Interviulsportiv (1) [609902]

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE UMANISTE ȘI SOCIALE
DOMENIUL JURNALISM
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVEN ȚĂ

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
CONF. UNIV. DR. CARMEN NEAM ȚU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2014

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE UMANISTE ȘI SOCIALE
DOMENIUL JURNALISM
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVEN ȚĂ

INTERVIUL SPORTIV

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
CONF. UNIV. DR. CARMEN NEAM ȚU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2014

1
CUPRINS
ARGUMENT . ……….. …………… …………………………………… ……………………… . PAG. 2
INTERVIUL .. …………………………………………………………… ……………………… . PAG. 4
SCURTĂ ISTORIE A GENULUI .. …….. ……………………… ………………………. PAG. 6
PREGĂTIREA INTERVIULUI. ETAPE ÎN ELABORARE A GENULU I….PAG. 8
CLASIFICAREA INTERVIURILOR ..…………………………………….PAG. 14
ROLUL ÎNTREBĂRII ÎN INTE RVIU ………………..……………………PAG. 16
TITRAREA ȘI ȘAPOUL ÎN PRESA SPORTIVĂ ………..……………….PAG. 18
FIXAREA INTERVIULUI …………………………….……………………PAG. 24
INTERVIUL INFORMAL ………………………….………………………PAG. 26
RECUZITA UNUI INTERVIU REUȘIT ………..…………..…………….PAG. 29
JURNALISMUL SPORTIV …………………….…..……………………..PAG. 31
INTERVIUL. STUDIU DE CAZ I…………….…………..……………….PAG. 33
INTERVIUL. STUDIU DE CAZ II ………….……..………………………PAG. 38
INTERVIUL. STUDIU DE CAZ III ……………………..………………..PAG. 43
CONCLUZII …………………………..……………………………………PAG. 50
BIBLIOGRAFIE ……..……………………………………………………..PAG. 51

2
ARGUMENT

Lucrarea de față prezintă într -un mod amănunțit un anumit tip de interviu: interviul
sportiv. Am decis că este firesc ca introducerea de bază a acestei lucrări să fie interviul de
presă scrisă în general, prezentând definiția sa așa cum a fost relatată de mai mulți
specialiști în domeniu, precum și o scurtă istorie a genului.
Lucrarea este structurată în treisprezece capitole, dintre care ultimele trei fiind
studii de caz. Cum spun eam, primele două capitole prezintă definiții de bază și o istorie a
interviului, urmând ca în capitolele ce urmează să intru în amănuntele interviului sportiv.
Sunt prezentate etapele pe care un jurnalist trebuie să le parcurgă în stabilirea interviului,
pentru ca mai apoi să vedem cum se ajunge la discuția dintre el și interlocutor, ce trebuie să
conțină și să nu conțină aceasta, dar și finalizarea interviului și publicarea lui. Parcurgând
capitolul trei al acestei lucrări, vom afla că până să realizăm un interviu avem de nevoie de
stabilirea unui subiect sau a unei teme de discuție, iar abia atunci ne alegem invitatul, fiind
nevoiți apoi să ne familiarizăm cu el și să punem la punct un plan de discuție / întrebări.
În capitolele următoare am făcut o clas ificare a interviurilor, o structură a
întrebărilor și rolul acestora în interviu, dar am și dat exemple de întrebări mai puțin
reușite, pe care un jurnalist sportiv trebuie să le evite.
Începând cu al șaselea capitol, trecem la partea practică a tehnicii interviului
sportiv. De aici vom parcurge capitole din care aflăm cum se face titrarea interviurilor în
presa sportivă, cum putem folosi supratitlul, intertitlul și alte tehnici de redactare pentru a
atrage atenția asupra materialului realizat și a -l face pe cititor să citească până la capăt.
Este prezentată și recuzita pe care un jurnalist trebuie să o aibă pentru a realiza bine un
interviu și trucuri pentru un interviu sportiv reușit, cum ar fi locația în care să luăm
interviul.
Al zecelea capitol prezint ă influența mass -mediei în sport și viceversa, explicând
cum s -au dezvoltat organizațiile din domeniul mass -media și s -au adaptat în mod
corespunzător, dar și cum interesul masiv pentru anumite sporturi a dus la înființarea
anumitor ligi și cupe, care își vând drepturile de televizare pe sume colosale, de ordinul
sutelor de milioane de euro.

3
Ultimele trei capitole sunt studiile de caz, în care am aplicat partea teoretică. Primul
interviu realizat pentru această lucrare este cu o jucătoare de volei din Arad. În realizarea
sa, nu a fost nevoie de prea multă documentare, fiind în temă cu situația invitatei mele.
Interviul a fost unul informal, realizat pe Facebook. Pentru al doilea interviu, am ales un
invitat special, cu nume în fotbalul românesc și internațio nal. Este vorba de Cristian
Dănălache, care a ieșit campion al României cu echipa Unirea Urziceni, antrenată atunci de
Dan Petrescu și de atunci viața sa s -a schimbat, ajungând să joace prin Arabia Saudită,
Israel și China. Am dorit să aflu de la el cum a început fotbalul, cum s -a făcut remarcat, l –
am rugat să facă o comparație între campionatele în care a jucat și cel românesc, dar am
încercat să îl trag de limbă privind planurile de viitor. Interviul a fost realizat prin e -mail, el
fiind acum în China. Ul timul interviu, și cel mai lung, este realizat cu o trăgătoare,
campioană națională la tir sportiv. Acest interviu a fost realizat față în față și redactat în
aceași zi.
Am ales să realizez această lucrare pentru că în trecutul apropiat am cochetat cu
presa sportivă, fiind colaborator al unuia dintre cele mai cunoscute ziare de profil spotiv
din țară.

4
Capitolul I: INTERVIUL
În acest capitol voi prezenta definiția interviului, așa cum a fost ea relatată de mai mulți
cercetători în domeniu.
INTERVIUL ÎN PRESA SCRISĂ. DEFINIȚII
În domeniul publicisticii, interviul poate fi abordat din cel puțin două puncte de
vedere: ca metodă de obținere a informației și ca gen publicistic. Conform Dicționarului
explicativ al limbii române, interviului i se r estrânge sensul la ,,convorbire între o
personalitate și un ziarist în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile
personalității în diverse probleme ( de actualitate etc.) în vederea publicării lor în presă sau
a difuzării lor la radio și televiziune”. În schimb, școala occidentală de jurnalism
diferențează diferit sau nu atât de puternic acest gen, considerând că ,,interviul este o
investigație care are ca scop strângerea unor informații sau opinii inedite direct de la o
persoană reprezent ativă care acceptă ca declarațiile sale să fie aduse la cunoștința
publicului”.1
Nicki Stanton , în cartea Comunicarea2, descrie interviul ca fiind acea convorbire
planificată și controlată între două sau mai multe persoane, realizat cu un anumit scop, cel
puțin pentru unul dintre participanți ( intervi evatorul ) și în cursul căruia ,,ambele părți
vorbesc și se ascultă pe r ând”. Toate conversațiile astfel definite au ca scop obținerea,
transmiterea sau clarificarea unor informații.
După John Brady, citat de C. Neamțu, interviul este ,,știința dobândirii încrederii
celuilalt și apoi a obținerii de informații”. Ken Metzler sp une că ,,interviul e o conversație,
de obicei dintre două persoane, pentru a obține informații în beneficiul unei audiențe
nevăzute. Interviul e adesea un schimb informațional ce poate da naștere unui nivel de
înțelegere la care, singură, nici una dintre p ărți nu ar avea acces. Așadar, putem spune că
interviul e, înainte de toate, o conversație cu un demers investigativ. 3 Interviul este
deopotrivă ,,artă și profesionalism”4, nefiind în mod necesar ,,un eveniment formal(…) el

1 Carmen Neamțu, Convorbiri cu vedere la microfon. Arta interviului. Chipuri și moduri , Editura
Mirador, Arad, 2009.
2 Nicki Stanton, Comunicarea, î n Mariana Cernicova, Interviul, un dialog specializat, Editura Augusta,
Timișoara, 1997, p.8.
3 Marcel Tolcea, Interviul , în Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare ( coord. Mihai
Coman), editura Polirom, Iași, 1997.
4 Peter Gross, Culegerea și redactarea știrilor , Editura de Vest, Timișoara, 1993.

5
acoperă orice situație în car e reporterul vorbește cu cineva față în față pentru a obține
informații”.5
Din toate formele gazetărești, notează Emil Ludwig, interviul este forma cea mai
rafinată și mai atractivă. Cititorul de ziar obișnuit ar putea să creadă că nu este vorba decât
de înregistrarea unei convorbiri; în realitate îns, interviul cere reporterului foarte multă
pricepere și calități bine definite. Prin intermediul interviului ,,este ca și cum persoana
intervievată ar vorbi fiecărui cititor în parte”, scrie Ludwig. Acesta re comandă jurnalistului
începător să se informeze temeinic asupra celui pe care urmează să -l intervieveze, luând în
calcul și felul cum arată interlocutorul, prin consultarea unei fotografii a acestuia în cazul
în care ziaristul nu -l cunoaște: ,,Dacă e posib il, examinați -i fotografiile căci fotografiile
sunt ajutorul cel mai valoros, nimic nu dezvăluie mai limpede personalitatea unui om, ca
fizionomia sa”.6
După Charles J. Stewart și William B. Cash Jr., definim interviul ca un proces
didactic de comunicare, având ,,un scop serios și predeterminat, realizat pentru a schimba
comportamente/păreri și care implică ântrebări și răspunsuri”7.

5 Carmen Neamțu, op.cit., p. 8 .
6 Carmen Neamțu, op.cit., p . 9.
7 Charles J. Stewart și William B. Cash Jr., Interviewing. Principles and Practices, Ed. Wm.C.Brown
Publishers, Dubuque, Iowa, 1995.

6
Capitolul II: SCURTĂ ISTORIE A GENULUI
În acest capitol voi explica pe scurt istoria interviului.
Chiar dacă se spune că interviul a fost folosit încă din Antichitate, fondatorul lui
,,New York Herald” , James Gourdon Bennet, e primul ziarist ce -l aduce la lumină într -un
ziar. ”Dialogurile” lui Platon pot fi considerate ș i ele interviuri. Ce e drept, interviul a
început să apară săptămânal sau zilnic în presă, fiind realizat cu mai mult profesionalism și
o tehnică diversificată.
Cel puțin în presa românească, interviul are un loc de cinste. În orice ziar sau
revistă de cultură, artă sau literatură, pe l ângă cantitatea de informație pe care o oferă,
vehicularea ideilor sau a unor experiențe, interviul și -a cucerit și anumite calități literare,
cu profiluri bine individualizate de la publicație la publicație și de la autor la autor.
Omul s -a născut curios , a trăit sub zodia întrebării în necesitatea sa pentru
dezvoltare. Din dorință de cunoaștere și fără să -și poată stăpânii curiozitatea, omul a
întrebat, s -a informat. Așa a apărut interviul.
Ca să detaliez, în istoria artei de a pune întrebările, Dialogur ile lui Platon și
conceptul de maieutică sunt întotdeauna amintite. Este vorba despre metoda folosită de
Socrate în demersul său filozofic, urmărind să scoată la iveală, prin întrebări subtile,
cunoștințe corecte pe care interlocutorii săi le aveau în mint e, fără a le fi utilizat până
atunci într -un mod coerent. În concepția filosofilor antici fiecare om deține adevărul, dar
într-o formă cofnuză și de care el nu este conștient. De aceea, rolul întrebării este de a trezi,
de a scoate receptorul din starea de a fi pasiv și de a -l face, a -l determina să preia inițiativa
dialogului.
Apropiindu -mă de prezent, de timpurile moderne, apare și interviul modern.
Apariția acestui tip de interviu este asociată cu americanul James Gordon Bennett. El,
scoțian de origine, a fondat în 1835 ziarul ,,The New York Herald”, ca o alternativă pentru
primul ziar ,,de un penny”, ,,The New York Sun” ( apărut în 1833 ). Cum orice lucru nou
este mai greu adoptat, așa și interviul nu a fost văzut cu ochi buni de confrații din presă,
considerând că acest tip de jurnalism obosește cititorul, că -l plictisește.
Profesorul clujean Tudor Vlad amintește despre maieutică, metoda utilizată de
Socrate, care urmărește să aducă la suprafață, prin întrebări puse cu subtilitate, cunoștințele

7
pe care pe care le posedă interlocutorii. Scopul dialogului platonician e aflarea adevărului.
Scopul interviului modern e, astăzi, același: alfarea adevărului, a informațiilor noi,
surprinzătoare pentru cititori.

