Intocmirea Si Analiza Bilantului Contabil

CAPITOLUL 1

BILANTUL CONTABIL

MODEL PRIVIND SITUATIA PATRIMONULUI

1. BILANTUL CONTABIL MODEL PRIVIND SITUAȚIA PATRIMONIULUI

Bilantul contabil – baza informaționala a analizei

patrimoniului și a rezultatului activitatii firmei.

1.1.1.Cererea de informatii contabile: utilizatorii și

necesitatile informationale.

Sistemul informational economic reprezinta un ansamblu organizat de informatii economice complexe, care se obtin prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse și care sunt necesare pentru organizarea, conducerea și desfașurarea activitaiii economice

Contabilitatea este apreciata ca fiind cel mai important element al sistemului informational economic al unei organizatii deoarece:

sistemul informational contabil permite administratorilor și utilizatorilor externi de informatii contabile să obtină o imagine asupra intregii organizatii;

sistemul informational contabil leaga alte sisteme informationale importante ale organizatiei (cum sunt cele aferente marketingului, personalului, productiei, de cercetare dezvoltare, etc.).

Deși gama de obiective ale contabilitatii este foarte diversa, o analiza temeinica a acestora nu poate sa neglijeze faptul ca produsele finale ale oricarui sistem contabil sunt documentele de sinteza, iar oferta de informatii contabile depinde de utilizatori și necesitatile lor de informare.

In anul 1971, la inițiativa organismului profesiei contabile americane, a fost creat un grup de lucru, cu misiunea de a studia obiectivele situațiilor financiare. Raportul a prezentat o listă a obiectivelor, pe primul loc figurând furnizarea de informoții utile luării deciziilor economice.

1.1.2. Bilanțul – componentă fundamentală a documentelor de

sinteză.

In măsura în care obiectivul contabilității – acela de a da o imagine fidelă patrimoniului, rezultatelor și situației financiare – a fost atins, o sinteză a tuturor elementelor constitutive ale activității acesteia trebuie comunicată utilizatorilor care au nevoie și au dreptul la aceasta.

Acest deziderat este înfăptuit prin întocmirea unor documente financiare (de sinteză) ce prezintă într-o manieră sintetică, fidelă, clară și completă, respectând o anumită periodicitate și anumite reguli de întocmire, ansamblul aspecelor economico-financiare ale întreprinderii.

Aceste documente reprezintă punctul final în cadrul ciclului de prelucrare a datelor și punctul de plecare în valorificarea informației finan- ciar-contabile.In cadrul lucrărilor de sinteză se încadrează: bilanțul, contul de profit și pierdere, anexa la bilanț. Acestea sunt însoțite de raportul de gestiune.

In înțelegerea curentă, documentul oficial folosit pentru reprezntarea înceierii exercițiului financiar, este bilanțul contabil.Acesta are o poziție de bază în cadrul lucrărilor de sinteză. Celelalte componente (contul de profit și pierdere, anexa la bilanț și raportul de gestiune) sunt de natură să completeze informațiile din bilanț.

Bilanțul este prima componentă fundamentală a documentelor de sinteză contabilă.De la prima definiție dată de “ cântar al averii în corelație cu surele sale de dobândire “, bilanțul a făcut obiectul unor preocupări permanente, practice și teoretice.

In normele și standardele internaționale, precum și în unele lucrări de specialitate, apare sub diferite denumiri cum ar fi: situații financiare, documente contabile de sinteză, conturi anuale.In contabilitatea românească s-a apelat la termenul de bilanț contabil.

Pe plan european preocupările de armonizare a contabilității

diferitelor țări sunt vechi.In anul 1968 s-a difuzat țărilor membre ale Pieței Comune un Cadru Contabil General, iar în anul 1978 s-a emis Directiva a IV-a cu aplicare în țările Pieței Comune, prin care se stabilesc documente de sinteză contabilă aproximativ similare și reguli de evaluare a patrimoniului. Fiecare țară a adus însă, anumite elemente specifice în concretizarea soluțiilor practice de aplicare a normelor contaile armonizate recomandate de organismele internaționale.

1.2.Structura generală a bilanțului contabil

Bilanțul contabil este simultan un model structural și global, prin in-

termediul căruia se asigură o reprezentare a patrimoniului pornind de la părțile sale componente către caracteristicile de ansamblu. Această reprezentare se face sub forma unei egalități ce reflectă echilibrul valoric între utilizări, denumite active patrimoniale și resurse, denumite pasive patrimoniale, adică:

Activul și pasivul se explică și definesc simultan prin prisma juridicului, economicului și financiarului.

Astfel, din punct de vedere juridic, activul prin compoziția lui grupează elementele în bunuri reale și creanțe (drepturi asupra persoanelor), iar pasivul în capital propriu și datorii.

Intr-o optica economică, prin subdiviziunile de activ și pasiv trebuie să se facă distincție între structurile privind activitatea de investiție și activitatea de exploatare. In mod corespunzător, activul se împarte în active de investiție și active de exploatare, iar pasivul în capitaluri și datorii, din care datorii financiare și datorii de exploatare.

Aprecierea financiară grupează activele în raport de lichiditate, iar pasivele în funcție de exigibilitatea lor. Ca urmare în structura activului se disting active durabile, stocuri, active realizabile și active disponibile, iar în cea a pasivului se delimitează capitaluri permanente (pe termen lung) și datorii pe termen scurt.

Se poate considera că activul cuprinde bunurile economice sau mijloacele de care dispune întreprinderea. Altfel spus, activul indică utilizarea capitalurilor ca bunuri de folosință îndelungată, stocuri, creanțe, disponibilități și alte valori, iar pasivul originea capitalurilor.

In cadrul activului, elementele sunt grupate în raport cu destinația valorilor economice alocate și cu gradul de lichiditate în active

imobilizate și active circulante. La rândul lor, activele imobilizate sunt diferențiate în:

– imobilizări nemateriale (necorporale);

– imobilizări materiale (corporale);

– imobilizări financiare.

Activele circulante sunt structurate în:

– stocuri;

– producție în curs de execuție;

– creanțe;

– valori mobiliare de plasament;

– disponibilități bănești.

Pasivul reprezintă sursele de finanțare a bunurilor economice. Prin

componența sa delimitează clasificarea surselor de finanțare în funcție de modul de constituire (finanțare proprie, finantare străină) și exigibilitatea lor.

Corespunzător celor două modalități de finanțare, pasivul patrimonial se împarte în capitaluri proprii și datorii. La acestea se adaugă pasivele sub forma provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli.

In raport de exigibilitatea surselor de finanțare, pasivele se grupeaă în:

capital permanent (capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri și cheltuieli și datorii pe termen lung);

datorii pe termen scurt sau curente.

Prin gruparea elementelor mulțimilor de activ și pasiv se construiesc indicatorii bilanțieri privind situația patrimoniului, ierarhizați pe categorii de active și pasive.

Criteriile folosite pentru crearea acestor structuri de indicatori sunt cel al omogenității activelor și pasivelor,respectiv,interesele informaționale privitoare la situția patrimoniului.

Ordinea de dispunere a pozițiilor în activul bilanțului este,de regulă, cea inversă lichidității activelor de la cele mai puțin lichide,cum sunt imobilizările necorporale,către disponibilitățile bănești,care îmbracă deja forma de bani.Căt privește ordinea de succesiune a pozițiilor de pasiv, ea este inversă exigibilității surselor de finanțare, începând cu elementele capitalului propriu,continuând cu datoriile pe termen lung și cu cele pe termen scurt.

Urmare la analiza prezentată mai înainte,cu privire la conținutul bilanțului contabil,modelul său de principiu este prezentat în tabelul 1.1.:

BILANT CONTABIL

Încheiat la data……

-SIMPLIFICAT-

Tabelul 1.1.

Față de modelul de principiu al bilanțului contabil, prezentat mai sus se ridică o serie de probleme specifice privind reprezentarea pozițiilor rectificative și a celor de regularizare. Una dintre soluțiile recomandate și folosite în acest sens este aceea a evidențierii lor ca grupe distincte. Modelul bilanțului în aceste condiții capătă forma (tabelul 1.2.).

O altă problemă este cea a reflectării în bilanț a rezultatului net al exercițiului înainte de repartizare. In acest sens se pot fofosi două variante, prima constă în delimitarea și evidențierea distinctă a pierderilor în structura de activ și a profitului ca structură de pasiv, iar cea de a doua în reprezentarea în structura mai mare de capitaluri proprii, pierderile cu semnul ( – ), iar profitul cu semnul ( + ).

BILANT CONTABIL

Încheiat la data……

-SIMPLIFICAT-

Tabelul 1.2.

Schema de bilanț prezentată mai sus este cunoscută sub formă de tablou bilanțier. Ea se întemeiază pe ecuația fundamentă:

O altă schemă este cea sub formă de listă sau diferență (recomandată și de Directiva a IV-a), care se bazează și dă expresie ecuației fundamentale în structura :

Modelul de principiu al unui asemenea bilanț se prezintă în tabelul 1.3.:

BILANT CONTABIL

încheiat la data de….

-SIMPLIFICAT-

Tabelul 1.3.

Așa cum se precizează în Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene, este admisă subîmpărțirea mai amănunțită a pozițiilor de bilanț cu condiția să se respecte structura schemelor.De asemenea, pot fi adăugate poziții noi atunci când conținutul acestora nu este cuprins în niciuna din structurile prevăzute în scheme.

In dispozițiile Directivei a IV-a se înscrie și aceea că întreprinderile mici și mijlocii pot adopta o formă simplificată a bilanțului contabil.

1.3.Contul de profit și pierderi și performanța întreprinderii.

1.3.1.Conceptul de perrformanță și suportul ei economic.

A doua principală componentă a bilanțului contabil este contul de

profit și pierdere.Acesta constituie o sinteză a contabilității de flux la nivel microeconomic, deoarece pune în evidență fluxurile de valoare care au contribuit la creșterea sau micșorarea bogăției unei întreprinderi.

Măsurarea performanțelr întreprinderii vizeaza în mod esențial , măsurarea profitului, care poate fi abordată astăzi din trei unghiuri de vedere:

patrimonial, prin compararea0 valorii unei întreprinderi referitoare la două monente diferite, utilizând aceleași metode de evaluare:

economic, prin deducerea cheltuielilor din venituri, ambele referitoare la aceeși perioadă;

financiar, prin deducerea amortizării din fluxurile nete de trezorerie (acest din urmă punct de vedere este derivat din cel economic);

Din punct de vedere patrimonial, măsurarea profitului întreprinderii

pleacă de la ecuația juridică a bilanțului:

Apoi, prin compararea capitalurilor proprii aferente a două exerciții

succesive, se poate determina rezultatul:

Deoarece aceasta relație nu ține cont de posibilele modificări ale capitalului social intervenite în cursul exercițiului (creșteri de capitaluri prin aporturi în numerar și în natură sau ca urmare a conversiilor de datorii, reduceri de capital social), cât și de faptul că o parte din profit poate fi distribuită asociațiilor sub formă de dividende, ecuația care permite determinarea rezultatului exercițiului este:

Determinarea rezultatului exercițiului prin prisma abordării patrimoniale este criticabilă în perioade de creșteri de prețuri, deoarece ajustările aduse elementelor patrimoniale, ca urmare a variațiilor de prețuri, se pot realiza prin metode diferite, ceea ce atrage furnizarea mai multor imagini plauzibile de rezultate.

Punctul de vedere economic definește rezultatul ca diferență între venituri și cheltuieli:

Rezultatul poate fi o mărime pozitivă, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, în situație invesă.

