Intervenții Cognitiv Comportamentale

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Facultatea de psihologie-sociologie

Psihologie clinică și intervenție psihologică

Referat

Intervenții cognitiv comportamentale

Tehnici de intervenție la nivel biologic.

Trainingul autogen

Mișcoci Aurel

master anul II

Ianuarie 2016

Tehnici de intervenție la nivel biologic

Manifestările de la nivel biologic, în special activările psihofiziologice crescute cum ar fi tensiunea arterială, ritmul cardiac, contractura musculară, sunt componente importante ale tabloului clinic în mai multe dintre tulburările psihice.

Alternativa la această activare este relaxarea, aceasta putându-se constitui într-un factor important de rezilientă la boală.

Tehnicile de intervenție cognitiv comportamentale care pot influența pozitiv, la nivel biologic, se încadrează în două categorii:

Cele care urmăresc modificările la nivel vegetativ – echilibrarea sau dezechilibrarea balanței vegetative realizându-se prin proceduri de relaxare/activare

Cele care urmăresc schimbarea comportamentului respondent condiționat (David, 2006)

Tehnicile de relaxare produc modificări biologice prin influențarea balanței neuro-vegetative, urmărindu-se echilibrarea acesteia prin scăderea dominanței sistemului nervos simpatic.

Cele mai folosite tehnici de relaxare sunt:

Relaxarea progresivă Jacobson;

Tehnica bio-feedback-ului;

Trainingul autogen.

Trainingul autogen

Tehnica trainingului autogen fost dezvoltată de către Johannes Schultz, care a publicat prima carte având acest subiect în 1932. Această carte a avut la bază observațiile pe care autorul le-a făcut în cadrul ședințelor de hipnoză când pacienții experimentau senzații diverse de căldură în corp sau greutate în membre.

Shultz considera că tehnica constituie un sistem specific de formule autosugestive care conduc la relaxarea tensiunilor și atenuarea tulburărilor psihosomatice incluzând multe dintre cazurile de insomnie, deficit de atenție, tensiune arterială, constipație, probleme ale pielii, obezitate, etc. Practicarea trainingului autogen poate induce o stare de relaxare atât de puternică încât o ședință poate echivala cu o noapte de somn (Weltz, 1991).

Unul dintre avantajele acestei tehnici este acela că poate fi practicat de aproape orice persoană și de asemenea poate fi folosită ca tehnică de grup. Ea poate fi invitată într-o perioadă scurtă de timp

Un alt medic care a adus o contribuție majoră dezvoltării acestei tehnici a fost Dr. Wolfgang Luthe (1922-1985) născut în Lubeck. Ca doctor junior la întâlnit pe Schultz (precum și pe Brodmann și Hess).

El a plecat de la premisa că prin folosirea acestor exerciții este posibil să se ajungă la o stare de conștientizare și implicit la o recunoaștere urmată de acceptare a propriilor senzații. Acest proces va susține mai târziu gestionarea lor în condiții de siguranță precum și o eliberare emoțională constructivă (Luthe, 1970)

Mecanismul antrenamentului autogen

Oamenii care poartă permanent o mască, au implicit și o permanentă stare de tensiune, acestea ajungând să aibă spasme musculare cronice. Wil Helm Rech le-a denumit, armură musculară”, aceasta fiind rădăcina multor disfuncționalități la toate nivelele, începând cu corpul nostru și terminând cu relaționarea socială. Trainingul autogen poate ajuta persoana să dizolve această armură. Îndreptându-și atenția asupra propriului corp nu învață numai faptul că are un corp ci și că el ESTE acel corp. Shultz spunea că trebuie să ne transportăm în organul pe care vrem să îl influențăm. Oricine învață să se relaxeze în cadrul trainingului autogen vă devenii relaxat în general (Weltz, 1991).

Poziția aleasă, închiderea ochilor și condițiile de mediu induc în mod natural, prin mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare. De exemplu, lipsă stimulării proprioceptive intense (prin poziția aleasă) și a stimulărilor din mediu (prin închiderea ochilor și organizarea mediului) reduce activitatea formațiunii reticulate și gradul de stimulare pe care aceasta îl exercită asupra scoarței cerebrale. În consecință, tonusul muscular se reduce și mușchii se relaxează. Pe acest fond se recită formulele verbale specifice.

