sfarsitul anului.

Pentru atingerea scopului, inventarierea se desfasuara in mai multe etape si anume:

a. Organizarea inventarierii patrimoniului:

Inventarierea se efectuează de comisia de inventariere numita de inspectorul sef si este alcătuita din specialiști in domeniu economic, tehnic, administrativ, cu pregătire corespunzătoare lucrărilor de inventariere. Atributele comisiei de inventariere se reflecta atât la inventarierea patrimoniului, direct administrat cat si la patrimoniul institutiilor subordonate;

b. Inventarierea propriu-zisa – consta in stabilirea stocurilor faptice de valori materiale si banesti si a stării acestora. Pe parcursul acestei etape, comisia de inventariere, in prezenta gestionarului, număra, măsoară, cantarest toate valorile găsite si le înregistrează intr0un document special numit lista de inventar.

c. Stabilirea rezultatului inventarierii – se face prin calcule aritmetice intre valorile constatate la inventariere si cele din contabilitate, determinându-se după caz plusurile sau minusurile .

d. Înregistrarea in contabilitate a plusurilor si minusurilor constatate

Rezultatele finale se evidentieaza in mod distinct:

-plusurile la inventar se înregistrează ca o intrare in gestiune si concomitent ca o recuperare a cheltuielilor locului unde s-au aflat;

-minusurile se înregistrează distinct in funcție de cauza lor. Astfel, lipsurile materiale, obiectele de inventar , care se încadrează in scăzăminte legale admise se înregistrează ca ieșire din gestiune si ca o sporire a cheltuielilor;

-lipsuri imputabile ;

4.5.2.Structura situaților financiare la instituțiile publice

Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie si se încheie la 31 decembrie. Pe parcursul exercițiului financiar, conform legii contabilitatii, trimestrial se întocmesc situații financiare, care se depun la organul ierarhic superior, pana la data de 25 ale primei luni a trimestrului următor celui pentru care s-au întocmit. La sfarsitul anului se determina situația patrimoniului si rezultatele activitatii instituției, prevăzute in situații financiare. Situațiile financiare reprezintă documente de sinteza, a căror forma este stabilita de Ministerul Finanțelor, care diferă de la un altul dar care cuprind obligatoriu:

bilanț;

contul de execuție a bugetului

anexele: detalierea cheltuielilor

finanțarea bugetara

raportul de analiza pe baza de bilanț

disponibil din fonduri cu destinație speciala

situația creanțelor si datoriilor

situația activelor imobilizate

plați restante

Bilanțul contabil – se prezintă ca un tablou, o situație ce reunește elementele patrimoniale sub cele doua aspecte, componenta materiala si modul de proveniența, precum si rezultatele financiare ale activitatii unei instituții publice.

Conform principiilor contabilitatii , bilanțul contabil cuprinde doua parți activ si pasiv.

Activul bilanțului cuprinde mijloacele economice dispuse in ordinea inversa gradului de lichidare, adică de la cele mai puțin lichide la disponibilitati banesti astfel:

A. Mijloace fixe B. Mijloace banesti

Terenuri Decontări

Obiecte de inventar Cheltuieli

Materiale

Pasivul bilanțier cuprinde sursele de finanțare in ordinea inversa a exigibilitatii lor grupate astfel:

Fonduri

Finanțe de la buget

Venituri proprii

Decontări

Alte sume

Bilanțul contabil se intocmeste in baza ultimei balanțe de verificare a conturilor sintetice, puse de acord cu soldurile analitice, încheiata după înregistrarea tuturor documentelor in care au fost consemnate operațiuni financiar – contabile aferente perioadei raportate.

Bilanțul contabil este un document tipizat care se completează conform metodologiei Ministerului Finanțelor Publice.

2.Contul de execuție a bugetului instituțiilor publice si detalierea cheltuielilor

Contul de execuție a bugetului instituțiilor publice este corespunzător contului de rezultat sau de profit si pierdere din contabilitatea agenților economici

Daca bugetul de venituri si cheltuieli este un document previzional, care estimează mărimea indicatorilor , contul de execuție prezintă gradul de îndeplinire a ceea ce instituția si-a propus.

Ecuația generala este de forma:

CHELTUIELI + REZULTAT = VENITURI

Daca CHELTUIELI = VENITURI, atunci rezultatul este nul, deci execuția a fost echilibrata, nedepasindu-se creditele bugetare.

Atunci când CHELTUIELI > VENITURI se poate spune ca instituția a realizat un deficit, iar cat CHELTUIELI < VENITURI se poate spune ca s-a realizat un excedent.

Contul de execuție bugetara este structurat in doua parți:

– activitatea bugetara

– activitatea extrabugetara.

La partea bugetara se dezvolta in doua subdiviziuni:

– Venituri bugetare

– Cheltuieli bugetare

Conform contului de execuție al ITRSC Vâlcea anexat deschiderile bugetare (credite bugetare primite de la ordonatorul superior de credite) au fost mai mari de cat sumele aprobate prin BVC, motiv pentru care s-a solicitat o rectificare a cestuia.

Platile nete de casa s-au incadrat in deciderile bugetare. Cheltuielile efective prezinte sume mai mari decât platile nete de casa deoarece a fost înregistrata cheltuiala cu amortizarea.

In cursul anului s-a înregistrat amortizare a mijloacelor fixe in suma de 1.005.854 mii lei care reprezintă cheltuieli de capital.

3. Alte anexe ale bilanțului contabil

Aceste anexe sunt prezentate in fiecare an de Ministerul Finanțelor, precum si modul de completare al lor.

Una din anexele bilanțului este Detalierea cheltuielilor unde acestea sunt prezentate conform clasificației bugetare.

Titlul I „cheltuieli de personal” platinele nete de casa, la sfarsitul anului sunt egale cu cheltuielile efective.

Art.10”Cheltuieli cu salariile”- aici se înregistrează veniturile salariale ale personalului,

Art.11.Contributia pentru asigurări sociale de stat cuprinde cota de 22% aplicata la fondul de salarii si care reprezintă contributia instituție la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Art.12 Contribuția pentru asigurări de șomaj cuprinde cota de 3% aplicata la fondul de salarii si care reprezintă contributia instituție la fondul de șomaj .

Art.13. Contribuția pentru asigurări sociale de sănătate cuprinde cota de 7% aplicata la fondul de salarii si care reprezintă contributia instituție la fondul asigurărilor sociale de sanatate .

Art.14.01 „Deplasări, detasari, transferări in tara” cuprinde cheltuieli decontate salariaților pentru deplasările in interesul serviciului.

Art.16.” Contribuția pentru asigurări de accidente si boli profesionale cuprinde cota de 0.5% aplicata la fondul de salarii si care reprezintă contributia instituție la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Titlul II Cheltuieli materiale si servicii – platile nete de casa depasesc cheltuielile deoarece s-au achiziționat bonuri valorice de carburanți care au fost plătite, iar consumul lor s-a înregistrat in anul următor

Aspectul aceste reiese de la art.25.00 „materiale si prestări servicii cu caracter funcțional.

La celelalte articole de cheltuieli materiale platule nete de casa au fost egale cu cheltuielile efective.

Titlul VII :Cheltuieli de capital” –cheltuielile au fost mai mare decât platile nete de casa deoarece au fost înregistrate amortizările cu mijloacele fixe.

O data cu situatile financiare anuale trimestriale si anuale se depune la ordonatorul superior de credite „Raport explicativ la darea de seama contabila. Aici este făcuta o analiza a activitatii instituției si a conturilor .

=== CAPITOL IV(1) ===

CAPITOLUL IV

CANTABILITATEA EXECUTIEI BUGETULUI DE VENITURI SI CHELTUIELI LA INSPECTORATUL TERITORIAL DE REGIM SILVIC SI CINEGETIC VALCEA

4.1.Reguli privind conducerea contabilitatii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si cinegetic Valcea

Obiectul contabilitatii instituțiilor publice îl constituie pe de o parte patrimoniul public aflat in administrarea instituției si patrimoniul privat al instituției cu drepturile si obligațiile rezultate din activitatea desfasurata, si pe de alta parte veniturile încasate si cheltuielile efectuate din surse bugetare si extrabugetare, rezultatele activitatii desfasurate si închiderea exercițiului bugetar.

Pentru a-si îndeplinii rolul, contabilitatii instituțiilor publice ii revin următoarele obiective:

reflectarea corecta a derurali procesului de execuție a bugetului in toate compartimentele sale;

furnizarea la timp de informații reale necesare organelor de decizie;

de a contribui prin modul sau de organizare si funcționare, la executarea corecta si deplina a bugetului , prin preîntâmpinarea deturnărilor de fonduri si prin încadrarea in alocațiile bugetare stabilite, fara a fi nevoie de suplimentarea de fonduri.

Planul de conturi utilizat de instituțiile publice a fost introdus in 1984* împreuna cu instructiunile de aplicare . Planul de conturi cuprind de 10 clase simbolizate cu cifre de la 0 la 9, după cum urmează:

Clasa 0 – Mijloace fixe si terenuri

Clasa 1 – Mijloace banesti

Clasa 2 – Decontări

Clasa 3 – Fonduri

Clasa 4 – Cheltuieli

Clasa 5 – Venituri

Clasa 6 – Materiale

Clasa 7 – Finantari si credite bancare

Clasa 9 – Conturi in afara bilanțului

Reguli de baza privind conducerea contabilitatii in ITRSC Vâlcea

Inventarierea

Conducerea inspectoratului are obligația sa efectueze inventarierea generala a elementelor de activ si pasiv deținute la începutul activitatii cel puțin o data pe an sau ori de cate ori este cazul cum ar fi in cazul fuziuni, sau încetării activitatii, precum si in alte situații prevăzute de lege.

Rezultatul inventarierii se înregistrează in contabilitate potrivit reglementarilor contabile elaborate de către Ministerul Finanțelor Publice.

Situații financiare

Pentru inspectorat ca instituție publica administrativ – teritoriala documentul oficial de prezentare a situație patrimoniului si a execuției bugetului de venitului si cheltuieli este situațiile financiare trimestriale si anuale.

Aceste situații sunt prezentate ca anexe si sunt:

Bilanțul contabil

Contul de execuție a bugetului

Detalierea cheltuielilor

Disponibil din mijloace cu destinație speciala

Situația creanțelor si datoriilor

Documentele justificative

Orice operațiune economico – financiara efectuata se consemnează in momentul efectuării ei intr-un document care sta la baza înregistrărilor in contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si acelor care le-au înregistrat in contabilitate după caz.

Contabilitatea finantarii instituțiilor

Contabilitatea instituțiilor publice finanțate din credite bugetare, cum este cazul si inspectoratului, asigura înregistrarea plaților de casa si a cheltuielilor efective pe subdiviziunile clasificației bugetare, potrivit bugetului aprobat.

Pentru finanțarea cheltuielilor in limita prevederilor din bugetele aprobate inspectoratul are obligația organizării si conducerii evidentei angajamentelor bugetare in conformitate cu normele metodologice elaborate.

La instituțiile publice rezultatul execuției bugetare se stabilește anual prin închiderea conturilor de cheltuieli si a conturilor de surse din care au fost efectuate.

Contabilitatea execuției bugetare

Contabilitatea execuției bugetului de stat se organizează de către Ministerul Finanțelor Publice.

Contabilitatea execuției bugetului la nivel de inspectorat ca unitate administrativ teritoriala cu personalitate juridica si ca ordonator terțiar de credite are dreptul sa-si organizeze si sa-si conducă contabilitatea veniturilor si a cheltuielilor potrivit bugetului aprobat.

Clasificația bugetara

In realizarea contabilitatii instituțiilor publice un rol important îl are cunoașterea si respectarea clasificației bugetare, adică identificarea corecta a veniturilor si cheltuielilor si respectarea clasificației bugetare care reprezintă numitorul comun al previzionarii financiare prin intermediul bugetelor si execuției bugetului .

4.2. Documente specifice instituțiilor publice

La baza reflectării in contabilitate a operațiunilor economico – financiare stau documentele justificative. Toate operațiunile economice si financiare trebuie consemnate in momentul efectuării lor intr-un document justificativ pe baza căruia se fac înregistrările in contabilitate.

La nivelul instituțiilor publice , documentele justificative utilizate pot fi clasificate in doua categorii:

documente comune si agențiilor economici (chitanțe, Facturi, state salarii, bonuri de consum, ordine de deplasare, dispoziții către casierie, ordine de plata, carnete CEC, etc)

documente specifice, legate in principal de activitatea de execuție bugetara ( cerere de deschidere a creditelor bugetare, dispoziția de repartizare a creditelor bugetare, fisa pentru operațiuni bugetare)

Cererea de deschidere de credite este utilizata pentru deciderea creditelor la nivelul ordonatorilor principali de credite, la nivel de inspectorat aceasta cerere este făcuta de minister către Ministerul de Finante. Cererea cuprinde natura si destinația creditului solicitat, valoarea creditului si desfasurarea sa pe structura clasificației bugetare, iar pe verso se face o situație centralizatoare.

Dispoziția bugetara privind repartizarea creditelor – este întocmita de ordonatorul principal de credite pentru alimentarea conturilor ordonatorilor secundari sau terțiari si cuprinde elemente de identificare a plătitorului si beneficiarului: denumire, banca, cont, cod, suma in cifre si in litere si data din care beneficiarul are dreptul de a utiliza suma repartizata.

In acest sens anexez Dispoziția bugetara nr.165/06.12.2004 emisa de ordonatorul secundar de credite Garda Naționala de Mediu având ca beneficiar ordonatorul terțiar de credite Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea. Prin aceasta dispoziție bugetara in valoare de 650.000.000 lei a fost alimentat contul 700.02 „finanțare de la bugetul de stat privind personalul” in suma de 330.000.000 lei si contul 700.20 „ finanțare de la bugetul de stat privind materialele si prestări servicii” in suma de 320.000.000 lei.

Fisa pentru operațiuni bugetare servește ca document pentru evidenta analitica astfel:

– la instituțiile publice finanțate de la buget pentru evidenta creditelor bugetare aprobate, a plaților de casa , si cheltuielilor efective;

– la instituțiile publice finanțate din mijloace extrabugetare si fonduri cu destinație speciala pentru evidenta prevederilor din bugetul aprobat , a plaților de casa si a cheltuielilor efective.

Se intocmeste intr-un singur exemplar, pe articole si alineate ale clasificației economice, din cadrul fiecărui subcapitol de cheltuieli prevăzut de bugetul aprobat. Pe baza fiselor pentru operațiuni bugetare se intocmeste contul de executie.

Registrele contabile

Înregistrările in contabilitatea unitatilor bugetare se realizează cronologic si sistematic. Înregistrarea cronologica a operațiunilor se realizează cu ajutorul următoarelor formulare cu caracter financiar – contabil: nota de contabilitate, registru jurnal, iar pentru înregistrarea sistematica se realizează cu ajutorul documentelor: cartea mare, balanța de verificare, registru inventar.

4.3.Deschiderea si repartizarea creditelor

Conform Legii finanțelor publice ordonatorii principali de credite solicita Ministerul Finanțelor deschiderea creditelor bugetare pentru activitatea proprie si pentru activitatea unitatilor din subordine pentru cheltuielile curente si pentru cheltuielile de capital in baza „cererii de deschidere a creditelor bugetare”, întocmita in 3 exemplare.

După ce Ministerul Finanțelor aproba cererea de deschidere a creditelor, exemplarul 1 se trimite la Direcția Județeana de Trezorerie pentru deciderea creditelor, iar exemplaru 2 se remite ordonatorului principal de credite.

Din creditele bugetare deschise ordonatorul principal de credite isi retine sumele necesare pentru cheltuielile proprii si in termen de 3 zile repartizează unitatilor din subordine creditele bugetare pe baza documentului „dispoziție bugetara „, care se intocmeste si se depune in 3 exemplare.

La toate instituțiile publice indiferent de gradul de subordonare, evidenta analitica a creditelor bugetare se tine cu ajutorul conturilor in afara bilanțului, numite conturi de ordine si evidenta, deoarece creditele bugetare nu constituie elemente patrimoniale.

Contul 940 „credite bugetare aprobate” – se utilizează de către toți ordonatorii pentru a tine evidenta creditelor aprobate pentru cheltuielile prevăzute in bugetul de venituri si cheltuieli.

In debit se inregistreaza la inceputul fiecarei luni si trimestru alocatiile de credite aprobate pentru perioada respectiva, precum si suplimentarile efectuate in cursul trimestrului pentru majorarea creditelor aprobate.

In credit se inregistreaza diminuarile sau anularile de credite efectuate in cursul trimestrului.

Soldul la finele trimestrului sau anului reprezinta totalul creditelor aprobate pana la finele exercitiului respectiv.

Contul 941 „credite deschise de repartizat” –se evidentiaza la ordonatorii principali si secundari de credite. Evidenta analitica a creditelor de repartizat se tine pe capitole si subcapitole ale clasificatiei bugetare.

La ordonatorii principali de credite: in debit se evidentiaza creditele deschise pentru a fi repartizate ordonatorilor subordonati, precum si creditele retrase de la acestia; in credit se inregistreaza creditele repartizate, precum si creditele retrase definitiv.

La ordonatorii secundari: in debit se inregistreaza creditele repartizate de ordonatorii principali cu scopul de a le transmite ordonatorilor tertiari, precum si creditele retrase de el de la ordonatorii tertiari; in credit se inregistreaza creditele repartizate ordonatorilor tertiari, precum si creditele retrase de ordonatorul principal.

Contul 942 „credite bugetare pentru investitiile institutiilor de stat” – evidentiaza creditele aprobate numai pentru investitii, pe subcapitole.

In debit se inregistreaza la inceputul fiecarui trimestru pe baza bugetului aprobat creditele aferente trimestrului respectiv, precum si suplimentarile de credite in cursul trimestrului.

In credit se inregistreaza creditele anulate sau retrase.

Contul 944 „credite deschise pentru activitati proprii” – cu ajutorul acestui cont ordonatorii tin evidenta creditelor bugetare aprobate pentru cheltuielile proprii.

La ordonatorii principali: in debit se evidentiaza volumul creditelor deschise pentru activitati proprii, iar in credit se inregistreaza volumul creditelor sau fondurilor retrase in cursul exercitiului bugetar.

La ordonatorii secundari: in debit se inregistreaza creditele primite prin repartizare de la ordonatorul superior pentru cheltuieli proprii; in credit se evidentiaza creditele retrase.

Documentul prin care sunt repartizate creditele bugetare se numeste „dispozitie bugetara de plati”, iar cel prin care se retrag creditele „dispozitie bugetara de retragere”. Se intocmesc atatea dispozitii in functie de numarul ordonatorilor, fie se intocmeste o singura dispozitie detaliata in analitic.

Instituțiile finanțate de la buget pot sa efectueze plați de casa după deschiderea sau repartizarea prealabila a creditelor bugetare.

Contul 700 „finantare de la buget privind anul curent” – in credit se înregistrează platile de casa pe măsura efectuării lor. La finele anului se mai poate credita cu soldul sau debitor, in cazul in care cheltuielile depasesc platile nete de casa efectuate in timpul anului. in debit se înregistrează sumele recuperate in timpul anului din platile de casa curente, cu care se reconstituie creditele bugetare. La finele anului, soldul creditor al contului, care reprezintă totalul plaților efectuate in cursul anului, pe baza bugetului de venituri si cheltuieli aprobat, se închide prin creditul contului 410 „cheltuielile instituției de la buget”.

Contul 700 „finanțare de la buget privind anul curent” se dezvolta in analitice in funcție de sursa de finanțare a instituției respective:

700.02 „finanțarea de la bugetul de stat privind personalul ”

700.20 „finanțarea de la bugetul local privind materialele si prestările de serviciu”.

Contul 410 „cheltuielile instituției de la buget”. in debit se înregistrează cheltuielile efective in care se cuprind consumurile de materiale, medicamente, alimente, salarii, contribuțiile la asigurări sociale, prețul de facturare al obiectelor de inventar de mica valoare, a serviciilor prestate si lucrărilor executate de furnizori etc, procurate in executarea activitatilor aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli.

4.4.Contabilitatea cheltuielilor la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea

Institutile publice țin evidenta cheltuielilor cu ajutorul Clasei IV „cheltuieli „ care are următoarele conturi sintetice de gradul I:

40 „Cheltuielile bugetare”

41 „Cheltuielile instituțiilor publice”

42 „„Cheltuielile altor activitati”

In cursul lunii decembrie 2004 conform notei contabile s-au efectuat următoarele înregistrări:

Se înregistrează viramentele privind obligatile salariale de plata pentru luna noiembrie la bugetul de stat :

1.Banca personal

% = 700.02 348.807.494

230.01 „Finanțarea cheltuielilor 184.009.449

„Decontări cu personalul” privind personalul”

233.02.01

„Contribuția la asigurări de 17.238.887

sănătate-angajator 7%”

235.01

„Contribuția la asigurarile 7.388.094

de șomaj – angajator 3%”

233.01.01

„Decontări privind contribuția 54.179.358 instituție la asig.sociale 22%”

233.02.02

„Contribuția la asigurari de 16.007.537

sănătate – angajat 6.5%”

233.01.02 23.395635

„Contribuția la asig. sociale

sociale – angajat 9.5%”

235.02 1.892.082 „Contribuția la asigurarile

de șomaj – angajat 1%”

% = 700.02

232.01.01 33.465.105

„Decontări privind

impozitul pe salarii”

233.01.03 1.231.349

„Contribuția de asigurări pentru

accidente si boli de munca”

13. 10.000.000

„Casa-cheltuieli -delegații”

2.Banca materiale se efectuează plata facturilor prin ordin de plata

% = 700.20

410.24.04 Finanțarea cheltuielilor

„Cheltuieli cu telefon privind materialele„ 22.448662

posta, telex.”

