Interventia Psihosociala Pentru Evitarea Depresiei
CUPRINS
Pagina
Cap.1. Precizări introductive……………………………………………………………………………….8
Partea I. Fundamentarea teoretico-metodologică și design-ul proiectului de cercetare și intervenție psihosocială
1.2. Motivarea alegerii temei………………………………………………………………………………..9
1.3. Scopul lucrării………………………………………………………………………………………………9
1.4. Importanța, actualitatea și oportunitatea demersului de cercetare………………………..9
1.5. Încadrări paradigmatice și teorii științifice relevante în domeniu
1.5.1.Paradigma sistemic-ecologică…………………………………………………………………10
1.5.1.1. Teoria capitalului social……………………………………………………………11
1.5.1.2. Teoria cortico-viscerală…………………………………………………………….12
1.5.1.3. Teoria social cognitivă……………………………………………………………..12
Cap.2. Fundamentarea teoretico-metodologică a lucrării
2.1. Abordarea istorică a cancerului la gură și gât……………………………………………….13
2.2. Abordarea de actualitate/modernă a cancerului la gură și gât…………………………13
2.2.1.Abordarea bio-medicală………………………………………………………………………14
2.2.2. Abordarea din perspectiva științelor sociale și comportamentale……………..14
(i) Abordarea din perspectiva asistenței sociale………………………………………….15
(ii) Abordarea psiho-oncologică a bolnavului de cancer………………………………18
(iii) Abordarea bio-psiho-socio-spirituală a bolnavului de cancer…………………18
2.3.Dimensiunea psiho-socială a bolnavului cu neoplasm la gură și gât…………………..19
2.3.1. Dificultăți sociale………………………………………………………………………………..19
2.3.2. Suferința existențială și spirituală……………………………………………20
2.3.3. Stima de sine…………………………………………………………………21
2.3.4. Suportul social, rețeaua de suport social…………………………………………………21
2.4.Elemente de psiho-oncologie………………………………………………………22
2.4.1. Specificul explicației și înțelegerii bolii în contextul psiho-oncologiei………22
2.4.2. Implicații ale înțelegerii psiho-oncologiei cu privire la prevenția bolii………..23
2.4.3. Implicații cu privire la terapia și asistarea psihologică a pacientului în oncologie (neoplasmul la gură și gât în particular)………………………………………………………………..24
2.5. Bolnavul de cancer la gură și gât și confruntarea cu aflarea diagnosticului și cu evoluția bolii……………………………………………………………………………………………………24
2.5.1. Simptomele relevante în identificarea subiectivă a suferinței și confruntarea cu aflarea diagnosticului……………………………………………………………………………………….24
2.5.1.1. Simptomele relevante în identificarea subiectivă a suferinței…………25
2.5.1.2. Confruntarea cu aflarea diagnosticului………………………………………..25
2.5.2. Portretul psiho-comportamental al bolnavului de cancer la gură și gât…….26
2.5.2.1. Etapele urmate de aflarea diagnosticului (după modelul lui Elizabeth Kubler-Ross)……………………………………………………………………………………………………26
(a) Negarea…………………………………………………………………………………27
(b) Furia…………………………………………………………………………………….28
(c) Negocierea…………………………………………………………………………..28
(d) Depresia………………………………………………………………………………29
(e) Acceptarea……………………………………………………………………………29
2.6. Modele și tipuri de îngrijiri în abordarea cancerului la gură și gât…………………..30
2.6.1. Profilaxie………………………………………………………………………………………..30
2.6.1.1. Educația pentru sănătate în profilaxia tabagismului……………………30
2.6.2.Terapie……………………………………………………………………………………………..32
2.6.2.1 Managementul cancerului la gură și gât……………………………………..32
2.6.2.2. Intervenția chirurgicală……………………………………………………………34
2.6.2.3 Chimioterapia…………………………………………………………………………35
2.6.2.4. Radioterapia……………………………………………………………………………35
2.6.3. Îngrijirile paleative: între medical și psihosocial…………………………………….36
2.6.3.1.Tratamentul durerii……………………………………………………………………36
2.6.3.2 Tipuri de îngrijiri paleative…………………………………………………………37
(i) Îngrijirea la domiciliu……………………………………………………………37
(ii) Îngrijirea în unități specializate………………………………………………38
(a). Modelul Hospice-Care………………………………………38
(b). Modelul Day-Care Center……………………………………38
2.6.4. Recuperarea medicală și psiho-socială la bolnavii cu tratament reușit……39
2.6.4.1. Recuperare medicală………………………………………………….39
2.6.4.2. Recuperare psiho-socială …………………………………………….40
(i) Consilierea…………………………………………………………40
(ii) Centre de zi………………………………………………………..40
(iii)Asistența pentru deprinderea unor strategii de autoajutorare………40
Cap.3. Design-ul metodologic al proiectului de cercetare și intervenție psihosocială
3.1 Problematica și scopul proiectului…………………………………………………………..41
3.2 Localizarea proiectului , repere organizaționale, de management și etapizarea calendaristică a proiectului………………………………………………………………………………41
3.3. Etapa cercetării de investigare și evaluare inițială……………………………………42
3.3.1. Ipotezele și obiectivele operaționale……………………………………………..42
3.3.2. Populația cercetării și lotul investigat……………………………………………43
3.3.3. Metode, instrumente, tehnici și proceduri utilizate…………………………43
3.4 Etapa de intervenție psihosocială…………………………………………………………….45
3.4.1. Obiectivele operaționale ale intervenției…………………………………………45
3.4.2. Grupul țintă și beneficiarii direct și indirect…………………………………….45
3.4.3. Metode, instrumente și tehnici utilizate…………………………………………..46
3.5 Etapa de evaluare finală…………………………………………………………………………46
3.5.1 Ipotezele cercetării de evaluare finală……………………………………………..46
3.5.2. Obiectivele operaționale……………………………………………………………….46
3.5.2. Populația cercetării și lotul de subiecți investigați……………………………47
3.5.3 Metode, instrumente, tehnici și proceduri utilizate……………………………47
Partea II Prezentarea rezultatelor implementării proiectului de cercetare și de intervenție psihosocială
Cap4.1. Prezentarea rezultatelor obținute în etapa cercetării de investigare și evaluare inițială………………………………………………………………………………………………..48
4.1.1. Prezentarea caracteristicilor lotului de subiecți cercetați…………………………….48
4.1.2. Analiza și interpretarea rezultatelor………………………………………………49
4.1.2.1. Implicații psiho-emoționale privind diagnosticul…………………………………..49
4.1.2.2. Calitatea relațiilor și schimbările apărute între bolnav și rețeaua de suport……………………………………………………………………………………………………………….51
4.1.2.3. Comunicarea în cadrul familiei, și cu persoana bolnavă de cancer…………51
4.1.2.4. Manifestarea emoțiilor negative legate de abstinența fumatului……………52
4.1.2.5. Rețeaua de suport a bolnavului…………………………………………………………….53
4.1.2.6. Prezența religiozității, văzut ca mecanism de coping…………………………….54
4.1.2.7. Suportul profesional al pacientului……………………………………………………….54
4.1.3. Concluzii parțiale ale studiului realizat…………………………………………..55
4.2. Prezentarea rezultatelor obținute în intervenția psihosocială……………………….56
4.2.1. Prezentarea conștientizării importanței existenței suportului social in viața bolnavului de cancer la gură și gât………………………………………………………………………56
4.2.1.1. Organizarea și desfășurarea ședințelor de grup…………………………………….56
(a) Ședință de grup de suport, nr.1: grup de deschidere……………………….57
(b) Ședință de grup de suport nr.2: introspecție………………………………………….58
(c) Ședință de grup de suport nr.3: reflectarea sentimentelor………………………60
(d) Ședință de grup de suport nr.4: creșterea stimei de sine prin jocuri…………62
(e) Ședință de grup de suport nr.5: grup de închidere și evaluare finala………..63
4.2.2. Concluzii parțiale ale intervenției……………………………………………………….64
4.3. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării de evaluare finală………..65
4.3.1. Îmbunătățirea gradului de informare al participanților la grup………………….65
4.3.2. Îmbunătățirea atitudinilor pro-active față de situația de bolnav în tratament..65
4.3.3. Prezentarea unor studii de caz……………………………………………………………….66
4.3.3.1. Studiude caz nr.1………………………………………………………………………..67
4.3.3.2. Studiu de caz nr.2………………………………………………………………………..70
4.3.4. Concluzii parțiale privind evaluarea finală ………………………………………………73
Partea III. Concluzii de ansamblu, considerații personale și recomandări de ordin aplicativ:
5.1. Concluzii de ansamblu………………………………………………………………………………74
5.2. Considerații personale……………………………………………………………………………….75
5.3. Recomandări de ordin aplicativ………………………………………………………………….76
Bibliografie…………………………………………………………………………………………………..79
Anexe
Capitolul I
1. Precizări introductive
În lucrarea de față, intitulată “Episod depresiv la pacienții cu neoplasm la gura si git în prima săptămână după intervenția chirurgicală” am considerat că este util să abordez dimensiunea psihosocială a acestor pacienti, întrucât, în România, asistența psihologică din spitale în general, dar și în Spitalul Oncologic, nu își face simțită prezența, fie din cauza fondurilor insuficiente fie din cauza lipsei unui management intern stabil.
Aș dori să pun accent pe impactul pe care îl are diagnosticul atât asupra persoanei bolnave, dar și asupra persoanelor care ar trebui să alcătuiască suportul social viitor pentru acești bolnavi, și aici mă refer la rețeaua de suport a bolnavului (familie, prieteni, rude, dar și grupul de specialiști). De asemenea îmi focalizez cercetarea și pe explorarea mecanismelor de coping la care aceste persoane recurg pentru a depăși perioada de criză, precum și a nevoilor resimțite de aceste persoane în special cea de consiliere, comunicare, suport de specialitate.
În prezent, în Romania pacienții au început să realizeze că tratamentul administrat în spital nu este suficient pentru a face față schimbării drastice ce are loc în viața lor, o dată cu aflarea diagnosticului. Deși le este greu să definească ce anume le lipsește, cred că cel mai utilizat cuvânt ar fi “comunicarea”. De aici pornește totul, pornesc mecanismele de coping, suportul social, relația medic-pacient, și tot ceea ce urmează în continuarea procesului. Trebuie să ținem cont de faptul că boala aparține unei persoane ce deține anumite convingeri, idei, sentimente, atitudini, și că fiecare persoană în parte are propriul său mod de a face față stresului, are propria personalitate, încă o dată, fiecare persoană este individuală. Tocmai de acea, modul cum ne raportăm la aceste persoane bolnave, trebuie să fie individualizat.
Și, nu în ultimul rând, cancerul adună în jurul său o serie de factori psihici și sociali, pe lângă cei bio-medicali, iar aceștia pot impiedica sau facilita recuperarea și procesul de însănătoșire. Pentru a evita regresul, trebuie văzuți acești factori interconectați. Cancerul reprezintă un stresor puternic psihosocial, iar echilibrul psihic al persoanei bolnave este puternic periclitat, tocmai de aceea trebuie luate în considerare toate tipurile de tratament, și toate ramurile de specialitate trebuie să-și pună amprenta în evoluția bună a acestui tip de boală.
Partea I. Fundamentarea teoretico-metodologică și design-ul proiectului de cercetare și intervenție psihosocială
1.2. Motivarea alegerii temei
Mi-am ales această temă,deoarece lucrez in acest domeniu al sănătății, in prezent la Spitalul Județean din Stuttgart – Germania sectia de chirurgie Maxilo-facialä,implantologie si chirurgie plasticä. Abordarea psiho-socială a bolnavilor din România cu neoplasm consider că este una deficitară atât în domeniul serviciilor de asistență socială, cât și în domeniul sănătății, și în special al Oncologiei.
Contactul pe care l-am avut cu persoanele bolnave, timpul petrecut cu aceștia m-au determinat să-mi doresc să studiez mai în profunzime, care este impactul pe care il au serviciile profesioniste de terapie și susținere asupra lor, dar și asupra familiei.
1.3. Scopul lucrării
Scopul acestui proiect constă în fundamentarea teoretico-metodologică prin cercetarea literaturii de specialitate aferentă și în designul și implementarea unui proiect de cercetare și intervenție psihologică, menit să lămurească rolul dimensiunii psiho-sociale a neoplasmului, efectele în plan psihic ale interventiei chirurgicale (apariția depresiei în prima săptămână) și respectiv să sporească nivelul de suport și să optimizeze mecanismele de coping ale bolnavului.
1.4. Importanța, actualitatea și oportunitatea demersului de cercetare
În momentul de față, consilierea individuală în Arad este făcută de către studenți ai Facultății de Psihologie ai UVVG Arad din anii terminali, iar această consiliere constă în discuții particulare, și individuale, fie în salon la patul bolnavului, fie pe coridor. În acest context, astfel de discuții purtate pe coridor sau în șoaptă nu ajută bolnavul în ceea ce privește acordarea unui suport psihosocial. De asemenea lasă bolnavului impresia că a fost folosit în vedera acordării unor răspunsuri cu privire la viața lui personală, și în loc să îl ajute, din contră primește un sentiment de incertitudine și frustrare.
Pe baza acestor observații, realizate în partea de cercetare inițială, consider că este oportună construirea unui proiect de cercetare și intervenție psihosocială, o abordare corectă a metodelor de intervenție, cum ar fi cea de grup de suport social în vederea sprijinirii acestor persoane diagnosticate cu neoplasm.
1.5. Încadrări paradigmatice și teorii științifice relevante în domeniu
1.5.1.Paradigma sistemic-ecologică
“Perspectiva ecosistemică descrie ființele umane ca fiind extrem de complexe. Suntem ființe biologice, psihologice, spirituale, sociale, și culturale cu gânduri, sentimente și comportamente observabile. Avem inițiativă în propriile noastre medii, dar suntem și modelați de aceleași medii”. (Miley Krogsrud K., O’Melia M., DuBois B., 2006:56)
Atunci când lucrăm cu persoane bolnave de cancer, abordarea intervenției psihosociale trebuie făcută din perspectiva persoanei în mediu, o abordare holistică în care sunt cuprinse toate sectoarele vieții persoanei în cauză dar și integrarea sa într-un cadru familial sau de persoane apropiate, ce i-ar putea oferi suportul și sprijinul psiho-social de care are atâta nevoie.
Un sistem poate fi definit ca un întreg, o unitate, alcatuită din oameni și interacțiunile, inclusiv relațiile ei. Toate sistemele sociale trebuie să fie deschise informațiilor primite de la subsisteme cu care interacționează, însă există și sisteme închise, care nu acceptă nici intrări și nici nu transmit informații către acestea. În aceste cazuri trebuie intervenit, în special cu bolnavii de cancer, pentru că alterarea unei părți dintr-un sistem poate afecta întreaga funcționare a sistemului. Spre exemplu, un membru al familiei care nu-și poate îndeplini funcția în cadrul acesteia, va solicita anumite ajustări din partea familiei și, în funcție de impactul eșecului să reducă serios capacitatea de funcționare a familiei. Urmând gândirea ecologică, psihologul va lua în calcul impactul pe care îl poate avea prin relația pe care o dezvoltă cu unul dintre membrii familiei afectate, asupra întregii familii, sau se va interesa în ce măsură mediul afectează familia sau manifestarea unei anumite probleme.
M.Roth-Szomoszkozi (2003) consideră că orice problemă ar avea clientul, aceasta
trebuie privită din perspectiva sistemică, la nivele diferite, și anume:
microsistemul-care se referă la relațiile interpersonale, rolurile persoanei, așteptările de rol și toate interacțiunile;
mezosistemul, se referă la mediul mai larg de existență al unui individ sau al familiei nucleare;
exosistemul cuprinde subsistemele din care individul nu face parte în mod direct, dar care pot să-l influențeze;
macrosistemul care este un cadru mai larg de referință și se referă la valori, prejudecăți, obiceiuri.
Am ales această paradigmă, fiindcă este una complexă și mă va ajuta să înțeleg în ansamblul ei dinamica familiei, interacțiunile, relațiile și persoanele care pot constitui o sursă de suport pentru asistat și totodată tensiunile, relațiile problematice care pot frâna procesul de intervenție și asistare a persoanei bolnave și care trebuie modificate pentru a avea apoi reușită în munca de asistare psiho-socială.
1.5.1.1 Teoria capitalului social
Din diviziunea acestei teorii, rețelele sociale sau personale sunt private ca și resurse sociale care sunt folosite pentru atingerea unor scopuri. Oamenii diferă prin cantitatea de resurse sociale disponibile. O rețea extinsă și variată, adică disponibilitatea multor resurse sociale este importantă pentru a oferi suportul necesar, pentru sentimente ale stării de bine, prevenirea singurătății și crearea de oportunități în carieră. (Tijhnis, 1994). În cazul nostru starea de bine a pacientului este amenințată de diverși factori, dar cu ajutorul acestor resurse sociale, s-ar putea diminua consecințele acestor factori care disturbă starea de sănătate.
1.5.1.2. Teoria cortico-viscerală
Această teorie a fost elaborată de Pavlov și susține că perturbările nevrotice produse experimental pe animale duc la perturbări, care ar putea să favorizeze procesele de carcinogeneză. Turcheievici, adept al lui Pavlov, constată că animalele cu activitate reflexă slabă, tumorile se dezvoltă mai precoce și mai rapid. O concluzie a acestei teorii constă în faptul că un sistem nervos echilibrat conferă protecție împotriva cancerului.
1.5.1.3. Teoria social cognitivă
Această teorie sugerează faptul că personalitatea este întotdeauna un produs al interacțiunii dintre organism și mediu. Aceasta încearcă să ne ofere informații explicative despre mecanismele psihologice ce pot determina comportamentul uman și pot favoriza apariția cancerului. Teoria social-cognitivă pune accent pe capacitatea de învățare prin observare. Aceasta permite oamenilor să depășească experiențele neplăcute și să învețe din experiențele prin care au trecut alte persoane care se confruntă cu aceeiași situație. La fel se întamplă și în cazul pacienților cu cancer. Teoria nu se limitează numai la imitarea comportamentelor ci presupune și identificarea unor strategii de rezolvare a problemelor. (Opre, A.,2003).
