Intocmirea Documentatiei Tehnice Necesare Inscrierii In Cartea Funciara
LUCRARE DE DIPLOMĂ
ÎNTOCMIREA DOCUMENTAȚIEI TEHNICE NECESARE ÎNSCRIERII ÎN CARTEA FUNCIARĂ
UPRINS
Introducere
CAPITOLUL I. NOȚIUNI INTRODUC
I.1. Cadastrul general
I.1.1. Definire. Scop. Obiect
I.1.2. Părțile componente ale cadastrului general
I.1.3. Legătura cadastrului cu alte discipline
I.2. Publicitatea imobiliară
I.3. Evaluarea terenurilor
I.3.1 Noțiuni introductive
I.3.2. Criterii de evaluare a terenurilor
I.3.3. Evaluarea terenurilor din intravilan
I.3.4. Evaluarea terenurilor din extravilan
I.3.5. Evaluarea elementelor din patrimoniu
CAPITOLUL II. METODE TOPOGRAFICE DE MĂSURARE
ÎN VEDEREA REALIZĂRII DOCUMENTAȚIEI
CADASTRALE
II.1. Sisteme de proiecție folosite în lucrările de cadastru în România
II.1.1. Descrierea Proiecției Stereo 1970
II.1.2. Sisteme stereo locale
II.1.3. Deformații în Proiecția Stereografică 1970
II.2. Metode de ridicare topografică
II.2.1. Rețeaua geodezică și topografică de sprijin
II.2.1.1. Determinarea coordonatelor rețelei de sprijin
II.2.1.2. Principiul intersecției
II.2.1.3. Principiul intersecției înainte
II.2.1.4. Principiul intersecției înapoi
II.2.2. Rețeaua geodezică și topografică de îndesire
II.2.3. Triangulația
II.3.Rețele de ridicare
II.3.1. Rețeaua de ridicare planimetrică
II.3.1.1. Metoda drumuirii
II. 3.1.2. Clasificarea drumuirilor
II. 3.1.3. Operații preliminare la drumuirile planimetrice
II.3.1.4. Operații de teren la drumuiri
II.3.1.5. Calcule și compensări la drumuiri
II.3.2. Rețeaua de ridicare altimetrică
II.3.2.1. Nivelmentul Geometric
II.3.2.2. Nivelmentul geometric de mijloc
II.3.2.3. Nivelmentul Trigonometric
II.3.2.3.1. Nivelmentul trigonometric cu vize ascendente
II.3.2.3.2. Nivelmentul Trigonometric cu vize
descendente
II.4. Operații Topografice
II.4.1. Lucrări de teren
II.4.2. Lucrări de birou
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ
III.1. Localizarea geografică
III.2. Metode de ridicare topografică a detaliilor. Aparatura folosită.
Softuri de prelucrare a datelor
III.2.1. Metode de ridicare topografică a detaliilor
III.2.2. Prezentarea programului Generare CP
III.3. Raport de evaluare
III.3.1 Identificarea clientului și a bunului supus evaluării
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
Lista figurilor
Fig. II.1 – Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul României în Proiecția
Stereografică 1970
Fig. II.2 – Polul proiecției Stereo 70
Fig. II.3 – Diagrama deformațiilor liniare relative în Proiecția Stereografică
1970
Fig.II.4. – Intersecția înainte
Fig.II.4. – Intersecția înapoi
Fig. II.6. – Drumuirea sprijinită la capete
Fig. II.7 – Drumuirea închisă și drumuirea în vânt
Fig. II.8 – Drumuirea cu punct nodal
Fig.II.9. – Reducerea distantelor și calculul diferenței de nivel
Fig.II.10- Drumuirea planimetrică: calculul și compensarea orientărilor
Fig.II.11- Principiul nivelmentului geometric de mijloc
Fig.II.12. – Nivelment trigonometric cu vize ascendente
Fig.II.13. – Nivelment trigonometric cu vize descendente
Fig. III.1. – Localizare oraș Beiuș (sursa: Google Maps)
Fig. III.2. – Localizare oraș Beiuș, Postata Cerma
Fig. III.3. – Stație totală Leica TCR 407
Fig. III.4. – Stație totală Leica TCR 407 – imagine din teren
Fig. III.5. – Vedere înspre partea din față a imobilului
Fig. III.6. – Vedere din față din partea dreaptă a imobilului
Fig. III.7. – Vedere din partea dreapta din față dinspre drum
Fig. III.8. – Vedere din partea stângă spate
Fig. III.9. – Vedere dinspre curte spate
Fig. III.10. – Vedere din curte
Fig. III.11. – Vedere înspre curte
Fig. III. 12. – Vedere din față din drum
INTRODUCERE
Lucrarea are ca drept scop aprofundarea cunoștințelor în ceea ce privește lucrările de cadastru general și de evaluare a imobilelor; metodele de lucru au ca scop rezolvarea problemelor legate de acestea si realizarea unei aplicații practice in orașul Beiuș.
Tema lucrării se referă la înscrierea în publicitatea imobiliară a unui imobil, precum și evaluarea acestuia. Tema este de interes prin actualitatea, evoluția și semnificația ei, necesitând o muncă de documentare,de demonstrare și imbinare a informațiilor și cunoștințelor necesare dezvoltării ei, acumulate în cei patru ani de studiu.
Pământul și construcțiile reprezintă valori economice esențiale în satisfacerea nevoilor elementare de hrana și locuință. Totodată acestea constituie partea cea mai însemnată a avuției naționale și o sursă sigură de venituri la bugetul statului, prin impozitare. Cunoașterea acestor bunuri imobiliare, sub aspectul cantitativ și calitativ, constituie obiectul cadastrului general care se realizează prin inventariere, reprezentarea pe planuri și hărți, inclusiv bonitarea și evaluarea acestora.
Evaluarea imobilelor implică estimarea unui anumit tip de valoare, de obicei a valorii de piață a clădirilor, construcțiilor sau terenurilor aparținând persoanelor fizice sau juridice. Evaluarea imobilelor este solicitată atât de persoane fizice cât si de persoane juridice pentru a îndeplini anumite cerințe.
Evaluatorul aplică una sau mai multe metode, respectând standardele internaționale pentru a estima valoarea de piață a unui imobil și pentru a alege rezultatul final cel mai probabil în cadrul unui raport de evaluare.
Problemele legate de utilizarea optimă a resurselor funciare și perfecționarea administrării pământului sunt importante pentru orice stat și cetățean al acestuia. Odată cu creșterea populației apare o necesitate mai mare de control al mediului; aceste probleme trebuie să necesite un interes mai mare în contextul dezvoltării durabile. Se pot găsi ușor exemple de utilizare incorectă a resurselor funciare, planificare slabă, management deficitar și reglementare funciară scăzută. Deseori remediile sunt greu de realizat și mai greu de îndeplinit.
Publicitatea imobiliară, oficializată la noi prin sistemul de Carte funciară, are drept obiectiv înscrierea în registrele publice a imobilelor din aceeași localitate precum și a actelor și faptelor juridice legate de aceasta. Baza materială, respectiv evidența terenurilor și construcțiilor cu principalele lor caracteristici este furnizată de cadastrul general, inclusiv planurile necesare pentru identificarea lor.
Utilizarea și studierea unei bibliografii cât mai actuale și de un nivel ridicat asigură prezentei lucrări o întrebuințare și poate un ajutor pentru cei ce se pregătesc în domeniul măsurătorilor terestre și cadastrului. De asemenea, s-a acordat o mare parte și aspectului practic, studiului de caz și contribuțiilor proprii, acestea reprezentând o parte solidă, apreciabilă, din volumul lucrării.
S-a ales această temă din dorința de a înțelege și a putea aplica concret unele metode și instrumente teoretice.
Lucrarea este structurată în trei părți distincte, prezentând fiecare capitol, normative și reglementări, aspecte, observații tehnice și aplicații care in final vor duce la rezolvarea problemei.
În prima parte a lucrării, respectiv în capitolul I, sunt cuprinse dispozițiile generale legate de cadastrul general, publicitatea imobiliară și evaluarea terenurilor.
În continuare în cadrul capitolului II sunt descrise bazele matematice necesare soluționării aplicației.
Ultimul capitol prezintă localizarea geografică, aparatura și softurile utilizate, respective descrierea studiului de caz.
În final sunt prezentate concluziile și propunerile personale, bibliografia și anexele care cuprind rezultatele și datele finale, schemele și planele de reprezentare al imobilului studiat.
CAPITOLUL I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE
În decursul veacurilor, pământul, prin natura sa, a constituit obiect al muncii și în același timp mijloc de producție, diferit de toate celelalte, fiind limitat ca întindere, de neînlocuit, stabil și indestructibil întrucât nu poate spori după dorință; oamenii l-au transformat, de timpuriu, într-un bun propriu a cărui valoare a crescut continuu.Ca obiect al proprietății private a devenit de timpuriu o posibilitate de acumulare de capital, sursă sigură de investiție și garant al creditului.
Construcțiile la rândul lor s-au extins și s-au diversificat mai întâi ca locuințe, dar și ca edificii social-culturale, industriale, instalații de transport ș.a., ocupând o parte însemnată din cele mai bune terenuri.Ca mijloace de mare valoare, menite să satisfacă nevoile omenești tot mai pretențioase, sunt și ele limitate ca extindere, nemișcate, dar supuse, din păcate, unor avarii sau distrugeri prin războaie, cutremure și incendii.
Ca bunuri imobile , terenurile și construcțiile, indiferent de mărime, de natură sau proprietate, s-a simțit nevoia înregistrării lor pentru stabilirea unor impozite și taxe echitabile, asigurarea dreptului de proprietate și transmiterea acestuia, garantarea creditului ș.a. Realizarea unei asemenea evidențe pentru un anumit teritoriu administrativ presupune, în prezent, executarea a doua categorii de lucrări complexe, legate organic între ele:
de cadastru, ce urmăresc atât determinări cantitative, prin măsurători specifice,cât și calitative asupra imobilelor, inclusive evaluarea lor;
de publicitate imobiliară, respectiv înscrierea în registre publice a bunurilor imobiliare precum și a unor drepturi, acte și fapte juridice legate de constituirea, transmiterea sau stingerea acestor drepturi
Necesitatea acestei activități, ce are ca obiect terenurile și construcțiile din întreaga țară ca cele mai importante componente ale avuției naționale, este evidentă și imperativă pentru noi.
Succesul reformelor, realizarea economiei de piața liberă și concurențială, consolidarea structurilor democratice, organizarea societății în ansamblul ei și stabilirea unor raporturi sociale normale, presupune existența unei evidențe clare și eficiente asupra proprietăților funciare privind atât starea materială (mărimea, calitatea) cât și cea juridică imobilelor din întregul fond funciar.
Actuala situație din țara noastră este și din acest punct de vedere, total nesatisfăcătoare, evidențele amintite au fost realizate în sisteme diferite, fără o bază materială unitară, incomplete și depășite în raport cu standardele internaționale.
Introducerea cadastrului pentru eliminarea acestor lipsuri evidente presupune însă eforturi uriașe, cu lucrări de anvergură, extinse pe întreg teritoriul național, logistică modernă, performanță și personal cu înaltă calificare pentru asigurarea unui randament superior și recuperarea întârzierilor nejustificate în caz contrar; consecințele pot deveni periculoase pentru toate sectoarele economice și sociale.*
I.1. Cadastrul general
I.1.1. Definire. Scop. Obiect
Se cunosc mai multe definiții pentru cadastru, mai mult sau mai puțin complete sau complexe, date de diferiți specialiști în cărțile de specialitate sau cuprinse în dicționare.
Definițiile cadastrului, precum și comentariile care adesea însoțesc aceste definiții ,sunt practic date în funcție de tipul și de organizarea sa la un moment dat într-o țară.
Conform Legii cadastrului și Publicității imobiliare nr.7/1996 ,,Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență și inventariere sistematică a bunurilor imobile de pe teritoriul întregii țări, din punct de vedere cantitativ, calitativ și juridic, indiferent de destinația lor și de proprietar, prin care se realizează identificarea, înregistrarea și reprezentarea lor în registre și pe hărți și planuri cadastrale.”
Principalul scop al cadastrului funciar este acela de a furniza în orice moment date reale către organele juridice si fiscal, privind partea cantitativă a dreptului real imobiliar și respectiv datele economice care atestă partea calitativă a imobilelor din cuprinsul unui teritoriu administrative (sat, comună, oraș, municipiu).
Scopul realizării cadastrului este acela de a pune la total nesatisfăcătoare, evidențele amintite au fost realizate în sisteme diferite, fără o bază materială unitară, incomplete și depășite în raport cu standardele internaționale.
Introducerea cadastrului pentru eliminarea acestor lipsuri evidente presupune însă eforturi uriașe, cu lucrări de anvergură, extinse pe întreg teritoriul național, logistică modernă, performanță și personal cu înaltă calificare pentru asigurarea unui randament superior și recuperarea întârzierilor nejustificate în caz contrar; consecințele pot deveni periculoase pentru toate sectoarele economice și sociale.*
I.1. Cadastrul general
I.1.1. Definire. Scop. Obiect
Se cunosc mai multe definiții pentru cadastru, mai mult sau mai puțin complete sau complexe, date de diferiți specialiști în cărțile de specialitate sau cuprinse în dicționare.
Definițiile cadastrului, precum și comentariile care adesea însoțesc aceste definiții ,sunt practic date în funcție de tipul și de organizarea sa la un moment dat într-o țară.
Conform Legii cadastrului și Publicității imobiliare nr.7/1996 ,,Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență și inventariere sistematică a bunurilor imobile de pe teritoriul întregii țări, din punct de vedere cantitativ, calitativ și juridic, indiferent de destinația lor și de proprietar, prin care se realizează identificarea, înregistrarea și reprezentarea lor în registre și pe hărți și planuri cadastrale.”
Principalul scop al cadastrului funciar este acela de a furniza în orice moment date reale către organele juridice si fiscal, privind partea cantitativă a dreptului real imobiliar și respectiv datele economice care atestă partea calitativă a imobilelor din cuprinsul unui teritoriu administrative (sat, comună, oraș, municipiu).