410.25.00 92.865.658

„Cheltuieli privind

reparațiile auto”

410.29.00 28.160.000

„Cheltuieli abonament presa”

410.24.05 4.135.686

„Cheltuieli furnituri birou”

410.24.07 26.176.952

„Alte prestări servicii si

materiale chirii județe”

410.26.03 107.084.000

„Cheltuieli privind obiectele

de inventar”

13 2.500.000

Casa – cheltuieli materiale”

410.30.00 84.327.332

„Cheltuieli taxa timbru”

159.04 62.500.000

„Cheltuieli cu BCF”

3.Intarea in gestiune a obiectelor de inventar

603 = 311 107.084.000

„Obiecte de inventar „Fondul obiectele

in folosința” de inventar”

4.Consum timbre

410.27.07 = 159.01 3.130.000

„Alte materiale si prestări servicii „Timbre fiscale si

– consum timbre” mărci poștale”

5.Ridicat BCF salariați

600.04.02 = 159.04 62.000.000

„Carburanți” BCF

6. Justificare carburanți

410.25.00 = 600.04.02 62.000.000

Chelt.cu materiale si prestări „Carburanți

Servicii cu caracter funcțional”

7.Plati făcute prin casa

% = 13 73.793.254

410.24.07 „Casa” 4.249.171

„Alte prestări servicii si

materiale chirii județe”

410.25.00 745.302

Chelt.cu materiale si prestări

servicii cu caracter funcțional

410.13.01 67.158.781

„Cheltuieli deplasări”

159.01 1.640.000.

„Cheltuieli timbre”

8.Se înregistrează salariile lunii decembrie

410.10.01 = 230.01 109.000.000

„Cheltuieli cu personalul” „Decontări cu personalul”

9.Se închid conturile de finanțare 700.02 privind personalul prin 410 cheltuielile instituției

700.02 = %

„Finanțarea cheltuielilor 410.10.01 2.066.416.213

privind personalul” „Cheltuieli cu personalul”

410.10.02 50.995.595

„Cheltuieli cu personalul

privind sariul de merit ”

410.10.03 100.642.295

„Cheltuieli cu personalul

privind indem. conducere”

410.10.04 328.822.000

„Cheltuieli cu personalul

privind sporul de vechime”

410.11.10 561.007.293

„Cheltuieli cu CAS

410.11.20 12.630.451

„Cheltuieli privind bolile si

accidentele de munca”

410.12.00 77.209.106

„Cheltuieli cu personalul

privind fondul de șomaj”

410.13.01 384.205.997

”Cheltuieli cu personalul

privind deplasările”

410.14.00 177.678.353

„Cheltuieli cu personalul

privind fondul de sănătate”

10.Se închid conturile de finanțare 700.20 privind materialele si prestări serviciu prin 410 cheltuielile instituției

700.20 = %

„Finanțarea cheltuielilor 410.24.03 23.007.822

privind materialele si ”Cheltuieli utilaje, apa

prestări servicii„ canal”

410.24.04 276.212.988 ”Cheltuieli telefon, posta

telex, radio”

410.24.05 77.056.079

”Cheltuieli furnituri de birou”

410.24.07 223.890.574

”Alte materiale si prestări

servicii- chirii”

410.26.03 115.081.454

”Cheltuieli privind obiectele

de inventar”

28.160.000

”Cheltuieli abonament presa”

158.510.746

”Cheltuieli taxa timbru”

993.758.688

Chelt.cu materiale si prestări

servicii cu caracter funcțional”

In urma acestor înregistrări in balanța de verificare anexata se constata închiderea conturilor de finanțare 700.20 si 700.02 .

4.5.Lucrarile contabile de închidere a exercițiului financiar

4.5.1. Inventarierea patrimoniului instituțiilor publice

Institutile publice conform Legii contabilitatii au obligația sa efectueze inventarierea patrimoniului si potrivit normelor privind organizarea inventarierii sa întocmească registrul – inventar si sa reflecte rezultatele inventarierii in bilanțul contabil de sfarsitul anului.

Pentru atingerea scopului, inventarierea se desfasoara in mai multe etape si anume:

a.Organizarea inventarierii patrimoniului:

Inventarierea se efectueaza de comisia de inventariere numita de inspectorul sef si este alcătuita din specialiști in domeniu economic, tehnic, administrativ, cu pregătire corespunzătoare lucrărilor de inventariere. Atributele comisiei de inventariere se reflecta atât la inventarierea patrimoniului, direct administrat cat si la patrimoniul institutilor subordonate;

b.Inventarierea propriu-zisa – consta in stabilirea stocurilor faptice de valori materiale si banesti si a stării acestora. Pe parcursul acestei etape, comisia de inventariere, in prezenta gestionarului, număra, măsoară, cantarest toate valorile găsite si le înregistrează intr0un document special numit lista de inventar.

c. Stabilirea rezultatului inventarierii – se face prin calcule aritmetice intre valorile constatate la inventariere si cele din contabilitate, determinându-se după caz plusurile sau minusurile .

d. Inregistrarea in contabilitate a plusurilor si minusurilor constatate

Rezultatele finale se evidentieaza in mod distinct:

-plusurile la inventar se înregistrează ca o intrare in gestiune si concomitent ca o recuperare a cheltuielilor locului unde s-au aflat;

-minusurile se înregistrează distinct in funcție de cauza lor. Astfel, lipsurile materiale, obiectele de inventar , care se încadrează in scăzăminte legale admise se înregistrează ca ieșire din gestiune si ca o sporire a cheltuielilor;

-lipsuri imputabile ;

4.5.2.Structura situaților financiare la instituțiile publice

Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie si se încheie la 31 decembrie. La sfarsitul anului se determina situatia matrimoniului si rezultatele activitatii instituției, prevăzute in situații financiare. Acestea se constitue intr-o forma de document de sinteza elaborat de Ministerul Finanțelor, care diferă de la un altul dar care cuprinde obligatoriu:

bilant;

contul de execuție a bugetului

anexele: detalierea cheltuielilor

finanțarea bugetara

raportul de analiza pe baza de bilanț

disponibil din fonduri cu destinație speciala

situația creanțelor si datoriilor

situația activelor imobilizate

plați restante

Bilanțul contabil – se prezintă ca un tablou, o situație ce reunește elementele patrimoniale sub cele doua aspecte, componenta materiala si modul de proveniența, precum si rezultatele financiare ale activitatii unei instituții publice. Conform principiilor contabilitatii , bilanțul contabil cuprinde doua parti activ si pasiv.

Activul bilanțului cuprinde mijloacele economice dispuse in ordinea inversa gradului de lichidare, adică de la cele mai puțin lichide la disponibilitati banesti astfel:

A. Mijloace fixe B. Mijloace banesti

Terenuri Decontări

Obiecte de inventar Cheltuieli

Materiale

Pasivul bilanțier cuprinde sursele de finantare in ordinea inversa a exigibilitatii lor grupate astfel:

Fonduri

Finanțe de la buget

Venituri proprii

Decontări

Alte sume

Bilanțul contabil se intocmeste in baza ultimei balanțe de verificare a conturilor sintetice, puse de acord cu soldurile analitice, încheiata după înregistrarea tuturor documentelor in care au fost consemnate operațiuni financiar – contabile aferente perioadei raportate.

Bilanțul contabil este un document tipizat care se completează conform metodologiei Ministerului Finantelor Publice.

2.Contul de execuție a bugetului instituțiilor publice si detalierea cheltuielilor

Contul de execuție a bugetului instituțiilor publice este corespunzător contului de rezultat sau de profit si pierdere din contabilitatea agenților economici

Daca bugetul de venituri si cheltuieli este un document previzional, care estimează mărimea indicatorilor , contul de executie prezintă gradul de îndeplinire a ceea ce institutia si-a propus.

Ecuația generala este de forma:

CHELTUIELI + REZULTAT = VENITURI

Daca CHELTUIELI = VENITURI, atunci rezultatul este nul, deci execuția a fost echilibrata, nedepasindu-se creditele bugetare.

Atunci când CHELTUIELI > VENITURI se poate spune ca instituția a realizat un deficit, iar cat CHELTUIELI < VENITURI se poate spune ca s-a realizat un excedent.

Contul de execuție bugetara este structurat in doua parti:

– activitatea bugetara

– activitatea extrabugetara.

La partea bugetara se dezvolta in doua subdiviziuni:

– Venituri bugetare

– Cheltuieli bugetare

3. Alte anexe ale bilanțului contabil

Aceste anexe sunt prezentate in fiecare an de Ministerul Finantelor , precum si modul de completare al lor

=== CAPITOLUL III ===

CAPITOLUL III

PROCESUL BUGETAR

3.1.Principiile, regulile si etapele procesului bugetar

3.1.1.Pricipiile si regulile procesului bugetar

Procesul bugetar reprezintă totalitatea operațiunilor și actelor cu caracter administrativ, tehnic și normativ efectuate de organele de specialitate ale statului în vederea întocmirii, aprobării, executării și raportării bugetului de stat și a celorlalte bugete prin intermediul cărora se gestionează fondurile publice.

În toate fazele procesului bugetar, referitor la elaborarea, execuția și raportarea execuției bugetului, se impun o serie de reguli și principii de a căror respectare depinde în mare măsură buna sau proasta administrare și gestionare a fondurilor publice ale unei națiuni.

Ultimele reglementări românești în materie stipulează următoarele principii și reguli de bază cu privire la elaborarea, aprobarea, executarea și raportarea bugetului de stat.

PRINCIPII:

principiul universalității

principiul publicității

principiul unității

principiul anualității

principiul specializării bugetare

principiul unității monetare

principiul neafectării veniturilor

principiul realității

principiul echilibrului

Trebuie menționat că unele dintre principiile enunțate și-au pierdut în mare măsură semnificația pe care o aveau la un moment dat, în perioada în care s-au impus, ex. principiul echilibrului bugetar, iar altele au fost adaptate noilor concepții privind rolul finanțelor publice în epoca contemporană. Modul în care se aplică ele în practică diferă însă de multe ori de la o țară la alta.

a. Principiul universalității bugetare – potrivit reglementărilor românești , aceasta constă în aceea că : “veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute pe veniturile nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume , cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte”.

Cu alte cuvinte, potrivit principiului universalității, toate veniturile

trebuie să figureze în buget, fără o misiune, disimulare sau compensare și contractare. Este vorba despre un principiu de bugetizare integrală, de o regulă severă și precisă, care are drept scop facilitarea controlului financiar asupra serviciilor publice ale statului, principiu care nu se poate aplica în mod corespunzător în cazul bugetelor anexe și aproape deloc în cazul bugetelor finanțate prin mijloace extrabugetare.

b. Principiul publicității stabilește că “ sistemul bugetar este deschis și transparent” , acest lucru realizându-se prin:

dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;

publicarea actelor normative prin care au fost aprobate bugetele, precum și a conturilor anuale de execuție a acestora;

mijloacele de informare în masă au acces la difuzarea tuturor informațiilor cu privire la conținutul bugetului de stat, exceptând informațiile și documentele, nepublicabile.

c. Principiul unității obligă ca “veniturile și cheltuielile bugetare să se înscrie într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice cheltuite”. Regula untății are drept scop, evitarea dispersiei operațiilor financiare ale statului în documente multiple pentru a se facilita pe această cale controlul exercitat de Parlament. Toate veniturile și toate cheltuielile de stat trebuie să figureze într-un singur document “bugetar” pentru garantarea sincerității și pentru asigurare a clarității bugetizării.

Dacă bugetele anexate la Legea bugetului de stat încalcă unele principii ale dreptului bugetar, cele constituite din fondurile mijloacelor extrabugetare încalcă și regula controlului Parlamentului, întrucât resursele publice constituite prin acest sistem de bugete se aprobă de către ordonatorii de credite ierarhic superiori, context în care ele constituie o excepție reală de la regula unității.

d. Principiul anualității presupune ca “veniturile și cheltuielile bugetare să fie aprobate pe o perioadă de un an , perioadă care corespunde și exercițiului bugetar”. În România s-a adoptat regula ca exercițiul bugetar să coincidă cu anul calendaristic.

Anualitatea bugetară în execuția bugetului public îmbracă de obicei două forme:

-cea de gestiune, presupune următorul fapt: creditele bugetare care nu au fost folosite până la încheierea exercițiului își pierd valabilitatea , iar veniturile prognozate neîncasate până la finele acelui exercițiu se vor contabiliza în anul în care se încasează efectiv, deci în perioadele viitoare.

-celălalt, sistemul de exercițiu, presupune existența unei perioade de închidere de câteva luni, timp în care creditele bugetare nefolosite până la sfârșitul anului se pot folosi în acea perioadă, iar veniturile anului de plan și încasate după 31 decembrie se vor contabiliza pentru exercițiul căruia le aparțin. Fiecare sistem prezintă inconveniente în felul său, astfel : sistemul de gestiune nu permite efectuarea și evidențierea în contabilitate a tuturor veniturilor și cheltuielilor aprobate pe acel exercițiu dacă se înregistrează rămâneri în urmă, iar sistemul de execuție determină o perioadă de închidere a operațiunilor financiare pentru exercițiul precedent și una care să înregistreze veniturile și cheltuielile exercițiului care a început. Stabilirea exercițiului bugetar într-un fel anume depinde de multe ori de caracterul acelei economiei, preponderent agricolă sau industrială, și chiar de regimul de lucru al parlamentului acelei țări, precum și de mulți alți factori, printre care tradiția poate juca un rol important.

e. Principiul specializării bugetare. Acest principiu presupune ca veniturile și cheltuielile bugetare să se înscrie și să se aprobe în buget pe surse de proveniență, respectiv pe categorii de cheltuieli grupate după natura economică și destinația lor, potrivit clasificației bugetare.

De asemenea „ bugetele locale reflectă fluxurile veniturilor și cheltuielilor administrației locale, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor ”.

Bugetele locale cuprind bugetele unităților administrativ-teritoriale cu personalitate juridică ( comune, orașe, județe ) și „ se întocmesc în condiții de autonomie adică își dimensionează prevederile bugetelor la cheltuieli în raport cu posibilitățile de mobilizare a resurselor pe calea veniturilor proprii, a transferurilor de la bugetul central sau din alte surse ”. De asemenea, au și responsabilitatea de a efectua controlul asupra modului de utilizare a fondurilor alocate.

REGULI:

în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor acte normative conținute în legi specifice și legile bugetare anuale;

cheltuielile bugetare au o destinație precisă și limitată și sunt determinate ale căror autorități, prevederi atrag micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, inițiatorii au obligația să prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de resurse sau plusului de cheltuieli.

3.1.2.Etapele procesului bugetar

ETAPE :

Etapele procesului bugetar constau în:

a) Elaborarea proiectelor de buget

b) Etapa aprobării bugetelor

Etapa execuției bugetare

Încheierea execuției bugetare

a) Elaborarea proiectelor de buget

Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor propriu-zise se elaborează de către Guvern prin intermediul organelor sale de specialitate, al Ministerului Finanțelor Publice, în cazul țării noastre; ministerul întocmește proiectele bugetelor pe baza unor prognoze privind indicatorii macroeconomici și sociali, pe baza politicilor și strategiilor sociale, a propunerilor ordonatorilor principali de credite, a politicilor fiscale și bugetare din acea perioadă, a posibilităților de finanțare a deficitului bugetar și de echilibrare a bugetelor locale.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale se face pe baza proiectelor bugetelor proprii ale administrațiilor publice locale și ale instituțiilor și serviciilor publice din subordinea lor.

Calendarul procesului bugetar pentru bugetul de stat, organele publice ale administrației publice locale, consiliile locale, orășenești, comunale, consiliile județene, prezintă proiectele bugetelor locale. Direcțiilor generale ale finanțelor publice județene până la data de 15 mai, în aceste proiecte sunt evidențiate propunerile pentru echilibrarea lor pe seama sumelor și a cotelor defalcate din veniturile bugetului de stat și din eventualele transferuri de la bugetul de stat. Direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt obligate să prezinte Ministerului Finanțelor Publice, cel târziu până la data de 1 iunie, proiectelor bugetelor locale, pe ansamblul județului și al Municipiului București.

La rândul său, până la 1 iulie, Ministerul Finanțelor Publice

analizează propunerile bugetelor locale privind mijloacelor de echilibrare solicitate acestea și eventualele transferurilor și cu acordul Guvernului, transmite Direcțiilor generale ale finanțelor publice nivelul acestora pentru fiecare unitate administrativ-teritorială în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale.

b) Etapa aprobării bugetelor

În termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat, proiectele bugetelor locale trebuie supuse aprobării consiliilor locale, județene, urmând apoi a fi publicate în presa locală și afișate la sediul primăriilor. Bugetele locale municipale, orășenești și comunale se aprobă de către consiliile locale. În vederea aprobării bugetelor locale, proiectele acestora sunt însoțite de un raport al primarului, al președintelui consiliului județean , după caz. Cu ocazia aprobării bugetelor locale, trebuie să se aibă în vedere și contestațiile depuse de locuitori cu privire la acestea, în sensul analizării acestora, să se țină cont de ele la aprobarea bugetelor.

c) Etapa execuției bugetare

Competența și răspunderea execuției bugetare cu privire la bugetele locale revine birourilor executive ale consiliilor locale, primarilor, președinților consiliilor județene, precum și conducătorilor instituțiilor publice care sunt finanțate prin intermediul acestora.

Execuția de casă a bugetelor presupune un întreg complex de

operații care se referă la încasarea veniturilor și plata cheltuielilor.

Execuția bugetară propriu- zisă este demarată prin propunerile

ordonatorilor principali de credite de repartizare pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare de către Ministerul Finanțelor Publice care , la aprobare, are în vedere termenele de plată a impozitelor și taxelor, combinate cu periodicitatea încasărilor din anii precedenți, iar la cheltuieli țin cont de scadențele salariilor, ale cheltuielilor de întreținere și funcționare a instituțiilor în cauză sau de acțiunile și obiectivele care sunt preconizate să fie finanțate prin intermediul acestora, în fiecare perioadă din an. Cum ritmicitatea efectuării cheltuielilor este mult mai constantă decât periodicitatea de încasare a veniturilor, această caracteristică trebuie luată în considerare la acțiunea de repartizare pe trimestru a prevederilor bugetare .

În cadrul procesului de constituire a resurselor financiare publice

prin încasarea impozitelor și taxelor, mobilizarea acestora în conturile Trezoreriei Statului se realizează din inițiativa contribuabililor-persoane juridice și instituții publice-care răspund în fața legii de corecta calculare și achitare la termen a obligațiilor pe care le au către stat, iar în cazul persoanelor fizice și al asociațiilor familiale, această acțiune se realizează în baza comunicării debitelor pe care le au de plată de către organele fiscale.

În înfăptuirea propriu-zisă a procesului de constituire a resurselor financiare, bugetare sunt implicați mai mulți factori, rolul cel mai însemnat revenind organelor teritoriale de specialitate ale Ministerului Finanțelor Publice. Pentru încasarea propriu-zisă a veniturilor bugetare trebuie îndeplinite o serie de procedee și tehnici precum: identificarea subiecților impozabili, determinarea materiei impozabile, stabilirea debitelor propriu-zise, precum și încasarea acestora. Operațiuni însemnate se necesită și în ceea ce privește evidențierea, gestiunea și administrarea veniturilor bugetare.

Efectuarea de cheltuieli potrivit prevederilor bugetare presupune,

un număr important de procedee și operațiuni, printre care:

-definitivarea bugetelor de venituri și cheltuieli, cu repartizarea acestora pe fiecare instituție publică care are calitatea de ordonator de credite și cu aprobările de rigoare, când este vorba de o instituție publică ierarhic inferioară;

-deschiderea de credite bugetare (autorizarea bugetară);

-realizarea veniturilor proprii în cuantumul prevăzut, atunci când instituția publică în cauză are dreptul prin lege să acopere o parte din cheltuielile sale din aceste venituri. Aceeași prevedere este valabilă și în cazul consiliilor locale, pentru care realizarea veniturilor proprii reprezintă condiția de bază și limita în cadrul căreia se pot efectua cheltuieli publice. În efectuarea cheltuielilor bugetare, un rol important îl au unitățile Trezoreriei Statului, unde își au deschise conturile instituțiile publice consumatoare de fonduri publice și prin intermediul cărora se efectuează plăți prin casă. Instituțiile publice sunt obligate ca în contabilitatea proprie, să defalce execuția de casă a bugetului în funcție de natura plăților, după criteriul economic.

d) Încheierea execuției bugetare

Potrivit reglementărilor românești , execuția bugetară se încheie la 31 decembrie, aplicându-se deci ‘‘sistemul de gestiune’’ care presupune:

-orice venit încasat și orice cheltuială angajată , lichidată și ordonatată în cadrul prevederilor bugetare, dar neplătită pană la 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul viitor. Creditele bugetare neutilizate pentru exercițiul curent își pierd valabilitatea;

-disponibilitățile din mijloacele extrabugetare existente în conturi la 31 decembrie se vor repartiza pentru anul următor, dacă legea specială care le reglementează nu prevede altfel;

-disponibilitățile fondurilor externe nerambursabile, sosite prin anumite programe, precum și disponibilitățile din fondurile publice destinate cofinanțării contribuției financiare a Comunității Europene

se repartizează pentru anul următor.

Referindu-ne la etapa execuției de casă a sistemului bugetar, aceasta se înfăptuiește prin intermediul Trezoreriei Statului, care întocmește și documentele de închidere a exercițiului bugetar, printre care: contul general anual de execuție a bugetului de stat, conturile anuale de execuție a bugetelor fondurilor speciale și contul general anual al datoriei publice.

Verificarea efectuată de către Curtea de Conturi asupra conturilor

generale privind execuția componentelor bugetului general consolidat are în vedere respectarea legalității, a oportunității și a necesității prevederilor lor; totodată, se verifică și dacă aceste cheltuieli s-au efectuat în condiții de eficientă socială și economică. Cu prilejul verificării execuției bugetare, Curtea de Conturi urmărește calitatea gestionării banilor publici la nivelul fiecărei instituții publice, precum și pe ansamblul bugetelor.

3.2.Principiile finantarii bugetare si sursele de finanțare ale instituțiilor publice

Prin legile anuale ale bugetului de stat bugetul asigurărilor sociale de stat si prin hotărârile de aprobare ale bugetelor locale se aproba creditele bugetare ca limita maxima pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar pe acțiuni.

Principiile ce stau la baza finantarii bugetare sunt:

Finanțarea se realizează in funcție de stadiul de îndeplinire a indicatorilor de plata si pe măsura folosirii mijloacelor acordate anterior, nu exista un automatism in finanțarea bugetara;

Finanțarea nu se face din oficiu ci pe baza de cerere , beneficiarii unor sume de la buget trebuie sa solicite acele sume si sa argumenteze necesitatea finantarii lor;

Finanțarea bugetara intervine numai in completarea resurselor proprii, in caz ca exista aceste resurse;

Finanțarea se realizează cu respectarea dispozițiilor legale;

Prin finanțarea bugetara trebuie sa se asigure o anumita eficienta in folosirea fondurilor precum si desfasurarea unui control asupra necesitații, oportunitatii si economicitatii unor cheltuieli si acțiuni.