Capitolul 2
“Cu 70 de ani în urmă, în Statele Unite nu era cunoscută leucemia. Cu 50 de ani în urmă, cancerul pulmonar era atât de rar întâlnit în clinică cât și la autopsie, încât fiecare caz era demn de a fi publicat. Dar astăzi – ce schimbare în rău!“
(dr. Max Gerson)
2. Fundamentarea teoretico-metodologică a lucrării
2.1.Abordarea istorică a cancerului
Ceea ce e important de precizat în această parte istorică a cancerului este faptul că în Antichitate și în perioada preistorică identificăm două curente care încearcă să explice sănătatea și boala. Primul este de orgine magică, în care boala era concepută ca fiind expresia faptului că persoana bolnavă era posedată de un spirit. Cel de-al doilea curent concepea boala ca fiind determinată de cauze naturale. De exemplu, Hipocrate definea epilepsia nu ca pe o boală sacră, ci ca pe o boală determinată de tulburările creierului. (David, 2006:16).
De asemenea boala mai era percepută și ca o pedeapsă pentru gândurile și acțiunile greșite, era o modalitate de a plăti pentru păcatele comise. Chiar și în prezent mai există culturi care susțin acest punct de vedere.
În ceea ce privește abordarea bolnavilor de cancer, în trecut aceștia erau trimiși acasă, neexistând servicii specializate, și nici tratamente cunoscute în abordarea acestei boli degenerative.
2.2. Abordarea de actualitate/modernă a cancerului
O dată cu creșterea mortalității în rândul bolnavilor de cancer, a incidenței și a suferințelor provocate de această boală incurabilă, au început să apară o serie de abordări, tratamente și servicii alternative, în vederea asigurării unei mai bune calități a vieții acestor bolnavi.
O abordare modernă a cancerului presupune întâi o prevenire a apariției acestuia în rândul oamenilor, deci o profilaxie bine pusă la punct. În ceea ce privește prevenirea neoplasmului la gură și gât în rândul populației, aceasta presupune profilaxia tabagismului, fumatul fiind considerat factorul principal în apariția acestui tip de cancer, cu o incidență de 90% din cazuri în rândul bărbaților, și 78% în rândul femeilor, despre care voi vorbi într-un alt capitol, destinat acestui subiect.
2.2.1.Abordarea biomedicală
Acest tip de abordare este de tip reducționist, ce ia în considerare doar factorii biologici, așa că nu o să insist asupra ei. O să precizez că acest tip de abordare asupra cancerului, în această formă, nu ar aduce îmbunătățiri în viața bolnavului, dacă nu este văzut în ansamblu cu celelalte tipuri de abordări.
Abordarea biomedicală se focalizează pe organul bolnav, făcând abstracție de persoană, ignoră prevenția bolilor, pune accentul pe starea de boală, și pune în centru medicul ca fiind cel responsabil de tratarea bolii. Această abordare singulară nu este utilă în construirea unui plan de intervenție asupra îmbunătățirii calității vieții bolnavului. (http://psychiatry-psychology.ro/file/Psihologie%20Medicala/CURS_1_INTRODUCERE_IN_PSIHOLOGIA_MEDICALA(1).pdf )
2.2.2. Abordarea din perspectiva științelor sociale și comportamentale
Maturizarea științelor psiho-comportamentale, prin introducerea de noi modele socio-comportamentale duce către o noua abordare a cancerului. Văzută în perspectiva ecosistemică, mă va ajuta să înțeleg în ansamblul ei, dinamica familiei, interacțiunile, relațiile și persoanele care pot constitui o sursă de suport pentru asistat și totodată tensiunile, relațile problematice care pot frâna procesul de intervenție și asistare a persoanei bolnave și care trebuie modificate pentru a avea apoi reușita în munca de asistare psiho-socială.
(a) Abordarea din perspectiva asistenței sociale
După cum am precizat și la începutul lucrării, asistența socială din spitale este precară, aproape inexistentă. Cu toate acestea există instituții care oferă anumite beneficii acestei categorii de populații, cu precădere copiilor bolnavi de cancer, dar și adulților.
(b) Abordarea psiho-oncologică a bolnavului de cancer
Psiho-oncologia a luat naștere ca știință în 1984 ca urmare a înființării Societății Internaționale de Psiho-oncologie, întemeietorul ei fiind dr. J. Holland de la Clinica Memorial Cancer Center, din New York. A fost nevoie de o implicare a psihologiei în partea oncologică din cauză că bolnavii de cancer cunosc procese evolutive diferite, nu toți bolnavii de cancer mor din cauza acestei boli, și mai ales pentru că boala determină o reactivitate emoțională semnificativă.
Consider că este important de precizat rolul psiho-oncologiei în abordarea pacientului cu neoplasm la gură și gât întrucât celelalte tipuri de abordări, și modele cum este modelul tradițional, biomedical, au eșuat să explice în totalitate apariția și evoluția cancerului, și a bolilor în general.
Abordarea psiho-oncologică a bolnavului de cancer este utilă deoarece acesta este un domeniu interdisciplinar care vizează teoretic și practic, dimensiunile psihologice, sociale dar și comportamentale ale cancerului.
(c) Abordarea bio-psiho-socio-spirituală a bolnavului de cancer
Acest tip de abordare este una dintre cele mai complexe și mai cuprinzătoare fiind singura care ia în considerare pe de o parte latura curativă cât și latura preventivă și paleativă a bolii, pe de altă parte. Abordarea problematicii bolii se face din perspectiva somatică, psihic dar și spirituală, și de asemenea se pune accent pe relațiile suportive și participative a celor din jurul persoanei bolnave. ( Băican, E.,2008:11). Conform acestei abordări , orice stare de sănătate sau boală reiese ca o consecință a interacțiunii factorilor de natură biologică, psihologică și socială, și toți acești factori sunt importanți în determinarea stării de sănătate sau boală.
Abordarea psiho-socială inclusă în acest model, de fapt, explică îngrijirea bolnavului cu neoplasm la gură și gât în toate sferele vieții sale (la domiciliu, în spital, în cadrul grupului de apartenență, în comunitate) și în toate palierele definitorii pentru el ca persoană bolnavă (îngrijire medicală, îngrijire și suport psihologic, îngrijire și suport social, ș.a.m.d.). În plus acest tip de abordare a asistatului din secția de Oncologie, aduce schimbări și în modul de relaționare a cadrelor medicale față de pacient, trecând de la relația pasivă medic-bolnav, în care medicul este responsabil de tratarea bolii, la relația participativă, cooperantă, în care personalul de îngrijiri împreună cu persoana bolnavă, dar și cu familia sau persoanele apropiate, participă la luarea deciziilor în legătură cu tratamentul.
2.3.Dimensiunea psihosocială a cancerului
Caracteristicile psihosociale funcționează adeseori ca indicatori pentru adaptarea la boală, mai specific pentru adaptarea la cancerul la gură și gât în ceea ce ne privește. Două motivații au fost formulate pentru a demonstra rolul acestor caracteristici în acest studiu. În primul rând relația între factorii din mediul social și aceste caracteristici este una semnificativă, iar în al doilea rând, în numeroase studii comparative între boală și sănătate cercetătorii s-au centrat pe aceste caracteristici.
2.3.1. Dificultăți sociale
Bolnavii nu sunt izolați din punct de vedere social, de obicei au familii și prieteni și responsabilități sociale și financiare. Însă atunci când intervine boala, ei încep treptat să-și piardă aceste relații, ceea ce duce la apariția problemelor sociale care se agravează pe masură ce boala progresează.
Dacă se mai adaugă și lipsa suportului social din partea familiei ocupată cu îndeplinirea sarcinilor celui suferind, pierderea rolurilor și a contactelor sociale, toate acestea duc la pierderea valorizării personale, a sinelui. Studiile realizate de-a lungul anilor asupra persoanelor bolnave au dovedit importanța suportului social. Persoanele care dispun de un suport social scăzut prezintă o mai accentuată dorință de moarte. (Skolka E.,2004:142).
Deoarece această boală, neoplasmul la gură și gât, afectează atât bolnavul cât și familia acestuia, intervenția psihosocială trebuie să țină seama și de posibilitatea de a răspunde la nevoile acestora, identificate și care sunt de cele mai multe ori datorate trăirii empatice alături de bolnav, doliul schimbărilor survenite în repertoriul de roluri, consecințele fizice, psihice și financiare izvorâte din îngrijirea bolnavului.
2.3.2. Suferința existențială și spirituală
Orice persoană, religioasă sau nu, are propria spiritualitate, și crede în ceva. Spiritualitatea explică scopul și motivul existenței individului. În cazul bolnavilor de cancer la gură și gât, apar frecvent probleme legate de grija spirituală în special în stadiile avansate ale bolii. Problemele pot fi legate de înțelesul sau valoarea vieții lor, regrete sau vină față de evenimente din trecut, sentimente de furie sau nedreptate, și întrebări despre suferința și misterele morții, uneori. Atunci când apare boala, oamenii în general încearcă să-și explice care este motivul pentru care s-au îmbolnăvit, încep să-și pună tot felul de întrebări despre existența lor pe pământ, și dacă au procedat corect în timpul vieții. Dimensiunea spirituală este considerată artera principală, care energizează și dă viață tuturor celorlalte dimensiuni ale ființei umane, în jurul ei gravitând toate valorile, gândurile, deciziile, comportamentul și chiar ultimele preocupări ale omului. Acest concept are la bază înțelegerea și îngrijirea bolnavului, ca ființă complexă în care dimensiunea fizică, socială și psihologică sunt interpătrunse de dimensiunea spirituală.
Evaluarea nevoilor spirituale ale bolnavului, face parte din munca de asistare psihosocială a asistentului social și trebuie acordată o atenție deosebită acestor nevoi, care deseori sunt afirmate de către client în discuțiile purtate, fie se ascund în spatele unor trăiri cum ar fi: negare, frică, confuzie, îndoială legată de credință, rușine, depresie, regrete, pierderea scopului în viață, îngrijorări. (Skolka, E.,2004).
Legat de religiozitatea persoanelor bolnave, pot spune că am observat că există trei tipuri de persoane: unii care dacă observă alte practici religioase pot avea probleme spirituale cu privire la religia lor, unii care și-au neglijat practicile religioase și simt nevoia să-și reafirme credințele, și a treia categorie de bolnavi extrem de religioși care își consideră boala o pedeapsă sau o trădare, aceștia pot avea dificultăți în continuarea practicilor religioase sau alternativ ei pot avea o încredere nerealistă în puterea bisericii sau religiei lor, care pot îngreuna derularea intervenției psihosociale.
Asistarea religioasă trebuie să țină cont de credința și dorințele bolnavului și familiei acestuia, încercându-se găsirea de soluții care să vină în întâmpinarea nevoilor spirituale prin oferirea de compasiune, acceptare și dragoste necondiționată, ajutor în descoperirea sensului suferinței, căci adesea lipsa de sens este mai grea decât boala în sine, și ajutor în descoperirea speranței acolo unde nu mai există. (Skolka E.,2004)
2.3.3. Stima de sine
Potrivit autoarei Băban Adriana, stima de sine încorporează două aspecte: unul reprezintă evaluarea globală a propriei persoane, și celălalt aspect este determinat de combinația dintre evaluarea propriei valori și abilitățile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare. Persoanele cu tendințe de autoevaluare negativă, datorită anticipării eșecului, tind să experimenteze afecte negative de genul depresiei, anxietății, maniei, iar persoanele cu stimă de sine crescută se asociază cu expectanțe pentru success, cu optimism privind performanțele viitoare, cu lupta pentru atingerea scopului și persistență în depășirea obstacolelor. “Stima de sine este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul stresului și bolii. Se asumă că stima de sine influențează evaluarea stimulilor, a resurselor de coping și moderează efectele confruntării cu circumstanțele stresante.” (Băban A.2007).
De asemenea schimbările ce intervin în cazul bolii, la nivelul stimei de sine, împiedică procesul de adaptare familială și socială. Acest complex de inferioritate determină pe mulți dintre pacienții cu neoplasm, să se izoleze apărând astfel sentimentul de singurătate. (Vaida,2005:35).
2.3.4. Suportul social, rețeaua de suport social
Termenul de suport social descrie o rețea de relații interpersonale care oferă persoanei bolnave sentiment de acceptare și iubire, stimă de sine și apreciere, comunicare și apartenență, precum și ajutor mutual. Există mai multe tipuri de suport care pot fi acordate asistaților, printre acestea se enumeră: suportul emoțional (sentimentul de a fi iubit, de apartenență, de afecțiune și îngrijire, empatie); suport apreciativ (valorizare și recunoaștere personală, stimă de sine, sentiment de identitate); suport informațonal (sfaturi, sugestii, direcții și orientări, îndrumare, consiliere de specialitate) și nu în ultimul rand, suport instrumental (ajutor material, concret). (Băban A., 2007). În acordarea suportului social bolnavilor cu neoplasm la gură și gât, trebuie să ținem cont și de alte aspecte, la fel de importante. De exemplu, stabilitatea suportului, proximitatea fizică (să fie într-o locație apropiată de cei în nevoie ), și ar fi bine să existe o sincronizare între accesul la suport și situațiile de criză sau stres ( momentul oportun, țintit). Rețeaua de suport social poate să fie diversificată, începând cu familia bolanvului, fiind cea mai puternică legătură, rude, prieteni, partener de viață, până la colegi și comunitate profesională, vecini și comunitatea de cartier, grupuri informale (cluburi, biserică), specialiști (medici, psihologi, centre de informare, organizații,etc).
Ceea ce este sigur este faptul că există cercetări care dovedesc rolul protector al suportului social în prevenirea îmbolnăvirilor, în recuperarea din boală, în efectul tratamentului, în reducerea mortalității, în creșterea aderenței la tratament.
2.4. Elemente de psiho-oncologie
2.4.1.Specificul explicației și înțelegerii bolii în contextul psiho-oncologiei
Specificul psiho-oncologiei în asistarea bolnavului cu neoplasm la gură și gât reprezintă un alt aspect de care trebuie să ținem cont, deoarece explorează impactul psihologic al bolii și asistența reactivității emoționale a pacientului și familiei în toate stadiile, explorează calitatea vieții și a morții, și integrează cunoștințele și abilitățile psihologice în îngrijirea bolnavilor de cancer.
Nevoia de a explica boala fizică și psihică, suferința umană, durerea, mutilarea corpului, agonia prelungită, anxietatea provocată de un astfel de diagnostic, a dus la apariția acestei științe, care încearcă să asigure o complianță terapeutică benefică bolnavului și să ducă la creșterea calității vieții acestuia pe perioada trecerii prin boală.
2.4.2. Implicații ale înțelegerii psiho-oncologiei cu privire la prevenția bolii
Rolul factorilor comportamentali în etiologia, evoluția și recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat și înțeles. Peste 50% din cauzele de mortalitate din țările dezvoltate se datorează factorilor comportamentali.
Tabelul 1. Cauzele de mortalitate din țările dezvoltate
Cauză Procent din total
Stil de viață 50
Factori biologici 25
Factori de mediu 15
Sistem medical 10
Sursă: Organizația Mondială a Sănătății (OMS), 1993
Importanța factorilor comportamentali asupra stării de sănătate s-a confirmat prin acumularea unor studii epidemiologice și perspective relevante. În ceea ce privește cancerul la gură și gât, comportamentul dăunător ce favorizează apariția acestei maladii este fumatul.
Relația este așa de evidentă încât 90% dintre marii fumători, de peste 40 de țigarete pe zi, fac cancer la gură și gât. (http://www.referatele.com/referate/noi/medicina/factori-de-poluare–161616192424.php)
2.4.3. Implicații cu privire la terapia și asistarea psihologică a pacientului în oncologie (neoplasmul la gură și gât în particular)
Asistarea psihologică a pacientului trebuie să includă întâi o evaluare psihologică a bolnavului, precum și cunoașterea fazelor de reacție psihologică la boală, astfel ghidând procesul în adoptarea unor atitudini adecvate stadiului de reactivitate. Dacă nu se ține cont de aceste particularități individuale de răspuns în munca de asistare, înseamnă că se neagă corelatele psihosociale ale bolii care pot duce la repercursiuni negative asupra relației medic-pacient. (Baban, A.,1997).
Asistența psihologică ar trebui să fie la îndemâna pacienților sub cele mai diverse forme, și disponibile mai ales în situații de criză. Grupurile de suport care să încurajeze exprimarea emoțională, tehnici cognitive care să modifice percepția bolii, a tratamentului, a riscului operator, a imaginii corporale, tehnici comportamentale și de imagerie dirijată care să reducă efectele secundare adverse ale tratamentului, tehnici de relaxare, de hipnoză, și de control al durerii pentru diminuarea reactivității emoționale și a durerii fizice, consilierea stilului de viață sănătos și a reinserției familiale și socio-profesionale, pregătirea pentru moarte, toate acestea ar trebui să fie la îndemâna bolnavilor cu neoplasm la gură și gât, pentru asigurarea unui confort psihic și fizic pe timpul șederii în spital și nu numai.
2.5. Bolnavul de cancer la gură și gât și confruntarea cu aflarea diagnosticului și cu evoluția bolii
2.5.1. Simptomele relevante în identificarea subiectivă a suferinței și confruntarea cu aflarea diagnosticului
Diagnosticul negativ și suferința subiectivă sunt doua aspecte de temut, cu care trebuie să se confrunte bolnavul de cancer la gură și gât, din momentul când acesta intră în clinica de Oncologie. Cel mai comun simptom care apare imediat este durerea. Din nefericire, durerea asociată cancerului este adesea insuficient tratată, ducând la suferința inutilă.
Suferința unui bolnav se poate datora unuia sau mai multor factori, cum ar fi durerea, alte simptome fizice, probleme psihologice, dificultăți sociale, factori culturali și griji spirituale, sau combinații între acestea. (Skolka E., 2004).
2.5.1.1. Simptomele relevante în identificarea subiectivă a suferinței
Unul din obiectivele principale ale unui plan de intervenție în nursing, este înlăturarea durerii pe cât este posibil. Oricât de mult ne-am strădui, și oricât tratament s-ar administra durerea nu se poate vindeca, aceasta se ameliorează.
Pentru ca un plan de management al durerii să reușească trebuie luat în considerare faptul că durerea este o experiență psihosomatică în care sunt cuprinși o serie de factori ce o pot cauza sau agrava, și care trebuie luați în considerare în procesul de evaluare și tratament. De asemenea este foarte important de știut faptul că durerea poate fi cauzată sau agravată de problemele legate de orice altă cauză a suferinței.