8
Capitolul I II: PREGĂTIREA INTERVIULUI. ETAPE ÎN
ELABORARE A GENULUI
În acest capitol voi analiza pașii care trebuie urmați în elaborarea unui interviu. Pentru o
mai bună înțelegere, voi da exempl e după fiecare etapă importantă, iar acel e exemple le
scriu ”italic” pentru a putea fi citite mai ușor . La finalul capitolul puteți citi câteva
exemple de întrebări ,,proaste ”, mai puțin reușite, puse în interviul sportiv, întrebări care
trebuie evitate.
Conform profesorului bucureștean Cristian Florin Popescu, în ,,Manualul de
jurnalism” , se amintesc câteva etape fundamentale în elaborarea unui interviu.
Predocumentarea este etapa inițială și de bază în procesul colectării informației, și
constă în familiarizarea jurnalistului cu domeniul de activitate, cu temele pe care urmează
să le abo rdeze. Predocumentarea presupune consultarea de la caz la caz a băncii de
informație și a lucrărilor de referință 8. Putem defini predocumentarea și ca un preambul
necesare prin care ziaristul se vede nevoit să se acomodeze cu tema pe care a primit -o sau a
ales-o singur.
Documentarea se definește prin procesul de colectare efectivă a informației ,,pe
teren”, jurnalistul contactându -și toate sursele. Documentarea constă în familiarizarea
jurnalistului cu tema pe care va dori să o abordeze. Jurnalistul va af la data desfășurării
evenimentului despre care trebuie să scrie, se va documenta cu privire la viitorii săi
parteneri de discuție, verificând totodată și alte interviuri pe care le -a acordat personalitatea
căreia dorește să îi solicite un dialog.
În jurna lismul sportiv de exemplu, să presupunem următoarea situație: jurnalistul
dorește să îi ia interviu unui fotbalist sau antrenor de fotbal. În faza de predocumentare,
intervievatorul poate studia clasamentul pentru a afla poziția pe care este situată echipa
sa, poate afla rezultatele din ultimele meciuri și, în funcție de poziția din clasament,
importanța următoarelor jocuri ( dacă sunt în luptă pentru evitarea retrogradării sau a
câștigării campionatului ). Se documentează de pe site -ul oficial al Ligii Pro fesioniste de
Fotbal sau sună pentru a afla data disputării următoarei partide. Toate aceste informații îl
va ajuta pe jurnalist să stabilească tema interviului, dar și o posibilă schemă a întrebărilor

8 Cristian Florin Popescu, Dicționar explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate , Editura Tritonic,
București, 2002.

9
pe care dorește să le adreseze interlocutorului. Chiar dacă își va face un plan bine stabilit,
asta nu înseamnă că dialogul nu se poate abate de la linia propusă inițial, sau că în funcție
de răspunsurile primite, jurnalistul nu poate întreba altceva decât ce și -a propus. Acest plan
de întrebări sau idei, est e doar pentru a oferi o coerență discuției, pentr u a-l ajuta să nu uite
anumite teme sau întrebări .
Spontaneitatea în interviu este astfel binevenită, chiar dacă, de multe ori, ea este
jucată de jurnalist. Un jurnalist abil are întotdeauna pregătite și în trebări de rezervă, pentru
situațiile în care nu poate prevedea în ce direcție ar putea evolua discuția.
Exemplu:
9
Esențială este și alegerea persoanei cu care se dorește interviul. Aceasta trebuie să
fie competentă, să dețină informațiile de care are nevoie publicul. Sondarea surselor,
predocumentarea și documentarea se realizează cu gândul la posibilii cititori. Jurnalistul
este acela care trebuie să intuiască informațiile de care au nevoie cititorii săi și să le obțină
pentru a fi transpuse în ziar.
Să presupunem că ar trebui să îi iau un interviu fostului internațional Gheorghe Hagi. Voi
prezenta pașii care trebuie urmați, cu precizarea că voi scrie cu font ”italic” exemplele
mele.

9 Captură dintr -un interviu cu Lucian Bute din Prosport, ediția online. 24 ianuarie 2012.
http://www.prosport.ro/alte -sporturi/ box/interviu -cu-bute-cel-mai-bun-sportiv -din-2011 -in-ancheta -prosport –
adversarii -nu-sunt-slabi -poate -sunt-eu-prea-bun-9169744

10
(PRE)DOCUMENTAREA – PAȘI DE PARCURS:
1. Stabilirea subiectului, a t emei de discuție
De exemplu: aș dori să aflu mai multe amănunte despre situația sectorului juvenil
din fotbalul românesc.
2. Familiarizarea jurnalistului cu tema interviului – aprofundarea domeniului în
jurul căruia urmează să se poarte discuțiile cu invitatu l, prin consultarea surselor pe
care ziaristul le deține.
Voi căuta articole despre juniorii echipelor de fotbal românești. Voi încerca să aflu
competițiile de juniori organizate în România. De asemenea, aflu că Gheorghe
Hagi deține o academie de fotbal, m ă voi documenta și despre situația academiei
sale, ce palmares are și astfel voi ști ce întrebări să folosesc sau să evit.
3. Alegerea interlocutorului
Voi alege un om cu o funcție în organigrama unei școli de fotbal, iar dacă am
posibilitatea de a lua interviu unei personalități, voi alege o persoană cât mai
cunoscută. De exemplu: Gheorghe Hagi.
4. Familiarizarea cu invitatul – cunoașterea CV -ului acestuia, care se poate face ori
prin documentarea proprie a jurnalistului, ori, eventual, poate fi cerut dire ct de la
invitat. Mai trebuie luată în calcul și cunoașterea anumitor puncte slabe ale
persoanei intervievate, subiecte care trebuie evitate sau, din contră, folosite în
interviu.
Mă voi documenta despre istoria interlocutorului, îi voi citi CV -ul și voi u rmări
alte inerviuri precedente pe care le -a dat, cunoscând altfel genul de întrebări pe
care încearcă să le evite, la care nu îi face plăcere să răspundă.
5. Enunțarea scopului interviului și stabilirea unui plan de discuții / întrebări.
Jurnalistul îi va co munica invitatului tema pe care dorește să o dezbată. Aceasta nu
înseamnă că invitatul va primi întrebările dinainte, doar că, știind tema discuției,
acesta poate veni mai documentat, cu date concrete, cifre și alte documente
necesare în discuția cu ziaris tul.10
Când îl voi contacta pentru stabilirea interviului, îl voi anunța că tema principală
de discuția va fi situația sectorului juvenil în fotbalul românesc și ce aș vrea să aflu
mai precis despre academia sa. În acest caz, el va putea să se pregătească c u cifre

10 Carmen Neamțu, op.cit., p . 20.

11
exacte privind numărul de copii înscriși, câte grupe de juniori și câți antrenori are
etc.
Când se stabilește un interviu cu o persoană, jurnalistul trebuie să fie politicos și
punctual. Trebuie știut că în momentul când jurnalistul sună o persoană pentru a stabili un
interviu, aceasta poate avea anumite lucruri proprii de rezolvat. Nu trebuie ridicat tonul,
trebuie inistat politicos de ce se dorește interviul acesta, unde va apărea și cam cât ar trebui
să fie de lung. În cazul în care invitatul ev ită răspunsurile la anumite întrebări, jurnalistul
trebuie să fie pregătit și să le reformuleze. Astfel, un răspuns care inițial era evaziv, poate
căpăta substanță prin reformularea întrebărilor.
Înainte începerii discuției, intervievatorul trebuie să își închidă telefonul mobil sau
să-l seteze pe modul silențios. Ar fi nepoliticos sau deranjant ca acesta să sune în timpul
dialogului. Ritmul interviului poate fi influențat și el de orice mică întrerupere, cum ar fi
sunatul telefonului, invitatul putând să -și uite ideea sau să treacă cu ușurință peste o
întrebare dificilă, fiind ,,salvat de clopoțel”.
Intervievatul trebuie privit în ochi, arătându -i interes și atenție la ce spune. Chipul
poate vorbi în favoarea jurnalistului. Pentru a evita datul din cap, c are poate fi deranjant pe
parcursul unui interviu lung, se poate recurge la fraze de genul: Serios?; Chiar așa?; Să fie
oare adevărat?. Jucând un rol inocent, întrebând curios ,,chiar așa?”, îl poate face pe invitat
să mai ,,scape câte ceva”, să aducă argu mente în favoarea celor afirmate.
Vestimentația joacă și ea un rol important în realizarea unui interviu. Încrederea
invitatului depinde și de cum te prezinți în fața sa. La o întâlnire cu un sportiv, îmbrăcat
lejer, în trening, jurnalistul nu e nevoie să poarte haine oarecum formale, gen costum cu
papion sau cravată. În schimb, dacă se dorește un dialog cu o persoană din conducerea
clubului, cum ar fi patronul echipei, care este la patru ace, o apariție a ziaristului în șlapi,
tricou și bermude ar putea dăuna dialogului.
INTERVIEVAREA
După ce documentarea jurnalistu lui a fost realizată, câțiva pași sunte esențiali și
trebuie luați în considerare :
– Fixarea interviului cu invitatul.
– Stabilirea regulilor interviului.

12
– Întâlnirea cu invitatul pentru a se realiza interviul.
– Pregătirea interviului, subiectele de discuție, st abilirea întrebărilor, pregătirea
reportofonului sau a altor aparate de înregistrat, precum și clarificarea modalității
de răspuns ( în scris, la telefon etc. ).
– Redactarea interviului în forma sa pentru ziar.
– Există situații când persoana intervievată să ceară informații cu privire la data
apariției interviului sau poate cere să -l vadă înainte de publicare. Se răspunde
politicos, că nu depinde de dumneavoastră asta, dar că îl veți anunța imediat ce veți
ști. Dacă interviul conține termeni tehnici se recoma ndă ca invitatul să -l citească o
dată înainte de publicare, pentru a corecta eventualele greșeli de transcriere ale
jurnalistului.

STRATEGII ÎN INTERVIU
O strategie și o stilistică aparte a interviului este d escrisă de Andrei Pleșu într -un articol
din rev ista ,,Dilema veche”, intitulat ,,Pot să vă mai enervez cu ceva?”. Acesta spune că
,,Există o strategie, o stilistică și o vocație a interviului. Trebuie să știi să asculți, să știi să
întrebi, să -ți alegi bine interlocutorul și, mai ales, să știi ce vrei să obții de la el la capătul
discuției. Marii intervievatori (…) au darul de a scoate nu numai ce e mai bun în partenerul
de dialog, ci și ce e mai secret, mai imprevizibil în subteranele alcătuirii sale: omul ajunge
să reflecteze asupra unor teme noi sa u să dea în vileag gândurile latente, neexprimate încă.
Un interviu bun potențează personalitatea celui intervievat. Iar un intervievator bun cultivă
dozajul optim între provocare și discreție. În genere, dacă la sfârșitul lceturii ții minte mai
curând înt rebările decât răspunsurile, ai de -a face cu un eșec. Intervievatorul s -a pus în
valoare pe sine și și -a transformat interlocutorul în materia primă a unui program de ordin
personal. Din câte îmi dau seama, momentul e mai curând al interviului sâcâitor, gâ ndit
anume să te scoată din fire. Fie prin inadecvare, fie prin obrăznicie de tabloid. Se optează,
de prferință, pentru derizoriu și diversiune (…).11

11 ,,Dilema Veche”, AN. III, Nr. 106, p.3.

13
Exemple de întrbări din sport mai puțin reușite :

”Domnule Reghecampf, m ergeți să câștigați în Ștefan Cel Mare ?”
sau
”Țucudean, urmează o partidă grea sâmbătă, m ergeți la victorie?”
CONCLUZIE: dacă nu implică vreo ironie, o întrebare de genul acesta e degeaba, pentru
că în sport, oricine și oricât de inferior ar fi adversarului, merge la meci dorind să câștige.