Sursele de finanțare ale instituțiilor publice

Finanțarea cheltuielilor curente si de capital ale instituțiilor publice se asigura astfel:

a. integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b. din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c. integral din venituri proprii.

Donații si sponsorizări

Instituțiile publice pot folosii, pentru desfasurarea activitatii lor bunuri materiale si fonduri banesti primite de la persoane fizice si juridice, sub forma de donații si sponsorizări, cu respectarea dispozițiilor legale

Fondurile banesti primite de la persoane fizice si juridice, sub forma de donații si sponsorizări instituțiile publice finanțate integral de la buget se varsă direct la bugetul din care se finanteaza aceasta. Cu sumele primite se majorează creditele bugetare ale bugetului respectiv si se vor utiliza cu respectarea destinatiilor stabilite de donator.

Cu fondurile banesti primite de la persoane fizice si juridice, sub forma de donații si sponsorizări instituțiile publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii, isi majorează bugetele proprii. Aceste instituții au obligatia de a prezenta, in anexa la contul de execuție bugetara trimestriala si anuala, situația privind sumele primite si utilizate in aceste condiții si cu care a fost majorat bugetul.

Bunurile materiale primite sub forma de donații si sponsorizări de catre instituțiile publice se inregistreaza in contabilitatea acestora.

Finanțarea dubla

Finanțarea cheltuielilor unor instituții publice, indiferent de subordonare, se asigura atât din bugetul de stat, cat si din bugetele locale, numai in cazurile in care, prin legea bugetara anuala sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanteaza prin fiecare buget.

Veniturile proprii ale instituțiilor publice

Veniturile proprii ale instituțiilor publice se încasează, se administreaza, se utilizează si se contabilizează de catre aceasta.

Veniturile proprii ale instituțiilor publice, provin din chirii, organizarea de manifestări culturale si sportive, concursuri artistice, publicați, prestații editoriale, studii, proiecte, valorificarea de produse din activitati proprii, prestări de servicii si altele asemenea.

Excedentele bugetelor instituțiilor publice

Excedentele rezultate din execuția bugetelor instituțiilor publice finanțate din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat bugetele fondurilor speciale se regularizează la sfarsitul anului cu bugetul din care sunt finanțate in limita sumelor primite de la acesta.

Excedentele anuale rezultate din execuția bugetelor instituțiilor publice, finanțate integral din venituri proprii, se reportează in anul următor.

Împrumut temporar pentru infiintarea unor activitati sau instituții publice

In cazul in care, la infiintarea, in subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituții publice sau a unor activitati finanțate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, in baza documentațiilor temeinic fundamentate, ordonatorii principali de credite pot acorda împrumuturi fara dobânda din bugetul propriu, pe baza de convenție.

Împrumuturile acordate de ordonatorii principali de credite se rambursează integral in termen de 6 luni de la data acordării.

Finanțarea prin împrumuturi

Unul din principiile de baza avute in vedere la constituirea bugetelor este principiul echilibrului, principiu care limitează prevederile de cheltuieli publice la posibilitatea de acoperire cu resurse financiare, reflectate in veniturile bugetare. Majorarea cheltuielilor publice determinata de necesitați colective reale este atât de puternica încât datorita faptului ca resursele financiare bugetare de acoperire sunt limitate este nevoie sa se apeleze la surse alternative de finanțare. Una din sursele alternative utilizate o reprezintă împrumuturile prin creditele bancare sau prin emisiune de obligațiuni.

In acest context din punct de vedere al scopului pentru care sunt utilizate, creditele bancare se împart in :

– credite bancare pentru finanțarea deficitului bugetului de stat sau a bugetelor locale;

– credite bancare pentru refinantarea datoriei publice;

– credite pentru finanțarea necesitaților pe termen scurt ale bugetului de stat si bugetelor locale;

– credite bancare pentru finanțarea unor activitati economice.

Indiferent de scopul pentru care sunt utilizate, creditele bancare pot fi:

interne

externe

Rambursarea împrumuturilor se asigura din următoarele surse:

din surse ale contului general al trezoreriei statului;

din bugetele locale;

din alte surse prevăzute in contractele de împrumut, cu care au fost garantate creditele angajate

din împrumuturi de stat pentru refinanrea datoriei publice.

3.3.Procesul bugetar – clasificația bugetara

Clasificația bugetara asigura gruparea intr-o ordine obligatorie si după criterii unitare, precis determinate, a veniturilor si cheltuielilor in bugetul consolidat de stat.

Clasificația bugetara se elaborează de Ministerul Finanțelor Publice, se aproba prin Ordin al ministrului, apoi se publica in Monitorul Oficial, capatand caracter obligatoriu pentru toate instituțiile publice.

Clasificația bugetara grupează veniturile si cheltuielile înscrise in bugetul de stat astfel:

Pentru venituri sunt prevăzute : capitole si subcapitole, grupate in funcție de sursa de proveniența si de felul veniturilor bugetare ;

Pentru cheltuieli sunt prevăzute : parți, capitole, subcapitole, titluri, articole si alineate potrivit naturii si destinației lor.

Clasificația bugetara constituie un instrument de lucru in toate fazele procesului bugetar, începând cu întocmirea procesului de buget, aprobarea bugetului, executarea bugetului, raportarea exercițiului bugetar si prezentarea dărilor de seama.

Fiecare suma încasata pentru buget sau plătita din credite bugetare trebuie încadrata obligatoriu intr-o subdiviziune a clasificației bugetare corespunzătoare venitului realizat sau cheltuieli aferente.

Clasificația bugetara asigura gruparea sistematica a veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat, permite cunoașterea conținutului acestora si face posibila adoptarea masurilor corespunzătoare pentru încasarea la timp a veniturilor, facilitând efectuarea cheltuielilor potrivit destinației aprobate de organul competent, precum si luarea deciziilor in limitele competentelor stabilite prin lege, pentru modificarea pe parcurs a prevederilor, atunci când acestea se impun.

Clasificația bugetara cuprinde :

Anexa I – Clasificația indicatorilor privind finanțele publice care conține 15 anexe;

Anexa II – Clasificația in profil departamental care cuprinde codul misterelor si al altor organe centrale, denumite ordonatori principali de credite.

Clasificația bugetara grupează veniturile si cheltuielile in doua parți distincte:

Clasificația funcționala

Clasificație economica

3.3.1. Clasificația funcționala

Clasificația funcționala grupează veniturile si cheltuielile pe parți, capitole si subcapitole.

Conform clasificație funcționale, veniturile bugetare sunt grupate in:

-venituri curente

-venituri de capital.

Veniturile curente sunt sistematizate in funcție de sursa si felul lor astfel:

1. venituri fiscale, ce provin din impozite si taxe directe, precum si impozitele si taxele indirecte percepute de la persoanele fizice si juridice;

2. venituri nefiscale, ce provin din vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, vărsăminte de la instituțiile publice si diverse venituri care se cuvin bugetului statului;

Venituri de capital, obținute din vânzările de active deținute de autoritatile publice (clădiri, terenuri, etc.) sau valorificarea stocurilor de la rezerva de stat si de mobilizări cuvenite bugetului.

Clasificarea funcționala a cheltuielilor indica gruparea acestora potrivit naturii si destinației lor pe parți, capitole, subcapitole, pe acțiuni si categorii de instituții publice pentru care sunt efectuate cheltuielile, precum si ordinea in care apar in bugetul de stat.

Cheltuielile in bugetul de stat se grupează pe parți după cum urmează:

Partea I – Servicii publice generale

– Autoritati publice – in aceasta categorie se incadreaza si ITRSC Valcea la cap.51.01, conform bugetelor aprobate.

Partea a II-a – Apărare , ordine publica si siguranța naționala

– Apărare naționala

– Ordine publica si siguranța naționala

Partea a III-a – Cheltuieli social culturale

– Invatamant

– Sănătate

– Cultura, religie si acțiuni privind activitatea sportiva si de tineret

– Asistenta sociala, alocații, pensii, ajutoare si indemnizații

– Alte cheltuieli sociale

Partea a IV-a – Servicii si dezvoltare publica, locuințe, mediu si ape

– Servicii si dezvoltare publica si locuințe

Mediu si ape

Partea a V-a – Acțiuni economice

– Industrie

– Agricultura si silvicultura

– Transport si comunicații

– Alte acțiuni economice

Partea a VI-a Alte acțiuni

– Cercetare stiintifica

– Alte acțiuni

– Cheltuieli de administrare a fondurilor speciale

– Cheltuieli din fonduri la dispoziția guvernului

– fond pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor si comisioanelor aferente

Partea a VII-a – Transferuri

– Transferuri din bugetul de stat

Partea a VIII-a – Împrumuturi acordate

– Împrumuturi

Partea a IX-a – Plați de dobânzi si alte cheltuieli aferente datoriei publice

– Dobânzi aferente datoriei publice si alte cheltuieli

– Plați de dobânzi

Partea a X-a Rambursări de împrumuturi

– Rambursări de împrumuturi acordate

Partea a XI-a Fonduri de rezerva

– Fonduri de rezerva

Partea a XII-a Excedent/deficit

– Excedent

– Deficit

3.3.2. Clasificație economica

Clasificația economica grupează cheltuieli in cheltuieli curente si cheltuieli de capital organizate de intretinerea si funcționarea instituție publice care se desfasoara pe titluri, articole si alineate.

Titlurile se refera la grupele mari de cheltuieli.

Articolele bugetare sunt subdiviziuni ale clasificației cheltuielilor bugetare, care desemnează natura unei cheltuieli, indiferent de acțiunea la care se refera.

Alineatele bugetare sunt subdiviziuni ale clasificației cheltuielilor bugetare, care indica destinația consumării creditelor bugetare.

La bugetul de stat titlurile sunt grupate astfel:

A. CHELTUIELI CURENTE

TITLUL I – Cheltuieli personal;

TITLUL II – Cheltuieli materiale si servicii ;

TITLUL III – Subvenții;

TITLUL IV – Prime;

TITLUL V – Transferuri;

TITLUL VI – Dobânzi.

B. CHELTUIELI CAPITAL

TITLUL VII – Cheltuieli de capital;

TITLUL VIII – Împrumuturi acordate;

TITLUL IX – Rambursări de credite, plați de dobânzi si comisioane la credite

TITLUL X – Rezerve excedent / deficit

Avand in vedere clasificatia economica a cheltuielilor aferente bugetelor inspectoratul pe anii 2002,2003 si 2004 in tabelul nr.1 sunt prezentate sumele repartizate pentru fiecare cheltuiala.

TABEL NR. 1„Bugetul de venituri si cheltuieli pe anii 2002,2003 si 2004 ”

Sursa: Bugetul de venituri și cheltuieli la ITRSC pentru anii 2002, 2003, 2004

Indicii prețurilor folosiți în recalculare : I2003/2002 = 1,15

I2004/2003 = 1,085

Pentru a putea analiza si compara cheltuielile aferente bugetelor Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea pentru anii 2002, 2003 si 2004 a fost necesara recalcularea sumelor aferente anilor 2003 si 2004 , folosind indicele de inflație al anului respectiv. In acest sens bugetele recalculate pentru anii 2003 si 2004 au putut fi comparate cu cel aferent anului 2002 luat ca an de baza si prezentate in graficele de mai jos.

Grafic nr.3.1.

Sursa: bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2002,2003,2004

Din analiza evoluției cheltuielilor totale din graficul de mai sus si luând ca baza anul 2002 prin comparație cu valoarea cheltuielilor totale recalculate pentru anii 2003 si 2004 se observa ca:

cheltuielilor totale in anul 2002 au fost in valoare de 4.61 miliarde care in anul 2003 au crescut cu 29% respectiv cu 1.33 miliarde lei ajungând astfel la 5.94 miliarde lei. Aceasta creștere datorându-se in principal alocării la cheltuielile de capital a valorii recalculate de 1.94 miliarde lei in anul 2003 pe când in 2002 la indicatorul cheltuieli de capital nu au fost alocate sume.

cheltuielile totale recalculate in anul 2004 scad comparativ cu anul 2002 cu valoare de 562 milioane lei, aceasta datorandu-se in principal scăderii cheltuielilor curente din anul 2004.

Grafic nr.3.2.

Sursa: bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2002,2003,2004

Din analiza graficului reiese faptul ca in anul 2002 au fost alocata suma de 4.61 miliarde lei la cheltuieli curente mai mare cu 15% fata de valorea recalculata a anului 2003. Aceasta scadere se datoreaza:

reducerii chletuielior pt.fondul de somaj de la 5% petru angajator la 3%;

reducerea cheltuielilor cu materialele si serviciile;

reducerea deplasarilor in tara;

redurerea alte alte cheltuieli.

Pe când in 2004 au fost alocate 4.61 miliarde lei, iar fata de anul 2004 a fost mai mare cu 14% când au fost alocate la cheltuieli curente 4.04 miliarde.

La fel ca si anul precedent se observa o usoara crestere la cheltuielile de personala, cheltuielile cu materialele si serviciile precum si transferurile sunt icadere.

Grafic nr.3.3.

Sursa: bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2002,2003,2004

Din analiza graficului si compararea la nivelul celor 3 ani a cheltuielilor curente, cheltuielilor cu personalul, cheltuielilor materiale si servicii si a cheltuielilor cu transferurile se observa ca:

cheltuielile curente sunt in scădere in anii 2003 si 2004 comparativ cu anul 2002 cu circa 15%;

la cheltuielilor cu personalul in anul 2003 s-au produs doua aspecte diametral opuse si anume: unul pe de o parte de reducerea numarului de personal ca urmare a restructurării survenite la nivelul unitatii, iar pe cealaltă parte s-a realizat o creștere a cheltuielilor cu salariile precum si altor cheltuieli salariale ca urmare a Ordonatei de Guvern 192/2003;

cheltuielile cu materiale si servicii in anul 2003 au scazut cu 2% respectiv la 1.03 miliarde lei, de la 1.05 miliarde lei cat au fost alocate in 2002. Deasemenea fata de anul de baza, in anul 2004 cheltuielile materiale si serviciile au scăzut la 0.80 miliarde lei realizând astfel o scădere de 32%.

Cheltuielile cu trasferurile au scazut in anul 2003 ajungând la 107 milioane lei fata de 961 milioane lei alocate in anul 2002, iar in anul 2004 nu au fot alocate sume in acest capitol

Grafic nr.3.4.

Sursa: bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2002,2003,2004

La nivelul anului 2002 nu au fost prevăzute cheltuieli de capital, acestea fiind prevăzute in anul 2003 când nivelul bugetat a fost de 2.227.500 milioane lei, iar pentru anul 2004 investiția fiind in curs au mai fost alocate 30.000 milioane lei. Se observa o diminuare a cheltuielilor de investiții datorita faptului ca investiția a fost finalizata in 2004.

Grafic nr.3.5.

Sursa: bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2002,2003,2004

In anii 2003 si 2004 cheltuielile de personal au înregistrat o creștere de 11% conform HG 192/2003

Grafic nr.3.6.

Sursa: bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2002,2003,2004

In bugetul anual au fost prinse in general același sume cu deosebirea ca in anul 2003 si 2004 sumele sunt mai mici, iar in urma recalculării se observa o scădere de la 1.054 milioane lei in 2002 la 0.809 milioane lei in 2004. Aceasta scadere se observa la toate pozitiile din buget privind cheltuielile materiale si servicii..

=== Contabilitate publica ===

Contabilitate publica – Contabilitatea institutiilor publice componenta a contabilitatii generale si indeosebi a contabilitatii publice

CAPITOLUL 1

Contabilitatea institutiilor publice – componenta a contabilitatii generale si indeosebi a contabilitatii publice

Contabilitatea publica constituie contabilitatea care asigura evidentierea tuturor operatiunilor de incasari si plati referitoare la fondurile publice. Ea evalueaza obligatiile contribuabililor, evidentiaza incasarile din aceste obligatii si determina diferentele din obligatiile neonorate, precum si responsabilitatea ordonatorilor de credite privind efectuarea platilor din fondurile publice. Organizarea acesteia este obligatorie pentru toate autoritatile publice, comunitatile teritoriale, institutiile publice nationale si locale.

Vincent Raude si Jean Claude Pagat retin pentru contabilitatea publica mai multe definitii, una uzuala, alta tehnica si a treia administrativa. Astfel, definitia uzuala o formuleaza ca fiind: “ansamblul de reguli aplicabile gestiunii veniturilor de stat”, cea tehnica “reguli de prezentare a conturilor publice”, iar cea administrativa are in vedere sarcinile publice si o defineste ca fiind “regulile contabilitatii publice sunt in acelasi timp reguli de prezentare a conturilor si reguli de organizare a serviciilor contabililor publici”.

Insuficientele acestor definitii constau in faptul ca cea uzuala se refera numai la veniturile de stat si nu are in vedere un fundament juridic, cea tehnica este prea limitata, iar cea administrativa nu se refera la ordonatorii de credite. In final, autorii la care ne-am referit, propun pentru contabilitatea publica urmatoarea definitie care ar exprima, dupa parerea noastra, cel mai corect functiile sale, si anume: “Regulile contabilitatii publice au ca obiect determinarea obligatiilor si responsabilitatilor ordonatorilor de credite publice, ale ordonatorilor de venituri publice si contabililor publici.” Aceasta definitie da regulilor contabilitatii publice un contur juridic, tehnic si cuprinde in cadrul sau obligatiile si responsabilitatile, atat ale contabililor publici, cat si ale ordonatorilor. re976y9231ueen

Desi contabilitatea sectorului public se organizeaza pe baza unor planuri de conturi distincte, cu particularitati, atat in ceea ce priveste structura conturilor, cat si functionarea acestora, la baza contabilitatii publice stau reguli si norme comune cu cele ale contabilitatii generale, si anume:

folosirea unor modele de registre contabile si formulare comune privind activitatea financiara si contabila;

modelele bilanturilor contabile, ca si planul de conturi general pentru institutiile publice, sunt stabilite de acelasi organ, respectiv de Ministerul Finantelor Publice; in aceasta privinta existand o conceptie unitara in materie (plan de conturi, bilant si alte formulare specifice);

functionarea acesteia este obligatoriu a se face dupa aceleasi reguli si metode astfel:

contabilitatea se conduce in partida dubla; unele exceptii permise pentru anumite institutii publice care au dreptul sa organizeze contabilitati in partida simpla (consiliile locale comunale) nu infirma regula;

inregistrarea cronologica si sistematica in contabilitate a tuturor operatiunilor de incasari si plati in mod simultan, in debitul unor conturi si creditul altora;

stabilirea totalului sumelor debitoare si sumelor creditoare, precum si a soldului final al fiecarui cont;

intocmirea, cel putin lunar, a balantei de verificare, care reflecta egalitatea intre totalul sumelor debitoare si creditoare, si totalul soldurilor debitoare si creditoare ale conturilor;

prezentarea executiei finale lunar, trimestrial, anual, a veniturilor incasate si platilor efectuate, precum si excedentului sau deficitului, comparativ cu contul de profit si pierderi, in cazul contabilitatii financiare.

Ca si in cazul contabilitatii generale (financiare), contabilitatea publica trebuie sa asigure o imagine fidela, cu privire la situatia executiei bugetului general consolidat, a informatiilor necesare pentru necesitatile proprii ale institutiilor publice, cat si in ceea ce priveste furnizarea acestora catre organele in drept, cu prerogative in materie. In acest sens, contabilitatea publica trebuie sa respecte, cu buna credinta, regulile si normele unitare, general valabile, ale contabilitatii generale, precum si principiile acesteia, si anume:

o

Principiul prudentei, care nu admite subevaluarea veniturilor si supraevaluarea cheltuielilor, atat in procesul de intocmire a bugetelor, cat si in cel de executie mai ales. Acest principiu in contabilitatea publica trebuie sa se manifeste mai ales in ceea ce priveste corecta evaluare si inregistrare a drepturilor bugetare pe care le au institutiile publice.

o

Principiul permanentei metodelor, care impune continuitatea regulilor si normelor privind modul de evaluare a veniturilor si criteriile de stabilire a creditelor bugetare, asigurandu-se comparabilitatea in timp a informatiilor cu privire la structura bugetelor;

o

Principiul continuitatii activitatii, care, in cazul contabilitatii publice, determina existenta ei atat timp cat va exista sectorul public, iar acesta va exista atata timp cat va exista organizarea statala. In aceasta directie am putea mentiona, eventual, despre o dezvoltare a atributiilor contabilitatii publice, odata cu expansiunea sectorului public, ale carui cheltuieli publice, a raportului dintre acestea si produsului intern brut, a crescut in ultimul secol de aproape cinci ori;

o

Principiul independentei exercitiului, care determina inceperea executiei bugetare la o anumita data, incheierea ei la o alta data precisa si, in consecinta, a neadmiterii ca in acesta perioada sa se inregistreze venituri si sa se efectueze cheltuieli care apartin altor exercitii. Acest principiu l-am putea denumi si al “adaptabilitatii informatiei contabile la sistemul executiei bugetare folosit”, “de gestiune” sau “al exercitiului”. In acest sens, sectorul public a adoptat sistemul potrivit caruia are loc o evidentiere anuala a creditelor bugetare, a platilor de casa si a incasarilor la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale. Acest sistem impune valabilitatea creditelor bugetare deschise si repartizate numai in cadrul exercitiului bugetar respectiv; de asemenea, platile de casa pot fi efectuate numai in limita si in cadrul termenului de valabilitate a creditelor. La partea de venituri sunt valabile numai acele incasari care se colecteaza in cursul anului financiar-bugetar, iar cele incasate dupa 31 decembrie se evidentiaza pe exercitiul financiar urmator;

o

Principiul necompensarii, care in contabilitatea publica isi gaseste expresia cea mai larga prin aceea ca nu pot fi efectuate plati direct din incasari, toate veniturile se inregistraza in buget, si pentru orice cheltuiala care se efectueaza exista obligatia unei aprobari. Unele exceptii de la aceasta regula, mai ales in cazul fondurilor din mijloacele extrabugetare si speciale, nu infirma principiul general;

o

Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere se aplica numai partial in situatia contabilitatii publice, deoarece, in cazul fondurilor publice, veniturile cuvenite anului curent, dar incasate in anul viitor, se inregistreaza, ca venit, in anul in care s-au incasat. De asemenea, si fondurile aprobate prin bugetele anuale si nefolosite in acel an isi pierd valabilitatea la sfarsitul exercitiului. Numai in cazul anumitor bugete, ca de exemplu in cele din mijloace extrabugetare si fondurile speciale, care au dreptul sa-si reporteze soldul executiei din anul precedent, am putea vorbi despre o anume intangibilitate a bilantului de deschidere;

De asemenea, ca si in cazul unitatilor patrimoniale, unde raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii, in conformitate cu prevederile legii o are administratorul, si in cazul institutiilor publice raspunderea, din acest punct de vedere, revine ordonatorului de credite (ministri, conducatorii institutiilor publice, centrale si locale etc.).