Un rol important în această etapă îl are asistentul social care de altfel este și indispensabil în intervenția psihosocială, întrucât problemele psihosociale sau spirituale pot fi cele care cauzează durerea și nici o cantitate de analgezice nu va reuși să controleze durerea până când aceste probleme nu sunt rezolvate. Unele dintre simptomele fizice ale bolnavului includ: durerea, respirația dificilă, pierderea poftei de mancare (inapetența), greață și vărsături, astenie, confuzie,ș.a.m.d.
2.5.1.2. Confruntarea cu aflarea diagnosticului
În practica oncologică apare și problema comunicării diagnosticului către pacient, sau către familia acestuia. Două aspecte domină această problematică: a spune sau a nu spune diagnosticul pacientului, iar dacă răspunsul este afirmativ, rămâne întrebarea “cum trebuie comunicat acest diagnostic?” (Băban A., 1997). Una dintre cele mai dificile sarcini ale medicilor este de a aduce la cunoștință pacientului/familiei diagnosticul de cancer și un prognostic nefavorabil. În România, acest aspect al eticii medicale nu este luat serios în vedere, deoarece în timpul cercetării mele, din observațiile realizate, am constatat că în spitalul din Arad, pacienților nu le este comunicat diagnosticul în timpul șederii în spital, ci doar familiei, anumitor membri ai familiei.
Majoritatea studiilor efectuate asupra consecințelor comunicării diagnosticului, a oferirii de informații detaliate și a implicării pacientului în procesele de decizie au indicat o creștere semnificativă a complianței la tratament, reducerea efectelor secundare ale chimioterapiei și radioterapiei, mobilizarea resurselor personale de luptă cu boala și o încredere crescută față de medicul curant. (Băban A., 1997).
Un rol important al asistentului social este cel de furnizare a informațiilor pentru beneficiari în legătură cu drepturile, obligațiile, facilitățile pe care le au, și de asemenea informații legate de servicii existente în comunitate și de care aceștia pot beneficia. Comunicarea veștilor rele, a informațiilor legate de evoluția bolii, atât familiei cât și asistatului, trebuie făcută într-o maniera unică, și individualizată, în funcție de personalitatea pacientului și altor factori din jur.
2.5.2. Portretul psiho-comportamental al bolnavului de cancer la gură și gât
Întotdeauna omul când se gândește la boală, și când ii vede pe alții în suferință își exprimă sentimentele prin milă, compasiune, și își imaginează moartea ca și cum ar fi ceva ce li se întâmplă altora. În momentul în care descoperă că și el poate fi confruntat cu o astfel de experiență limită apare sentimentul de vulnerabilitate, iar în urma acestuia apar o serie de reacții emoționale cu care acesta are de-a face pe parcursul evoluției bolii. Cu toate acestea fiecare persoană în parte este unică, dată fiind unicitatea persoanei, aceasta reacționează în felul ei în fața bolii sau a morții.
2.5.2.1.Etapele urmate de aflarea diagnosticului (după modelul lui Elizabeth Kubler-Ross)
„Nu cred în ce simt. Cred în ce gândesc!”
Cercetările efectuate asupra modului cum reacționează oamenii în fața diagnosticului de cancer, cum acceptă și se resemnează sau refuză ideea și lupta împotriva bolii, au permis sistematizarea unor stadii ale reacțiilor emoționale. Celebrul studiu al lui Elizabeth Kubler-Ross (1993) a identificat un proces complex ce include cinci stadii de răspuns la boală. Stadiile nu sunt rigide, fiecare persoană putând să reacționeze într-un mod particular, în funcție de vârstă, educație, convingeri religioase, cultură. Cunoașterea acestor stadii precum și identificarea lor la pacient este utilă pentru o abordare cât mai corectă a complianței terapeutice. (Băban A., 2009).
Figura nr.1. Curba de tranziție bazată pe studiul lui Elizabeth Kubler-Ross
(a) Negarea
În faza investigațiilor ce au loc pentru depistarea unui eventual cancer, dacă există suspiciune, persoana este dominată de nesiguranță și anxietate neștiind ce ar putea rezulta în urma acestor investigații, de cele mai multe ori așteptându-se la un diagnostic negativ, dar în același timp există și o speranță a infirmării suspiciunilor. În situația în care alarma s-a dovedit a fi falsă, dispare și anxietatea o data cu trăirea sentimentului de ușurare. Partea cea nefastă, este aceea când suspiciunea se confirmă, confruntarea cu diagnosticul și șocul aflării adevarului este atât de intens, încât pacientul nu poate accepta cognitiv și emotional faptul că este bolnav de cancer la gură și gât. Negarea este de obicei prima reacție în cadrul procesului descris de Kubler-Ross. La unii pacienți negarea poate avea un efect pozitiv, de tampon în fața știrii traumatice când într-o clipă se spulberă toate certitudinile și planurile de viitor astfel oferindu-le posibilitatea de a se reculege și de a-și aduna resursele pentru o ulterioară mobilizare. Această adaptare este favorabilă atâta timp cât este doar temporară față de situația traumatică, altfel există pericolul ca persoana în cauză să rămână în acest stadiu al negării pentru o perioadă mai lungă de timp, și poate duce la refuzul diagnosticului, al tratamentului și implicațiilor bolii, putând avea efect letal în final.(Băban, A.,1997). Pe de altă parte, negarea este interpretată altfel de către pacienți. Astfel, aceștia, pot solicita noi investigații, neavând încredere în ceea ce li s-a spus, pot solicita schimbarea medicului, a clinicii sau a laboratoarelor, în speranța găsirii unui nou diagnostic; această atitudine fiind nefavorabilă atât pentru pacient cât și pentru instituirea tratamentului. (Băban A.,1997)
Această etapă, este de cele mai multe ori, recunoscută în comportamentul verbal al pacientului prin cuvintele: “Nu mi se poate întâmpla mie una ca asta!”
(b) Furia
Urmează cel de-al doilea stadiu , al reactivității, acela în care starea de negare nu mai poate fi susținută, și apare sentimentul de furie și revoltă. „De ce eu/ De ce mie?” este cea mai frecventă întrebare ce apare în acest stadiu. Aceste sentimente sunt aruncate cu putere pretutindeni, asupra familiei, împotriva destinului, sau a personalului medical.
Persoana bolnavă nu mai ține cont de statura sau poziția celorlalți, și începe să-și exprime sentimentele în moduri nu tocmai potrivite pentru statutul său de pacient. De asemenea în această perioadă persoana poate să-și piardă credința în Dumnezeu, sau în orice altă divinitate care până în acel moment i-a ghidat calea. Revolta față de un destin nedrept poate determina apariția unui comportament non-compliant atât la tratament cât și la indicațiile medicului cu privire la renunțarea unor comportamente cu risc, sau a înlăturării factorilor de risc deja existenți, cum ar fi continuarea fumatului, sau a consumului de alcool. (Băban, A.,1997). Personalul medical are datoria de a înțelege că un astfel de comportament nu este acceptabil dar care face parte din una din etapele cu care pacientul se confruntă, și peste care trebuie să treacă, și nu este altceva decat o modalitate de ajustare la boală.
(c) Negocierea
Dacă a trecut și de stadiul furiei, și și-a dat seama că prin revoltă nu reușește să ajungă la stadiul de persoană sănătoasă, încearcă o nouă abordare. Astfel începe să negocieze sau să cadă la învoială cu anumite persoane, în speranța că prin unele gesturi pe care el le-ar putea face, să i se intoarcă înapoi ceva pozitiv.
Această abordare poate fi privită și ca o karma, pacientul oferă donații către biserică sau către săraci, ori donează anumite organe care ar putea fi de folos altor persoane într-o situație similară cu a lui, în acest mod, considerând, că și el la rândul lui va primi ceva în schimb, sănătatea. Negocierea mai poate lua și forma luptei cu boala, pacientul devine cooperant, interesat de ceea ce i se intamplă, adună informații, caută tratamente alternative, și este chiar plin de speranță în recuperarea sa. În acest stadiu este foarte important, din punct de vedere psihologic, să se încurajeze optimismul bolnavului, cât și gândirea pozitivă, încrederea în vindecare.
Pentru mulți bolnavi care au fost diagnosticați timpuriu, iar șansele de vindecare sunt mari, reacțiile emoționale se opresc la această fază datorită vindecării. (Băban, A.,1997).
(d) Depresia
Însă, dacă boala are o evoluție negativă, dacă internările repetate și intervențiile chirurgicale nu duc la nici un rezultat favorabil, și mai ales dacă pacientul se percepe pe sine ca o povară pentru familie, aici intervine depresia. Boala și suferința nu mai pot fi negate, resursele de a face față și de a lupta au fost epuizate, sentimentele de neputință și lipsa de speranțe pot duce la o stare depresivă destul de gravă. La acestea se mai poate adăuga și durerea fizică, care la un moment dat devine insuportabilă, ceea ce amplifică starea de depresie, sau anumite gânduri, idei în care apare nesiguranța, neliniștea că anumite lucruri sunt neterminate sau nerezolvate (Băban A.,1997).
(e) Acceptarea
Ca o ultimă etapă în studiul emoțiilor persoanei bolnave de cancer,rămâne acceptarea. Oboseala fizică și psihică determină în final resemnarea și abandonarea luptei. În această etapă, comunicarea devine preponderent nonverbală. Totuși nu trebuie să se uite faptul că pacientul muribund are aceleași nevoi fundamentale umane ca orice altă persoană, nevoia de afecțiune, de înțelegere, de a fi acceptat, de demnitate. Pacientul nu are nevoie de compasiune, de îmbărbătări și de sfaturi ,ci de a se simți tratat ca o persoană, de a fi ajutat să găsească sensul vieții avute semnele imoralității, și de a muri demn. (Băban, 1997).
2.6. Modele și tipuri de îngrijiri în abordarea cancerului la gură și gât
2.6.1. Profilaxie
Profilaxia cancerului la gură și gât presupune lupta împotriva fumatului, a poluării atmosferice, supravegherea condițiilor de lucru în industriile care folosesc substanțe cancerigene, acțiuni de depistare precoce radiologică în masă, tratamentul intens și precoce al tuturor infecțiilor bronșice. Nu insist asupra acestor aspecte, întrucât nu țin de munca psihologului, ci mai degrabă în cea de asistență medicală, dar o să prezint totuși câteva noțiuni de educație pentru sănătate în profilaxia tabagismului.
Există persoane care cunosc statisticile, și știu că principala cauză a cancerului la gură și gât este fumatul, și deși știu acest lucru, ignoră avertismentul cât și consecințele. De multe ori caută scuze, și încearcă să aducă argumente împotriva acestor statistici de necontestat, de genul „dar ce se întâmplă cu cei 10%?”. Există și situații când nici medicii nu pot explica adevăratul motiv pentru care o persoană face cancer, și alta nu, însă cu siguranță este important de știut ce din jurul nostru și ce din ceea ce facem în viața noastră poate crește riscul de a face cancer. Unii factori de risc pot fi evitați, pe când alții nu pot fi evitați, de exemplu nu poți să-ți alegi genele pe care să le moștenești de la părinți. Prevenția înseamnă evitarea factorilor de risc și creșterea influenței factorilor de protecție, astfel încât riscul de a face cancer să scadă.
2.6.1.1. Educația pentru sănătate în profilaxia tabagismului
Doctorul Nicolae Ghidirim este de părere că prevenirea apariției unei tumori maligne este un proces mult mai complicat și care cere efort suplimentar din partea celor care prezintă factori de risc. În primul rând nu se cunosc cu certitudine cauzele apariției tumorii, în al doilea rând, procesul tumoral odată declanșat, este foarte greu de ținut sub control. Prin enumerarea factorilor de risc care pot duce la apariția acestor maladii, evitarea acestor factori, și adoptarea unui stil de viață sănătos și comportament adecvat, cresc șansele de protecție în fața acestor maladii.
(http://www.artamedica.md/articles/22/01.pdf)
Potrivit Ligii Române de Cancer, fundație ce vine în sprijinul activității oncologice, din dorința de a contribui la depistarea, tratarea și eventual vindecarea bolnavilor de cancer, campania împotriva tabagismului trebuie să prevadă o serie de aspecte, pentru a putea fi considerată utilă. Printre aceste aspecte se numără interzicerea oricărui tip de reclamă-inclusiv mascată, pentru țigări, interzicerea comercializării produselor de tutungerie care nu au înscrise pe ambalaj avertismente referitoare la consecințele fumatului, precum și amplasarea acestora în instituțiile școlare, interzicerea fumatului în toate locurile publice și respectarea drepturilor nefumătorilor, instituirea unor taxe obligatorii din profitul fabricilor de țigări în beneficiul unităților sanitare și al programelor de cercetare în cancer, interzicerea comercializării țigărilor minorilor, elaborarea unui sistem unitar de realizare eficientă a educației sanitare antitabagice atât pentru adulți cât și pentru copii.
( http://www.romaniancancerleague.org/revista-sansa/?page_id=7 )
Potrivit principiilor educației pentru sănătate în profilaxia tabagismului și narcomaniei adoptate de Ministerul Sănătății, în activitatea de educație pentru sănătate și promovare a modului sănătos de viață privind profilaxia tabagismului și narcomaniei trebuie să fie utilizate toate formele și mijloacele accesibile: verbale, scrise sau tipărite, vizuale, audiovizuale și diferite combinații ale acestora. În aceste activități trebuie antrenați cadrele medicale, profesori, cercetători, personalități ale vieții artistice , antrenori sportivi (ei însuși nefumători) și orice persoane capabile să susțină atitudinile prin care fumatul și consumul de droguri sunt respinse și combătute. Reprezentanții unor confesiuni religioase, la nivel de biserici, pot sprijini renunțarea la fumat și consumul de droguri în rîndul adepților diverselor culte religioase.
(http://www.sanepid.md/down/Ed_pu_san_prev_tabagismuluii.pdf)
Ideea principală în profilaxie este depistarea precoce a cancerului la gură și gât, respectiv surprinderea lui în faze curabile. În acest sens există deja o vastă experiență în controlul unor grupe de populație prin examen radiologic toracic și examenul sputei. Eficiența scăzută a acestor tipuri de “screening” a condus la ideea examenelor periodice în sânul unor grupe de profesiuni cu risc crescut.
De asemenea consultul în timp util de către medic, când o simptomatologie la gură și gât sau de ordin general rămâne neexplicată, face parte din prevenirea acestei maladii. Medicul trebuie să țină cont, de anumiți factori atunci când suspectează un cancer la gură și gât, în primul rând dacă este fumător, sau dacă provine dintr-un mediu cu noxe cancerigene, dacă nu răspunde la tratament în caz de o afecțiune respiratorie, și nu în ultimul rând, trebuie sa educăm pacientul prin oferirea de informații referitoare la simptomatologia prezentă în cancerul la gură și gât.
2.6.2.Terapie
2.6.2.1 Managementul cancerului la gură și gât
Managementul cancerului la gură și gât este un proces complex care presupune munca interdisciplinară între mai mulți specialiști, cum ar fi, oncologul, chirurgul, pneumologul. Datorită implicațiilor terapeutice și prognostice, stadializarea cancerului la gură și gât este importantă, astfel specialiștii pot face anumite previziuni la evoluția și la speranța de viață a pacientului. Procedurile standard care trebuie realizate pentru ca să se poată stabili cu precizie stadiul cancerului includ:
– Anamneza și examinarea fizică completă;
– Tomografie computerizată;
– Hemograma;
– Evaluarea funcției hepatice și a celei renale;
– Determinarea electroliților serici.
Cancerul poate fi stadializat în funcție de mărimea tumorii, de localizarea acesteia, de implicarea ganglionilor limfatici și de existența unor metastaze la distanță. Acestea sunt criteriile incluse în sistemul de stadializare TNM (tumoră, nodul limfatic, metastaze). Dintre criteriile incluse în acest sistem, cele mai importante în prognostic sunt afectarea ganglionară (nodulară) și gradul de evoluție al bolii.
(http://art-zone.ro/boli/Cancerul_pulmonar_si_bronheopulmonar_simptome_manifestari_cauze.html )
În continuare voi prezenta semnificațiile notațiilor din sistemul TNM, preluate din teza de doctorat al dr. Stelian Dinescu, cu numele “Corelații anatomoclinice și imagistice în depistarea precoce a cancerului la gură și gât”:
1. Tumora (T)
TX – leziunile nu sunt vizibile, tumora nu apare macroscopic, însă examenul citologic a ieșit pozitiv pentru celule maligne;
T1 – tumora este vizibilă, dar are un diametru mai mic de 3 cm;
T2 – tumora are un diametru mai mare de 3 cm;
T3 – tumora este extinsă;
T4 – apare invazia organelor mediastinale (esofag, trahee, vase principale, inimă).
2. Nodulii limfatici locoregionali
N0 – nu există afectarea nodulilor limfatici locoregionali;
N1 – apare afectare ganglionară ipsilaterală sau a nodulilor hilari;
N2 – apare afectarea ganglionilor mediastinali ispsilaterali;
N3 – există și afectarea ganglionilor contralaterali medistainali, hilari sau supraclaviculari.
3. Metastaze
M0 – fără metastaze;
M1 – cu metastaze la distanță.
În funcție de acestea se va stabili ulterior stadiul de evoluție al cancerului. Acest stadiu este cel care orientează terapia ce trebuie instituită, deoarece ghidurile actuale antineoplazice sunt bazate pe acest sistem.
Tabelul 2. Sistemul internațional de stadializare TNM (tumora, ganglion, metastază)
pentru cancerul la gură și gât.