”Domnule Becali, echipa dumneavoastră a câștigat astăzi, cum vă simțiți?”
sau
”Dăn ciulescu, cum te simți după ce ai marcat în poarta rivalei din Ghencea?”
CONCLUZIE: Aceasta este lipsa de inspirație. Când nu știi ce să întrebi, întrebi cum se
simte.

”Când ai câșt igat ultima dată împotriva lui Marius Copil ?”
CONCLUZIE: Dacă ești jurnalist, ar trebui să știi asta, nu să îl întrebi pe sportiv.

14
Capitolul IV: CLASIFICAREA INTERVIURILOR
Acest capitol l -am rezervat pentru a vă detalia clasificarea interviurilor.
Din capitolul aparținând Manualul ui de jurnalism , capitol semnat de Marcel
Tolcea, afl ăm că interviurile se clasifică după două școli importante de presă. Astfel,
Școala franceză de presă le enumeră: interviuri -relatare, interviuri -mărturie, interviuri de
opinie, interviuri de analiză și interviuri -portret. De partea cealaltă, Școala americană de
presă mai adaugă: interviuri explicative, interviuri justificative, interviuri directive,
interviuri ipotetice, interviuri alternative și interviuri coordonative.
După Elmo Scott Watson distingem tr ei categorii de interviuri bine cunoscute:
– Interviul de noutăți faptice, în care părerile unei persoane autorizate într -o problemă
care prezintă interesul unei știri sunt urmărite și înregistrate pentru valoarea lor
informațională.
– Interviul în jurul perso nalității, unde accentul este pus pe trăsăturile personale și
părerile unei persoane proeminente
– Interviul biografic, în care sunt prezentate realizările, trăsăturile personale și
filozofia unei celebrități. 12

Interviurile de grup sunt și ele amintite de acest analist. Ele se aseamănă cu
interviul de noutăți faptice, dar prin care se obțin părerile unui număr de persoane și nu ale
uneia singure. Interviurile de grup pot fi de două feluri:
– Reporterul pune o între bare unui număr de persoane alese la întâmplae, iar
răspunsuriel sunt înregistrare.
– Reporterul vine cu o temă pe care anumite persoane o vor dezbate. Părerile
oamenilor vor fi apoi comparate, analizate și interpretate, în scopul de a se ajunge
la un consen s al unui grup reprezentativ asupra problemei în discuție.
Întrebările pe care reporterul le folosește au un rol foarte important în determinarea
tipului de interviu.

12 Carmen Neamțu, op.cit., p.40 -41.

15
În funcție de structura și de organizarea întrebărilor, Mariana Cernicova c itează
cinci tipuri de interviu: interviu pâlnie, interviu pâlnie -întoarsă, interviu tunel, interviu
circular și interviu în formă liberă .13
Interviul pâlnie presupune o anumită organizare a întrebărilor, pornind de la cele cu
un grad maxim de generalitat e spre întrebările particulare. Strategia jurnalistului constă în
demersul de a diminua posibilitățile invitatului de a se abate de la subiect pe parcursul
interviului. Scopul intervievatorului este de a atinge întrebarea -cheie pe care este construit
întreg planul de întrebări. Interviurile politice practică cel mai mult acest tip de interviu.
Interviul pâlnie -întoarsă se caracterizează prin trecerea de la întrebări punctuale la
întrebări de interes general, subiecte mai largi. Obiectivul acestui tip de in terviu este de a
obține mărturii sau opinii de la un expert în domeniul care prezintă interes publicului.
Interviul tunel folosește întrebări axate pe aceași temă, menite să ia ”pulsul”
evenimentului. Se folosește în special atunci când se dorește descope rirea atitudinii față de
experiențele profesionale ale invitatului.
Interviul circular e folosit de multe ori în interviurile de anchetă când se dorește
revenirea asupra problemelor esențiale, forțând itnerlocutorul să dezvăluie amănunte
importante. Ajută la încheierea comunicării, revenind la punctul care a declanșat dialogul.
Interviul de formă liberă îl ajută pe reporter să afle opiniile și reacțiile
invitatului/interlocutorului. Nu presupune limitare de timp și spațiu și permite comentarii
pe baza înt rebărilor adresate. Datorită constrângerilor de timp și spațiu, este mai puțin
utilizat în presa cotidiană. Acest tip de interviu apare mai des în reviste.
În funcție de reperele spațio -temporale, interviurile mai pot fi: mediate sau ne –
mediate. Interviur ile mediate, participanții discută de la distanță prin intermediul
telefonului sau e -mail-ului. Interviurile ne -mediate, atât ziaristul, cât și interlocutorul se
află față în față, completând comunicarea prin intonații, gesturi și mimică. Tot mai mulți
jurnaliști practică interviurile mediate, deoarece sunt mai puțin stresante și oferă timp de
gândire și modificare mai mult. În cazul în care ziaristul uită să pună o întrebare sau după
ce primește răspunsurile dorește să afle mai multe , se pot solicita noi p recizări.

13 Carmen Neamțu, op.cit., p.42.

16
Capitolul V: ROLUL ÎNTREBĂRII ÎN INTERVIU
Un capitol despre întrebări, despre tipurile de întrebări și clasificarea acestora.
Elementul constructiv major al unui interviu este ÎNTREBAREA. Este limpede că
fără întrebare nu poate exista interviu. Interlocutorul oferă informațiile de care ziaristul sau
cititorii au nevoie doar prin întrebare.
Întrebările în interviu sunt făcute, structurate și adaptate în funcție de persoana
căruia îi solicităm interviul. În funcție de asta se stabilește unghiul d e abordare al
interlocutorului.
Din cartea profesorului arădean Carmen Neamțu aflăm că ,,o întrebare bună este,
după Samuel H. Moses, cea care pornește primordial dintr -o curiozitate naturală a
reporterului, iar Shirley Biaggi susține că o întrebare bună este cea care are puterea de a -l
afce pe interlocutor să fie interesat de răspunsul pe care îl va da.”14
TIPOLOGIA ÎNTREBĂRILOR
Întrebările în interviu pot fi, în funcție de ce urmărește jurnalistul: euristice sau
retorice. Cele euristice sunt întrebările care conduc la adevăruri noi, iar cele retorice fac
inutil răspunsul, deoarece îl conțin.
Harold Lasswell prezintă câteva întrebări de bază:15
Când întrebăm ”Cine?”, cerem defapt un subiect, iar răspunsul va fi ”o persoană”.
”Cine sunteți dumneavoastră domnule MM Stoica?”
Dacă întrebăm ”Ce?” sau ”Cum?” , vrem să aflăm un fapt sau o interpretare a
faptului, răspunsul primit fiind o succesiune de evenimente.
”Ce se va întâmpla la club după plecarea lui Răzvan Lucescu?”

14 Carmen Neamțu, op.cit., p49.
15 Clasificare consemnată de Mariana Cernicova în Interviul, un dialog specializat , editura Augusta,
Timișoara, 1997.

17
Răspunsul la întrebarea ”Când?” va f i ”un moment” pentru că întrebarea cere un
fapt.
”Când intenționezi să te înscri la un turneu de tenis internațional?”
Pentru a cere o opinie sau un motiv pentru cursul unei acțiuni, vom folosi întrebarea
”De ce?”.
”De ce crezi că nu ai câștigat astăzi?”
Dacă e să le clasificăm după formă, întrebările pot fi: deschise, închise, directe sau
indirecte. Profesorul Tudor Vlad le consideră pe acestea ca făcând parte din categoria
întrebărilor principale. Exemple de întrebări deschise : ,,Ce s-a întâmplat la faz a acordării
penalty -ului?” , ,,Ce ne puteți spune despre obiectivul echipei în acest sezon ?” etc.
Întrebările închise solicită un răspuns scurt și exact. Exemple: ,,Care a fost
jucătoarea cu care ai colaborat cel mai bine în meciurile de dublu ?” , ,,Cât timp a durat
recuperea medicală ?”
În realizarea unui interviu sunt importante și întrebările de control , care sunt
utilizate pentru a test a sinceritatea interlocutorului, Acestea sunt divizate în întrebări
oglindă , exemplu: ”Ați spus că…?”, ,,V -am înțe les corect..?” și întrebări ipotetice ,
exemplu: ,,Ce ai face dacă ai primi o ofertă de la o echipă din străinătate ?”.

18
Capitolul VI: TITRAREA ȘI ȘAPOUL ÎN PRESA SPORTIVĂ
În acest capitol voi prezenta elementele de titrare, respectiv titlul, intertitlu, supratitlu și
subtitlu, precum și șapoul și rolurile lor în presa sportivă.
Orice interviu are elemente proprii de atragere a atenției cititorului. De la titlu,
șapou și gestionarea paragrafelor până la poziționarea în pagină, toate aceste ele mente au
ca unic scop ușurarea lecturii, captarea atenției cititorului și valorizarea informației în
interviu.
Titrarea este totalitatea combinațiilor posibile dintre supratitlu, titlu, subtitlu, șapou
și intertitlu. 16Alți teoreticieni ai presei descriu c ombinația supratitlu – titlu – subtitlu una
greoaie, constatând că subtitlul este folosit tot mai rar. După cum e poate observa, în zilele
noastre, ziarele locale alocă tot mai puțin spațiu pentru interviu, astfel că acesta păstrează
cel mai des stuctura f ormată din titlu + fotografie. Doar atunci când textul e mai lung apar
și intertitluri cu scopul de a ușura lectura interviului, făcându -l mai atractiv la nivelul
graficii și al conținutului.
Titlul
Titlul este elementul esențial al titrării în presa tipă rită. Titlul are un rol important și
hotărâtor în parcurgerea textului. Pentru un titlu bun, intervin mai mulți factori care țin în
principiu de inspirația ziaristului și de stilul ziarului unde este publicat. Cum presa sportivă
sau articolele sportive apa r deseori în presa cotidiană, aceste publicații vor folosi titlurile
formate din subiect și predicat la forma activă, în ton cu maniera de redactare a articolelor,
în care simplitatea și claritatea sunt elemente cheie.
Titlul -rezumant și titlul -citat sunt cele mai dese opțiuni de titlu alese de jurnaliști
pentru interviurile lor. Dacă trebuie ales un citat ca titlu, el trebuie să fie unul interesant, să
provoace cititorul să citească tot interviul, un citat care să facă pe cât posibil un rezumat al
temei i nterviului. Acest citat poate să conțină o informație importantă, o opinie valoroasă a
unei personalități din domeniu.

16 Cristian Florin Popescu, Dicționar expliactiv de jurnalism, relații publice și publicitate , Editura
Tritonic, București, 2002, p.397.

19
Exemple de titluri -rezumat sau titluri -citat din domeniul sportiv:
Iorgulescu vrea sistem play -off / play -out, dar se teme de piedici: "Cred că nu toți șefii de
club din Liga I vor dori acest lucru"
Oana Manea: ”Am avut o experiență urâtă. Chiar nu mă așteptam să stau doar câteva luni
în străinătate”
Marius Urzi că a părăsit naționala masculină de gimanstică pentru un contract în Qatar.
De obicei folosesc și eu aceste titluri -citat atunci când realizez un interviu. Exemple din
interviuri pe care le -am realizat:
Ornella Ivasiuc: ” Voleiul românesc este mult sub nivelul altor țări din Europa.”
Cristian Dănălache: ” Sper să îmi închei cariera în străinătate.”
Analistul Michel Voirol clasifică titlurile în două categorii: informativ e și
incitative . Titlurile informative oferă cititorului esența informației, în timp ce titlurile
incitative sunt cele care șochează și sunt întâlnite cel mai des în presa tabloidă.17
Exemplu de titlu informativ: România va fi reprezentată la CM de atletism de sală
de la S opot de 11 sportivi.
Exemplu de titlu incitativ: ”Am luat 5.000 de euro de căciulă ca să pierdem
meciul.”
sau
”Au dat bani celor de la Cermei ca să se autodepășească și să ne încurce pe noi în
drumul spre promovare”

Recomandări asupra titlului:
Titlul riscă să fie obositor și fără impact vizual atunci când este prea lung. De
asemenea, nici un titlu prea scurt nu este indicat, pentru că riscă să fie neclar. Trebuie
evitate metaforele folosite în exces precum și expresiile în alte limbi, acestea pu tând crea
confuzie. ”Bye, bye, Argentina” sau ”Sayonara, Pitzi!”.
Un titlu bun se poate extrage și din interviu, cum am mai spus, fiind o frază
importantă a invitatului sau o informație incitativă, interesantă pentru cititor.
Se pot folosi jocuri de cuvinte în elaborarea unui titlu dacă stilul publicației permite
acest lucru. De exemplu: ”Vine Messi(a) în România!” , deseori s -a scris despre Messi că

17 Carmen Neamțu, op.cit., p.146.

20
este un trimis de Dumnezeu, că e cel mai bun jucător de la Pele sau Maradona încoace.
Aceste complimente i -au făcut pe ziariști să -i atribuie titlul de Messia.
Este recomandabil să alegi titlul la final. După redactarea textului este mai ușor să
alegeți un titlu care să ilustreze subiectul interviului, cât și găsirea unei fraze ca re să o
folosiți în titlu.