Dificultatea determinării rezultatului exercitiului, din punct de vedere economic, pleaca de la controversele privind definirea și colectarea veniturilor și cheltuielilor aferente unui exercițiu.

Din punct de vedere financiar, rezultatul exercițiului, apare ca variația trezoreriei întreprinderii în cursul unei perioade, prin compararea fluxurilor de încasări cu cele de plăți. Deoarece autofinanțarea întreprinderii este asigurată de rezultatul exercițiului (profit) și creșterea amortizarii și provizi- oanelor, care sunt cheltuieli calculate, negeneratoare de plăți, relația care exprimă mărimea rezultatului în această abordare este:

Contul de profit și pierdere prezintă importantă pentru o gamă largă

de utilizatori de informație contabilă, fiecare urmărind satisfacerea propriilor nevoi informaționale.

1.3.2. Modelul de prezentare a cotului de profit și

pierdere în țara noastră.

In țara noastră, începând cu 1 ianuarie 1994, s-a introdus modelul

contului de profit și pierdere în format “listă”, cu prezentarea cheltuielilor și veniturilor după natura lor economică.

Deși normele contabile românești răspund armonizării cu prevederile Directivei a IV-a europene, acestea nu creaza posibilitatea opțiunii între mai multe modele de prezentare a contului de rezultate. Această situație pote fi explicată și prin faptul că documentle contabile de sinteză românești sunt orientate mai mult către satisfacerea intereselor informaționale ale statului.Posibilitatea de opțiune între mai multe modele de cont de rezultate (pe funcțiuni și după natura economică a cheltuielilor și veniturilor) asigură, dupa opinia noastră, o satisfacere mai bună a nevoilor informaționale a utilizatorilor.

Structura informațiilor în contul de profit și pierdere pleacă de la natura operațiilor economico-financiare desfășurate de un titular de patrimoniu, într-o perioadă de gestiune.

Datorită eterogenității operațiilor economico-financiare, acestea sunt grupate în mase relativ omogene numite activități, în funcție de caracterul ordinar, obișnuit și repetitiv al acestora.Astfel, toate operațiunile legate de activitatea principală, care se identifică cu însuși obiectul de activitate al unei întreprinderi, sunt considerate operațiuni curente.

Operatiunile excepționale au un caracter nerepetitiv, accidental. Criteriul repetitivității unei operații este esențial în delimitarea ei ca operațiune curentă sau excepțională, dar nu suficient.Astfel, cheltuielile excepționale cu provizioanele pentru deprecieri sunt categorisite ca fiind “excepționale”, deoarece corespund unei deprecieri cu un atare caracter, deci alta decât o depreciere normală.

Un statut aparte îl au operațiunile financiare, care includ atât operațiuni obișnuite cât și cu caracter excepțional.

Fiecare tip de activitate este generatoare de fluxuri de cheltuieli, venituri, rezultate, macheta contului de profit și pierdere, în format listă fiind prezentată în figura 1.4.:

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE LA DATA …

Fig 1.4.

Prezentarea contului de rezultate în format “listă” oferă avantajul că permite delimitarea rezultatului curent de rezultatul exceptional, știind că acesta din urmă este caracterizat printr-o variație semnificativă de la un an la altul.

In țara noastră, contul de profit si pierdere este o componentă a documentelor contabile de sinteză și se întocmește in mod obligatoriu, de către toate unitățile patrimoniale, indiferent de forma de proprietate,fie în sistem de bază (unitățile patrimoniale mari), cu o structură informațională mai detaliată, fie în sistem simplificat (unitățile patrimoniale mici și mijloci), cu o structură informațională mai puțin detaliată.Deși regulamentul contabil prevede această diferențiere, în practică, s-a recurs la un sistem unic (de bază). Informațiile furnizate de contul de profit și pierdere sunt referitoare atât la exercițiul încheiat cât și la cel precedent.

In varianta românească a contului de profit și pierdere, veniturile și cheltuielile din exploatare sunt prezentate în tabelul 1.5.

Tabelul 1.5.

Compararea veniturilor din exploatare cu cheltuielile de exploatare permite obținerea rezultatului din exploatare,care poate fi profit sau pierdere.

Operațiunile financiare desfășurate de o unitate patrimonială generează venituri și cheltuieli financiare, structurate în contul de rezultate (fig.1.6.).

Fig 1.6.

Diferența dintre veniturile și cheltuielile financiare reprezintă rezultatul financiar, care împreună cu rezultatul exploatării formeaza rezultatul curent al exercițiului.

Operațiunile care nu sunt generate de activitatea curentă a întreprinderii, deci fără caracter ordinar și repetitiv, dau naștere la venituri și cheltuieli excepționale și se referă la operațiuni de gestiune, operațiuni de capital și la amortizări și provizioane.

In contul de profit și pierdere, descrierea veniturilor și cheltuielilor excepționale face să fie puse în evidență elementele prezentate în tabelul 1.7.

Tabelul 1.7.

Diferența dintre veniturile excepționale și cheltuielile excepționale reprezintă rezultatul excepțional al exercițiului.

In contul de profit și pierdere, veniturile și cheltuielile sunt recunoscute, conform principiului independenței exercițiului, la angajarea lor, indiferent de data încasării veniturilor sau plății cheltuielilor.

La nivel global, adică pe ansamblul activității, intreprinderea suportă cheltuiala cu impozitul pe profit, fiind considerată o remunerare a factorului “stat”, ca participant la circuitul economic.In consecință, rezultatul net al exercițiului se determină pe baza relației :

1.4. Anexa la bilanț: necesitate informațională.

1.4.1.Necesitatea, rolul și caracteristicile anexei.

Globalitatea și insuficiența informațiilor furnizate de bilanț și contul de profit și pierdere nu permit obținerea unei imagini fidele asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatului întreprinderii. De aceea, existența anexei ca document contabil de sinteză este o necesitate informațională.

Poziția anexei în ansamblul documentelor contabile de sineză a generat mai multe discuții în literatura de specialitate. Pentru unii autori, anexa este o parte integrantă din situațiile financiare; pentru alții, numai bilanțul și contul de rezultate constitie veritabile documente de sinteză, anexa reprezentând mai degrabă un demers analitic.

Deși etimologia cuvântului “anexă” ne trimite cu gândul la semnificația a ceva care este dependent sau subordonat față de altceva mai important, aneza, ca document contabil de sinteză, nu este un lucru accesoriu în raport cu bilanțul și contul de rezultate. Mai înainte de toate, anexa este un produs conceptual, deoarece prezența ei este consecința aplicării principiilor contabile, îndeosebi a principiului imaginii fidele și a principiului importanței semnificative.

Pentru a fi un document util, anexa nu trebuie să fie nici prea “schematică”, dar nici o “enciclopedie” de informații. Se știe că o supraabundență de informații, mai ales atunci când sunt puțin organizate, conduce la dezinformare.

Pe de altă parte, anexa poate devenii și un “loc de refugiu” pentru soluțiile de “compromis contabil”, propuse de către instanțele naționale de normalizare contabilă. Este cazul practicilor din țările în care se aplică principiul priorității aspectului juridic în fata realității economice.

Deși această soluție asigură furnizarea unei imagini fidele asupra realității, o asemenea utilizare a anexei atrage încetinirea evoluției conceptuale și metodologice a contabilității.

1.4.2. Anexa în viziunea normalizatorilor contabili români.

Porivit normelor contabile românești, anexa este un document contabil de sinteză care are ca obiective principale completarea și explicarea datelor înscrise în bilanț, contul de profit și pierdere și conține informații cu privire la situația patrimonială și financiară, rezultatele aferente exercițiului încheiat cum sunt::

active imobilizate;

stocurile și producția în curs;

creanțele și datoriile;

provizioanele;

determinarea rezultatului fiscal;

repartizarea rezultatului exercițiului;

informații suplimentare.

In fapt, anexa ese normalizată sub forma unei serii de tabele, la care se adaugă prezentarea de “alte informații privind regulile și metodele contabile și date complementare”.

Anexa se descompune în următoarele tabele (anexe):

Anexa 1: ”Repartizarea profitului”. In această anexă se prezintă repartizarea profitului net al exercițiului (reflectat în soldul creditor al contului 121”Profit și pierdere” și care a fost influențat cu obligația de plată a impozitului pe profit). Tot în această anexă se prezintă și informația privind profitul nerepartizat (sau reportat), reprezentând profitul net a cărui repartizare a fost amânată de adunarea generală a acționarilor sau asociaților.

Urmărind destinațiile posibile ale profitului net al exercițiului, putem face următoarea remarcă: pentru întreprinderile cu capital majoritar sau integral de stat, repartizarea profitului net pe destinații trebuie să se facă conform prevederilor legislației, pe când la întreprinderile cu capital majoritar sau integral privat, stabilirea destinațiilor profitului net este atribuită aproape exclusiv adunării generale a acționarilor sau asociaților.

Anexa 2: “Situația stocurilor și a producției în curs de execuție – valori brute”. Prezintă o detaliere a existențelor de stocuri la începutul anului și sfârșitul anului. Rubricile de stocuri sunt evidențiate în valori brute, deci necorectate cu provizioanele pentru depreciere, care fac obiectul unei anexe distincte.

Anexa 3: “ Situația creanțelor și datoriilor”. Servește studiului echi- librului financiar al întreprinderii. Deoarece structura activului și pasivului bilanțier nu se face, în principal, pe termene de lichiditate și respectiv de exigibilitate, această anexă detaliază diferitele creanțe aparținând activului imobilizat și celui circulant, aflate în sold la sfârșitul anului, iar la rândul lor, datoriile, exprimate în lei și în devize, aflate în sold la sfrșitul anului, sunt detaliate în funcție de termenele de exigibilitate.

Anexa 4: “Situația altor provizioane”.Prezintă existența (sold inițial și sold final) și mișcarea (cheltuieli privind provizioanele și venituri din provizioane) aferente provizioanelor (altele decât cele pentru deprecieea imobilizărilor).

Anexa 5a: “Date informative”. Cuprinde informații eterogene, eva-luate în etalon fizic și în etalon monetar.

Conținutul acestei anexe poate fi justificat având în vedere, în special, nevoile informaționale ale instituțiilor statului implicate în gestionarea macroeconomică.

Anexa 5b: “Plăți restante”. Prezintă detalierea plăților restante, in-clusiv obligațiile restante față de bănci și creditori, atât pentru ativitatea curentă cât și pentru investiții.

Această anexă permite rafinaea analizelor situației financiare a întreprinderii deoarece datoriile scadente și neachitate sunt detaliate pe fiecare tip: furnizori, organe fiscale, de asigurări, bănci și alți creditori.

Anexa 5c: “Impozite, taxe și alte obligații datorte și vărsate”. Prezintă vărsămintele obligatorii pe care trebuie să le efectueze fiecare agent economic sub formă de impozite, taxe și contribuții la bugetul de stat, bugetul local, fonduri cu destinație specială și bugetul asigurărilor sociale de stat. Informațiile furnizate de această anexă răspund nevoilor organismelor fiscale, de asigurări, fiind de fapt o “raportare” a modului cum întreprinderea își execută obligațiile față de aceste organisme.

Anexa 6: “Situația activelor imobilizate”.Furnizează informații privind valoarea brută, amortizările și provizioanele pentru depreciere aferente imobilizărilor.

Anexa 7: “Alte informații privind regulile și metodele contabile și date complementare”. Cuprinde:

Informații asupra regulilor și metodelor contabile folosite:

indicarea modului de evaluare a diveselor poziții din bilanț și contul de profit și pierdere, mai ales când există opțiuni între mai multe metode;

indicarea și justificarea derogărilor de la principiile generale;

comentarii asupra absenței comparabilității conturilor și asupra eventualelor adaptări ale informațiilor prezentate în exercițiul precedent.

