INTERVENȚII DE RESTAURARE PE UN FRAGMENT DE PICTURĂ MURALĂ [302717]

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:[anonimizat]:Restaurare pictură murală

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:[anonimizat]:Restaurare pictură murală

INTERVENȚII DE RESTAURARE PE UN FRAGMENT DE PICTURĂ MURALĂ

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:[anonimizat]:Restaurare pictură murală

CUPRINS:

Cap.I. Date generale…………………………………………………………

I.1.Localizare și dimensiuni…………………………………………

I.2.Tehnică de execuție………………………………………………

Cap.II.[anonimizat].III.Capitolul comun:

III.1.Localizare și dimensiuni………………………………………….. III.2.Tehnică de execuție……………………………………….. III.3.Suport……………………………………………………… III.4.Principiile restaurării…………………………………….. III.5.Tipuri de extrageri………………………………………… Cap.IV.3.Starea de conservare ……………………………………………

Cap.V.Teste…………………………………………………………………… V.1 Teste de aderență……………………

V.2.Teste de solubilizare ………………

V.3.Teste de absorbție………………………………………………

V.4.Teste de curățare sau decapare…………………………………

Cap.VI. Metodologia intervenției de restaurare …………………………………………..

VI.1.Îndepărtarea depunerilor superficiale………………………… VI.2.Îndepărtarea depunerilor semiaderente………………………. VI.3.Îndepărtarea depunerilor aderente……………………..

VI.4. Recomandări de conservare…………………………………….

VI.5.Completarea lacunelor

VI.6.Propuneri de integrare cromatică

Cap.IV Capitolul de cercetare…………………………………

CapV.Relevee…………………………………………………

V.1.Tehnica de execuție…………………………………

V.2.Desen …………………………………

V.3.Starea de conservare………………………………

V.4.Intervenții de restaurare…………………

Anexe……………………………………………………

Bibliografie………………………………………………

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:[anonimizat]:Restaurare pictură murală

I.DATE GENERALE

I.1[anonimizat] „George Enescu” Iași, [anonimizat] „B”, [anonimizat]. [anonimizat]. Decorația de pictură murală are o dimensiune totală de 172/109 cm, iar suprafața pe care am intervenit personal are dimensiunea de 107/34 cm.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:[anonimizat]:Restaurare pictură murală

Fragmentul a fost împărțit în 5 secțiuni (a,b,c,d,e).

II. [anonimizat] o reprezentare după tabloul votiv de la Mănăstirea Voroneț. În lucare sunt reprezentați Mântuitorul Iisus Hristos pe tron,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, voievodul Ștefan cel Mare, Maria Voichița, Maria fica și fiul sau Bogdan al III-lea. Lucrarea aflată în lucru a fost împărțita în cinci parți,în urma repatizării fragmentelor partea pe care am intervenit îl reprezintă de voievodul Ștefan cel Mare și pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Ansamblul picturii murale impresionează prin claritatea și rigoarea desfășurării iconografice, prin forța de expresie a compoziției în care grupul compact de personaje se decupează pe fundaluri sobre fără vreo recuzită.

Desenul este unul riguros, gamă cromatică gravă, iar personajele impresioneaza prin expresivitatea lor, fiecare personaj pictat fiind definit cu claritate atât prin atitudinea corporală, cât și prin fizionomie.

Lucrarea este împărțită în două registre unul superior în care sunt reprezentați Mântuitorul Iisus Hristos și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, iar în registrul inferior sunt reprezentați familia voievodului Ștefan cel Mare.

Voievodul Ștefan cel Mare este reprezentat ca un nobil cu măreție, coroana și veșmintele bine definite care transmit autoritatea morală a curții domnești. Voievodul ține în mână macheta mănăstirii Voroneț una din cele mai importante ctitorii ale acestuia ridicată în anul 1488, odată cu încheierea construcției biserica a preluat vechiul hram al „Sfântului și Slăvitului Marelui Purtător de Biruință Gheorghie”.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este reprezentat în acest tablou votiv cum il ține după umeri pe Ștefan ce Mare și datorită hramului bisericii și ca un intermediar între voievodul Ștefan cel Mare și Mântuitorul Iisus Hristos. Acesta face legătura între cei doi pentru a încredința macheta mănăstirii în vederea ocrotirii lăcașului.

I.2.Tehnică de execuție:

Această lucrare este realizată în tehnică afresco. Fragmentul prezintă urme de incizii, lacune ceea ce demonstrează tehnică sa de execuție.

Frescă (în italiană “Affresco”, plur. “Affreschi”, derivat din cuvântul fresco = proaspăt) este o pictură murală executată pe o tencuială proaspătă, în care culoarea este încorporată chimic și poate fi astfel conservată un timp nelimitat.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Frescă se compune din trei elemente:

• Suportul: Respectiv zidul pe care se realizează o decorație de pictură murală care poate fi din piatră sau cărămidă, variază în funcție de caracteristicile constructive ale edificiului, locul în care acesta se află. Suportul trebuie să fie uscat și fără denivelări înainte de a se aplică tencuiala.

• Tencuiala: Pentru execuția picturii murale se vor folosi mortare ce au că liant vărul.

Tencuiala este alcătuită din două părți având roluri bine stabilite și esențiale. Primul strat fresca neagră sau arriccio este alcătuită din var și nisip de granulație medie. Indiferent de natură componentelor peretele va fi udat în prealabil până când va înceta absorbția apei, după care se poate aplica preparația de arriccio cu ajutorul unei mistrii. Fresca albă sau intonaco se aplică pestre primul strat este defapt stratul peste care se pictează este alcătuit din var și câlt.

În fragmentul de pictură murală pe care am relizat licența s-a folosit var pastă, câlți tocați.Stratul de preparație cuprinde: un strat de arriccio și un strat de intonco.

Culoarea: Înainte de aplicarea culorilor se execută desenul pe o hârtie groasă, care va fi găurită cu un cui, astfel încât prin orificiile creat să pătrundă pigmentul. Această hârtie poartă numele de “pauză”. Se va crea un săculeț din material textil și va fi umplut cu pigment, acest material trebuind să permită trecerea cu ușurință a pigmentului.