INTERTITLUL
În cazul textelor mai lungi, când tema întrebărilor se schimbă, se impune folosirea
unui element al titrării numit intertitlu . Acesta se folosește cu scopul de a evita cititorul să
se plictisească la citirea unui te xt mai lung.
Ca și titlul, și intertitlul trebuie să fie cât mai atractiv, putând fi un citat preluat din interviu
sau o informație captivantă.

18

18 http://www.prosport.ro/fotbal -intern/liga -1/interviu -cosmin -matei -pot-sa-ofer-mai-mult-recunosc -ca-ma-
gandesc -la-un-transfer -in-strainatate -am-22-de-ani-si-chiar -daca-fotbalul -nu-are-varsta -timpul -nu-asteapta –
pe-nimeni -12526162

21
SUPRATITLUL
Așa cum îi zice și numele, supratitlul trebuie pus în fața titlului. El vine ca o cheie
de lec tură a titlului , apare tipărit cu caractere mai mici decât titlu și de obicei aduce
precizări de context. Între supratitlu și titlu este bine mereu să existe o anumită variație.
Exemplu:
EXCLUSIV – Interviu cu mijlocașul lui Tottenham, Sandro: "Chiricheș va exploda anul
viitor".
Colegul românului a venit la București special pentru nunta brazilianului Wallace .

SUBTITLU
Subtitlul este de obicei mai lung decât titlul, asta deoarece aduce mai multe detalii
informative. Apare întotdeauna după titlu și în unele cazuri poate fi înlocuit cu un rezumat
sau chiar cu enumerarea ideilor principale care construiesc interviul.
ȘAPOU L
Șapoul, cuvânt provenit din limba franceză unde chapeau înseamnă pălărie, este un
text care apare între titlu și corpul interviului. El are scopul de a informa și de a -l incita pe
cititor la lectura interviului. Deseori, șapoul este folosit pentru a rez uma textul și astfel,
conține mesajul esențial al interviului.
Exemple:
Nunta fostului rapidist Wallace da Silva cu românca Florența Rusu, sora fostului jucător
de la Sportul, Liviu Rusu, eveniment ce a avut loc duminică seara, în București, a adus în
România un invitat surpriză, sosit direct din Premier League. Mijlocașul celor de la
Tottenham, Sandro Raniere Guimarães Cordeiro (25 ani) a fost “special guest” la
petrecerea brazilianului cu cetățenie română ce evoluează acum pentru FC Olt Slatina.

22
Cei doi sunt prieteni buni încă din copilărie: “Nu puteam să lipsesc tocmai eu de la acest
eveniment” , a mărturisit colegul brazilian al lui Vlad Chiricheș.19

Dupa ce, luni, www.sport.ro a publicat un material exclusiv cu scenariul important din
piata media privind viitorul drepturilor TV in Liga I, marti, site -ul nostru continua seria
interviurilor cu personaje “top -class” din lumea drepturilor TV din Romania. Cristi Iancu
reprezinta SEG, compania de marketing aflata sub contract cu FRF. Are o experienta de
aproximativ 17 ani in piata media din Romania si a comentat pentru www.sport.ro situatia
drepturilor TV din Liga I, implicarea firmei Intel Sky Broadcast Ltd, cu sediul in Malta si o
vechime in acte de aproximativ 6 luni, dar si ce efecte ar putea resimti piata, cluburile si
abonatii TV in urma acestei afaceri de 168 de milioane de euro pentru drepturile TV ale
Ligii I pana in 2019.20

Florin Mergea, 29 de ani, a c îștigat la sfîrșitul săptămînii trecute primul turneu din 2014
alături de noul partener Oliver Marach în Chile, la Vina del Mar. Mergea și Marach au
eliminat și două perechi cotate mai bine, pe spaniolii Granollers și Lopez în semifinale,
cîștigători la Turneul Campionilor din 2012, iar în finală pe Cabal și Farah.
Florin Mergea a ajuns și pe locul 48 la dublu după victoria de la Vina del Mar, cel mai
bun din carieră, dar nu se opre ște aici și vrea să ajungă chiar între primii 20 de jucători
din lume.
GSP.RO a stat de vorbă cu Florin Mergea după competiția din Chile, al doilea turneu ATP
cîștigat de jucătorul român după cel din finalul sezonului trecut, la Viena, alături de cehul
Rosol.21

19 http://www.prosport.ro/fotbal -extern/campionate -externe/exclusiv -interviu -cu-mijlocasul -lui-tottenham –
sandro -chiriches -va-exploda -anul-viitor -colegul -romanului -a-venit -la-bucuresti -special -pentru -nunta –
brazilianului -wallace -12543575
20 http://www.sport.ro/liga -1/interviu -exclusiv -cu-un-personaj -top-class -despre -noul-format -al-ligii-i-din-
2014.html
21 http://www.gsp.ro/sporturi/tenis/interviu -gsp-ro-florin -mergea -are-obiective -importante -in-2014-vrem -sa-
ajungem -la-turneul -campionilor -419266.html

23
Șapourile pe care le -am folosit la două din interviurile mele sunt:
Ornella Priscilla Ivasiuc este o tânără jucătoare de volei. O sportivă care a cochetat și cu
atletismul, sport pe care a fost nevoită să -l abandoneze din motive de sănătate. Totul a
început acum șase ani, când era legitimată la Gloria Arad, secția atletism. S -a apucat de
volei doi ani mai târziu, la insistența prietenelor sale, câștigând diplome și trofee cu
echipa Hands United Arad. Parcursul constant bun a scos -o în evidență și s -a lovit de
primul transfer din carieră, la CSS Caransebeș.

și

Cristian Dănălache și -a început cariera la CS Otopeni în 2003, echipă cu care a promovat
în liga secundă un an mai târziu. O dată cu ”afacerea Salonta” prin care UTA a revenit în
elita fotbalului românesc, Marius Lăcătuș l -a adus la Arad. Nu a prins un sezon bun la
echipa alb -roșie și a fost împrumutat la Unirea Urziceni, unde l -a impresionat pe Dan
Petrescu și l -au cumpărat cu 250.000 de euro. În 2009 a devenit campion național cu
Urziceni și de atunci drumul său către fotbalul internațional a început. A jucat în Arabia
Saudită, Israel și în prezent se află în China. 2012 a fost cel mai bun an pentru el,
devenind golgeterul p rimei ligi din China cu 23 goluri marcate într -un campionat plin de
vedete plătite cu milioane de dolari. Povestea pe larg o aflăm chiar de la atacantul român
de 31 de ani.

24
Capitolul VII: FIXAREA INTERVIULUI

Jurnalismul sportiv nu înseamnă doar relatarea evenimentelor petrecute pe terenul
de joc, ci și ceea ce antrenorii sau jucătorii spun în afara acestuia. La fel ca în alte forme de
jurnalism, o calitate foarte importantă este capabilitatea de a avea acces la persoanele care
dețin un rol cheie în acțiune, în eveniment și de a -i face pe aceștia să -și exprime opiniile,
iar pe urmă să reușești să le prezinți într -un mod cât mai precis.
Pentru a realiza un interviu bun înseamnă, pe lângă prezentarea cu un caiet /
reportofon și adresarea unor întreb ări, și o pregătire atentă și o înțelege re exactă a ceea ce
dorim să obținem .
Convingerea viitorilor intervievați să vorbească este primul pas pe care jurnalistul
trebuie să -l facă pentru fixarea interviului. Dacă pentru negocierea sau fixarea interviulu i
se discută direct cu intervievatul, atunci trebuie abordată o manieră politicoasă și să nu
treceți cu vederea faptul că atunci când sunați, persoana respectivă poate fi ocupată sau are
alte lucruri de făcut, mai importante. E necesar să le explicați de c e doriți să îi intervievați,
care va fi rezultatul final, unde va fi publicat și cât poate dura. Pentru a acorda un interviu,
o persoană, practic, renunță la timpul ei personal în favoarea voastră, deci are dreptul să
știe aceste lucruri, și astfel își va da seama dacă merită să vă acorde un interviu sau nu.
Unii sportivi au început tot mai des să ceară jurnalistului semnarea unui acord prin
care aceștia ( sportivii ) au dreptul să modifice articolul final în caz că nu le convine ceva,
înaintea publicării. În acest caz, trebuie să îl asigurați că tot ce vă relatează va fi tratat
corect și cu acuratețe, dar nu trebuie să cedați în fața insistențelor sale de a vedea
materialul înaintea apariției în ziar. Un interviu realizat în așa fel, în care intervievatul îl
vede sau îl modifică înaintea publicării, nu își mai merită efortul.
Se vor întâlni cazuri când o persoană sau mai multe sunt impresariate și atunci
trebuie aranjate prin intermediul impresarului sau a unui agent de presă. Dacă vom intra în
contact cu astfel de persoane, încerc ăm să rămâne m în relații bune cu ele, deoarece ne pot
facilita mai des accesul la cei pe care doriți să îi intervievați. E bine să le amintim
invitaților publicația pentru care lucr ăm, scopul interviului, locația unde prefer ăm să se
desfășoare interviul cât și dacă v om fi însoțiți de cineva, de exemplu un fotograf sau
cameraman. Cum sportivii au un program încărcat și riguros, e recomandat chiar dacă ei nu

25
întreabă asta, să le specific ăm dinainte durata interviului. În general, un interviu nu durează
mai mult de o oră, dar pot fi cazuri în care ei să nu aibă atât timp și trebuie să ne pregătim
mai bine pentru a realiza interviul într -o perioadă mai scurtă.

Locații pentru interviu
Dacă av em posibilitatea de a alege locul interviului, încerc ăm să alegem acel loc
care să ne permită să descoperim și mai mult personalitatea intervievatului – de pildă, casa
lui – sau viața sa profesiona lă – de pildă, vestiarul, terenul de antrenament sau stadionu l.
Mediul ambiant în care trăiește o persoană spune întotdeauna câte ceva despre ea, iar
descrierea sa în materialul dumneavoastră va plasa subiectul într -un context ușor de
perceput de către cititor.22
Locația în care se petrece interviul este importantă, mai ales dacă se vor realiza și
fotografii. Dacă sportivul va fi plasat în mediul său natural, fotografiile vor fi mai
interesante. De obicei, aceste detalii se discută înainte de a fixa interviul, cu fotograful.
Acesta, fiind specializat în domeniu, poat e avea idei mai bune la care dumneavoastră nu
v-ați gândit și care ar putea face materialul mai deosebit.
Exemple:
Când Adrian Mutu a revenit să joace în România, la Ploiești, se putea realiza un interviu
în vestiarul clubului iar cameramanul să filmeze dintr -un unghi în care să intre în cadru și
echipamentul său de joc.
Dacă dorim să luăm un interviu unei jucătoare de tenis, putem stabili locul de întâlnire
chiar pe un teren de tenis.
Lui Doroftei îi putem lua interviu într -o sală de box, chiar în arenă .