Asupra unora dintre aceste formulări, prezentăm câteva considerații. Astfel, derogările de la principiile generale nu trebuie numai indicate și justificate, totodată se impune prezentarea incidențelor acestor derogări asupra situației patrimoniale, rezultatului și situației financiare.

Formularea “comentarii asupra absenței comparabilității conturilor”, de altfel, destul de generală, trebuie interpretată ca o incidență generată de lipsa de “permanență a metodelor”. In cazul neasigurării permanenței metodelor, anexa trebuie să precizeze schimbarea de metodă, dar comparabilitatea datelor este asigurată de retratări la care sunt supuse informațiile din conturi, retratări care trebuie menționate în anexă.

Alte informații- pe care unitatea consideră că este necesar să le prezinte.

Creșterea rolului informațional al anexei, în practica contabilă, trebuie să plece de la ameliorarea doctrinei contabile românești. Astfel, normele contabile românești trebuie să consacre motivația conceptuală a anexei, ca document solicitat de aplicarea unor principii contabile, în special principiul imaginii fidele.

1.5.Raportul de gestiune.

Raportul de gestiune – însoțește documentele de sinteză și prezintă ansamblul informatiilor semnificative referitoare la cele trei aspecte esentiale ale gestiunii unei societăti sau grup, și anume; “economicul”, “judiciarul” și “socialul”.

Acesta contine în principal urmatoarele: prezentarea situatiei unitătii patrimoniale și evolutia sa previzibilă; elementele deosebite, intervenite in activitatea unitătii patrimoniale după încheierea exercitiului; participatiile de capital la alte unităti; activitatea și rezultatele de ansamblu ale sucursalelor și altor subunităti proprii; activitatea de cercetare – dezvoltare și alte referiri cu privire la activitatea desfăsurata, care sunt considerate necesare a fi înscrise în raportul de gestiune.

Codul muncii solicită prezentarea prin raportul de gestiune, a mărimii dividendelor distribuite în numele ultimelor trei exercitii, precum și a creditului de impozit pe profit sau a scutirii fiscale corespunzătoare.

Diverse studii au arătat însă utilitatea relativ mică a informațiilor structurade în raportul de gestiune , în raport cu utilizatori. Acest lucru, după părerea noastră, este consecința faptului că:

nu are o exigență în prezentare;

este făcut în grabă;

este destinat organelor de conducere;

nu interpretează datele, nu se fac analize și nu se trag concluzii;

Pentru a-și atinge valențele de informare a utilizatorilor interni și

externi, în funcție de necesitățile acestora, la elaborarea raportului de gestiune trebuie avut în vedere următorul aspect: oferirea informațiilor direct celor interesați, cu alte cuvinte, acestea trebuisc prezentate în așa mod încât să fie interpretate ușor de utilizatorii specialiști dar și de către nespecialiști .

1.6.Studiu comparativ asupra bilanțului.

1.6.1.Statele Unite ale Americii.

A. Bilanțul contabil.

Acest document se prezintă fie în formatul vertical (în listă), fie în cel orizontal (în cont) cu activul reprezentat de bunuri și pasivul de datorii și capitaluri proprii.

Activele sunt clasificate in ordinea descrescătoare a lichidității, iar pasivele, in ordinea descrescătoare a exigibilității.

Intreprinderile americane nu sunt obligate să întocmească un bilanț conform unei prezentări standardizate.

Structurile globale ale metodelor de bilanț se prezintă astfel:

prezentarea orizontală (fig.1.8.):

Bilanț

Fig 1.8.

Ecuația de bază a bilanțului este:

prezentarea verticală (fig 1.9.):

Bilanț

Pe lângă forma de listă simplă, practica recomandă și variantele de

prezentare cu evidențierea capitalurilor proprii, capitalurilor permanente și fondului de rulment, altor mărimi semnificative.

B. Contul de profit și pierdere.

Acest document se prezintă în format vertical (în listă). Intr-o

structură detaliată contul de profit și pierdere se prezintă astfel(fig 1.10):

Spre deosebire de concepția multor țări din Europa continentală, contul de profit și pierdere american nu relevă “valoarea adăugată” și nici “producția exercițiului”.

Noțiunea fundamentală este aceea de “cost al bunurilor vândute” fără a se face distincția între mărfurile vândute și producția vândută. In mod corespondent, postul “vânzări nete” nu precizează dacă este vorba de venituri din vânzarea mărfurilor sau din producția vândută.

Contul de profit și pierdere

Fig 1.10

Spre deoseebire de concepția european-continentală, în SUA numai producția vândută este considerată ca o măsură a produsului creat de o întreprindere prelucrătoare. Este și motivul pentru care valoarea adăugată lipsește din structura contului.

Din punct de vedere procedural, în timp ce contabilii francezi fac apel la informațiile contabilității financiare pentru a întocmi un cont de profit și pierdere, cei americani se servesc de informațiile generate de contabilitatea analitică, adică de modul de identificare și calcul al cheltuielilor directe și indirecte care permit calculul “costul bunurilor vândute”.

C. Tabloul variațiilor (fluxurilor) de trezorerie.

Conform regulilor americane tabloul variațiilor de trezorerie este solicitat tuturor unităților orientate pe profit, atunci când acestea prezintă bilanț și cont de profit și pierdere.

Acest document de sinteză informează asupra fluxurilor de trezorerie, încasări și plăți ale exercițiului.

1.6.2. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

A.Bilanțul contabil.

Cele doua modele sunt: “listă” (vertical) și sub formă de “cont” (orizontal). Modelul al 2-lea, pe lângă forma lui orizontală prezintă și urmatoarele particularități majore. Sub termenul de datorii – include întreg pasivul (inclusiv capitalurile proprii), concepție corectă deoarece “capitalurile proprii” pot fi interpretate ca datorii pe termen lung ale întreprinderii față de proprietarii săi.

Datoriile propriu-zise sunt diferențiate in: datorii scadente sub un an și datorii scadente peste mai mult de un an. Acest format nu este orientat spre calculul activului (sau pasivului) net curent și nici al activului net.

Structura de ansamblu a acestui model se prezintă astfel (fig 1.11):

fig 1.11

Această structură, spre deosebire de cea verticală, se aproprie mai mult de cea utilizată în țările Europei continentale (inclusiv in țara noastră).

B. Contul de profit și pierdere.

Din cele patru modele de cont de profit si pierdere două structurează cheltuielile pe functii, iar celelalte două după natura lor. Tinând cont de forma de prezentare – două din modele au o prezentare în listă, celelalte două, o prezentare orizontală.

In toate cele patru modele este evidentă clasificarea cheltuielilor și veniturilor în:

– cheltuieli și venituri ordinare;

– cheltuieli și venituri din operatii extraordinare;

Totodată, în structura cheltuielilor și veniturilor ordinare, sunt întâlnite și elemente ale activitătii de exploatare, cât și elemente financiare. Totuși nu este determinat un profit (sau pierdere) distinct la nivelul “exploatării” respectiv “financiarului”.

In toate cazurile, impozitarea profitului activitătii ordinare se face și se identifică distinct de impozitarea profitului din operatii extraordinare.

Formatul 1: Contul de profit și pierdere cu afectare a cheltuielilor pe functii și prezentare în listă (fig 1.12.):

Fig 1.12.

Din cele patru modele acesta este cel mai des folosit.

C. Anexa.

In contextul britanic, plaja de optiuni privind modelele de bilant și cont de profit si pierdere este destul de mare. In cosecintă, anexa, ca instrument de baza în comunicarea financiară și în calitatea de complement de informatii va fi structurată în functie de modelele de bilant si de cont de profit și pierdere, retinute de intreprindere.

Structura generala a anexei cuprinde:

– prezentarea politicii contabile;

– analiza anumitor posturi din bilant si contul de profit si pierdere;

– informatii complementare.

Având in vedere că economia britanică este una de tip bursier, există o veche traditie ca anexei să i se acorde un rol important în informarea financiară.

D. Tabloul de finantare.

Este o practica aproape universala, desi aceasta nu se realizeaza in mod uniform. Situatia britanica incepe, de obicei, cu profitul sau pierderea inaintea impozitarii. El nu este insa un tablou de trezorerie propriu-zis.

Intreprinderile britanice au liberatea de a alega modelul de tablou de finantare care se preteza cel mai bine necesitatilor lor de analiza, tendinta generala fiind cea in favoarea tablourilor care analizeaza variantele de trezorerie.

In mod concret modelul de tablou de finantare se prezinta astfel (fig 1.13.):

Fig 1.13.

1.6.3. Franta

A.Bilanțul contabil.

Schema de bilant conform Planului Contabil General din Franta în sistem de bază (fig 1.14.):

Bilant la ………

Fig 1.14.

B. Contul de rezultate.

Acest cont prezintă o analiză pe trei niveluri:

– elemente de exploatare;

– elemente financiare;

– elemente exceptionale;

completate cu un al patrulea, global care cuprinde: participarea salariatilor si impozitul pe profit.

Modelul sub forma de listă, in cazul sistemului de baza se prezinta astfel (fig 1.15.):

Fig 1.15.

Celor trei categorii de venituri si cheltuieli le corespund trei niveluri de baza:

– exploatare: cheltuielile si veniturile legate de exploatare au un caracter curent in special de natura ciclica.

– financiar: cheltuielile financiare se refera, in special la “pretul timpului” (dobinzi datorate, stocuri acordate) la “pretul riscului de conversie” (pierderi din scaderea cursului) si pierderi din cesiunea titlurilor de plasament. Veniturile financiare se refera la aceleasi elemente, dar la operatii generatoare de cistiguri;

– exceptional: cheltuieli si venituri (nefinanciare) cu caracter neobisnuit ocazional in cadrul unei exploatari normale. Ele pot totusi sa se reflecte in cazul unei intreprinderi (de ex. amenzile fiscale).

C. Anexa.

Elementele furnizate de anexa pot corespunde informatiilor numerice sau aprecierilor de natura calitativa. Valorea anexei este data mai mult de relevanta indicatiilor continute decit de volumul acestora. In structura anexei PCG ofera tabele de referinta privind:

– evolutia valorii brute a imobilizarilor;

– evolutia amortismentelor;

– evolutia provizioanelor;

– situatia scadentelor și datoriilor la sfârsitul exercitiului;

– filialele si participatiile.

CAPITOLUL 2

PARTICULARITATI ALE S.C FAUR S.A.-

INFLUENTA ACESTORA ASUPRA MODULUI DE ORGANIZARE A CONTABILITATII

2. PARTICULARITATI ALE S.C FAUR S.A.-

INFLUENTA ACESTORA ASUPRA MODULUI DE ORGANIZARE A CONTABILITATII

2.1.Prezentarea S.C.”FAUR”S.A.

2.1.1.Date generale.

Denumirea: S.C.”FAUR”S.A. București;

Forma juridică: S.C.”FAUR”S.A. este persoană juridică

română, având forma juridicâ de societate

pe acțiuni;

Sediul societății: B-dul Basarabia nr. 256, municipiul

București, România;

Durata societății: Durata societății este nelimitată, cu începere de la

data înregistrării la Camera de Industrie și Comerț –

3.01.1991;

Capitalul social: Este împărțit în acțiuni nominative și este

deținut în procent majoritar de statul român.

2.1.2. Capitalul social și obiectul de activitate.

Capitalul social al S.C.”FAUR”S.A. înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului și publicat în Monitorul Oficial este de 219.902.375 mii lei.

Capitalul social inițial este în întregime subscris de statul român, în calitatea sa de acționar unic și vărsat în întregime la data constituirii societății.

