Interpretarea Patrimoniului Cultural din Muzee. Studiu de Caz Muzeul “casa de Targovet Hagi Prodan”

1. Aspecte conceptuale și metodologice privind interpretarea patrimoniului cultural

1.1 Clasificări conceptuale privind patrimonial cultural

1.2 Marketingul muzeal

1.3 Definirea și particularitățile interpretării patrimoniului cultural

1.4 Tehnici de interpretare a patrimoniului cultural din muzee

2. Prezentarea Muzeului “Casa de Târgoveț- Hagi Prodan” Ploiești

2.1 Prezentarea potențialului turistic al muzeulului “Casa de Târgoveț- Hagi Prodan”

2.2 Organigrama muzeului

2.3 Analiza SWOT

2.4 Analiza influenței factorilor de macromediu asupra muzeului

3. Interpretarea patrimoniului cultural din Muzeul “Casa de Târgoveț- Hagi Prodan” Ploiești

3.1 Analiza activității de marketing a muzeului

3.2 Plan de interpretare a patrimoniului cultural din muzeu

4. Concluzii și propuneri

Bibliografie

Cap.1 ASPECTE CONCEPTUALE ȘI METODOLOGICE PRIVIND INTERPRETAREA PATRIMONIULUI CULTURAL

În acest capitol se prezintă necesitatea interpretării patrimoniului cultural deoarece prin înțelegerea acestuia omul este capabil să-l simtă, să-l aprecieze și să-l învețe, iar în aceste condiții individul va fi în măsură să contribuie la conservarea acestuia.

1.1 Clarificari conceptuale privind patrimonial cultural

Teoriile culturale contemporane consideră patrimoniul cultural drept o parte a Patrimoniului, domeniu în care patrimoniul cultural se completează armonios cu patrimoniul natural. Împreună, cele două subdomenii constituie moștenirea pe care fiecare generație o lasă urmașilor. Subdomeniul patrimoniului cultural cuprinde patrimoniul cultural material – cel imobil (monumentele istorice) și cel mobil (mai ales bunurile culturale aflate în muzee și colecții) și patrimoniul cultural imaterial.

Cuvântul « patrimoniu » provine din latinescul patrimonium, care înseamnă “moștenirea paternă”, prin extensie, “bunurile familiei”. Patrimoniul înseamnă deci o moștenire lăsată de generațiile care ne-au precedat, și pe care avem datoria de a-l transmite intact generațiilor viitoare, constituind în același timp patrimoniul de mâine.

Noțiunea de Patrimoniu se referă la totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public; bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală;  bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii .

Patrimoniul include tot ceea ce oamenii doresc să salveze, de la aerul curat până la cultura materială și natură.

Definitia UNESCO a patrimoniului redă limpede acest drept și această datorie pe care o reprezintă patrimoniul: Patrimoniul este moștenirea trecutului de care ne bucurăm astăzi și pe care o vom transmite generațiilor care vor veni.

Patrimoniul, după expresia Ministerului francez al Culturii, dincolo de bogăția sa intrinseacă: “Este un atuu major pentru atractivitatea teritoriilor, pentru echilibrul economic, pentru identitate și coeziune socială”. Conceptul de patrimoniu nu a încetat să se îmbogățească cu noi sensuri și să cuprindă noi domenii.

Încă din 1921, filozoful Henri Bergson a extins noțiunea pentru a cuprinde patrimoniul cultural. Acest concept desemna inițial mai ales patrimoniul material (monumente, situri, opere de arte), iar lista patrimoniului mondial stabilită în 1972 era compusă din câteva sute de situri din întreaga lume. Această concepție a evoluat fundamental în ultimele decenii. I s-a adăugat în 1992 o listă a Memoriei Mondiale, care recensează colecții de documente de interes universal (precum Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, instaurarea sistemului metric etc).

În 1997 UNESCO a definit noțiunea de patrimoniu astfel: „întregul corpus de semne materiale – atât artistice, cât și simbolice –transmise din trecut fiecărei culturi și, prin urmare, întregii umanități. Ca parte constituentă a afirmării și îmbogățirii identităților culturale, precum și ca moștenire ce aparține întregii umanități, patrimoniul cultural conferă fiecărui loc caracteristici specifice și este depozitarul experienței umane” . Din lista capodoperelor de patrimoniu imaterial de pe lista UNESCO se numară, din 2005, tradiția româneasca a Calusului.