Fata de regulile enuntate, in legatura cu modul de functionare a contabilitatii publice in Romania, autorii la care ne-am referit mai devreme, Vincent Raude si Jean Claude Pagat, in aceeasi lucrare mentioneaza urmatoarele principii fundamentale ale contabilitatii publice franceze: “principiul distinctiei intre oportunitate si regularitate; al distinctiei intre ordonatori si contabili, si al neafectarii incasarilor si cheltuielilor”. La aceste trei principii de baza s-ar mai putea adauga: “principiul responsabilitatii (pentru ordonatori si contabili) si al unitatii (unitate de reglementare, abilitatea de manevrare a conturilor, unitatea de Trezorerie)”.

In afara de frumusetea definirii principiului unitatii retinem principiul distinctiei intre regularitate si oportunitate, care in literatura noastra de specialitate nu este abordat.

Unele asemanari si paralelisme intre contabilitatea publica si cea generala (financiara) sunt si in ceea ce priveste bilantul contabil. Daca in cazul unitatilor patrimoniale bilantul contabil se compune din bilant, cont de profit si pierdere, si ca anexa raportul de gestiune, in cazul institutiilor publice acesta se compune din: bilant, cu adaptarile de rigoare, contul de executie, si in locul contului de profit si pierdere, iar ca anexa un raport explicativ. Referitor la bilant, care nu este supus verificarii si certificarii de catre cenzori, experti contabili etc., sau in cazul unitatilor patrimoniale contul de executie privind bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale, este necesar sa fie aprobat de aceleasi organe care au aprobat bugetele respective, iar in cazul institutiilor publice sa fie auditat.

Desigur ca, intre modul de organizare si tinere a contabilitatii institutiilor publice si cel al contabilitatii financiare exista asemanari, dar si insemnate deosebiri, si anume: planul de conturi al institutiilor publice contine conturi specifice acestor unitati, dar exista unele conturi, atat ca denumire cat si ca continut, care se aseamana cu conturile din planul de conturi general. De exemplu, contul “Casa” din planul de conturi al institutiilor publice cu contul “Casa” din planul general de conturi.

Distingem unele asemanari dupa continut si functie mai ales intre conturile din planul de conturi general si cel al institutiilor publice, cum ar fi: clasa a 2-a, 21 “Imobilizari corporale” din planul de conturi general, cu conturile din clasa 0, 01 “Mijloace fixe” din planul de conturi pentru institutiile publice; contul 51 “Conturi la banci” din planul de conturi general, cu contul 10, contul 11 “Mijloace banesti”, “Disponibilul din mijloace cu destinatie speciala” din planul de conturi a institutiilor bugetare; clasa a 6-a “Conturile de cheltuieli” din planul de conturi general, cu clasa a 4-a, contul 41 “Cheltuielile institutiilor” din planul de conturi al institutiilor publice, care prin debitul sau creditul lor inregistreaza aceleasi fenomene economice, iar soldurile lor exprima acelasi continut.

Desi planul de conturi al institutiilor publice este comun tuturor institutiilor publice prezentate prin componentele bugetului general consolidat, intre conturile care reflecta sistemul de finantare a institutiilor publice, finantate pe de o parte din bugetul de stat si bugetele locale pe de alta parte, exista importante deosebiri, mai ales in ceea ce priveste evidentierea constituirii resurselor publice prin intermediul carora sunt finantate, precum si a conditiilor care trebuiesc indeplinite in ceea ce priveste plafonul pana la care se pot efectua plati de casa.

De asemenea, exista deosebiri esentiale intre modul de inchidere a conturilor de cheltuieli la institutiile publice finantate din fonduri bugetare si cele finantate din mijloace extrabugetare. Daca la primele, conturile de cheltuieli se inchid prin conturile de finantari, in cazul institutiilor finantate din mijloacele extrabugetare (autofinantate) inchiderea acestora se face prin intermediul unor conturi de rezultate, prin care, de altfel, se inchid si conturile de venituri, sistem mai apropiat de cel al contabilitatii financiare.

O deosebire esentiala in cazul contabilitatii institutiilor publice fata de contabilitatea financiara a agentilor economici este faptul ca contravaloarea fondurilor fixe si a obiectelor de inventar, in cazul institutiilor publice, se inregistreaza direct pe cheltuieli la procurarea acestora. In cazul institutiilor publice nu intalnim notiunile de uzura si amortizarea fondurilor fixe sau a obiectelor de inventar, ca in cazul contabilitatii agentilor economici.

De aceea cheltuielile efective in cazul institutiilor publice, in majoritatea cazurilor, nu reflecta corect efortul societatii in legatura cu intretinerea sau functionarea unui anume indicator social-public, elev, student, pat de spital, militar etc..

De asemenea, datorita specificului privind finantarea institutiilor publice in cadrul contabilitatii acestora, pe langa notiunile de cheltuieli efective – ca in cazul agentilor economici – intalnim si notiunile de plati de casa si plati nete de casa, al caror nivel este determinat de conturile de finantare, care numai intamplator coincid la sfarsitul exercitiului bugetar cu conturile de cheltuieli efective.

In acelasi timp, intre conturile de cheltuieli mentionate in planul de conturi al institutiilor publice, pe de o parte, si conturile de cheltuieli din planul de conturi general si al Trezoreriei Statului, pe de alta parte, exista diferente in sensul ca conturile de cheltuieli din contabilitatea Trezoreriei Statului reflecta platile nete de casa, si nu cheltuielile efective, pe cata vreme, conturile de cheltuieli ale agentilor economici si institutiilor publice reflecta intotdeauna numai consumurile efective (plati de salarii, consumuri efective de materiale etc.).

In concluzie, contabilitatea publica, si in primul rand cea a institutiilor publice, se aseamana in multe privinte cu contabilitatea generala, asemanare determinata mai ales de regulile si principiile contabilitatii in general, dar are multe si esentiale deosebiri determinate de specificul functionarii conturilor institutiilor publice in ceea ce priveste modul cum acestea evidentiaza constituirea veniturilor publice si efectuarii cheltuielilor, dar mai ales a modului lor de inchidere la sfarsitul exercitiului financiar-bugetar.

CAPITOLUL 2

Institutiile publice – unitati ale administratiei de stat, concept, locul si rolul acestora in constituirea si utilizarea fondurilor publice

Dupa ce Legea bugetului a stabilit volumul si structura resurselor publice care trebuiesc mobilizate, o componenta majora a procesului formarii lor este aceea a mijloacelor si metodelor care sa asigure colectarea, dar mai ales gestionarea eficienta a acestora.

In acest context, un rol important il au institutiile publice prin intermediul carora se deruleaza atat procesul de constituire, cat si cel de utilizare a principalelor resurse publice ale statului.

In procesul de constituire a resurselor publice, institutiile publice de prima importanta, ca autoritati speciale ale statului, o reprezinta Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, si organele lor teritoriale.

In procesul de constituire a resurselor publice un rol insemnat il au de altfel si alte ministere si organe centrale, precum si organele lor teritoriale, mai ales in ceea ce priveste constituirea resurselor financiare din mijloace extrabugetare.

Daca in procesul de constituire a resurselor publice sunt doua institutii publice care joaca un rol major in acest proces, respectiv Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si organele lor teritoriale, insa, procesul de utilizare a fondurilor publice se deruleaza deopotriva prin intermediul tuturor institutiilor publice centrale si locale, ceea ce face ca rolul si importanta lor, si in primul rand raspunderea acestora, in ceea ce priveste utilizarea lor eficienta mare. In exercitarea atributiilor privind gestionarea fondurilor publice, mentinerea unui echilibru permanent intre intrarile si iesirile de resurse reprezinta cheia de bolta a atributului institutiilor publice abilitate ale statului, Ministerul Finantelor Publice, in primul rand, in constituirea si administrarea fondurilor publice.

Odata realizat acest “transfer de putere de cumparare” de la persoanele fizice si juridice catre autoritatile statului, prin intermediul prelevarilor obligatorii din impozite, taxe etc., a doua componenta de baza, si tot atat de importanta a functiei statului, este dirijarea, alocarea acestor uriase resurse financiare spre diversi beneficiari – institutii publice, intreptinderi, populatie (direct si indirect) .

De modul in care, in fiecare etapa a dezvoltarii sale, statul reuseste sa ierarhizeze prioritatile, sa trieze nevoile sociale si economice, depinde dezvoltarea, pe mai departe, a economiei, si pe aceasta baza a unei protectii sociale eficiente.

Resursele financiare centralizate la dispozitia statului, prin componentele bugetului general consolidat, au ca principala destinatie finantarea “sectorului public”, care, potrivit opiniei prof. Gheorghe Manolescu este definit astfel: “In acest sens, se poate admite ca sectorul public sau statul (in calitate de agent economic) cuprinde ansamblul de activitati, institutii si organisme caracterizate prin procese de decizie colectiva sau politica, in cadrul carora procedurile de alegere se realizeaza prin mecanismul votului”.

Principalul “consumator” al acestor fonduri publice este, deci, sectorul public prin institutiile sale.

Institutiile publice – categorie in care se include Parlamentul, Presedintia Romaniei, Guvernul, ministerele, autoritatea judecatoreasca si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, isi asigura resursele banesti, necesare finantarii cheltuielilor, privind intretinerea si functionarea lor, in cea mai mare parte, pe seama bugetului de stat si bugetelor locale. In acest context, acestea au obligatia ca toate operatiunile de plati si incasari sa le efectueze numai prin Trezoreria Statului, a carei activitate se desfasoara sub garantia statului.

Institutiile publice reprezinta deci unitatile publice prin intermediul carora statul isi exercita si indeplineste functiile si serviciile sale in domeniul economic, social-cultural, de aparare, ordine publica, administrativ etc. Ele pot fi de importanta centrala, ca de exemplu: Parlamentul, Presedintia Romaniei, Guvernul, ministerele si alte institutii ale administratiei centrale autonome si locale. Institutiile publice locale cuprinzand autoritatile unitatilor administrativ-teritoriale, consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale, institutiile publice si serviciile publice cu personalitate juridica, indiferent de modul de finantare a activitatii acestora.

Ca sistem de finantare, institutiile publice pot fi:

*

finantate integral din venituri bugetare, situatie in care veniturile pe care le realizeaza au obligatia sa le verse, in totalitate, la bugetul din care sunt finantate;

*

finantate din mijloace extrabugetare (venituri proprii), cu completare din fonduri bugetare, sub forma subventiilor sau transferurilor bugetare (bugetul de stat sau bugetele locale). In aceasta situatie, veniturile proprii pe care le realizeaza institutiile in cauza se retin pentru autofinantare, iar cele nefolosite la sfarsitul anului se repartizeaza pentru anul urmator..

*

finantate integral din mijloace extrabugetare, situatie in care de asemenea soldul acestora de la sfarsitul perioadei se reporteaza pentru exercitiul financiar urmator;

*

finantate integral din fonduri speciale. Soldul acestora de la sfarsitul perioadei se reporteaza, de asemenea, pentru exercitiul financiar urmator;

In acest context, institutiile publice au caracteristici prin care se deosebesc de persoanele juridice patrimoniale, si mai ales de agentii economici astfel:

a) Sunt organisme prin intermediul carora statul isi exercita rolul, atributiile si functiile sale in domeniul administrativ, social-cultural, aparare, ordine publica, siguranta nationala, justitie, asistenta sociala si economic;

b) Sunt organisme care in general nu desfasoara activitati productive, prin care sa realizeze bunuri materiale, ele produc utilitati sociale, administrative, justitie, ordine publica, aparare. Numai intamplator, subunitati ale acestora pot realiza si produce utilitati si servicii de natura economica, situatie in care insa acestea se supun regulilor si principiilor dupa care functioneaza finantele private privind finantarea, si a corelatiei bugetul de stat a agentilor economici.

c) In functie de modul lor de finantare – integral din resurse bugetare sau partial, integral din mijloace bugetare sau fonduri speciale – veniturile proprii ale acestora se varsa integral la bugetul din care sunt finantate sau se reporteaza pentru anul urmator.

d) In general nu au indicatori de rentabilitate si eficienta economica, dar li se pot calcula indicatori de eficienta sociala, educationala, de cultura etc. Intrucat, insa contravaloarea mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar se trece pe cheltuieli la procurarea acestora, indicatorii de eficienta care se calculeaza sunt deformati in mare masura.

e) Institutiile publice nu calculeaza si inregistreaza uzura obiectelor de inventar sau amortizarea mijloacelor fixe in mod treptat, ci o singura data, la procurarea lor.

f) Isi finanteaza activitatea pe baza bugetelor de venituri si cheltuieli sau numai pe baza bugetelor de cheltuieli.

Clasificarea institutiilor publice

I. Dupa importanta activitatii si subordonarea acestora, institutiile publice sunt grupate in:

1) institutii ale administratiei publice centrale;

2) institutii ale administratiei publice locale.

1) Institutiile administratiei publice centrale cuprind: Presedintia Romaniei, Parlamentul, Guvernul, ministerele si celelalte autoritati centrale de specialitate ale administratiei publice centrale si institutiile teritoriale din subordonarea lor.

2) Institutiile administratiei publice locale cuprind: institutiile administratiei publice locale, formate din unitatile administrativ teritoriale, si cuprind comunele, orasele si judetele, precum si unitatile publice subordonate acestora.

Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si in orase sunt consiliile locale alese si primarii alesi in conditiile legii.

Serviciile publice descentralizate ale ministerelor la nivel judetean cuprind, ca de exemplu:

*

Directiile Generale ale Finantelor Publice;

*

Inspectoratele Scolare Judetene si al municipiului Bucuresti;

*

Directiile Judetene de Munca si Solidaritate Sociala;

*

Directiile Judetene Sanitare;

*

Consiliul Judetean de Cultura etc.

Conducatorii institutiilor publice, centrale si locale, in functie de drepturile conferite de lege in legatura cu aprobarea, repartizarea si utilizarea fondurilor bugetare, poarta denumirea de ordonatori de credite. Vincent Raude si Jean Claude Pagat, in cartea lor il citeaza pe G. Devaux, care da ordonatorului de credite definitia: “Este ordonator public al incasarilor si cheltuielilor orice persoana care are calitatea in numele statului, a unei colectivitati sau institutii publice de a contracta, constata, lichida o creanta sau de a ordona fie incasarea unei creante, fie plata unei datorii”. Observam din definitia data de G. Devaux ca ordonatorii de credite nu sunt atasati notiunii de incasari si cheltuieli, ci celei de “creante” si “datorii”.

Materialele de specialitate si reglementarile romanesti definesc ordonatorul de credite ca fiind: “conducator al unei institutii bugetare, centrala sau locala, care are dreptul sa dispuna de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri si cheltuieli al institutiei”. Aceleasi drepturi si obligatii, reiesite din definitia data de Dictionarul Explicativ, rezulta si din materialele de specialitate si reglementarile romanesti in materie, care precizeaza ca “ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale sunt conducatorii autoritatilor publice, ministrii si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale”. In cazul autoritatilor administratiei publice locale, ordonatorii de credite principali sunt primarii consiliilor locale, primarul general al municipiului Bucuresti si presedintii consiliilor judetene.

II. In conformitate cu reglementarile romanesti, institutiile publice se impart in:

1.

institutii ierarhic superioare, ai caror conducatori au calitatea de ordonatori principali de credite;

2.

institutii subordonate, ai caror conducatori au calitatea de ordonatori secundari si tertiari de credite.

Ordonatorii principali de credite primesc resursele de finantare direct de la buget, pentru nevoile lor proprii, precum si pentru cele ale institutiilor subordonate, pe care apoi le repartizeaza acestora.

Sunt si situatii cand unele institutii publice, ai caror conducatori au calitatea de ordonatori secundari de credite, se gasesc in raport de subordonare fata de ordonatorii principali de credite si ierarhic superior fata de ordonatorii tertiari de credite. Acesti ordonatori nu au relatie directa cu bugetul de stat, dar din creditele primite de la ordonatorii principali repartizeaza mijloace bugetare si ordonatorilor tertiari de credite aflati in subordinea lor.

Aceiasi autori, Vincent Raude si Jean Claude Pagat, observa ca ordonatorii sunt subdivizati, cum este si cazul contabililor, in “principali, secundari, mandatari si supleanti si agenti de executie”, dar numai ordonatorii principali si secundari au calitatea juridica de ordonatori.

O alta clasificare, dupa aceiasi autori, este cea de “ordonatori alesi” si “ordonatori numiti”, cei alesi avand o responsabilitate politica.

Comparativ cu modul in care legislatia romaneasca a reglementat statutul ordonatorilor de credite, mai ales in ceea ce priveste responsabilitatile si drepturile acestora, in literatura franceza de specialitate constatam atributii si drepturi sporite pentru ordonatorii din Franta, in materie de incasare a creantelor bugetare. Printre atributiile acestora in problema incasarilor mentionam: “dispun executia incasarilor, constata drepturile organismelor, lichideaza incasarile, emit ordine de incasari destinate sa asigure incasarea, notifica aceste ordine contabililor insarcinati cu incasarea”. Fata de care responsabilitati, pe linia incasarii veniturilor a ordonatorilor publici francezi, in tara noastra acestia au stabilite sarcini si responsabilitati pe aceasta linie, mai putin precise, reglementarile in domeniu subliniind, mai ales, drepturile si obligatiile acestora in ceea ce priveste angajarea si efectuarea de cheltuieli. Astfel, atributiile sunt urmatoarele: “utilizarea creditelor bugetare; realizarea veniturilor; folosirea cu eficienta si eficacitate a sumelor primite de la buget (stat, asigurari sociale de stat, fonduri speciale, locale); integritatea bunurilor incredintate unitatii pe care o conduce; organizarea si tinerea la zi a contabilitatii”. Cu toate ca legea prevede pentru ordonatorul de credite principal si obligatii cu privire la realizarea veniturilor, in practica aceasta sarcina este preluata de organele fiscale.

Institutiile publice centrale si locale sunt finantate de la buget sau din fondurile speciale ori din mijloacele extrabugetare, pe baza bugetelor de venituri si cheltuieli intocmite si aprobate in fiecare an potrivit normelor legale in vigoare. In cazul bugetelor locale, fondurile speciale si extrabugetare cuprind, pe de o parte, veniturile, iar, pe de alta parte, creditele bugetare aprobate pe an, trimestre, cu defalcare pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, in limita carora ordonatorii de credite pot efectua plati. In situatia institutiilor publice centrale, bugetele lor cuprind numai prevederile de la partea de cheltuieli, respectiv creditele bugetare.

III. Din punct de vedere al statului juridic institutiile publice se pot clasifica in:

1) institutii publice cu personalitate juridica;

2) institutii publice fara personalitate juridica.

1) Institutiile publice cu personalitate juridica sunt acelea ai caror conducatori au calitatea de ordonatori de credite, calitate in care au drept de decizie in angajarea si efectuarea de cheltuieli.

2) Institutiile publice fara personalitate juridica sunt acelea ai caror conducatori nu au calitatea de ordonatori de credite, calitate in care acestia pot efectua cheltuieli numai in limita sumelor efectiv virate de ordonatorul sau de credite in subconturi deschise pe numele lor, si care reprezinta de obicei plati de salarii si alte cheltuieli asimilate acestora, precum si un volum restrans de alte cheltuieli, cum sunt cele legate dse intretinerea si functionarea institutiei in cauza.

CAPITOLUL 3

Conceptele de baza privind

contabilitatea institutiilor publice

1. Finantele publice exprima relatii economice care se formeaza in procesul de constituire si repartizare a fondurilor publice in scopul satisfacerii nevoilor de interes general ale societatii. Ele sunt asociate cu statul, cu unitatile administrativ-teritoriale si alte servicii si institutii de drept public implicate in procesul de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor publice.

2. Bugetul este un document prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile.

3. Procesul bugetar este constituit din etape consecutive de elaborare, aprobare, executare si control ale bugetului, care se incheie cu aprobarea contului general de executie a acestuia.

4. Legea bugetara anuala este legea care prevede si autorizeaza, pentru fiecare an, veniturile si cheltuielile cuprinse in bugetul de stat, si bugetele fondurilor speciale, anexe la acesta, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetul fondului pentru plata ajutorului de somaj, anexa la acesta.

5. Legea de rectificare este legea care modifica in cursul anului bugetar legea bugetara anuala.

6. Anul bugetar este anul financiar pentru care se aproba bugetul. Altfel spus, acesta este anul calendaristic care incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie.

7. Buna gestiune financiara o constituie asigurarea legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficacitatii si eficientei in angajarea si utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public.

8. Cadrul multianulal este o perioada de timp care include proiectiile indicatorilor macroeconomici ale veniturilor si cheltuielilor publice pe termen mediu, in general 3 ani.

9. Clasificatia bugetara este gruparea, intr-o ordine obligatorie si dupa criterii unitare, precis determinate, a veniturilor si cheltuililor cuprinse in bugetele institutiilor si serviciilor publice si bugetele activitatilor finantate din venituri extrabugetare; se utilizeaza atat in faza de elaborare si aprobare a bugetelor respective, cat si in executia acestora, servind la inscrierea in bugete a veniturilor in functie de natura si provenienta lor si a cheltuielilor in raport cu obiectivul sau cu actiunea careia ii sunt destinate aceste cheltuieli, precum si cu caracterul economic al operatiunilor in care acestea se concretizeaza.

10. Clasificatia economica este clasificarea cheltuielilor dupa caracterul lor pentru a evalua natura si efectul economic al operatiunilor respective.