Scopul realizării cadastrului este acela de a pune la dispoziția celor interesați, în orice moment, date reale și complexe pentru:
prezentarea în timp real al stadiului și evoluției fondului funciar pe județe și pe țară;
reglementarea situației juridice a bunurilor imobile și înscrierea lor în cartea funciară pentru stabilirea și garantarea dreptului de proprietate, protecția domeniului public și privat al statului, rezolvarea unor conflicte juridice;
crearea unei baze juste pentru stabilirea impozitului fiscal
elaborarea unor studii privind sistematizarea teritoriului, protecția mediului, stabilirea resurselor funciare, prognoze privind tendințele de evoluție a pieței imobiliare.
Crearea unei baze de date cadastrale moderne grafica și textuală, întreținerea acestei baze de date, cu care se vor crea premise pentru GIS-uri.
Obiectul principal al cadastrului general, îl constituie imobilul, proprietarul și situarea teritorial administrativă.
Fiecare din aceste trei categorii are proprietățile sale:
– Imobilul: suprafața, categoria de folosință a terenului, destinația terenului, calitatea terenului;
– Proprietarul: identificarea după acte a numelui și a prenumelui, situația juridică privind calitatea în baza căreia deține imobilul;
– Situarea teritorial administrativă: situarea corpurilor de proprietate în limitele administrative ale comunei, orașului sau municipiului cu ajutorul planului și a registrelor cadastrale.
Cadastrul – ,,Are ca drept caracter istoric, rolul său evoluează, de la o societate la alta, în funcție de obiectivele stabilite. Astfel, inițial a avut doar un rol de inventariere a bunurilor imobile ca întindere, pentru stabilirea impozitelor fiscal; sau ulterior pentru colectivizarea agriculturii etc. În prezent, rolul și conținutul său trebuie să corespundă etapei actuale și de perspectivă a dezvoltării economiei și să furnizeze date reale.”
Importanța cadastrului general constă în mai multe aspecte din punct de vedere general acesta constă în faptul ca furnizează date reale pentru bunurile imobile (proprietar, mărime, poziție, categoria de folosință),toate acestea fiind necesare in ramurile economiei naționale a unei țări.
I.1.2. Părțile componente ale cadastrului general
Cadastrului general are ca drept perspectivă studierea și inventarierea bunurilor imobile cărora le corespund, din punct de vedere al realizării practice trei funcții importante:
1. Funcția tehnică
2. Funcția economică
3. Funcția juridică
1. Funcția tehnică
Se ocupă cu identificarea pe bază de măsurători a poziției, configurației și mărimii suprafețelor de teren pe categorii de folosință și proprietari, precum și a construcțiilor. Această parte tehnică se ocupă cu identificarea și marcarea prin borne a zonei construibile, stabilirea limitelor proprietăților, efectuarea măsurătorilor de pe teren și preluarea datelor cadastrale, numerotarea cadastrală, întocmirea planurilor cadastrale.
2. Funcția economică
Această funcție este un instrument important pentru organizare, conducere și planificare a unei producții agricole, precum și pentru cunoașterea, folosirea, conservarea și dezvoltarea construcțiilor, pădurilor, apelor și terenurilor cu destinație specială din altă țară.
3. Funcția juridică
Funcția juridică trebuie să asigure identificarea corectă a proprietarului de terenuri sau construcții, precum și înscrierea acestora în documentațiile cadastrului general respectiv in cărțile funciare, pe baza drepturilor și actelor juridice pe care se întinde proprietatea.
I.1.3. Legătura cadastrului cu alte discipline
Realizarea lucrărilor de cadastru general, cu caracter tehnic, economic, și juridic, se bazează și se dezvoltă în strânsă legătură cu o serie de discipline: geodezia, cartografia, fotogrametria, topografia, pedologia, geologia, geomorfologia, dreptul funciar, îmbunătățiri funciare, economia.
Geodezia, fotogrametria, topografia, cartografia sunt necesare pentru realizarea lucrărilor tehnice ale cadastrului general, executarea măsurătorilor, preluarea datelor, întocmirea documentațiilor cadastrale.
Cunoștințele agricole sunt necesare pentru a putea face încadrarea corectă a terenurilor în categorii și subcategorii de folosință, cat si pentru evaluarea acestora.
Interpretarea in domeniile de pedologie, geologia și geomorfologia se folosesc pentru fundamentarea lucrărilor cu caracter economic și recunoașterea elementelor calitative ale terenurilor. Acestea ajută la stabilirea stadiului de degradare a terenului, să identifice și să identifice și să marcheze corect pe planurile terenurilor neproductive și pe cele care au nevoie de lucrări de amenajare, in vederea reintegrării lor în spațial agricol.
Dreptul funciar identifică și stabilește în mod corect proprietarii, în baza drepturilor reale pe care aceștia își consolidează proprietatea.
Pentru rezolvarea anumitor etape de lucrări, cadastrul general poate intra în legătură cu domenii auxiliare: sistematizarea teritoriului și a localităților, urbanism, organizarea teritoriului agricol, protecția mediului, iar pentru automatizarea lucrărilor de cadastru este nevoie de cunoștințe de informatică și programare.
I.2. Publicitatea imobiliară
Publicitatea imobiliară ,,este un sistem de înregistrare a bunurilor imobile, împreună cu drepturile imobiliare pe care le au proprietarii și posesorii asupra lor, într-un document public (cartea funciară), pentru a le face cunoscute, în vederea realizării opozabilității față de terți. Publicitatea imobiliară cuprinde un ansamblu de tehnici juridice menite să țină evidența bunurilor imobile și să dea siguranță actelor juridice prin care se constituie, transmit și modifică sau se sting drepturile reale imobiliare.”
Publicitatea imobiliară cuprinde un ansamblu de tehnici menite să țină evidența bunurilor imobile și să dea siguranță actelor juridice prin care se constituie, transmit și modifică sau se sting drepturile reale imobiliare. Aceasta trebuie să răspundă următoarelor obiective importante:
să apere drepturile imobiliare ale celor înscriși în registrele publice
să confere transmisiunilor imobiliare o cât mai mare certitudine, aducând la cunoștința tuturor situația juridică a bunurilor imobile aflate în circuitul civil
să dea siguranță circulației creditului garantând înscrierea ipotecii în registrele publice
să permit organelor statului exercitarea unui control eficient asupra schimbărilor ce se produc în situația materială a imobilelor, conform cu normele de sistematizare, și în situația juridică a acestora, ca urmare înstrăinării sau grevării cu sarcini, în interesul întregii societăți.
În țara noastră au funcționat două sisteme principale de publicitate imobiliară:
– sistemul de publicitate al registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni, denumit și sistemul publicității personale (în vechiul Regat);
– sistemul cărților funciare, denumit și sistemul publicității reale (în Transilvania, Banat și Bucovina).
În afara acestor sisteme au mai funcționat și alte tipuri de sisteme în diferite locuri:
cărțile funciare centrale pentru căile ferate și canale
cărțile de evidență funciară, în zonele din Transilvania, unde cărțile funciare au fost distruse, sustrase sau pierdute în timpul războiului *
În concluzie, publicitatea imobiliară oferă posibilitatea tuturor celor interesați să ia cunoștință de conținutul actelor juridice și în consecință de situația de drept a imobilelor
I.3. Evaluarea terenurilor
I.3.1 Noțiuni introductive
Terenul (pământul)- constituie o mare parte din viața și societatea în care trăim, el este subiectul necesar unor anumite discipline variate care includ geografia, economia, sociologia și dreptul la muncă. Pământul reprezintă toate elementele naturale ale bogăției unei națiuni.
Valoarea unui teren este și un concept economic; evaluarea proprietății imobiliare pune accentul pe piețele proprietăților imobiliare, care rezultă din acțiunile oamenilor și răspund la anumite atribute importante ale terenurilor, descrise de alte discipline.
Putem spune despre pământ că este vital în viețile noastre și existenta noastră, deoarece acesta reprezintă, pentru om, locul în care se naște, trăiește și își desfășoară activitatea de-a lungul vieții.
Dacă în anumite domenii de activitate pământul este baza de amplasare și de operații, condiția generală a muncii, în agricultură și silvicultură el este atât un mijloc de muncă cât și obiectul principal al muncii.*
Pământul este o bază a tuturor: ,,este suprafața globului, sursa mineralelor, vegetalelor, animalelor. Este baza activității economice și sociale a oamenilor și o sursă de bunăstare”.’
Pământul este afectat de fenomene fizice și chimice care-I modifică suprafața, este afectat de procese biologice care modifică distrubuția diferitelor forme de viață iar prin activitatea umană economică și socială apar redistribuiri a locuitorilor in diferite zone geografice ale Terrei.*
Terenurile pot fi folosite în activități economice, agricole, comerț, industrie, recreere. În funcție de zona geografică, climă, centre urbane, distribuția resurselor natural, industrie, deciziile de folosire ale terenurilor pot fi diferite. *
Pământul reprezintă totalitatea valorilor materiale și de aceea stabilirea corectă a valorii sale este o prioritate de necontestat. În economiile centralizate, prețul de evaluare este identic cu prețul stabilit de stat, existând noțiunea de piață liberă. Proprietatea imobiliară este imobilă și cuprinde terenurile și clădirile de pe acesta. Proprietatea reală cuprinde toate interesele, beneficiile și drepturile aferente deținerii unei proprietăți imobiliare. Dreptul asupra unei proprietăți imobiliare este un drept patrimonial. Dreptul de proprietate include dreptul de a vinde, de a închiria și altele. Mărimea unei proprietăți este determinată de interesul față de acea proprietate.
Pentru stabilirea valorilor unui teren din sectorul privat nu există reglementări unitare destinate acestui scop. În acest sens s-au elaborat diferite metodologii de evaluare a terenurilor, în special pentru terenurile intravilane, care au la bază unele precizări prevăzute de legi, hotărâri de guvern, acte normative, care se referă la problemele secundare ale acestora. Aceste metodologii nu au un caracter unitar, nu pot fi considerate principii fundamentale pe baza cărora să se evalueze terenurile.
Astfel apare o necesitate a întocmirii metodologiilor unitare pentru evaluarea terenurilor care să precizeze niște principii fundamentale și proceduri unitare pentru stabilirea criteriilor de evaluare a terenurilor în scopul furnizării datelor necesare stabilirii taxelor și impozitelor.
I.3.2. Criterii de evaluare a terenurilor
Precizarea unei valori economice a terenurilor în vederea înscrierii în patrimoniu, a impozitării sau în alte scopuri, a impus adoptarea unor metodologii de calcul în sistem unitar pe întreg teritoriul tării.
Pentru terenurile din sectorul privat se aplică diferite soluții care nu au un caracter unitar și obligatoriu. Terenurile intravilane se evaluează pe baza unor ,,Hotărâri de Guvern, legi, acte normative și lucrări științifice de referință precum și reglementări internaționale ( U.E.)” care pot fi considerate principia fundamentale de evaluare a terenurilor. *
,,Asociația Națională a Evaluatorilor din România , o asociație profesională constituită în 1992, elaborează și standardele de evaluare care să reprezinte punctul de vedere al profesioniștilor în acest domeniu.”
Aceste standarde răspund cerințelor europene, fiind compatibile cu standardele internaționale, mai ales că economia de piață presupune internaționalizarea afacerilor. *
În funcție de destinație și de folosința terenurilor se aplică propriile metodologii de evaluare, în care se stabilesc diferite criterii după care se face evaluarea.*
Valoarea ilustrează utilitatea proprietății sau de capacitatea de a satisface nevoile și dorințele umane. Proprietatea constă în drepturi private de proprietate. Trebuie făcută o diferență între proprietatea reală care este o entitate fizică și stăpânirea ei care este un concept legal.
Prețul este utilizat pentru suma cerută sau oferită pentru un bun sau un serviciu.
Costul este acel preț plătit pentru bunuri și servicii sau o sumă necesară de a crea sau produce bunul sau serviciul respective când este înfăptuit. Prețul plătit pentru un bun sau un serviciu devine un cost pentru comparator.
I.3.3. Evaluarea terenurilor din intravilan
Pentru evaluarea terenurilor se pleacă de la o valoare de bază care se stabilește diferit în funcție de categoria localității și zona căreia îi apartin în localitatea respectivă. Valoarea de bază se constituie cu coeficientul de aducere la zi, comunicat de BNR, Comisia Națională de Statistică, al indicelui de inflație. Valoarea obținută se va corecta cu coeficienții de individualizare al ternului.*
Pentru o evaluare cât mai corectă a terenurilor și cât mai aproape de realitate, preocuparea cea mai importantă o reprezintă metoda de calcul aleasă pentru stabilirea valorii terenului.
Pentru stabilirea zonelor pentru fiecare unitate administrativ teritorială, precum și zonele protejate sau defavorizate se ocupă Consiliile locale.
I.3.4. Evaluarea terenurilor din extravilan
Pentru evaluarea terenurilor din extravilan se pleacă de la o valoare de bază care este în funcție de calitatea terenului. Valoarea se actualizează cu coeficientul de inflație și se corectează cu alți coeficienți de individualizare.*
,,Legea 18/1991 a fondului funciar stabilește raportul valoric între categoriile de folosință , fiecare din ele trasformându-se în echivalent teren arabil.”
Coeficienții de transformare sunt în funcție de calitatea fiecărui sol în parte, relief, climă, sistem de amenajare.
I.3.5. Evaluarea elementelor din patrimoniu
Înaintea alegerii metodelor de evaluare pentru fiecare categorie de obiecte, evaluatorul trebuie să stabilească standardele de valoare cele mai potrivite și cea mai potrivită soluție de evaluare pentru fiecare element în parte.
Pentru evaluarea elementelor patrimoniale se are în vedere structura bilanțială cum ar fi: evaluarea terenurilor, evaluarea mijloacelor fixe, evaluarea imobilizărilor în curs.
Prețul terenurilor poate crește și de câteva ori dacă întreprinzătorii obțin avizele obligatorii pentru construcții și le vând apoi, împreună cu parcelele, către dezvoltatori.