Obiectul de activitate al societății este:

producerea și comercializarea de locomotive, motoare Diesel, compresoare, utilaje complexe, piese turnate și forjate;

promovarea și punerea în aplicare a inițiativelor de interes național în domeniul fabricației de locomotive și motoare Diesel;

prestări servicii, asistență tehnică;

efectuarea operațiunilor de comerț exterior;

desfășoară activități cu caracter social, cultural;

comercializarea de bunuri de larg consum în favoarea salariaților.

2.1.3. Structura organiazatorică a S.C.”FAUR”S.A.

Structura organizatorică este stabilită de Managerul General, în calitate de Administrator Unic al societății.

Ea cuprinde toate compartimentele de muncă din cadrul societății, dispuse pe nivele ierarhice, pe specific de activitate și scoate în evidență relațiile dintre ele.

Fabricile au independență funcțională dar fără personalitate juridică. In componența lor sunt prevăzute compartimente de producție, de proiectare și funcționare, ceea ce le conferă capacitatea tehnico-operativă necesară realizării produsului propriu în condiții de eficiență economică.

Structura organizatorică a societății, respectiv a fabricilor, se elaborează în fiecare an, sau ori de câte ori au loc schimbări majore în activitatea societății.

Structura organizatorică este prezentată în figura 2.1.

Schema funcțională a Aprobat

S.C.”FAUR”S.A. 1998 Manager General

Sef Serviciu Organizare

Fif 2.1.

2.1.4. Evoluția activității firmei.

Pentru descrierea evoluției activității unei firme se recomandă utilizarea unui sistem de indicatori valorici, care fiecare, prin conținut și mod de determminare, având o putere informațională, caracterizează anumite aspecte ale activității unei firme.

Cifra de afaceri reprezinta un indicator esențial pentru precizarea locului societății comerciale în sectorul de activitate, a poziției acesteia pe piață, a capacității de a lansa și dezvolta activității profitabile.

Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri sesizează cauzele care au determinat evoluția acestui indicator și modificările structurale, în vederea stabilirii măsurilor corespunzătoare pentru reglarea activității.

Pe baza datelor din contul de profit și pierdere se constată că fată de perioada precedentă veniturile din exploatare-totale au înregistrat creșteri substanțiale (112 %), ceea ce va influienta pozitiv cifra de afaceri.

Grafic evoluția cifri de afaceri este prezentată în figura 2.2:

Evolutia cifrei de afaceri

-mii lei-

fig 2.2

Concluzia finală este aceea ca evoluția cifrei de afaceri se înscrie pe o linie ascendentă, întreprinderea dispunând de un potențial care-I permite să-și consolideze poziția pe piață.

2.2.Fluxul de prelucrare a datelor în contabilitate.

După cum este cunoscut, în cadrul noului sistem, contabilitatea este organizată în dublu circuit, și anume contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune.

Contabilitatea financiară asigură și gestionează informațiile necesare completării bilanțului contabil, contului de rezultate și anexelor la bilanț.

Informațiile obținute din prelucrarea datelor în contabilitatea de gestiune sunt destinate întreprinzătorului, ca beneficiar intern, preocupat de utilizarea eficientă a resurselor. Modul de organizare a contabilității de gestiune este la latitudinea unității patrimoniale, în funcție de specificul activității și necesitățile proprii. In schimb, contabilitatea financiară este normată, beneficiind în acest sens de plan de conturi, de instrucțiuni de aplicare a planului de conturi, de structuri de formulare (inclusiv pentru lucrările de sinteză).

Așa cum rezultă din figura 2.3 operațiunile economico-financiare sunt consemnate în documentele justificative. Acestea stau la baza înregistrărilor atât pentru contabilitatea financiară cât și pentru contabiliatea de gestiune. In contabilitatea financiară se realizează evidența cronologică (jurnale de înregistrare) și sistematică (fișele conturilor). Ca urmare a prelucrării datelor în cadrul contabilității financiare, la sfârșitul perioadei se întocmește bilanțul contabil.

In cadrul contabilității interne de gestiune, în funcție de specificul activității unității și de cerințele de informare, se realizează: gestiunea analitică a stocurilor; calcularea costurilor produselor, serviciilor; previziunea cheltuielilor și veniturilor prin întocmirea de bugete interne; controlul costurilor și bugetelor.

Intre contabilitatea financiară și cea de gestiune există legături, așa cum rezultă și din schema prezentată. Ambele au aceeași sursă de date, și anume operațiunile economico-financiare consemnate în documentele justificative.

Legătura între cele două circuite ale contabilității (contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune) se realizează și prin oferirea de date pentru înregistrare sau pentru control reciproc. Această legătură se constată și în figura 2.4. unde se prezintă fluxul de prelucrare a datelor în cazul apelării la tehnica modernă de calcul.

Din schema prezentată se observă că datele se cuprind in prelucrare fie din documentele ustificative, fie direct cu ocazia efectuării operațiunii economico-financiarre, rezultând în paralel și documente justificative. Datele introduse participă la constituirea unei baze de date comune. In prelucrare mai participă și fișiere cu date din perioadele anterioare, precum și fișiere cu corelații între indicatori.

De remarcat că în condițiile prelucrării automate a datelor se pot obține informații și la cerere, în timp real, în cadrul unui dialog cu calculatorul.

Obținerea informațiilor la cerere poate fi realizată chiar și în cazul lucrărilor care, prin tradiție, se întocmesc la anumite perioade cum ar fi balanțele de verificare sintetice și analitice, bilanț, cont de rezultate. Sigur că aceste lucrări se vor întocmi și la sfârșitul exercițiului financiar ca și în prelucrarea manuală. Datorită existenței însă a bazei de date și a vitezei de prelucrare, in funcție de cerințele de informare, se pot obține imagini temporare pe structura lucrărilor de sinteză.

FLUXUL DE ANSAMBLU PRIVIND PRELUCAREA DATELOR

CONTABILE (PRELUCRARE MANUALA)

(figura 2.3.)

FLUXUL DE ANSAMBLU PRIVIND PRELUCRAREA DATELOR CONTABILE ( PRELUCRARE AUTOMATA )

(figura 2.4.)

Prin cele două scheme prezentate nu se pot reda toate fazele și lucrările ce se realizează în cadrul contabilității financiare și de gestiune. Se poate remarca însă fluxul de ansamblu al prelucrării datelor.

2.3. Modul de organizare a contabilității la

S.C. “FAUR”S.A.

La S.C.”FAUR”S.A. contabilitatea este organizată într-un compartiment distinct- Departamentul financiar-contabil- condus de către un contabil șef care răspunde pentru modul de organizare și ținere a contabilității împreună cu persoanele din subordine și pentru organizarea controlului preventiv și a celui operativ curent asupra operațiilor patrimoniale.

2.3.1.Forma de contabilitate.

Forma de inregistrare contabila constituie unul din principalele instrumente (mijloace) ale contabilitatii agentilor economici. Ea asigura inregistrarea documentelor primare si centralizatoare in ordine cronologica (in ordinea documentelor sau numarului de ordine al acestora) si sistematica (dupa natura si felul lor) privitoare la toate operatiile economice ale unitatii.

O forma de inregistrare contabila presupune imbinarea urmatoarelor elemente: formularistica de lucru utilizata, modul de completare al formularisticii utlizate si tehnica de calcul folosita.

In cursul timpului formele de inregistrare contabila au evaluat, s-au perfectionat continuu. In prezent, formele de inregistrare contabila cu cea mai mare raspindire in unitatile economice in tara noastra sunt:

– forma de inregistrare maestrul sah;

– forma de inregistrare contabila “pe jurnale”;

– forma de inregistrare contabila adaptata la echipamentele moderne de prelucrare a datelor.

S.C.“FAUR” S.A. a optat pentru forma de contabilitate “pe jurnale” din nevoia de a răspunde la volumul mare de operatii financiare.

Aceasta asigură înregistrarea operatiilor economice in mod cronologic si sistematic, direct din documentele primare si cetralizatoare in jurnal, care constituie instrumentul de lucru de baza in aceasta forma de inregistrare contabila.

2.3.2.Registre contabile utilizate

Principalele registre ce se folosesc in contabilitatea S.C.“FAUR” S.A. sunt:

a) Registrul jurnal – care se intocmeste obligatoriu. In acest jurnal se opereaza zilnic toate operatiile economice in ordinea efectuarii lor. Se completeaza coloanele acestuia referitor la:

– ziua inregistrarii (data)

– documentul (fel, numar, data)

– explicatie

– conturi corespondente debitor/creditor

– sume

Acest registru se numerotează și se șnuruiește.

b) Registrul inventar – document contabil obligatoriu de inregistrare anuala si de grupare a rezultatelor inventarierii patrimoniului. Unitatea il intocmeste la sfirsitul anului pe baza datelor cuprinse in listele de inventariere a elementelor patrimoniale, prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi. Ca si Registrul – Jurnal are regim de inregistrare la organele fiscale.

d) Cartea mare – se intocmeste la sfirsitul lunii, prin preluarea datelor din fisele conturilor cu defalcarea pe conturi corespondente. Acest registru se foloseste la intocmirea balantei de verificare.

2.3.3.Contabilitatea imobilizărilor.

Este ținută pe următoarele categorii;

– imobilizări necorporale (cheltuieli de constituire și

publicitate);

– imobilizări corporale:

mijloace fixe;

imobilizări corporale în curs;

Mijloacele fixe (cont 212) au un sold debitor de

196.501.255 mii lei la 31.12.98.

Prin decizia nr.21/15.09.98 conducerea S.C.”FAUR”S.A. a dispus inventarierea imobilizărilor corporale din dotare. In urma inventarierilor faptice și scriptice s-a constatat un plus de inventar în valoare de 20.390.317 lei și o amortizare de 11.327.952 lei care au fost înregistrate cu N.C. nr. 196/31.12.98.

Nu s-au constatat minusuri de inventar.

Imobilizări corporale în curs. Contul 231”Imobilizări

corporale în curs de execuție” are un sold debitor de 5162918 mii lei și se compune din:

utilaje și instalații:2956285 mii lei;

construcții montaj:2002327 mii lei;

proiectare:204306 mii lei.

2.3.4 Contabilitatea stocurilor și a producției în curs de

execuție.

Evidența conabilă a materiilor și materialelor este ținută cu ajutorul tehnicii de calcul, iar lunar se face confruntarea sub aspect cantitativ între evidența contabilă și cea operativă. Pe parcursul anului s-au făcut controale și inventarieri a căror plusuri au fost înregistrate în evidență (2.007 mii lei). Inventarierea a fost organizată pe baza Deciziei 6/6.02.1998, rezultatele fiind înregistrate în Registrul de inventar.

In privința conturilor de materiale, produse finite,produse în curs de execuție, soldurile din balanță concordă cu cele din bilanț.

Raportul de gestiune întocmit de S.C.’FAUR’S.A. oglindește în amănunt situația stocurilor fără mișcare, a produselor finite în stoc care sunt de valori importante și asupra cărora trebuie întreprinse măsuri de diminuare sau lichidare.

Efectul negativ al inflației este înlăturat prin actualizarea stocurilor cu ajutorul indicilor generali ai prețurilor.

2.3.5. Contabilitatea terților

Contul 401 “Furnizori” are un sold creditor de 32.560.061 mii lei. Din acest total – 28.530.531 mii lei sunt furnizori restanți cu următoarea vechime:

20.959.446 mii lei .…peste 30 zile;

6.125.778 mii lei .…peste 90 zile;

1.445.307 mii lei .…peste 1 an.