11. Clasificatia functionala este clasificatia cheltuielilor dupa obiectul lor pentru a evalua alocarea fondurilor publice unor activitati sau obiective; ea arata domeniul spre care se indreapta acele cheltuieli.

12. Articolul bugetar reprezinta o subdiviziune a clasificatiei cheltuielilor bugetare in functie de caracterul economic al operatiunilor in care acestea se concretizeaza si care desemneaza natura unei cheltuieli, indiferent de actiunea sau domeniul la care se refera.

13. Creditul bugetar reprezinta suma aprobata in bugetele institutiilor si serviciilor publice si in bugetele activitatilor finantate integral din venituri extrabugetare, si reprezinta suma limita maxima pana la care se pot angaja si efectua plati de casa si cheltuieli efective.

Creditul bugetar mai este definit ca fiind suma aprobata prin buget, suma maxima pana la care se pot efectua plati in contul creditelor de angajament, contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitiile anterioare pentru actiuni multianuale.

14. Fondul de rezerva bugetara este fondul prevazut la partea de cheltuieli a bugetelor. Cuantumul acestui fond se stabileste odata cu elaborarea si adoptarea bugetului respectiv, fiind destinat finantarii unor actiuni sau sarcini intervenite in cursul anului, precum si inlaturarii efectelor unor calamitati naturale.

15. Fondul de rulment este partea din excedentul anual bugetar definitiv al bugetului local, care se constituie la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale si se utilizeaza potrivit prevederilor prezentei legi.

16. Deschiderea de credite bugetare inseamna aprobarea comunicata ordonatorului principal de credite de catre Trezoreria Statului din cadrul Ministerului Finantelor Publice, in limita careia se pot efectua repartizari de credite bugetare si /sau efectua plati de casa.

17. Alocarea reprezinta autorizarea ordonatorilor de credite de a angaja si/sau efectua plati pe destinatiile aprobate intr-o perioada, data de limita creditelor bugetare deschise sau a creditelor bugetare repartizate, dupa caz.

18. Alocatiile bugetare reprezinta fluxurile financiare rezultate din fondurile publice aprobate prin bugetul de stat, repartizate pe trimestre, destinate finantarii unor actiuni sau obiective precis stabilite prin legea bugetului.

19. Angajamentul bugetar reprezinta orice act prin care o autoritate publica competenta potrivit legii, afecteaza fonduri publice unei anumite destinatii, in limita creditelor bugetare aprobate.

20. Angajamentul legal reprezinta orice act cu efecte juridice din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice.

21.Creditele destinate unor actiuni multianuale sunt sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective si alte asemenea, care se desfasoara pe o perioada mai mare de un an si determina credite de angajament si credite bugetare.

22. Creditul de angajament este costul total al obligatiilor juridice contractate, in timpul exercitiului bugetar si in limitele aprobate, pentru actiunile multianule.

23. Virarea de credite bugetare este diminuarea creditului bugetar de la o subdiviziune a clasificatiei bugetare care prezinta disponibilitati de credite si majorarea corespunzatoare a unei alte subdiviziuni la care creditele sunt insuficiente, cu respectarea dispozitiilor legale privind efectuarea operatiunilor respective.

24. Lichidarea cheltuielilor este faza in procesul de executie bugetara in care se verifica existenta angajamentelor, se determina sau se verifica realitatea si suma datorata, se verifica conditiile de exigibilitate ale angajamentului.

25. Ordonantarea cheltuielilor este faza in procesul executiei bugetare in care se confirma ca livrarile de bunuri si serviciii au fost efectuate sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi efectuata.

26. Plata cheltuielilor este actul final prin care institutia publica achita obligatiile sale fata de terti.

27. Executia de casa a bugetului reprezinta un complex de operatiuni care se refera la incasarea, pastrarea si eliberarea de resurse financiare pentru efectuarea cheltuielilor publice. La baza executiei de casa a bugetului stau urmatoarele principii: delimitarea atributiilor persoanelor care dispun de utilizarea resurselor financiare de atributiile celor care executa incasarea acestora. Unitatea de casa, potrivit careia veniturile fiecarui buget sunt concentrate in intregime in cont, de unde se elibereaza resurse financiare pentru efectuarea cheltuielilor, fiind interzisa efectuarea de plati direct din veniturile bugetare incasate. Executia bugetara mai este definita ca fiind activitatea de incasare a veniturilor bugetare si de efectuare a cheltuielilor aprobate prin buget.

28. Trezorerie – totalitatea operatiunilor banesti, financiare si bugetare, efectuate de catre autoritatile executive, pentru mobilizarea mijloacelor banesti necesare indeplinirii sarcinilor si functiilor acestora.

29. Trezoreria Statului este o institutie financiara prin intermediul careia se deruleaza constituirea si utilizarea fondurilor publice sub un strict control fiscal si financiar preventiv. Gestioneaza datoria publica, inclusiv serviciul acesteia, efectueaza plasamente financiare, atrage disponibilitati banesti din economie in vederea acoperirii temporare a deficitelor bugetare si efectueaza operatiuni care tin de interventia statului in economie.

30. Varsamantul reprezinta plata unei sume, efectuata de un agent economic sau de o institutie publica ori financiara, in vederea stingerii unei obligatii legale catre buget.

31. Veniturile bugetare sunt resursele banesti care se cuvin componentelor bugetului general consolidat din mijloace bugetare si extrabugetare (o anumita cota din soldul de la sfarsitul anului in baza unor prevederi legale), formate din impozite, taxe, contributii si alte varsaminte.

32. Fondurile speciale sunt venituri publice constituite prin legi specifice, legi prin care se stabilesc si destinatiile acestora.

33. Sumele defalcate reprezinta parti din unele venituri ale bugetului de stat, care se aloca unitatilor administrativ-teritoriale in vederea echilibrarii bugetelor proprii ale acestora.

34. Donatia reprezinta incasarea nerambursabila, pentru care nu se datoreaza nimic in schimb.

35. Mijloacele de echilibrare reprezinta fluxuri financiare derulate dinspre bugetul de stat sau bugetele ierarhice superioare spre bugetele locale sau bugetele ierarhic inferioare pentru acoperirea diferentei (deficitului) dintre veniturile proprii mai mici si cheltuielile, mai mari, prevazute prin bugetele respective. La noi in tara ele se manifesta sub forma cotelor defalcate sau sumelor defalcate din impozitul pe venit si taxa pe valoarea adaugata.

36. Co-finantarea reprezinta finantarea unui program, proiect, subproiect, obiectiv si alte asemenea, partial prin credite bugetare, partial prin finantarea provenita din surse externe.

37. Transferurile sunt fluxuri financiare nerambursabile, care se creeaza, de obicei, prin bugetul de stat, si sunt destinate finantarii unor obiective si actiuni precis stabilite, cuprinse intr-un buget ierarhic inferior.

38. Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli aprobate si efectuate prin componentele bugetului general consolidat, in limitele si cu destinatiile stabilite prin bugetele respective.

39. Platile de casa reprezinta operatiunile de plati prin decontari fara numerar si in numerar, efectuate de catre institutiile publice prin conturile lor deschise la Trezoreria Statului sau prin casieriile lor proprii, pentru plati de salarii, aprovizionari de bunuri materiale sau servicii de la terte persoane juridice sau fizice.

40. Platile nete de casa reprezinta diferenta dintre platile de casa efectuate in contextul punctului 39 si eventualele operatiuni de restituiri de fonduri care au diminuat cuantumul platilor initiale. Operatiunea se mai numeste si “reantregire de credite bugetare”, daca restituirea de sume priveste finantarea anului curent, iar daca restituirea de sume (din vanzari de materiale etc.) priveste finantarea anilor precedenti, atunci acele restituiri se fac venit la bugetul din care s-au efectuat platile initiale. In acest ultim caz nu mai are loc operatiunea de “reantregire de credite bugetare”.

41. Excedentul bugetar este partea veniturilor bugetare care depaseste nivelul cheltuielile bugetare intr-un an bugetar anume.

42. Deficitul bugetar este partea cheltuielilor ce nu poate fi acoperita din veniturile proprii bugetare pe anul respectiv.

43. Echilibrul bugetar reprezinta egalitatea dintre veniturile bugetare in cadrul unui exercitiu bugetar.

44. Buna gestiune financiara o constituie asigurarea legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficacitatii si oportunitatii, in angajarea si utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public.

Precizari si explicatii suplimentare cu privire la unele concepte de baza privind contabilitatea institutiilor publice

Din punct de vedere conceptual creditul bugetar reprezinta limita maxima pana la care se poate efectua o plata de casa. Dictionarul enciclopedic Roman defineste creditul bugetar ca fiind “suma limita, aprobata prin bugetul de stat, pana la care se poate efectua o anumita categorie de cheltuieli din buget”. Legea Finantelor Publice nu defineste, intr-un fel anume, notiunea de credit bugetar, dar Legea Finantelor Publice Locale, art.1, pct.5, ii da acestuia o definitie, in intelegerea bugetelor locale, ca fiind “suma aprobata in bugetele locale, in bugetele institutiilor si serviciilor publice de interes local si in bugetele activitatilor finantate integral din venituri extrabugetare, reprezentand limita maxima pana la care se pot angaja si efectua cheltuieli”.

Desi, notiunea de “credit bugetar” ar trebui sa aiba aceeasi semnificatie, importanta si valoarea practica, atat pentru ordonatorii de credite finantati din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, cat si pentru cei finantati din bugetele locale, acest lucru in fapt nu este asa. Aceasta deoarece, pentru institutiile publice finantate prin bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat pentru ca o cheltuiala sa poata fi finantata sunt suficiente creditele bugetare aprobate si deschise, pe cata vreme pentru institutiile publice finantate prin bugetele locale, pe langa creditele bugetare aprobate sunt necesare si lichiditati efective in cont. Altfel spus, in cazul serviciilor publice finantate prin bugetele locale, in practica, se pot efectua cheltuieli chiar daca nu exista credite bugetare, in conditiile in care exista lichiditati banesti.

De altfel, finantarea institutiilor publice locale functioneaza dupa aceeasi regula “de fier” ca si a institutiilor finantate din fondurile speciale sau a mijloacelor extrabugetare, care pot efectua plati numai daca au asigurate resurse financiare colectate in cont.

In consecinta, pentru a efectua plati, ridicari de numerar din cont, ordonatoriilor de credite finantati din bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat le este suficient sa aiba credite bugetare aprobate si deschise pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, pe cata vreme, in cazul bugetelor locale si fondurilor din mijloace extrabugetare si speciale trebuie sa aiba asigurate si lichiditati, respectiv disponibilitati banesti in cont.

De asemenea, atunci cand, in cursul exercitiului bugetar intervin actiuni noi, sarcini suplimentare, iar creditele la anumite subdiviziuni ale clasificatiei bugetare nu sunt suficiente, iar la altele exista disponibilitati, incepand cu o anumita perioada a anului se pot efectua virari de credite bugetare. Virarea presupune o diminuare a creditelor bugetare la o anume categorie de cheltuieli, unde s-au constatat disponibilitati si majorarea acestora la o alta subdiviziune a clasificatiei bugetare, unde acestea nu sunt insuficiente. Virarile de credite sunt admise numai in anumite conditii si numai pentru anumite categorii de cheltuieli, iar aceasta metoda de a corecta bugetul odata aprobat trebuie sa reprezinte o exceptie si nu o regula, intrucat daca solicitarile de virari nu sunt generate de motive obiective, denota o programare defectuoasa a creditelor bugetare, urmare a unei fundamentari necorespunzatoare a intregului buget.

Orice cheltuiala din sume alocate de la buget se poate efectua de ordonatorul de credite numai dupa ce documentele au fost in prealabil vizate de compartimentul financiar-contabil sau de alte persoane imputernicite cu exercitarea controlului financiar preventiv.

Ordonatorii de credite, in baza creditelor bugetare deschise (principali) sau repartizate (secundari si tertiari), pentru a-si achita drepturile de salarii, serviciile prestate, procurariile de materiale etc., sunt in drept se efectueze plati din cont sau sa ridice numerar din cont pentru achitarea acestora. Aceste operatiuni de plati efectuate de institutiile publice finantate din fonduri bugetare sau extrabugetare prin conturile lor deschise la Trezoreriile operative, poarta denumirea de plati de casa.

Consideram ca notiunea “platilor de casa” nu este suficient explicitata prin literatura de specialitate in domeniu, deoarece nu se face o demarcatie clara intre notiunea “platilor de casa” in acceptiunea Trezoreriei Statului si in cea a institutiilor publice. Astfel, o eliberare de numerar de catre Trezoreria Statului pentru o institutie publica, din punct de vedere al Trezoreriei reprezinta o “plata de casa”, pe cata vreme, pana in acest moment, pentru institutia publica in cauza nu se poate vorbi inca de asa ceva, deoarece numerarul ridicat este, deocamdata, in gestiunea institutiei. Despre o “plata de casa”, in acceptiunea institutiei publice se va putea vorbi numai dupa ce acest numerar a fost consumat prin plati de salarii sau plati pentru servicii, materiale etc.. Deci, exista o diferenta in timp pentru cele doua institutii in ceea ce priveste momentul in care institutia publica in cauza a inregistrat o “plata de casa”.

Astfel, toate iesirile de disponibilitati banesti din cont, prin plati fara numerar sau cu numerar reprezinta “plati de casa”, care determina un consum efectiv de resurse publice din bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat, chiar daca partea de cheltuieli a bugetului institutiei in cauza nu are o legatura directa cu partea de venituri, cu modul in care s-au constituit, adunat aceste resurse, ca in cazul bugetelor locale, in cazul institutiilor finantate din bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat in realitate are loc un consum efectiv de resurse. Acest consum efectiv de resurse este sesizat mai bine la finalul exercitiului bugetar, atunci cand au loc inregistrarile de inchidere a conturilor de cheltuieli si venituri prin cele de excedent sau deficit la nivelul Trezoreriei Centrale. Aici numai se “simte” la zi acest consum efectiv de resurse prin compararea totalului de intrari de resurse cu totalul platilor efectuate din aceste resurse.

Sunt frecvente situatii cand, dupa ce s-a efectuat o “plata de casa”, se efectueaza o incasare din lichidarea unor debitori sau din vanzarea unor materiale, ipostaza in care institutia in cauza, fie ca isi diminueaza platile de casa efectuate, fie ca le varsa pe acestea ca venit la bugetul de unde se efectuase initial finantarea achitarii materialelor valorificate. In cazul institutiilor publice finantate din fondurile speciale sau extrabugetare asemenea operatiuni diminueaza, pe de o parte, platile de casa, dar in acelasi timp determina si o reantregire a disponibilitatilor in cont.

Platile de casa rezultate dupa asemenea operatiuni sunt denumite plati nete de casa, adica ceea ce a ramas definitiv decontat ca si cheltuiala sau posibila cheltuiala dintr-un buget in cadrul exercitiului financiar respectiv.

In desfasurarea activitatii lor institutiile publice evidentiaza in contabilitatea lor indicatorul cheltuielilor efective. Aceasta notiune in contabilitatea institutiilor publice este echivalenta cu consumurile efective de materiale, combustibili, alimente, medicamente, platile pentru serviciile si lucrarile executate, plata salariilor, burselor elevilor si studentilor etc.. Tot aici se evidentiaza si pretul de inregistrare al obiectelor de inventar de mica valoare sau scurta durata a mijloacelor fixe, care se trec pe cheltuieli la procurarea lor. Ca un specific al contabilitatii institutiilor publice este faptul ca in contul cheltuielilor efective nu se reflecta consumul mijloacelor fixe treptat, prin inregistrarea uzurii acestora, ci integral, la procurarea lor.

In consecinta, prin inregistrarea pe cheltuieli apriori a costului obiectelor de inventar de mica valoare si scurta durata si neevidentierii consumului mijloacelor fixe prin uzura acestora, contul cheltuielilor efective ale institutiilor publice nu reflecta corect efortul pe care-l face societatea pentru finantarea unei actiuni sau unui indicator (elev, student etc.). Aceasta inadvertenta capata amploare pe masura ce, urmare a progresului tehnic, institutiile publice beneficiaza de o dotare tehnico-materiala tot mai complexa si valoroasa tehnic si ca pret, fapt ce determina ca ruptura cu realitatea a cheltuielilor efective sa fie si mai mare. De aceea apreciem ca mai corect ar fi ca si in cazul institutiilor publice sa se evidentieze la cheltuieli efective numai consumul fondurilor fixe, sub forma amortizarilor, iar in cazul obiectelor de inventar de mica valoare si scurta durata evidentierea pe costuri a acestora sa se faca esalonat, eventual 50% din contravaloarea acestora la darea lor in folosinta si 50% la scoaterea lor din uz, asa cum se mai practica aceasta metoda in economie.

Identitatea platilor de casa, nu cea a cheltuielilor efective, se realizeaza numai atunci cand o plata de casa reprezinta in acelasi timp si o cheltuiala efectiva, cum ar fi de exemplu plata prestarilor de servicii etc., si exista o diferenta in timp, cand “plata” precede “cheltuiala”; in cazul aprovizionarilor cu materiale acestea nefiind date in consum, sau “cheltuiala” efectiva precede “plata”, la inregistrarea in contabilitate a cheltuielilor cu salariile, bursele, contributiile pentru asigurarile siciale de stat etc., plata efectiva a acestora efectuandu-se in luna urmatoare.

Atunci cand platile de casa sunt mai mari decat cheltuielile efective institutia in cauza inregistreaza o sporire a stocurilor de materiale sau a posturilor de debitori, in timp ce, daca cheltuielile efective depasesc platile de casa, acest lucru denota o reducere a stocurilor sau o sporire a unor posturi de creditori.

Mentionam ca, atat nivelul platilor de casa, cat si cel al cheltuielilor efective nu pot depasi creditele bugetare aprobate atat pe total cat si in structura clasificatiei bugetare.

In activitatea institutiilor bugetare sunt cazuri cand cheltuielile efective nu se pot evidentia in momentul efectuarii lor pe locuri de consum din motive care tin de faptul ca cheltuielile respective privesc, in acelasi timp, fonduri bugetare, mijloace extrabugetare, finantari speciale sau reprezinta servicii si lucrari executate de furnizori pentru mai multe actiuni sau obiective si care po fi precizate corect pe destinatii numai la sfarsitul lunii sau trimestrului, pe baza unor investigatii suplimentare. Aceste categorii de cheltuieli in cursul perioadei, lunii, trimestrului se evidentiaza la un cont “Cheltuieli de repartizat”, prin creditul contului “Furnizori” sau a unui “Cont de materiale”, urmand ca la sfarsitul perioadei cheltuielile respective sa fie reflectate in contul “Chltuielilor efective” caruia ii apartin.

=== INFORM. ===

La toate institutiile publice indiferent de gradul de subordonare, evidenta analitica a creditelor bugetare se tine cu ajutorul conturilor in afara bilantului, numite conturi de ordine si evidenta, deoarece creditele bugetare nu constituie elemente patrimoniale.

Contul 940 „credite bugetare aprobate” – se utilizeaza de catre toti ordonatorii pentru a tine evidenta creditelor aprobate pentru cheltuielile prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli.

In debit se inregistreaza la inceputul fiecarei luni si trimestru alocatiile de credite aprobate pentru perioada respectiva, precum si suplimentarile efectuate in cursul trimestrului pentru majorarea creditelor aprobate.

In credit se inregistreaza diminuarile sau anularile de credite efectuate in cursul trimestrului.

Soldul la finele trimestrului sau anului reprezinta totalul creditelor aprobate pana la finele exercitiului respectiv.

Contul 941 „credite deschise de repartizat” –se evidentiaza la ordonatorii principali si secundari de credite. Evidenta analitica a creditelor de repartizat se tine pe capitole si subcapitole ale clasificatiei bugetare.

La ordonatorii principali de credite: in debit se evidentiaza creditele deschise pentru a fi repartizate ordonatorilor subordonati, precum si creditele retrase de la acestia; in credit se inregistreaza creditele repartizate, precum si creditele retrase definitiv.

La ordonatorii secundari: in debit se inregistreaza creditele repartizate de ordonatorii principali cu scopul de a le transmite ordonatorilor tertiari, precum si creditele retrase de el de la ordonatorii tertiari; in credit se inregistreaza creditele repartizate ordonatorilor tertiari, precum si creditele retrase de ordonatorul principal.

Contul 942 „credite bugetare pentru investitiile institutiilor de stat” – evidentiaza creditele aprobate numai pentru investitii, pe subcapitole.

In debit se inregistreaza la inceputul fiecarui trimestru pe baza bugetului aprobat creditele aferente trimestrului respectiv, precum si suplimentarile de credite in cursul trimestrului.

In credit se inregistreaza creditele anulate sau retrase.

Contul 944 „credite deschise pentru activitati proprii” – cu ajutorul acestui cont ordonatorii tin evidenta creditelor bugetare aprobate pentru cheltuielile proprii.

La ordonatorii principali: in debit se evidentiaza volumul creditelor deschise pentru activitati proprii, iar in credit se inregistreaza volumul creditelor sau fondurilor retrase in cursul exercitiului bugetar.

La ordonatorii secundari: in debit se inregistreaza creditele primite prin repartizare de la ordonatorul superior pentru cheltuieli proprii; in credit se evidentiaza creditele retrase.

Documentul prin care sunt repartizate creditele bugetare se numeste „dispozitie bugetara de plati”, iar cel prin care se retrag creditele „dispozitie bugetara de retragere”. Se intocmesc atatea dispozitii in functie de numarul ordonatorilor, fie se intocmeste o singura dispozitie detaliata in analitic.