Majoritatea cancerelor nu pot fi vindecate prin tratamentul actual, însă acest fapt se datorează în principal descoperirii tardive a neoplaziei, adesea într-un stadiu depășit. Tratamentul simptomatic și cel paleativ sunt printre singurele modalități terapeutice aplicabile pacienților cu cancer. În alegerea tratamentului trebuie să se țină cont de foarte multe aspecte, în principal de tipul cancerului (cancer cu celule mici sau cancer non-microcelular), de stadiul evoluției și de rezervele funcționale ale organismului. Stadializarea este foarte importantă, în special în cazul cancerului non-microcelular. Tratamentul poate fi chirurgical, chimiostatic sau prin iradiere și respectă principiile clasice ale tratamentului antitumoral.
http://www.univermed-cdgm.ro/dwl/teze_doct/2007_med_Dinescu_Stelian.pdf )
2.6.2.2. Intervenția chirurgicală
Tratamentul chirurgical al cancerului la gură și gât este apreciat ca fiind cel mai eficace, fiind aplicabil însă doar la 25% din cazurile de cancer.Pacientii preväzuti pentru această intervenție se găsesc în stadii incipiente, iar pentru cei din stadiile III, IV,se discută de o selecționare, în funcție de manifestările clinice. De asemenea este obligatoriu o evaluare pre-operatorie a funcției respiratorii a pacientului, o evaluare a probelor funcționale respiratorii de rutină, și teste suplimentare de tipul : capacitatea de difuziune a monoxidului de carbon (DLCO), presiunea parțială a CO2 în sângele arterial, ș.a.m.d. Se mai fac teste, pentru stabilirea tipului de rezecție: pneumonectomie sau lobectomie. O altă variabilă ce este luată în considerare în ultimii ani, o reprezintă hipertensiunea arterială provocată de stres, astfel pacienții cu vârsta de peste 45 de ani vor fi supuși la teste de stres. Sunt luate în considerare și condiția biologică a pacientului, adică gradul de influență al bolilor asociate asupra stării generale a pacientului (ex. Diabet zaharat, nefropatii, boli vasculare periferice, hepatopatii, endocrinopatii), dar si starea imunologică care este influențată de medicația imunodepresivă (chimioterapie, steroizi) de boli cronice și de pierdere ponderală. (http://www.medicultau.com/chirurgia-toracica/cancerul-la gură și gât/tratamentul-cbp–tratamentul-chirurgical-al-cbp.php )
Țin să precizez că sunt mulți alți factori care sunt luați în considerare de către medic, dar am prezentat doar cei mai importanți. Scopul final al intervenției este de a extirpa tumora malignă în întregime, cât și ganglionii hilari și mediastinali.
2.6.2.3 Chimioterapia
Principiul chimioterapiei este de a atinge, pentru a le distruge, celulele sursă, care, în interiorul tumorii, sunt singurele capabile să se reproducă nedefinit. Toate medicamentele anticanceroase care participă la această distrugere au o toxicitate mai mult sau mai puțin mare, putând afecta formula sanguină, pielea, părul sau alte organe.
Cu cât este mai puternică doza administrată, cu atât sunt mai mari șansele de a distruge un număr mai mare de celule canceroase, dar și riscul de a distruge și celulele sănătoase. Când nu există altă posibilitate, se administrează doze mari de chimioterapie, dar sub acoperirea unei grefe de măduvă osoasă, pentru a înlocui celulele sanguine definitiv distruse.
Un astfel de tratament se efectuează în cure sugestive ce alternează cu perioade de pauză. Ritmul curelor depinde de timpul de recuperare – de regulă, mai lung la persoanele în vârstă – și/sau de evoluția tumorii.
De cele mai multe ori se asociază mai multe medicamente anticanceroase, căci efectul lor poate fi ușor diferit și, uneori, sinergic; toxicitatea lor nu este identică și practica a demonstrat că asociate astfel sunt mai eficiente și mai bine tolerate.
Cele mai frecvente efecte secundare, rezultate în urma chimioterapiei sunt modificări ale formulei sanguine, grețuri, vărsături, diaree, constipație, căderea părului, oboseala. (C. Chevalier-Martinelli, 2007).
2.6.2.4. Radioterapia
Radioterapia se referă mai ales la radioterapia externă, denumită încă și radioterapie transcutanată sau teleradioterapie, în care sursa radiațiilor este exterioară bolnavului și produce un fascicul care atinge țesuturile profunde după ce a traversat pielea și țesuturile superficiale.
Efecte secundare în urma radioterapiei
▪ Înroșirea, iritarea, pigmentarea sau uscarea tegumentului
▪ Dilatarea porilor și o sensibilitate crescută în zona iradiată
▪ Limfedemul- umflarea brațului (Grigorescu, A.,2008).
2.6.3. Îngrijirile paleative: între medical și psihosocial
2.6.3.1.Tratamentul durerii.
În cadrul îngrijirilor paliative, unul din obiectivele planului de intervenție medicală îl reprezintă controlul durerii, spun control pentru că nu este eliminată obligatoriu întreaga suferință a bolnavului.
Asociația Internațională pentru Studiul Durerii definește durerea ca „o experiență neplăcută senzorială și emoțională asociată cu o afectare tisulară actuală sau potențială sau descrisă în termenii unui astfel de afectări”, definiție care accentuează caracterul fiziologic, dar și implicațiile psihologice ale durerii. Altfel spus, pentru reușita unui plan de management al durerii trebuie ținut cont de faptul că durerea este o experiență psihosomatică în care sunt cuprinși o mare varietate de factori ce pot cauza sau agrava durerea și trebuie să fie luați în considerare în procesul de evaluare și tratament.
Durerea netratată poate exacerba alte simptome fizice, agrava problemele psihologice, afecta relațiile interpersonale, sau accentua grijile spirituale, toate acestea contribuind la suferință. De asemenea, foarte important este faptul că durerea poate fi cauzată sau agravată de problemele legate de orice altă cauză a suferinței: alte simptome fizice, anxietate, depresie, probleme sociale, atitudini culturale sau griji spirituale. „Controlul cu succes al durerii necesită evaluarea tutror aspectelor suferinței bolnavului, iar tratamentul trebuie să fie parte a unui plan coordonat de îngrijire totală.” (Moșoiu, D.,2003).
Durerea moderată sau severă este prezentă la o treime din bolnavi în momentul diagnosticării și peste doua treimi din pacienții cu cancer în stadiul avansat.
Conform criteriilor OMS, metoda cea mai utilizată în lume este tratamentul durerii în trei etape „3-step-analgezic ladder” prin care se începe tratarea durerii cu non-opioide ajungând treptat la prescrierea opioidelor.
Ceea ce e important de reținut, la această etapă este faptul că în primul rând ne ocupăm de durerea fizică a bolnavului, apoi ne orientăm înspre cele psihologice și spirituale. Tratamentul durerii trebuie să fie parte a unei abordări holistice și multidisciplinare a îngrijirii bolnavului.
2.6.3.2 Tipuri de îngrijiri paleative
(x) Îngrijirea la domiciliu
Echipa de îngrijiri la domiciliu are rolul de a reduce stresul și tensiunile la care este supus personalul medical și non-medical, altul decât cel din hospice, precum și familia, în aceste momente dificile, oferind suport practic, îngrijiri de tip nursing și sfaturi. Deoarece spitalul sau hospice-ul sunt uneori în imposibilitatea de a face internări, sprijinul primit din partea echipei de îngrijiri la domiciliu, înseamnă că oamenii au posibilitatea de a alege să rămână în confortul propriei case, sau să fie externați din spital sau hospice ca urmare a exprimării exprese a dorinței lor sau a celor care îi îngrijesc.
Serviciul de îngrijiri la domiciliu trebuie să fie alcătuit din asistente medicale calificate, să fie instruite să acorde îngrijiri de tip nursing la domiciliul pacienților. Acestea trebuie să colaboreze în activitatea lor cu asistenta medicului de familie și cu medicul de familie care cunoaște în amănunt situația pacientului.
Ca parte componentă a unei echipe pluridisciplinare, psihologul din cadrul unei echipe care acordă îngrijiri la domiciliu, va oferi bolnavului și familiei sale suport psiho-emoțional prin consiliere individuală și/sau familială, va media între asistat și alți furnizori de servicii sociale, între familie și asistat, între asistat și profesioniști, personal medical sau autorități. Evaluarea asistatului presupune identificarea resurselor de natură emoțională, financiară a asistatului care sunt existente, iar dacă acestea lipsesc, va direcționa familia sau va intermedia obținerea acelor servicii de asistență socială care s răspundă nevoilor existente.
(x) Îngrijirea în unități specializate
(a). Modelul Hospice-Care
Hospice-ul este definit de-a lungul timpului ca un loc în care oamenii se duceau pentru a fi îngrijiți în perioadele de criză sau pentru a muri, persoanele care îi îngrijeau în perioada de începuturi a sistemului hospice erau clericii și asistenții sociali. Conceptul hospice a suferit în tip modificări, în prezent acesta nu reprezintă un concept spațial, un loc anume, ci este un concept al îngrijirilor care se acordă. Echipele hospice de spital sunt echipele mobile ce aduc îngrijirea paliativă la patul bolnavului din spitalele generale care nu au secții specializate pentru aceste servicii. (The IAHPC, 2007, Manual of palliative care). Din echipă fac parte : un medic și una sau mai multe asistente cu experiență în îngrijirea paliativă, precum și un psiholog și un preot (colaborator). Această echipă asistă pacienții din orice secție, la cererea medicului de salon atunci când se impune îngrijirea paliativă: controlul durerii și al altor simptome, probleme psiho-sociale sau spirituale ale bolnavului sau aparținătorilor, consiliere în probleme de etică, stabilirea unui plan de externare și de asistare la domiciliu, etc.
(b). Modelul Day-Care Center
Aceste tipuri de servicii din centre de zi se adresează bolnavilor aflați în îngrijirea la domiciliu. Ele dau posibilitatea bolnavilor să petreacă în mod plăcut câteva ore din zi, aduc sens și demnitate vieții lor, permițând totodata includerea bolnavilor în programele de monitorizare și control al evoluției bolii.
Scopul acestor centre este acela de a evalua simptomele, de administrare a diferitelor tratamente: tratamente medicale, terapie ocupațională, oferirea unui respiro familiei în scopul de a păstra cât mai mult pacientul la domiciliu, includerea în grupuri de suport pentru abordarea nevoilor psiho-emoționale, oferirea de terapii complementare: relaxare, masaj, aromaterapie etc. (Person, Jenny, Fisher, Ronald, 1995).
2.6.4. Recuperarea medicală și psiho-socială la bolnavii cu tratament reușit
2.6.4.1. Recuperare medicală
Acțiunile de recuperare a bolnavilor de cancer la gură și gât au ca obiectiv îmbunătățirea calității vieții începând o data cu procesul tratamentului, pana la sfârșitul vieții. Acest tip de intervenții este indicat să înceapă în momentul aflării diagnosticului, însă momentul crucial pentru intervențiile interesate de recuperare îl reprezintă sfârșitul tratamentului. Activitățile de recuperare după tratament urmăresc prevenirea sau rezolvarea unor probleme legate de starea fizică. Din momentul în care pacientul a început tratamentul de chimioterapie, radioterapie, apar o serie de modificări: cașexie, alopecie, stare generala alterată, etc. Practic organismul a luptat împotriva cancerului, dar și împotriva metodelor de tratament folosite, mai ales în cancerul la gură și gât, unde schemele terapeutice aplicate în prezent includ combinarea chimioterapiei cu radioterapie. Chiar și așa, supraviețuirea este redusă, dar pentru cei care rezistă, recuperarea trebuie să fie facută la toate nivelele.
http://www.sfatulmedicului.ro/Cancer/cancerul-pulmonar-non-microcelular_5562#Simptome_sugestive
La nivelul medical, există mai multe tipuri, sau se pot aborda multe tratamente de recuperare medicală, iar aplicarea lor depinde de la caz la caz. Există terapia cu aerosoli, pentru recuperarea pulmonara, apoi tratamentele naturiste atât locale, pentru tegumentele afectate, cât și pentru mucoasele din interiorul corpului. O importantă variabilă ce trebuie luată în considerare, este imunitatea, și riscul pentru alte infecții, alți microbi, prin urmare recuperarea medicală trebuie să cuprindă și tratament pentru întărirea organismului, care poate fi nasturist, sau simptomatic. Educația pentu sănătatea pacientului, abstinența fumatului, o dietă corespunzătoare, se adaugă la programul de recuperare pentru pacient.
2.6.4.2. Recuperare psiho-socială
(a) Consilierea
Obiectivele acesteia, în general constau în facilitarea adaptării la problemele specifice diferitelor etape ale bolii și ameliorarea stării funcționale a pacientului, prin reducerea suferinței emoționale și îmbunătățirea stării psihice, se urmărește observarea senzației de control asupra situației, o stare psihică bună și ameliorarea calității vieții.
(b) Centre de zi
Centrele de zi reprezintă o sursă importantă de terapie în momentul când se confruntă cu boala dar și de recuperare psiho-socială a bolnavilor, după ce au scapat de aceasta. După ce a trecut peste o etapa ce i-a frapat viața, bolanvul de cancer are nevoie de suport în vederea nlăturării anumitor gânduri sau pentru reintegrare sociala. Obișnuit fiind cu boala, asistatul poate să exprime sentimente de nesiguranță, de teama că boala va recidiva, sau că persoanele din jur nu-l vor accepta. Asigurarea confortului psihic, fizic, spiritual, trebuie să fie în continuare present în abordarea acestor bolnavi. Includerea în grupuri de suport, ar reprezenta dublă recuperare, întrucât aceștia ar putea să le ofere sfaturi altor persoane care trec prin această boală, și pentru ei pentru că se simt utili pentru alții, dar și oferirea de terapii complementare, cum ar fi tehnici de relaxare, aromaterapie, ergoterapie, etc.
(c) Asistența pentru deprinderea unor strategii de autoajutorare
Pacienții cu cancer la gură și gât pot fi încurajați să-și însușească unele strategii simple prin care să se ajute, mobilizându-și propriile resurse și forțe, să reușească să-și desfășoare viața cât mai firesc așa cum înțelege fiecare persoană că este firesc în condițiile unor limitări impuse de boală. Ei vor putea astfel să se adapteze mai bine la noua condiție.Formarea deprinderii de planificare și analiză a activităților de zi cu zi, de analiză a felului în care își petrec timpul în condițiile bolii și planificarea unei vieți cât mai normale, reprezintă o astfel de strategie.
Capitolul 3
3. Design-ul metodologic al proiectului de cercetare și intervenție psihosocială
3.1 Problematica și scopul proiectului
Problematica acestui proiect este dată de incidența și prevalența din ce în ce mai mare a cancerului la gură și gât, dar mai ales de faptul că acest tip de cancer este diagnosticat în stadii avansate, în special în România.
Scopul acestui proiect constă în fundamentarea teoretico-metodologică prin cercetarea literaturii de specialitate aferentă și în designul și implementarea unui proiect de cercetare și intervenție psihologică, menit să lămurească rolul dimensiunii psiho-sociale a neoplasmului la gură și gât și respectiv să sporească nivelul de suport și să optimizeze mecanismele de coping ale bolnavului.
3.2 Localizarea proiectului , repere organizaționale, de management și etapizarea calendaristică a proiectului
Abordarea psiho-socială a pacienților din spitale a devenit pentru mine o preocupare personală din momentul în care m-am angajat la Spitalul judetean din Stuttgart, astfel vroiam să studiez mai în profunzime comportamentele, atitudinea și modul de abordare a pacienților cu cancer la gură și gât. Al doilea contact stabilit a fost cu bolnavii de cancer de la Spitalul Arad, am intrat în saloane și am aplicat interviurile pe parcursul mai multor zile, majoritatea dintre ei fiind dispuși să-mi răspundă la întrebări. În vederea obținerii unei bibliografii de specialitate am consultat baza de date a UVVG Arad, dar și informații on-line ale revistelor de specialitate, și articolelor de specialitate recent apărute, în domeniul asistenței psihosociale a bolnavilor cu neoplasm la gură și gât.
Datele mi le-am cules și prin studiul documentelor, al foilor de observație, al registrelor, cu ajutorul cărora am punctat anumite aspecte medicale.
3.3. Etapa cercetării de investigare și evaluare inițială
3.3.1. Ipoteze și obiective operaționale
In aceasta etapa mi-am stabilit urmatoarele ipoteze si obiective:
Ipoteza I.
Suportul psihologic contribuie la asigurarea unei mai bune calități a vieții în dimensiunea ei psiho-emoțională, asigură o mai bună complianță terapeutică și o conduită activă în confruntarea cu îmbolnăvirea.
Obiective: 1. să identific rețeaua de suport social pe care o are bolnavul
2. determinarea funcționalității și rolului pe care îl joacă suportul social în asigurarea stimei de sine, a sentimentului de suport și protejare
3. explorarea complianței terapeutice a pacientului în legătură cu suportul social de care beneficiază, respectiv nu beneficiază
Ipoteza II.
După intervenția chirurgicală, pacienții suferă un episod depresiv care poate conduce la agravarea stării de sănătate
Obiective: 1. să identific mecanismele de coping active, performante sau contraperformante, ale pacientului bolnav de cancer
2. explorarea calității vieții pacientului, în plan psiho emotional, în legătură cu modalitățile de coping pe care le manifestă și a unei conduite active în raport cu boala
Ipoteza III. Nevoia de servicii de consiliere individuală și de grup este pe fond resimțită de marea majoritate a pacienților cu cancer la gură și gât
Obiective: 1. explorarea nevoilor de comunicare, consiliere, suport de specialitate, pe care le resimte pacientul.
2. să identific resursele disponibile pacienților în vederea asigurării nevoilor
3. explorarea complianței terapeutice a pacientului în legătură cu nevoia de consiliere individuală și de grup de care beneficiază, respectiv nu beneficiază
3.3.2. Populația cercetării și lotul investigat
Populația cercetării este reprezentată de pacienții cu cancer la gură și gât din cadrul Spitalului Județean din Stuttgart. Lotul investigat este reprezentat de 30 pacienți de pe secția de chirurgie maxilofacialä, în intervalul de timp februarie-iunie 2014.
Selectarea acestor subiecți, a fost facută în funcție de:
disponibilitatea pacientului de a comunica,
de cei care aveau mai mare nevoie de ajutorul unor grupuri de suport
de timpul petrecut în spital (cei care au fost prezenți în perioada când am avut disponibilitatea de a desfășura intervenția)
3.3.3. Metode, instrumente și tehnici utilizate
Metodele și instrumentele folosite sunt:
Scala Hamilton pentru anxietate (HARS)
Aceasta scală este una din primele instrumente de măsurare a anxietății și a fost dezvoltată de Hamilton (1959) pentru a evalua severitatea nevrozei anxioase, diagnostic la modă în acel timp. Ea furnizeaza o evaluare globală a anxietății și identifică atât simptome psihice cât și cele somatice. Scala și-a dovedit utilitatea și valoarea de-a lungul timpului și ea a supraviețuit deși conceptele din categoria tulburărilor anxioase au evoluat mult de atunci de când scala a fost produsă. Scala nu măsoară o anumite entitate clinică ci mai degrabă poate fi folosită pentru a detecta simptomele de anxietate sau de a evalua severitatea lor.