“Furnizori din imobilizări”- 404 – are sold creditor de 431.157 mii lei format din obligații de plată către furnizorii din imobilizări corporale și necorporale.

Contul 408 “Furnizori facturi nesosite” are un sold de 2.730.585 mii lei, înregistrând o creștere de 1.097.728 mii lei

Contul 409 “Furnizori debitori’ are sold de 11.317.917 mii lei înregistrând o creștere de 7.262.167 mii lei față de începutul anului.

Contul 411 “Clienți” prezintă următoarea situație:

Sold 26.691.760 mii lei din care:

7.404.750 mii lei….mai vechi de 30 zile;

3.889.939 mii lei….mai vechi de 60 zile;

1.094.065 mii lei….mai vechi de 90 zile;

3.865.682 mii lei….mai vechi de 1 an.

Contul 416 “Clienți incerți” are un sold de 354.428 mii lei.

Contul 419 “Clienți creditori” prezinta un sold conform balanței de verificare la 31.12.98 de 20.285.709 mii lei.

Obligații de plată – în anul 1998, S.C.”FAUR”S.A. are următoarea situație de plată față de stat:

Datorat Restanțe

Bugetul de stat 31.359.038 3.526.901

Bugete locale 1.574.038 10.621

Bugetul fond special 3.039.518 491.840

CAS 26.861.884 919.101

Altele 3.390.625 1.321.805

66.280.001 6.270.268

Contul 473 “Decontări din operații în curs de lămurire are un sold de 715.116 mii lei, în creștere față de începutul anului cu 245.877 mii lei, impunându-se din partea S.C.”FAUR”S.A. măsuri de clarificare cât mai urgente.

2.3.6. Contabilitatea trezoreriei.

In anul 1998 societatea s-a confuntat cu o lichiditate financiară cronică – datorită în principal datoriilor pe termen scurt și blocajului financiar.

Soldurile de trezorerie corespund cu extrasele bancare și cu registrele contabile.

2.3.7. Contabilitatea de venituri, cheltuieli și rezultate.

Veniturile și cheltuielile perioadei raportate sunt contabilizate și reflectate în bilanțul contabil și anexele aceuia.

Din acestea, rezultă că în cursul anului 1998 s-au realizat venituri de 261.149.285 mii lei, provenind din:

exploatare 248.855.619 mii lei;

operații financiaree 6.856.732 mii lei;

operații excepționale 5.436.934 mii lei.

Grafic această situatie poate fi redată astfel (fig 2.5):

Ponderea celor trei categorii de

venituri în total venituri

Fig 2.5.

Comparativ cu veniturile programate prin B.V.C. de 283.483.000 mii lei, rezultă o realizare de 92,12 % a acestora în anul 1998 (fig 2.6.).

Gradul de realizare a veniturilor

Fig 2.6.

Situația cheltuielilor înregistrate, aferente veniturilor pe anul 1998 se prezintă astfel:

– total cheltuieli 258.159.858 mii lei provenind din:

– exploatare 242.091.067 mii lei;

– operații financiare 11.222.917 mii lei;

– operații excepționale 4.845.874 mii lei.

Următorul grafic (fig 2.7) evidentiază ponderea acestor cheltuieli în total cheltuieli:

Ponderea celor trei categorii de cheltuieli în total

Fig 2.7

Față de programul pe anul 1998 de 264.646.000 mii lei s-a înregistrat o nerealizare a cheltuielilor cu 4.26 % (fig 2.8).

Gradul de realizare a cheltuielilor

Fig 2.8

Prin compararea totalului veniturilor realizate cu totalul cheltuielilor efectuate, rezultă un profit brut de 2.989.427 mii lei.

Profitul realizat provine din:

– exploatare 6.764.522 mii lei;

– operații financiare -4.366.185 mii lei;

– operații excepționale 591.060 mii lei.

Rezultatul negativ înregistrat în activitatea financiară este consecință directă a ratei mari a dobânzilor practicate de bănci asupra creditelor angajate, precum și a diferențelor de curs valutar.

Din profitul brut se scade impozitul pe profit (38 %) rezultănd profit net de: 2.989.427 –

1.818.803

1.170.624

O problema cu care se confrunta societatea este înregistrarea în contabilitate a facturilor emise, dar neonorate de catre client, facindu-se inregistrarea:

411 = %

70xx

4427

Fiind platitoare de TVA, unitatea este obligata sa inregistreze TVA colectata in momentul transferarii dreptului de proprietate. Desi nu incaseaza contravaloarea facturii, firma va plati la sfirsitul lunii TVA-ul colectat, cit si impozit pe profit calculat asupra intregului venit (care de fapt nu este incasat) si nu asupra profitului efectiv realizat. Se ajunge la o evolutie neconcordanta a veniturilor si cheltuielilor in cursul anului (profit intr-o luna si pierderi in luna urmatoare) ceea ce diminueaza valoarea indicatorilor economico – financiari, impiedicind aprecierea pertinenta a acestora. Astfel nu se poate cunoaste profitul real obtinut intr-o luna, si prin extindere a orizontului profitului real al intregului exercitiului.

Pentru eliminarea acestui neajuns, se face inregistrarea :

411 = %

472

4427

iar cu ocazia incasarii facturii se face inregistrarea:

472 = 70xx.

In acest caz, profitul obtinut din vinzare va fi impozitat odata cu realizarea lui efectiva.

CAPITOLUL 3

INTOCMIREA SI REDACTAREA BILANTULUI CONTABIL

3. INTOCMIREA SI REDACTAREA

BILANTULUI CONTABIL

3.1. Reglementări juridice privind întocmirea, verificarea și certifcarea bilanțului contabil (tabelul 3.1):

Tabelul 3.1.

3.2.Lucrari preliminare întocmirii bilanțului

contabil.

Intocmirea bilantului cu intreaga suită de documente de sintezaă reprezinta un proces complex de agragare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute.

Derularea acestui proces se concretizeaza intr-o suita de lucrari, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea proprizisa a bilantului.

Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari contabile de inchidere a exercitiului, fiind structurate astfel:

1. Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere.;

2. Inventarierea generala a patrimoniului.;

3. Contabilitate operatiilor de regularizare privind:

a) Diferentele la inventar;

b) Amortizarile;

c) Provizioanele pentru deprecieri;

d) Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;

e) Diferente de conversie si de curs valutar;

f) Delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor.

4. Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere;

5. Determinarea rezultatului exercitiului;

6. Distribuirea profitului sau finantarea pierderii;

7. Redactarea bilantului contabil.

3.2.1. Stabilirea balantei conturilor înainte de inventariere.

Balanta de verificare inainte de inventarierea patrimoniului se intocmeste pentru centralizare si controlul exactitatii datelor inregistrate in conturi.

Controlul datelor inregistrate in conturi a evidentiat daca s-au intocmit documente justificative pentru toate operatiile economice si s-au inregistrat in contabilitate toate documentele primare si centralizatoare (control realizat prin punctare) referitoare la operatiile economice ale intreprinderii care au avut loc in perioada pentru care se intocmeste bilantul.

Aspecte depistate cu ocazia acestor verificari:

– au fost inregistrate toate facturile de intrare si iesire in conturile de terti;

– au fost inregistrate toate operatiile de intrari si iesiri de mijloace fixe pentru care exista documente pimare si nu exista operatii pentru care nu au fost intocmite documente primare.

– amortizarea mijloacelor fixe s-a inregistrat pe categorii de mijloace fixe in functie de gradul de utilizare;

– balanta costurilor inainte de inventariere poate fi abordata ca un inventar contabil;

Relatiile de control proprii balantei, sunt cele dintre debitul si creditul conturilor, inregistrarea cronologica si sistematica, inregistrarea sintetica si analitica.

Dintre acestea, cea care ofera informatia de control privind inregistrarea in conturi a tuturor documentelor justificative, este aceea ca totalul rulajului debitor sau creditor din balanta trebuie sa fie egal cu totalul rulajului calculat in registrul jurnal general.

3.2.2. Inventarierea generală a patrimoniului.

Aceasta reprezinta lucrarea preliminara prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului. Reala – in sensul de constatare a marimii faptice a elementelor patrimoniale si evaluarea lor la nivelul valorii actuale.Relatia proprie inventarului prin care se determina situatia reala a patrimoniului la un moment dat este data de formula:

SITUATIA NETA ACTIVUL DATORII

NETA = INVENTARIAT _ INVENTARIATE

A PATRIMONIULUI LA VALOAREA LA VALOAREA

ACTUALA ACTUALA

Pregatirea inventarierii.

Scopul principal al inventarierii il constituie stabilirea situatiei reale a patrimoniului S.C.”FAUR”S.A. avind in vedere toate elementele patrimoniale, precum si bunurile obtinute cu orice titlu, apartinind altor persoane fizice sau juridice.

Prin inventariere se constata existenta fizica a tuturor elementelor patrimoniale de activ si de pasiv, din punct de vedere cantitativ si valoric sau numai valoric (in cazul gestiunilor cu evidenta global valorica) in cadrul unitatii.

Pregatirea inventarierii cuprinde o serie de masuri premergatoare inventarierii propriu zise care au menirea de a asigura reusita deplina, potrivit legii, a inventarierii ce urmeaza a se efectua. Unele din aceste masuri sunt de natura organizatorica si se refera la: stabilirea obiectivului inventarierii si sferei de cuprindere; numirea prin dispozitie scrisa a conducatorului unitatii, la propunerea conducatorului compartimentului financiar si a comisiei de inventariere. In decizia de numire a comisiei de inventariere se arata obligatoriu:

– componenta; responsabilul comisiei, modul de organizare a inventarierii (pe fabrici, sectii, subunitati, depozite), data de incepere a operatiilor.

– instruirea, supravegherea si controlul modului de efectuare a operatiilor de inventariere de catre conducatorul compartimentului financiar-contabil.

– sortarea si gruparea bunurilor supuse inventarierii , separarea valorilor materiale in stare buna de cele degradate, a celor proprii de cele primite in custodie sau spre prelucrare.

– verificarea metodologica a instrumentelor si aparatelor de masurat si cântarit ce vor fi folosite in cursul inventarierii.

Atributii ale comisiei centrale de inventariere in cadrul S.C.”FAUR”S.A.

-Coordoneaza si centralizeaza activitatile subcomisiilor de inventariere.

– Arbitreaza eventualele diferente intre subcomisiile de inventariere si persoanele gestionare pe linie de acordare de perisabilitati , compensari de plusuri si minusuri in conditiile indeplinirii cumulative a urmatoarelor: plusurile si minusurile numai la sorturile aceleiasi grupe de produse, plusurile si minusurile sa fie produse in gestiune de catre aceileasi persoane responsabile, lipsa si plusul sa se produca in aceeasi perioada gestionara, egalitatea cantitativa intre plusuri si minusuri se obtine prin eliminarea din calcul a cantitatilor ce depasesc egalitatea, diferentele valorice se stabilesc intre totalul valorii sorturilor constatate in plus si totalul valorii constatate in minus din cadrul aceleasi compensari fara a se diminua valoric patrimoniul societatii.

– Aproba propunerile subcomisiilor de inventariere de recuperare a minusurilor constatate in conditiile legii.

Printre masurile premergatoare de natura contabila se inscriu: intocmirea de documente justificarive pentru toate operatiile economice si inregistrarea lor in contabilitate, stabilirea soldului scriptic a tuturor gestiunilor de valori materiale.

Efectuarea inventarierii.

Organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului S.C.”FAUR” S.A. pe anul 1998 s-a efectuat conform prevederilo Legii Contabilității nr. 82/1991, al Regulamentului de Aplicare a Legii Contabilității precum și a Ordinului Ministrului de Stat nr. 2388/1995, pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului.