După ce desenul a fost transpus pe frescă, urmează incizarea acestuia cu o coadă de penson pentru a permite identificarea liniilor desenului și după ce au fost aplicate fondurile mari,eboșa frescei. Ulterior se poate trece la etapa următoare și anume aplicarea culorilor care vor fi pregătite din timp. În fragmentul nostru de pictură murală pe care am intervenit desenul a fost realizat cu pensula și incizat cu o coadă de penson în urma observării acestor linii mai pronuntate in partea de sus a fragmentului la aureola, chip etc.

Pigmenții folosiți astăzi la frescă sunt în bună parte aceleași că și cele folosite acum multe sute de ani, chiar dacă unele și-au schimbat denumirea.Toate culorile folosite sunt pigmenți de origine minerală (naturali sau sintetici), culorile sunt verificate de către pictor și amenstecate cu apă de var. Principala dificultate în tehnica picturii afresco este necesitatea de a respecta strict timpul optim de carbonatare a peliculei de carbonat de calciu.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

I.3 Starea de conservare:

Lucrarea a fost păstrată într-un mediu cu temperatură constantă 23.7 grade C. La primul contact vizual în lumină directă și în lumină razantă fragmentul de frescă prezintă câteva zone lacunare, diverse tipuri de depuneri străine pe suprafața stratului pictural.

Tipuri de depunere:

Depuneri superficiale sunt prezente prin prezenta unui pelicule, strat opac de fum, praf, gudroane pe intreaga suprafata a fragmentului, aceste depuneri pot altera in timp pigmentul.

Depuneri aderente: depuneri de ceară, sacâz, depuneri de var, ciment, depuneri de culoare (repictari).

Fragmentul nu prezintă atac biologic. După o primă îndepărtare a materialelor grosiere pe unele zone se poate observa o stare pulverulentă a pigmentului în special culoare ocru-galben ceea ce implică o mai mare atenție zonei respective.

Tipuri de degradare:

Forme de pulverulență a pigmentului de culoare ocru-galben în zona veșmântului lui Ștefan cel Mare.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

În ansamblu starea de conservare a straturilor preparatorii este una bună există câteva degradări ale acestora lacune, fisuri superficiale, desprinderi între stratul de preparație arriccio și stratul de intonaco în partea de sus a fragmentului .

FIȘĂ DE OBSERVAȚIE

Identificarea tipurilor de degradări ale picturii murale

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

FIȘĂ DE OBSERVAȚIE

Identificarea tipurilor de degradări ale picturii murale

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

FISA DE OBSERVATIE

Identificarea tipurilor de degradări ale picturii murale

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

FIȘĂ DE OBSERVAȚIE

Identificarea tipurilor de degradări ale picturii murale

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

II.TESTE:Cercetare preliminară a fragmentului de pictură murală

II.1.Teste de aderență:

După efectuarea documentației fotografice a zonei aflate în studiu s-a trecut la un set de teste. Materialele folosite la această operațiune sunt bastoncini, pensulă și carbonat de calciu pentru marcaje.

Un prim test, test-decapare (îndepărtare) materiale grosiere var și ciment utilizând bastoncini și bisturiu cu lamă mobilă.

După aceste prime teste am făcut un test, test-desprăfuire depuneri superficiale neaderente precum praf, fum utilizând o pensulă moale urmând o ușoară desprăfuire, a întregului fragment în vederea efectuării testelor de aderență.

Testele de aderență se referă la metodologia prin care se va verifica gradul de aderență a depunerilor străine la stratul de preparație. Testele de aderență trebuie să respecte anumite criterii și limite atât din punct de vedere a modului de execuție cât și în ceea ce priveste materialele folosite. Testele de contact sunt efectuate pentru a vedea starea în care se găsește pelicula picturală înainte de intervențiile de restaurare deoarece în funcție de starea acesteia se poate stabili tipul și modul în care se vor face operațiunile. Pentru realizarea acestor teste s-au folosit urmatoarelematerial: tampoane vată și bastoncini. Testele de aderență au fost efectuate cu mai multe substanțe pornind de la apă rece, apă calduță, soluție de apă alcolizată de concentrație 5 respectiv 10 % și soluții de carbonat de amoniu cu concentrații de 5, 10 și respectiv 15%.

Am efectuat un prim test de aderență pe o suprafață ce conține mai multe culori pentru a vedea cum reacționează fiecare culoare în parte. Testele au fost realizate atât pe zone considerate că prezintă probleme din punct de vedere al aderenței stratului de culoare la preparație, respectiv zone în care culoarea prezintă o posibilă stare pulverulentă și respectiv zone în care culoarea prezintă o bună carbonatare la stratul suport.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Următorul test de aderență este efectuat tot pe suprafețe cu diferite culori prin îndepărtare chimică și mecanică la acest test am folosit soluție de carbonat de amoniu de concentrație 10%, burete, burete de tip wishab cu o duritate mai mică și respectiv o duritate mai mare, radieră și servețele pentru comprese. Următorul test este efectuat tot în aceeași manieră ca testul anterior numai că la acest test am folosit carbonat de amoniu de 15% și respectiv 5%. Un ultim test efectuat prin comprese cu servețele cu soluție de apă alcolizată de concentrație 10% utilizând burete simplu.

TABEL TESTE DE ADERENȚĂ

II.2.Teste de absorbție:

Testele de absorbție au fost făcute pentru determinarea capacității suportului de a încorpora un lichid și de a calcula intervalul de timp pe care acesta îl absoarbe. Cunoasterea perioadei de absorbție este importantă deoarece stabilește modul în care se va face curațirea.

Testele de absorbție se referă la aflarea unui raport între cantitatea de lichid absorbit de suprafața picturii într-un anumit interval de timp. Acest test va stabili timpul de acțiune necesar în special în aplicarea compreselor pentru curațarea de mai târziu a depunerilor de pe suprafața picturii pentru a nu cauza emolieri ale stratului de culoare.

Testele de absorbție au fost efectuate cu bastoncini cu apă, iar temperatura din încăpere era de 23,7 grade Celsius. Am efectuat 3 teste pe diferite culori cea mai absorbantă culoare este cea albastră, durata de absorbție a fost între 4-17 min

II.3. Teste de solubilizare a materialelor aderente

Testele de solubilizare au fost realizate pe diferite zone în care se aflau depuneri grosiere de ceară, sacâz și primal. Pentru început am îndepărtat mecanic cu bisturiul cu lamă mobilă depunerile grosiere până la apropierea de stratul pictural pentru a evita pătrunderea în substrat a acostor depuneri în combinatie cu solventii, urmând emolierea acostora prin testare

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

cu diferiți solvenți.Pentru efectuarea acestor teste am folosit urmatoarele materiale: bisturiu cu lamă mobilă, bastoncini, vată și următorii solvenți: acetonă, xilen și terpinol.