Prețul terenului exprimă calitățile pământului servind pentru stabilirea unei valori a pieței. Prețul este influențat de factori generali cum ar fi: puterea de cumpărare a populației din zonă, dezvoltarea economică, și de unii factori specifici cum ar fi mediul natural, dispoziția terenurilor.*
Evaluarea corectă a terenurilor se face pe baza unor expertize în vederea includerii lor în patrimoniu național. Valoarea obținută în urma evaluărilor este de obicei puțin diferită de prețul de piață cu care se vând și se cumpără terenurile.*
Valoarea de piață este cea care se formează în funcție de cerere și ofertă, de nevoi, de legislația în vigoare, iar prețurile stabilite printr-o metodologie sau alta au numai un caracter de orientare. Se tine cont de faptul că prețul pământului nu se poate estima în mod global pe zone ci pe parcele în raport cu echiparea tehnică, fertilitatea și eventual într-o economie stabilă evoluția prețurilor în viitor.*
CAPITOLUL II. METODE TOPOGRAFICE DE MĂSURARE
ÎN VEDEREA REALIZĂRII DOCUMENTAȚIEI CADASTRALE
II.1. Sisteme de proiecție folosite în lucrările de cadastru în România
Proiecția Stereografică 1970 reprezintă proiecția cartografică oficială a României. Aceasta a fost adoptată în anul 1973 și a înlocuit vechea proiecție Gauss-Kruger. Toate lucrările topo-geodezice efectuate pe teritoriul României sunt executate în sistem de proiecție Stereo 70 sau Stereografic 1970: hărți și planuri cadastrale, hărți topografie etc.*
Proiecția Stereografică 1970 (Stereo 70)
Ca urmare a Decretului nr. 305 din septembrie 1971, emis de către Consiliul de Stat al României, în sectorul civil al țării s-a decis înlocuirea proiecției Gauss-Kruger cu o nouă proiecție denumită proiecția Stereografică 1970. Printre altele, Decretul prevedea următoarele: "lucrările geodezice, topo-fotogrametrice și cartografice necesare economiei naționale se execută în sistem de proiecție stereografică 1970 și sistem de cote referite la Marea Neagră". Proiecția Stereografică 1970 este conformă, nu deformează unghiurile, permițând ca măsurătorile geodezice să fie prelucrate direct în planul de proiecție, fără a se calcula coordonate geografice, cu condiția aplicării prealabile a unor corecții de reducere a măsurătorilor la planul de proiecție. Proiecția deformează ariile, în funcție de depărtarea acestora față de polul proiecției.*
Pentru unele cazuri în care suprafețele sunt mai mici de 10 ha și nu există o posibilitate de efectuare a măsurătorilor față de punctele rețelei geodezice se poate lucra într-un sistem local, după care urmează să fie integrate într-un sistem de proiecție stereografic 1970.
II.1.1. Descrierea Proiecției Stereo 1970
Punctul central al proiecției (polul proiecției) este un punct fictiv, care nu este materializat pe teren, situat aproximativ în centrul geometric al teritoriului României, la nord de orașul Făgăraș. Coordonatele geografice ale acestui punct sunt de 25˚ longitudine estică și de 46˚ latitudine nordică.
Adâncimea planului de proiecție este de aproximativ 3.2 km față de planul tangent la sfera terestră în punctul central.
Deformația relativă pe unitatea de lungime (1 km) în punctul central al proiecției este egală cu -25 cm/km și crește odată cu mărirea distanței față de acesta până la valoarea zero pentru o distanță de aproximativ 202 km. După această distanță valorile deformației relative pe unitatea de lungime devin pozitive și ating valoarea de 63,7 cm/km la o depărtare de centrul proiecției de aproximativ 385 km.*
Figura II.1 – Harta deformațiilor liniare relative pe teritoriul
României în Proiecția Stereografică 1970.
Adoptarea proiecției Stereo70 a urmărit o serie de principii care satisfac cerințele de precizie și câteva aspecte specifice teritoriului României dintre care amintim:
– Teritoriul României are o formă aproximativ rotundă și poate fi încadrat într-un cerc cu raza de 400 km;
– Limitele de hotar sunt încadrate, în cea mai mare parte (90 %), de un cerc de rază 280 km și centru în polul proiecției;
– Proiecția este conformă (unghiurile sunt reprezentate nedeformat).
II.1.2. Sisteme stereo locale
Punctele rețelelor de triangulație de ordinul I, II, III, IV, ale țării noastre, calculate în sistem de proiecție stereografic 1970, satisfac cerințele de precizie ale cadastrului general. Cel mai precis sistem local de proiecție este sistemul local de proiecție cu plan secant paralel la planul secant al proiecției stereografice 1970, care nu este altceva decât un plan secant al cărui cerc de deformație nulă trece prin localitatea respectivă.
,, Compensarea se poate realiza într-un plan de proiecție local la nivelul mării, pe elipsoid sau în planul de proiecție Stereografic 1970. Coordonatele definitive se vor trece în planul de proiecție Stereografic 1970.”
II.1.3. Deformații în Proiecția Stereografică 1970
Elemente legate de Proiecția Stereografică 1970:
are asociat elipsoidul Krasovski 1940, orientat la Pulkovo;
polul proiecției Q0 denumit uneori și „centrul proiecției”, are coordonatele geografice:
► latitudinea B0 = 46º N
► longitudinea L0 = 25º E Greenwich
Polul proiecției este un punct fictiv, nu este materializat pe teren, situat aproximativ în centrul geometric al teritoriului României, la nord de orașul Făgăraș.
Figura II.2 – Polul proiecției Stereo 70
Deformațiile liniare și areolare sunt nule pe acest cerc, au valori negative în interiorul lui și pozitive în afară. Deformațiile liniare și cele areolare cresc pe măsură ce crește depărtarea față de cercul de deformații nule. În polul Qo deformațiile liniare relative au valoarea de -25cm/km, iar în punctele extreme ale țării ( Estul Dobrogei ) deformațiile pot atinge până la 60.0 cm/km.
Pentru a obține informații privitoare la mărimea diferenței dintre cele două tipuri de distanțe este necesară o reprezentare grafică a funcției Dsec = f(L), descrisă anterior, folosind următoarea diagramă:
Figura II.3 – Diagrama deformațiilor liniare relative în Proiecția Stereografică 1970
Deformările proiecției sunt de 3-4 ori mai mici decât deformările în proiecția Gauss-Krugger. Datorită dimensiunilor și poziției geografice a țării noastre, proiecția stereografică este proiecția optima pentru necesitățile economiei naționale.
Proiecția Stereografică 1970 este o proiecție conformă, adică nu deformează unghiurile însă deformează lungimile și ariile. În planul secant, modulul de deformație liniară este:
m=c+(1/4cR02)(x2+y2)
Pentru deformațiile liniare relative, D, din planul secant rezultă:
D=m-1=(c-1)+(1/4cR02)(x2+y2)
Deformații relative ale distanțelor [cm/km]
II.2. Metode de ridicare topografică
Lucrările de specialitate privind măsurarea detaliilor caracteristice presupun existent unor puncte ale rețelei de sprijin și îndesirea acesteia.
Punctele rețelei de îndesire și ridicare vor sta la baza măsurării tuturor punctelor de detaliu, precum și trasarea elementelor proiectate.
II.2.1. Rețeaua geodezică și topografică de sprijin
Pentru a ridica în plan detaliile planimetrice din teren și a le putea apoi încadra într-un ansamblu unitar, este necesar ca operațiile de măsurare să se sprijine pe o structură alcătuită din puncte precis determinate. Aceste puncte de coordonate determinate precis, permit legarea măsurătorilor de detalii cu rețeaua de sprijin.
Efectuarea ridicărilor fără un schelet de sprijin în prealabil determinat, duce la îngreunarea operațiilor de control pe teren și de calcul, la acumularea erorilor și la neomogenitatea rezultatelor.
II.2.1.1 Determinarea coordonatelor rețelei de sprijin
II.2.1.2 Principiul intersecției
Metoda intersecției are ca scop determinarea coordonatelor unor puncte, altele decât cele din rețeaua de triangulație, in scopul apropierii de punctele de detaliu care servesc la întocmirea hărților sau planurilor; ea consta in utilizarea coordonatelor și determinărilor unghiulare efectuate cu ajutorul punctelor de coordonate cunoscute aflate în zona, (numite „puncte vechi”) în vederea determinării poziției planimetrice a altor puncte din zonă (numite „puncte noi”). Prin utilizarea acestei metode, distanța între puncte se micșorează la circa 0,5 – 1,5 km. Deoarece această apropiere nu este suficientă, din punctele determinate prin intersecții, rețeaua se îndesește în continuare prin drumuiri.
II.2.1.3. Principiul intersecției înainte
Considerând existente minim două puncte de coordonate cunoscute, deci puncte vechi, între care există vizibilitate în teren și un punct materializat și semnalizat în teren, ale cărui coordonate dorim să le determinăm.
Pentru rezolvarea problemei, se staționează în punctele vechi și în urma determinărilor unghiulare efectuate în teren, se calculează unghiurile în plan orizontal dintre direcțiile determinate de punctele vechi și direcțiile determinate de un punct vechi și punctul nou ce se dorește a fi determinat.
Fig.II.4. – Intersecția înainte
Coordonatele punctelor fiind XA, YA, XB, YB pentru punctele vechi, respectiv XP, YP pentru punctul nou, se poate scrie ca:
respectiv funcția tangentă aplicată celor două orientări din punctele vechi către punctul nou:
Se constata ca acest sistem de două ecuații cu necunoscutele XP, YP, tgqAP, tgqBP, numai aparent nu poate fi rezolvat. Ținând cont de relația, putem scrie că:
în care qBA = qAB + 200g. Cu valorile astfel cunoscute ale orientărilor, sistemul devine:
xP – xA = (yP – yA) . tgqAP Û xP = xA + (yP – yA) . tgqAP
xP – xB = (yP – yB) . tgqBP Û xP = xB + (yP – yB) . tgqBP
Egalând relațiile funcție de yP, rezultă:
valoarea lui xP urmând a se calcula cu relațiile. Cele două valori pentru xP trebuie să fie riguros egale, acest fapt constituind un element de control al corectitudinii calculelor.
Deoarece funcția tangentă are o reprezentare asimptotică, se poate întâmpla ca în anumite situații (orientări apropiate de 0g si 200g ), valoarea funcției să tindă la infinit; în această situație, pentru calcule, se va utiliza formula cotangentei, relațiile folosite fiind:
yP – yA = (xP – xA) . ctgqAP Û yP = yA + (xP – xA) . ctgqAP
yP – yB = (xP – xB) . ctgqBP Û yP = yB + (xP – xB) . ctgqBP
respectiv :
Dacă, pentru rezolvarea matematica a problemei sunt suficiente două puncte de coordonate cunoscute, din punct de vedere topografic se impune existenta unui al treilea punct de coordonate cunoscute astfel ca punctul nou P să fie determinat din cel puțin două combinații de puncte vechi. Acest lucru se impune pentru a exista posibilitatea verificării corectitudinii determinării punctului P. Deoarece fiecare combinație folosită produce un set de coordonate xP, yP, coordonatele finale ale punctului P vor fi reprezentate de media aritmetică a valorilor rezultate din combinațiile utilizate. Pentru a putea fi utilizate la determinarea coordonatelor unor puncte noi prin intersecție unghiulară înainte, punctele vechi trebuie să permită staționarea lor cu teodolitul.
II.2.1.4. Principiul intersecției înapoi
Spre deosebire de intersecția înainte, la care se staționează punctele vechi, vizând puncte noi, aceasta metodă se deosebește prin aceea că se staționează puncte noi din care se vizează puncte vechi. Matematic, problema este rezolvabilă prin vizarea a trei puncte vechi dintr-un punct nou (figura 6.10). Din punct de vedere topografic însă, problema se rezolvă prin vizarea a minimum patru puncte vechi dintr-un punct nou.
Fig.II.5. – Intersecția înapoi.
Staționând punctul P cu teodolitul, se vizează punctele vechi A(xA, yA), B(xB, yB) și C(xC, yC). Se pot scrie ecuațiile asemănătoare cu cele de la intersecția înainte, în care necunoscutele vor fi coordonatele punctului nou P(xP, yP) și orientările din punctul nou spre punctele vechi. Se constituie astfel un sistem de trei ecuații cu cinci necunoscute.
Nedeterminarea care apare se elimină dacă se notează unghiurile făcute de direcția către unul din puncte, succesiv, cu direcțiile către celelalte puncte. Direcțiile PA și PB formează între ele unghiul a, iar direcțiile PA si PC formează unghiul b. Ducând paralele la AP prin B si C, putem scrie că:
qBP = qAP + a
qCP = qAP + b
După acest artificiu, se constată că se obține un sistem de trei ecuații, în care necunoscutele sunt coordonatele punctului nou, xP, yP și orientarea qAP, aleasă ca fiind de referință. Rezolvând sistemul prin metoda substituției, se ajunge la expresia orientării qAP, de forma:
La fel ca in cazul intersecției unghiulare înainte, deoarece funcția tangentă tinde la infinit pentru valori ale unghiului apropiate de 100g respectiv 300g, se poate folosi o relație funcție de cotangenta:
Mărimea orientării inițiale devenind cunoscuta, se rezolvă relațiile, problema fiind adusă la cazul intersecției înainte.
Un caz aparte de intersecție este cel în care se staționează un punct vechi din care se vizează un punct nou. În continuare se vizează din punctul nou puncte vechi, inclusiv cel din care s-au făcut inițial determinările, iar metoda poartă denumirea de intersecție laterală. Se rezolvă ca o intersecție înainte, deoarece vizele se pot acum orienta.
II.2.2. Rețeaua geodezică și topografică de îndesire
Rețeaua geodezică de îndesire se realizează astfel încât să asigure densitatea de puncte necesare în zona de lucru și în zona limitrofă, pentru executarea lucrărilor de introducere a cadastrului general.
Rețeaua geodezică de îndesire și ridicare se execută prin metode cunoscute:
triangulație, rețele de drumuiri poligonometrice, sau tehnologii geodezice bazate pe înregistrări satelitare. În cazul în care coordonatele punctelor sunt determinate prin tehnologie GPS, la proiectarea rețelei se va ține seama de următoarele:
Rețeaua de îndesire și ridicare trebuie să se sprijine pe minimum 4 puncte din rețeaua geodezică de sprijin
Punctele de sprijin vor trebui să fie uniform repartizate, atât în interiorul rețelei cât și la marginea acesteia
Toate punctele noi vor fi determinate cu ajutorul a minimum trei vectori
Se va prevedea determinarea punctelor de legătură dublu-staționate în sesiuni diferite
II.2.3. Triangulația
Triangulația reprezintă o metodă de determinare a pozițiilor punctelor de pe suprafața Pământului pe una din suprafețele de referință și de proiecție adoptate.
Aceasta se caracterizează prin aceea că legăturile directe între puncte conduc la forme geometrice simple (triunghiuri și mai rar patrulatere) în care mărimile măsurate sunt unghiurile. Denumirea de triangulație a metodei provine de la aceasta caracteristică.