La finalul sesiunii pentru anularea senzațiilor induse de către tehnică se folosește formula de genul:, Brațele sunt ferme, respir adânc și deschid ochii”. În cadrul acestei tehnici este important că persoana să fie atentă și să formuleze corect formula, deoarece inconștientul căreia îi este adresată obișnuiește să perceapă mesajul în mod literar.

Caracteristicile antrenamentului autogen

Trainingul autogen îi permite persoanei să își folosească propriile capacități de vindecare și dezvoltare și de asemenea decuplează corpul din starea de stres cauzată de activarea sistemului adaptiv, luptă sau fugi”, astfel activându-se

Sistemul de odihnă, relaxare și recreere.

Odată învățată această tehnică poate deveni o abilitate foarte utilă unui stil de viață sănătos.

Terapia autogenă ca și tratament de sine stătător poate să:

ajute persoana să treacă dintr-o stare încordată din cauza stresului într-o stare de relaxare;

reducă sau să elimine anxietatea și atacurile de panică;

crească încrederea în sine și stima de sine;

crească calitatea somnului;

reducă incidența depresiei moderate;

ofere abilitățile necesare obținerii unei senzații de control;

crească puterea de concentrare. (Ursula, 2010)

Trainingul autogen se poate practica atât individual cât și ca metodă de grup.

Caracteristicile practicării individuale sunt:

mult mai costisitor (financiar și terapeutic);

tehnica poate fi ajustată nevoilor individuale;

o relație terapeutică personalizată poate crește gradul de complianța și credibilitate;

poate fi integrată într-un proces terapeutic care necesită un tip de interacțiune de unul-la-unul.

Caracteristicile practicării în cadrul unui grup sunt:

un cost scăzut;

permite în mai mică măsura focusarea pe individ;

în cadrul grupului există posibilitatea dezvoltării unei coeziuni;

grupul poate devenii un sistem suporți pentru membri lui;

este de preferat ca grupul să fie alcătuit din 8-12 persoane.

Condiții de practicare

Condițiile de mediu necesare sunt:

o cameră confortabilă;

un loc în care să nu existe stimuli puternici (zgomot, lumină);

limitarea posibilităților de a fi întrerupți în timpul exercițiilor;

temperatura camerei între 20-22° C

Poziția corpului:

o poziție corectă a corpului, uneori un fotoliu cu spătar înalt și cotiere poate fi cea mai bună poziție;

să existe posibilitatea de a se întinde;

un nivel ajustabil al luminii din cameră;

întregul corp trebuie să se simtă confortabil;

orice tensiune musculară datorată unei poziții deficiente a corpului va interfera negativ cu exercițiul.

Astfel dacă există posibilitatea exercițiile se vor practica într-o încăpere slab luminată și nu foarte călduroasă. De asemenea geamurile să fie închise pentru ca persoana să fie ferită de zgomotele nedorite de afară. Este de preferat ca stomacul să nu fie plin (deci nu imediat după masă) iar stimulentele de genul cafelei să fie evitate deoarece scad puterea de concentrare (care este esențială în cazul acestei tehnici).

Condițiile intrapsihice care trebuiesc îndeplinite sunt cele de:

acceptare a situației;

atitudine pozitivă;

considerație pozitivă a metodei;

deschidere în ceea ce privește noile experiențe psihice și somatice;

dorința de a învăța aceasta tehnică;

concertare asupra propriei persoane;

atenția asupra stimulilor externi este redusă dar nu complet abolită.

Oricum practicarea acestor exerciții vor crește puterea de concentrare.

Ca orice tehnică de relaxare și în aceasta corpul trebuie să aibă o poziție relaxată, adaptată la circumstanțe. În cazul în care se optează pentru un fotoliu trebuie să ne asigurăm că nu se exercită presiune asupra abdomenului și mâinile se așează relaxate pe lângă coapse, acestea nu trebuie să se atingă. Tălpile sunt așezate pe podea fără ca piciorele să fie încrucișate. Pleoapele sunt închise iar limba este relaxată și grea.