Completarea scalei nu dureaza mai mult de 15-20 minute. Scala conține 14 itemi care evalueaza dispoziția anxioasă, frica, insomnia, simptomele cognitive, depresia, comportamentul și simptomele gastrointestinale, cardiovasculare, genitourinare, vegetative si tensiunea musculară. Fiecare item este evaluat pe o scala de 5 ancore de la 0 = niciun simptom pana la 4 = simptome severe și dizabilitante. Scorul total se întinde de la 0 la 56. Un scor peste 14 indică o anxietate cu semnificație clinică, subiecții sănătoși generând scoruri în jurul valorii de 5. (Hamilton, 2000). Există un consens ca scorul de 14-17 să semnifice o anxietate ușoara, 18-24 o anxietate moderată si 25-30 o anxietate severă.
Scala reușește să identifice foarte bine subiecții anxioși dintr-un eșantion populațional divers (Kobak și colab. 1993).
Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane (Unconditional Self Acceptance Questionnaire – USAQ)
Chestionarul, conceput în 2001 de către Chamberlain și Haaga, cuprinde 20 de itemi și se bazează pe teoria lui Albert Ellis asupra acceptării necondiționate de sine. Un număr de 9 itemi sunt astfel formulați, încât reflectă nivelele crescute de acceptare necondiționată a propriei persoane, iar 11 itemi sunt formulați încât să reflecte un nivel redus al acceptării necondiționate de sine. Cotarea pentru 9 itemi se face direct, iar pentru 11 itemi invers. Scorul total se obține însumând răspunsurile la fiecare dintre cei 20 de itemi, alocându-se de la 1 la 7 puncte. Scorul total reflectă nivelul de acceptare necondiționată a propriei persoane. Scorurile mari indică un nivel ridicat al acceptării necondiționate a propriei persoane, în timp ce scorurile scăzute indică o „slabă” acceptare de sine.
Scala Zung
Aceasta scală a fost dezvoltată de Zung în 1971 pentru decelarea simptomelor anxietății și a severității lor. Ea conține 20 itemi care acoperă cele mai frecvente simptome ale anxietății, cu un raport între simptomele afective și somatice de 5/15. Scala Zung este una din cele mai bune scale care citește simptomele somatice.
Fiecare simptom se evaluează de către subiect pe o scala Likert cu 4 ancore în funcție de severitate pentru o durată de o săptămână. Pentru cinci simptome (intrebările 5, 9, 13, 17 si 19) scorul se inversează și scorul de 4 devine 1, scorul 3 devine 2 si așa mai departe. Prin analiza factorială s-a conturat că există patru factori care pot acoperi mai mult de 43% din varianta răspunsurilor dintr-un eșantion de anxiosi: anxietate și panică, senzații vestibulare, control corporal și probleme gastro-intestinale și musculare.
Acești factori corelează la rândul lor pozitiv cu alte scale de măsurare a simptomelor anxioase (Olatunji și colab. 2006).
Scala prezintă o bună validitate dar este destul de instabilă în timp. Scorul se calculează adunându-se scorul individual al fiecărui subiect. Un scor de peste 50 indică prezența anxietății. Scala reușește să deosebească cu confidență subiecții cu anxietate de cei fără și de cei cu alte tulburări psihiatrice precum tulburările de somatizare.
Observația activă, cu interacțiune socială sau nestructurată/participativă (Iluț, P.,1997) a permis înregistrarea comportamentului efectiv al celor cercetați, modul de comunicare interpersonală, exprimarea și manifestarea unor nevoi. Datorită calității ei de metodă neinvazivă, neintruzivă, observația a făcut posibil culegerea de informații, fără a reprezenta o barieră în munca cu bolnavii sau în realizarea cercetării. Conform lui Banister și colab (Băban, 2002), observația este definită precum un “act de descriere și de urmărire sistematică a comportamentelor și a evenimentelor studiate ce au loc în mediul social natural”. În același timp, folosirea acestei metode mi-a permis să surprind comportamente verbale și non-verbale ale celor observați dar și o gamă largă de manifestări emoționale. Ghidurile de observație au avut și ele anumite unități tematice, pentru a putea observa mai bine anumite dimensiuni ale cercetării.(vezi anexa 2).
3.4 Etapa de intervenție
3.4.1. Obiectivele operaționale ale intervenției
Îmbunătățirea calității vieții bolnavilor de cancer la gură și gât prin crearea unui grup de suport mutual
Implicarea activă în crearea unor relații de comunicare în cadrul grupului de suport
Achiziționarea de noi informații cu privire la importanța rețelei de suport social, a manifestărilor ce intervin în evoluția bolii, identificarea emoțiilor negative care intervin în procesul de adaptare la boala, și care ar constitui o piedică în procesul de refacere
Încurajarea dezvoltării relațiilor suportive între bolnavi, și între bolnav și persoanele semnificative care participă la îngrijirea sa
Optimizarea mecanismelor de coping prin crearea unei atmosfere relaxante, nestresante pe perioada spitalizării, implicarea în diferite activități (plimbări, pictură, muzică)
Îmbunătățirea susținerii psihoemoționale a paciențlor prin ventilarea emoțiilor, exprimarea sentimentelor prin exerciții din sfera inteligenței emoționale
3.4.2. Grupul țintă și beneficiarii direct și indirect
Etapa de cercetare și de intervenție a avut loc pe perioada februarie-iunie 2014, grupul țintă fiind 30 pacienți cu cancer la gură și gât de la Spitalul Județean Stuttgart – Germania. Grupul țintă se suprapune cu beneficiarii direct reprezentați de cele 30 persoane bolnave de cancer la gură și gât. Din totalul de 30 persoane diagnosticate cu cancer la gură și gât, 12 sunt de sex feminin și 18 de sex masculin, media vârstei lor fiind cuprinsă între 40-70 de ani. Toți au familie și copii.
Beneficiarii indirecți :
– pacienții cu cancer la gură și gât internați în Spitalul Stuttgart, în special cei 30 de pacienți incluși în evaluarea inițială
-persoanele care intră în legătură directă cu pacienții, în special familia, cadrele medicale, prietenii.
3.4.3. Metode, instrumente și tehnici utilizate
Metoda de intervenție utilizată:
consilierea informațională și de suport
Instrumentul utilizat in intervenție:
plan al ședințelor grupului de suport mutual
Tehnici utilizate în intervenția psihosocială:
tehnici de susținere, discuții reflexive, ventilarea emoțiilor, întrebări închise și deschise, mai ales cele deschise
Deprinderi de asistare:
invitația deschisă de a vorbi, încurajare, parafrazare interpretare, reflectarea sentimentelor și a emoțiilor, sumarizare
3.5 Etapa de evaluare finală
3.5.1 Ipotezele cercetării de evaluare finală
Ipoteza: în urma intervenției psihosociale s-a produs o creștere a calității subiective a vieții pacienților, și s-a constatat deprinderea unor mecanisme de coping favorabile acestora asigurând o complianță terapeutică, în urma sedințelor de grup de suport, și consiliere informațională.
3.5.2. Obiectivele operaționale
-evaluarea cunoștințelor acumulate
– impactul ședințelor de grup de suport prin implicarea directă a pacienților
– identificarea schimbărilor urmărite în urma adaptării la boala, mecanisme de coping
3.5.2. Populația cercetatării și lotul de subiecți investigați
Populația cercetării în această fază a evaluării finale a fost abordată exklusiv astfel încât coincide cu lotul de subiecți investigați, cei 30 pacienți cu cancer la gură și gât care au participat la ședințele de suport și care și-au îmbunătățit calitatea vieții în urma participării.
3.5.3 Metode, instrumente, tehnici și proceduri utilizate
Metoda utilizată a fost interviul, și instrumentele: Scala Zung, Chestionarul USAQ, Scala Hamilton.
Prin intermediul evaluării finale, voi putea să apreciez în ce măsură intervenția psihologică și-a atins scopul. Întrebările adresate se referă la măsura în care activitățile desfășurate, împărtășirea experiențelor și a emoțiilor în cadrul grupurilor, a redus starea de disconfort psihosocial.
Partea II Prezentarea rezultatelor implementării proiectului de cercetare și de intervenție psihosocială
Capitolul 4
4.1.Prezentarea rezultatelor obținute în etapa cercetării de investigare și evaluare inițială.
După etapa de planificare a cercetării care a cuprins stabilirea ipotezelor și obiectivelor, determinarea tipului de cercetare, determinarea populației ce urmează a fi investigată, stabilirea instrumentelor de culegere a datelor, a urmat desfășurarea propriu-zisă a cercetării care a presupus munca de teren, stabilirea contactului direct cu subiecții și culegerea datelor.
În final, am analizat datele, ca parte a procesului de cercetare, am interpretat rezultatele, și am propus soluții viitoare.
4.1.1. Prezentarea caracteristicilor lotului de subiecți cercetați
Din totalul de 30 de participanți diagnosticați cu cancer la gură și gât, 12 sunt de sex feminin, și 18 de sex masculin, media vârstei lor fiind cuprinsă între 40-70 de ani.. Culegerea de informații am realizat-o prin observația activă, participativă a acestor pacienți dar și prin intervievarea acestora. Studiul documentelor (foi de observație, registre) m-a ajutat să completez imaginea de ansamblu a problematicii acestor asistați.
Un aspect important, ce doresc să-l subliniez este faptul că din totalul de 30 de participanți, 28 au afirmat că au fumat înainte de aflarea diagnosticului.
4.1.2. Analiza și interpretarea rezultatelor
Totodată pentru o mai bună aprofundare a informațiilor primite de la acestia și pentru a crea acea relație bazată pe încredere, în realizarea investigației pe lângă aplicarea ghidului de interviu am urmărit prin vizite periodice și discuții cu pacienții să creez acea relație care să faciliteze intervenția psihosocială.
Ghidată în deaproape de scopul studiului , am identificat cele mai importante aspecte ale persoanelor diagnosticate cu neoplasm la gură și gât:
1. diagnostic și reacții la aflarea diagnosticului
relația cu familia și cu persoanele semnificative din viața bolnavului de cancer
comunicarea dintre persoana bolnavă și familie
impactul psiho-socio-emoțional al bolii asupra persoanei bolnave și asupra membrilor din familie
aspecte legate de nevoia de grup de suport și consiliere individuală ce acompaniază starea de boala
Pentru a înțelege mai bine impactul psiho-social al bolii asupra bolnavilor, și pentru a-mi fi de folos la etapa de intervenție psihosocială, am grupat cele mai relevante caracteristici sub forma unor teme mari, comune tuturor participanților.
4.1.2.1. Implicații psiho-emoționale privind diagnosticul
Referitor la această unitate tematica, pacienții intervievați au primit vestea diagnosticului cel puțin în urmă cu 7 luni, și acum se află în tratament de chimioterapie și radioterapie, unii la primele tratamente, alții chiar la a doua și a treia sedinta.
Înainte de aflarea diagnosticului, pacienții afirmau că nu se gândeau că ei ar putea să treacă printr-o asemenea boală, unii din ei erau sănătoși, alții aveau probleme de sănătate, dar nu majore.
În ceea ce priveste reacția la aflarea diagnosticului, în urma celor discutate cu pacienții am constatat faptul că atât ei cât și familiile lor au trecut printr-o perioadă de criză, în primele săptămâni fiindu-le destul de greu să accepte diagnosticul și totodata situația cu care se confruntă: “Nu imi venea să cred că mi se poate intampla și mie una ca asta, cancer…foarte greu de pronunțat acest cuvânt, nici nu mă gândeam…știți cum e, până ce nu ți se întâmplă ție, nu te gândești la consecințe, în special cele ale fumatului, acuma asta e, ce să fac…merg mai departe”(F.P., 45 ani)
Am constatat faptul că până la diagnosticarea cancerului, există o perioadă de investigații prin care trec bolnavii, care nu este una deloc usoară, mai ales atunci când se înaintează cu investigațiile. De la jumatate înspre finalul investigațiilor, pacienții trec printr-o stare de stres continuu, de frământări, de întrebări, unde câteodată nivelul de adrenalină urcă foarte mult, atunci când pacientul așteaptă încă un rezultat.
“Simțeam că mă sufoc, că nu am aer, acuma nu știu dacă de la faptul că îmi era rău, sau de la starea aia de leșin care te ia…nu mai știam ce e cu mine”. (C.P., 42 ani).
“Cred că cel mai dificil era atunci când așteptam la ușa aia…de fiecare dată când se deschidea îmi sălta inima”.(P.R.,47 ani)
După aflarea diagnosticului, marea majoritatea a pacienților mi-au răspuns că s-au resemnat într-un interval destul de scurt. În cercetările anterioare, și din studiul literaturii de specialitate, bolnavii de cancer trec printr-o stare de negare profundă, în timp ce pacienții din studiul meu au afirmat că perioada de negare a existat, dar au trecut peste ea ușor, întrucât au avut sprijin emotional, și au vrut să se vindece.
La întrebarea “Ce ați simțit la aflarea diagnosticului?”, S.F (62 ani) a răspuns “Nimic. Am luat-o drept asta e. S-a întâmplat, asta este. Nu am făcut o tragedie din asta”.
Dar desigur că au existat și pacienți care și-au manifestat emoțiile și gândurile într-un mod negativ. “Când mi-a zis doctorul că nu e numai o simplă rană, că s-ar putea să fie ceva mai mult…nici nu l-am lăsat să termine ce avea de zis, și am plecat, nu am putut face față!”(T.F., 43 ani).
O altă reacție întâlnită la mulți dintre pacienți este cea referitoare la reacția celor din jurul lor, la familie, și prieteni. În momentul aflării diagnosticului apar dificultăți în ceea ce privește comunicarea acestuia familiei, au rețineri datorită faptului că nu își doresc să îi vadă suferind pe cei din jurul lor. “Am zis că o să mă descurc singură, nu o să le zic, și așa că m-am descurcat singură mai tot timpul.”(C.V., 40 ani).
4.1.2.2. Calitatea relațiilor și schimbările apărute între bolnav și rețeaua de suport
Am constatat în majoritatea răspunsurilor, ca în momentul diagnosticării unui membru dintr-o familie, cu cancer la gură și gât, întreaga atenție este focalizată pe acesta, având loc schimbări în cadrul familiei, în rolurile și sarcinile membrilor sănătoși din familie.
“Fiica-mea are grijă de casa mea, și de a ei…de când am aflat că am cancer, ea ii face de mâncare lu’ taică-su, ea spală rufele,ea face tot, pe langă ce face și la ea.” (I.P.42 ani)
Există o legătură strânsă între calitatea relațiilor interpersonale și echilibrul psihoemoțional al membrilor familiei. “Cred că dacă nu aveam pe nimeni, nu puteam să mai suport și suferința asta” (T.L. 55 ani).
Are loc o creștere a calității relatiilor intre persoana bolnava si membrii familiei care cunosc diagnosticul, fata de relatiile din trecut.”Inainte sa aflam de diagnostic, ne certam foarte des, trantea usa cand iesea din casa, era nervoasa mai tot timpul…acuma ne intelegem mai bine, ii mai atenta cu mine”(P.V.53 ani).
4.1.2.3. Comunicarea în cadrul familiei, și cu persoana bolnavă de cancer
Am identificat faptul că în marea majoritate a familiilor comunicarea nu reprezintă un punct forte al acestora.
“Ei, atâta vorbă, nu mi-a zis nimic, ce să zică, grija mea are..”(P.S.,53 ani).
În alte situații comunicarea nu este deschisă din cauză că persoana bolnavă este îngreunată de incertitudine, de nesiguranță, exprimată de cele mai multe ori prin sentimente de furie, depresie, disperare și izolare:.”Nu mai vorbeam cu nimeni, nu-mi trebuia nimic, fata tot tragea de mine, se uita la mine…, nu stia ce să zică, dar eu nici atât” (C.P., 45 ani).
Lipsa de comunicare și izolarea bolnavului a fost identificată în jumătate din cazuri, aceste persoane considerau că este important ascunderea adevărului față de cei dragi (în special copiilor, și familiei lărgite) pentru ca aceștia să nu sufere, compensată prin disponibilitatea acestora de a discuta cu cineva din afara familiei: „Nu am comunicat diagnosticul nimănui, numa soției, ca să știe unde sunt…dar la copii nu le-am zis, ei au treburile lor….am vorbit cu preotul mai mult”.(C.M., 46 ani).
În cele mai multe cazuri suportul vine din partea partenerului de viață, persoanele care locuiesc aproape de Stuttgart beneficiază de vizite periodice, iar ceilalți se mulțumesc cu sprijinul moral oferit telefonic mai des: „Mă sună în fiecare zi, să vadă ce fac, dacă s-a schimbat ceva la starea mea de sănătate..imi spune să fiu tare, să nu mă las, și îmi vine să plâng când îl aud…”(N.S., 41 ani)
4.1.2.4. Manifestarea emoțiilor negative legate de abstinența fumatului
Teama de suferința fizică și de moarte, împreună cu abstinența de la fumat conduc inevitabil, la un anumit punct la exteriorizarea sentimentelor negative de mânie sau furie îndreptate în cele mai multe cazuri la persoana care îi acorda îngrijire. La întrebarea, „Când vă confruntați cu o problema stresantă, cum vă adaptați?” S.M. 47 ani, a răspuns, „Pai mă enervez, mai ales in ultima vreme, am țipat și la asistentă și la soție, sunt agitat, mă simt rău de la chimioterapia asta, și nu pot să fac nimic. Dacă aveam o țigară, poate era altcumva”.
Există o corelație între comunicarea insuficientă, nesinceră și sentimentele de mânie, și frustrare ale bolnavului înspre persoana responsabilă uneori. In 7 cazuri această manifestare de mânie era îndreptata către cadrele medicale, care fie nu au oferit informații, fie i-au facut unele observații privind comportamentul bolnavului.
„Nu stiu ce să mai fac, câteodata am impresia că mă tratează ca un copil, dar eu îmi dau seama…..”(L.S.45 ani).