Lista patrimoniului mondial este deschisă și se îmbogățește continuu cu noi capodopere care trebuie protejate. Pentru păstrarea a ceea ce am primit de la generațiile trecute și pentru îmbogățirea acestei moșteniri pentru generațiile viitoare, rolul cel mai important îl au în primul rând statele, purtatoare ale ideii nationale și responsabili pentru posteritate.

Ministerul Culturii din România împarte patrimonial cultural astfel:

1) Patrimoniul cultural material:

Patrimoniul cultural imobil: “Constituie cea mai valoroasă componentă a

patrimoniului cultural, atât în ceea ce privește valoarea materială directă, cât și în raport cu posibilitățile de inserție a unor componente extraculturale.”

Trebuie menționat că patrimoniul cultural imobil este o sintagmă care desemnează ceea ce, în termeni generici, poartă numele de monumente istorice și include nu doar monumentele istorice, ci și ansamblurile și siturile istorice.

Patrimoniul cultural mobil- patrimoniul cultural mobil cuprinde doar bunurile

culturale mobile clasate, incluse, după valoarea lor, în două categorii juridice: Fondul patrimoniului cultural național, care cuprinde bunurile culturale de valoare deosebită, și Tezaurul patrimoniului cultural național, care cuprinde bunurile culturale de valoare excepțională.

2) Patrimoniul cultural imaterial totalitatea practicilor, reprezentărilor, expresiilor, cunostințelor, abilităților – împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele si spațiile culturale asociate acestora – pe care comunitățile, grupurile sau, după caz, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural

În România, patrimoniul cultural poate fi mai mult exploatat decât alte tipuri de patrimoniu. Acest tip de patrimoniu este o formă importantă de educație pentru copiii de pretutindeni. Limba națională,rețetele vechi tradiționale, manuscrisele,imaginile surprinse pe stradă în vechime sau în zilele noastre, basmele ,folclorul național și regional,picturile rupestre sau cele naive ,toate sunt capitole importante ale Patrimoniului național și universal.În acest demers nu este vorba doar despre monumente și opere de artă ci este unul antropologic care depășește bunurile materiale sau artefactele și ajunge până la simbolistica profundă pe care o identificăm în tot ceea ne înconjoară în fiecare zi.Patrimoniul este tot ceea ce ne înconjoară și adeseori nu observăm și nu apreciem la adevărata valoare pe motiv că pare o normalitate omniprezentă.

O serie de ramuri ale științelor istorice, precum arheologia, etnografia, istoria artei s.a., s-au născut din nevoia cunoașterii cât mai adânci și pe o arie cât mai întinsă în timp și în spațiu a manifestărilor creației omenești. Relativ de curând a apărut în cadrul acestor științe muzeologia- știința muzeului.

Totodată, din punctul de vedre al turismului, turismul cultural care valorifică Patrimoniul cultural reprezintă o industrie vastă și care crește foarte repede. Organizatia Mondială a Turismului a calculat că în prezent această industrie culturală reprezinta 35-40% din toate ramurile din turism ale lumii și că este preconizată a crește la o rată de 15% pe an

( reprezentând creșterea ratei de 3 ori a turismului general).

1.2 Marketingul muzeal

O parte componentă a marketingului cultural o constituie marketingul muzeal

Conform definitiei date muzeului de Consiliul International al Organizarii Muzeelor (ICOM), care functioneaza pe langa UNESCO, acesta este considerat: o institutie permanenta, create pentru conservarea, cercetarea, punerea in valoare prin diferite mijloace, si mai ales expunerea pentru incantarea, instruirea si educarea publicului, a colectiilor de obiecte de interes artistic, istoric, stiintific si tehnic.