În cazul începătorilor este nevoie de două sau trei antrenamente pe zi a câte cinci până la zece minute. Este de preferat ca acesta să aibă loc înainte de culcare și imediat după trezire. La începutul zilei trainingul autogen poate constituii sursa unei stări de bine care va dura toată ziua.

În cazul în care apare o stare de somnolență și tendința de a adormi este introdusă formula, În timpul exercițiului sunt degajat și înviorat”.

Este important ca aceste exerciții să fie practicate cu regularitate, astfel rezultatele apar mai repede și mai ușor.

Este recomandat ca până în momentul în care exercițiile devin familiare să se folosească formulele complete. Abrevierile vor fi folosite doar în momentul în care tehnica este foarte bine învățată.

Poate fi utilă înregistrarea experiențelor (modul în care a evoluat) din cadrul trainingului autogen.

Starea autogenă se obține după câteva luni de antrenamente pe parcursul cărora se efectuează următoarele exerciții de bază:

introducere (1-2 ședințe);

exercițiul greutății (2-3 ședințe);

exercițiul căldurii (2-3 ședințe);

exercițiul cardiac (2 ședințe);

exercițiul respirator (1 ședință);

exercițiul plexului solar (1 ședință);

exercițiul răcorii frunții (2 ședințe) (David, 2006).

Introducerea

În partea de introducere se prezintă tehnica, istoricul și aplicațiile acestei tehnici și se alege o poziție confortabilă (culcat pe spate sau un fotoliu comod de preferat cu brațe de sprijin) și i se cere pacientului ca pe tot parcursul exercițiului, să aibă a atitudine pasiv contemplativă, așteptând ca răspunsul la sugestii să apară de la sine.

Apoi, într-o ambianță liniștită, i se spune:

Acum te rog să închizi ușor ochii și să respiri adânc de 2-3 ori;

Începi să fii calm și relaxat;

La început, încercând să te relaxezi, s-ar putea să-ți vină în minte mai multe gânduri decât erau înainte, lasă-le să treacă, cum vin așa pleacă;

O liniște plăcută te cuprinde;

Ești tot mai calm și mai relaxat.

Exercițiul greutății – inducerea senzației de greutate

Prima formulă este, brațul meu drept este foarte greu”. În cazul persoanelor stângace se va începe cu mâna stânga, aceasta fiind partea dominantă și implicit mai ușor de controlat.

Se continuă cu:

0 greutate plăcută cuprinde mâna dreaptă;

Mâna dreaptă este grea;

Mâna dreaptă este grea ca plumbul;

Mâna dreaptă este grea ca un braț de statuie;

Mâna dreaptă este grea. (Se repetă de 5-20 de ori.)

Se procedează identic pentru mâna stângă.

Urmează ca persoana să se concentreze asupra picioarelor, formulele fiind:

Picioarele încep să devină mai grele;

Picioarele sunt mai grele;

0 greutate plăcută cuprinde picioarele;

Picioarele sunt grele;

Picioarele sunt grele ca plumbul;

Picioarele sunt grele ca niște picioare de statuie;

Picioarele sunt grele. (Se repetă de 5-20 de ori.)

Urmează:

Întregul corp este greu;

Greu ca plumbul;

Ești calm, relaxat;

Întregul corp este greu ca plumbul;

Ești calm, relaxat.

Formulele se rostesc în gând deoarece rostirea lori cu voce tare ar interfera cu exercițiul. Acesta se face cu o intensitate a concentrării cât se poate de ridicată, eventual persoana își poate imagina că vede această formulă scrisă înainte de a o rosti. Puterea de concentrare va crește pe măsura ce se practică exercițiul.

În general senzația de greutate apare de la primul exercițiu, dar totuși în alte cazuri este nevoie de câteva sesiuni. Nu se trece la următoarea etapă până nu se învață această primă etapă.

Senzația de greutate indică faptul că musculatura este relaxată.