Aflarea diagnosticului a atras după sine, în rândul pacienților intervievați sentimente de teamă (legată de operație, de suferința fizică intensă, teama de a nu deveni o povară pentru ceilalți, teama de inutilitate, teama de a nu-și pierde locul de muncă) învinovățire, revoltă, remușcări datorate neglijării primelor simptome ale bolii: ”poate că dacă mă duceam de la început la medic, poate că era mai bine, era la început cancerul, acum că am ajuns în stadiul ăsta, mi-e tare frică că o să mor.”(P.R., 45 ani)
4.1.2.5. Rețeaua de suport a bolnavului
Se constată că îngrijirea eficientă este acolo unde sunt implicate toate persoanele sănătoase din familie în îngrijirea bolnavului și exista un sprijin susținut din partea familiei lărgite asupra persoanei bolnave: „Vin și ei de fiecare dată când pot, o data vine fiul, o dată fiica, așa pe rând, cum pot si ei….”(C.R. 65 ani).
Sprijin emoțional au nevoie și restul membrilor familiei, din 30 de participanti, 22 au confirmat într-un mod sau altul, faptul că și fiii, ficele, partenerii, prietenii caută să vorbească despre problema pacienților fie între ei fie cu alte persoane apropiate lor: ” Mi-a zis că mai stă la cafea cu prietena ei cea mai bună, și-i mai spune cum mă simt, are nevoie și ea să vorbească și cu alții, o înțeleg și nu mă supăr ”(L.S., 45 ani).
În unele cazuri apare izolarea socială în relatiile extrafamiliale. Pacienții consideră că dacă o persoană care nu se confruntă cu această boală sau nu a avut în familie un caz asemănător nu poate să înțeleagă suferința prin care trec ei și atunci preferă să se izoleze.
4.1.2.6. Prezența religiozității, văzut ca mecanism de coping
În fiecare interviu, am observat ca cel putin o data a fost pomenit cuvinte din sfera religiei, ex: ”Dumnezeu”, „biserică”, „rugăciune”, „se roagă”, „carte de rugăciuni”, „preotul”, etc, acest lucru însemnând, că atunci cand omul trece printr-o boală, își aminteste de Dumnezeu, sau cel pe care îl consideră pacientul ca fiind divin, mai mult decat de obicei, mai ales în cazul barbaților. Alți pacienti fac față acestei boli rugându-se încontinuu.
4.1.2.7. Suportul profesional al pacientului
Toti pacientii din cercetare au afirmat faptul ca au nevoie de servicii de consiliere individuală sau de suport social, și dacă ar exista această oportunitate, ar aborda-o. „Da, cred ca ar fi un element în plus pentru bunăstarea noastră sufletească, sa vorbim cu specialiști în acest domeniu.” (P.R., 47ani).
Aflarea diagnosticului a atras după sine, în rândul pacienților sentimente de teamă (legată de operație, de suferința fizică intensă, teama de a nu deveni o povară nu mai pot să le facă față” (P.F.,45 ani).
4.1.3. Concluzii partiale ale studiului realizat
Încă de la începutul studiului, ca orientare în planificarea cercetarii, stabilirea ipotezelor și obiectivelor cercetării, am afirmat că interventia psihologică la bolnavul cu neoplasm la gură și gât constă și în formarea de grupuri de suport, întrucât consider că este o metodă de intrevenție care dă rezultate bune. Astfel unul din obiectivele interventiei a fost achizitionarea de noi informatii cu privire la importanta retelei de suport social, a manifestarilor ce intervin in evolutia bolii, identificarea emotiilor negative care intervin in procesul de adaptare la boala, si care ar constitui o piedica in procesul de refacere.
4.2. Prezentarea rezultatelor obținute în intervenția psihosocială
4.2.1. Prezentarea conștientizării importanței existenței suportului social in viața bolnavului de cancer la gură și gât
Grupul de suport ce l-am realizat in 5 sedinte cu cei 30 pacienți de cancer la gură și gât, a avut ca scop oferirea de suport mutual și informațional în vederea ameliorării stării de disconfort psihosocial, facilitând astfel adaptarea la boală.
Am ales aceasta metodă de intervenție pentru că se creează un climat de încredere, o rețea de ajutor reciproc care determină o mai bună înțelegere a bolii și a modului în care aceasta poate fi controlată.
Pentru a facilita capacitatea de a coordona un grup de suport mutual, am sustinut un grup de suport pentru bolnavele de cancer, ca un exercitiu de rol, in cadrul Spitalului Stuttgard.
Bolnavii au beneficiat de un sprijin emotional si psihologic, prin intermediul sedintelor din cadrul grupurilor de suport, fiind incurajati totodata sa vorbeasca despre boala lor si sa invete sa traiasca si sa pretuiasca mai mult fiecare clipa care trece.
Ca si metode de lucru folosite in abordarea persoanelor cu cancer, in cadrul grupului am folosit interviu direct care pune foarte mare accent pe persoana, pe abilitatile, nevoile, parerile acesteia.
.4.2.1.1. Organizarea si desfasurarea sedintelor de grup
Grupul de suport s-a desfasurat pe parcursul a 5 sedinte, in 5 saptamani, pe perioada aprilie-mai. O sedinta a durat aproximativ o ora jumatate, iar participantii la grup au fost in numar de 6, 7 venind aleatoriu.
(a) ȘEDINȚA DE GRUP DE SUPORT, Nr 1. 29 aprilie 2014
TEMA ȘEDINȚEI: Grup de deschidere
OBIECTIVE:
Prezentarea liderului grupului
Stabilirea unui program al intalnirilor
Stabilirea comuna a regulilor
Identificarea asteptarilor beneficiarilor
Propuneri pentru urmatoarea intalnire
Tehnici de lucru: conversatia, informarea, explicatia
DESCRIEREA ACTIVITĂȚII:
– fiecare participant la grup se prezinta; are loc cunoasterea interpersonala, familiarizarea cu membrii grupului
– stabilirea programului intalnirilor se face dupa ce i s-a cerut fiecaruia parerea referitoare la ziua si ora de intalnire, iar apoi se ia o decizie
– regulile se stabilesc in comun, pentru ca intalnirile de grup sa se desfasoare conform asteptarilor iar interventia sa isi atinga scopul.
Astfel:
Fiecare persoana participanta e necesar sa respecte regulile si regimul activitatilor de grup
Discutiile vor fi pe o tema la alegere
Se va vorbi liber si deschis
Se specifica de la inceput confidentialitatea, atat in cadrul grupului cat si in afara acestuia
Se incurajeaza colegii sa cunoasca si sa solutioneze reciproc problemele avute
Se asculta activ parerile fiecarui membru al grupului
Se evita discutiile cu ceilalti cand unul din membri vorbeste
-identificarea asteptarilor beneficiarilor:
Fiecare membru specifica cum doreste sa fie numit de catre ceilalti
Spune ce asteptari are de la el insusi si de la membrii grupului
Ce doreste sa schimbe in viata lui si care sunt rezultatele pe care spera sa le obtina?
– propunerile pentru urmatoarea intalnire se fac din intalnirea precedenta , cand se stabilesc eventuale modificari ce pot aparea, se specifica clar tema, si se mai discuta unele detalii
EVALUAREA ȘEDINȚEI
In prima sedinta de grup, am avut emotii, toti ochii fiind indreptati spre mine, dar lucrurile au decurs bine, s-au aflat lucruri despre grupul de suport, despre desfasurarea sedintelor de grup, scopul acestora, prezentarea regulilor,etc.
Participantii la grup au fost de accord cu regulile stabilite impreuna, am cazut de accord asupra temelor ce urmeaza a fi dezbatute pe perioada urmatoarelor sedinte, asupra datelor cand vor avea loc intalnirile de grup, dar si asupra faptului ca pacientii vor invata sa fie mai sociabili, mai comunicativi, si sa-si expuna problemele care i-au intampinat la aflarea diagnosticului, la comunicarea acestuia familiei, in fata altor persoane cu aceiasi problema ca a lor, pentru ca astfel sa se gaseasca modalitati de adaptare la boala.
La sfarsitul sedintei am facut un scurt rezumat asupra punctelor atinse in cadrul grupului de deschidere, si am stabilit urmatoarea intalnire in data de 6 mai 2014.
(b) SEDINȚA DE GRUP DE SUPORT, Nr 2. 6 mai 2014
TEMA SEDINTEI: INTROSPECTIE
OBIECTIVE:
evaluarea propriei vieti din perspectiva proprie
identificarea lucrurilor facute pentru sine
scoaterea la iveala a problemelor care ingrijoreaza grupul
DESCRIEREA ACTIVITATII:
-scara vietii: fiecare membru va trebui sa prezinte, pe o scara de la 1 la 5, unde anume considera ca s-ar situa viata sa in prezent, numarul 1 reprezentand cea mai rea situatie, iar numarul 5 cea mai buna situatie.
– “ce fac eu pentru mine?” este un joc antrenant care ajuta participantii sa-si evalueze propriul program, propriul ritm de a face ceva pentru dansii. Acest joc consta in expunerea pe rand a ceea ce a facut fiecare pentru el in ultima saptamana. Jocul ajuta participantii sa gandeasca si sa spuna ce au facut concret pentru ei. Dupa terminarea acestui joc fiecare isi spune parerea si impresia pe care i-a lasat-o activitatea.
– din relatarile membrilor se pot trage urmatoarele concluzii referitoare la problemele cu care se confrunta grupul:
perceptia de sine scazuta
lipsa unui program bine stabilit
absenta unei persoane care sa le fie permanent alaturi
dorinta de a explora activitati noi si interesante
stigmatizarea
sentimente de esec
neputinta si frustrare
excludere sociala
absenta suportului financia si moral
absenta accesului la unele servicii
In incheierea activitatii fiecare participant este rugat sa se intoarca spre orice persoana din grup, sa-i stranga mana si sa il felicite, adresandu-i o vorba , un gest o privire calda.
EVALUAREA SEDINTEI:
La inceputul sedintei am observat ca toti pacientii era mia bine dispusi decat ieri, probabil, din cazua faptului ca acuma au o altfel de activitate la care se pot gandi, si la care pot participa activ. Inainte sa intru in sala unde s-a desfasurat grupul, se auzeau voci, semn ca acestia discutau deja anumite chestiuni intre ei, acest lucru fiind benefic pentru grup, pentru a incalzi atmosfera, si a “sparge gheata”.
După aceea ne-am asezat in cerc, i-am intrebat pe fiecare in parte cum se simte, iar unii au raspuns ca erau foarte nerabdatori sa vada ce vom face astazi, si ce tema de discutie avem.
Dupa care am propus eu de aceasta data tema de discutie, urmand ca data viitoare sa vina ei cu idei noi, discutiile au curs singure.
In urma jocului pentru evaluarea propriului program, “cum ma simt eu?”, la inceput nimeni nu stia ce sa zica, si la ce se refera mai exact intrebarea. Dar pas cu pas, fiecare a raspuns in propriul sau fel. S-au identificat o serie de stari pe care le pot avea pacientii cu cancer la gură și gât, in timpul internarii, si dupa din care am hotarat sa le pastram pe cele care ne fac sa ne simtim bine, iar celelalte stari negative, sa le inlaturam.
In urma acestei sedinte am invatat cum sa “aruncam o privire in interiorul nostru”, doar prin aplicarea in gand a intrebarii “cum ma simt eu?”, ori de cate ori simtim nevoia sa ne exprimam sentimentele.
La sfarsitul sedintei, am convenit ca urmatoare intalnire sa fie in data de 13 mai, si fiind ziua de nastere a unuia dintre pacienti, am rugat pe cativa dintre cei prezenti sa ii faca un cadou, o prajitura, si vom vedea ce aplicatii vom avea pentru fiecare dintre cei prezenti.
(c) SEDINȚA DE GRUP DE SUPORT, Nr 3 : 13 mai 2014
TEMA SEDINTEI :REFLECTAREA SENTIMENTELOR
OBIECTIVE
sentimentul familiar de apartenenta la grup
decizii asupra propriei vieti
reflectarea sentimentelor
DESCRIEREA ACTIVITATII
– de la inceputul sedintelor de grup au fost stabilite niste reguli clare, care se respecta cu strictete de fiecare memrbu, pana acum nefiind abateri de la aceastea. Este foarte important ca membrii acestui grup de suport sa se simta ca acasa. Asa ca la ziua de nastere a unuia din participanti, ceilalti ii vor face o surpriza aducand o prajitura din care sa se serveasca toata lumea.
– la fiecare intalnire exista o tema stabilita pe marginea careia se discuta. Aici, la aceste intalniri se poate vorbi despre framantarile fiecaruia, despre griji si nevoi. Participantii vin la grup cu o problema si se intorc cu o solutie , vin plangand si se intorc zambind la casele lor.
-reflectarea sentimentelor este una din metodele eficiente prin care liderul grupului reuseste cu succes sa contribuie la ajutorarea celui in nevoie. Ajutorul poate fi diferit: de la a-i oferi o batista cand sufletul ii este incarcat si ochii ii sunt inlacrimati, pana la a-i sugera o alternative care-i poate schimba viata intr-un moment de cumpana.
-prin reflectarea sentimentelor, clientul devine constient de capacitatea sa de a se descurca in diverse situatii, de a nu mai vedea doar partea negative a lucrurilor, ci prin acest procedeu este ajutat sa se descurce singur.
– omul este fiinta cu cele mai adanci simtaminte si totodata fiinta cea mai vulnerabila, mai ales cand se afla in situati dificile. La aceste intalniri este essential ca oamenii sa fie naturali, sa isi doreasca sa fie ajutati sis a participle cu regularitate.
EVALUAREA SEDINTEI
.
Totodata scopul acestei interventii a fost acela ca pacientii sa-si poata exprima sentimentele unul in fata celorlalti, printr-un exercitiu in care vom sarbatori ziua de nastere a unuia dintre pacienti, prilej de bucurie, dar si de exercitiu in lupta cu boala.
De la inceperea exercitiului, pana la sfarsitul sedintei de grup, toata lumea a fost binedispusa si activa in urma consumului de prajituri, si fiecare s-a destainuit, si a impartasit din sentimentele pe care le au unul fata de celalalt. Nu am insistat asupra teoriilor cu privire la emotii si descrierea lor, si interpretarea, asa ca am lasat totul sa vina de la sine, si sa nu creez tensiune in cadrul grupului, fiecare a vorbit despre ce a dorit.
(d) SEDINTA DE GRUP DE SUPORT, Nr 4 20 mai 2014
TEMA SEDINTEI: Cresterea stimei de sine prin jocuri
OBIECTIVE:
Imbunatatirea calitatii vietii prin cresterea stimei de sine
Evitarea sentimentelor de esec
Jocuri de autocunoastere
DESCRIEREA ACTIVITATII
– persoanele ce alcatuiesc grupul se aseaza in cerc iar liderul incepe un exercitiu care ajuta la cresterea stimei de sine a participantilor. Fiecare membru trebuie sa scrie pe o bucata de hartie doua calitati ale unui membru din grup, dupa care sa faca o minge din acea hartie si sa o arunce spre persoana la care s-a gandit. Acest lucru se repeat pentru fiecare persoana in parte. La sfarsitul jocului se discuta impresiile si sentimental pe care l-a avut fiecare in momentul jocului. Acest joc are rolul de a mari stima de sine dar in acelasi timp ii ajuta pe membrii grupului sa observe cat de bine se cunosc intre ei.
– exercitiu de gimnastica mintala (eliminarea sentimentelor de esesc)
– fiecarui participant la grupurile de suport i se cere sa scrie pe o foaie de hartie un lucru, sa descrie o intamplare care a costituit un moment de bucurie, sau sa faca un gest, orice ar putea sa ii ajute pe ceilalti participanti sa retraiasca pe cat posibil, momentul respective, sa incerce sa-si aminteasca ce au simtit cand au desfasurat acea activitate pentru a se incarca cu energie pozitiva.
EVALUAREA SEDINTEI:
Jocurile de rol au ca efect capacitatea fiecarui participant de a empatiza cu ceilalti si de a desfasura activitati placute in acest scrut interval. Printr-un joc de rol cum e de exemplu: imitarea unui gest, a unui cuvant, a mimicii celuilalt, membrii grupului descopera noi lucruri despre ei, ori despre colegii lor, lucruri care ii fac sa fie mai uniti , mai saritori, mai fericiti. Jocurile de rol sunt jocuri practice care au mare efect asupra membrilor deoarece le adduce buna dispozitie, zambetul pe buze si incredere in fortele proprii. Prin aceste jocuri se testeaza mai multe abilitati si se lucreaza foarte mult la “deschiderea celuilalt”.
In incheiere, s-au exprimat pareri referitoare la aceste activitati, urmatoare intalnire fiind in data de 27 mai 2014
(e) SEDINTA DE GRUP DE SUPORT, Nr. 5 :27 mai 2014
TEMA SEDINTEI: IMPRESII DESPRE DERULAREA SEDINTELOR DE GRUP, GRUP DE INCHIDERE SI DE EVALUARE FINALA
OBIECTIVE:
Rezumatul ultimei sedinte
Discutii cu privire la modul in care activitatile desfasurate i-au ajutat sa se adapteze mai bine la boala
Aplicarea unor intrebari finale
Oferirea de catre participanti a unui feed-back de final
EVALUAREA SEDINTEI:
Aceasta ultima sedinta a demarat recapitularea tuturor sedintelor avute pana acum intr-un mediu cat mai relaxant, astfel am pornit spre Gradina Botanica, a aspectelor discutate in sesiunile anterioare in vederea sublinierii si intaririi punctelor importante.
Astfel pe parcursul a 5 intalniri am discutat teme de interes precum, cresterea stimei de sine, ventilarea emotiilor, comunicare cu ceilalti, precum si activitati recreative cum ar fi plimbari in Gradina Botanica unde am incercat ca prin discutiile purtate sa ofer pacientilor o noua perspectiva in lupta cu boala si sa ii determine sa manifeste un coping adaptativ la noua lor situatie. La sfarsitul sedintei le-am pus 2, 3 intrebari referitor la evaluarea mea, si daca s-au facut progrese. In final i-am rugat, chiar daca eu nu o sa mai fiu in cadrul grupului, sa incerce sa se intalneasca si sa tina grupuri in continuare fara ajutorul meu, si daca au nevoie de ajutor le-am lasat un numar de telefon unde ma pot contact, pentru intrebari sau nelamuriri. La sfarsitul sedintelor de grup le-am cerut sa ofere un feed-back de final, prin intrebarea “cum va simtiti”?