22 Phil Andrews, Jurnalismul sportiv – o introducere , Ed. Polirom, Iași. 2006, p.126.

26
Capitolul VIII: INTERVIUL INFORMAL

Celebritățile din lumea sportului sunt asaltate cu cereri pentru interviuri, atât de
multe, încât le este greu să le onoreze pe toate. Dacă nu lucrați pentru un ziar sau o
televiziune importantă, șansele pentru a obține un interviu față în față sau chiar prin telefon
cu numele celebre din sport, sunt mici. Nu trebuie să vă descurajați. Puteți să adresați
întrebări și să primiți răspunsuri și în alte circumstanțe. Trebuie urmărite aparițiile publice
care includ anu mite oportunități mediatice. Aici, sportivii vin cu scopul de a sprijinii
sponsorii care îi plătesc pentru publicitate. Deși nu se compară cu un interviu direct, o
conferință de presă este un prilej bun de a pune întrebări.
O altă variantă de interviu inf ormal este tipul de interviu numit interviu -ambuscadă.
Acesta este primit spontan de intervievat, este practic ”luat pe sus” imediat ce apare pe
terenul de antrenament, în parcarea complexului sportiv sau la ieșirea din stadion. Trebuie
să țineți cont de f aptul că și ei au dreptul la intimitate și trebuie să fiți politicos, dar
insistent.
Exemple de interviuri / întrebări ambuscadă:
” -Domnule Dan Cuedan, cum descrieți partida care tocmai s -a încheiat?
– Un meci desfășurat pe un gazon foarte prost, credeam că noi avem cel mai slab teren din
serie, dar iată că se poate și mai rău. Sunt mulțumit de exprimarea băieților și de faptul
cum au luptat, au depus un efort considerabil. Elementul fotbal a contat prea puțin, totul a
fost pe angajament. Echipele care joacă cu noi o fac cu multă ambiție și determinare, dar
cred că uneori jocul este dus peste limita regulamentului.”
Un interviu la cald a dat ș Monica Broșovszky imediat după ce s-a terminat al doilea meci
de baschet din finala națională, dintre ICIM Arad și Târgoviște.
”Mă bucur că am reușit să egalăm situația la general. Am spus înainte de a începe finala
că șansele sunt egale de ambele părți. S-a demonstrat că oricare din aceste echipe poate
câștiga finala. Mulțumesc suporterilor pentru sprijin, îmi pare rău că am pierdut prima

27
partidă dar e important că am jucat până la ultima fază. Așa cum anul trecut nimeni nu ne
dădea vreo șansă, eu cred că putem să repetăm isprava de atunci”. 23
La tenis, Horia Tecău a câștigat turneul de dublu și a declarat la final că "Orice meci
cîștigat aici este special, cu atît mai mult o finală", a spus Tecău. "Am avut alături atîția
oameni, suporteri, familie, prieteni, și acesta este unul dintre puținele locuri din lume în
care sînt foarte mulți spectatori la meciurile de dublu", a adăugat el.24
Pentru a fi sigur că nu vă scapă nicio informație vitală, ar fi util să veniți pregătit cu
o listă de întrebări principale. Pentru a nu -l inhiba pe intervievat, tr ebuie să îi adresați
câteva întrebări de acomodare, care să nu pună presiune pe el, fără să intrați în detalii
intime. Dacă luați parte la antrenamentul oficial, care se desfășoară în ziua premergătoare
unei partide, îl puteți întreba pe fotbalist ”Care su nt șansele dumneavoastră privind
partida de mâine?” . Trebuie evitate întrebările proaste de genul ”Doriți să câștigați
mâine?” sau ”Ce mai faci?” .
Dacă o echipă de baschet, de exemplu, este favorită să câștige o partidă, dar la final
se vede învinsă, îl puteți aborda pe antrenor la conferința de presă cu o întrebare de genul
acesta ”Spuneți -mi vă rog, în cuvintele dumneavoastră, ce s -a întâmplat? Unde s -a rupt
jocul?” .
Astfel de întrebări generale îi permit intervievatului să se deschidă și, probabil, să
înceapă să vorbească despre unele lucruri la care dumneavoastră nu v -ați gândit și care ar
putea scoate la iveală zone noi de explorare.25
Dacă intervievatul lasă loc de interpretări sau anumite goluri în informația oferită,
puteți adresa întrebări suplimentare în care să cereți anumite detalii, specificând că le
adresați tocmai pentru a nu se interpreta. Cereți să lămurească anumite lucruri care vă sunt
neclare. Această metodă îi oferă senzația că deține controlul asupra direc ției de desfășurare
a interviului și va răspunde cu mai multă încredere.
Pentru a evita primirea unui răspuns sec de genul ”da” sau ”nu”, formulați
întrebările în așa fel încât ele să fie deschise și care îi permite intervievatului să descrie în

23 http://sportarad.ro/am -mai-castigat -acolo -si-titlul -anul-trecut -si-cupa -anul-acesta -vom-munci -pentru -asta/
24 http:/ /www.gsp.ro/sporturi/tenis/e -tripla -horia -tecau -e-la-al-treilea -trofeu -cucerit -la-rind-la-bucuresti –
orice -meci -cistigat -aici-este-special -424686.html
25 Phil Andrews, op.cit., p.131.

28
cuvinte proprii ceea ce gândește sau a simțit în unele momente, existând posibilitatea de a
primi astfel o declarație mai interesantă.
Exemplu: ”Câștigarea Ligii Campionilor a fost cel mai fericit moment din viața
ta?” este o întrebare închisă care îl poate face pe sportiv să răspundă cu ”da” sau ”nu”.
Pentru a primi un răspuns mai lung și care să exprime emoțiile trăite de intervievat,
întrebarea poate fi reformulată în așa fel: ”Ce ai simțit când ai ridicat trofeul Ligii
Campionilor deasupra capului?” .
Într-un interviu cu Lucian Bute, pentru a nu primi doar un răspuns de genul ” da / nu / nu
știu” a mai fost adăugată o întrebare care poate primi un răspuns mai interesant:
Crezi că meciul Mayweather Jr. vs. Pacquiao va mai avea loc? Cine crezi că ar câștiga?
Pentru frumusețea spectacolului, ar fi bine ca acest meci să aibă loc. Toată lumea vorbește
despre el și probabil că mai devreme sau mai târziu se va produce. Cred că va bate
Mayweather.

29
Capitolul IX : RECUZITA UNUI INTERVIU REUȘIT
În acest cap itol voi prezenta instrumentele pe care un jurnalist trebuie să le dețină atunci
când ia un interviu.
Dacă nu aveți posibilitatea să înregistrați corect răspunsurile pe care le veți primi în
urma întrebărilor adresate, nu are rost să fixați interviul. În t recut, mai toți jurnaliștii se
foloseau de carnețele în care luau notițe stenografice. Cu ajutorul tehnologiei din prezent,
interviurile au devenit mai ușor de realizat, asta cu ajutorul reportofoanelor sau
telefoanelor ușoare și de mici dimensiuni. Aceste a pot fi așezate direct în fața invitatului,
pe masă, sunt ușor de procurat, ceea ce le face să fie foarte utilizate. Această tehnică de
înregistrare audio face interviul mai ușor, mai complet și nu este atât de stresantă pentru
intervievat precum imaginea unei persoane care măzgălește disperată, pe viteză într -un
caiet.
Dar cum orice lucru bun are și dezavantaje, nici tehnica reportofonului nu e scutită
de dezavantaje. Principalul dezavantaj este că, dacă interviul durează mai mult, va dura
ceva până îl a scultăm iar ca să îl redact ăm. Dacă ave m de terminat interviul și trimis spre
publicare într -un timp relativ scurt, atunci e mai eficient să folosi m și tehnica notelor
selective, în timp ce reportofonul înregistrează. Astfel, când primi m un răspuns importa nt
în cadrul unui interviu, îl pute m nota și mai târziu transcrie m mai ușor restul interviului.
Făcând asta mai des, o să ne obișnuim să not ăm doar ceea ce ne interesează, dezvoltându –
ne capacitatea de a tăia materialul de care nu ave m nevoie pe măsură ce interviul
înaintează.
Telefonul este util în a -l folosi pentru realizarea unui in terviu atunci când trebuie să
îl luăm într-un timp scurt, având un deadline. Se întâmplă de multe ori să fi m nevoi ți să
interviev ăm un antrenor sau conducător al unei echipe care se află în deplasare sau în
cantonament și nu ave m cum să ajunge m să vorb im față în față. În astfel de cazuri, îl v om
suna și v om încerca să fix ăm un interviu telefonic. Desigur, un interviu la telefon nu est e la
fel de eficient ca și un interviu direct, față în față. Interviul telefonic este indicat pentru o
discuție mai scurtă. Telefoanele mai noi au funcția de a inregistra conversația în timp ce se
desfășoară. În caz contrar, va trebui să lu ăm notițe, ceea ce este mai dificil și ne vom trezi
în situația când trebuie să îi cere m intervievatului să repete anumite cuvinte, fraze sau să
vorbească mai rar.

30
Computerul sau laptopul, pe lângă că le folisi m pentru redactarea interviului, ne
ajută să lu ăm interviuri la distanță. Acestea se realizează cu ajutorul corespondenței prin e –
mail. Întrebările scrise constituie forma cea mai puțin satisfăcătoare de a lua un interviu,
dar poate fi și singura opțiune pe care o aveți la înemână. Răspunsurile scrise au tendința
de a fi anoste și artificiale; dacă subiectul interviului este unul controversat și delicat, e
posibil ca ele să fi fost scrise de avocatul lui sau de persoana care se ocupă de relațiile cu
publicul.26 Un dezavantaj major al interviului luat prin e -mail este că nu pute m adresa
întrebări suplimentare, clarificatoare, decisive.
Dacă dori m să lu ăm un interviu unei persoane mai puțin abordabile, e -mailul poat e
fi o soluție. Rareori se întâmplă să pute m ghici adresa de e -mail a persoanei respective, și
decât să ri scăm să trimiteți un e -mail în altă parte, mai bine face m rost de adresa de e -mail.
Luăm legătura cu persoanele din anturajul subiectului cu care ave m o relație bună și rug ăm
să ne pună la dispoziție e -mailul persoanei pe care dori m să o interviev ăm. Așa putem lua
legătura directă cu persoana, fără a ne mai lovi de răspunsurile unor avocați sau purători de
cuvânt. Prin metoda interviului prin e -mail, e posibil să primi m răspunsuri mai puțin
formale.

26 Phil Andrews, op.cit., p.134.

31

Capitolul X : JURNALISMUL SPORTIV
În acest ca pitol am urmărit să descriu i nfluența jurnalismului în sport.
CUM INFLUENȚEAZĂ MASS -MEDIA SPORTUL ?
Interesul lumii pentru sport a crescut în ultima vreme cu ajutorul mass -media. De
când cu televiziunea prin satelit, cumpărarea de drepturi de televizare a anumitor
evenimente sportive majore și nu numai, canalele TV terestre, precum și posturile de radio
au fost nevoite să practice aceleași lucruri. Odată cu creșterea concurenței s -au scumpit și
drepturile de difuzare a evenimentelor sportive, fapt care impl icit a adus venituri
substanțiale cluburilor sportive, conducerilor cluburilor sau a diferitor sportivi
profesioniști. Așa se face că multe cluburi sportive sau personalități sportive au contracte
cu anumite televiziuni, reviste sau chiar canalele lor tv p roprii.
De exemplu, wrestlingul în Statele Unite are o mulțime de evenimente pay -per-
view. Și nu doar wrestlingu l, și alte sporturi de contact și nu numai , practică acest sistem
de plată pentru vizualizare. Echipe de fotbal precum Benfica Lisabona ( Portug alia ),
Barcelona, Real Madrid ( Spania ), Manchester United, Liverpool, Chelsea ( Anglia ) etc.,
au posturile lor TV unde transmit în exclusivitate meciuri ale echipelor secunde, de juniori,
documentare, știri sau interviuri pe care publicul nu le poate v edea în altă parte.
Mass -media a influențat competițiile sportive. Deoarece sumele care au fost
investite de televiziune în sport, i -au permis acesteia să modeleze competițiile în funcție de
scopurile ei. Astfel, în 1970, Kerry Packer a introdus jocul de crichet internațional în
nocturnă. Interesul masiv pentru fotbal în întreaga lume a dus la extinderea competițiilor
internaționale și cele europene de cluburi, precum Uefa Champions League, UEFA Cup,
Intertotto etc. Tradiția rugby -ului în 13, care a fost p racticat mai bine de un secol, iarna, în
Anglia, a devenit un sport de vară, spre beneficiul canalelor de telviziune și a posturilor de
radio. Sportul a devenit o marfă pe care televiziunea o vinde cum dorește sau cum trebuie.