Exemplu:

Dupa aprobarea bugetului de stat Ministerul Finantelor repartizeaza catre Ministerul S`n`t`\ii, ordonator principal 1.000 miliarde lei, din care 100 miliarde lei pentru activitatea proprie, restul urm@nd a fi repartizate celor doi ordonatori secundari din subordine. Primul ordonator secundar prime]te 500 miliarde lei, din care 100 miliarde lei pentru activitatea proprie, restul va fi repartizat celor doi ordonatori ter\iari din subordine [n mod egal. Al doilea ordonator secundar p`streaz` pentru cheltuielile proprii 200 miliarde lei, restul [l repartizeaz` ter\iarului din subordine. De la acest ter\iar se vor retrage 50 miliarde (retragerea se face [n cascad`)

Aplica\ie propus`:

Dup` aprobarea bugetului de stat Ministerul Finan\elor repartizeaz` c`tre Ministerul Agriculturii, ordonator principal 5.000 miliarde lei, din care 1.000 miliarde lei pentru activitatea proprie, restul urm@nd a fi repartizate celor trei ordonatori secundari din subordine. Primul ordonator secundar prime]te 1.000 miliarde lei, din care 100 miliarde lei pentru activitatea proprie, restul va fi repartizat celor doi ordonatori ter\iari din subordine [n mod egal. Al doilea ordonator secundar p`sreaz` pentru cheltuielile proprii 2.000 miliarde lei, restul [l repartizeaz` ter\iarului din subordine. Al treilea ordonator secundar prime]te 1.000 miliarde lei, din care 400 miliarde lei pentru activitatea proprie, restul va fi repartizat celor trei ordonatori ter\iari din subordine [n mod egal De la ace]ti ter\iari se vor retrage 50 miliarde (retragerea se face [n cascad`)

Institutiile finantate de la buget pot sa efectueze plati de casa dupa deschiderea sau repartizarea prealabila a creditelor bugetare.

Contul 700 „finannare de la buget privind anul curent” – in credit se inregistreaza platile de casa pe masura efectuarii lor. La finele anului se mai poate credita cu soldul sau debitor, in cazul in care cheltuielile depa]esc platile nete de casa efectuate in timpul anului. in debit se inregistreaza sumele recuperate in timpul anului din platile de casa curente, cu care se reconstituie creditele bugetare. La finele anului, soldul creditor al contului, care reprezinta totalul platilor efectuate in cursul anului, pe baza bugetului de venituri si cheltuieli aprobat, se inchide prin creditul contului 410 „cheltuielile institutiei de la buget”.

Contul 700 „finantare de la buget privind anul curent” se dezvolta in analitice in functie de sursa de finantare a institutiei respective:

700.01 „finantarea de la bugetul de stat”

700.02 „finantarea de la bugetul local”.

Contul 410 „cheltuielile institu\iei de la buget”. in debit se inregistreaza cheltuielile efective in care se cuprind consumurile de materiale, medicamente, alimente, salarii, contributiile la asigurari sociale, pretul de facturare al obiectelor de inventar de mica valoare, a serviciilor prestate si lucrarilor executate de furnizori etc, procurate in executarea activitatilor aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli.

Exemple de plati nete de casa care pot reprezenta in acelasi timp si cheltuieli efective:

Not`:

Nu [ntotdeauna o plat` net` este neap`rat ]i o cheltuial`. Uneori cu o plat` net` se pot cump`ra materiale etc care pot r`m@ne neconsumate ]i carte uneori pot fi [nstr`inate prin sustragere, degradate, etc ]i care trebuie imputate.

=== PROIECT1 ===

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND INSPECTORATUL TERITORIAL DE REGIM SILVIC SI CINEGETIC VALCEA

1.1.Prezentarea Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea cu sediul in Rm. Vâlcea, strada Carol I, nr.37, functioneaza in baza Hotărârii nr.603 din 21 aprilie 2004 pentru reorganizarea si funcționarea Gărzii Naționale de Mediu.

Garda Națională de Mediu este instituție publică și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, în subordinea Autorității Naționale de Control.

Garda Națională de Mediu este un corp specializat de control și inspecție, cu statut specific și atribuții în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării și sancționării încălcării prevederilor legale în domeniul protecției mediului, regimului silvic, pisciculturii, cinegeticii, apelor, solului, aerului, biodiversității, precum și a celor prevăzute în legile specifice domeniului controlului poluării industriale și managementului riscului, fondului de mediu și altor domenii prevăzute de legislația specifică în vigoare.

Garda Națională de Mediu are în subordine:

a) 7 comisariate regionale ale Gărzii Naționale de Mediu, instituții cu personalitate juridică, a căror structură organizatorică include:

1. 35 de comisariate județene ale Gărzii Naționale de Mediu, fără personalitate juridică, organizate ca servicii în cadrul comisariatelor regionale de care aparțin;

2. Comisariatul Rezervației Biosferei "Delta Dunării", fără personalitate juridică, organizat ca serviciu în cadrul comisariatului regional de care aparține;

b) 7 inspectorate teritoriale de regim silvic și cinegetic, instituții cu personalitate juridică, și 35 de inspecții silvo-cinegetice județene, fără personalitate juridică, organizate în cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic și cinegetic de care aparțin.

Inspectoratul Teritoriale de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea este instituție cu personalitate juridica din subordinea Gărzii Naționale de Mediu, organizată ca structura zonala la nivel de direcții, cu competențe limitate teritorial, care coordonează, supraveghează și efectuează prin inspecțiile silvo – cinegetice (ISC) activitatea de control tematic, operativ și inopinat cu privire la respectarea regimului silvic și cinegetic din județele arondate.

Inspecțiile silvo-cinegetice județene din structura organizatorica nu au personalitate juridica, fiind organizate sub forma de compartimente in județele arondate I.T.R.S.C. Vâlcea.

Județele arondate Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea sunt : Vâlcea, Olt, Dolj, Gorj si Mehedinti. Astfel aceasta institutie desfasoara activitatea de coordonare, supraveghere la respectarea regimului silvic si cinegetic prin controale tematice operative si inopinante in suprafata de fond forestier care la nivelul celor cinci judete insumeaza o suprafata de 793.3 mii hectare (Valcea = 265.5 mii ha: Olt=50.7 mii ha, Gorj=231.6 mii ha; Dolj = 86.6 mii ha; Mehedinti = 158.9 mii ha ).- (vezi grafic nr.1.1.)

Gospodarirea fondului forestier este diferentiata si in raport de natura proprietatii intrucat la nivelul ficarui judet se afla atat paduri proprietate publica a statului, paduri proprietate privata a persoanelor fizice, paduri prorietate privata a formelor asociative indivize (obsti, composesorate, etc.), paduri proprietate privata a unitatilor de cult si invatamant si paduri proprietate publica a unitatilor administrativ teritoriale, care la nivelul celor 5 judete se prezinta conform graficului nr.1.2.

Grafic nr.1.1.

Sursa: evidența fondului forestier – SILV 1

Grafic nr.1.2.

Sursa: evidența fondului forestier – SILV 1

La nivelul celor cinci judete Inspectoratul Teritoriale de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea desfasoara următoarele activitatii:

În domeniul silvic:

a) organizează, coordonează și exercită controlul cu privire la respectarea prevederilor regimului silvic de către deținătorii și administratorii cu orice titlu de fond forestier și a modului în care se aplică legislația silvică pentru administrarea vegetației forestiere din afara fondului forestier;

b) controlează modul în care se aplică normele tehnice în elaborarea amenajamentelor silvice, respectarea și aplicarea prevederilor din amenajamente;

c) controlează modul de supraveghere a stării de sănătate a pădurilor (monitoringul forestier) și modul de aplicare a reglementărilor privind utilizarea materialelor forestiere de reproducere;

d) verifică modul de respectare a normelor tehnice cu privire la proiectarea și executarea lucrărilor de reconstrucție ecologică, împăduriri și lucrări de îngrijire;

e) controlează respectarea de către administrator sau proprietar a legislației privind integritatea fondului forestier național și a vegetației forestiere din afara acestuia;

f) constată, prin personalul silvic, faptele ce pot constitui infracțiuni în domeniul silvic, sesizează de îndată organele de cercetare penală, iar pentru faptele contravenționale aplică sancțiuni, cu respectarea prevederilor legale privind regimul contravențiilor;

g) controlează legalitatea comercializării masei lemnoase și respectarea reglementărilor cu privire la circulația materialelor lemnoase, precum și proveniența acestora, indiferent de locul în care se află;

h) controlează respectarea regimului silvic în domeniul ariilor protejate din fondul forestier național;

i) verifică sesizările cu privire la încălcarea legislației în vigoare în domeniul respectării regimului silvic și a legislației silvice cu privire la administrarea vegetației forestiere din afara fondului forestier;

j) emite puncte de vedere, la solicitarea Autorității Naționale de Control, în procesul de avizare a proiectelor de acte normative inițiate în domeniul gestionării fondului forestier național și a vegetației forestiere din afara fondului forestier național;

k) îndeplinește orice alte atribuții legale și dispoziții ierarhice privind controlul regimului silvic.

În domeniul cinegetic:

a) controlează activitatea cinegetică pe toate categoriile de fonduri de vânătoare, luând măsurile care se impun în conformitate cu legislația din domeniu;

b) propune administratorului fondurilor de vânătoare rezilierea contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare sau, după caz, retragerea licenței de funcționare, în situația în care se impune acest lucru;

c) organizează, coordonează și participă în mod direct la acțiunile de prevenire și combatere a braconajului, constată faptele infracționale din domeniul cinegetic și înaintează de îndată documentele întocmite în acest sens organelor de cercetare penală, constată și sancționează prin personalul împuternicit fapte de natură contravențională;

d) controlează activitatea personalului angajat al gestionarilor fondurilor de vânătoare cu atribuții în domeniul cinegetic și propune sancționarea acestuia;

e) controlează modul de respectare a instrucțiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat și stabilirea cotelor de recoltă;

f) controlează legalitatea deținerii în captivitate a animalelor sălbatice de către persoanele fizice și juridice, precum și asigurarea condițiilor de viață ale acestora;

g) controlează respectarea reglementărilor în vigoare privind capturarea vânatului viu și popularea fondurilor de vânătoare;

h) verifică sesizările cu privire la încălcarea actelor normative în vigoare în domeniul cinegetic;

i) îndeplinește orice alte atribuții legale privind controlul respectării legislației în domeniul cinegetic.

Astfel in cursul anului 2004 inspectorii din cadrul ITRSC Valcea in urma indepliniri atributilor privind respectarea regimului silvic si cinegetic au constatat si sanctionat urmatoarele fapte contraventionale si infractionale .( grafic nr.1.3)

Grafic nr.1.3.

Sursa: Operativă ITRSC Vâlcea – control regim silvic anul 2004

La un numar de 159 fapte contraventionale constatate s-a confiscat un volum de 6483 mc masa lemnoasa si au fost aplicate amenzi in valoare de 840.5 mii lei , iar pentru un nr. de 145 fapte infractionale constatate au fost inaintate plangeri penale pentru recuperarea prejudiciului de 1 249 mii lei si volum de 6246.5 mc masa lemnoasa taiata ilegal .

1.2.Structura organizatorica a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea

Structura organizatorica a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea cuprinde:

A. Aparatul central, având in compunere:

1. Structuri tehnice de specialitate

a) Serviciul de control al regimului silvic;

b) Oficiul de control cinegetic.

2. Compartimente de sinteza si funcționale:

a) Compartiment contabilitate-administrativ;

b) Compartiment juridic-resurse umane.

B. Structura zonala, cuprinzând următoarele inspecții silvo-cinegetice (I.S.C):

1. I.S.C. Gorj,

2. I.S.C. Olt,

3. I.S.C. Dolj,

4. I.S.C. Mehedinti.

Inspecțiile silvo-cinegetice se subordonează inspectorului sef, prin compartimentele tehnice de specialitate din aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea.

Personalul de conducere si de execuție al I.T.R.S.C. Vâlcea are calitatea de funcționar public potrivit legii, in limita posturilor aprobate prin decizie a comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu.

Personalul din aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea si din inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica răspunde pe cale ierarhica in fata comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu si a adjuncților acestuia, asupra modului in care sunt îndeplinite atribuțiile funcționale si sarcinile de serviciu.

Subordonarea ierarhica stabilita prin statul de funcții si prin fisele posturilor impune respectarea drepturilor si obligațiilor care decurg din relația sef – subordonat.

Inspectorul sef si personalul încadrat la inspecțiile silvo-cinegetice au obligația sa informeze permanent conducerea Gărzii Naționale de Mediu si, după caz, a I.T.R.S.C. Vâlcea asupra tuturor solicitărilor primite din partea autoritarilor administrației publice centrale si locale, a altor organizații, instituții si organisme si sa acționeze in consecința numai după primirea aprobării din partea comisarului general sau a înlocuitorului de drept al acestuia.

Personalul I.T.R.S.C. Vâlcea este încadrat pe categorii, clase si grade potrivit actelor normative in vigoare, care reglementează funcția publica.

Personalului silvic din cadru Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea i se aplică prevederile cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, în limita bugetului aprobat pentru Garda Națională de Mediu și cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

Regulamentul de organizare si funcționare al I.T.R.S.C. Vâlcea, drepturile si îndatoririle de serviciu ale personalului de specialitate din aparatul central si din inspecțiile silvo-cinegetice din structura I.T.R.S.C. Vâlcea se aproba prin decizie a comisarului general, cu avizul conform al ministrului delegat pentru coordonarea autoritatilor de control..

Pentru extinderea capacitatii de supraveghere si inspecție in zona de competenta, de depistare si identificare a incalcarilor reglementarilor in vigoare in domeniul cinegetic, I.T.R.S.C. Vâlcea este sprijinit de inspectori voluntari de vanatoare atestați.

Inspectoratul este condus de către un inspector sef care este numit prin decizie a comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu cu avizul conform al ministrului delegat pentru coordonarea autoritatilor de control si conduce întreaga activitate a I.T.R.S.C. Vâlcea.

Inspectorul sef se subordonează comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu prin structurile de specialitate din aparatul central al acesteia.

In îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin, inspectorul sef actioneaza conform fisei postului si la ordinul comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu, conform legii.

Inspectorul sef, reprezintă I.T.R.S.C. Vâlcea in relațiile cu terții.

Inspectorul sef răspunde pentru întreaga activitate a I.T.R.S.C. Vâlcea, având următoarele atribuții principale:

Inspectorul sef emite decizii de aprobare a procedurilor interne de funcționare pe linie tehnica de specialitate si pe linie financiar-contabila, management resurse umane si administrativ.

Indeplineste, pentru Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea atribuțiile ordonatorului terțiar de credite cu toate obligațiile ce-i revin in aceasta calitate, potrivit legii.

Indeplineste si alte activitati la cererea comisarului general, a comisarului general adjunct pentru silvicultura si cinegetica si a direcțiilor tehnice de specialitate din Comisariatul General care coordonează activitatile I.T.R.S.C. Vâlcea din punct de vedere profesional si metodologic.

Inspectorul sef are in subordinea sa conform organigramei:

– Serviciul regim silvic – condus de către un inginer silvic – sef serviciu.

Seful serviciului asigura conducerea curenta din punct de vedere tehnic de specialitate a Serviciului de control al regimului silvic din aparatul central si a inspecțiilor silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea, precum si executarea tuturor sarcinilor primite de la inspectorul sef.

– Oficiul cinegetic – Oficiul de control cinegetic se subordonează direct inspectorului sef si coordonează activitatea de inspecție cinegetica in județul Vâlcea si in județele arondate I.T.R.S.C., prin personalul tehnic de specialitate din aparatul central si din inspecțiile silvo-cinegetice.

In domeniul atribuirii gestiunii si gospodăririi fondurilor de vanatoare desfasoara următoarele activitati:

controlează modul de respectare a criteriilor de atribuire a dreptului de gestionare a fondului de vanatoare precum si modul in care se desfasoara acțiunile anuale de evaluare a efectivelor de vânat;

controlează modul de încheiere a contractelor de gestionare a fondurilor de vanatoare precum si modul in care gestionarii fondurilor de vanatoare si detinatorii de terenuri aplica masurile necesare de menținere a echilibrului agro-silvo-cinegetic si de prevenire a pagubelor produse de vânat in culturilor agricole, animalelor domestice si fondului forestier si aplica masurile prevăzute de legislația in vigoare;

controlează modul de respectare a termenelor si obligațiilor contractuale de către gestionarii fondurilor de vanatoare.

Organireaza acțiuni in domeniul prevenirii si combaterii braconajului cinegetic si al constatării infracțiunilor si contravențiilor prevăzute de legislația in vigoare.

Compartimentul juridic si resurse umane

I. Compartimentul juridic – resurse umane are pe linie juridica următoarele atribuții principale:

avizează din punct de vedere juridic si/sau participa la elaborarea proiectelor de decizii ale inspectorului sef si a altor activitati si documente specifice I.T.R.S.C. Vâlcea (contracte, acte adiționale la contracte etc.);

asigura asistenta juridica pentru aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica;

reprezintă si apăra interesele Gărzii Naționale de Mediu in fata instanțelor din zona de competente limitata teritorial a I.T.R.S.C. Vâlcea;

reprezintă interesele Gărzii Naționale de Mediu in relațiile cu terții din zona de competente limitata teritorial a I.T.R.S.C. Vâlcea;

coordonează din punct de vedere juridic activitatile personalului din aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea si din inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica;

răspunde de menținerea la zi a situației dosarelor in care exista soluții definitive si irevocabile, pana la arhivarea acestora;

răspunde de elaborarea, corectitudinea si înaintarea, pe cale ierarhica, la termenele stabilite, către Direcția Juridica si Control din Comisariatul General a următoarelor documente specifice:

II. Compartimentul juridic – resurse umane are pe linie resurse umane următoarele atribuții principale:

elaborează lucrările privind managementul funcțiilor publice si contractuale, recrutarea, angajarea, promovarea, transferul, suspendarea si încetarea raportului de serviciu si respectiv a contractului de munca, detașarea, delegarea, pensionarea si sancționarea disciplinara pentru personalul I.T.R.S.C. Vâlcea;

asigura gestionarea unitara si eficienta a resurselor umane pentru urmărirea carierei funcționarului public, prin intermediul carnetelor de munca, dosarelor profesionale si registrelor de evidenta ale funcționarilor publici, si in baza statului de funcțiuni si al celui de personal elaborat in sistem informatizat;

eliberează si tine evidenta legitimațiilor de serviciu, de control si a permiselor, după aprobarea lor de către comisarul general al Gărzii Naționale de Mediu;

asigura, cu avizul conducerii Gărzii Naționale de Mediu, organizarea si desfasurarea tuturor concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante, inclusiv la structurile organizatorice din subordine, precum si pentru promovarea si avansarea personalului;

propune inspectorului sef lista nominala cu membrii comisiei de examinare si soluționare a contestațiilor desemnați din cadrul aparatului central propriu si solicita conducerii Gărzii Naționale de Mediu reprezentanți din direcțiile de specialitate pentru a fi membrii in aceste comisii;

asigura evidenta, completarea si gestionarea carnetelor de munca, a contractelor individuale si a documentelor personale ale salariaților din cadrul aparatului central al I.T.R.S.C. Vâlcea si a structurilor organizatorice din compunere;

asigura activitatea de transmitere către compartimentele din aparatul central propriu si inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a conținutului Regulamentului de organizare si funcționare si a Regulamentului de ordine interioara ale I.T.R.S.C. Vâlcea, in partile ce privesc pe fiecare, in vederea asigurării unui cadru managerial unitar;

propune inspectorului sef constituirea Comisiei paritate si a Comisiei de disciplina muncii privind anchetarea cazurilor de indisciplina, in vederea aplicării dispozițiilor de sancționare;

răspunde de încadrarea si stabilirea drepturilor pentru tot personalul I.T.R.S.C. Vâlcea (aparatul central si inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica);

elaborează propuneri de teme si activitati de pregătire generala, de specialitate si prin discipline de sprijin a personalului I.T.R.S.C. Vâlcea;

asigura fundamentarea cheltuielilor cu salariile pentru elaborarea proiectului de buget al I.T.R.S.C. Vâlcea;

asigura aplicarea actelor normative in domeniul salarizării, pentru aparatul central si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

monitorizează aplicarea si respectarea, in cadrul structurilor I.T.R.S.C. Vâlcea, a prevederilor Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduita a funcționarilor publici;

intocmeste rapoartele statistice solicitate de instituțiile publice abilitate aflate in zona de competente limitate teritorial a I.T.R.S.C. Vâlcea, si/sau, după caz, le înaintează Direcției Management Resurse Umane si Administrativ din Comisariatul General, in vederea centralizării;

asigura legătura, pe probleme de specialitate, cu Direcția Management Resurse Umane si Administrativ din cadrul Comisariatului General, in vederea coordonării metodologice si a obținerii avizelor si aprobărilor necesare din partea comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu sau, după caz, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, a consilierii in domeniul legislației muncii, drepturilor salariale si sancțiunilor legale ce se pot aplica personalului, prevăzute in actele normative corespunzătoare funcțiilor publice si personalului contractual;

răspunde de finalizarea, corectitudinea si înaintarea, pe cale ierarhica, la termenele stabilite, către Direcția Management Resurse Umane si Administrativ din Comisariatul General, a următoarelor documente specifice:

Situația actualizata a statelor de funcțiuni si a statelor de personal; termen: semestrial sau ori de cate ori se impune;

Situația statistica “S3 – Costul forței de munca in anul …..” (anul de raportare); termen: 23 ianuarie al anului următor celui de raportare.

Situația posturilor vacante din statul de funcțiuni care trebuie scoase la concurs, in vederea organizării si desfasurarii procedurilor legale aferente (numai după obținerea avizului comisarului general al Gărzii Naționale de Mediu); termen: periodic sau ori de cate ori este necesar.

Fisa modificărilor intervenite in situația funcționarilor publici; termen: 7 zile lucrătoare de la apariția modificărilor respective.

Alte date informative privind structura funcțiilor, conform criteriilor solicitate; termen: ori de cate ori este necesar.

Indeplineste orice alte activitati la cererea inspectorului sef si a Direcției Management Resurse Umane si Administrativ din Comisariatul General, care coordonează activitatile tehnice de specialitate din punct de vedere profesional si metodologic.

– Biroul informare si relații cu publicu – atribuțiile acestui birou revin compartimentului juridic;

– Compartimentul contabilitate financiar – administrativ – condus de către un economist – contabil sef.