Rețeaua națională cu puncte de triangulație poartă denumirea de rețea geodezică națională. Rețeaua geodezică este formată din totalitatea punctelor de triangulație de stat. Aceasta este împărțită în rețele de triangulație de diferite ordine, care diferă în primul rând prin lungimea laturilor, figurilor geometrice din care sunt formate Astfel sunt realizate rețelele de triangulație de ordinul I, II, III, IV, V.
Punctele de ordinul I au lungimea medie a laturii cuprinsă între 20-25 km iar lungimea minimă de 10 km. Cele de ordin II au lungimea medie de 13 km iar lungimea minimă de 7 km. Punctele de ordin III au lungimea medie de 8 km iar cea minimă de 5,5 km. Toate cele trei ordine sub formă de rețea de triangulație poartă denumirea de rețea geodezică, iar ca suprafață de referință este utilizată suprafața elipsoidului de referință.
Punctele de ordin IV sunt amplasate la lungimea medie de 4 km și lungimea minimă a laturii de 2 km. Cele de ordin V sunt amplasate la lungimea medie de 2 km și cea minimă tot de 2 km. Aceste două rețele poartă denumirea de rețea de triangulație, și se utilizează ca suprafață de referință suprafața plană.
Rețeaua de triangulație utilizată ca rețea de sprijin este astfel constituită încât să ofere baza de sprijin pentru ridicările de detaliu, motiv pentru care rețeaua de triangulație poate fi îndesită de câte ori este necesar în zona respectivă de interes.
Rețeaua geodezică reprezintă totalitatea punctelor determinate într-un sistem unitar de referință, cuprinzând rețeaua de triangulație – trilaterație.
Rețeaua geodezică conține atât punctele ce fac parte din rețeaua planimetrică cât și cele care fac parte din rețeaua altimetrică a localității.
Sistemul de proiecție pentru localitățile aflate la distanță de cercul de deformație nulă a sistemului de proiecție STEREO 70 este obligatorie adaptarea unui sistem stereografic local.
Triangulația, ca rețea geodezică, a fost folosită la început în cadrul măsurătorilor graduale de geodezie, gravimetrie și astronomice, în scopul determinării formei și dimensiunilor Pământului. Prin urmare ea presupune legarea punctelor component în triunghiuri care, la rândul lor, se reunesc în lanțuri, poligoane cu punct central, patrulatere cu diagonal, sau combinații ale acestora.
II.3.Rețele de ridicare
Rețelele geodezice de ridicare sunt create cu scopul de a asigura un număr necesar de puncte pentru măsurători topografice și cadastrale de detaliu. Ridicarea detaliilor în lucrările topografice se execută pe baza rețelei de ridicare planimetrice și altimetrice.
II.3.1. Rețeaua de ridicare planimetrică
Rețeaua de ridicare a detaliilor planimetrice se execută prin metoda drumuirii efectuate cu stații totale. Pentru punctul de îndesire se definitivează modul de determinare a lor prin radieri.
Pentru acest tip de rețea putem folosi mai multe modele de ridicări, printre care „metoda drumuirii”.
II.3.1.1. Metoda drumuirii
Metoda drumuirii este un procedeu de îndesire a rețelei geodezice în vederea ridicării detaliilor topografice din teren.
Drumuirea din punct de vedere geometric, este o linie frântă care începe și se termină pe puncte din rețeaua de triangulație de ordinele I, II, III, IV, V, sau între puncte ale căror coordonate au fost determinate prin intersecții.
Metoda drumuirii, specifică rețelelor de ridicare, se utilizează în cazul redării unor detalii de formă alungită (culmi, văi cu apa puțină sau seci, instalații de transport, canale, conducte etc.) traseul se desfășoară în lungul acestora, iar stațiile se aleg la schimbările de direcție sau de pantă.
Elementele necesare se măsoară cu un tahimetru de orice fel, o busolă sau chiar un nivelmetru, după importantă detaliului și reliefului terenului. Poziția punctelor în lan se raportează grafic sau se calculează coordonatele x și y; cotele se deduc prin nivelment trigonometric, eventual prin nivelment geometric.
Pentru a ne apropia și mai mult de punctele de detaliu, mărirea numărului punctelor ale căror coordonate le cunoaștem se face cu ajutorul drumuirilor planimetrice. Această metodă constă în aceea că un grup de puncte noi 101, 102, 103… pe care le situăm astfel încât să constituie o linie poligonală, pornind dintr-un punct de coordonate cunoscute și sfârșind într-un alt punct de coordonate cunoscute.
Se măsoară în teren toate unghiurile dintre laturile liniei poligonale, cât și lungimea laturilor acestei linii. Pentru a putea orienta această linie poligonală în cadrul triangulației existente, în punctul de pornire și închidere se mai dă câte o viză spre un punct de coordonate cunoscute P și R care pot fi staționabile sau nestaționabile.
Drumuirea poate fi definită cu o combinare a unor metode polare care sunt puse una la capătul celeilalte.
Drumuirile planimetrice se pot clasifica în funcție de ordinul lor sau după forma traseului.
După ordinul lor, drumuirile sunt : primare și secundare.
În drumuirea primară, atât punctul de pornire cât și cel de închidere sunt puncte de triangulație sau de intersecție.
În drumuirea secundară unul din punctele A și B, sau amândouă sunt puncte de drumuire primară.
După forma traseului, drumuirea poate fi deschisă sau închisă. Drumuirea deschisă constă în aceea că se pornește dintr-un punct de coordonate cunoscute A și ne închidem pe un alt punct de coordonate cunoscute B. În general, atât punctul A cât și B sunt staționabile.
Dacă punctul de pornire al drumuirii se confundă cu punctul de închidere (A ≡ B), avem de-a face cu o drumuire închisă.
Indiferent de ordinul sau forma drumuirii, pe baza elementelor măsurate, unghiuri și laturi, se pot calcula coordonatele punctelor noi 101, 102…
Determinarea punctelor de drumuire nu mai este așa de precisă ca cele de triangulație și intersecție, deoarece la acest caz pe lângă măsurarea unghiurilor dintre laturi, trebuie să măsurăm și toate laturile drumuirii, operație prin care sursele de erori se vor înmulți.
Odată cu determinarea punctelor de drumuire, numărul punctelor din rețeaua de sprijin este suficient pentru ca, sprijinindu-ne pe acestea, dar mai ales pe cele de drumuire, să putem trece la determinarea punctelor de detaliu care sunt marcate în teren prin însăși existența lor.
La efectuarea unei drumuiri trebuie să se respecte o serie de condiții, prevăzute în instrucțiunile în vigoare, dintre care mai importante sunt următoarele:
lungimea drumuirii să nu fie mai mare de 3000 m. Se acceptă depășiri, drumuirea putând ajunge la 4000 m, numai în cazul condițiilor dificile de teren, cu suprafețe inundate sau împădurite. Pentru evitarea unor drumuiri mai lungi decât cele prescrise sunt indicate drumuirile acolate
laturile drumuirilor trebuie să fie cuprinse între 50 m și 300 m, se pot utiliza și lungimi mai mici sau mai mari decât cele indicate, însă numai cu luarea unor măsuri suplimentare privind centrarea vizelor
punctele trebuie astfel alese încât să fie asigurată vizibilitatea punctelor și posibilitatea de măsurare directă a distanțelor. Măsurarea indirectă a distanțelor se poate utiliza în cazul drumuirilor secundare sau terțiare
materializarea punctelor pe teren urmează să se facă prin țăruși de lemn sau borne, în raport cu caracterul punctelor, în extravilan și cu buloane metalice în intravilan.
Drumuirea planimetrică sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute
și laturi cu orientări cunoscute
Se dau coordonatele punctelor vechi: A, B, C,D (XiYi,)
Se cer: coordonatele punctelor noi: 1, 2 (XjYj,)
Drumuirea planimetrică.
Având în vedere ca distantele între punctele de triangulație, fiind mari, nu asigură vizibilitate la toate punctele de detaliu din teren, iar îndesirea rețelei nu este posibilă din considerente economice, se pune problema determinării coordonatelor unor puncte care prin amplasamentul lor să asigure determinarea unor puncte din care să se poată măsura toate detaliile terenului; această tehnică se numește metoda drumuirii. Din punct de vedere geometric, drumuirea este o linie frântă care începe și se termină (se sprijină) pe puncte din rețeaua de triangulație de ordinele I-V, sau între puncte ale căror coordonate au fost determinate prin intersecții. Coordonatele care se determină prin aceasta metoda sunt coordonatele punctelor de frângere.
II.3.1.2. Clasificarea drumuirilor
Clasificarea drumuirilor se poate face după:
felul punctelor intre care se executa drumuirea:
principale, când capetele drumuirii sunt puncte de triangulație sau puncte determinate prin intersecții;
Figura II.6. – Drumuirea sprijinită la capete
secundare, când capetele drumuirii sunt puncte de triangulație ;i puncte din drumuiri principale sau ambele capete sunt puncte din drumuiri principale.
forma traseului :
sprijinită la capete cu orientare inițială și orientare finală.
sprijinită la capete cu orientare inițială.
închisă pe punctul de plecare
drumuirea deschisă sau în vânt este forma de drumuirea cel mai puțin folosită deoarece nu asigură controlul măsurătorilor.
Figura II.7 – Drumuirea închisă și drumuirea în vânt
mărimea unghiurilor de frângere:
întinse, când unghiurile de frângere sunt cuprinse între 180g și 220g .
frânte, când unghiurile de frângere nu sunt cuprinse in intervalul menționat mai sus. Aceasta clasificare este necesară numai la compensarea riguroasă a drumuirilor.
forma pe care o au:
unice, când se desfășoară o singură drumuire sprijinita la capete;
cu punct nodal (figura 6.13), când două sau mai multe drumuiri se intersectează în unul sau mai multe puncte după care fiecare continua traseul său, punctele de întretăiere numindu-se puncte nodale.
Figura II.8 – Drumuirea cu punct nodal.
modul de determinare a lungimii laturilor:
cu laturi măsurate direct, când laturile drumuirii se măsoară cu panglica sau ruleta;
cu laturi măsurate indirect, când laturile se măsoară stadimetric, paralactic sau electonooptic.
modul de determinare a orientărilor laturilor:
cu orientări determinate prin calcul și unghiuri orizontale măsurate în teren;
cu orientări măsurate în teren;
cu orientări magnetice, când determinarea orientărilor se face folosind busola.
II. 3.1.3. Operații preliminare la drumuirile planimetrice
Traseul drumuirilor se stabilește pe planuri la scara 1:5000 sau mai mari, pe care sunt raportate punctele de triangulație din zonă. Funcție de aceste puncte și de suprafața ce trebuie ridicată în plan, se aleg traseele drumuirilor care, daca lungimile laturilor de drumuire sunt măsurate cu ruleta, trebuie sa respecte următoarele condiții:
traseul să fie cat mai aproape de linia dreaptă;
lungimile drumuirilor să nu depășească 3000 m și în cazuri excepționale, când densitatea punctelor de triangulație este mică 4000 m.
lungimea maximă a laturilor să nu fie peste 300 m, iar cea minima sub 50 m.
lungimile laturilor să fie aproximativ egale, iar trecerea de la laturi lungi la laturi scurte sau invers să fie treptată.
Definitivarea traseului, deci a punctelor de stație, se face la teren, în acest scop fiind necesara recunoașterea terenului. La recunoaștere se vor verifica:
integritatea bornelor care marchează punctele de sprijin din rețeaua de triangulație sau drumuiri principale,
poziționarea definitivă a punctelor de stație din drumuirile ce se vor efectua,
verificarea vizibilității efective între punctele consecutive ale drumuirii.
La alegerea poziției definitive a punctelor de stație se va avea în vedere ca acestea să asigure:
aliniamente situate în apropierea detaliilor ce se vor ridica;
marcarea definitivă cu borne sau țăruși martori de dimensiuni mai mari. Punctele astfel marcate se vor mușuroi.
Când drumuirile se executa în localitățti, marcarea se va face cu țăruși metalici sau borne. în timpul măsurătorilor punctele vecine se vor semnaliza astfel ca să fie posibilă materializarea direcțiilor din a căror diferență să se poată determina unghiurile orizontale între laturile de drumuire ce converg într-un punct. Direcțiile verticale se vor determina măsurând înălțimea 'i' a instrumentului, iar prin efectuarea citirilor verticale la aceasta înălțime, cu unghiurile verticale sau zenitale se va trece la calculul corecției de reducere a distanțelor la orizont.
II.3.1.4. Operații de teren la drumuiri
Măsurarea laturilor drumuirii. Lungimea laturilor drumuirii se poate determina fie prin măsurare directă, fie prin măsurare indirectă. Măsurarea directă se executa cu panglici sau rulete, etalonate în prealabil și care nu prezintă rupturi reparate sau porțiuni lipsă. Indiferent de modul de măsurare al distanțelor, determinările se vor face atât în sensul dus cat și în sensul întors. În cazul măsurării directe a distanțelor, la prelucrarea ulterioară se va folosi media celor două determinări, după ce fiecărei valori măsurate i-au fost aplicate corecțiile pentru lungimile măsurate direct. Toleranța admisă între cele două determinări, dacă lucrarea se executa în teren plan cu pantă până la 5g , va fi dată de relația:
pentru extravilan, sau:
pentru intravilan.
Dacă ecartul Dl £ T, se vor folosi la calcule lungimile medii rezultate din cele 2 determinări:
Măsurarea unghiurilor de pantă. Deoarece unghiul de pantă se măsoară în ambele capete ale laturii de drumuire, pentru calculele ulterioare se va folosi media lor, adică:
Măsurarea unghiurilor orizontale. Indiferent de tipul drumuirii, se vor măsura în doua poziții ale lunetei toate unghiurile între laturile de drumuire, precum și, acolo unde este cazul, unghiurile dintre laturile ce constituie orientările de plecare și închidere și laturile de drumuire.
Fig.II.9. – Reducerea distantelor și calculul diferenței de nivel
Se va folosi în calculele ulterioare valoarea medie, adică:
II.3.1.5. Calcule și compensări la drumuiri
Etapa include : calculul distantelor orizontale si a diferentelor de nivel între punctele drumuirii planimetrice:
calculul orientărilor între punctele de coordonate cunoscute cu relațiile:
din care rezultă valorile orientărilor între puncte de coordonate cunoscute, adică orientarea de plecare și cea de închidere. Fiind valori calculate din coordonate, acestea vor fi considerate în etapa de compensare, valori juste, neafectate de erori.