Prin intermediul sistemului nervos autonom și ca o caracteristică a sa atunci când o grupă musculară este tensionată/relaxată, comunică acesta stare grupelor musculare adiacente influențându-le și pe acestea. Astfel dacă musculatura brațelor este relaxată, atunci va influența și celelalte grupe și întregul corp se va relaxa. Relaxarea musculaturii și a vaselor de sânge în întregul corp se numește generalizare. (Weltz, 1991)

Dacă persoana se simte neplăcut în timpul exercițiului va trebui să se oprească folosind următoarea formulă de anulare:

în timp ce se rostește formula, brațele sunt ferme, respirația adâncă și ochii deschiși” brațele se întind și se scutură viguros, apoi se respiră adânc și se deschid ochii.

De asemenea trainingul nu trebuie încheiat brusc, sărind pur și simplu din fotoliu,

Persoana trebuie să își reactiveze sistemele muscular și respirator, să își scuture de câteva ori brațele și pumnii, să respire adânc de câteva ori, iar în final să își deschidă ochii și să se ridice.

Anularea nu va funcționa la fel de bine dacă persoana va deschide ochii înainte de a își relaxa brațele din nou. Dacă ochii sunt deschiși anterior anulării, anumite senzații pot persista în brațe ceva timp. Dacă operația de anulare nu este executată corect senzația de greutate poate persista câteva ore iar în cazuri mai rare întreaga zi.

Atunci când antrenamentul este întrerupt în timpul practicării (de către telefon, soneria de la intrare, etc.), aceasta constituie un șoc scurt care face ca procedura de anulare să nu mai fie necesară.

Acesta fiind primul exercițiul pe care persoana îl învăța pot apărea:

senzația de teamă;

spasme musculare scurte, locale;

furnicături;

amorțeală;

poate apărea senzația de umflare a degetelor;

senzația de detașare a membrului.

În aceste cazuri pacientul trebuie asigurat ca aceste senzații sunt normale și că vor scădea în intensitate și frecvență pe măsura ce este practicat exercițiul. Unele crampe musculare pot apărea ca urmare a unui antrenament prea intens.

Exercițiul căldurii – Inducerea senzației de cald

Prima formulă este, Mâna dreaptă începe să devină mai caldă”.

Urmează:

Mâna dreaptă este mai caldă;

O căldură plăcută cuprinde mâna dreaptă;

Mâna dreaptă este caldă;

Mâna dreaptă este caldă. (Se repetă de 5-20 de ori.)

Se procedează identic pentru mâna stângă.

După care urmează:

Brațele sunt calde. (Se repetă de 5-20 de ori);

Picioarele încep să devină mai calde;

Picioarele sunt mai calde;

O căldură plăcută cuprinde picioarele;

Picioarele sunt calde;

Ești calm, relaxat;

întregul corp este greu ca plumbul;

Brațele și picioarele sunt calde;

O liniște plăcută te cuprinde;

Ești calm, relaxat.

Acest exercițiu urmărește relaxarea vaselor de sânge. Această senzație ar trebuii să fie obținută mai ușor dacă sa reușit deja inducerea senzației de greutate

Se trece la această etapă după ce a fost obținută senzația de greutate, sau dacă aceasta din urmă nu a putut fi obținută în două săptămâni de practică.

În cazul în care nu se obțin rezultate în două săptămâni se poate plasa mâna dominantă în apă caldă sau pe un alt obiect cald. Amintirea senzației de cald poate ajuta persoana să inducă senzația de cald. Nu se folosește sub nici o formă formula, brațul meu este foarte fierbinte”.

Senzația de cald este cauzată de relaxarea/dilatarea vaselor de sânge și nu este o trăire subiectivă deoarece brațul chiar devine mai cald ca urmare a dilatării vaselor de sânge (sau înregistrat creșteri ale temperaturii cu până la 3.6 ° F).

Orice activitate emoțională tinde să se asocieze unei schimbări apărute în cadrul sistemului circulator (puls, tensiune arterială, etc.)

Exercițiul afectează:

arterele;

întregul sistem vascular periferic;

vasele de sânge capilare existente la nivelul tuturor organelor;

venele;

circulația sângelui la nivelul pielii și al musculaturii.

În cazul acestui exercițiu pot apărea două senzații extreme, astfel în timp ce unele persoane vor simți că brațul îi, arde” alții vor spune că simt că brațelor lor sunt reci. Dacă aceste senzații sunt de intensitate mare atunci fie formula este schimbată în, căldură plăcuta”, fie se folosește procedura de anulare și se iese din exercițiu.