Observatii:

În urma acestor teste am observant că xilenul și terpinolul au o acțiune mai mare asupra solubilizării depunerilor de ceară

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

II.4.Teste de curățare În ceea ce priveste testele de curățare trebuie specificat faptul că se referă la aflarea gradului de solubilitate a depunerilor de pe suprafața picturii. De asemenea rolul acestor teste este acela de aflare a caracteristicelor structurii moleculare a straturilor depunerilor neaderente (fum, praf, panze de paianjen), semiaderente și aderente (ceruri, guroane, suprapuneri multiple). La toate acestea se mai adaugă ciment, mortar aplicate peste pigmenti.

Testele de curățare vor stabili viitoare etape pentru efectuarea de mai târziu a operațiunii de curățarea a întregului fragment. Această operațiune impune responsabilitate pentru a evita pierderi care uneori sunt ireversibile. Spre deosebire de celelalte teste prezentate anterior la acestea am folosit și compre de servetele cu PH neutru.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

III.Intervenții de restaurare asupra fragmentului de pictură murală

III.1.Îndepărtarea depunerilor superficiale

Prin depuneri superficiale se înțeleg depuneri ușoare precum: fum, gudroane, praf care provin din atmosferă fără a fi aderente și înglobate în suport. O primă problemă întâlnită în operațiunea de îndepărtare este cea legată de acumulările materiilor aflate pe suprafață stratului pictural cea ce presupune numeroase etape și operațiuni.

Aceată etapă de curățare este una spectaculoasă deoarece prin îndepărtarea straturilor de depuneri ce alterează imaginea originală se trece de la o suprafață afumată, închisă și degradată la o imagine luminoasă cu o cromatică suprinzătoare și zone cu urme ale tehnicii de execuție, ume ale compasului, incizii etc. Cu toate acestea operațiunea de curățare trebuie realizată cu grijă deoarece prin folosirea mijloacelor neadecvate poate provoca alterări, uneori de natură ireversibilă ale stratului de culoare.

Înainte de îndepărtarea propriu-zisă se realizează o serie de teste care au ca scop determinarea problematicilor întâlnite la zona de lucru, precum și stabilirea metodologiei intervențiilor de restaurare specifice pentru intervențiilor de restaurare. Îndepartarea se face după o prealabilă desprăfuire a suprafeței de materialele superficiale (praf, pânză de păianjen, etc. ) folosind o pensulă moale și evitând zonele cu strat de culoare sensibil(pulverulențe, solziri, etc.).O următoare etapă în cazul în care zona prezintă strat de culoare pulverulent sau solziri constă în aplicarea unei foițe de hârtie japoneză pe suprafețele în cauză cu soluția testata anterior, pe lângă acțiunea chimică a soluției se urmărește presarea prin foița japoneză a deformărilor stratului de culoare cu ajutorul unui burete si aducerea in plan.

Trebuie urmărit de asemenea la curățarea fragmentului timpul de execuție a compresei, curățarea se face pe formă pentru a evita diferitele diferențe produse.

Materiale folosite:

• pensulă moale

• bastoncini.

Am utilizat o pensulă moale pentru îndepărtarea prafului, fumului acțiunea realizându-se de la stânga la dreapta.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Observații:Fragmentul nu a prezentat probleme, intervenția asupra îndepărtării depunerilor semiaderente realizându-se ușor. Starea de conservare a fragmentului după această intervenție este una stabilă.

III.2.Indepărtarea depunerilor semiaderente:

Prin depuneri semiaderente înțelegem: depunerile superficiale care devin în timp aderente datorită mai multor factori: (umiditatea, temperatura, porozitatea suportului, etc.) Acestea pot influența fixarea depunerilor pe suport. Depunerile semiaderente sunt:(var, repictări și în unele cazuri cimentul etc.)

Materiale folosite:

Soluție apă alcolizată

Bastoncinii

Bisturiu

Vată

Burete

burete de tip wishab moale

hârtie japoneză

apă

șervețele.

Hârtia japoneză: este un material din fibră celulozică este comercializată sub formă de folii, este subțire, moale și absorbantă. În cazul de față hârtia japoneză îndeplinește rolul de protecție dintre stratul pictural și materialele utilizate pentru curățare.

Hârtia trebuie tăiată la dimensiuni mici în cazul în care suprafață aflată în lucru este de

dimensiuni mari îmbinăm bucățile de hârtie. Hârtia japoneză se așează pe suprafață se aplică soluția de apă alcolizată de concentrație 10%, în cazul nostru, uniform cu ajutorul unei pensule se mai aplică peste o compresă cu șervețel aplicat tot cu soluție de apă alcolizată și se

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

lasă să acționeze. După acționare se îndepărtează compresa de șervețel și se tamponează prin foița japoneză cu un burete sau wishab în acest fel realizându-se o fixare a culorii odată cu îndepărtarea depunerilor și aducerea în plan a acestora.

Îndepărtarea depunerilor semiaderente și aderente precum varul, repictările, cimentul au fost îndepărtate pentru început cu ajutorul unui bastoncinii urmând o primă curățare cu soluție de apă alcolizată de concentrație 10 %, cu comprese cu hârtie cu ph neutru, iar pe unele zone am aplicat hartie japoneză deoarece

pigmentul era instabil. Am utilizat burete simplu și burete tip wishab de duritate medie pentru îndepărtarea depunerilor prin tamponare.

O următoare etapă de îndepărtare se realizează în următoarea zi, deoarece nu se intervine de două ori în aceeași zi și pe aceeași suprafață.

Materiale folosite :

soluție de carbonat de amoniu cu concentrație 10% în apă

servețele

burete wishab

radieră.

Această etapă se va realiza pe formă,am optat pentru intervenția chimică cat și pentru cea mecanică cu scopul realizării unei operațiuni mai eficiente. Astfel întreaga zonă a fost supusă unei operațiuni de îndepărtare a depunerilor pe formă. Am început cu partea superioară, a lucrării,cu fașa și am continuat cu părțile următoare respective (cerul, personejele, macheta mănăstirii etc).