Fig.II.10- Drumuirea planimetrică: calculul și compensarea orientărilor
Calculul orientărilor provizorii ale laturilor de drumuire cu ajutorul
unghiurilor bi măsurate.
Până la această etapă însă vom constata ca raportul între orientarea directă qij și cea inversă qji este dat de relația:
la care se ajunge prelungind direcția “ij” dincolo de punctul j. Cum qji este definită ca unghiul format de direcția nordului cu direcția de măsurat, ea se compune din orientarea directa qij la care se adaugă 200g., se pot scrie următoarele relații:
Dar qCD rezultă și din relațiile sub forma unei valori juste, rezultate din calcul, în timp ce valoarea obținută din relațiile, fiind obținută cu ajutorul unghiurilor măsurate, va fi afectata de erori. Se poate calcula eroarea pe orientări, ca diferență între cele două valori:
Daca valoarea calculată este mai mică decât toleranța
unde 'p' este precizia dispozitivului de citire al teodolitului și 'n' numărul de stații de teodolit, atunci, se poate calcula corecția unitară pentru orientări, cu relația:
unde n = 5 stații (A, 101, 102, 103, C)
Calculul orientărilor compensate se face pornind de la orientările calculate cu relațiile la care se aplică corecția pentru orientări, cq:
Egalitatea între orientarea calculată din coordonate și cea transmisă cu ajutorul unghiurilor de frângere, egalitate exprimată în ultima condiție din ecuațiile constituie un control al corectitudinii calculelor.
Cu valorile compensate ale orientărilor, așa cum rezultă din relatiile, se trece la calculul și compensarea creșterilor de coordonate. Expresiile creșterilor de coordonate sunt de forma:
Valorile de mai sus sunt valori eronate provenind din măsurători; valoarea justă corespunzătoare se calculează din diferența coordonatelor. În acest fel se poate ajunge la valoarea erorii pe x, y, respectiv h și implicit la valoarea corecției:
Calculul si compensarea creșterilor de coordonate
Dacă valorile creșterilor de coordonate calculate se înscriu în toleranța dată de relația:
se vor calcula corecțiile unitare cu relațiile:
Prin aplicarea corecțiilor în relațiile, se ajunge la creșterile de coordonate compensate:
Pentru control se va verifica respectarea egalității între suma cantităților corectate cu valorile omoloage determinate din coordonate. Calculul coordonatelor absolute se face cu relații de forma:
II.3.2. Rețeaua de ridicare altimetrică
Rețelele de nivelment constituie baza ridicărilor altimetrice de detaliu, respectiv a determinării cotelor punctelor caracteristice necesare reprezentării reliefului de suprafață prin curbe de nivel sau plan cotat și pe anumite direcții prin profile.
În cazul nivelmentului, rețeaua de sprijin se raportează la suprafețe de nivel zero. În cazul României nivelul zero este nivelul Mării Negre, care a fost măsurat la Constanța timp îndelungat cu ajutorul unui maregraf și al unui maremetru.
Problema esențială a nivelmentului este aceea de a determina diferența de nivel dintre două puncte ale terenului. Astfel, dacă se cunoaște cota unuia dintre cele două puncte, cota celuilalt punct va fi egală cu cota primului punct, la care se adaugă diferența de nivel cu semnul ei.
II.3.2.1 Nivelmentul Geometric
Este cunoscut și sub denumirea de nivelmentul vizelor orizontale. Funcție de poziția instrumentului de nivelment fata de mirele de nivelment, se disting nivelmentul geometric de mijloc si nivelmentul geometric de capăt. Indiferent de tip, nivelmentul geometric se executa cu instrumentele de nivel 737x2311h ment numite nivele și cu mire centimetrice sau de invar (pentru determinări precise).
II.3.2.2 Nivelmentul geometric de mijloc
Pentru determinarea diferenței de nivel între două puncte sau pentru determinarea cotei unui punct când se cunoaște cota unui alt punct aflat în apropiere, se poate amplasa pe fiecare din cele două puncte câte o miră, iar aproximativ (în limita a 2-3m diferență) la mijlocul distanței, fără a fi obligatoriu să fie și pe aliniamentul format de cele două puncte, se amplasează o nivelă. Prin citirile efectuate pe cele doua mire se pot determina mărimile descrise mai sus.
Distanța între aparat și una din mire se numește portee, în timp ce distanța între mire se numește niveleu. Din figură se vede ca HA si HB sunt cotele celor doua puncte, dintre ele numai prima fiind cunoscută. Pe mire se fac citirile a si b. Daca notăm cu dhAB diferența de nivel între A și B, rezulta ca:
Spunem ca diferența de nivel este totdeauna diferența între citirea înapoi și cea înainte. Într-adevăr, dacă terenul ar avea pantă, datele problemei fiind aceleași, diferența de nivel ar fi negativă, lucru ce se obține făcând diferența "a-b" a citirilor pe mira.
Fig.II.11- Principiul nivelmentului geometric de mijloc
Considerând acum cunoscută cota punctului A, cota HB a punctului B va fi :
în care definim altitudinea planului de vizare ca fiind distanța pe verticală între suprafața de nivel zero si axa de vizare a instrumentului de nivelment:
de unde rezultă că:
Relația devine utilă atunci când dintr-o stație se impune calculul cotelor mai multor puncte.
II.3.2.3. Nivelmentul Trigonometric
Deoarece se efectuează cu ajutorul unui teodolit, se mai numește și nivelment cu vize înclinate. Dupa directia vizei, se disting nivelmentul trigonometric cu vize ascendente, când punctul ce se va determina este situat deasupra liniei orizontului și nivelmentul trigonometric cu vize descendente, când punctul este situat sub linia orizontului. Principial, diferența de nivel se calculează funcție de unghiul de panta sau unghiul zenital și distanța orizontală.
II.3.2.3.1. Nivelmentul trigonometric cu vize ascendente
Pentru determinarea diferenței de nivel si a cotei unui punct, se instalează un teodolit în punctul A. Instrumentul are înălțimea "i" si vizează un semnal instalat în punctul B cu înălțimea "s".
Considerând cunoscuta distanta DAB, se poate calcula cota punctului B din figură observând ca:
de unde rezultă:
dar, mai rezultă din figura și expresia diferenței de nivel:
dhAB + s = i + D.tga
dhAB = D.tga + i – s
Fig.II.12. – Nivelment trigonometric cu vize ascendente
Daca se tine cont ca relația între unghiul de panta a și unghiul zenital z este:
a + z = 100g
putem sa exprimăm relațiile funcție de unghiul zenital z:
HB = HA + D.ctg z + i – s
respectiv:
dhAB = D.ctg z + i – s
II.3.2.3.2. Nivelmentul Trigonometric cu vize descendente
Dacă punctul B este situat sub linia orizontului ce trece prin punctul A, problema se rezolvă, conform figurii:
Fig.II.13. – Nivelment trigonometric cu vize descendente
Astfel:
și rezulta expresia pentru HB:
Diferența de nivel se determină din la egalitatea:
unde valoarea lui HB se înlocuiește cu relația:
Relațiile de calcul pentru diferența de nivel și cota punctului, așa cum sunt prezentate mai sus, sunt valabile numai în cazul în care distanța orizontală D este mai mică de 500m. Dacă această valoare este mai mare, atunci intervine o corecție datorată sfericității și refracției atmosferice, ce are expresia:
în care:
– k este coeficientul de refracție atmosferică (k=0,13 pentru teritoriul României),
– R este raza medie a pământului (R = 6379 km)
Aceasta corecție este totdeauna pozitivă și se adaugă la diferența de nivel.
II.4. Operații Topografice
II.4.1. Lucrări de teren
Stația totală permite măsurarea și trecerea în memorie din aceeași staționare, a tuturor elementelor geometrice ale unei drumuiri 3D, respectiv a unghiurilor orizontale, verticale, a distanțelor precum și a prismei care, după cum s-a arătat, împreună cu coordonatele punctelor de capăt, pot conduce la calculul stațiilor de drumuire.
Echipamentul necesar cuprinde stația totală, cu bateria încorporată și rezerva încărcată complet, firul cu plumb, trepied, o pereche de stații pentru comunicarea la distanță, inventarul de coordonate ale punctelor cunoscute, mapa pentru schițe și înscrieri. Formația de lucru este condusă de operatorul coordonator al lucrărilor, care lucrează la aparat, secretar, care întocmește schița și două ajutoare, purtători ai prismelor, bine instruiți și conștiincioși, care cunosc tehnologia măsurătorilor și procedează ca atare fără multe comenzi suplimentare. Toți trebuie să poarte echipament de protecția muncii respectiv verde reflectorizant, în special în cazul ridicărilor din apropierea drumurilor.
Instalarea aparatului în stație se realizează conform normelor cunoscute, la o înălțime convenabilă. Centrarea pe punctul matematic se face cu atenție deosebită, folosind, în final, dispozitivul (firul) optic sau firul laser de centrare, în special în cazul laturilor scurte și la începutul drumuirii, când erorile de măsurare a unghiurilor orizontale devin periculoase.
Calarea trebuie asigurată prin trecerea în cele trei poziții, o eventuală dereglare în timpul lucrului, din cauza insuficientei stabilități, provocată de un teren nisipos, în special teren cu zăpadă, este semnalată de compensatorul aparatului, care devine operațional doar după refacerea calării.
Înălțimea stației totale se măsoară cu ruleta, de la punctul matematic până la axul secundar, iar a prismei se introduce pe baston cu ajutorul gradațiilor centimetrice proprii la o valoare nominală, care se schimbă la nevoie.
Operațiile preliminare de măsurare, respectiv inițializarea cercului orizontal și vertical și introducerea în memorie a datelor necesare, specifice tipului de drumuire și programului de lucru ales, se realizează conform cărții tehnice a aparatului.
Măsurătorile propriu-zise, în cazul unei rețele simple, de drumuire 3D încadrată sau închisă, se execută conform normelor generale, cunoscute. Unele diferențieri de operare sunt în funcție doar de oportunitățile oferite de programele și meniurile încorporate în memoria lui, specifice fiecărei firme constructoare.
Considerând instrumentul instalat în stație și operațiile preliminare efectuate, culegerea datelor drumuirii se poate executa în două moduri :
1. Cu programul de măsurare, structurat ca la drumuirea clasică, dar bazat pe „citirea” automată a elementelor drumuirii, care se înregistrează în memorie. Succesiunea operațiilor din punctul de plecare presupune:
– alegerea meniului de măsurare, cu setările corespunzătoare, vizarea semnalului sau a prismei reflectoare din C și declanșarea comenzilor pentru măsurare, afișare și transfer în memorie a citirilor de la limb și eclimetru
– introducerea în memorie a înălțimii aparatului hi și a prismei hp aceeași pentru ambele ajutoare de lucru, de o valoare prestabilită, spre exemplu 1,50 m sau 1,70 m, vizarea acesteia din punctul 1 al drumuirii și activarea comenzii de măsurare
Elementele geometrice măsurate (unghiurile verticale, cel orizontal și distanța) sunt afișate în totalitate sau în parte și toate transferate în memorie. Operațiile se repetă în punctele următoare ale drumuirii, încheindu-se în stația B cu viza spre un punct cunoscut D.
2. Cu programul coordonate, mult mai productiv și cu posibilitatea de verificare integrală a măsurătorilor, presupune spre exemplu:
– orientarea pe direcția de referință AC prin activarea programului de coordonate și a modului de stație cunoscută și introducerea coordonatelor punctelor de capăt (A, C), vizarea cu firul vertical a semnalului din C și declanșarea înregistrărilor
– trecerea pe programul „polare”, înregistrarea înălțimii aparatului hi și a prismei hp și vizarea prismei instalată în punctul 1.
– efectuarea măsurătorilor prin declanșarea comenzii corespunzătoare
-afișarea în timp real a coordonatelor Xj, Yj, Zj calculate ca pentru un punct radiat și trecerea lor în memorie
– în stația 1 orientarea înapoi se face pe baza coordonatelor punctelor A, rechemate din memorie, după care, prin vizarea spre prisma din punctul 2, se obțin direct coordonatele spațiale x2, y2, z2
– ultima viză dusă din punctul n spre cel cunoscut de închidere B, oferă coordonatele acestuia care se compară pentru control, cu cele cunoscute.
În cazul unei drumuiri închise pe punctul de plecare, caz întâlnit uneori în practică la ridicări pe suprafețe mici, măsurătorile se execută în mod similar plecând din stația A cu viză de orientare pe punctul D îndepărtat și semnalizat sau pe care se instalează prisma. Pentru siguranță pe traseu se va mai folosi o viză de orientare către un punct cunoscut spre exemplu E, de câte ori este posibil , în scopul de a evita o eventuală rotire a drumuirii punctului de plecare.
Lucrările se încheie cu ultima viza din punctul n spre A când, în cazul folosirii programului de coordonate polare, ar trebui să se citească valorile xa, ya, za, de plecare, cu diferențe tolerabile, care nu pot depăși 2-3 cm pe un traseu de 1 km.
Important de reținut este că măsurătorile se execută în maniere și opțiuni diferite, în funcție de modelul stației totale și conform cărților tehnice respective, care conduc, pe căi mai scurte sau mai lungi, la aceleași rezultate respectiv la coordonatele spațiale xi, yi, zi ale vârfurilor drumuirii.
II.4.2. Lucrări de birou
Obiectivul de bază al procesării datelor achiziționate pe teren îl constituie calculul coordonatelor spațiale x, y, z, uneori numai plane x, y sau al cotelor pentru toate punctele urmărite, obiectiv corespunzător unei ridicări numerice, obligatorie prin lege. Se înțelege că determinările trebuie să se facă prin metode și mijloace corespunzătoare gradului de precizie al măsurătorilor stabilit la proiectarea lucrărilor, spre a nu afecta calitatea de ansamblu a ridicării.
Procedeele de prelucrare a datelor, disponibile în prezent, ar putea fi grupate în două categorii:
– clasic, folosind calculatoare de buzunar sau de birou, eventual tabele sau nomograme, ce s-au dovedit a fi greoaie, puțin eficiente și au ajuns să fie practic abandonate
– modern, ca sisteme computerizate de procesare, folosind soft-uri corespunzătoare, specializate, utilizate azi în exclusivitate.