Exercițiul cardiac

În cazul acestui exercițiu formula este, inima îmi bate calm și regulat”. (Se repetă de 5-20 de ori).

Este periculos să se folosească expresia, inima îmi bate foarte încet” deoarece o reacție foarte puternică a inimii poate declanșa tulburări vegetative serioase.

În cazul acestui exercițiu pot fi raportate senzații de pulsații în diferite zone ale corpului:

piept;

degete;

picioare;

lobul urechii;

tâmple;

gât

Aceste senzații pot fi acompaniate de o stare de anxietate

Exercițiul respirației

În cazul acestui exercițiu formula este, Respirația este adâncă și liniștită”. (Se repetă de 5-20 de ori.)

Ritmul respirației influențează relaxarea musculară, cea vasculară precum și a inimii.

Exercițiul respirației se învață în 7-10 zile iar pași 1-4 aproximativ 5-6 săptămâni

Exercițiul plexului solar

În cazul acestui exercițiu formula este, Plexul solar este mai cald”.

Urmează:

O căldură plăcută cuprinde plexul solar;

Plexul solar este cald. (Se repetă de 5-20 de ori.)

Plexul solar face parte din sistemul nervos autonom, aici găsindu-se o rețea neuronală complexă care regularizează funcționarea organelor abdominale și frecvent transferă către acestea starea noastră de spirit. În timpul practicării trainingului autogen apare o senzație plăcuta de căldură în zonă superioară a abdomenului. Uneori întregul corp se simte cald iar în unele cazuri prima senzație de căldură apare în zona rinichilor.

În cazul acestui exercițiu poate apărea:

senzație de presiune în stomac sau crampe;

alte senzații neplăcute

În aceste cazuri este recomandat:

să se execute procedura de anulare;

să se oprească exercițiul (procedura de anulare) și să mănânce puțin înainte de a continua exercițiul

Practicarea trainingului autogen cu un stomac prea plin sau gol nu este o idee prea bună.

Exercițiul răcorii frunții

În cazul acestui exercițiu formula este, O răcoare plăcută cuprinde fruntea”

Urmează:

Fruntea este răcoroasă. (Se repetă de 5-20 de ori.);

Ești calm, relaxat;

O liniște plăcută te-a cuprins;

Orice senzație neplăcută a dispărut;

Ești calm, relaxat.

Exercițiul răcori frunții poate fi învățat în 7-10 zile

Acest exercițiu este cel mai dificil de realizat iar ca efect secundar poate apărea transpirație pe frunte. În acest caz se poate modifica formula în, fața îmi este calmă și liniștită"

Efectele trainingului autogen

Principalele efecte sunt:

scade nivelul anxietății și al nervozității;

scade nivelul presiunii arteriale (amplitudinea);

are efect similar medicației hipertensive;

efect de creștere și dezvoltare personală;

achiziția unor informații mai adecvate despre sine.

Trainingul autogen este indicat în cazul:

tulburărilor funcționale ale sistemului nervos vegetativ;

tulburări ale funcționarii diverselor componente organice, durere cronică;

simptome psihosomatice și nevrotice;

reacții exagerate de frică sau anxietate, sau sensibilitate;

un nivel emoțional ridicat.

Contraindicatile sunt comune oricărui tip de exercițiu de meditație și anume:

un ego insuficient de puternic pentru a se putea descurca cu materialul traumatic;

psihoza;

borderline.

Bibliografie

Daniel, D. Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale, lași, Editura Polirom, 2006.

Karl, H. W. Autogenic training, A Practical guide în six easy steps, Woodstock, GA 30188,1991.

Luthe, W. Autogenic therapy: Research and theory. New York: Grune and Stratton, 1970.

Schaeffer, G. Das autogene Training în einer medizinischen Poliklinik. În W. Luthe (Ed.), Autogenic training: Correlationes psychosomaticae. New York: Grune and Stratton, 1965.

Ursula, V. W. Autogenic Training, Co Melanie Tschernegg, ATP English 2010 short students, 2010, http://hoymotivacion.com/wp-content/uploads/2014/12/Autogenic-training-presentation, accesat la data de 20.01.2016