32
CUM INFLUENȚEAZĂ SPORTUL MASS -MEDIA ?
Phil Andrews spune că ,,organizațiile din domeniul mass -media s -au dezvoltat și s –
au adaptat în mod corespunzător. Au apărut noi stații radio și canale de telviziune dedicate
cu precădrere sportului. Acestea au introdus programe noi, cum ar fi, de pilă, d ialogul la
telefon cu ascultătorii pentru a capta și menține atenția telespectatorilor și ascultătorilor.”27
S-au creat nișe pe piața mass -media, dezbătând subiecte generale din sport sau axându -se
pe sporturi individuale.
În zilele noastre, ziarele modern e dedică tot mai mult spațiu pentru știri din sport și
interviuri. Odată cu apariția internetului, trusturile de presă sau ziarele au creat secțiuni sau
site-uri specializate, dedicate sportului. Acest serviciu permite transmiterea mai rapidă a
informației , a fotografiilor, clipurilor video. Traficul mare de cititori care invadează aceste
site-uri le fac să se autofinanțeze cu ajutorul reclamelor.
Fiind un cititor al acestui tip de jurnalism, având în trecutul apropiat contact direct
cu jurnalismul sportiv , am ales să realizez interviuri din acest domeniu, pentru a aplica
teoria parcursă și a vedea, pas cu pas, cum se realizează acest tip de dialog special: reporter
– sportiv.

27 Phil Andrews, Jurnalismul sportiv – O introducere , Polirom, 2006, Iași – tradus de Alina Măriuț.

33
CAPITOLUL XI: INTERVIU L. STUDIU DE CAZ.
În acest capitol voi redacta u n interviu realizat de cătr e mine cu o jucătoare de volei în
vârstă de 18 ani, pe nume Ornella Ivasiuc, urmând pașii prezentați în capitolele
anterioare.
Pentru realizarea interviului nu am avut nevoie de foarte multă documentare, fiind în temă
cu situați a invitatei mele. Deoarece între mine și Ornella există o relație bună de prietenie,
interviul a fost unul informal, realizat prin intermediul rețelei de socializare Facebook. I –
am trimis întrebările și în câteva zile am primit răspunsurile. Invitata nu a fost deranjată
de nicio întrebare și chiar a răspuns direct la unele mai puțin incomode. Nu a fost reținută
de timiditate să spună lucrurilor pe nume atunci când a venit vorba de colegele ei.

Ornella Ivasiuc: ” Voleiul românesc este mult sub nivelul altor țări din
Europa.”
Ornella Priscilla Ivasiuc (foto stânga) este o
tânără jucătoare de volei. O sportivă care a
cochetat și cu atletismul, sport pe care a fost
nevoită să -l abandoneze din motive de
sănătate. Totul a început acum șase ani, când
era legitimată la Gloria Arad, secția atletism.
S-a apucat de volei doi ani mai târziu, la
insistența prietenelor sale, câștigând diplome
și trofee cu echipa Hands United Arad.
Parcursul constant bun a scos -o în evidență și
s-a lovit de primul transfer din carieră, la CSS Caransebeș.

– Ai o carieră de șase ani în sportu l de performanță. Care e istoria ta în sport?

– Am început sportul de performanță la vârsta de 11 ani. E o vârstă destul de târzie
pentru sportul de performanță, dar acest lucru nu m -a împiedicat să îl practic. Mi –
am dorit foarte mult acest lucru și am munc it din greu pentru a ajunge la un nivel

34
rezonabil. Timp de doi ani am practicat atletismul. Cred că si acum as fi făcut
același lucru dacă nu ar fi intervenit o problemă de sănătate. Din păcate, a trebuit să
renunț la acest sport pentru care am sacrificat ieșiri în oraș cu prietenii sau alte
distracții. Când privesc înapoi, nu îmi pare rău că am renunțat la aceste lucruri
pentru sport. Deși am avut de înfruntat niște probleme de sănatate, am reușit sș
revin încet -încet în lumea sportului și de 4 ani încoace practic voleiul.

– Cât de mare este plăcerea pentru sport?

– Nu cred că mi -aș putea imagina viața fără sport, fără volei mai exact. Am trecut
prin multe accidentari și greutăți, dar acest lucru m -a făcut să apreciez și mai mult
sportul. Aș putea să joc vol ei la orice oră din zi și din noapte. Refuz să lipsesc de la
antrenamente chiar dacă sunt accidentată sau bolnavă. Cred că toate acestea
demonstrează cât de mult îmi place și cât de mult țin la acest sport.

– Cum ai început voleiul și de ce ai ales acest sp ort?

– Prietenele mele cele mai bune au început să practice acest sport, însă eu am refuzat
deoarece nu credeam că vreau să fac cu adevarat sport de performanță, mai ales
după dezamăgirea din atletism. După multe insistențe din partea celor două prietene
ale mele, am decis să merg împreună cu ele la un antrenament de probă. Deși nu
mi-a placut enorm de mult de la primul antrenament, fetele din echipă au fost foarte
drăguțe și am revenit mai mult pentru ele. Apoi, acest sport a început să -mi ajungă
la inimă. Cred că dacă nu le -aș fi ascultat pe prietenele mele făceam una dintre cele
mai mari greșeli din viața mea.

– Te-ai transferat la CSS Caransebeș? Cum ai găsit această echipă față de cea
de la Arad?

– Din păcate, este un transfer pe care îl regret foarte mult. Nu am fost prea sigură nici
la inceput, însă am decis să continui acest sport și singura mea șansă să fac acest

35
lucru fără să trebuiască să mă mut în alt oraș a fost transferul la CSS Caransebeș.
Este greu pentru mine deoarece trebuie să fac naveta o dată la două săptămâni la
Caransebeș și să îmi petrec weekendul acolo, făcând antrenament cu echipa,
duminica urmând să avem meci. Cu părere de rau spun că fac parte dintr -o echipă
dezbinată, axata mai mult pe individualități, când voleiul ar trebui să fie un sport de
echipă, de înțelegere și comunicare. Deși cu echipa de la Arad nu am avut
rezultatele pe care le am cu cea de la Caransebeș, există o diferență imensă între
atitudinea fetelor de la Arad ș i atitudinea fetelor de la Caransebeș. Aici (n.r. – la
Arad ) am jucat cel mai bun volei al meu deoarece eram în relații extraordinare cu
fiecare componentă a echipei în parte. Ne bucuram de fiecare joc și fiecare
antrenament. La Caransebeș am găsit doar r ăceală, indiferență și dezbinare spre
deosebire de caldura fostei mele echipe, care mi -a fost ca o familie.

– Voleiul e un sport de echipă. Care e relația ta cu celelalte jucătoare de la
echipă?

– La început a fost una destul de bună, având în vedere că era mai greu pentru mine
să mă acomodez, iar fetele au încercat să fie drăguțe. Pe parcurs, însă, am
descoperit că nu mă potrivesc în această echipă nicidecum. Ele au propriul lor stil
de joc, se cunosc foarte bine și eu sunt nou venită. M -aș fi așteptat să de a dovadă de
mai multă înțelegere și prietenie, dar am rămas surprinsă când am realizat că eu nu
fac parte cu adevărat din această echipă. Tot ce îmi doresc acum este să termin
sezonul, deoarece aceste fete mi -au dovedit că nu sunt sportive adevarate și că nu o
să am niciodată un loc în echipa lor.

– Ce obiective aveți în acest sezon?

– În acest sezon ne -am propus să terminăm pe locul 1 în grupă și să ne calificăm la
turneul final de la București. Sunt niște obiective realizabile, datorită faptului că
avem o echipă puternică și până acum nu am avut o adversară care să ne pună
probleme reale.

36
– Cum vezi situația voleiului feminin românesc? Ce merge sau ce nu merge?

– Voleiul românesc este mult sub nivelul altor țări din Europa. Avem jucătoare
talentate, de viitor, însă nimeni nu acordă destulă atenție acestui sport, cum de altfel
se întâmplă cu majoritatea sporturilor din această țară. Tot ce contează la noi este
fotbalul. În această situație, este foarte greu pentru echipele de volei să iasă în
evidență, deși se s trăduiesc foarte mult. În fiecare an avem cel puțin 3 echipe care
participă la calificarea în Champions League. Nu am trecut niciodată mai departe
de calificări deoarece nu am avut suportul necesar. Fiecare echipă încearcă să aducă
jucatoare și antrenori d in afara țării, însă nici acest lucru nu le asigură o
performanță onorabilă. Marile probleme sunt banii și moralul scăzut al echipelor.
De asemenea, majoritatea jucătoarelor sunt foarte slab pregătite psihic și au mari
căderi psihice în timpul meciurilor c u echipe foarte bune, când ar fi mai mare
nevoie de ele. În acest fel nu se poate realiza performanță la un nivel adevărat.

– Ce sfaturi i -ai da unui copil care vrea să se apuce de volei? De ce l -ai încuraja
să facă asta?

– Nu l -aș încuraja să facă volei nea părat, l -aș încuraja să facă orice sport i se
potrivește. Este important să gasești un sport care te atrage și astfel vei merge cu
plăcere la antrenamente și vei avea parte de reușite mari. Însă, cred că voleiul îți
dezvoltă caracterul și personalitatea ma i mult decât alte sporturi. Este un sport de
echipă și trebuie să știi să fii un adevărat prieten înainte de toate. Trebuie să știi să
comunici și să asculți de ceilalți coechipieri. De asemenea, victoria e mai frumoasă
când o împarți cu ceilalți. Sfaturil e pe care le -aș avea de dat unui copil care vrea să
practice acest sport ar fi să -și încălzească foarte bine gleznele, genunchii și brațele
înainte de meciuri și la antrenament, deoarece acestea sunt cele mai predispuse
zone la accidentări în volei. Și ce l mai important, l -aș sfătui să pună pe primul loc
echipa și nu pe el, deși la un moment dat va avea tendința să creadă că el e cel mai
important. Nu in ultimul rand, i -aș sugera să se bucure de tot timpul petrecut pe
terenul de volei în compania echipei s ale, deoarece echipa îi va fi ca o a doua
familie.

37

– Din informațiile tale, ești monitorizată și de alte cluburi? Care ar fi acelea?

– Deocamdată, nu știu nimic despre acest subiect, pentru că suntem în plin sezon și
fiecare echipă se concentrează pe obiect ivele sale, însă probabil că înainte de
sfârșitul sezonului cluburile vor lua în calcul reînnoirea loturilor echipelor și atunci
vor apărea oferte pe care le voi discuta cu antrenorii sau managerii clubului
respectiv.

38
CAPITOLUL X II: INTERVIU L. STUDIU DE CAZ.
În acest capitol voi redacta un interviu realizat de către mine cu fotbalistul Cristian
Dănălache, care în prezent joacă în China, dar a jucat și în prima ligă românească, ieșind
campion național cu Unirea Urziceni, echipa antrena tă de Dan Petrescu la acea vreme.
Pentru realizarea acestui interviu m -am documentat despre jucător prin intermediul site –
urilor de specialitate. Aici includ site -uri de statistică și sport. Am aflat parcursul lui în
fotbal, anii și echipele la care a juca t, numărul de goluri, care a fost cel mai bun sezon
pentru el etc. Eu l -am cunoscut și m -am împrietenit cu Cristian Dănălache pe vremea când
juca la UTA , iar de atunci am rămas într -o relație bună de prietenie.
Am ales să realizez un interviu cu el pentru că este un nume cunoscut microbiștilor, are o
poveste bogată și palmaresul său nu trebuie neglijat. Deoarece în prezent activează în
China, interviul l -am realizat prin e -mail. A fost amabil și sincer cu mine, mi -a spus că nu
îmi poate răspunde rapid, îns ă am așteptat. Răspunsurile la întrebări le -am primit după o
săptămână și au fost bune pentru ce am avut nevoie, am fost lămurit și nu a trebuit să îl
contactez din nou pentru informații suplimentare.

Cristian Dănălache : ”Sper să îmi închei cariera în st răinătate. ”
Cristian Dănălache
și-a început cariera
la CS Otopeni în
2003, echipă cu care
a promovat în liga
secundă un an mai
târziu. O dată cu
”afacerea Salonta”
prin care UTA a
revenit în elita fotbalului românesc, Marius Lăcătuș l -a adus la Arad. Nu a prins un
sezon bun la echipa alb -roșie și a fost împrumutat la Unirea Urziceni, unde l -a
impresionat pe Dan Petrescu și l -au cumpărat cu 250.000 de euro. În 2009 a devenit
campion național cu Urziceni și de atunci drumul său către fotbalul internațional a

39
început. A jucat în Arabia Saudită, Israel și în prezent se află în China. 2012 a fost cel
mai bun an pentru el, devenind golgeterul primei ligi din China cu 23 goluri marcate
într-un campionat plin de vedete plătite cu milioane de dolari. Povestea pe larg o
aflăm chiar de la atacantul român de 31 de ani.