Etapele de lucru sunt cunoscute din cadrul metodelor prezentate anterior, implicit verificările necesare de asigurare a preciziei prin respectarea toleranțelor din caietul de sarcini.
Considerând că datele din teren au fost culese, procesarea lor automată presupune parcurgerea mai multor faze distincte:
1) Lucrări pregătitoare privind aducerea sistemului de programe spre a fi apt să recepționeze și să prelucreze datele, ceea ce presupune:
– introducerea informațiilor privind identificarea proiectului (denumire, executant, instituție, dată) și a unităților de măsură ale mărimilor înregistrate în teren
– implementarea sistemului de proiecție. În lipsa Proiecției Stereografice 1970, ea poate fi configurată prin parametrii individuali, ca un soft adecvat.
2) Transferul datelor achiziționate cu aparate electronice prin măsurători standard de unghiuri și distanțe sau a coordonatelor obținute pe bază de programe incorporate în aparat. Importul acestor date se realizează automat în cazul stațiilor totale, GPS sau nivelmetre electronice și manual la instrumente clasice.
3) Prelucrarea propriu-zisă a datelor folosind o procesare computerizată ale cărei module permit efectuarea calculelor frecvent cerute de ridicarea topografică, respectiv:
– editarea datelor și corectarea eventualelor greșeli strecurate la importața lor
– calculul rețelelor de sprijin și de ridicare indiferent de natura lor
– compensarea în funcție de importanța punctelor și precizia urmărită. Erorile se pot repartiza empiric, egal pentru unghiuri și proporțional cu distanța, sau apelând la metode semiriguroase și chiar prin cele mai mici pătrate, care furnizează cele mai probabile valori
– calculul punctelor de detaliu obținute în marea lor majoritate prin radieri, dar și prin intersecții, ca puncte pe segment.
Mai reținem că modulele sistemului computerizat efectuează la comandă aceste operații, în funcție de procedeul adoptat pe teren, eventual cu unele intervenții ale operatorului. Spre exemplu pe drumuire cu radieri măsurată prin aceeași staționare sau ca lucrări succesive, poate fi calculată în bloc sau pe etape corespunzătoare folosind soft-uri adecvate.
4) Edificarea punctelor presupune ca fiecăruia să i se atribuie cel puțin două calificative pentru identificarea și localizarea lui:
– numărul punctului ca valoarea unică, alfabetică, numerică sau alfanumerică, acordată în mod diferențiat pentru stațiile de drumuire și punctele radiate
– codul punctului exprimat alfanumeric, ce oferă informații calitative asupra acestuia și care poate fi inclus alături de altele într-un layer (strat). Efectiv codul are un nume, un anumit tip de implementare (liber, punct, linie) corespunzător detaliului topografic și un atribut de informație suplimentară asupra punctului. Suplimentar softul poate să conțină o descriere a codului și/sau o apelare rapidă prin asocierea unui număr între 00 și 99.
Operația în ansamblu se realizează efectiv pe teren în cadrul măsurătorilor topografice și se înregistrează ca atare atât pe schița de câmp, cât și în memoria stației totale. Numai pe această bază se poate trece la raportarea planului prin legarea în desen, respectiv unirea punctelor ce definesc același detaliu, indiferent dacă operația se face automat sau printr-o procesare interactivă, cu participarea parțială a operatorului.
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ
Publicitatea imobiliară este un principiu juridic care se aduce la cunoștința terților, persoane fizice sau juridice situația de drept și de fapt a unui imobil dintr-o localitate.
Publicitatea imobiliară se îndeplinește pe tot teritoriul țării.
Măsurătorile topografice au scopul de a determina în spațiu și a reprezenta grafic și numeric poziția, mărimea și particularitățile naturale sau constructive ale detaliilor și a complexelor de obiecte de pe suprafața terestră, precum și relieful acestei suprafețe.
Forma, mărimea și particularitățile naturale ale obiectelor de pe suprafața terestră se reprezintă prin conturarea limitelor și semne convenționale, iar relieful terenului prin curbe de nivel, cote și semne convenționale.
Scopul acestui studiu îl constituie întocmirea documentației tehnice în vederea identificării, stabilirii și evaluării imobilului și înregistrarea beneficiarilor ca titulari de drept asupra bunului imobil, respectându-se condițiile tehnice de execuție și recepție a lucrărilor geodezice și topografice.
Imobilul este situat pe teritoriul administrativ al Municipiului Beiuș, în intravilanul localității Beiuș, situată pe strada Postata Cermai, identificat prin numărul topografic 1158/3.
Lucrările s-au desfășurat în două etape. Etapa lucrărilor de teren, a avut ca obiectiv ridicarea detaliilor topografice a imobilului sus-menționat. Etapa lucrărilor de birou, a fost efectuată pentru realizarea documentației cadastrale, în vederea înscrierii în cartea funciară.
III.1. Localizarea geografică
Orașul Beiuș este situat în partea de vest a României, în județul Bihor, la aproximativ 60 km sud-est de municipiul Oradea.
La N-V se mărginește cu comuna Pocola, la N-E cu comuna Curățele, la S-E cu comuna Drăgănești, la S-V cu comuna Finiș.
Drumul Național DN 76, este cel mai important din oraș, face legătura cu municipiul Oradea.
În prezent populația orașului este de aproximativ 10.000 de locuitori.
Fig. III.1. – Localizare oraș Beiuș (sursa: Google Maps)
Fig. III.2. – Localizare oraș Beiuș, Postata Cerma
III.2. Metode de ridicare topografică a detaliilor. Aparatura folosită.
Softuri de prelucrare a datelor
Ridicările geotopografice, oficializate prin lege ca ridicări numerice, urmăresc întocmirea de planuri digitale pe baza unor măsurători specifice de unghiuri și distanțe apelând la o logistică diversificată, ce cuprinde instrumente, calculatoare și soft-uri corespunzătoare.
Instrumentele geo-topografice propriu zise existente, folosite în prezent și la noi, pot fi grupate după natura elementelor geometrice măsurate, după caracteristicile constructive inclusiv gradul de automatism și, în cadrul acestora, după precizia asigurată.
III.2.1. Metode de ridicare topografică a detaliilor
Ridicarea topografică a detaliilor, se realizează pentru întocmirea planurilor și hărților cadastrale. Ținând seama de cerințele beneficicarului, în funcție de legislația în vigoare, legate de: scara planurilor sau a hărților, preciziile de întocmire, sau de aparatura de care dispune executantul, există mai multe metode:
– tehnologia GPS
– metoda teledetecției
– scanarea și digitizarea
– utilizarea stațiilor totale (cazul nostru)
GPS-ul reprezintă un sistem de determinare a poziției, care se bazează pe distanța măsurată cu ajutorul sateliților. Distanțele se determină pe baza timpului de propagare a undelor radio. Prin intermediul acestei tehnologii, coordonatele X și Y ale punctelor de interes, sunt date în sistemul de proiecție WGS 1984. Legislația în vigoare din țara noastră, prevede ca pentru lucrările de cadastru, coordonatele punctelor să fie în sistemul de proiecție Stereo 1970. De aceea se impune transcalculul de coordonate pentru punctele GPS.
Scanarea și digitizarea, se folosește pentru transformarea în imagini digitale a materialului cartografic existent în format analogic.
Metoda teledetecției se realizează cu ajutorul unui avion de aerogotografiere, dotat cu senzori video. Avionul efectuează zboruri în zona de interes și preia informațiile sub formă de imagini fotografice digitale.
În cazul în care se utilizează stația totală,ridicarea se face prin metoda drumuirii cu radieri. Folosirea tehnologiei stației totale, în cadrul lucrării de față, a avut un rol important și anume acela de a culege date inițiale asupra unor elemente din teren, elemente care definesc configurația terenului și pe care se situează imobilul studiat. Eficiența tehnologiei constă în faptul că măsurătorile efectuate au un randament crescut în cazul ridicării planimetrice și altimetrice a punctelor de detaliu, când densitatea acestora este ridicată și când alte tehnologii nu pot fi folosite.
Aparatul folosit pentru măsurarea elementelor drumuirii și ridicarea detaliilor este stația totală Leica TC 407.
Fig. III.3. – Stație totală Leica TCR 407
Fig. III.4. – Stație totală Leica TCR 407 – imagine din teren
Principiul de funcționare este următorul: operatorul vizează prisma, iar semnalul reflectat se întoarce înapoi la aparat. Modul DR (DirectReflex), permite măsurători fără a mai fi necesară prisma, dar pe distanțe scurte (aproximativ 100m).
Datele preluate, sunt stocate în memoria internă, care dispune de un spațiu generos, ceea ce permite preluarea unui număr cât mai mare de detalii. Transferul datelor în vederea prelucrărilor pe calculator, se realizează prin intermediul unui cablu USB.
La măsurarea imobilului și aducerea coordonatelor punctelor caracteristice ale acestuia în sistemul de proiecție Stereografic 1970.
Pentru o mai bună organizare a activității și în măsura în care aparatul permite, se pot stoca datele în coduri. Pentru evitarea unor complicații ce ar putea apărea, se recomandă ridicarea detaliilor înregistrate în același cod, iar apoi să se treacă la altul. Pentru ridicarea punctelor de detaliu definitorii pentru conturul imobilului, se va începe dintr-un punct, parcurgând conturul în sens orar, până se ajunge înapoi la punctul inițial.
După terminarea lucrărilor de teren, se trece la cea de-a doua fază, respectiv lucrările de birou. Datele stocate în memoria stației totale, se transferă pe un calculator, prin intermediul unui cablu USB și se prelucrează cu ajutorul aplicațiilor softwarw specifice cum ar fi TOPOSYS și AUTOCAD.
În programul TOPOSYS avem posibilitatea prelucrării datelor planimetrice cât și a celor de nivelment.
Studiul nostru, vizează lucrările de planimetrie. Fișierele care se vor importa cuprind:
– coordonatele fixe ale punctelor cunoscute
– măsurătorile efectuate în teren
Coordonatele fixe vor fi de forma unui fișier și conțin:
– numărul punctului
– coordonatele X și Y ale punctelor cunoscute, în sistem Stereo 70
– codul sau identificatorul
– descrierea suplimentară (după caz).
Fișierul de măsurători, va fi tot în format text, unde avem:
– numărul stației
– numărul punctului vizat
– distanța
– direcția orizontală
– unghiul zenital
– înălțimea semnalului
– codul sau identificatorul
Calculul se realizează succesiv, astfel:
– se creează o lucrare nouă
– se importă coordonatele fixe
– se importă măsurătorile
– cu ajutorul opțiuni CALCULE, se alege metoda drumuirii
– după finalizarea compensărilor vom exporta fișierul sub formă de punct ASCII cu opțiunea: EXPORT/ASCII/PUNCTE, care se salvează cu extensia recunoscută de programul de prelucrare grafică AUTOCAD.
Software-ul AUTOCAD, face parte din familia programelor de prelucare grafică de tip CAD (Computer Aided Design sau Proiectare Asistată de Calculator).
În urma prelucrării datelor preluate din teren, s-a realizat transformarea lor în fișier dxf, în vederea prelucrării lor cu o aplicație de tip CAD. Principalul avantaj, îl constituie interfața, care este intuitivă și foarte accesibilă, mai ales pentru utilizatorii obișnuiți să lucreze cu alte software-uri.
În funcție de preferințele utilizatorului, se pot afișa și alte bare cum ar fi bara de desenare. Spațiul de lucru este unul infinit, dar poate fi setat la dimensiunile dorite: de exemplu L = 420 mm; l = 296mm pentru format A3. Aici vom importa coordonatele prelucrate anterior în TOPOSYS, și vom reproduce cu fidelitate, imaginea imobilului măsurat. Principial, imaginea imobilului, va fi afișată ca și o formă geometrică regulată.
Pentru generarea datelor grafice, a fost folosită funcția de import din formatul utilizat.
Folosind funcțiile specializate care fiind creare, căutare, selectare și modificarea punctelor, liniilor, curbelor, textelor și simbolurilor s-au obținut datele grafice a zonei studiate.
Din aceste date anterior prelucrate s-a realizat planul de amplasament și delimitare, de încadrare în zonă.
Dosarul documentației cadastrale va cuprinde:
– ANEXA 1 – CERERE DE SOLICITARE DE INFORMAȚII
– ANEXA 2 – CERERE DE RECEPȚIE ȘI ÎNSCRIERE
– DECLARAȚIE
– TABEL DE MIȘCARE PARCELARĂ
– ADEVERINȚĂ ELIBERATĂ DE PRIMĂRIE
– CERTIFICAT FISCAL CU VALOAREA DE IMPOZITARE
– TITLUL DE PROPRIETATE
– COPIE DUPĂ CARTEA DE IDENTITATE
– EXTRAS DE CARTE FUNCIARĂ PENTRU INFORMARE
– PLAN DE AMPLASAMENT ȘI DELIMITARE
– DOCUMENTAȚIE CADASTRALĂ
– PLAN DE ÎNCADRARE ÎN ZONĂ
– MEMORIU TEHNIC
– CHITANȚA ELIBERATĂ DE BCPI
Pe lângă elementele analogice, dosarul va conține și câteva elemente digitale:
– lucrarea realizată în format AUTOCAD
– fișierul CP al lucrării AUTOCAD
III.2.2. Prezentarea programului Generare CP
În procesul de întocmire al documentațiilor pentru lucrări de specialitate în domeniul cadastrului este nevoie de obținerea unor fișiere standard pentru stocarea informațiilor din fișa corpului de proprietate și pentru stocarea coordonatelor pe conturul acestuia.
Modulele aplicației de față facilitează obținerea acestor fișiere într-un format standard, care să permită încărcarea și validarea lor de către inspectorii Oficiilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Modulul pentru obținerea fișierului care conține coordonatele pe contur și datele din fișa corpului de proprietate se numește GenerareCP.exe și este descris în cele ce urmează.
Aplicația GenerareCP.msi este destinată persoanelor fizice/juridice autorizate să execute lucrări de specialitate în domeniul cadastrului pe teritoriul României.
Aceste fișiere obținute prin intermediul aplicației de față trebuiesc predate la Oficiile de Cadastru și Publicitate Imobiliară odată cu documentația cadastrală propriu-zisă.
Acest program, constituie un element de noutate în domeniu. Deoarece permite relaționarea elementelor grafice și textuale programul Generare CP, a fost implementat în scopul introducerii lucrărilor cadastrale, în sistemul E-TERRA, iar ulterior să poată fi introduse în sistemul unic european, INSPIRE, conform directivei cu același nume, emisă de Parlamentul European.