Inventarierea patrimoniului a avut ca scop principal stabilirea situației reale a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute.

Având în vedere specificul activității S.C.”FAUR”S.A. inventarierea anuală a fost organizată în două etape, asigurându-se valorificarea și cuprinderea rezultatelor inventarierii în bilanțul contabil pe anul 1998.

In prima etapă, în baza Deciziei nr. 6/6.02.1998 a fost efectuată inventarierea gestiunilor de materii prime, materiale, obiecte de inventar în depozit, mărfuri în depozit, acțiune complexă și de volum care s-a efectuat în perioada februarie-august 1998

In etapa a doua în baza Deciziei nr. 27/15.09.1998 a fost efectuată inventarierea elementelor corporale și necorporale ale patrimoniului, respectiv mijloace fixe, obiecte de inventar în folosința, investiții în curs de execuție, planul tehnic, produse finite, producție în curs de execuție.

Această acțiune complexă și de volum a fost efectuată de către Comisiile de înventariere Operative numite de către conducerea fabricilor, coordonate de către Comisiile Centrale de Inventariere numite prin deciziile menționate mai sus.

In urma acțiunii de inventariere s-au constatat plusuri de mijloace fixe 20.390 mii lei, iar la celelalte elemente patrimoniale conform procesului verbal de inventariere nu s-au constatat diferențe și nici probleme deosebite.

In baza proceselor verbale de inventariere, rezultatele inventarierii patrimoniale pe anul 1998 au fost consemnate în Registrul Inventar, prin inregistrarea tuturor elementelor de activ și pasiv, inventariate potrivit legislației menționate și grupate după natura lor conform posturilor din bilonțul contabil.

Nu se poate concepe un bilant, adica nu se poate determina patrimoniul, situatia financiara si rezultatele unei intreprinderi la un anumit moment in si pe o anumita perioada de timp, fara sa se alcatuieasca in prealabil inventarul. Numai printr-un bilant alcatuit pe baze reale intreprinzatorul se poate orienta si mentine intr-o economie (de piata) insotita de variatia preturilor si puterii de cumparare a banilor.

3.2.3. Contabilitatea operatiunilor de regularizare

Operatii privind + si – de inventar.

In principiu plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniul intreprinderii, iar minusurile se imputa. Daca diferentele constatate la inventariere nu se datoresc vinei cuiva, se deconteaza dupa caz asupra cheltuielilor sau veniturilor intreprinderii. De asemenea se pot admite compensari cantitative ale lipsurilor cu plusurile, in cazurile in care exista riscul de confuzie intre sorturile aceluiasi produs, fara a se diminua patrimoniul unitatii. Compensarea se admite de regula numai pentru aceeasi perioada de gestiune si la acelasi gestionar.

Pentru bunurile materiale la care sunt prevazute norme legale de pierderi se acorda scazaminte fara a depasi valoarea constatata in minus. De asemenea, pentru aceste valori, in cazul compensarii lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scazamintele se calculeaza numai in inflatia cind cantitatile lipsa sunt mai mari decit cantitatile in plus. Diferenta stabilita in minus in urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor legale de perisabilitate, reprezentind un prejudiciu pentru patrimoniu se recupereaza de la persoanele vinovate in conformitate cu dispozitiile legale.

In urma inventarierii au fost constatate urmatoarele:

-plusuri de milloace fixe în valoare de 20.390 mii lei. Inregistrarea în contabilitate fiind următoarea.

212 = 722 20.390 mii lei

Opinie:

Inregistrarea plusului de mijloace fixe nu constituie un venit efectiv realizat motiv pentru care contabilizarea intr-un concept de venituri nu are suport.

Articolul contabil corect ar fi:

212 = 131 20.390 mii lei

In cazul contabilizarii pe venituri – aceasta a dus la o mărire nejustificata a veniturilor.

B.Operatii privind calculul amortizărilor.

Amortizarea activelor imobilizate reprezinta în principiu o cheltuială calculata și inregistrată pe baza planului de amortizare sau fiselor mijloacelor fixe.

La inchiderea exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal ca valoarea de inventar sa fie egala cu valoarea ramasa de amortizat. Daca valoarea de inventar este mai mica decit cea ramasa de amortizat, iar diferenta este evidenta ca marime, aceasta se regularizeaza astfel:

a) inregistrarea unui amortisment suplimentar daca diferenta este apreciata semnificativa ca marime si ireversibila, planul de amortizare sau fisa mijlocului fix fiind modificata in consecinta.

b) constituirea unui provizion pentru depreciere daca diferenta este semnificativa ca marime si se apreciaza ca reversibila.

Pentru stabilirea sumei care se inregistreaza se compara date din "Recapitulatia inventarului" corespunzatoare mijloacelor fixe, adica:

Diferenta dintre amortizarea contabila calculata potrivit uneia din metodele si amortizarea recalculata in functie de gradul de utilizare a mijloacelor fixe de baza se evidentiaza in debitul contului in afara bilantului

8045 “ Amortizarea mijloacelor fixe aferenta gradului de neutilizare”.

Inregistrarile contabile sunt:

681 = 281 11601147 mii lei

si Debit 8045 13007850 mii lei

C. Operatii privind provizioanele pentru deprecieri.

Provizioanele pentru deprecieri vizează acele elemente de activ neamortizabile a caror valoare de inventar la data inchiderii exercitiului este mai mica decât valoarea contabilă de intrare.

In principiu inregistrarea provizioanelor este tratata ca o crestere a cheltuielilor, concomitent cu o crestere a posturilor rectificative de pasiv. Deoarece aseste minusuri, reduceri de valoare au caracter reversibil in consecinta ele sunt regularizate la inchiderea conturilor. In acest scop se procedeaza astfel:

a) in situatia in care deprecierea calculata pe baza inventarului:

Valoarea contabila – Valoarea de inventar este superioara provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar:

“Cheltuieli cu amortizari si provizioane” = "Provizioane pentru deprecieri"

290

b) in cazul in care deprecierea constatata pe baza inventarului este inferioara provizionului constituit, se diminuieazaprovizionul constituit cu diferenta corespunzatoare facindu-se inregistrarea:

"Provizioane pentru deprecieri" = "Venituri din provizioane"

290 781

D. Operatii privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru finantarea acelor cheltuieli si pierderi a caror realizari sau plata este incerta ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare.

La inchiderea exercitiului provizioanele ce trebuie constituite efectiv se inregistreaza prin debitul conturilor de cheltuieli si creditarea conturilor de provizioane pentru riscuri si cheltuieli. De asemenea se analizeaza provizioanele constituite la finele anului precedent si cele in cursul exercitiului regularizindu-se astfel:

prin debitul conturilor de cheltuieli in cazul majorarii provizionului:

"Cheltuieli cu amortizarile și = "Provizioane pentru riscuri si provizioanele” cheltuieli"

681 151

prin creditul conturilor de venituri cind provizionul trbuie diminuat sau anulat, respectiv acesta devine total sau partial fara obiect:

"Provizioane pentru riscuri si cheltuieli" = "Venituri din provizioane"

151 781

E.Inregistrarea diferetenor de conversie si de curs valutar

Redarea imaginii fidele a patrimoniului prin bilant face necesara reflectarea datoriilor si creantelor exprimate in devize, la cursul din ultima zi a exercitiului.

Pentru aceasta trebuie sa se calculeze si inregistreze diferentele de conversie activ – pasiv, adica diferentele de curs valutar intre valoarea de intrare (nominala) a creditelor si datoriilor exprimate in devize si valoarea acestora la cursul ultimei zile a exercitiului. In cazul nostru nu avem creante si datorii in valută.

F.Delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor.

Pentru a stabili corect rezultatul exercitiului este necesara separarea in timp a cheltuielilor si veniturilor inregistrate in cursul exercitiului sau preluate ca sold in exercitiul precedent.

Din analiza rulajelor conturilor de cheltuieli se constata ca anumite cheltuieli sunt aferente exercitiului urmator si a fost efectuata inregistrarea :

628 = 401 545532 mii lei

La inchiderea exercitiului curent se inregistreaza aceste cheltuieli pe cheltuieli anticipate :

471 = 628 545532 mii lei

Inregistrarea veniturilor in avans:

411 = 472 411173 mii lei

3.2.4.Stabilirea balanței conturilor după inventariere.

Dupa inregistrarea in conturi a sumelor corespunzatoare pentru operatiunile de regularizare,se intocmeste balanta conturilor dupa inventariere, document pe baza caruia se intocmeste bilantul contabil.

3.2.5.Determinarea rezultatului cu ajutorul contului de

profit și pierdere.

Pe lângă determinarea lunara, globala a rezultatului se impune si o reflectare centralizata pe un exercitiu financiar anuala acestuia.

Bilantul reflectă rezultatul intreprinderii (soldul contului 121), dar nu ofera cunoasterea operatiilor care au permis, au condus la constituirea lui.

Pentru a obtine aceste informatii contabilitatea utilizeaza contul de

profit pierdere care recapitulează operatiile ce au influentat rezultatul final.

Rezultatul exercitiului este constituit din:

– Operatii provenind din activitatea normala a intreprinderii;

– Operatii exceptionale care nu intra direct in cadrul activitatii normale.

Contul de profit si pierdere este un tablou al veniturilor si cheltuielilor unei perioade având ca sold rezultatul net. Acesta este determinat in cascada pe urmatoarele nivele: rezultatul curent (alcatuit din rezultatul din exploatare si rezultatul financiar); rezultatul exceptional si impozitul pe profit.

Veniturile si cheltuielile clasificate dupa natura sunt prezentate sub forma de listă cu date comparative pentru exercitiul încheiat și cel precedent.

Intocmirea contului de profit si pierdere se realizeaza plecând de la soldurile claselor 6 si 7 din ultima balanta de verificare sintetica.

Ordinea posturilor contului de profit si perdere nu coincide cu cea a simbolurilor din Planul de conturi. Acestea sunt regrupate in rubrici semnificative: venituri din exploatare, cheltuieli pentru exploatare, rezultatul din exploatare, etc.

Contul de profit si pierdere ca si bilantul se poate intocmi intr-o forma dezvoltata sau simplificata, in functie de marimea intreprinderii.

Determinarea rezultatului net este prezentată în relațiile:

REZULTAT NET = REZULTAT BRUT – IMPOZIT PE PROFIT

1170624 = 2989427 – 1818803

unde

REZULTATUL BRUT = REZ. CURENT + REZ. EXCEPTIONAL

2989427 = 2398367 + 591060

si

REZ. CURENT = REZ. DIN EXPLOATARE + REZ. FINANCIAR

2398367 = 6764552 + (-4366185)

3.2.6.Repartizarea profitului.

Profitul brut este de 2.989.427 mii lei.

Conform Declarației pentru impoxitul pe profit întocmită în baza legislației în vigoare, impozitul pe profit datorat pe anul 1998 însumează 1.818.803 mii lei, rămânând astfel un profit net în suma de 1.170.624, care a fost repartizat, conform prevederilor legale astfel:

-rezerve legale 5% – 149471 mii lei;

-fond de dezvoltare 50% – 510517 mii lei;

-fond stimulare 10% – 102115 mii lei;

-cota manager 10% – 102115 mii lei;

-dividende totale 30% – 306346 mii lei din care:

-impozit dividende 10%- 30635 mii lei;

-dividende de plată – 275711 mii lei.