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Compresele au fost lăsate să acționeze cu soluția de carbonat de amoniu pe durata a 4-5 minute realizându-se o umezire repetată a acestora. Prin această intervenție s-a realizat emolierea depunerilor de pe stratul pictural. După îndepărtarea compreselor am revenit pe fiecare suprafață cu un burete tip wishab umezit în apă curată prin tamponarea ușoară a stratului pictural pe unele zone am intervenit și mecanit cu o radieră moale. Carbonatul de amoniu (NH4CO3) este substanța cel mai mult folosită la curațarea picturilor murale în frescă. Este o pulbere albă ce se descompune la cald. Este o substanță cel mai mult folosită la curățirea picturilor murale în frescă prezintă un mare avantaj fata de alte substanțe prin faptul ca se descompune în produse volatile (ammoniac, dioxid de carbon și apă) nelăsând astfel nici un rezidiu pe pictură

Observații: Odată cu îndepărtarea acestor depuneri și folosirea substanțelor s-a exercitat o acțiune asupra fixarii zonelor pulverulente în special pe zona veșmântului de culoare ocru, pe zona culorii albastru a fondului se poate observa că a fost intervenit, anterior a fost intergat cromatic deoarece în urma curățirii pigmentul sa luat rămănând albul frescei.

III.3 Îndepărtarea depunerilor aderente:

Prin depuneri foarte aderente înțelegem depuneri grosiere de ceară, sacâz care sunt fixate bine pe suport și care necesită intervenții de restaurare atât din punct de vedere mecanic cât și chimic.

Materiale folosite:

Acetonă

Xilen

Terpinol

bastoncinii

vată,

bisturiu lamă mobilă.

Ceara: Se datorează deseori lumănărilor. Îndepărtarea acestora se realizează mai întâi prin acțiune mecanică cu ajutorul unui bisturiu cu lamă mobilă până la apropierea de stratul pictural, după care se v-a apela la diferiți solvenți (Xilen.Terpinol,Acetonă) utilizand bastoncini și vată.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Trebuie precizat că tampoanele de vată care conțin solvent și ceară trebuie depozitate într-un recipient închis deoarece aceste soluții sunt toxice și inflamabile. În cazul nostru după efectuarea testelor terpinolul a avut o acțiune mai eficientă în emolierea depunerilor de ceară.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Consolidarea stratului de preparație (intonaco)

Consolidarea propune ancorarea (fixarea) straturilor de preparație. Pentru acest tip de degradare vom folosi metode prin care se vor injecta între straturile de preparație cantități fluide ce au calități adezive. Pentru început am depistrat zonele cu probleme prin metoda acustică, prin lovire ușoară cu degetele a suprafeței și marcarea zonelor cu probleme utilizând carbonat de calciu.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

S-a testat consolidantul PLM si s-a constatat ca desprinderile sunt superficiale urmand apoi sa introducem adezivul Primal E330 si s-a obtinut refarea aderentei.

Pentru consolidarea acestor zone s-au realizart în primă etapă pe suprafețele marcate orificii cu ajutorul unei bormașini electice urmând ca prin aceste orificii să injectez consolidantul.

După realizarea orificiilor am extras surplusul de praf din interiorul acestora cu ajutorul unei periforme și am injectat pentru început soluție de apă alcolizată pentru deschiderea porilor și pentru verificarea eventualelor fisuri prin care consolidantul ar putea ieși pe suprafata picturii.

Consolidantul folosit este PLM care a fost amestecat cu apă consistența acestuia a fost mai fluidă pentru a putea fi injectată cu ajutorul seringilor. Acele folosite sunt din otel inoxidabil și sunt de uz veterinar.

După terminarea injectării consolidantului în fiecare orificiu creat a fost lăsat să acționeze pentru a avea timp să se solidifice consolidantul.

Materiale folosite:

Bormașină electrica

Burghie

Periformă

Seringi

Ace

PLM

Vată

Manuși

Apă alcolizată

Bastoncini

Primal E33-

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

În a doua etapă am injectat adezivul Primal E330 în partea superioară a fragmentului în desprinderea dintre straturi pentru a reface aderența între acestea. La fel ca și în prima etapă am injectat în primul rând soluție de apă alcolizată în apă pentru deschiderea prorilor, după care injectarea adezivului.

În zonele în care adezivul s-a prelins pe suprafața stratului pictural am intervenit imediat cu bastoncinii cu vată și apă pentru a evita uscare acestuia pe suprafața picturală. După ce a fost lăsat să acționeze am aplicat prin pensulare consolidant PLM cu consistență mai groasă de această dată lăsând circa 15 min să acționeze, urmând aplicarea unui strat de mortat din var și nisip de granulație 1. Primal E 330 este o dispersie acrilcă recomandat ca adeziv pentru tencuieli în scopul îmbunătățirii unor caracteristici fizico-chimice și mecanice ale acestora. Se prezintă sub forma unui lichid alb-laptos alcalin pH 9,5-10 solubil în apă prin diluare cu alcool se mărește puterea de patrundere în intonaco proprietate folosită de unii restauratori la fixarea straturilor de culoare în pictura murală.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

O urmatoare etapă de lucru este chituirea lacunelor. Lacună: pierderea (lipsa) unei porțiuni din structura unei picturi murale de diverse dimensiuni și adâncimi care poate afecta doar stratul pictural sau împreună cu preparația ( compuse din straturile arriccio și intonaco ) și zidaria; formă de degradare care produce o discontinuitate în ansamblul unei imagini.

Înainte de a aplicarea mortarului am umezit zona cu comprese cu hartie cu ph neutru. Primul strat de mortar a fost realizat din var pasta si nisip granulatie 0 aplicarea acestuia se face sub nivelul stratului pictural.Pentru început am început cu tivirea lacunei pe margini pentru o susținere mai bună a acesteia.

După aplicarea primului strat de mortar am lăsat până a doua zi să se întărească urmând să aplicăm un al doilea strat de mortar format din var pastă și praf de marmură de granulație 0. Materiale folosite: mistrii, spatulă, var, nisip, praf de marmură, bastoncinii. vată.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Propuneri de integrare cromatică:

Integrarea este o operațiune de intervenție cromatică asupra zonelor pierdute dintr-o reprezentare picturală, este o egalizare a intregii lucrări.

Materiale folosite: acuarele, pensule, hârtie cu pH neutru, paletă, alcool etilic, apă.