III.3. Raport de evaluare
III.3.1 Identificarea clientului și a bunului supus evaluării
Poze imobil din etapa lucrărilor de teren – limite, borne etc.
Fig. III.5. – Vedere înspre partea din față a imobilului
Fig. III.6. – Vedere din față din partea dreaptă
Fig. III.7. – Vedere din partea dreapta din față dinspre drum
Fig. III.8. – Vedere din partea stângă spate
Fig. III.9. – Vedere dinspre curte spate
Fig. III.10. – Vedere din curte
Fig. III.11. – Vedere înspre curte
Fig. III. 12. – Vedere din față din drum
Evaluarea terenurilor din intravilan
Pentru evaluarea acestor terenuri se pleacă de la o valoare de bază VB care se stabilește diferit în funcție de categoria localității și zona căreia îi aparțin în localitatea respectivă.
VB se caracterizează cu coeficientul de aducere la zi, comunicat de Comisia Națională de Statistică, al indicelui de inflații.
Valoarea obținută se va corecta, coeficienții de individualizare ai terenului.
Clasificarea localităților în funcție de categorie va fi:
Tabel III.1. – Clasificarea localităților în funcție de categorie
Clasificarea pe zone a localităților:
zonă ultracentrală (comercială de obicei)
zonă centrală
zonă de mijloc
zonă periferică
zonă în afara localității
Zonele se stabilesc de către consiliile locale pentru fiecare UAT acestea stabilind și zonele protejate sau defavorizate. Pentru localitățile mici clasificarea și coeficienții de corecții sunt.
Formula de calcul pentru terenurile intravilane este:
Vt = Vb * K * (1+N) * M * Gs * H * Go * Cr * U * Z
Unde:
Vt – valoare de bază
K – coeficient de corecție în funcție de indicele de inflație
1+N – coeficient de individualizare al terenului compus din:
categoria localității
funcțiile economico- sociale
poziția terenului față de localitate
dotarea sanitară
alimentare
canalizare
rețea de energie electrică
energie termică
telefonie
caracteristici geotehnice
restricții de folosire teren
poluare
raportul între fațadă și adâncimea terenului
poziția față de căile de transport
M – coeficient privind mărimea terenului construibil din toată suprafața
Gs – coeficient privind gradul seismic al zonei
H – coeficient privind regimul de înălțime permis
G0 – coeficient privind gradul de ocupare
Cr – coeficient de respingere din diferite cauze:
– procese în curs
– lipsa actelor de proprietate
U – coeficient în funcție de utilizarea terenului
Z – zone protejate și zone defavorizate
În funcție de caracteristicile terenului numărul criteriilor de evaluare poate fi mărit sau micșorat.
Metoda comparațiilor directe
Metoda comparațiilor directe utilizează analiza comparativă prin care estimarea valorii de piață se face prin analizarea pieței pentru a găsi proprietăți similare care au fost tranzacționate recent și la care se cunosc prețurile de tranzacționare.
Analiza comparativă ia în considerare asemănările și diferențele între proprietăți, motivația cumpărătorilor și vânzătorilor, condițiile de finanțare, situația pieței la momentul vânzării, dimensiunile proprietății, amplasamentul, caracteristicile fizice și economice, dotările.
Pentru aplicarea metodei comparațiilor s-a pornit de la informațiile deținute referitor la prețurile de tranzacționare ale unor proprietăți similare din punct de vedere constructiv și al amplasamentului, tranzacționate în perioade de timp relativ apropiate de data evaluării, respectiv mai-iunie 2014.
Calculul de Evaluare
Evaluarea terenului în cauză se face cu ajutorul metodei „comparației prin bonitare”. Algoritmul pleacă de la un preț de barem „Vb” (valoarea de bază a terenului), care este corectat pe baza unor elemente de comparație (bonități).
Se utilizează metodologia stabilită de CET din România și agreată de ANEVAR pe baza prevederilor aprobate de MEF nr.2665/28.02.1992 și MLPAT cu nr.31/1C/28.02.1992, precum și metodele de ajustare calculate pe baza HG nr. 412/1992 pentru factorii de individualizare a terenurilor.
Pentru determinarea valorii unitare a terenului evaluat, se utilizează următoarea relație de calcul:
Vt = Vb * k * ( A + B + F + T + E + G + R + P + S ) * M * Go * Cr * U * Z
unde:
Vb – valoarea de bază a terenului, determinată în funcție de importanța localității (sat, comună, oraș mic) la data apariției Hotărârii nr. 207/29.09.2005 a Consiliului General al municipiului București:
^ sat 3,65 lei RON/mp
^ comună 5,50 lei RON/mp
^ comune limitrofe orașelor, cu o 7,30 lei RON/mp
populație mai mare de 50 mii
locuitori și stațiunilor balneare,
precum și cele amplasate în
imediata vecinătate a căilor de
acces rutier de nivel european
^ oraș mic 9,15 lei RON/mp
K – coeficient de actualizare a valorii de bază, în funcție de variația cursului de schimb interbancar, comunicat de BNR:
K = 4,3944 : 3,5084 = 1,253
A – categoria localității:
sat 0,1
comună 0,2
oraș mic 0,4
stațiuni turistice mici și zone cu 1,5
potențial turistic balnear
B – poziția terenului față de localitate:
în exteriorul localității 0,0
în zona periferică 0,5
în zona mediană 0,8
în zona centrală 1,0
în zone construibile, extravilane, între 1,2
localități, pe artere cu trafic intens (exemplu.
moteluri, restaurante, stații de benzină
ateliere de intervenții izolate, etc.)
C – funcțiile economico-sociale ale localității:
activitate agricolă 0,5
la fel și cu funcția economică limitată 0,8
în mica industrie și servicii
activitate complexă cu accent pe 1,0
industrie și prestări servicii
D – poziția terenului față de căile de transport (coeficienții sunt cumulativi )
– Tr – rutiere (adiacente) 0,2
– Tc – rutiere, cu transport în comun 0,3
(până la 2 km)
– Tf – feroviare (până la 2 km față de stație) 0,3
– Ti – fluviale (până la 5 km de port) 0,5
– Tm – maritime (până la 10 km de port) 0,5
E – echiparea tehnico-edilitară, a zonei în care se află terenul, rețele la distanță de:
– la gard dist < 500m
– Ea – rețele de alimentare cu apă 0,30 – 0,15
– Ec – rețele de canalizare 0,15 – 0,10
– Ee – rețele de energie electrică 0,30 – 0,15
– Eg – gaze naturale 0,50 – 0,25
– Et – energie termică 0,50 – 0,25
– Etf – telefonie 0,20 – 0,20
F – caracteristici geotehnice defavorabile:
cu dificultăți de fundare 0,2
inundabile 0,4
alunecări de teren 0,7
G – restricții de folosire teren:
neconstruibil 0,4
construibil cu restricții (0,1 – 0,3)
H – poluat cu reziduuri; nivelul de poluare se va încadra în funcție de avizele ecologice
Existente sau cele care există pentru vecinătăți:
sonore 0,2
gazoase (abatoare, gropi gunoi, erc.) 0,3
solide 0,5
lichide 0,7
I – raportul dintre fațadă și adâncimea terenului:
foarte favorabil (1/2, 1/3) + 0,5
favorabil (1/4, 1/5) 0,0
nefavorabil (peste 1/5) – 0,5
J – coeficient privind mărimea terenului construibil din suprafața terenului:
construibil 60 % 1,25
construibil 45 – 60 % 1,00
construibil sub 45 % 0,85
În cazul terenurilor ocupate de agenți economici agricoli sau industriali, coeficientul va fi următorul:
construibil până la 1.000 mp 1,0
construibil între 1.000 – 5.000 mp 1,15
construibil între 5.000 – 10.000 mp 1,20
construibil peste 10.000 mp 1,25
Go – coeficientul privind starea terenului, format din produsul coeficienților
Rezultați la pct.a și b:
teren ocupat cu utilități și construcții:
ce nu necesită dezafectări 1,0
ce necesită dezafectări parțiale sau totale 0,75 – 0,95
ocupat cu construcții de patrimoniu 0,40
(simple, național , internațional)
Obs: În cazul situațiilor speciale se va face diminuarea valorii terenului, cu valoarea de dezafectare a construcțiilor existente pe teren, diminuare determinată prin calcul (deviz de dezafectare ), terenul fiind adus la situația de teren liber pentru a fi edificate alte construcții.
Pentru teren în pantă:
favorabil constructiv 0,95
nefavorabil, necesită rezolvări speciale 0,80 – 0,90
constructive, în funcție de mărimea și
lățimea pantei
nefavorabil, în zone turistice 0,70 – 0,80
Cr – coeficient privind situația juridică a terenului
terenuri cu procese în curs pentru definitivarea proprietății 0,90
U- utilizarea terenului ( coeficient de zonă, numai la orașe mici, indiferent de delimitarea construcțiilor ):
pentru construcții destinate exploatării, hoteluri, 3,00
mica industrie, birouri, comerț, parcaje subterane
și anexe tehnice aferente (Post trafo, Punc termic,
Stație de hidrofor etc. )
pentru construcții industriale, de producție sau mică 2,00
industrie, exploatări comerciale (vânzări, închirieri)
și anexele tehnice aferente (Post trafo, Punct termic,
Stație de hidrofor etc.)
pentru locuințe ( individuale și colective ), precum 1,00
și pentru locuințe sociale de necesitate și unifamiliale
pentru construcții ce deservesc activități cu caracter 0,50
social, cultural, umanitar sau de interes public
Z – numai la orașe mici:
zona 0 1,10 – 1,20
în sat, la distanță mică de orașul Beiuș 1,10
P = 9,15 x 1,2807 x 2,75 x 1,05 x 0,90 x 1,0 x 1,15 = 35,004 lei/mp
V = 35,004 lei/mp
V = 8 euro/mp
Vt = V x S
Vt = 35,004 lei/mp x 1784 mp = 62,447 lei
Rotunjit: Vt = 62,477 lei ( 14,211 euro )
1 euro = 4,3944 – curs BNR 25.06.2014
CONCLUZII
Tema lucrării se referă la înscrierea în publicitatea imobiliară a unui imobil, precum și evaluarea acestuia. Aceasta o consider a fi importantă prin actualitatea, evoluția și însemnătatea ei, necesitând o muncă de documentare, de demonstrare și îmbinare a informațiilor și cunoștințelor necesare dezvoltării ei, acumulate în cei patru ani de studiu.
Lucrarea „ÎNTOCMIREA DOCUMENTAȚIEI TEHNICE NECESARE ÎNSCRIERII ÎN CARTEA FUNCIARĂ ÎN LOCALITATEA BEIUȘ” este organizată în ansamblu din două părți, și anume o parte teoretică și una practică (studiu de caz).
Partea teoretică cuprinde rolul, importanța cadastrului și a publicității imobiliare precum și noțiuni legate de evaluarea terenurilor.
Studiul de caz l-am realizat pe baza operațiunilor necesare în vederea întocmirii documentației cadastrale pentru prima înscriere în publicitatea imobiliară a unui imobil, dosar care cuprinde: anexa 1 – denumită cerere de solicitare de informații, anexa 2 – este o cerere de recepție și înscriere, o declarație, un tabel de mișcare parcelară, o adeverință care trebuie eliberată de către primărie, un certificat fiscal cu valoarea de impozitare, titlul de proprietate, dosarul mai conține și o copie după cartea de identitate, planul de amplasament și delimitare, documentație cadastrală, plan de încadrare în zonă, memoriu tehnic și nu în ultimul rând dosarul conține și chitanța care a fost eliberată de BCPI.
Studiul de caz este structurat la rândul său în două etape, etapa lucrărilor de teren și etapa lucrărilor de birou. În etapa lucrărilor de teren am realizat ridicarea detaliilor topografice ale imobilului pentru a putea efectua prima înscriere a acestuia în Cartea Funciară. Această etapă a fost desfășurată cu ușurință datorită tehnologiei avansate a aparaturii pusă la dispoziția persoanelor ce activează în domeniu. După finalizarea etapei de teren cu ajutorul datelor obținute am parcurs etapa de birou, care se axează pe realizarea documentației cadastrale în vederea înscrierii în Cartea Funciară a imobilului.
În concluzie, pe baza studiului de caz și cu ajutorul informației teoretice, înscrierea unui imobil în Cartea Funciară se realizează pe baza unui dosar de documentație cadastrală.
Acest dosar se întocmește cu ajutorul datelor obținute pe teren, prin utilizarea stației totale, care dă posibilitatea culegerii automate a datelor, realizează înregistrarea automată și pe lângă datele măsurate se pot furniza informații despre punctul măsurat prin codificare, prin note.
De asemenea, permite executarea calculelor direct în stația totală, ori pe PC prin descărcarea datelor, și nu în ultimul rând asigură și precizia cerută de actele normative.
Punctelor măsurate/calculate li se pot atașa diverse informații, atribute ori alte entități care ajută la proiectare, gestionare.
Programele de specialitate facilitează calcularea, compensarea și reprezentarea informațiilor culese din teren și asigură o bază digitală pentru proiectele ce se vor executa într-un mediu 3D.
Acest studiu de caz, inclusiv documentația întocmită respectă întocmai prevederile Legii nr.7/1996 – Legea cadastrului și a publicității imobiliare, republicată.
Dată fiind situația specifică a proprietății imobiliare evaluate (teren intravilan), situat în orașul Beiuș, și informațiile furnizate de piață, au fost apreciate ca valori reale, valorile rezultate prin comparația de piață.
ANEXE
Anexa 1
DOCUMENTAȚIE CADASTRALĂ
ADRESA IMOBILULUI
TIP IMOBIL
PROPRIETARI
MATEI NICOLETA ADRIANA și soțul MATEI CORNEL (DEFUNCT)
PERSOANA AUTORIZATĂ
Student: Ganea Emil Bogdan
Număr de ordine al documentației din registrul de evidență al lucrărilor: ___/2014
Serviciu achitat cu chitanța nr. _____________/data__________/suma_______cod serviciu_______________ .
Număr pagini documentație: ________________
Anexa 2
CĂTRE,
OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BIHOR
BIROUL TERITORIAL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BEIUȘ
Nr. de înregistrare…………/……/……/2014
Subsemnatul [anonimizat] Bogdan, cu domiciliul în Municipiul Beiuș, str. Mihai Viteazu, nr. 1.