– Cristi, te rog să povestești pentru început, cum ți -ai descoperit pasiunea
pentru fotbal și dacă ți -ai dorit să faci din aceasta o carieră.

– Pasiunea pentrut sport în general, dar mai ales pentru fotbal am avut -o de mic copil.
Ca orice copil jucam fotbal ori de câte ori aveam posibilitatea, indiferent de vreme
sau anotimp. La vârsta de 9 ani am avut prima legitimație de fotbalist, dacă pot să
spun așa, la juniorii clubului Rapid București . Tot timpul mi -am dorit sa ajung
fotbalist, să pot să joc fotbal profesionist, niciodată nu mi -am dorit să fac altceva,
să am altă meserie. Din fericire, până la urmă am reușit și cred că acesta este un
ideal în viață, cel puțin pentru mine, să poți face ceea ce îți plac e cel mai mult și în
același timp să poți să și trăiești din lucrul ăsta .

– Ai debutat în fotbalul mare la CS Otopeni. Cum ai ajuns de acolo în Liga 1?

– Așa este, după ce am terminat junioratul la clubul Rapid am ajuns la CS Otopeni,
unde am stat 5 ani, tr ecând prin toate etapele până la nivelul divizie i B. A fost o
perioad ă importantă p entru mine și în același timp f oarte frumoasă. Marius
Lăcătuș , dup ă ce a ajun s antrenor la UTA Arad, m -a dorit acolo, iar în scurt timp
am și debutat î n prima divizie. Dife rența dintre primele 2 divizii a fost destul de
mare și asta s -a resim țit în jocul meu la început. Până la final, Marius L ăcătuș a
avut încredere în continuare în mine ș i pentru asta nu pot dec ât să-i mulțumesc .

– Mai păstrezi legătura cu cineva de la Arad?

– Am mai vorbit cu 2 -3 jucători, dar destul de rar. E și greu pentru că a trecut mult
timp de atunci, la UTA s-au schimbat mulți jucători în toată această perioadă, nici
nu apucai să te cunoști bine cu colegii pentru că după șase luni deja erau multe
schimbări în echipă.

40
– La care echipă din România te -ai simțit cel mai bine și de ce?

– La CS Otopeni a fost o perioadă foarte frumoasă pentru mine în care m -am simțit
extraordinar, am devenit o adevarată familie acolo, eram prieteni foarte buni și în
afara terenului, ne întâlneam des în oraș cu familiile, chiar petreceam mult timp
împreună. Și acum, după atâția ani, încă ținem legătura și ne întâlnim ori de câte ori
avem ocazia.
Și la Urziceni m -am simțit f oarte bine, si acolo am fost un grup unit, î n care eram
cu toții prieteni și mai tot timpul era o atmosfer ă frumoas ă în cadrul echipei .

– Ai ajuns să joci prin Israel, Arabia Saudită sau China. Cum ți se par
campionatele și fotbalul din aceste țări în comparație cu cel din România?

– Sunt fericit c ă am ajuns s ă joc în aceste campionate, au fost niște experien țe unice
pentru mine , din care am avut de învățat f oarte multe .
În China m -am simțit ș i aco modat cel mai bine, drept dovadă faptul că sunt de ceva
ani aici. P ot spune c ă deși la nivel de naționa lă nu au rezultate deosebit de bune ,
campionatul intern este unul foarte puternic. Se investesc sume enorme , se aduc
jucători străini cu CV -uri impresionate ca Anelka, Drogba, Keita, Rochemback,
Barrios, Diamanti sau Kanoute , pe bani f oarte mulți și este normal ca acești
fotbaliști s ă crească nivelul campionatului . Cu siguran ță, în viitorul ap ropiat, v -or
mai veni jucători cu nume î n China .

– Te rog să intri puțin în detalii privind activitatea ta în China.

– Când am ajuns în China, am semnat cu Jiangsu Sai nty, pentru care am jucat două
sezoane și jumătate. La Jiangsu am reușit să devin și golgeterul campionatului în
anul 2012. Din păcate, la finalul acelui sezon m -am accidentat foarte grav și am
avut de făcut o recuperare de lungă durată în Germania, la Ham burg. După
revenire, am mai jucat 15 meciuri pentru ei și echipa a început să se destrame. Dacă
până atunci se băteau la titlu, acum se luptă pentru evitarea retrogradării. În prezent
joc în liga a doua.

41
– Ce a însemnat titlul de golgeter pentru tine într -un campionat cu atâtea nume
sonore în jurul tău?

– Întotdeauna pentru un atacant este f oarte important s ă march eze. În momentul în
care ieși golg eter, indiferent în ce campionat , înseamnă c ă îți faci treaba bine.
Normal c ă atunci c ând se întâmpl ă asta , într -un campionat în care erau atacanți
senzaționali, nu po ți dec ât să fii mândru de ceea ce ai realizat .
Pentru m ine a fost ceva de vis s ă ies golgeter într -un moment în care aveam a șa
concuren ți de calibru .

– Cum te -au primit colegii în liga secundă? Având în vedere că vi de la o echipă
care se bătea la titlu, ești considerat vedeta echipei?

– Colegii m -au primit bine, cu mulți dintre ei m ă știam p entru că am jucat de multe
ori împotriva lor în prima lig ă, așa că nu a fost greu s ă mă adaptez la noua echip ă.
Nu mă consider vedeta echipei, sunt doar un jucător ca to ți ceilalți juc ători ai
echipei. Ș tiu că toată lumea așteaptă f oarte multe de la mine și sper ca la finalul
sezonului toț i să fim fericiți c ă am ales aceast ă echipa și să nu-i dezamăgesc pe cei
care au avut încredere în mine.

– Care sunt obiectivele echipei și ale tale personale în acest sezon?

– Echipa a fost mulți ani în prima divizie și este normal ca singurul obiectiv să fie
promovarea imediată. Și pentru mine acesta este c el mai important obiectiv al
sezonului, dar este normal să îmi doresc să și înscriu multe goluri, pentru că asta
este meseria mea până la urmă și pentru asta m -au adus aici.

– Îți dorești să -ți închei cariera în România?

– Momentan nu mă gandesc la asta, încă mai am 3 -4 ani de jucat, asta în cazul în care
nu mai apar accidentări de genul celei pe care am avut -o acum un an și jumătate.
Sper să pot să joc cât mai mult afară și de ce nu, să -mi închei cariera în afara țării.

42
Oricum, în fotbal, orice este posibil, așa că e prematur acum să vorbesc despre
sfârșitul carierei și unde o să se întample asta.

– Ce intenționezi să faci după ce îți vei agăța ghetele în cui?

– Cu siguranță îmi doresc să ramân tot în fotbal, pentru că asta e ceea ce îmi place, ce
am făcut toat ă viața și datorită fotbalului am tot ceea ce am în ziua de azi.
Eu îmi doresc s ă devin antrenor , acum s ă vedem și dac ă o să pot face lucrul ăsta.
Meseria de antrenor este tot al diferită de cea de fotbalist, trebuie s ă învăț totul de la
zero și asta nu v a fi ușor, însă sunt încrezător în ceea ce pot să fac ca ș i antrenor .

43
CAPITOLUL XIII: INTERVIU L. STUDIU DE CAZ.

În acest capit ol voi prezenta un interviu realizat cu Melisa Nunciu, sportivă de
performanță de tir sportiv. Interviul l -am luat față în față, înregistrat cu ajutorul
telefonului și, din criză de timp, ca locație am ales mașina mea. Invitata a întârziat câteva
minute, dar în timpul interviului a fost foarte deschisă și mi -a răspuns foa rte detaliat la
fiecare întrebare pe care i -am adresat -o. La acest interviu am întâmpinat și o problemă
tehnică; la finalul interviului am constatat că înregistrarea s -a oprit după trei minute.
Astfel, i-am povestit ce s -a întâmplat și i -am cerut o ”întâln ire” virtual, pe Skype . Nu a
deranjat -o acest lucru , iar în seara respectivă am reluat interviul de unde s -a intrerupt.

A avut șansa să înoate , să danseze sau să se joace cu mingea, însă ea a
ales să tragă. Interviu cu Melis a Nunciu , campioană națională la tir
sportiv.

Melissa Nunciu a ales să practice
tir sportiv acum ani. Tânăra
arădeancă a cochetat cu înotul,
voleiul, handbalul însă ceea ce a
cucerit -o a fost tirul sportiv. Chiar
dacă încă este la liceul, a participat
la olimpiade internaționale și visul
ei nu se oprește aici. Dorește să devină cunoscută și să se vorbească despre ea. Este o
sportivă cuminte, modestă, care știe să împace școala cu antrenamentele de tir
sportiv.

– De ce ai ales să practici tir sportiv ?

– Am început să practice tir sportiv în septembrie 2008. Eram în clasa a șaptea,
aveam un diriginte de sport și a decis să meargă cu noi la poligon. Se făceau selecții
de tir sportiv, eu nu știam ce este acesta, până atunci am auzit do ar de TIR ca

44
mașină ( râde ). Acolo ne -a pus să tragem cu pușca și asta m -a fascinat, eu fiind o
fire băiețoasă, mi -a plăcut foarte mult. Probabil am avut talent, dar am făcut atunci
un scor bun. Peste vacanța de vară am și uitat, nu m -am mai gândit la ast a, nu am
crezut că voi ajunge vreodată să fac așa ceva. Mi -am spus că a fost doar o
experiență și gata. Surpriza a fost ca în septembrie, actualul meu antrenor să îmi
dea un telefon și să mă întrebe dacă vreau să practic acest sport. Am zis că e o
șansă și merită să încerc să fac și asta.

– Ce calități trebuie să ai pentru a fi un bun trăgător?

– În primul rând trebuie să ai răbdare. Aceasta vine o dată cu antrenamentul, pentru
că nu poți să ai rezultate bune de la început și din punct de vedere mental trebuie să
fii foarte puternic. Nu trebuie să te lași distras, trebuie să îți cunoști scopul, să știi
pentru ce te antrenezi, să știi ceea ce -ți dorești, pentru că și în sport ai un țel, și dac ă
nu lupți pentru el, te pierzi pe drum.

– Ai vorbit de antrenamente și mi -ai ridicat mingea la fileu. Câte antrenamente
faci pe săptămână și în ce constă ele?

– În prezent fac cel puțin cinci antrenamente pe săptămână pentru că sunt sportiv de
performanță. La început făceam doar două -trei. Uneori avem și șase antrenamente,
în cazul în care avem concursuri importante. Antrenamentul durează între două și
patru ore în timpul școlii . În vacanțe și asta înseamnă că noi nu prea avem vacanțe (
râde ) facem antrena ment tehnic de dimineața până la prânz, luăm pauză de masă și
la ora două ne întoarcem pentru antrenamentul fizic. De obicei facem antrenament
ethnic și când e vreme bună mergem la alergat pe noul stadion Gloria.

– Îți plac armele în general sau doar cele d e tir sportiv? Care e preferata ta?

– Mi-au plăcut armele în general. De mică am urmărit filme cu cowboy și îmi
plăceau împușcăturile. Armele de tir sunt diferite de cele normale, pentru că sunt
făcute pentru precizie. Arma mea preferată este de tir sportive și e fabricată de o

45
firmă din Italia. Nu o dețin încă, valoarea ei fiind destul de mare, însă sper să îmi
achiziționez una în viitor.

– Ce faci în timpul liber?

– Nu prea am așa mult timp liber, dar când am ocazia, prefer să ies cu prietenii , să
vizionez filme sau să merg în excursii.

– Că tot are legătură cu armele, îți place vânătoarea?

– Deși pare foarte interesantă vânătoarea, cu mai multă acțiune și atenție, eu sunt o
fire mai pacifist. Nu îmi place violența și pentru că eu iubesc animalele, nu m -aș
vedea trăgând către ele

– Am observant că umbli des la București. De ce?