3.3. Redactarea și certificarea bilantului contabil.

Bilantul contabil propriu-zis poate fi prezentat ca un tablou, care cuprinde in forma sintetizata si in expresie valorica, mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire ale acestora, precum si rezultatele financiare ale activitatii unui agent economic la un moment dat

Dat fiind că în bilant se prezinta aceleasi elemente ale capitalului, pe de o parte sub aspectul componentei – activ-, iar pe de alta parte sub aspectul provenientei -pasiv- rezulta ca obligatoriu, suma totala a activului trebuie sa fie agala cu suma pasivului .

Bilantul, cu cele doua parti egale intre ele, -activul si pasivul- este un model economic ideal, care se completeaza pe baza de reguli precise, ce se pot observa din insasi tehnica de completare .

Prima constatare, ce se desprinde din carcetarea schemei se bilant, se refera la caracterul sau atotcuprinzator patrimonial si total cunoscut, in grupe diferite de detaliere conform unui scop informational prestabilit .

In acest fel, patrimoniu este sistematizat dupa componanta si participarea sa la procesul economic, inclusiv obligatiile corespunzatoare, totul finalizat in rezultatele economice ale activitatii deafasurate si concretizate, in final, in profit sau pierdere .

Alta constatare se refera la modul de evaluare a mijloacelor, resurselor prezentate prin bilant la costul efectiv al acestora . Potivit acestui principiu, indiferent de valorile la care sunt inregistrate mijloacele patrimoniale in evidenta curenta, ele trebuie sa fie reflectate in diferite posturi ale bilantului numai daca sistemul de contabilitate este corect si judicios organizat .

Aceasta cerinta presupune ca, atunci cand derularea operationala a proceselor sau tehnicilor de inregistrare impun ca evidenta mijloacelor patrimoniale sa se tina la alte preturi, diferentele sa se evidentieze separat . In final, constatam ca fiecariu post din bilant ii corespunde un cont din contabilitatea curenta, astfel ca majoritatea soldurilor debitoare sau creditoare ale conturilor, se trec in bilant preluate direct din conturi .Dar, respectarea regulilor de reflectare patrimoniala prin bilant, impune si o serie de prelucrari ale soldurilor si conturilor, de genul cumularilor, defalcarilor, translocarilor, etc.

Cerintele evaluarii mijloacelor si surselor, ca si caracterul foarte omogen al diverselor categorii de mijloace sau surse, atrag dupa sine cumularea aritmetica a soldului mai multor conturi. In acest proces se produc si translocari de conturi in sensul ca, desi ele ar trebui trecute dupa sold in pasivul bilantului, se trec la activ, reflectand prin scadere un anume post de baza . Mentinand relatia “activ = pasiv”, care constituie o regula a egalitatii, un post poate fi trecut din stanga in dreapta si invers a egalitatii, dar schimbandu-i semnul algebric .

Exista si cazuri, cand este necesar ca soldul unor conturi sintetice sa se defalce pe conturi analitice corespunzatoare lor, fapt pentru care, deseori, se apelează nu numai la conturile sintetice din balanta, ci si la evidenta analitica, prin aceasta imbogatindu-se capacitatea de informare a bilantului .

Intocmirea corecta a bilantului, respectindu-se toate principiile metodologice impuse de cerintele practice si regulile generale de organizare financiar-contabila, fac din acest document o bogata sursa de informatii pentru analiza si controlul situatiei economice generale a regiei sau societatii comerciale pentru verificarea respectarii legislatiei fiscale si bugetare, dar si pentru fundamentarea hotararilor adunarii generale sau consiliului de administratie, cu privire la orientarea productiei, a activitatii comerciale, a relatiilor financiare, etc., ca premise ale ridicarii competitivitatii si cresterii continue a profitului .

In cursul anului 1998, comisia de cenzori a S.C “FAUR”S.A. si-a desfasurat activitatea conform prevederilor legii nr. 31/1990, respectind prevederile Statutului societatii, referitoare la atributiile ce-i revin.

Constatarile rezultate in urma verificarilor si analizelor efectuate, au fost aduse la cunostinta Consiliului de Admnistratie.

In efectuarea verificarii s-a tinut seama de prevederile cuprinse in Precizarile privind Masurile Referitoare la Intocmirea Bilantului Contabil pentru anul 1997 nr. 1415120/05.02.98, a Deciziei M.F nr. 2/14.03.1998 si N.M M.F si C.N.S/18845/1224/1998.

In conformitate cu prevederile Legii contab. 82/91, comisia de cenzori a verificat bilantul contabil, contul de profit si pierderi si analiticile sale, constatind ca au avut la baza balanta de verificare a conturilor sintetice si analitice intocmite la 31.12.1998 si documentele contate si inregistrate sistematic si cronologic.

Posturile inscrise in bilant, corespund cu datele inregistrate in contabilitate si sunt puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale.

Comisia de cenzori, conform obligatiilor stabilite de Legea 31/90, a efectuat periodic si sistematic controlul gestiunii “Casierie”, neconstatind diferente intre soldul faptic si scriptic.

Fata de cele prezentate mai sus, comisia de cenzori, in urma verificarilor efectuate, certifica bilantul contabil si contul de profit si pierderi si propune A.G.A aprobarea bilantului contabil.

Bilantul contabil a fost intocmit conform reglementarilor legale in vigoare, operatiunilor economico-financiare au fost consemnate in documente legale si contabilizate corect si la zi.

Preturile inscrise in bilantul contabil corespund cu cele inregistrate in contabilitate si sunt puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale.

CAPITOLUL 4

ANALIZA PE BAZA DE BILANT

4.ANALIZA PE BAZA DE BILANT

4.1. Analiza situației patrimoniale.

Situația financiar-patrimonială, reprezinta o anumită stare a capitalului din punct de vedere al existenței, componentei materiale și a rezultatelor obținute. Reprezintă o premisă și în același timp o consecință a desfășurării proceselor care formează obiectul de activitate al firmei.

4.1.1. Analiza situației generale a patrimoniului pe baza

structurii activului și pasivului bilanțului întreprinderii.

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv dinamica acestuia precum și raporturile dintre diferitele elemente patrimoniale și schimbările intervenite în situația mijloacelor și surselor, determinate de activitatea desfășurată în cursul exercițiului 1998.

Potrivit bilanțului contabil la 31.12.1998 situația patrimoniului S.C.”FAUR”S.A. se prezintă astfel (tabelul 4.1.).

Pe baza acestor date, se formulează concluzii referitoare la poziția particulară a firmei în raport de situația generală a ramurei din care face parte, și a concurenței.

Analizând datele de mai sus trebuie subliniat în primul rând faptul că s-a înregistrat o creștere a activului cu 32,7 %, ceea ce în principiu constituie un rezultat pozitiv, acesta marcând și dezvoltarea activității întreprinderii.

In ceea ce privește pasivul, ca fenomen pozitiv, poate fi marcată sporirea capitalului propriu.Dar în contrapondere se înregistrează o majorare a datoriilor totale.

Tabelul4.1.

Grafic această situație poate fi redată astfel:

structura activului (fig 4.2);

structura pasivului (fig 4.3);

evoluția activelor, capitalului și a datoriilor față de anul 1997 (fig 4.4);

Structura activului

Fig 4.2

Structura pasivului

Fig.4.3

Evoluția activelor, a capitalului și a datoriilor

fată de anul precedent

fig 4.4

4.1.2.Analiza patrimoniului net (propriu) și a resurselor

de finațare.

Patrimoniul net reprezintă averea S.C.”FAUR”S.A. la 31.12.1998, iar analiza lui presupune determinarea acestuia pe bază de bilanț și explicarea modificărilor intervenite prin prisma elementelor componente potrivit datelor din tabelul următor (tabelul 4.5.):

Tabelul 4.5.

Redăm în graficul 4.6. evolutia patrimoniului net în anul 1998 fată de anul 1997.

Evolutia patrimoniului net

Fig 4.6

Rezultă o creștere a patrimoniului net cu 25,2 %, determinat în principal de majorarea elementelor de activ.

In ceea ce privește modul de finanțare al patrimoniului net, acesta se prezintă astfel (tabelul 4.7.):

Tabelul 4.7.

Evolutia capitalului propriu este prezentată în graficul următor (fig 4.8):

Evoluția capitalului propriu

Fig. 4.8

Patrimoniul net este finanțat de capitalul propriu, în cadrul căruia s-au produs modificări structurale și anume scăderea ponderii capitalului social și a fondurilor proprii și creșterea ponderii rezervelor.

4.1.3. Structura patrimoniului pentru calculul fondului

de rulment la 31.12.1998 și stabilirea echilibrului financiar.

Nevoile de finantare sunt antrenate de cicluri de exploatare sau “utilizarile ciclice” corespunzând avansurilor de fonduri pe care intreprinderea este constrânsa sa le efectueze pentru a-si constitui stocurile.

NFR = Utilizari ciclice – Resurse ciclice

Componentele nevoii de fond de rulment (NFR) sunt legate de

activitatea curenta si mai ales de activitatea de exploatare.

Structura patrimoniului pentru această analiză este prezentată în tabelul 4.9.

Tabelul 4.9

Grafic această structură este prezetată astfel (fig 4.10 și fig 4.11):

Structura activului

Fig 4.10

Structura pasivului

Fig 4.11

Indicatorii folosiți în această analiză sunt prezentați în tabelul 4.12.:

Tabelul 4.12.

Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent destinata și utilizată pentru finantarea activității curente de exploatare.

Nevoia de fond de rulment este un element de activ și reprezintă activele circulante care trebuie să fie finanțate din fondul de rulment.

Trezoreria netă este partea din fondul de rulment care depășește nevoia de fond de rulment.

Acești indicatori sunt reprezentati grafic astfel:

-fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria în fig 4.13;

-evolutia acestora în anul 1998 fată de anul 1997 în fig 4.14.

Fondul de rulment,nevoia de fond de rulment,

trezoreria

fig 4.13

Evoluția fondului de rulment, a nevoi de

fond de rulment și a trezoreriei

fig 4.14

Analizând indicatorii prezentați se constată că existența fondului de rulment nu acoperă nevoia de fond de rulment.

Un fond de rulment pozitiv este un semnal favorabil în ceea ce privește solvabilitatea, dar nefiind cel puțin egal cu jumătate din stocuri, nu poate finanța ciclul de exploatare.

Această trezorerie negativă nu pune în cauză solvabilitatea întreprinderii; dar adevărata problemă o constituie dependența față de bănci.

Din datele prezentate rezultă și faptul că rata de finanțare a nevoii de fond de rulment este subunitară.

4.2.Analiza situației financiare.

Menținerea echilibrului echonomico-financiar, care atestă starea de sănătate a firmei este condiționată de corelația dintre factorii de succes și cei care conduc spre faliment (insolvabilitate). El constituie o premisă dar și o consecință a desfășurării normale a activității firmei, în conformitate cu obiectivul său.

Pentru exprimarea multiplelor corelații implicate de echilibrul economico-financiar, literatura de specialitate oferă mai mulți indicatori.

In practică se folosesc cu precădere următorii indicatori:

a) Indicatori de diagnostic financiar (tabelul 4.15.):

Tabelul 4.4.

Deși rata lichidității generale este bună situându-se la un nivel de 3,0 % datorită volumului mare al activelor circulante, iar rata lichidității relative de 1,2 % este și ea bună, influențată de înregistrarea unor reduceri aproximativ egale la creanțe și datorii pe termen scurt, rata lichidității imediate, pe fondul blocajului financiar existent încă, se situează la un nivel total nesatisfăcător, respectiv 0,23 %, indicând un volum redus al disponibilităților în conturile de trezorerie, care au și generat, de altfel, datoriile cu care se înregistrează S.C.”FAUR”S.A. la finele anului 1998, situație reflectată și în valorile înregistrate de rata datoriilor.