I. OBIECTUL RECEPȚIEI:
-actualizare date imobil
– modificarea limitei de proprietate
– modificarea suprafeței imobilului
– descrierea dezmembrămintelor dreptului de proprietate
– reconstituirea cărții funciare pierdute, distruse sau sustrase
II. OBIECTUL ÎNSCRIERII:
– intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară
– înscrierea provizorie
– înscriere
– radierea
IMOBILUL este identificat prin nr. Top 1158/3 inscrise in C.F. Nr. 100938 Mun. Beiuș, Loc. Beiuș și numărul cadastral …………………… al imobilului situat pe teritoriul administrativ al Mun. Beiuș, Loc. Beiuș, în postata Cermai.
ACTUL JURIDIC care justifica cererea, anexat în original sau copie legalizata: C.F.nr. 100938, Mun. Beiuș, Loc. Beius.
Solicit comunicarea răspunsului:
– prin poștă
– la sediul biroului teritorial
– fax
S-a achitat tariful de: …………………….. prin chitanța nr. ………./………………. cu codul nr. ……………….
DATA: 06.02.2014 Semnătura
Anexa 1
CĂTRE,
OFICIUL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA BIHOR
BIROUL TERITORIAL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA BEIUS
Nr. de înregistrare…………/……/……/2014
I. CERERE DE SOLICITARE INFORMAȚII
Subsemnatul [anonimizat] Bogdan cu domiciliul în Mun. Beiuș, str. Mihai Viteazu, nr. 1.
În vederea întocmirii documentației cadastrale, Actualizare Date Imobil, pentru imobilul situat pe teritoriul administrativ al Mun. Beiuș, Loc. Beiuș, în postata Cermai, înscris în C.F. nr. 100938, Beiuș, nr. top. 1158/3 solicitam următoarele informații:
– coordonatele punctelor geodezice din areal: Beiuș.
II.CONVENTIE
Între Matei Nicoleta Adriana, proprietar al imobilului mai sus descris
– și
Ganea Emil Bogdan student au convenit următoarele:
1. Ganea Emil Bogdan va executa o documentație cadastrală pentru înscrierea imobilul menționat mai sus.
2. Termenul de execuție a documentației este de (30 zile) lucrătoare începând cu data semnării prezentului contract.
3. Onorariul convenit pentru lucrările menționate mai sus este de – LEI (TVA inclus) reprezintă contravaloarea lucrării. Plata se va achita integral la predarea extrasului de carte funciara către beneficiar.
4. Plata va fi efectuată în numerar.
5. Ganea Emil Bogdan (student) va depune documentația necesară recepției și înscrierii în cartea funciară și va ridica încheierea de carte funciară și extrasul de carte funciară de informare.
6. Prezenta convenție se încheie în 3(trei) exemplare, câte unul pentru fiecare parte, un exemplar pentru a fi depus la B.T.C.P.I. in vederea obținerii informațiilor solicitate și unul în documentația supusă înscrierii în cartea funciară.
7. Numărul de ordine al documentației din registrul de evidenta a lucrărilor realizate și verificate este ______/2014.
8. Alte clauze și condiționări nu sunt.
BENEFICIAR: EXECUTANT:
MATEI NICOLETA ADRIANA Ganea Emil Bogdan
MEMORIU TEHNIC
1. ADRESA IMOBILULUI: Mun. Beiuș, Loc. Beiuș, în postata Cermai, Jud. Bihor.
2. BENEFICIARUL LUCRĂRII: Matei Nicoleta Adriana, domiciliată în Mun. Beiuș, Loc. Beiuș Nr. 50/A, Bl.Z1 sc. A ap 4, Bihor, CI: seria XH, Nr.487921, CNP [anonimizat]
3. EXECUTANTUL LUCRĂRII: Ganea Emil Bogdan
4. NUMĂRUL LUCRĂRII ÎN REGISTRUL DE EVIDENȚĂ: ___/2014
5. OBIECTUL LUCRĂRII: Un imobil teren curți construcții și arabil în intravilan
6. SCOPUL LUCRĂRII: Întocmire PLAN DE AMPLASAMENT ȘI DELIMITAREA A CORPULUI DE PROPRIETATE pentru notarea unei construcții în cartea funciară.
7. AMPLASAMENTUL IMOBILULUI: Imobilul este situat in U.A.T. Mun. Beiuș, Loc. Beiuș, în postata Cermai, Jud. Bihor.
8. OPERAȚIUNI TOPO-CADASTRALE: Măsurătorile s-au efectuat cu stație totală LEICA TC 407.
Pentru integrarea lucrării în sistem de coordonate Stereografic 1970 s-a realizat o retrointersecție in punctul 100 din care au fost ridicate detaliile necesare pentru execuția documentației cadastrale.
Prelucrarea datelor a fost realizată folosindu-se soft-urile de specialitate.
– PUNCTE VECHI
– PUNCTE NOI
STAREA PUNCTELOR GEODEZICE: -Bună.
9. SITUAȚIA JURIDICĂ A IMOBILULUI: Conform C.F. nr. 100938 Beiuș, proprietar asupra imobilului cu nr. top. 1158/3 este Matei Nicoleta Adriana și soțul Matei Cornel (defunct).
Anexa 3
TABEL DE MIȘCARE PARCELARĂ
(FIȘA IMOBILULUI)
Adresa imobilului: Mun. Beiuș Loc. Beiuș, în postata Cermai Nr. cadastral: ___________________
A. TEREN
B. CONSTRUCȚIE
[anonimizat] Bogdan
Leica TC 407
Beius, In postata Cermai
FIȘA DE MĂSURATORI PRIN METODE CLASICE
INVENTAR DE COORDONATE
Denumirea unității administrativ teritoriale: Beiuș
Cod SIRSUP
BIBLIOGRAFIE
1. Nicolae Bos, Cadastru general, Editura ALL BECK, BUCUREȘTI, 2003,
p.5-6
2. Gheorghe Tămăioagă, Cadastru general și Cadastru de specialitate,
Editura MATRIX ROM, 2005, p.19-20-21
3. Ștefan Suba, Suport de curs Cadastru General, 2011, Curs nr.2
4. Măsurători terestre fundamente, Editura MATRIX ROM, București, 2002, p. 128-129
5. Mancia Aurora, Evaluări imobiliare, Ed. Universității din Oradea, 2009,
p. 9-10-11
6. Mancia Aurora, Evaluări imobiliare, Ed. Universității din Oradea, 2009,
p. 91-92-93-94
WEBGRAFIE:
7 – www.Wikipedia.ro, Proiectia Stereografică 1970
8 – www.topo.online, Proiecție Stereografică 1970
9 – www.top, Survey expert cadastru
10– wwww.metrocad.ro
11– www.scritube.com
12– http://topocadbm.blogspot.ro/2010/10/reteaua-de-triangulatie.html
BIBLIOGRAFIE
1. Nicolae Bos, Cadastru general, Editura ALL BECK, BUCUREȘTI, 2003,
p.5-6
2. Gheorghe Tămăioagă, Cadastru general și Cadastru de specialitate,
Editura MATRIX ROM, 2005, p.19-20-21
3. Ștefan Suba, Suport de curs Cadastru General, 2011, Curs nr.2
4. Măsurători terestre fundamente, Editura MATRIX ROM, București, 2002, p. 128-129
5. Mancia Aurora, Evaluări imobiliare, Ed. Universității din Oradea, 2009,
p. 9-10-11
6. Mancia Aurora, Evaluări imobiliare, Ed. Universității din Oradea, 2009,
p. 91-92-93-94
WEBGRAFIE:
7 – www.Wikipedia.ro, Proiectia Stereografică 1970
8 – www.topo.online, Proiecție Stereografică 1970
9 – www.top, Survey expert cadastru
10– wwww.metrocad.ro
11– www.scritube.com
12– http://topocadbm.blogspot.ro/2010/10/reteaua-de-triangulatie.html
Anexa 1
CĂTRE,
OFICIUL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA BIHOR
BIROUL TERITORIAL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA BEIUS
Nr. de înregistrare…………/……/……/2014
I. CERERE DE SOLICITARE INFORMAȚII
Subsemnatul [anonimizat] Bogdan cu domiciliul în Mun. Beiuș, str. Mihai Viteazu, nr. 1.
În vederea întocmirii documentației cadastrale, Actualizare Date Imobil, pentru imobilul situat pe teritoriul administrativ al Mun. Beiuș, Loc. Beiuș, în postata Cermai, înscris în C.F. nr. 100938, Beiuș, nr. top. 1158/3 solicitam următoarele informații:
– coordonatele punctelor geodezice din areal: Beiuș.
II.CONVENTIE
Între Matei Nicoleta Adriana, proprietar al imobilului mai sus descris
– și
Ganea Emil Bogdan student au convenit următoarele:
1. Ganea Emil Bogdan va executa o documentație cadastrală pentru înscrierea imobilul menționat mai sus.
2. Termenul de execuție a documentației este de (30 zile) lucrătoare începând cu data semnării prezentului contract.
3. Onorariul convenit pentru lucrările menționate mai sus este de – LEI (TVA inclus) reprezintă contravaloarea lucrării. Plata se va achita integral la predarea extrasului de carte funciara către beneficiar.
4. Plata va fi efectuată în numerar.
5. Ganea Emil Bogdan (student) va depune documentația necesară recepției și înscrierii în cartea funciară și va ridica încheierea de carte funciară și extrasul de carte funciară de informare.
6. Prezenta convenție se încheie în 3(trei) exemplare, câte unul pentru fiecare parte, un exemplar pentru a fi depus la B.T.C.P.I. in vederea obținerii informațiilor solicitate și unul în documentația supusă înscrierii în cartea funciară.
7. Numărul de ordine al documentației din registrul de evidenta a lucrărilor realizate și verificate este ______/2014.
8. Alte clauze și condiționări nu sunt.
BENEFICIAR: EXECUTANT:
MATEI NICOLETA ADRIANA Ganea Emil Bogdan
MEMORIU TEHNIC
1. ADRESA IMOBILULUI: Mun. Beiuș, Loc. Beiuș, în postata Cermai, Jud. Bihor.
2. BENEFICIARUL LUCRĂRII: Matei Nicoleta Adriana, domiciliată în Mun. Beiuș, Loc. Beiuș Nr. 50/A, Bl.Z1 sc. A ap 4, Bihor, CI: seria XH, Nr.487921, CNP [anonimizat]
3. EXECUTANTUL LUCRĂRII: Ganea Emil Bogdan
4. NUMĂRUL LUCRĂRII ÎN REGISTRUL DE EVIDENȚĂ: ___/2014
5. OBIECTUL LUCRĂRII: Un imobil teren curți construcții și arabil în intravilan
6. SCOPUL LUCRĂRII: Întocmire PLAN DE AMPLASAMENT ȘI DELIMITAREA A CORPULUI DE PROPRIETATE pentru notarea unei construcții în cartea funciară.
7. AMPLASAMENTUL IMOBILULUI: Imobilul este situat in U.A.T. Mun. Beiuș, Loc. Beiuș, în postata Cermai, Jud. Bihor.
8. OPERAȚIUNI TOPO-CADASTRALE: Măsurătorile s-au efectuat cu stație totală LEICA TC 407.
Pentru integrarea lucrării în sistem de coordonate Stereografic 1970 s-a realizat o retrointersecție in punctul 100 din care au fost ridicate detaliile necesare pentru execuția documentației cadastrale.
Prelucrarea datelor a fost realizată folosindu-se soft-urile de specialitate.
– PUNCTE VECHI
– PUNCTE NOI
STAREA PUNCTELOR GEODEZICE: -Bună.
9. SITUAȚIA JURIDICĂ A IMOBILULUI: Conform C.F. nr. 100938 Beiuș, proprietar asupra imobilului cu nr. top. 1158/3 este Matei Nicoleta Adriana și soțul Matei Cornel (defunct).
Anexa 3
TABEL DE MIȘCARE PARCELARĂ
(FIȘA IMOBILULUI)
Adresa imobilului: Mun. Beiuș Loc. Beiuș, în postata Cermai Nr. cadastral: ___________________
A. TEREN
B. CONSTRUCȚIE
[anonimizat] Bogdan
Leica TC 407
Beius, In postata Cermai
FIȘA DE MĂSURATORI PRIN METODE CLASICE
INVENTAR DE COORDONATE
Denumirea unității administrativ teritoriale: Beiuș
Cod SIRSUP
Anexa 1
DOCUMENTAȚIE CADASTRALĂ
ADRESA IMOBILULUI
TIP IMOBIL
PROPRIETARI
MATEI NICOLETA ADRIANA și soțul MATEI CORNEL (DEFUNCT)
PERSOANA AUTORIZATĂ
Student: Ganea Emil Bogdan
Număr de ordine al documentației din registrul de evidență al lucrărilor: ___/2014
Serviciu achitat cu chitanța nr. _____________/data__________/suma_______cod serviciu_______________ .
Număr pagini documentație: ________________
Anexa 2
CĂTRE,
OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BIHOR
BIROUL TERITORIAL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BEIUȘ
Nr. de înregistrare…………/……/……/2014
Subsemnatul [anonimizat] Bogdan, cu domiciliul în Municipiul Beiuș, str. Mihai Viteazu, nr. 1.
I. OBIECTUL RECEPȚIEI:
-actualizare date imobil
– modificarea limitei de proprietate
– modificarea suprafeței imobilului
– descrierea dezmembrămintelor dreptului de proprietate
– reconstituirea cărții funciare pierdute, distruse sau sustrase
II. OBIECTUL ÎNSCRIERII:
– intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară
– înscrierea provizorie
– înscriere
– radierea
IMOBILUL este identificat prin nr. Top 1158/3 inscrise in C.F. Nr. 100938 Mun. Beiuș, Loc. Beiuș și numărul cadastral …………………… al imobilului situat pe teritoriul administrativ al Mun. Beiuș, Loc. Beiuș, în postata Cermai.
ACTUL JURIDIC care justifica cererea, anexat în original sau copie legalizata: C.F.nr. 100938, Mun. Beiuș, Loc. Beius.
Solicit comunicarea răspunsului:
– prin poștă
– la sediul biroului teritorial
– fax
S-a achitat tariful de: …………………….. prin chitanța nr. ………./………………. cu codul nr. ……………….
DATA: 06.02.2014 Semnătura
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Intocmirea Documentatiei Tehnice Necesare Inscrierii In Cartea Funciara (ID: 121850)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.