– Cele mai importante competiții se țin la București pentru că acolo este sediul
federației de tir sportive. Vorbim aici de etape ale campionatelor naționale. Atunci
când merg la București, pentru așa ceva merg, să concurez în anumite etape ale
campionatelor naționale.

– În ce orașe se mai țin aceste etape?

– Pe an sunt șapte et ape de aer comprimat, care se trag în sală și șapte etape de pistol –
glonț la care se trage afară în aer liber, pe timp de vară. Din fiecare, trei etape se țin
în țară la Arad, Oradea și la Iași.

– Care au fost cele mai importante concursuri la care ai parti cipat până acum?

– Cele mai importante concursuri au fost campionatele naționale, prima participare a
mea fiind în 2009, la categoria de Juniori II. Această categorie cuprinde copii de
până la 16 ani inclusiv. Prima oară am ieșit campioană națională în 2012 . Un
concurs internațional foarte important pentru mine a fost la Budapesta, anul trecut,
la Cupa Steyr.

46

– Ce obiective ai în această carieră?

– Îmi doresc foarte mult să particip la un campionat european sau mondial. Visul
olimpic al oricărui sportiv de per formanță este foarte greu de atins, însă măcar o
clasare pe podium la un campionat european mi -ar aduce o împlinire sufletească.

– Ce satisfacții îți aduce acest sport, având în vedere că este mai puțin
mediatizat?

– Ai dreptate, în România nu prea e mediatizat tirul sportive. În schimb, în străinătate
este foarte popular. În Germania sunt o mulțime de cluburi, ei televizează acest
sport și lumea îl urmărește la televizor. În sfârșit, de anul trecut, șefii federației
internaționale au gândit să rezolve această problem ă și să aducă mai multă faimă
acestui sport prin schimbarea regulamentului și introducerea comentarilor sportive.

– Este tirul un sport greu?

– Evident că orice sport de performanță poate fi considerat greu, atât din punct de
vedere fizic, cât și mental sau al timpului pe care îl ai. La tir ești avantajat dacă ești
scund, pentru că unghiul de ridicare al mâinii este mai mic. Este un sport greu
pentru că trebuie să ai o anumită educație, să știi să respecți anu mite reguli. Și nu
mă refer aici doar la cele de protecție, gen să nu întorci arma, cât și la regulile de
etică, morale. Trebuie atunci când mergi la un concurs și ratezi sau nu prinzi o zi
bună, să știi să te abți, să nu te exteriorizezi.

– Este tirul un sport scump pentru români?

– Ca și sportiv de performanță nu plătești niciun leu. Ești legitimat la club, fie el
munic ipal, universitar sau privat. Acestea accesează fonduri de la Ministerul
Tineretului și Sportului, diverși sponsori, primării sau consilii județene, care ne
ajută să facem performanță fără a plăti. Noi nu ne plătim deplasările, acestea le
plătește clubul, care se ocupă și de cazare și mâncare pe perioada deplasării. La

47
antrenamente se mai pot lua cursuri suplimentare pentru tragere, acelea f iind însă
contracost.

– După cât timp poți să câștigi bani din acest sport?

– Înainte ca guvernul Boc să fie înlăturat de la conducere s -a dat o lege prin care doar
sportivii din loturile naționale sau cei care participă la concursur internaționale să
mai p rimească o îndemnizație lunară. Aceasta este o sumă de bani stabilită de
conducerea clubului împreună cu antrenorul, pe care o primești în funcție de
performanțele obținute și prezența la antrenamente. Eu am început să câștig bani de
la vârsta de 16 ani. N u e o valoare mare, această sumă nu este fixă, diferă de la lună
la lună, din mai multe motive, dar cel mai mare câștig lunar l -am avut 250 de lei iar
cel mai mic de 85 de lei. În urma câștigării campionatelor naționale sunt
recompensări în bani, diverse p remii, iar atunci un loc întâi la junior poate ajunge
până la 900 de lei.

– Cum compari remunerația din România cu cea din alte țări și investițiile în
acest sport?

– La noi cel mai bănos sport rămâne fotbalul. Guvernul nu prea investește în tir. Însă
noi românii nu ne putem compara cu cei din vestul europei. O îndemnizație lunară
a unui sportiv de performanță din România poate nu e niciun sfert din ce câștigă
alții afa ră. Ei au arme noi, muniție mai bună și condiții de antrenamente la cele mai
înalte standarde. Acolo se fac cantonamente periodic, iar dacă un sportiv se
accidentează, acesta este trimis într -un centru de recuperare sau o stațiune balneară.

– Spune -mi te rog câte ceva despre celelalte sporturi pe care le -ai practicat și de
ce le-ai intrerupt?

– În timpul claselor 5 -8 am făcut handbal, la îndemnul dirigintelui meu. Eu eram mai
scundă, însă foarte agilă. Mi -a plăcut handbalul, însă m -am lăsat pentru că era u n
sport de echipă, unde nu toți munceau la fel iar eu fiind o perfecționistă îmi doream
mereu să câștig. Am mai făcut dans sportiv la Palatul Copiilor și dans modern la un
club privat. Dansul l -am făcut în paralel cu tirul sportiv chiar în 2011, când

48
perfo rmanțele mele la tir au început să crească semnificativ. Atunci am decis să mă
dedic în totalitate numai tirului și școlii. Am mai cochetat cu înotul sau voleiului,
însă nu m -au atras așa de mult, doar le -am încercat.

– Crezi că la Jocurile Olimpice din 201 6, România are șansa să se întoarcă din
nou cu o medalie la tir?

– Da. Eu cred că dacă se va investi în sportivii care au obținut rezultate bune și la
ultimele ediții și care își mențin performanțele pe care le -au avut în decursul
ultimului an, sunt șanse mari ca visul să se îndeplinească. Avem și o trăgătoare din
Arad, L ucea Mihalache, care are șansa să ajungă la a treia ediție a Jocurilor
Olimpice și sperăm ca de data această să și prindă podiumul.

– Ce ai de gând să faci după ce termini liceul?

– Doresc să mă înscriu la școala de antrenori la București. Aceasta durează d oi ani de
zile. Iar pe lângă asta, voi face în paralel și postliceala de asistent medical și
facultatea de management. Sper că voi reuși șe le împac pe toate.

– Nu îți va fi greu să faci trei școli în paralel și să îți faci timp și de antrenamente
și concursuri?

– Totul este posibil. Dacă ești o fire organizatorică, îți poți organiza timpul așa cum
trebuie. Dacă îți definești prioritățile de la început și știi la ce te înhami, totul este
posibil. Cum acum mă pot împărți între școală, meditații, antrenamente, familie și
prieteni, așa cred că voi reuși și în viitor. Tot cu ajutorul lor.

– Ai vreun idol în acest sport?

– Nu pot să zic că am un idol, însă îți pot spune spo rtivii care m -au inspirit. La fete
este vorba despre Kostevych Olena , o ucraineancă care pe lângă că a atins culmile
performanței în tir, are și familie, job, studii superioare și este foarte talentată. La
băieți îmi place neamțul Ralf Schumann, e cel mai bun vitezist ( n.r. trage la pistol –

49
viteză, probă specific doar băieților ) din lume. E un multiplu campion olimpic,
mondial și european , care s -a retras anul trecut.

– În încheiere, spune -mi ce te vezi făcând peste 20 de ani?

– Sincer, mă văd făcând tot tir, fiind un sport care nu are vârstă. Probabil nu voi mai
face tir de performanță, dar tot voi trage. A fost și un participant la o etapă de Cupă
Mondială, în vârstă de 74 de ani, care a avut și un rezultat foarte bun pe deasupr a.
Îmi surâde foarte mult idea de antrenorat. Îmi doresc enorm ca tot ce am învățat și
ce voi mai învăța, să dau mai departe. Iar visul meu este ca cel puțin un elev de al
meu să aibă performanțe mult mai bune decât ale mele în carieră. Să am un sportiv
olimpic.

50
CONCLUZII

În urma parcurgerii teoriei interviului, am pus în practiă tehnica și regulile genului,
realizând interviuri cu diferite personalități din lumea sportului local și internațional.
Primul interviu realizat pentru această lucrare de licență este unul informal,
interlocutoarea fiind o jucătoare de volei din Arad , Ornella Priscilla Ivasiuc . Am cunoscut –
o bine, m -am documentat repede și am pregătit un set de întrebări pe care i le -am trimis pe
Facebook. În câteva zile, am primit răspunsurile și am redactat întreg interviul. Nu am
întâmpinat dificultăți în realizarea interviului , invitata mea fiind deschisă și directă.
Al doilea interviu l -am realizat cu un fos t campion al României la fotbal, Cristian
Dănălache . A jucat la UTA, Unirea Urziceni, după care a plecat în Arabia Saudită, Israel și
în prezent joacă în China. Din cauza distanței, interviul l -am realizat prin e -mail. Pentru
documentare am apelat la site -urile de specialitate de unde am aflat CV -ul și diverse
statistici din cariera fotbalistului.
Pentru ultimul interviu am ales un sport care nu este foarte mediatizat la noi în țară,
tirul sportiv. Campioana națională este arădeanca Melisa Nunciu, cu care m -am întâlnit
față în față pentru acest interviu. Din nefer icire, am avut probleme tehnice. După ce am
ajuns acasă, am constatat că reportofonul nu a înregistrat decât trei minute. Am găsit o
soluție rapidă și am reluat întrebările pe Skype în aceași zi.
Din acest demers am învățat că pentru realizarea unui inte rviu sportiv trebuie să fiu
bine pregătit și să mă documentez cum pot mai bine înaintea înâlnirii cu invitatul. Recuzita
jurnalistului trebuie să fie pusă la punct, verificată și chiar să existe o soluție de back -up,
deoarece pot apărea probleme tehnice în momentul realizării interviului. Între jurnalist și
interlocutor trebuie păstrată o relație bună și de politețe pentru că în unele cazuri, invitatul
te salvează din anumite probleme.
Partea aplicată a lucrării m -a ajutat să înțeleg mai bine tema interviu lui sportiv.
Practicând ceea ce este prezentat în capitole, pot ajunge să stăpânesc cu o mai mare
ușurință tehnica acestui gen de presă.

51
BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI
Neamțu Carmen , Convorbiri cu vedere la microfon. Arta interviului. Chipuri și
moduri , Editura Mirador, Arad, 2009.
Nicki Stanton, Comunicarea , în Mariana Cernicova, Interviul, un dialog specializat ,
Editura Augusta, Timișoara, 1997, p.8.
Tolcea Marcel , Interviul , în Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare
( coord. Mihai Coman), editu ra Polirom, Iași, 1997.
Peter Gross, Culegerea și redactarea știrilor , Editura de Vest, Timișoara, 1993.
Charles J. Stewart și William B. Cash Jr., Interviewing. Principles and Practices , Ed.
Wm.C.Brown Publishers, Dubuque, Iowa, 1995.
Popescu Cristian Flo rin, Dicționar explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate ,
Editura Tritonic, București, 2002.
Phil Andrews, Jurnalismul sportiv – o introducere , Ed. Polirom, Iași. 2006, p.126.
Crump Spencer, Fundamentals of Journalism , Ed. Mc.GrawHill Book Co mpany, 1974.
Roșca Luminița, Producția textului jurnalistic , Ed. Polirom, Iași, 2004.
Metzler Ken, Creative Interviewing , Prentice Hall, New Jersey, 1977.
Podaru Aurel, Exerciții la microfon , Ed. Clusium, Cluj -Napoca, 1993.
Tolcea Marcel, Interviul de pres ă scrisă. Ghid practic , Ed. Augusta, Timișoara, 1999.
King Larry, Secretele comunicării. Cum să comunici cu oricine, oricând și oriunde ,
Ed. Amaltea, București, 2002.
Mucchielli Alex, Arta de a comunica. Metode, forme și psihologia situațiilor de
comunicar e, Ed. Polirom, Iași, 2005.
Preda Sorin, Tehnici de redactare în presa scrisă , Ed. Polirom, Iași, 2006.

ZIARE
”Dilema Veche” AN. III, Nr. 106, p.3.

52
PAGINI WEB
www.gsp.ro
www.prosport.ro
www.sport.ro
www.sportarad.ro

DICȚIONARE
Dicționarul explicativ al limbii române , Ediția a II -a, Ed. Univers Enciclopedic Gold,
2012.