Din cele relatate am observat o atitudine optimista a pacientilor in lupta cu boala, au afrmat ca au primit informatii noi si interesante, jocurile i-au incantat, si ca ar dori in continuare sa sustina aceste grupuri.
4.2.2. Concluzii parțiale ale intervenției
Interventia psihosociala in domeniul bolnavilor de cancer la gură și gât are un anumit specific si un anumit ritm, pe de o parte de natura bolii si de aspectele medicale, si emotionale, care influenteaza procesul de asistare sociala. Astfel este important de subliniat faptul ca, nu poti asista psihosocial un bolnav a carei durere nu este controlata, sau nu poti obtine complianta la tratament, atata timp cat problemele psihosociale nu sunt evaluate si nu se incearca o rezolvare sau o ameliorare a lor. Totusi unele elemente ale suferintei umane si ale maniei resimtite in procesul bolii si al mortii nu pot fi eliminate complet. Ca de exemplu, anticiparea pierderii relatiilor interpersonale, pierderea independentei personale, sentimentul de neajutorare, frica de moarte, suferinta fizica.
Mentinerea sentimentului continuitatii esentei propriei persoane, a acceptarii de sine, sau a conservarii rolurilor prin evitarea izolarii bolnavului si incurajarea participarii la luarea deciziilor referitoare la tratamentul si ingrijirea sa, oferirea oportunitatii de a lasa ceva durabil in urma sunt fundamente pentru conservarea demnitatii persoanlor bolnave de cancer.
4.3. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării de evaluare finală
Analiza cantitativă
Au fost aplicate chestionarele la 30 de pacienti cu neoplasm și la 30 de persoane (voluntari) fără diagnostic medical (eșantion de control)
Rezultate USAQ
Scoruri grup pacienți cu neoplasm
Nivel de acceptare necondiționată la pacienți:
Media de acceptare: 4,433
Scoruri grup de control
Nivel de acceptare grup de control
Media de acceptare a propriei persoane voluntari: 10
Analiza comparativă pacient icu neoplasm/voluntari:
Se observă un nivel scăzut de acceptare necondiționată a propriei persoane de către pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală pentru tratamentul neoplasmului
Rezultate Scala Hamilton pentru anxietate
Scoruri pacienti:
Media: 28,7 – Nivel crescut de anxietate în urma intervenției chirurgicale
Scoruri grup de control – Scala Hamilton
Media: 3,5 – Fără simptome de anxietate
Analiză comparativă
Observații: Se observă nivelul extrem de ridicat al anxietății la pacienți după intervenția chirurgicală, în raport cu grupul de control
Rezultate scala ZUNG
Nivel de anxietate pacienți operați:
Media: 56,6 – anxietate ridicată la pacienții operați
Rezultate scala Zung – grupul de control
Media: 18,96 – Fără anxietate
Analiză comparativă anxietate (Zung)
Se observă nivelul ridicat al anxietății la pacienții care au suferit intervenție chirurgicală în neoplasm
4.3.1. Îmbunătățirea gradului de informare al participanților la grup
Pe parcursul derularii proiectului de cercetare si interventie desfasurat, din totalul
de 30 de pacienți cu cancer la gură și gât, 6 au plecat acasă, starea lor de sănătate fiind ameliorată, cu revenirea peste câteva luni pentru alte ședinte de chimioterapie – radioterapie. Acestor 6 pacienți le-am aplicat un interviu scurt, în ultima sedință de grup, pentru a evalua cât de eficientă a fost intervenția pentru ei, și cât de utile au fost ședintele de grup de suport.
4.3.2. Îmbunătățirea atitudinilor pro-active față de situația de bolnav în tratament
Cu ajutorul jocurilor pentru cresterea stimei de sine, la pacientii ce mi-au raspuns la
interviul de evaluare finala, stima de sine a crescut, datorita implicarii active a lor in activitatile desfasurate, a interesului depus pentru a reusi sa treaca mai usor prin boala, si pentru simplul fapt ca au fost prezenti la grup.
Membrii grupului au afirmat ca au fost placut surprinsi de jocurile de rol pe care le-am facut impreuna si intalnirile noastre s-au desfasurat intr-o atmosfera de relaxare si interes. Persoanele care si-au deschis sufletul si au acceptat sa discutam despre problema lor au realizat si au recunoscut in acelasi timp ca interventia mea in timpul sedintelor de grup le-a fost benefica si ca la inceputul intalnirilor noastre nu a aveau asa mare incredere ca vor gasi calea spre solutionarea framantarilor lor.
Sentimentul de apartenenta la acest grup reprezinta o piatra de temelie pentru reusita grupului. Majoritatea membrilor grupului au afirmat ca acuma isi vad viata cu “alti ochi” sin u se mai simt o povara pentru rude, prieteni, familie, stima de sine a crescut.
4.3.3. Prezentarea unor studii de caz
Pe parcursul derularii proiectului de cercetare si interventie desfasurat, am hotarat sa fac 2 studii de caz.
4.3.3.1. Studiul de caz nr.1
Studiul de caz nr1.
Date descriptive
Nume si prenume: L.S.
Genul: feminin
Varsta: 45 ani
Religia: catolică
Studii: liceu
Explorarea subiectului:
Capacitati si abilitati prezente:
factori fizici:
Doamna S. Este o femeie de statura obisnuita, 1,70 m, bruneta cu ochi caprui.
S-a nascut pe data de 14 mai 1965 in localitatea C. si locuieste in localitatea L. Pe langa problema de sanatate prezenta, cancer la gură și gât, doamna S. prezinta hipertensiune arteriala, si diabet zaharat, ce le tine sub control cu ajutorul medicamentelor.
factori intelectuali si dezvoltare emotionala
Din punctul meu de vedere, cu toate ca este o persoana sensibila, nu prezinta probleme de dezvoltare intelectuala sau emotionala. Este o fire sociabila, înțelegatoare, prietenoasă, zâmbăreață. Are o capacitate de memorare impresionanta, ii place sa recite poezii, isi procura carti, deoarece ii place sa aiba propria sa biblioteca, in camera sa. Probleme emotionale are frecvent, de cand presimte ca o inseala sotul.
valorile si scopurile personale
In prezent este absoventa a liceului, nu are calificari dar intentioneaza sa dea la facultate. Isi doreste sa ajunga o croitoreasa de succes si se pregateste foarte mult pentru aceasta, iar cand are timp liber face hainute pentru nepotelul ei.
Evaluarea familiei
a) componenta familiei
Familia este formata din 4 persoane, si recent inca un nepotel: ea, sotul, fata, si
nepotelul de o luna. Sotul ei lucreaza la o firma de constuctii, iar ea este ingrijitoare la o gradinita.
b) relatiile cu parintii, fratii sau alti membri ai familiei:
S. este o fire sociabila, in general, se intelege bine cu membrii familiei sale, mai
putin cu sotul, in ultima vreme banuieste ca are o aventura. Cel mai bine se intelege cu sora ei mai mica, cu care poate vorbi orice si care constituie o reala sursa de sprijin.
situatia socio-economica a familiei:
Din punct de vedere al situatiei economice, familia nu se confrunta cu probleme
majore. Este vorba de o familie cu venituri medii, o familie obisnuita, care incearca sa ofere membrilor ei tot ceea ce este mai bun.
valorile si scopurile familiei
Principalul obiectiv al familiei este de a o ajuta pe sora sa sa isi termine studiile, sa
aiba propriul loc de munca si sa incerce sa treaca peste trauma suferita (sotul a murit intr-un accident de masina), cunoscand pe cineva si intemeindu-si o familie. In familie se pastreaza traditiile, toti membrii merg la biserica regulat, mai putin sotul, care merge doar
foarte rar, de sarbatori.
roluri, reguli, decizii si sistemul de putere:
Fiecare membru are propria personalitate dar cand se ia o hotarare, doar sotul ia
initiativa pe motiv ca “doar el munceste in casa”, sotia ramanand pe dinafara deoarece momentan ea este somera. Sotul este cel care are intotdeauna ultimul cuvant si dat fiind faptul ca ceilalti nu au ce obiecta chiar daca decizia luata nu e corecta sau buna, lucrurile merg dupa cum doreste acesta, si nu tocmai intr-o directie buna.
Granitele familiei sunt deschise, exista legaturi de familie foarte stranse cu anumiti vecini; familia avand numerosi prieteni de familie. Pana in prezent nu au existat conflicte de nici un fel in familie si nici nu alti membi din afara ei.
3. Grupul de prieteni
S. este o persoana careia ii place sa cunoasca cat mai multi oameni, tocmai de aceea
participa la grupurile de suport, unde a stabilit deja relatii bune cu cativa participanti la grup. Locuieste la casa iar acest lucru il considera ca fiind un mare avantaj. Are prietene si in randul vecinelor care vin sa o mai ajute uneori la treaba, cand are musafiri.
Cu toate ca are multe prietene, se poate spune ca se intelege foarte bine doar cu trei
din ele, una fiind sora ei mai mica, iar celelalte doua sunte vecine. Duminica se intalnesc dupa ce vine de la biserica si beau o cafea, in care isi mai povestesc unul celeilalte oful.
4. Problema perceputa de client
S. vine la grupul de suport, nu numai din cauza bolii, ci si din cauza ca sotul ei nu mai este langa ea, asa cum era odata. Ea povesteste ca lipseste des de acasa, uneori si noaptea pe motiv ca are mult de lucru, iar daca incepe sa-i ceara explicatii, se enerveaza si iese pe usa trantind-o. Pe langa aceasta problema mai e si faptul ca desi situatia lor financiara nu e stralucita, sotul a luat un imprumut de la banca si a cumparat o masina nouă. Acest lucru o deranjeaza pe aceasta, deorece considera ca nu este un moment tocmai potrivit pentru aceasta decizie, dar cum deciziile le ia dansul, apar problemele.
Isi doreste din partea sotului sinceritate si respect iar daca acestea nu mai exista , din cauza ca exista alta femeie, asa cum crede ea, atunci doreste sa divorteze. In momentul relatarii acestor lucruri, doamna S. a inceput sa planga, lacrimile fiind dovada suferintei sale, care contribuie la cea a bolii.
Din discutiile avute, aceasta va face orice ca sa ramana in casa, deorece casa este mostenita de la mama sa. In disperarea care a cuprins-o nu stie ce sa faca, pentru ca sa previna o eventuala ipotecare a casei din partea sotului.
5. Planul de interventie
– i se cere participarea regulata la grupul de suport
– realizarea unei anchete sociale
– consiliere e necesara si se impune
– cresterea stimei de sine
– sprijinul in oferirea de alternative, suport moral in deciziile luate
– informarea cu privire la pastrarea casei.
-angajarea unui avocat.
4.3.3.2. Studiul și intervenția de caz nr.2
A.Date descriptive
a) Nume si prenume: L.S.
Genul: masculin
Varsta: 42 ani
Religia: catolică
Studii: scoala profesionala
B.Explorarea subiectului:
1 Capacitati si abilitati prezente:
a) factori fizici:
L.S. este un barbat, ce s-a nascut la data de 10.05.1968 si locuieste impreuna cu
parintii, sotia si fratele mai mic, de 23 de ani. Are probleme de sanatate, dar nu-i place sa vorbeasca despre acest aspect.
factori intelectuali si dezvoltare emotionala
L. este un barbat vesel, foarte curios din fire, caruia ii place sa gateasca mult. A primit laude din partea vecinilor, dar si din partea familiei si mai ales a castigat un concurs la televiziune.
c) valorile si scopurile personale
Datorita faptului ca nu a avut conditii sa mearga mai departe la o facultate, a preferat sa se inscrie la un curs de gatit, deoarece visul lui a fost sa devina bucatar sef intr-un restaurant de lux.
orientare profesionala
Pentru L. Acum este important sa isi ajute tatal cu tot ce va putea cand va iesi din
spital deoarece acesta se afla intr-un scaun cu rotile si nu isi poate misca mana dreapta deoarece ii este paralizata.
C) Evaluarea familiei
a) componenta familiei
Familia este compusa din cinci persoane: mama-profesoara, tatal- pensionar pe caz de boala, sotia- patisera, si un frate student la Agronomie.
b) relatiile subiectului cu parintii, fratii, sau alti membri ai familiei
L este o fire sociabila, ce prezinta multe calitati pe care stie sa si le puna in valoare. Se intelege foarte bine cu fratele sau, cu sotia, dar in special cu tatal sau, cu care are o legatura aparte, mai ales de cand are grija de el, mama fiind si ea bolnava cu inima. Nu au existat probleme sau altercatii cu vecinii, sau cu alti membri din cercul lor de prieteni.
situatia socio-economica a familiei
Din punct de vedere financiar, familia o duce foarte bine si nu-i lipsesc cele materiale.
In concluzie, familia nu are prieteni foarte apropiati si nicidecum adevarati, singurii prieteni pe care se poate baza oricand fiind familia, pe care a respectat-o si pentru care se lupta sa nu le lipseasca nimic.
valorile si scopurile familiei
Familia are propriile reguli luate de catre domnul L, si sotia sa. Merg la biserica si respecta traditia, dar pe fratele sau nu-l poate convinge sa mearga si el din cand in cand la biserica, acest lucru deranjandu-l. Familia este unita si daca ceva nu le place parintilor lui L. atunci situatia se schimba tinandu-se cont si de parerea acestora.
3. Grupul de prieteni
Chiar daca este o fire sociabila, L. a avut grija sa-si selecteze cu grija prietenii si nu
le-a permis decat catorva dintre ei sa intervina in situatia actuala.
4. Planul de interventie si stabilirea contactului
1. Problemele subiectului
A) Probleme percepute de subiect
Principalele probleme avute de client se refera la relatia defectuoasa pe care o are cu mama sa, care nu e de acord cu deciziile pe care le ia, motivand ca “da banii pe orice prostie”, pe faptul ca nu ii aloca suficienti bani pentru a-si cumpara ceea ce alte persoane de varsta ei isi cumpara, precum si faptul ca nu se intereseaza de situatia scolara a fratelui, care are in ultimul timp mai multe restante.
B)problemele percepute de persoane importante din viata bolnavului
Sotia incearca sa il ajute cu bani, dar din pacate nici ea nu castiga foarte bine si adesea apar certuri pe aceasta tema. Tatal este singurul care pare sa-l inteleaga cel mai bine, necriticandu-l si respectandu-i deciziile.
C) problemele percepute de viitorul asistent social
Ca si viitor psiholog, consider ca exista reale probleme mai ales de natura comunicationala si emotionala intre subiect si mama sa, si este nevoie de aflarea amanuntita a detaliilor precum si de incercarea de a discuta cu mama acestuia, care din cauza bolii se pare ca nu intelege ca fiul ei se confrunta cu mari dificultati. De asemenea se impune si discutarea cu fratele mai mic, pentru a afla care sunt cauzele care au dus la aceasta situatie si rezolvarea lor cat mai rapida.
4.3.4. Concluzii parțiale privind evaluarea finală
Evaluarea presupune un proces continuu de cautare si monitorizare de informatii
asupra a ceea ce se intampla si atribuirea de semnificatii personale, informatiilor obtinute (Baban, A., 1998)
In interventie este foarte important sa ajungi sa cunosti persoanele pe care ajungi
sa le evaluezi, iar acest lucru pot spune ca mi-a reusit in mare masura.
La finalul sedintelor de grup, le-am oferit sansa la fiecare sa ma evalueze pe mine, sa-mi spuna cum m-am descucat, daca li s-a parut ca am zis ceva nepotrivit, si sa-mi spuna parerea lor despre modul cum s-au desfasurat sedintele, daca trebuia ceva in plus sau in minus, care au fost punctele forte, si care au fost cele slabe, ce vor sa faca pe viitor.
In urma evaluarii, am descoperit ca am rabdare cu oamenii mai multa decat credeam, imi place sa ascult oamenii si sa empatizez cu acestia, nu o fac fortat, pentru ca s-ar observa, si daca ceva ma deranjaeza incerca o spun intr-un mod in asa fel incat sa nu deranjeze pe restul.
Partea III. Concluzii de ansamblu, considerații personale și recomandări de ordin aplicativ:
5.1. Concluzii de ansamblu
Cred ca in urma realizarii acestui studiu am subliniat multitudinea de roluri, responsabilitati, si mai presus de toate, nevoilor psiho-sociale si spirituale care sunt identificate la persoana bolnava de cancer la gură și gât, cat și la celelalte persoane importante din jurul acesteia. Pentru a face fata bolnavilor care sufera in confruntarea cu aceasta boala, care nu tocmai are foarte mari sanse de vindecare, este inevitabil sa te confrunti cu multitudinea de probleme ale tuturor partilor implicate, si carora trebuie sa le acorzi atentie pentru a avea reusita in procesul de asistare.
In urma analizei si interpretarilor obtinute din cercetare si interventie pot fi formulate urmatoarele concluzii de ansamblu ale studiului prezent:
1. Analizand cu interes problematica abordata, pot concluziona ca ingrijirea bolnavilor de cancer la gură și gât, este diferita fata de ingrijirea altor bolnavi, sau fata de ingrijirea altei categorii de populatie, ex: bolnavi psihici. Spun acest lucru din cauza ca evaluarea nevoilor fizice, a durerii, este diferita fata de ceilalti, simptomul cel mai frecvent intalnit in cancer, acesta fiind abordat din perspectiva “durerii totale”, atat aspectelor somatice cat si celor psihice ale perceperii durerii, in corelare cu problemele sociale sau spirituale pe care le are bolnavul.
2. De asemenea, in urma cercetarii, am observat ca bolnavul de cancer nu poate fi abordat in mod izolat, deoarece reactiile la aflarea diagnosticului vor fi in mod inevitabil percepute intr-o maniera inevitabil sistemica, ca parte integranta a unui sistem.
3. Pentru a scoate in evidenta complexitatea dimensiunii psihosociale a abordarii bolnavului cu neoplasm la gură și gât am folosit in cadrul cercetarii, abordarea calitativa, intrucat aceasta permite o sondare mai profunda a realitatii subiective traite de bolnavi, metodele si instrumentele nestandardizate, inlesnesc persoanele supuse cercetarii, posibilitatea de a se exprima deschis.