Metodologie: Propunerea de integrare cromatică s-a realizat prin tehnica “velatură”,care este o suprapunere de culoare foarte diluată pe zonele lacunare de culoare neutra. Un alt aspect al acestei etape este ca integrarea trebuie sa fie cu un ton mai deschisă decat originalul, din această cauză la o distanță mai mare aceasta devine parte componentă a întregului asamblu pictural, fără a se observa intervenția de integrare propriu zisă.

Metode folosite în general la integrarea cromatică a unui fragment sunt:

1.Ritoco – aplicarea culorii se face în puncte

2. Velatură – integrarea cromatică se realizează prin culori diluate (griuri colorate) iar nu cu pastă de culoare. Ritoco și velatura se folosesc de obicei pe suprafețe cu pictură veche în zonele cu eroziuni ale culorii ori ale patinei.

3. Tratteggio – se utilizează pe zonele cu chituiri noi prin realizarea culorilor de completare din liniuțe verticale suprapuse. Se folosesc tot griuri colorate diluate. Uneori, pe chituirile noi se poate combina tratteggio cu celălalte două dacă suportul nu este neted.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Capitolul comun:

Tehnica de execuție

Lucrarea de pictură murală pe care s-a intervenit în cadrul licenței, este realizată în tehnica affrescco: tehnică de pictură murală în care pigmenții sunt amestecați cu apă și aplicați pe o preparație de var umed, pigmenții sunt fixați pe suprafața frescei prin procesul de carbonatare a hidroxidului de calciu existent în preparație denumit generic intonaco.

În această tehnică trebuie urmate câteva etape pe care le voi enumera în continuare. Fresca se compune din următoarele elemnte:

Suportul: orice material destinat a primi stratul pictural (zid, pânză, lemn, piatră, metal, cărămidă, etc.) uneori stratul pictural este aplicat direct pe suprafața suportului,dar în general suportul este alcătuit cu unul sau mai multe straturi de preparație. În cazul nostru pictura murală a fost realizată pe zid, după care a fost extrasă și pusă pe un suport mobil.

Tencuiala: Tencuiala este alcatuită din două părți: Primul strat fresca neagră sau arriccio (termen italian denumește un amestec de var și nisip pe suprafața căreia este trasată sinopia în pictura renascentistă stratul are grosimi diverse în funcție de materialele din structura peretelui(piatră, cărămidă, etc), are întotdeauna un aspect rugos datorită granulației mari a materialelor component adăugate liantului care este varul și are rolul de a egaliza suprafața denivelată a zidăriei.Indiferent de natura componentelor peretele va fi udat în prealabil până când va inceta absorbția apei după care se aplică preparația de arricccio. Cel de al doilea strat fresca albă sau sau intonaco (strat de preparație care este aplicat direct peste zid sau peste un strat de preparație mai rugos) în cazul nostru arriccio.Este defapt stratul peste care se pictează și este alcătuit din var pastă și câlți tocați( fire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cânepă sau de in printre dinții daracului, din care se țese pânză de saci și de saltele, se fac funii etc).

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Desenul :

Desenul se execută înaintea aplicării straturilor de preparație, pentru a se evita pierderea timpului și uscarea acestora. Se ia o hartie mai groasă care va fi gaurită cu un cui, care trebuie să fie destul de gros încat prin orificiul creat să poată pătrunde pigmentul.

Se confecționează dintr-un material textil un saculeț ce v-a fi umplut cu pigment, acest material trebuie să permită trecerea cu ușurință a pigmentului. Cu ajutorul acestui saculet, se va bate hartia fixată pe zona dorită, în așa fel încât pigmentul va trece prin oificiile create și se va imprima pe mortarul proaspat. Odată cu realizarea acestuia, se poate trece la etapele urmatoare și anume, incizarea și punerea culorilor.

Înainte de a aplica primul strat de culoare, se face incizia desenului cu o coadă de penson unind punctele imprimate anterior. În urmatoarea etapă se trece la sclivisirea suprafețelor mari, de exemplu: fonduri,arhitecturi. Incizare: manieră de a urmări un traseu liniar decorativ sau desen pe o suprafață dură imprimîndul cu instrumente ascuțite. În cazul lucrarii noastre a fost realizat desenul prin incizare cu o coadă de penson. Culorile sau stratul pictural peliculă formată din unul sau mai multe straturi compuse din pigmenți aplicați cu apă sau apă de var în cazul tehnici affrescco sau pigmenți cu un adaos de liant (organic natural sau sintetic utilizați în tehnica a secco prin evaporarea solventului adăugat) devine o pelicula solidă, rigidă sau elastic transparent sau opacă; stratul pictural poate avea diverse grosimi caracteristică ce depinde de maniera de lucru a pictorului de a aplica culorile și de a reveni pe unele suprafețe sau tehnica în care este realizată pictura și liantul utilizat. Culorile vor fi pregătite din timp, pentru a evita uscarea intonaco-ului. Deobicei se pregătesc din timp culorile principale sau cele importante, urmând ca cele intermediare să fie pregatite în timpul execuției. Sclivisirea se realizează cu ajutorul unor mistrii de diferite dimensiuni, cu talpă flexibilă, sclivisirea se face în direcția în care a fost realizat și desenul și nu perpendicular pe acesta deoarece se v-a pierde desenul. După ce am sclivisit se aplică culorile care sunt formate din pigmenți amestecați cu apă de var. Această primă culoare poarta numele de eboșă sau proplasmă.

După aplicarea primului start de culoare suprafața trebuie lăsată să carbonateze, până când atingând cu degetul sau cu o pensulă umezită în apă curată nu se ia culoarea. Dupa acest test suprafața se mai sclivisește odată și se mai aplică încă odată aceleași culori. Se va proceda identic pe toate suprafețele, respectiv hainele personajelor, carnația.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Principiul aplicării culorilor în pictura bizantină impune lucrul de la umbre spre lumină și nu invers. În pictura, în frescă sunt folosiți ca lianți, apa, varul pastă sau apa de var precum și caseina.În concluzie, foarte important în această tehnică este carbonatarea varului din mortarele stratului de preparatie.

Carbonatarea varului, face posibilă înglobarea pigmenților în suprafața varului. Pelicula de carbonat de calciu reprezintă și vernis-ul frescei.