I. Compartimentul contabilitate-administrativ are următoarele atribuții principale pe linie buget-financiar contabilitate:

indeplineste sarcinile legate de calitatea de ordonator terțiar de credite pe care o are inspectorul sef;

reprezintă Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea in relațiile cu organele administrației publice locale, bănci si alte instituții publice pentru problemele specifice activitatii sale;

in colaborare cu compartimentele din aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea si cu inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica, elaborează, fundamentează si supune spre insusire ordonatorului de credite proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al activitatii proprii, pe capitole, titluri de cheltuieli si articole bugetare;

urmareste realizarea bugetului de venituri si cheltuieli, îndeplinirea obligațiilor fata de buget, precum si utilizarea resurselor financiare, potrivit destinațiilor aprobate si in condiții de eficienta;

asigura evidenta contabila a creditelor bugetare deschise, in limitele prevederilor din bugetul de venituri si cheltuieli propriu;

asigura efectuarea plații obligațiilor financiare fata de terți, in limita creditelor bugetare deschise si a destinațiilor aprobate, prin unitatile trezoreriei statului sau prin bănci;

intocmeste trimestrial si anual situațiile financiar-contabile, ce se compun din bilanț, cont de execuție bugetara si anexe, la termenele stabilite;

organizează si tine evidenta contabila – in partida dubla, asigurând informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetului de venituri si cheltuieli, la situația patrimoniului aflat in administrare, iar pentru întocmirea contului de execuție a bugetului instituției, efectuează următoarele operațiuni:

asigura evidenta cantitativa si valorica pe categorii si pe fiecare obiect aflat in contabilitatea imobilizărilor si contabilitatea stocurilor;

asigura, pe categorii si pe fiecare persoana fizica sau juridica, contabilitatea furnizorilor, a celorlalte creanțe si obligații;

intocmeste contabilitatea cheltuielilor, pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația lor, după caz;

asigura, pe subdiviziunile clasificației bugetare, contabilitatea veniturilor bugetare si a veniturilor extrabugetare;

asigura înregistrarea plaților de casa si a cheltuielilor efective pe subdiviziunile clasificației bugetare, conform bugetului aprobat;

organizează si conduce evidenta angajamentelor bugetare, in conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice; in acest scop stabilește anual rezultatul execuției bugetare prin închiderea conturilor de cheltuieli efective si a conturilor de surse din care au fost efectuate;

asigura activitatea financiara a I.T.R.S.C. Vâlcea, efectuând următoarele operațiuni:

pe baza statului de personal întocmit de Direcția Management Resurse Umane si Administrativ din Comisariatul General, asigura calculul, evidenta contabila si plata drepturilor de personal, virarea contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat, asigurările de șomaj, asigurările sociale de sănătate, asigurările de accidente de munca si boli profesionale;

verifica documentele de acordare a avansurilor pentru deplasări in tara si deconturile de cheltuieli efectuate la întoarcerea din delegație, in vederea regularizării plaților prin casierie si înregistrarea acestora;

verifica documentele de acordare a avansurilor in valuta pentru deplasări in străinătate, intocmeste documentele pentru obținerea valutei pe piața valutara, verifica deconturile de cheltuieli efectuate la întoarcerea din delegație, in vederea regularizării plaților in valuta prin casierie si înregistrarea in evidenta contabila;

verifica deconturile cheltuielilor de protocol in vederea încadrării acestora in baremurile prevăzute de reglementările in vigoare;

efectuează plata facturilor furnizorilor de bunuri si prestări de servicii, după verificarea si confirmarea de prestare a serviciilor, obținerea vizei de control financiar preventiv; înregistrează plata facturilor in evidenta contabila analitica a furnizorilor;

înregistrează in evidenta contabila încasările si platile făcute prin casa, prin conturile de banca in lei si in valuta cu ajutorul cecurilor de numerar, chitanțe si foi de varsamant;

intocmeste lunar balanța de verificare;

organizează si asigura acordarea vizei de control financiar preventiv propriu pentru operațiunile stabilite si aprobate prin decizie a inspectorului sef;

tine evidenta contabila sintetica si analitica a mijloacelor fixe, a obiectelor de inventar si a valorilor materiale si banesti;

organizează si răspunde de desfasurarea lucrărilor de inventariere a patrimoniului, pe baza deciziei emise de ordonatorul de credite, împreuna cu toate compartimentele din aparatul central al I.T.R.S.C. Vâlcea, cat si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica; asigura îndeplinirea masurilor aprobate pentru soluționarea propunerilor din procesul verbal privind rezultatele inventarierii;

intocmeste lunar situația privind monitorizarea cheltuielilor de personal pentru activitatea proprie si prezintă inspectorului sef situația centralizatoare privind platile de casa la titlul “cheltuieli de personal”;

asigura evidenta contabila a fondurilor de stimulare a personalului I.T.R.S.C. Vâlcea, atât la nivelul aparatului central cat si la nivelul structurilor organizatorice din compunere; verifica permanent corectitudinea constituirii si utilizării acestor fonduri;

urmareste virarea in contul Comisariatului General a cotei din fondul de stimulare constituit.

Răspunde de finalizarea si înaintarea pe cale ierarhica la Direcția Buget Financiar Contabilitate din Comisariatul General, la termenele stabilite a următoarelor documente specifice:

Situația financiara trimestriala si anuala care cuprinde: bilanț, cont de execuție bugetara si anexe; termen: trimestrial si anual, la datele stabilite.

Situația plaților de casa efectuate din sumele prevăzute in bugetul propriu, la titlul “cheltuieli de personal”, pe fiecare sursa de finanțare; termen: lunar, pana la data de 5 a lunii in curs, pentru luna anterioara.

Situația privind execuția bugetara, pe total capitol de cheltuieli si pe fiecare titlu de cheltuieli, pentru sumele alocate de la bugetul de stat; termen: lunar, astfel:

pana pe 16 a lunii pentru situația de la 01 la 15 ale lunii curente;

pana pe 01 a lunii pentru situația de la 15 la ultima zi a lunii trecute.

Nota de fundamentare pentru solicitarea deschiderii de credite bugetare; termen: lunar, pana pe data de 23 a lunii in curs pentru luna următoare.

Înaintează, pe cale ierarhica, Direcției Dispecerat Banca Date si Relații cu Publicul din Comisariatul General «Tabelul centralizator cu situația lunara a facturilor fiscale de plata la companiile “Orange” si “Romtelecom”»; termen: pana la 10 ale lunii pentru situația din luna precedenta.

II. Compartimentul contabilitate-administrativ are următoarele atribuții principale pe linie administrativa:

realizează evidenta fizica, administrarea, intretinerea si repararea bunurilor din patrimoniul I.T.R.S.C. Vâlcea, atât la nivelul aparatului central cat si la cel al inspecțiilor silvo-cinegetice din structura organizatorica;

asigura participarea la analiza si avizarea ofertelor de lucrări, prestări de servicii si achiziții de bunuri, in cadrul comisiilor desemnate pentru achizițiile de bunuri, servicii si lucrări la nivelul I.T.R.S.C. Vâlcea;

răspunde de organizarea si desfasurarea la nivelul I.T.R.S.C. Vâlcea, a tuturor activitatilor de achiziții publice de bunuri, servicii si lucrări, cu respectarea procedurilor de achiziții publice prevăzute de legislația in vigoare in domeniu;

elaborează si supune aprobării inspectorului sef proiectul “Programului anual al achizițiilor publice” al I.T.R.S.C. Vâlcea, întocmit pe baza solicitărilor primite din partea compartimentelor din aparatul central si a inspecțiilor silvo-cinegetice;

propune inspectorului sef aprobarea prin decizie a persoanelor desemnate sa facă parte din comisiile de evaluare sau negociere, după caz, constituite in vederea inițierii si derulării procedurilor legale de achiziții publice;

răspunde de activitatile de transporturi, de asigurarea si utilizarea conform normelor legale a parcului auto la aparatul central si la inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

asigura gestionarea parcului auto aflat in exploatare la aparatul central si la inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

efectuează, periodic, sau ori de cate ori se impune verificări ale stării tehnice si de intretinere, precum si ale corectitudinii utilizării parcului auto aflat la dispoziția I.T.R.S.C. Vâlcea, a încadrării in normele aprobate de consum;

informează in scris inspecțiile silvo-cinegetice din compunerea structurii organizatorice asupra termenelor la care trebuie executate procesele tehnologice privind intretinerile, reviziile si reparațiile la autovehiculele aflate in exploatare;

completează si actualizează periodic propria baza de date cu informații privind consumurile de carburanți, lubrifianți, piese de schimb, motokilometri si costurile aferente exploatării si proceselor tehnologice de intretinere si reparație;

intocmeste si actualizează periodic pentru aparatul central si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura I.T.R.S.C. Vâlcea, evidenta centralizata pentru:

consumul de carburanți – lubrifianți pentru toate autovehiculele din dotare;

situația nominala si valorica a pieselor de schimb si accesoriilor consumate pentru menținerea in stare de operativitate a întregului parc de autovehicule aflat la dispoziție;

situația cu numărul de kilometri rulați de autovehicule;

verifica si analizează lunar foile de parcurs de la autovehiculele aflate in exploatare;

asigura evidenta armamentului, muniției si accesoriilor aflate in dotarea personalului încadrat la aparatul central si la inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

avizează achiziționarea de armament, muniție, accesorii si piese de schimb pentru dotarea personalului desemnat in acest scop;

controlează periodic starea tehnica si de intretinere a armamentului din dotare si, daca este cazul, propune masuri de remediere a neregulilor constatate si de sancționare a celor vinovați de nerespectarea reglementarilor in domeniu;

participa, cu aprobarea conducerii Gărzii Naționale de Mediu la sedintele de pregătire si tragere cu armamentul din dotare a personalului din cadrul aparatului central si al inspecțiilor silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea, conform programului de pregătire aprobat la nivelul Gărzii Naționale de Mediu;

avizează la plata toate facturile privind prestările de servicii si lucrările de reparații efectuate la bunurile apartinand patrimoniului I.T.R.S.C. Vâlcea;

organizează si răspunde de desfasurarea in condițiile legislației in vigoare a procedurilor de transmitere fara plata si de valorificare a bunurilor apartinand patrimoniului I.T.R.S.C. Vâlcea, pe baza aprobării ordonatorului de credite;

analizează, avizează si supune aprobării inspectorului sef, propuneri de casare a bunurilor si scoatere din uz a obiectelor de inventar de mica valoare si cu durata scurta de serviciu;

analizează si avizează la plata situațiile de lucrări de investiții, participa in comisiile de recepție ale acestora si executa controlul calitatii lucrărilor, precum si a consumurilor de materiale utilizate;

analizează lista cu necesarul dotărilor cu utilaje si instalații si a lucrărilor de investiții pentru aparatul central propriu si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

asigura condițiile materiale si socio-igienice pentru desfasurarea corespunzătoare a activitatii personalului pentru aparatul central propriu si pentru inspecțiile silvo-cinegetice din structura organizatorica a I.T.R.S.C. Vâlcea;

CAP.II INSTITUTIILE PUBLICE SI ORDONATORII DE CREDITE

2.1.Organizarea sistemului instituțiilor publice

Instituțiile publice sunt unitari patrimoniale create si organizate de stat pentru realizarea funcțiilor sale in domeniul administrației publice, in sfera acțiunilor social – culturale, apărare, ordine publica si siguranta naționala, invatamanat, justiție etc.

Particularitatiile instituțiilor publice izvorăsc din specificul activitatii acestora, din modul de finanțare, din statutul juridic, fiind date prin legea de infiintare a instituției in sarcina conducătorilor acestora, care îndeplinesc calitatea de ordonatori de credite.

Legea nr.500/2002 privind finanțele publice prezintă structura instituțiilor publice ce functioneaza in România: Parlamentul, Administrația Prezidențiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autoritari publice , instituții publice autonome precum si instituțiile din subordinea lor, indiferent de modul de finanțare a activitatii acestora.

Instituțiile publice sunt infiintate prin Lege sau Hotărâri ale Guvernului in care se precizează:

forma juridica, statutul si subordonarea ierarhica;

obiectul de activitate;

structura organizatorica;

patrimoniul atribuit pentru desfasurarea activitatii si realizarea serviciilor publice specifice.

Instituțiile publice sunt unitati care nu desfasoara in general activitati productive, ci activita de conducere, îndrumare, coordonare si control in domeniul administrației de stat si prestează servicii cu anumite funcții sociale in sfera acțiunilor social – culturale, justiție, procuraturi si apărării tarii. Inspectoratul teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Vâlcea intra in categoria instituțiilor publice care isi desfasoara activitatea in domeniul controlului aplicării si respectarii regimului silvic si cinegetic.

Cheltuieli organizate de intretinerea, funcționara si investiții, precum si cele pentru realizarea serviciilor de catre institutiile publice sunt finanțate din bugetul de stat sau din bugetele locale sub forma creditelor bugetare.

Unele instituțiile publice care realizează venituri din diferite taxe , chirii sau servicii prestate fac venit la bugetul din care sunt finanțate.

Alta categorie de instituțiile publice dispun de o baza proprie de venituri care le permit sa-si acopere prin autofinatare o parte din volumul de cheltuieli primind in completare si fonduri de la buget.

Particularitatiile activitatii instituțiilor publice determinate de legaturiile strânse cu bugetul de stat prin intermediul veniturilor si cheltuielilor imprima acestora denumirea de instituții bugetare.

Instituțiile publice au următoarele trăsături care le deosebesc de agenții economici:

sunt unitati patrimoniale ale statului de drept, care desfasoara activitate politica sau executiva, reprezentând puterea si administrația de stat in societate;

patrimoniul instituțiilor publice este atribuit la infiintare prin Lege si Hotărâri ale Guvernului prin delimitarea lui de patrimoniul public si privat al statului sau al unitatilor administrativ – teritoriale. Daca agenții economici isi creaza patrimoniul pe baza capitalului subscris vărsat de investitori, in instituțiile publice nu intervine categoria economica de capital;

instituțiile publice au personalitate juridica limitata, potrivit actului de infintare si gradului de subodonare ierarhica;

conducătorii instituțiilor publice abilitați sa gestioneze resursele bugetare au calitatea de ordonatori de credite;

cheltuielile curente si de capital ale instituțiilor publice si serviciilor prestate sunt finanțate sub forma creditelor bugetare astfel:

-integral din bugetul de stat sau din bugetele locale, in funcție de subordonare;

-din venituri extrabugetare si alocațiile acordate de la bugetul de stat sau bugetele locale in functie de subordonare;

-integral din venituri extrabugetare;

-din fonduri speciale, pentru anumite cheltuieli stabilite prin lege.

instituțiile publice care realizează venituri din taxe sau de alta natura au obligația de a le vărsa la buget, sau beneficiază de aceste venituri parțial sau integral, potrivit dispozițiilor legale, ca sursa de autofinanțare a activitatii lor.

instituțiile publice având ca obiective realizarea completa si de calitate a serviciilor publice fara a urmări realizarea de profit, in gestiunea lor nu se formează rezultate financire (profit sau pierdere), acesta fiind unitati nonprofit.

mijloacele fixe si alte imobilizări necesare funcționarii si realizării serviciilor de către instituțiile publice sunt finanțate din credite bugetare pentru cheltuieli de capital. Datorita acestui mod de finanțare a instituțiilor publice, nu se impune calculul si înregistrarea amortizării imobilizărilor pe seama deprecierii lor, întrucât amortizarea nu poate fi recuperata prin preturi sau tarife, deci nu poate constitui o sursa de finanțare pentru înlocuirea mijloacelor fixe uzate.

instituțiile publice nu calculează si nu iregistreaza uzura obiectelor de inventar, întrucât achiziționarea lor se face din alocații bugetare si contravaloarea lor nu se recuperează prin preturi si tarife practicate;

activitatile instituțiilor publice nu intra in sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugata;

instituțiile publice intocnesc bugetele de venituri si cheltuieli in concordanta cu obiectivele strategice de dezvoltare economica si sociala a tarii si cu prioritatile stabilite de autoritatile publice competente.

Clasificarea instituțiilor publice

Instituțiile publice se pot grupa după mai multe criterii, astfel:

După natura activitatii

istitutii de administrație publica – sunt instituții de interes central sau local care exercita puterea executiva: Guvern, ministre, primarii, aparatul executiv din consiliile județene;

instituții de specialitate cu caracter funcțional – sunt instutiile din domeniile invatamant, cercetare, juridic, financiar fiscal, cultural, de apărare si ordine publica, sănătate;

instituții deliberative – sunt institutile care reprezintă puterea legislativa la nivel central si local: Parlament, consiliile locale si partea deliberativa a consiliilor județene.

După sfera de interes

instituții de interes național – instituții care desfasoara activitatea cu impact la nivel național

instituții de interes local – instituții care desfasoara activitatea cu impact la nivel local: județe sau unitate administrativ – teritoriala;

După statutul juridic

instituții cu personalitate juridica – instituții cu patrimoniul propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget propriu de venituri si cheltuieli, intretin relații cu terții, conduc contabilitate proprie;

instituții fara personalitate juridica – instituții care functioneaza ca entitati distincte in subordinea sau pe lângă instituțiile cu personalitate juridica dar nu conduc contabilitate proprie si nu au cont curent deschis la trezorerie;

După nivelul ierarhic

instituții ierarhic superioare – au competente si drepturi sporite in desfasurarea activitatii, in repartizarea si folosirea fondurilor

instituții ierarhic inferioare – au acces la mijloacele bugetare pentru nevoile lor numai prin intermediul instituțiilor ierarhic superioare;

După regimul de finanțare

instituții finanțate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, după caz;

instituții finanțate din venituri proprii si subvenții acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale;

instituții finanțate din venituri proprii.

2.2.Ordonatorii de credite, definire si atribuții

In procesul de elaborare a proiectului de buget si execuție a bugetului aprobat, pe parcursul anului , un rol important îl au ordonatorii de credite. Prin ordonatori de credite se intelege conducătorii instituțiilor de stat mandatați prin lege sa contribuie la proiectarea bugetului public si la execuția acestuia.

Ordonatorii de credite sunt ierarhizați pe trei nivele:

Ordonatori principali de credite;

Ordonatori secundari de credite;

Ordonatori tertiali de credite;

Ordonatorii principali de credite sunt reprezentați de conducătorii ministerelor si celelalte organisme centrale sau locale, care au ca sarcina sa analizeze modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale si prin bugetele instituțiilor publice ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau tertiali, după caz, si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.

Ordonatorii secundari de credite sunt reprezentați de conducătorii instituțiilor publice subordonate ministerelor si celorlalte organisme centrale sau locale care au rolul sa repartizeze creditele bugetare aprobate.

Ordonatorii tertiali de credite sunt reprezentați de conducătorii instituțiilor publice subordonate fie ordonatorilor principali, fie ordonatorilor secundari care nu dispun de verigi inferioare, aceștia sunt cei care utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unitatii pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate in condițiile stabilite prin dispozițiile legale.

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea din structura Gărzii Naționale de Mediu este ordonator terțiar de credite și îndeplinește în această calitate toate atribuțiile legale care le revin.

Corespunzător cu resursele de finatare ordonatorii de credite se prezintă astfel :

Ordonator principal de credite – Autoritatea Naționala de Control;

Ordonator secundar de credite – Garda Naționala de Mediu

Ordonator tertial de credite – Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Vâlcea

Astfel, conform Legii finanțelor publice nr. 500/2002, art.20 ordonatori de credite sunt :

Ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome.

Ordonatorii principali de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele și condițiile delegării.

În cazurile prevăzute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.

Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.

Tot conform acestei legi rolul ordonatorilor de credite este:

1. Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

2. Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

3. Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.

4. Ordonatorii principali de credite vor repartiza, creditele bugetare, după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, cu excepția cheltuielilor de personal și a celor care decurg din obligații internaționale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor reținute în proporție de 10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a execuției bugetare pe primul semestru.

5. Toate instituțiile publice trebuie să aibă bugetul aprobat, potrivit prevederilor prezentei legi.

Responsabilitățile ordonatorilor de credite

– Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

– Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:

a) angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate și aprobate potrivit prevederilor;

b) realizarea veniturilor;

c) angajarea și utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;

d) integritatea bunurilor încredințate instituției pe care o conduc;

e) organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor financiare asupra situației patrimoniului aflat în administrare și execuției bugetare;

f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziții publice și a programului de lucrări de investiții publice;

g) organizarea evidenței programelor, inclusiv a indicatorilor aferenți acestora;

h) organizarea și ținerea la zi a evidenței patrimoniului, conform prevederilor legale.

CAP.III PROCESUL BUGETAR

3.1.Principiile, regulile si etapele procesului bugetar

3.1.1.Pricipiile si regulile procesului bugetar

Procesul bugetar reprezintă totalitatea operațiunilor și actelor cu caracter administrativ, tehnic și normativ efectuate de organele de specialitate ale statului în vederea întocmirii, aprobării, executării și raportării bugetului de stat și a celorlalte bugete prin intermediul cărora se gestionează fondurile publice.

În toate fazele procesului bugetar, referitor la elaborarea, execuția și raportarea execuției bugetului, se impun o serie de reguli și principii de a căror respectare depinde în mare măsură buna sau proasta administrare și gestionare a fondurilor publice ale unei națiuni.

Ultimele reglementări românești în materie stipulează următoarele principii și reguli de bază cu privire la elaborarea, aprobarea, executarea și raportarea bugetului de stat.

PRINCIPII:

principiul universalității

principiul publicității

principiul unității

principiul anualității

principiul specializării bugetare

principiul unității monetare

principiul neafectării veniturilor

principiul realității

principiul echilibrului

Trebuie menționat că unele dintre principiile enunțate și-au pierdut în mare măsură semnificația pe care o aveau la un moment dat, în perioada în care s-au impus, ex. principiul echilibrului bugetar, iar altele au fost adaptate noilor concepții privind rolul finanțelor publice în epoca contemporană. Modul în care se aplică ele în practică diferă însă de multe ori de la o țară la alta.

a. Principiul universalității bugetare

Potrivit reglementărilor românești , aceasta constă în aceea că : “veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute pe veniturile nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume , cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte”.

Cu alte cuvinte, potrivit principiului universalității, toate veniturile

trebuie să figureze în buget, fără o misiune, disimulare sau compensare și contractare. Este vorba despre un principiu de bugetizare integrală, de o regulă severă și precisă, care are drept scop facilitarea controlului financiar asupra serviciilor publice ale statului, principiu care nu se poate aplica în mod corespunzător în cazul bugetelor anexe și aproape deloc în cazul bugetelor finanțate prin mijloace extrabugetare.

b. Principiul publicității stabilește că “ sistemul bugetar este deschis și transparent” , acest lucru realizându-se prin:

dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;

publicarea actelor normative prin care au fost aprobate bugetele, precum și a conturilor anuale de execuție a acestora;

mijloacele de informare în masă au acces la difuzarea tuturor informațiilor cu privire la conținutul bugetului de stat, exceptând informațiile și documentele, nepublicabile.

c. Principiul unității obligă ca “veniturile și cheltuielile bugetare să se înscrie într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice cheltuite”. Regula untății are drept scop, evitarea dispersiei operațiilor financiare ale statului în documente multiple pentru a se facilita pe această cale controlul exercitat de Parlament. Toate veniturile și toate cheltuielile de stat trebuie să figureze într-un singur document “bugetar” pentru garantarea sincerității și pentru asigurare a clarității bugetizării.