4. Rezultatele cercetarii ne arata ca:
exista o legatura stransa intre calitatea relatiilor interpersonale si echilibrul psihoemotional al bolnavului
comunicare insuficienta dintre persoana bolnava si familie, este de multe ori deficitara, existand o legatura intre aceasta si exprimarea sentimentelor de manie si frustrare, precum si de abstinenta la fumat
stresul si mecanismele de coping sunt influentate de suportul social pe care il primeste beneficiarul, si de asumarea de roluri de catre toti membrii sanatosi implicati
Considerații personale
Pe parcursul elaborarii lucrarii am dorit sa scot in evidenta care sunt factorii care
influenteaza calitatea vietii, cum este perceputa boala de catre persoanele care au trecut prin aceasta experienta. Un aspect important il constituie masura in care s-a schimbat viata bolnavilor dupa ce au aflat ca au cancer si dupa interventa chirurgicala.
Ceea ce m-a impresionat placut in cadrul Spitalului Stuttgart, a fost caldura cu care am fost primita , caldura care s-a mentinut pe tot parcursul cercetarii si interventiei.
Consider ca bolnavii de cancer la gură și gât reprezinta o populatie aparte, a bolnavilor, intrucat anxietatea acestora se centreaza in jurul notiunii de boala incurabila.
In ceea ce priveste interventia psihosociala consider ca aceasta a fost eficienta datorita faptului ca pacientii au avut oportunitatea de a-si forma o retea sociala, de a lega prietenii cu persoane care sufera de aceasi boala ca si a lor.
Astfel prin intermediul discutiilor de grup pacientii au avut prilejul de a se elibera de tensiunile acumulate si au constientizat faptul ca suportul social venit din partea celor apropiati ii vor ajuta sa treaca peste impactul si urmarile diagnosticului de neoplasm la gură și gât. Prin intermediul interventiei pacientilor li s-a oferit posibilitatea de a identifica resursele exterioare la care pot apela sa faca fata bolii, la alte tipuri de modalitati de abordare si la mecanisme de coping pentru a trece peste boala.
Aspecte importante rezultate in urma interventiei psihologice:
1. participarea si interesul membrilor grupului de suport de a persevera in rezolvarea problemelor a condus la o noua viziune asupra vietii lor;
2. activitatile comune, constand in jocuri de rol, exercitii de ventilare a sentimentelor, schimburi de experienta, activitati de autocunoastere si introspectie sunt rezultatul muncii in echipa
3. credinta, speranta si autosugestia sunt doar trei dintre armele care inving obstacolele, chiar si “nemilosul cancer”
4. evitarea supararilor, stresului, si in special a FUMATULUI, este drumul spre imbunatatirea calitatii vietii oamenilor.
Recomandări de ordin aplicativ
In abordarea pacientului cu neoplasm la gură și gât, am urmatoarele recomandari in functie de unitatile tematice relevante, abordate in partea de cercetare.
In unitatea tematica numarul 1, “Implicații psiho-emoționale privind diagnosticul”, modul de abordare a ingrijirii bolnavului de cancer reprezinta o suprasolicitare a persoanelor implicate in ingrijire. Presiunea timpului, impusa de evolutia bolii, limiteaza de cele mai multe ori, exprimarea sentimentelor persoanelor care asigura ingrijirea. Cu toate acestea trebuie subliniat faptul ca, infruntarea cancerului reprezinta o provocare la fel de mare si pentru familie.
Considerand ca situatia determinata este o experienta care cuprinde intreaga familie, trebuie ca psihologul, in evaluarea si interventia psihosociala desfasurata sa includa atat persoana bolnava cat si persoanele seminificative din familia acestuia. Aceasta va duce la intelegere mai complexa a nevoilor de adaptare pentru fiecare membru al familiei asistate.
In unitatea tematica numarul 2, “Calitatea relațiilor și schimbările apărute între bolnav și rețeaua de suport” pot sa argumentez ca atunci cand apare o nevoie mare care are prioritate, restul membrilor se vor concentra pe acea nevoie, iar in urma acestui lucru, va creste semnificativ riscul ca ceilalti membri sanatosi sa fie neglijati sau sa verbalizeze sentimente de neputinta in confruntarea cu neoplasmnul la gură și gât.
Comunicarea în cadrul familiei, și cu persoana bolnavă de cancer.
Lipsa de comunicare efectiva, care este intalnita de cele mai multe ori intre bolnavi si ingrijitori, are un efect devastator asupra tuturor partilor implicate in cauza. In primul rand, bolnavul privat de comunicare, este lasat sa se adapteze, sa faca fata singur la situatia sa, iar in al doilea rand exista o escaladare a sentimentelor de vinovatie a ingrijitorilor ca nu pot fi disponibili cu adevarat pentru bolnav, atunci cand acestia au cea mai mare nevoie de sprijin.
Implicarea activa in crearea unei relatii de comunicare pozitiva, functionala intre bolnav si familie, ar trebui sa fie un punct principal in interventia psihologului. Aceasta va determina suprimarea acumularii de sentimente negative in contextul “complot al tacerii”.
Manifestarea emoțiilor negative legate de abstinența fumatului.
A fi ingrijitor pentru o persoana care sufera de cancer, presupune acceptarea unui nivel ridicat de responsabilitate, prin urmare trebuie sa luam in considerare, consecintele care pot aparea atunci cand un pacient este privat de o dependenta care ii accelereaza evolutia in rau a bolii , cum este fumatul.
Psihologul are un rol imperativ in acest context. Acesta trebuie sa inteleaga starea pe care o prezinta bolnavul in momentul cand acesta este in sevraj, sa recunoasca momentele si sa intervina in criza atunci cand este nevoie.
Rețeaua de suport a bolnavului.
Sprijinul reciproc intre membrii familiei sau a altor persoane semnificative , presupune un nivel ridicat al resurselor care pot fi utilizate in situatia de imbolnavire. Ingrijitorii izolati, se vor confrunta cu sarcina imposibila de a se ocupa de toate aspectele ingrijirii, de la cele practice, instrumentale, la cele emotionale, spirituale.
In evaluarea relatiilor familiale, lucratorul social, va facilita dezvoltarea unui suport social adecvat, acesta fiind una dintre cele mai valoroase forme de asistenta in situatia de imbolnavire. El trebuie sa se asigure ca toti membrii sunt implicati, nu doar pentru sprijinul celorlalti ci si pentru ei insusi, pentru sustinerea hotararii de a face fata noilor provocari.
Suportul profesional al pacientului.
Sprijinul acordat prin implicarea activa in informarea si gestionarea resurselor aflate la dispozitie, reprezinta esenta reusitei in cazul ingrijirii bolnavilor de cancer la gură și gât. Este datoria permanenta a asistentilor sociali sa se familiarizeze intai cu toate sursele de suport si sprijin profesional in mediul familial si in al doilea rand, sa angajeze aceste resurse in procesul de interventie.
Psihologii trebuie sa fie precauti sa nu devina prea protectivi fata de bolnav, si poate, in mod inconstient, sa lipseasca familia de aportul profesional ce nu poate fi dat in mod eficient de catre un psiholog. Un exemplu in acest sens, ar fi implicare familiei in discutii spirituale, religioase. Sprijinul spiritual poate contribui mult la capacitatea pacientului si a familiei sale de a face fata situatiei. Totusi psihologul trebuie sa cunoască si sa accepte granitele rolului sau profesional, si sa le asume cand e cazul pentru a indruma pacientul, si familia spre un preot, consilier spiritual, specializat in astfel de preobleme.
Psihologul, de asemenea, poate contribui la sprijinul financiar prin implicarea sa in strangerea de fonduri in comunitatea din care face parte bolnavul sau gasirea unor sponsori. Acesta trebuie sa fie la curent cu toate alocatiile de stat, si asistenta financiara acordata in aceste cazuri, astfel incat sa indrume pacientul si familia spre accesarea acestor resurse.
Psihologul trebuie sa accepte provocarea de a se echipa academic si emotional promovand un sistem suportiv bazat pe empatie, intelegere, compasiune si pricepere. Numai atunci va fi practicantul capabil sa asiste cu succes o persoana bolnava, si pe cei apropiati lui, cand ca inceta sa atinga teluri idealiste, si va incepe sa se axeze pe ceea ce se poate face in practici realiste, pentru a avea succes in sfarsituri reale. (Kubler-Ross,1969).
Bibliografie
1. Agrabrian, M., 2004, Cercetarea calitativă a socialului: design și performare,
Iași, Institutul European
2. Antonio, S., 2006, Tehnici aplicate în asistența socială, Iași, Editura Lumen
3. Băban, A., 1998, Stres și personalitate, Cluj Napoca, Editura Presa
Universitară Clujeană
4. Băban, A., 1997, Psiho-oncologia: abordare biopsihosocială a bolii maligne,
Revista Radioterapie și Oncologie medicală, nr.3-4
5. Băban, A., 1997, Elemente de psiho-oncologie, suport de curs, Universitatea
Babeș-Bolyai, Cluj Napoca
6. Băican, E.,2008, Psihologia sănătății și sănătate publică, suport de curs,
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca
7. Chelsea, S., 2001, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și
calitative, București, Editura Economică
8. David, D., 2006, Psihologie clinică și psihoterapie:fundamente, Iași, Editura
Polirom
9. Faull C., Carter Z., Woff R., 1999, Handbook of palliative care, Blackwell
Science Ltd.
10. Fallon, Marie, O’Neill Bill, 1998, ABC of palliative care, BMJ Publishing Group
11. Holt România, 2002, Ghiduri de bună practică în asistența socială, București,
Editura Lumen
12. Huber, W., 1997, Psihoterapiile, București, Editura Știință și Tehnică
13. Iamandescu, B., 1997, Psihologie medicală, București, Infomedica
14. Iluț, P., 1997, Abordarea calitativă a socio-umanului,Concepte ;i metode, Iași
Editura Polirom
15. Ivey, A., Ivey,M., 2002, Abilitățile consilierului, Editura Universitară Oradea
16. Luban, P., Iamandescu B., 2002, Dimensiunea psihosocială a practicii medicale,
București, Editura Infomedica
17. Lupu, I., Lanc, I., 1999, Dimensiunea psihosocială a practicii medicale,
București, Editura Infomedica
18. Lupu, I., Zanc, I., 1999, Sociologie medicală , Teorie și aplicații, Iași, Editura
Polirom
19. Lupu, I., Zanc, I., Săndulescu, C., 2004, Sociologia sănătății: de la teorie la
practică, Iași, Editura Polirom
20. Mihăilescu, I., 2003, Sociologie generală- concepte fundamentale și studii de caz,
Iași, Editura Polirom
21. Miley Krogsrud K., O’Melia M., DuBois B., 2006, Practica asistenței sociale:
abordarea participativă, Iași, Editura Polirom
22. Moșoiu, D., 2003, Îngrijirea paliativă…dincolo de controlul simptomelor,
Hospice “Casa Speranței” Brașov
23. Opre, A., 2003, Introducere în teoriile personalității, Cluj Napoca ,Editura ASCR
24. Penson Jenny, Fisher, Ronald, 1995, Palliative care for people with cancer,
London, Arnold, Second Edition, Gray Publishing
25. Radu, L., 2005, Asociația română de psihooncologie, Suport psihologic,
București
26. Rădulescu, S.M. ,2002, Sociologia sănătății și a bolii, București, Editura Nemira
27. Rășcanu, R.,1996, Psihologie Medicală și Asistență Socială ,București ,Editura
Societatea Științifică și Tehnică
28. Rotariu, T., Iluț, P., 1997, Ancheta sociologică și sondajul de opinie, Iași,
Editura Polirom
29. Roth-Szamoskozi, M., 2003, Perspective teoretice și practice ale asistenței
sociale, Cluj Napoca, Presa Universitară Clujeană
30. Skolka, E., 2004, Aspecte ale asistenței bolnavului aflat în stadiul terminal.
Posibilități, limite și dileme fundamentale, Cluj Napoca, Editura Casa Cărții de
Știință
31. Tutty, Leslie, M., Rothery Michael A., Grinnell, Richard M., Jr., 2005,
Cercetarea calitativă în asistența socială: faze, etape și sarcini, Iași, Editura
Polirom
32. Vaida, A., 2005, Impactul Psihologic al bolii canceroase și modalități de
abordare psihoterapeutică, Editura Napoca Star
33. Woodruff Roger, 2002, Durerea în cancer, Brașov, Editura Phoenix
Site-uri de internet:
34. http://psychiatry-psychology.ro/file/Psihologie%20Medicala/CURS_1_INTRODUCERE_IN_PSIHOLOGIA_MEDICALA(1).pdf (data accesării: 19 mai 2010)
35. http://www.srccjro.org/activitati.htm (data accesării:21 mai 2010 )
36. http://www.srp.ro/Tabacologie-111.htm (data accesării: 21 mai 2010 )
37. http://www.artamedica.md/articles/22/01.pdf (data accesării 22 mai 2010)
38. http://www.romaniancancerleague.org/revista-sansa/?page_id=7 (data accesării
22 mai 2010)
39. http://www.sanepid.md/down/Ed_pu_san_prev_tabagismuluii.pdf (data accesării
22 mai 2010 )
40. http://www.univermed-cdgm.ro/dwl/teze_doct/2007_med_Dinescu_Stelian.pdf
(data accesării 23 mai 2010)
41. (http://www.medicultau.com/chirurgia-toracica/cancerul-la gură și gât/tratamentul-cbp–tratamentul-chirurgical-al-cbp.php (data accesării 23 mai 2010)
42. http://www.sfatulmedicului.ro/Cancer/cancerul-pulmonar-non-microcelular_5562#Simptome_sugestive (data accesării 25 mai 2010)
ANEXE
Anexa nr.1
Ghid de interviu
Data:
Numele:
Vârsta:
Domiciliul:
Religia:
Etnia:
Starea civilă:
Nivelul educațional:
Diagnostic:
Internat/ă de la data: până la data:
Ocupație:
Genul:
Mediul de rezidență:
De cât timp vă cunoașteți diagnosticul?
Cum ați descoperit că aveți o problemă medicală?
După cât timp ați solicitat ajutor specializat?
Ce ați simțit la aflarea diagnosticului?
Ce schimbări au survenit în momentul în care ați aflat că aveți această boală?
-Povestiți-mi puțin despre aceste schimbări!
6. Ați întâmpinat dificultăți în a comunica familiei diagnosticul?
7. Cum au reacționat aceștia?
8. Cum se raporteaza membrii familiei la dumneavoastră acum că știu diagnosticul?
9. Există o persoană anume din familie sau din grupul de prieteni care s-a implicat mai mult în această perioadă?
– In ce fel?
-Cine?
10. Ce tipuri de suport v-a oferit familia? Detailati?
11. În ceea ce privește frecvența întâlnirilor, cine vă vizitează cel mai des?
12. În ceea ce privește modul de abordare al bolii, prin asigurarea nevoilor psiho- emoționale, care persoană vi le asigură?
– Din partea cui primiți suport emoțional?
13. Cum ați caracteriza relația pe care ați avut-o in trecut cu membrii familiei?
14. Ați comunicat diagnosticul altor persoane cu care relaționați?
15. Cum au reacționat aceștia?
16. V-au sprijinit în vreun fel anume?
-Cum?
17. Ce profesie aveți?
18. Cum considerați că boala vă afectează în desfășurarea profesiei pe care o aveți?
-V-ați gândit să vă schimbați profesia?
19. Care sunt informațiile pe care le aveți referitor la boala dumneavoastră?
20. De la cine ați primit aceste informații?
-Cum v-au ajutat?
21. De când sunteți în spital, care este relația dumneavoastră cu cadrele medicale? Povestiți-mi vă rog!
22. Atunci când aveți nevoie de îngrijiri medicale, vi se răspunde prompt la acestea?
-Cum?Dați un exemplu!
23. În general, când aveți o problemă care este reacția dumneavoastră?
24. Cum vă adaptați la o situație nouă, stresantă?
-Concret, ce faceți?
25. Când vă gândiți la boala dumneavoastră ce simțiți sau ce faceți?
26. Când discutați cu o persoană cu aceeași problemă ca a dumneavoastră, ce simțiți?
27. În general, simțiți nevoia să vorbiți cu un specialist (terapeut, asistent social, psiholog) despre problemele dumneavoastră?
28. Cum vă vedeți dumneavoastră pentru familie?
29. Acceptați de bună voie toate elementele de tratament care vi se prescriu?
30. Considerați că dacă ar exista posibilitatea unei consilieri individuale sau de grup, s-ar rezolva anumite nevoie pe care le resimțiți atunci când sunteți intrenat/ă?
31. În calitate de bolnav internat, ce nevoie considerați că ar putea fi rezolvate, dacă ar exista posibilitatea unei consilieri individuale și de grup?
32. Faptul că puteți discuta cu persoane care au aceeași problemă ca și a dumneavoastră vă ajută într-un fel anume? Cum?
33. Ați luat legatura cu vreo instituție, organizație care e destinată bolnavilor de cancer?
34. Cum vă simțiți în prezent?
35. Cum vă vedeți viitorul, ce anume contează pentru dumneavoastră?
Anexa nr.2
Ghid de observație Ce îmi propun să observ:
cine ne primește
mediul,
poziția, mobilizarea persoanelor bolnave
expresia facială, gesturile, privirea
limbajul folosit, tonalitatea vocii, inflexiuni, volum, momente de tăcere
ce teme sunt evitate în timpul convorbirii
ce anume îi provoacă tristețe, plâns
temele pe care intervievatul este interesat să le discute fără intervenția mea
identificarea stării emoționale (stadiul emoțional după Kubler-Ross)
contextul în care are loc interviul (ce evenimente s-au petrecut)
care este disponibilitatea comunicării, destăinuirii
cine este persoana care asigură îngrijirea bolnavului
conștientizarea/neconștientizarea resurselor din rețeaua scocială
care sunt persoanele semnificative pentru bolnav, dar și cele cu care are o relație tensionată
mecanisme de neutralzare a adevăratelor sentimente de teamă, tristețe profundă, disperare (prin negare, raționalizare, izolare, protecție, etc)
Anexa 3
Anexa nr. 4
SCALA ZUNG
For each item below, please check the column which best describes how often you felt or behaved this way during the past several days.
Top of Form
Anexa 5
Scala de evaluare a anxietății – Hamilton
Numele: _______________________________ Prenumele:___________________________
Data evaluării: _______________________
Data nașterii:__________________________
Profesia: ______________________________ Ocupația:_____________________________
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Interventia Psihosociala Pentru Evitarea Depresiei (ID: 165561)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.