In cazul licrarii noastre de licenta desenul acesteia s-a realizat cu pensula si incizia acestuia s-a realizat cu o coada de penson

Varul

Cel mai vechi material utilizat ca preparație sau liant, varul aerian se obține prin arderea calcarului (roci sedimentare) din care rezultă oxidul de calciu (varul nestins) apoi acesta în reacție cu apa își mărește volumul și se transformă în hidroxid de calciu (denumit var stins) solubil în apă și puternic alcalin prin adăugarea unei cantități mai mari de apă, decât volumul varului se obține varul aerian gras folosit în preparațiile murale, dacă cantitatea de apă din varul stins este excesivă se obține laptele de var, care în tehnica picturii de manieră bizantină a fost utilizat ca atare sau în amestec cu pigmenții obținându-se degradeuri cromatice și împăstări ale tușelor de culoare.

Varul este oxidul de calciu (CaO).Oxidul de calciu nu se găsește liber în natură nefiind stabil. Se găsește combinat în diferite minerale sau roci.Varul se obține prin descompunerea termică a carbonatului de calciu conșinut în diferite roci. După o clasificare mai veche,(fiind cea mai cunoscută la noi) există următoarele sortimente de var: var gras- obșinut dintr-un calcar cu un conținut de carbonat de calciu de

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

minim 95%, var slab – provenit dintr-un calcar cu conținut mai ridicat în impurități argiloase, caracteristic calcarului marnos 6-12%,varul hidraulic se obține prin arderea unor calcare marnoase conținut în argilă 12-24% are proprietatea de a se întări și de a avea o bună rezistență în mediul umed.

Mortarele utizate pentru tencuielile pe bază de var sunt constituite din lianți și un material inert. Varul (liantul) se împarte în lianți aerieni și liani hidraulici. Cei aerieni se întăresc în contact cu aerul, pe cand cei hidraulici se întaresc în reacție cu apa. Liantul de frescă aparține categoriei lianți aerieni.

Tipuri de var:

Varul se obține prin arderea calcarelor, roci sedimentare compuse din carbonatare de calciu și cantități variabile de impuritîți. În stare naturală calcarul se prezintă sub diferite variante, cel mai bun var de tencuială este acela obținut din pietrele calcaroase, din albia fluviilor.

Var aerian

Pentru a obtine varul aerian se foloseste în mod normal calcar compact cu granule cristaline foarte mici, invizibile cu ochiul liber. Procentul de impurități trebuie să fie sub 5%, proprietățile lui de liant diminuandu-se de la 5% in sus.”

Arderea calcarului

Calcarul se descompune sub acțiunea căldurii producând varul nestins și eliberând anhidrida carbonică. Eliberarea anhidridei carbonice produce o pierdere de greutate de aproximativ 44% și o scădere de volum. Această reacție de ardere este defapt o descompunere și este necesar ca anhidrida carbonică să nu rămână în cuptor. Reactia de descompunere este reactia chimica in urma careia, dintr-o substanta chimica compusa, se obtin doua sau mai multe substante chimice simple sau compuse. Importanta reactiei de descompunere consta in obtinerea unor substante chimice importante. Aceste reactii au loc in conditii speciale. •Reactia de descompunere a calcarului are loc in cuptorul de var, la temperatura ridicata. CaCO3 = CaO + CO2 In urma reactiei se obtine CaO, var nestins, care se stinge cu apa si se foloseste în construcții ca var stins.

În practică se poate uda calcarul cu apă, încât degajarea vaporilor să facă posibilă deplasarea anhidridei carbonice.Temperatura de ardere mu poate depasi 850-900 grade Celsius,

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

deoarece încetinește acțiunea apei asupra oxidului de calciu în momentul stingerii varului. Varul obținut la temperaturi înalte 1400-1600 grade Celsius este numit var mort.

Cuptoarele

Arderea calcarului se face în cuptoare de var care pot fi continuie sau intermitente.Cuptorul de tip discontinu utilizat odinioară este alcătuit dintr-o cameră cu cuvă, construită din blocuri de calcar uscate.

Calcarul de ars este dispus în partea inferioară astfel încât să formeze o boltă, peste care se îngrămădește restul de material iar dedesupt se aprinde focul. Arderea poate dura cateva

zile.Acest tip de cuptor consumă mult combustibil și are un randament slab, dar pentru că funcționează cu lemne, produce un var de calitate mai bună din punct de vedere al folosirii pentru tencuiala de frescă.

Cuptorul de var seamănă mult  cu o fântînă, adică o groapă cilindrică adânca săpată în pământ, cu pereții zidiți cu mult meșteșug, astfel încât să rămână  „ferestrele” ce permit circulația aerului cald. La baza cuptoului se „croiește”  deschizătura unde se face focul, care trebuie păzit non stop, cu mare grijă, timp de 48 ore, pentru a-i asigura continuitatea și aceeași „tărie”. Practic, în tot acest timp, cineva stă de veghe zi și noapte la gura cuptorului,

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

până la încheierea „ciclului tehnologic”. Se mai așteaptă apoi încă 12 ore până se răcește produsul finit: piatra de calcar arsă, de culoare aurie, adică varul nestins.

Functionarea cuptorului de câmp se asigură prin arderea combustibilului. La terminarea arderii acestuia se obtine produsul finit, de calitate inferioară, datorită neasigurării arderii uniforme. Funcționarea cuptorului vertical este asigurată prin alimentarea pe la partea superioară în straturi succesive de calcar și combustibil (cărbune), iar pe la partea inferioară se evacuează varul în bulgări.Se disting trei zone de lucru ale cuptorului vertical:

– zona a – în care materia primă se preîncălzește de la gazele de ardere;

– zona b – în care are loc decarbonatarea asigurată de gazele fierbinți injectate și întreținând arderea cu aerul  absorbit din zona de evacuare;

– zona c – în care se face răcirea și evacuarea produsului finit.

Stingerea varului

Varul nestins se prezintă sub formă de bulgări sau pulberi gălburie și este cunoscută sub numele de bulgări de var nestins. El reacționează cu apa și în funcție de cantitatea de apă se transformă în var hidratat păstos sau lapte de var. Apa este absorbită imediat și după puțin timp masa se încălzește considerabil. O parte din apă se evaporă, masa se fisurează crescând în volum.