Rata solvabilitații se menține la cote satisfăcătoare, capitalul propriu menținându-se în proporție de ¾ din total pasiv.

Rata profitului înregistrează un nivel de 1,4 % – nesatisfăcătoare, cauzată în principal de impactul negativ al includerii amortizării integrale în costurile de exploatare.

b) Indicatori sintetici economico-financiari (tabelul 4.16.):

Tabelul 4.16.

Rata rentabilității economice de 1,9 % măsoară eficiența activului economic. Pentru obținerea cifrei de afaceri de 215.739.581 mii lei, societatea a dispus de mobilizarea unui activ de 351.270.259 mii lei obținând un excedent de exploatare de 6.764.552 mii lei.

Rata rentabilității financiare de 0,5 % este satisfacătoare, caracteristică industriei constructoare de mașini, unde în general rata profitului este de cca. 5,0 %, iar capitalul social în urma reevaluărilor se situează la cote ridicate. Rata poate fi îmbunătățită atât prin creșterea acumulărilor (creșterea producției și a vânzărilor în special la export) cât și prin creșterea rotației capitalului economic și a cifrei de afaceri, prin reducerea nivelului stocurilor și prin practicarea unor politici de investiții stricte.

Solvabilitatea financiară înregistrează 64,7 %, îmbunătățită față de nivelul programat, situându-se în limite satisfăcătoare pe fondul general în care a evoluat activitatea în anul 1998.

Perioada de recuperare a creanțelor de 45,7 zile, se situează sub 90 zile, scadență specifică industriei constructoare de mașini, și este inferioară duratei de rambursare a datoriilor exigibile (70,8 zile). Aceste două rate trebuie privite în strânsă concordantă cu ratele de apreciere a creditului clienți-furnizori. Durata de încasare a clienților este de 46,3 zile, iar durata de achitare a furnizorilor este de 59,7 zile. Aceasta asigură atragerea unor surse, fără dobândă, deoarece s-au diminuat creditele acordate clienților, dar s-a prelungit cu 13,4 zile achitarea obligațiilor către furnizori.

Rotația stocurilor de 2,9 rotații, îmbunătățită față de anul precedent (2,5 rotații), dar situată sub nivelul programat – este satisfăcătoare, fiind determinată de menținerea unui stoc de produse finite – factor negativ – dar și de nivelul stocului de producție neterminată care se situează și el la cote ridicate dar din motive obiective. Ciclurile de fabricație medii caracteristice fabricației socieetății, tind în continuare prin structura sortimentală să crească datorită creșterii produselor cu grad mare de complexitate.

Pe baza celor trei documente de sinteza: bilant, cont de profit si pierdere si anexa, se obtine o serie de informatii si de situatii necesare luarii deciziilor.Bilantul are un caracter static. El face comparatie la un moment dat intre utilizari si resurse; se pot face comparatii intre bilanturi succesive (comparatii momentane).

O metoda de analiza – o reprezinta raporturile inre doi termeni ai bilantului, raporturi care dau nastere indicatorilor economico-finaciari.

Se pot calcula si studia raporturi financiare între posturi sau grupe de posturi semnificative de activ, pasiv sau ale contului de rezultate.

Este vorba despre un raport static – atunci când termenii raportului sunt douaă stocuri si raport dinamic când termenii sunt un stoc si un flux (post din contul de profit si pierdere).

Calculul si aprecierea situatiei de fapt a unei intreprinderi prin intermediul indicatorilor obtinuti cu ajutorul datelor bilantului este o metoda folosita des in tarile cu economie liberală.

Tehnica indicatorilor constituie un instrument de decizie financiara cu anumite conditii:

– sa se dispuna de mai multe bilanturi si conturi de rezultate care sa ofere posibilitatea de a contura tendinta de evolutie a indicatorilor;

– sa se stabileasca o baza de referinta semnificativa ceea ce presupune precizarea domeniului de activitatea si a dimensiunii organismelor de urmeaza a se compara.

CAPITOLUL 5

VALORIFICAREA DATELOR DIN LUCRARILE DE SINTEZA IN PROCESUL DE CONDUCERE AL UNITATILOR ECONOMICE

5. VALORIFICAREA DATELOR DIN LUCRARILE DE SINTEZA IN PROCESUL DE CONDUCERE AL UNITATII ECONOMICE

5.1. Remarcarea valențelor de informare ale lucrărilor de sinteză în contextul utilizării tehnicii moderne de calcul.

După cum este cunoscut, contabilitatea reprezintă o componentă însemnată în sistemul informațional al unităților economice. Prin maniera sa de prelucrare a datelor, contabilitatea oferă informații exacte privind existența și mișcarea elementelor patrimoniale.

Acest deziderat este înfăptuit prin întocmirea unor documente de sinteză ce prezintă într-o manieră sintetică, fidelă, clară și completă ansamblul aspecelor economico-financiare ale întreprinderii.

Suportul puterii de informare al lucrărilor de sinteză este dat de cuprinderea în prelucrare a tuturor operațiunilor economico-financiare ce au loc în unitățile patrimoniale.

Ca o concluzie la cele relatate se poate aprecia că forța de informare de care dispune situațiile financiare, datorită amplorii datelor cuprinse în prelucrare, a concepției și logicii de înregistrare, face din acestea o componentă de bază ce contribuie la desfășurarea în condiții optime a activității unității patrimoniale.

La toate cele menționate se poate pune întrebarea, de ce nu întotdeauna sunt valorificate la maximum valențele de informare ale lucrăilor de sinteză. Răspunsul este unul singur, și anume, volumul de muncă.

In contextul prelucrării manuale, multe dintre valențele de informare ale situațiilor financiare rămân nevalorificate datorită faptului că întârzierea în prelucrarea unui volum mare de date face ca informațiile obținute să depășească termenul optim, astfel că eficiența lor este mică sau fără valoare decizională.

Progresele remarcabile pe linia construcției și programării calculatoarelor electronice apar ca o soluție valoroasă în preocuparea valorificării, în toată complexitatea lor, a valentelor de informare ale lucrărilor de sinteză

Progresele, în ceea ce privește tehnica de calcul, sunt pe măsura necesităților de prelucrare a datelor în condiții optime. Lucrul în rețele de calculatoare, simplificarea activității de programare, apelarea la siatemele de gestiune a bazelor de date, asigurarea unui dialog firesc cu utilizatorul, sporirea puterii de validare a datelor sunt doar câteva dintre aspectele ce caracterizează tehnica de calcul. Si aici se poate adăuga faptul că prin modul de oferire a produselor informatice, prin cursurile apărute la un nivel accesibil de înțelegere, a făcut să sporească iteresul pentru informatică, nu numai din partea celor ce se ocupă direct, ci și din partea utilizatorilor.

Din cele relatate se poate aprecia că sunt create condițiile de apelare în mai mare măsură la tehnica de calcul în prelucrarea datelor contabile, cu implicații favorabile în bunul mers al activităților unitătilor economice.

In situația în care sunt create condițiile pentru o mai bună utilizare a tehnicii de calcul, apare ca firască întrebarea: care sunt aspectele esențiale de care să se țină seama?

Fără pretenția de a epuiza această problemă, sugerăm unele aspecte pe care le apreciem ca importante.

Un aspect major, de la care pornesc și alte aspecte ce trebuie avute în vedere, este acela de a considera lucrările contabile de sinteză ca o sursă puternică de informare, și nu ca o modalitate de a prelucra date în scopul urmăririi existenței și mișcării elementelor patrimoniale. Sigur, și aceste aspecte sunt importante, a limita însă procesul de valorificare a informațiilor economico-financiare numai la aceste aspecte credem că nu este bine, atât din punct de vedere teoretic cât și practic.

Tehnica de calcul nu vine să sporească valențele de informare ale lucrărilor de sinteză, ci să remarce aceste valențe, să le valorifice. Pentru a atinge acest țel major este necesară codificarea optimă a indicatorilor care să asigure o prelucrare complexă a datelor, prelucrarea multilaterală a acestora și oferirea informațiilor direct celor interesați, adâncirea evidenței analitice pe considerentul că volumul mare de prelucrare este compensat de viteza sporită a calculatoarelor, întocmirea la cerere, în scopul informării interne, a lucrărilor care prin tradiție se întocmeau și se întocmesc la anumite perioade, existența permanentă a preocupării ca prin calculator să se asigure o prelucrare a datelor în timp real.

Un interes aparte pentru informațiile contabile oferite prin lucrările de sinteză vine din partea utilizatorilor externi. Unora le sunt necesare numai o parte din informațiile din documentele de sinteză, apare și situația în care documentele de sinteză nu reușesc să satisfacă toate cerintele utilizatorilor.

Respectând principiul unicității lucrărilor de sinteză, și în cazul calculatoarelor electronice apare contradicția că, deși se dispune de facilitațile de prelucrare complexă a datelor, nu se valorifică suficient valențele de informare a datelor contabile. Apar și afirmații mult mai dure precum că rapoartele financiare au devenit documente pregătite de contabili pentru contabili.

In acest context este nefiresc a nu beneficia de facilitățile unei prelucrări complexe și a se oferi imagini ale lucrărilor de sinteză corespunzător cu cerințele utilizatorilor.

Pentru a nu deranja principiul unicității lucrarilor de sinteză, cu avantajele sale, paralel cu lucrările de sinteză obișnuite se pot întocmi, ca alternative, imagini de lucrări de sinteză adaptate necesităților diverșilor utilizatori. Acest lucru nu presupune organizarea de contabilități separate, ci apelarea la baze de date, la utilizarea unor sisteme de codificare a indicatorilor, adecvate la realizarea unei prelucrări complexe.

Prin valorificarea complexă a datelor din lucrările de sinteză se poate contribui la o desfășurare optimă a activității de producție, de desfacere; la asigurarea unei concordanțe între mărfurile oferite și cerințele pieței; la asigurarea unei uttilizări eficiente a capacităților de producție și a forței de muncă etc. Altfel spus, valorificarea complexă a datelor din lucrările de sinteză contribuie substanțial la fundamentarea deciziilor de conducere in scopul asigurării unei activități eficiente.

5.2.Imbunătățirea sistemului informatic al S.C.”FAUR”S.A.

Imbunătățirea sistemului informatic în anul 1998 a constat în următoarele:

dotarea cu tehnică de calcul, în special cu PC-uri, numărul lor crescând de la 96 buc. la 117 sisteme de calcul, cele 21 calculatoare achiziționate fiind de ultimul tip precum și cele 7 imprimante ce au completat infrastructura la punctele de lucru izolate cât și pe rețea unde au fost necesare;

dotarea cu programe corespunzătoare s-a realizat cu adaptarea de aplicații prin efort propriu în ceea ce privește accesul la rețelele de calculatoare și a securității datelor, cu software realizate de MEGA, inclusiv pentru modificările în aplicațiile existente cerute de noul mecanism ce impune urmărirea activității pe centre de profit;

personalul care execută lucrările și aplicațiile implementate de sistemele PC, a fost instruit atât pe probleme de exploatare care survin, cât și pentru a perfecționa cunoștințele în privința softului de bază și a noilor programe;

realizarea analizei privind starea și costurile la care sunt exploatate copiatoarele societății, cu propuneri de menținere a lor la parametrii normali de funcționare;

propunerea de realizare a uniu sistem informatic integrat, prin achiziționarea și implementarea în întreaga societate a unui “SISTEM INTELIGENT DE MANUFACTURARE”.

În cadrul tipic al economiei de piață, cu toate dificultățile întâmpinate, S.C.”FAUR”S.A. a reușit să se adapteze la noile realități făcând eforturi deosebite în vederea rezolvării principalelor probleme.