Dacă bugetele anexate la Legea bugetului de stat încalcă unele principii ale dreptului bugetar, cele constituite din fondurile mijloacelor extrabugetare încalcă și regula controlului Parlamentului, întrucât resursele publice constituite prin acest sistem de bugete se aprobă de către ordonatorii de credite ierarhic superiori, context în care ele constituie o excepție reală de la regula unității.

d. Principiul anualității presupune ca “veniturile și cheltuielile bugetare să fie aprobate pe o perioadă de un an , perioadă care corespunde și exercițiului bugetar”. În România s-a adoptat regula ca exercițiul bugetar să coincidă cu anul calendaristic.

Anualitatea bugetară în execuția bugetului public îmbracă de obicei două forme:

-cea de gestiune, presupune următorul fapt: creditele bugetare care nu au fost folosite până la încheierea exercițiului își pierd valabilitatea , iar veniturile prognozate neîncasate până la finele acelui exercițiu se vor contabiliza în anul în care se încasează efectiv, deci în perioadele viitoare.

-celălalt, sistemul de exercițiu, presupune existența unei perioade de închidere de câteva luni, timp în care creditele bugetare nefolosite până la sfârșitul anului se pot folosi în acea perioadă, iar veniturile anului de plan și încasate după 31 decembrie se vor contabiliza pentru exercițiul căruia le aparțin. Fiecare sistem prezintă inconveniente în felul său, astfel : sistemul de gestiune nu permite efectuarea și evidențierea în contabilitate a tuturor veniturilor și cheltuielilor aprobate pe acel exercițiu dacă se înregistrează rămâneri în urmă, iar sistemul de execuție determină o perioadă de închidere a operațiunilor financiare pentru exercițiul precedent și una care să înregistreze veniturile și cheltuielile exercițiului care a început. Stabilirea exercițiului bugetar într-un fel anume depinde de multe ori de caracterul acelei economiei, preponderent agricolă sau industrială, și chiar de regimul de lucru al parlamentului acelei țări, precum și de mulți alți factori, printre care tradiția poate juca un rol important.

e. Principiul specializării bugetare. Acest principiu presupune ca veniturile și cheltuielile bugetare să se înscrie și să se aprobe în buget pe surse de proveniență, respectiv pe categorii de cheltuieli grupate după natura economică și destinația lor, potrivit clasificației bugetare.

De asemenea „ bugetele locale reflectă fluxurile veniturilor și cheltuielilor administrației locale, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor ”.

Bugetele locale cuprind bugetele unităților administrativ-teritoriale cu personalitate juridică ( comune, orașe, județe ) și „ se întocmesc în condiții de autonomie adică își dimensionează prevederile bugetelor la cheltuieli în raport cu posibilitățile de mobilizare a resurselor pe calea veniturilor proprii, a transferurilor de la bugetul central sau din alte surse ”. De asemenea, au și responsabilitatea de a efectua controlul asupra modului de utilizare a fondurilor alocate.

REGULI:

în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor acte normative conținute în legi specifice și legile bugetare anuale;

cheltuielile bugetare au o destinație precisă și limitată și sunt determinate ale căror autorități, prevederi atrag micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, inițiatorii au obligația să prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de resurse sau plusului de cheltuieli.

3.1.2.Etapele procesului bugetar

ETAPE :

Etapele procesului bugetar constau în:

a) Elaborarea proiectelor de buget

b) Etapa aprobării bugetelor

Etapa execuției bugetare

d) Încheierea execuției bugetare

a) Elaborarea proiectelor de buget

Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor propriu-zise se elaborează de către Guvern prin intermediul organelor sale de specialitate, al Ministerului Finanțelor Publice, în cazul țării noastre; ministerul întocmește proiectele bugetelor pe baza unor prognoze privind indicatorii macroeconomici și sociali, pe baza politicilor și strategiilor sociale, a propunerilor ordonatorilor principali de credite, a politicilor fiscale și bugetare din acea perioadă, a posibilităților de finanțare a deficitului bugetar și de echilibrare a bugetelor locale.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale se face pe baza proiectelor bugetelor proprii ale administrațiilor publice locale și ale instituțiilor și serviciilor publice din subordinea lor.

Calendarul procesului bugetar pentru bugetul de stat, organele publice ale administrației publice locale, consiliile locale, orășenești, comunale, consiliile județene, prezintă proiectele bugetelor locale. Direcțiilor generale ale finanțelor publice județene până la data de 15 mai, în aceste proiecte sunt evidențiate propunerile pentru echilibrarea lor pe seama sumelor și a cotelor defalcate din veniturile bugetului de stat și din eventualele transferuri de la bugetul de stat. Direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt obligate să prezinte Ministerului Finanțelor Publice, cel târziu până la data de 1 iunie, proiectelor bugetelor locale, pe ansamblul județului și al Municipiului București.

La rândul său, până la 1 iulie, Ministerul Finanțelor Publice

analizează propunerile bugetelor locale privind mijloacelor de echilibrare solicitate acestea și eventualele transferurilor și cu acordul Guvernului, transmite Direcțiilor generale ale finanțelor publice nivelul acestora pentru fiecare unitate administrativ-teritorială în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale.

b) Etapa aprobării bugetelor

În termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat, proiectele bugetelor locale trebuie supuse aprobării consiliilor locale, județene, urmând apoi a fi publicate în presa locală și afișate la sediul primăriilor. Bugetele locale municipale, orășenești și comunale se aprobă de către consiliile locale. În vederea aprobării bugetelor locale, proiectele acestora sunt însoțite de un raport al primarului, al președintelui consiliului județean , după caz. Cu ocazia aprobării bugetelor locale, trebuie să se aibă în vedere și contestațiile depuse de locuitori cu privire la acestea, în sensul analizării acestora, să se țină cont de ele la aprobarea bugetelor.

c) Etapa execuției bugetare

Competența și răspunderea execuției bugetare cu privire la bugetele locale revine birourilor executive ale consiliilor locale, primarilor, președinților consiliilor județene, precum și conducătorilor instituțiilor publice care sunt finanțate prin intermediul acestora.

Execuția de casă a bugetelor presupune un întreg complex de

operații care se referă la încasarea veniturilor și plata cheltuielilor.

Execuția bugetară propriu- zisă este demarată prin propunerile

ordonatorilor principali de credite de repartizare pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare de către Ministerul Finanțelor Publice care , la aprobare, are în vedere termenele de plată a impozitelor și taxelor, combinate cu periodicitatea încasărilor din anii precedenți, iar la cheltuieli țin cont de scadențele salariilor, ale cheltuielilor de întreținere și funcționare a instituțiilor în cauză sau de acțiunile și obiectivele care sunt preconizate să fie finanțate prin intermediul acestora, în fiecare perioadă din an. Cum ritmicitatea efectuării cheltuielilor este mult mai constantă decât periodicitatea de încasare a veniturilor, această caracteristică trebuie luată în considerare la acțiunea de repartizare pe trimestru a prevederilor bugetare .

În cadrul procesului de constituire a resurselor financiare publice

prin încasarea impozitelor și taxelor, mobilizarea acestora în conturile Trezoreriei Statului se realizează din inițiativa contribuabililor-persoane juridice și instituții publice-care răspund în fața legii de corecta calculare și achitare la termen a obligațiilor pe care le au către stat, iar în cazul persoanelor fizice și al asociațiilor familiale, această acțiune se realizează în baza comunicării debitelor pe care le au de plată de către organele fiscale.

În înfăptuirea propriu-zisă a procesului de constituire a resurselor financiare, bugetare sunt implicați mai mulți factori, rolul cel mai însemnat revenind organelor teritoriale de specialitate ale Ministerului Finanțelor Publice. Pentru încasarea propriu-zisă a veniturilor bugetare trebuie îndeplinite o serie de procedee și tehnici precum: identificarea subiecților impozabili, determinarea materiei impozabile, stabilirea debitelor propriu-zise, precum și încasarea acestora. Operațiuni însemnate se necesită și în ceea ce privește evidențierea, gestiunea și administrarea veniturilor bugetare.

Efectuarea de cheltuieli potrivit prevederilor bugetare presupune,

un număr important de procedee și operațiuni, printre care:

-definitivarea bugetelor de venituri și cheltuieli, cu repartizarea acestora pe fiecare instituție publică care are calitatea de ordonator de credite și cu aprobările de rigoare, când este vorba de o instituție publică ierarhic inferioară;

-deschiderea de credite bugetare (autorizarea bugetară);

-realizarea veniturilor proprii în cuantumul prevăzut, atunci când instituția publică în cauză are dreptul prin lege să acopere o parte din cheltuielile sale din aceste venituri. Aceeași prevedere este valabilă și în cazul consiliilor locale, pentru care realizarea veniturilor proprii reprezintă condiția de bază și limita în cadrul căreia se pot efectua cheltuieli publice. În efectuarea cheltuielilor bugetare, un rol important îl au unitățile Trezoreriei Statului, unde își au deschise conturile instituțiile publice consumatoare de fonduri publice și prin intermediul cărora se efectuează plăți prin casă. Instituțiile publice sunt obligate ca în contabilitatea proprie, să defalce execuția de casă a bugetului în funcție de natura plăților, după criteriul economic.

d) Încheierea execuției bugetare

Potrivit reglementărilor românești , execuția bugetară se încheie la 31 decembrie, aplicându-se deci ‘‘sistemul de gestiune’’ care presupune:

-orice venit încasat și orice cheltuială angajată , lichidată și ordonatată în cadrul prevederilor bugetare, dar neplătită pană la 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul viitor. Creditele bugetare neutilizate pentru exercițiul curent își pierd valabilitatea;

-disponibilitățile din mijloacele extrabugetare existente în conturi la 31 decembrie se vor repartiza pentru anul următor, dacă legea specială care le reglementează nu prevede altfel;

-disponibilitățile fondurilor externe nerambursabile, sosite prin anumite programe, precum și disponibilitățile din fondurile publice destinate cofinanțării contribuției financiare a Comunității Europene

se repartizează pentru anul următor.

Referindu-ne la etapa execuției de casă a sistemului bugetar, aceasta se înfăptuiește prin intermediul Trezoreriei Statului, care întocmește și documentele de închidere a exercițiului bugetar, printre care: contul general anual de execuție a bugetului de stat, conturile anuale de execuție a bugetelor fondurilor speciale și contul general anual al datoriei publice.

Verificarea efectuată de către Curtea de Conturi asupra conturilor

generale privind execuția componentelor bugetului general consolidat are în vedere respectarea legalității, a oportunității și a necesității prevederilor lor; totodată, se verifică și dacă aceste cheltuieli s-au efectuat în condiții de eficientă socială și economică. Cu prilejul verificării execuției bugetare, Curtea de Conturi urmărește calitatea gestionării banilor publici la nivelul fiecărei instituții publice, precum și pe ansamblul bugetelor.

3.2.Procesul bugetar – clasificația bugetara

Clasificația bugetara asigura gruparea intr-o ordine obligatorie si după criterii unitare, precis determinate, a veniturilor si cheltuielilor in bugetul consolidat de stat.*

Clasificația bugetara se elaborează de Ministerul Finanțelor Publice, se aproba prin Ordin al ministrului, apoi se publica in Monitorul Oficial, capatand caracter obligatoriu pentru toate instituțiile publice.

Clasificația bugetara grupează veniturile si cheltuielile înscrise in bugetul de stat astfel:

Pentru venituri sunt prevăzute : capitole si subcapitole, grupate in funcție de sursa de proveniența si de felul veniturilor bugetare ;

Pentru cheltuieli sunt prevăzute : parți, capitole, subcapitole, titluri, articole si alineate potrivit naturii si destinației lor.

Clasificația bugetara constituie un instrument de lucru in toate fazele procesului bugetar, începând cu întocmirea procesului de buget, aprobarea bugetului, executarea bugetului, raportarea exercițiului bugetar si prezentarea dărilor de seama.

Fiecare suma încasata pentru buget sau plătita din credite bugetare trebuie încadrata obligatoriu intr-o subdiviziune a clasificației bugetare corespunzătoare venitului realizat sau cheltuieli aferente.

Clasificația bugetara asigura gruparea sistematica a veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat, permite cunoașterea conținutului acestora si face posibila adoptarea masurilor corespunzătoare pentru încasarea la timp a veniturilor, facilitând efectuarea cheltuielilor potrivit destinației aprobate de organul competent, precum si luarea deciziilor in limitele competentelor stabilite prin lege, pentru modificarea pe parcurs a prevederilor, atunci când acestea se impun.

Clasificația bugetara cuprinde :

Anexa I – Clasificația indicatorilor privind finanțele publice care conține 15 anexe;

Anexa II – Clasificația in profil departamental care cuprinde codul misterelor si al altor organe centrale, denumite ordonatori principali de credite.

Clasificația bugetara grupează veniturile si cheltuielile in doua parți distincte:

Clasificația funcționala

Clasificație economica

3.2.1. Clasificația funcționala

Clasificația funcționala grupează veniturile si cheltuielile pe parți, capitole si subcapitole.*

Conform clasificație funcționale, veniturile bugetare sunt grupate in:

-venituri curente

-venituri de capital.

Veniturile curente sunt sistematizate in funcție de sursa si felul lor astfel:

1. venituri fiscale, ce provin din impozite si taxe directe, precum si impozitele si taxele indirecte percepute de la persoanele fizice si juridice;

2. venituri nefiscale, ce provin din vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, vărsăminte de la instituțiile publice si diverse venituri care se cuvin bugetului statului;

Venituri de capital, obținute din vânzările de active deținute de autoritatile publice (clădiri, terenuri, etc.) sau valorificarea stocurilor de la rezerva de stat si de mobilizări cuvenite bugetului.

Clasificarea funcționala a cheltuielilor indica gruparea acestora potrivit naturii si destinației lor pe parți, capitole, subcapitole, pe acțiuni si categorii de instituții publice pentru care sunt efectuate cheltuielile, precum si ordinea in care apar in bugetul de stat.

Cheltuielile in bugetul de stat se grupează pe parți după cum urmează:*

Partea I – Servicii publice generale

– Autoritati publice

Partea a II-a – Apărare , ordine publica si siguranța naționala

– Apărare naționala

– Ordine publica si siguranța naționala

Partea a III-a – Cheltuieli social culturale

– Invatamant

– Sănătate

– Cultura, religie si acțiuni privind activitatea sportiva si de tineret

– Asistenta sociala, alocații, pensii, ajutoare si indemnizații

– Alte cheltuieli sociale

Partea a IV-a – Servicii si dezvoltare publica, locuințe, mediu si ape

– Servicii si dezvoltare publica si locuințe

– Mediu si ape

Partea a V-a – Acțiuni economice

– Industrie

– Agricultura si silvicultura

– Transport si comunicații

– Alte acțiuni economice

Partea a VI-a Alte acțiuni

– Cercetare stiintifica

– Alte acțiuni

– Cheltuieli de administrare a fondurilor speciale

– Cheltuieli din fonduri la dispoziția guvernului

– fond pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor si comisioanelor aferente

Partea a VII-a – Transferuri

– Transferuri din bugetul de stat

Partea a VIII-a – Împrumuturi acordate

– Împrumuturi

Partea a IX-a – Plați de dobânzi si alte cheltuieli aferente datoriei publice

– Dobânzi aferente datoriei publice si alte cheltuieli

– Plați de dobânzi

Partea a X-a Rambursări de împrumuturi

– Rambursări de împrumuturi acordate

Partea a XI-a Fonduri de rezerva

– Fonduri de rezerva

Partea a XII-a Excedent/deficit

– Excedent

– Deficit

3.2.2. Clasificație economica

Clasificația economica grupează cheltuieli in cheltuieli curente si cheltuieli de capital organizate de intretinerea si funcționarea instituție publice care se desfasoara pe titluri, articole si alineate.*

Titlurile se refera la grupele mari de cheltuieli.

Articolele bugetare sunt subdiviziuni ale clasificației cheltuielilor bugetare, care desemnează natura unei cheltuieli, indiferent de acțiunea la care se refera.

Alineatele bugetare sunt subdiviziuni ale clasificației cheltuielilor bugetare, care indica destinația consumării creditelor bugetare.

La bugetul de stat titlurile sunt grupate astfel:

A. CHELTUIELI CURENTE

TITLUL I – Cheltuieli personal;

TITLUL II – Cheltuieli materiale si servicii ;

TITLUL III – Subvenții;

TITLUL IV – Prime;

TITLUL V – Transferuri;

TITLUL VI – Dobânzi.

B. CHELTUIELI CAPITAL

TITLUL VII – Cheltuieli de capital;

TITLUL VIII – Împrumuturi acordate;

TITLUL IX – Rambursări de credite, plați de dobânzi si comisioane la credite

TITLUL X – Rezerve excedent / deficit

3.3.Principiile finantarii bugetare si sursele de finanțare ale instituțiilor publice

Prin legile anuale ale bugetului de stat bugetul asigurărilor sociale de stat si prin hotărârile de aprobare ale bugetelor locale se aproba creditele bugetare ca limita maxima pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar pe acțiuni.

Principiile ce stau la baza finantarii bugetare sunt:

Finanțarea se realizează in funcție de stadiul de îndeplinire a indicatorilor de plata si pe măsura folosirii mijloacelor acordate anterior, nu exista un automatism in finanțarea bugetara;

Finanțarea nu se face din oficiu ci pe baza de cerere , beneficiarii unor sume de la buget trebuie sa solicite acele sume si sa argumenteze necesitatea finantarii lor;

Finanțarea bugetara intervine numai in completarea resurselor proprii, in caz ca exista aceste resurse;

Finanțarea se realizează cu respectarea dispozițiilor legale;

Prin finanțarea bugetara trebuie sa se asigure o anumita eficienta in folosirea fondurilor precum si desfasurarea unui control asupra necesitații, oportunitatii si economicitatii unor cheltuieli si acțiuni.

Sursele de finanțare ale instituțiilor publice

Finanțarea cheltuielilor curente si de capital ale instituțiilor publice se asigura astfel:

a. integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b. din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c. integral din venituri proprii.

Donații si sponsorizări

Instituțiile publice pot folosii, pentru desfasurarea activitatii lor bunuri materiale si fonduri banesti primite de la persoane fizice si juridice, sub forma de donații si sponsorizări, cu respectarea dispozițiilor legale

Fondurile banesti primite de la persoane fizice si juridice, sub forma de donații si sponsorizări instituțiile publice finanțate integral de la buget se varsă direct la bugetul din care se finanteaza aceasta. Cu sumele primite se majorează creditele bugetare ale bugetului respectiv si se vor utiliza cu respectarea destinatiilor stabilite de donator.

Cu fondurile banesti primite de la persoane fizice si juridice, sub forma de donații si sponsorizări instituțiile publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii, isi majorează bugetele proprii. Aceste instituții au obligatia de a prezenta, in anexa la contul de execuție bugetara trimestriala si anuala, situația privind sumele primite si utilizate in aceste condiții si cu care a fost majorat bugetul.

Bunurile materiale primite sub forma de donații si sponsorizări de care instituțiile publice se inregistreaza in contabilitatea acestora.

Finanțarea dubla

Finanțarea cheltuielilor unor instituții publice, indiferent de subordonare, se asigura atât din bugetul de stat, cat si din bugetele locale, numai in cazurile in care, prin legea bugetara anuala sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanteaza prin fiecare buget.

Veniturile proprii ale instituțiilor publice

Veniturile proprii ale instituțiilor publice se încasează, se administreaza, se utilizează si se contabilizează de catre aceasta.

Veniturile proprii ale instituțiilor publice, provin din chirii, organizarea de manifestări culturale si sportive, concursuri artistice, publicați, prestații editoriale, studii, proiecte, valorificarea de produse din activitati proprii, prestări de servicii si altele asemenea.

Excedentele bugetelor instituțiilor publice

Excedentele rezultate din execuția bugetelor instituțiilor publice finanțate din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat bugetele fondurilor speciale se regularizează la sfarsitul anului cu bugetul din care sunt finanțate in limita sumelor primite de la acesta.

Excedentele anuale rezultate din execuția bugetelor instituțiilor publice, finanțate integral din venituri proprii, se reportează in anul următor.

Împrumut temporar pentru infiintarea unor activitati sau instituții publice

In cazul in care, la infiintarea, in subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituții publice sau a unor activitati finanțate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, in baza documentațiilor temeinic fundamentate, ordonatorii principali de credite pot acorda împrumuturi fara dobânda din bugetul propriu, pe baza de convenție.

Împrumuturile acordate de ordonatorii principali de credite se rambursează integral in termen de 6 luni de la data acordării.

Finanțarea prin împrumuturi

Unul din principiile de baza avute in vedere la constituirea bugetelor este principiul echilibrului, principiu care limitează prevederile de cheltuieli publice la posibilitatea de acoperire cu resurse financiare, reflectate in veniturile bugetare. Majorarea cheltuielilor publice determinata de necesitați colective reale este atât de puternica încât datorita faptului ca resursele financiare bugetare de acoperire sunt limitate este nevoie sa se apeleze la surse alternative de finanțare. Una din sursele alternative utilizate o reprezintă împrumuturile prin creditele bancare sau prin emisiune de obligațiuni.

In acest context din punct de vedere al scopului pentru care sunt utilizate, creditele bancare se împart in :

– credite bancare pentru finanțarea deficitului bugetului de stat sau a bugetelor locale;

– credite bancare pentru refinantarea datoriei publice;

– credite pentru finanțarea necesitaților pe termen scurt ale bugetului de stat si bugetelor locale;

– credite bancare pentru finanțarea unor activitati economice.

Indiferent de scopul pentru care sunt utilizate, creditele bancare pot fi:

interne

externe

Rambursarea împrumuturilor se asigura din următoarele surse:

din surse ale contului general al trezoreriei statului;

din bugetele locale;

din alte surse prevăzute in contractele de împrumut, cu care au fost garantate creditele angajate

din împrumuturi de stat pentru refinanrea datoriei publice.