În cazul în care cantitatea de apă este suficientă, se obține varul stins sau hidroxidul de calciu. În cazul în care cantitatea de apă este puțin superioară cantității astfel încat să compenseze pierderea datorată evaporarii, se obține o pudră abă, fină și uscată, formată din hidroxid de calciu numit în comert var hidratat. În practică varul se stinge în vernițe, adică mari cutii de lemn de secțiune trapezoidală prevăzute cu o ușă și un grătar pe latura mica. Se toarnă în verniță un strat gros circa 20cm de var nestins apoi se adaugă o cantitate de apă suficientă pentru a forma o soluție saturată de hidroxid de calciu. Se amestecă cu ajutorul unei lopeți pentru a ușura stingerea. Când pasta este formată, se deschide vana pentru a lăsa să se scurgă în gropi printr-un gratăr care are funcția de a reține bulgării de calcar nearși.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Gropile de var sunt mari bazine săpate în sol și căptușite cu cărămizi pentru a elimina excesul de apă.Pasta de var stins care se utilizează pentru tencuiala de frescă, trebuie să stea cel puțin 6 luni în groapa de var pentru a permite oxidului de calciu să se hidrateze complet.

Frescă-scurt istoric

Fresca din cele mai vechi timpuri pană astăzi, este tipul de tehnică a fresco și a fost perfecționată în marile civilizații agrare datorită nămolului fluviilor care oferea materia primă pentru tencuieli. În Egipt tehnica din aceea vreme nu este aceeași cu tehnica frescei cunoscută de noi astăzi ci era folosită sub un strat de argilă amestecată cu material vegetal(paie tocate)pentru egalizarea zidurilor sau dacă suportul era construit din piatră sfălțuită și era destul de netedă se facea egalizarea suprafeței cu un strat de gips peste care urmau ulterior aplicate culorile.

Spre deosebire de Egipt în Mesopotamia picturile din palatul Tell Atehana sunt executate pe tencuiala de var care era alcătuită dintr-un strat de arriccio aplicat pe tencuiala de argilă și acoperită după aceea este preset cu degetele pentru a mari aderența cu un strat subțire de var.Alteori la arriccio se mai adauga pământ sau paie tocate.Odată cu această perioadă se dezvoltă tehnica de pictură având ca suport zidul.

În antichitate în Creta și Micene a fresco era executat pe o tencuială de argilă amestecată cu lut și pietriș peste care era acoperit cu o tencuială groasă aplicată în două straturi de var cu împurități fără material inert(armature).Trecând de la Creta și Micene la Roma în perioada romană tehnica frescei suportă importante stagii de dezvoltare atât din punc de vedere a materialelor precum și din plan cromatic și tematic. Una din caracteristicele frescelor din această perioadă este lustruirea și modalitățile aplicării lor(suprapunerea mortarelor).Tehnica picturii murale este descrisa în Vitruviu în CarteaVII,iar in Historia notualis a lui Pliniu sunt numeroase aluzii făcute asupra acestei tehnici.Un exemplu dat de Vitruviu despre descrierea operațiunii.Odată terminate egalizați energic pereții cu un prim strat de mortar,când acesta începe să se usuce se aplică peste el straturi de mortar pe bază de nisip potrivite în lungime cu sfoară în lațime cu firul cu plumb și în unghiuri cu echerul.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Pigmenții

Pigmenții pot fi clasificați în diferite categorii:pigmenții minerali naturali sau artificiali(animali sau vegetali) simtetici și pigmenți micști.

Pigmenții naturali se găsesc în zăcăminte naturale sub formă de oxizi,sulfuri,carbonate sau sulfați sub formă geometrică mai mult sau mai puțin regulate.Prepararea pe care o necesită este una simplă după extragerea mineralului este uscat la soare,măcinat mai mare,cernut pentru a elimina impuritățile apoi măcinat fin spălat și uscat. Pigmenții minerali artificiali sunt în general produse chimice cu compoziție bine definită obținute fie prin procedeu uscate fie pe cale umedă.

Pigmenții organici naturali,minerali și vegetali.Provin din substanțe conținute în anumite țesuturi sau produse de origine minerală din ferberea sau macerarea lemnelor,fructelor,frunzelor,scoarțelor sau rădăcinilor de plante.

Pigmenții organici sintetici.Sunt derivați ai amilinei,fenolilor,antrocitului care formează culori foarte frumoase utilizate mai ales drept coloranti.

Pigmenții micști.Sunt amestecați cu substanțe organice și minerale. Pigmenții utilizați pentru picturile murale trebuie să prezinte caracteristici de rezistență la lumină la agenți atmosferici și la palmarea superioară celor utilizați pe alte suporturi datorită faptului că ei sunt de obicei mai expuși acțiunii diverșilor factori de degradare.În cazul picturii în frescă ei trebuie să reziste în afara celor arătate la acțiunea caustică a varului.

Pentru denumirea pigmentilor s-au folosit în decursul timpului mai multe criterii nereusindu-se până astăzi să se ajungă la o terminologie. După unul din criteriile existente se specifică localitatea de proveniență: pamânt de Verona, galben de Neopole, pământ de Siena, albastru de Berlin, galben Indian etc. Multi din acesti pigmenti nu mai provin astazi din acele localitati .

Proprietății generale ale pigmenților:

Pigmenții sunt substanțe colorate de natură organică sau anorganică ( naturali , artificiali sau de sinteză) insolubile în mediul în care sunt suspendați și capabili să coloreze prin acoperire diverse materiale spre deosebire de coloranți pigmenții nu patrund in interiorul corpurilor pe care sunt aplicați și formează numai un strar ( peliculă) pe suprafața acestora.

Interacțiunea lianților cu pigmenții:

Unii lianți pot acționa chimic asupra unor pigmenți în funcție de natura acestora. Astfel alcalinitatea varului nu permite folosirea unor pigmenți în frescă. Dintre pigmenții nerezistenți

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

la var citam : albastru de Prusia, verdele de crom, albul de plumb, auripigmentul, pigmenții verzi și albaștii artificiali pe bază de cupru si altii. Rezistența la alcali este specifică pigmenților folosiți pentru pictura în frescă.

Acțiunea umidității asupra pigmenților:

Sub acțiune prelungită a umidității unii pigmenți suferă alterări de culoare care practic sunt ireversibile. Astfel pigmentul albastru azurit se transformă în verde asa cum se observă unde în zonele cu umiditate de capilaritate sau de infiltrație ale bisericilor cu pictură exerioară din Bucovina. Compoziția chimică a culorii verzi poate fi diferită în mod obișnuit se formează malachitul.