In rezolutiile celei de a XI-A conferinte generale a ICOM-ului din septembrie 1971, avand ca tema “Muzeul in serviciul oamenilor de azi si de maine”, se reia aceeasi definitie intr-o acceptie si mai larga, afirmandu-se ca, în afara de functiile aratate mai sus “muzeul are ca scop transmiterea informatiei sau cunoasterii pentru toti, prin mijloacele de care dispune, mai ales de natura educativa, fiind mai inainte de toate in serviciul umanitatii

Marketingul muzeal reprezinta un domeniu de activitate foarte slab dezvoltat la noi în tara. De altfel, acest tip de activitati si aici se poate generaliza la nivel de marketing cultural, au fost “împrumutate sau copiate” doar în ultimii ani din economiile dezvoltate, datorita constientizarii faptului ca, marketingul are efecte si implicatii benefice si în activitatea social – culturala .

Într-o societate de tranzitie spre economia de piata, asa cum este si societatea româneasca, astfel de preocupari devin o necesitate sau un raspuns imediat la cerintele unei piete aflate într-o continua miscare, diversificare si transformare. Odata cu eliminarea barierelor economiei socialiste, si prestatorii de servicii culturale au început sa realizeze cât de importanta este adaptarea intitutiei de cultura la noile cerinte ale pietei. Aspectele de natura practica ale acestei lucrari, se concretizeaza într-o cercetare de marketing realizata în cadrul muzelului "Casa de Targovet"- Hagi Prodan Ploiesti.( cap 3)

Metoda cantitativa se va efectua folosind ancheta pe baza de sondaj si este importanta atat pentru conducerea muzeului in ceea ce priveste opiniile localnicilor cu privire la amenajarea interioara, amplasarea si oferta de produse autentice si orientale ale muzeului cat si pentru anumite date si evaluari la nivel cultural necesare Consiliului Judetean Prahova. Totodata aceasta cercetare isi propune sa afle ce influenta au expozitille si atelierele de creatie atat in randul copiilor cat si al parintilor, sa afle ce impact are muzeul asupra vizitatorilor cu privire la traditiile si cultura din jurul anului 1785.

1.3 Definirea și particularitățile interpretării patrimoniului cultural

Disciplina de Interpretare a unor valori spirituale se consideră a se fi născut în Statele Unite cu mai mult sau mai puțin de un secol în urmă, interpretarea este o activitate de transfer cultural la fel de veche ca umanitatea,care a fost dezvoltată de-a lungul istoriei în întreaga lume. Odată cu debutul conceptului de Interpretare, acesta a fost asociat cu protecția resuselor naturale și a fost centrat pe protecția parcurilor naturale. Apoi, în perioada anilor 90, conceptul a fost extins spre resursele culturale. Acum termenul este de Interpretarea Valorilor Patrimoniului și a fost asociat atât resurselor naturale cât și celor culturale.

AIP (Asociația Spaniolă pentru Interpretarea valorilor Patrimoniului) consideră că Interpretarea este: Arta de a dezvălui la fața locului sensul patrimoniului natural, cultural și istoric, pentru o audiență,care vizitează un acest loc în timpul lor liber.

Alte definiții ale Interpretării se dezvăluie ca fiind următoarele:

Interpretarea este o activitate educațională care are scopul de a descoperi înțelesuri și relații ,de a forma competențe având ca suport fapte și situații autentice ce presupun experiența directă și o mass-media cât mai relevantă ce face diferența față de simpla comunicare a unor informații obișnuite. (Tilden,1957).

Interpretarea Patrimoniului este o modalitate de a comunica idei și sentimente, care ajută oamenii să înțeleagă mai multe despre ei înșiși și mediul în care trăiesc (Asociația pentru Interpretarea Patrimoniului,Australia).

Interpretarea este un proces de comunicare ce stabilește conexiuni emoționale și intelectuale între interesele publicului larg și resursele culturale și naturale ale unei comunități.(Asociația Națională pentru Interpretare,Consililul de Administrație,2000)

Toate aceste definiții converg către un proces de comunicare ce conectează emoțional și intelectual atât resursele naturale, cât și pe cele culturale și istorice cu interesul marelui public.