În lucrarea noastră de pictură murală aflată în lucru sunt folosiți pigmenți galbeni- ocruri, prigmenții rosii, albastru, verde, etc.

Pigmenții Galbeni : Pigmenții cunoscuții sub numele de ocrurii, sunt pigmenții minerali naturali, pământuri sau mai exact argile cu conținut variabil în oxid de fier hidratat. Mineralul de fier principal conținut în ocruri este goetitul HFe2. Produsele cu un conținut mai mic de oxid de fier hidratat(12-14%) caracterizează ocrurile obișnuite, iar cele cu un conținut mai ridicat până la cca 65%, ocrurile galbene. Conținutul cel mai ridicat îl are ocru auriu.

Ocrurile ce conțin oxid de mangan au nuante brune. Cele cu continut ridicat sunt ocrurile brune. Ocrurile sunt pigmenții foarte stabili la lumină , la intemperii la acizi diluați și au o bună putere de acoperire.

O mica clasificare a acestora:

-Pământ de Siena

-Oxid galben de fier

-Galben de Neapole

-Galben de cadmiu

-Auripigment etc.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Pigmenții rosii:

-Ocru rosu

-Pământ de Siena ars

-Oxid rosu de fier

-Cinabru etc.

Ocru rosu: Este un pigment foarte stabil la lumină și la intemperii nu este afectat de alcali, iar acidul clorhidric îl dizolvă numai la cald . Există mai multe sorturi de ocrurii rosii ce poartă numele regiunilor de extracție. Astfel pamantul de Pozzuola este un pigment de origine vulcanică folosit în special în frescă unde face o priză foarte bună cu varul. Un ocru rosu de calitate se extragea în Evul Mediu de langă orasul Sinope din Asia Mică, localitate ce a dat numele rosu de Sinope .Cu această culoare se executau pe tencuiala brună (arriccio) schițele scenelor ce urmau să fie pictate în frescă, culoare ce a dar ulterior numele de Sinopia acestor schițe.

Cinabru: Este un pigment mineral natural sau sintetic, o sulfură de mercur. Este menționat de Pliniu sub numele de minium denumire atribuită ulterior oxidului rosu de plumb ( miniu de plumb). S-a folosit în pictura murală de la Pompei. Cinabrul este unul din cei mai grei pigmenți, are o culoare rosie intensă și o mare putere de acoperire. Este rezistent la acizi și alcali, dar nerezistent la lumină solară tinzând să se înegrească.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Pigmenții albi:

-Albul de carbonat de calciu

-Albul de plumb

-Alb de zinc

-Alb de titan etc.

Carbonatul de calciu a fost folosit din cele mai vechii timpuri în diverse tehnici de pictură. În natură se găsește raspândit sub forma mineralelor calcite. Roci sedimentare( cretă, calcarul, gresia) etc. Carbonatul de calciu ca pigment provine din calcite ,cretă alb de scoici alb de var corali etc.

Albul de plumb: Este cel mai important pigment de plumb. Din punct de vedere chimic este carbonat basic de plumb .Albul de plumb se cunoaste din cele mai vechii timpuri. Pliniu, Vitruviu și alți scriitori antici descriiau prepararea lui din foi de plumb si oțet. Albul de plumb este solubil în acizi, cu efervescență. Datorită masei atomice ridicate a plumbului ,pigmentul are un coeficient mare de absorbție a razelor x. Din cauza toxicitășii sale ridicate albul de plumb nu se mai folosește în pictură.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Pigmenții verzi:

-Pământ verde

-Verde malachit

-Oxid verde de crom

-Verde smarald-Verde de cobalt –Verde de crom etc.

Verdele de pământ este un pigment mineral natural un hidrosilicat complex de fier magneziu, aluminiu și potasiu . Culoare pigmentului variază de la galben-verzui la verde-pal. Culoarea verde s-ar datora conținutului de ioni de fier bivalent .

Verde malachit este un pigment mineral natural un carbonat basic de cupru . Ca și azuritul se găsește în depozite de minerale secundare de cupru din care se extrage și se separă procedee mecanice. S-a folosit în pictură în Asia și în Europa fiind cel mai vechii pigment verde strălucitor . Rezistă la alcalii diluate la rece la cald descompunandu-se în oxid de cupru ,negru. Fiind un carbonat nu rezistă la mediu acid.

Universitatea de Arte G.Enescu-Iași Specializarea:Conservarea și Restaurarea operelor de artă

Facultatea de Arte Plastice,Decorative și Design Direcția de studiu:Restaurare pictură murală

Pigmenții albaștii:

-Azuritul

-Azurit artificial

-Albastru egiptean

-Albastru ultramarine

-Albastru smalt

-Albastru de Prusia

-Albastru de cobalt etc.

Azuritul este un pigment natural obținut din mineralul azurit, un carbonat basic de cupru. Se găsește în depizitele secundare de minereuri de cupru sub forma unor cristale mărunte sau mase granulare compacte asociat cu malachitul. În pictura murală sub influența umidității trece în verde malachit. Azuritul se înegrește prin încălzire la 410 grade C deoarece trece în oxid de cupru fenomen observant la bisrica mănăstirii Moldovița.

Albastru ultramarine este un pigment natural obținut din mineralul lapis lazuli ce se extrage din minele aflate în Persia. S-a folosit în diverse tehnici de pictură de către greci egipteni și romani. În pictura europeană după sec al XV-lea s-a folosit mai puțin fiind prea scump utilizarea sa principală fiind ca piatră semiprețioasă.

Bibliografie:

1.Pictura Murala din Moldova Sec XV-XVI text Vasile Dragut,Antologie de imagine Petre Lupan.Editura Meridiane Bucuresti 1982

2Paolo si Laura Mora CONSERVAREA PICTURILOR MURALE Editura Meridiane

3.Carmen Cecilia Solomonea Voronet,Popauti,Probota si Moldovita Metode tehnice de picture murala,Editura Artes 2009

4. ISTUDOR Ioan Notiuni de chimia picturii Editura art conservation support Bucuresti 2011

5.VASILE DRAGUT Arta Romaneasca preistorie antichitate,ev mediu, renastere, baroc editura meridian bucuresti 1982.