Particularitatile interpretarii patrimoniului cultural

Am ales ca și particularități ale interpretării patrimoniului cultural, principiile interpretării formulate de Freeman Tilden în 1957 și obiectivele interpretării

Principii

Interpretările care nu empatizează cu personalitatea sau experiența vizitatorului va fi una sterilă

Informația, ca atare, nu este interpretare. Interpretarea este revelația bazată pe informații. Prin urmare sunt lucruri complet diferite. Singura legătură este că toate interpretările includ și informații

Interpretarea este o artă, care îmbină armonios mai multe arte printr-un sincretism ce este dat de materialele prezentate vizitatorilor și acestea pot fi în același timp științifice, istorice și arhitecturale. Orice artă este într-un anume grad transmisă cu scopul de a fi însușită și perpetuată.

Cel mai important scop al Interpretării nu este instruirea, ci provocarea vizitatorilor

Interpretarea ar trebui să urmărească să prezinte obligatoriu un întreg și nu o parte și de asemenea trebuie să se adreseze întregului auditoriu și nu doar unei părți a lui.

Interpretarea care se adresează copiilor (cu vârste de peste 12 ani) nu ar trebui să fie un rezumat al interpretărilor ce se adresează adulților, ci ar trebui să aibă o abordare fundamental diferită. Pentru un succes sigur interpretările adresate grupelor de copii vor avea un program separat.

Mesajul transmis prin interpretare,poate influența publicul, în principal în ceea ce privește cunoștințele lor, sentimentele acestora sau atitudinea lor viitoare.

Orice strategie interpretativă ar trebui să includă scopuri și obiective. Acestea vor depinde de rezultatul dorit:

Educațional

Petrecerea timpului liber- divertisment

Gestionarea turistică

Dezvoltarea economică a mediului rural

Marketing și promovare-publicitate

Implicarea comunităților locale

Conservarea Patrimoniului- protejarea mediului

Așa cum se poate observa mai sus obiectivele propuse se pot plasa în una dintre aceste categorii; cu toate acestea, în mod normal se prezintă o combinație a tuturor dintre care unul este predominant.

Există,prin urmare,trei obiective specifice:

Obiectivele de învățare-ceea ce doresc vizitatorii tăi să știe

Obiectivele emoționale-ceea ce dorești ca vizitatorii tăi să simtă

Obiectivele comportamentale-ceea ce vrei ca vizitatorii tăi să facă

Obiectivele vor determina eficacitatea interpretării în așa fel încât evaluarea să poată furniza informații în privința modului în care se desfășoară programul de interpretare a Patrimoniului.

1.4 Tehnici de interpretare a patrimoniului cultural din muzee

Există câteva tehnici de interpretare care pot însuma într-un mod eficient principiile subliniate în subcapitolul anterior:

1) Tehnica provocării

Folosind un limbaj adecvat interlocutorilor, prin metoda ascultării active,prin întrebări adresate auditoriului interpretul va introduce idei noi și va alege în acest fel subiectul împreună cu vizitatorii. Interpretul trebuie sa-i provoace la discutie pe interlocutori și să le starneasca interesul

2) Tehnica corespondenței:

Interpretul trebuie să identifice corespondențele cu experiențele anterioare ale vizitatorilor. De asemenea trebuie să folosească analogii și metafore pentru a corela conceptele noi cu ceea ce vizitatorii știu deja și vor putea, în acest mod, să înțeleagă mai bine importanța elementelor de Patrimoniu interpretate.

3) Tehnica dezvaluirii:

Interpretul trebuie să dezvăluie un mesaj memorabil. Care sunt elementele cheie pe care vizitatorii săi trebuie să și le amintească după ce participă la ședința de interpretare coordonată de interpret? Ce orizont nou de înțelegere trebuie să aibă vizitatorii după ce pleacă?

Așadar, se impune abordarea întregii povești a spațiului avut în vedere pentru interpretare și de aceea este necesară o temă unificatoare a tuturor amănuntelor legate de locul țintă. Identificarea temei sprijină consistent sortarea și organizarea informațiilor și ajută de asemenea la identificarea și transmiterea mesajului cheie propus.

O ecuație interpretativă poate fi aplicată în toate activitățile de interpretare a Valorilor Patrimoniului. Prin intermediul acestei metodologii este ușor să se conecteze conceptele de bază care se referă la toate activitățile interpretative. După ce interpretarea a fost realizată rezultatele ecuației trebuie evaluate pentru a afla dacă activitățile interpretative au fost eficiente și dacă au fost create oportunitățile pentru înțelegerea valorilor Patrimoniului și ca urmare o puternică influență asupra vizitatorilor ce vor deveni ei înșiși apărătorii acestor valori.

Tabel 1.1 Ecuația unei Interpretări de success

Sursa: US National Park Service , Programul de Dezvoltare Interpretativă

Cunoașterea Resurselor. Interpretul trebuie să înțeleagă semnificațiile diverselor locuri și sensibilitățile acestora ce vor influența atitudinea vizitatorilor.

Cunoașterea Audienței. Există o multitudine de mijloace de interpretare ce pot fi utilizate. Alegerea potrivită depinde de caracteristicile vizitatorilor. La locul de muncă interpretul trebuie să se asigure că vizitatorii au o experiență pozitivă, satisface cererile acestora și le oferă ceva de valoare de care să își amintească cu plăcere.

Cunoasterea tehnicilor adecvate. Interpreții trebuie să evalueze regulat eficiența tehnicilor utilizate. În situația în care nu își atinge obiectivele interpretul trebuie să aibă flexibilitatea de a-și înlocui și actualiza tehnicile folosite.

Oportunitatea interpretativă. Diversele tehnici utilizate de interpret vor avea diferite efecte asupra vizitatorilor și pot avea efecte pe termen scurt sau lung , așadar nu întotdeauna reacțiile vizitatorilor vor fi imediate.

Concluzii

În concluzie patrimoniul este o valoare transnațională mai ales când este vorba despre Interpretarea lui. Esența culturii omenirii este că valorile ei depășeșsc granițele geografice și devin transnaționale. De exemplu o bună parte din limbile importante ale Europei au origini coumne latine, slave sau germanice și conțin mai multe cuvinte din alte limbi însă au o gramatică asemănătoare. Faptul că procesele culturale din toate statele europene nu au limite conduce la o înțelegere transnațională a Patrimoniului cultural. Pentru a înțelege mai bine conceptul de Patrimoniu este necesară o incursiune în spațiul culturilor din regiunea unde se află țara noastră. În acest mod vom descoperi credința , valorile și modurile în care se exprimă culturile și civilizațiile pornind de la modul în care s-au creat și continuând cu modul în care oamenii au interacționat cu habitatul lor natural. În acest mod se va putea ajunge la concluzia că există un Patrimoniu European comun care dă românilor identitatea noastră de europeni.

2. Prezentarea Muzeului “Casa de Târgoveț- Hagi Prodan” Ploiești

2.1 Prezentarea potențialului turistic al muzeulului “Casa de Târgoveț- Hagi Prodan”

Casa de Targovet din Secolele al XVIII-lea – al XIX-lea – Casa Hagi Prodan –casa, care dateaza din anul 1785 a apartinut negustorului Ivan Hagi Prodan (1775-1849). Contine elemente de arhitectura veche romaneasca. Este considerata casa istorica a Ploiestiului, deoarece la scurt timp dupa primul razboi mondial a gazduit primul muzeu, ‘Muzeul Prahovei’. De-a lungul timpului casa a gazdiut mai multe muzee si expozitii, iar din luna mai a anului 2005 aici s-a redeschis Muzeul ‘Casa de targovet din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea’. Aici este prezentat interiorul unei case de negustor instarit din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea.Urmând moda timpului, structura casei îmbină elemente de arhitectură românească cu elemente orientale.

A funcționat ca secție sub numele de “Muzeul Hagi Prodan” până la 4 martie 1977, când cutremurul a provocat mari stricăciuni clădirii; rezistența casei a fost puternic afectată, zidurile crăpate. Muzeul a fost închis, patrimoniul păstrându-se în depozite, iar în anul 2005 a fos redeschis.

Casa reprezintă unul din tipul vechilor case românești, având 4 odăi de o parte și de alta a unui vestibul care se termină cu sacnasiul, adăugat în 1820. Podoaba casei o reprezintă plafonul sufrageriei din lemn sculptat cu motiv stelat. Decorațiunile stucate abundă în exterior și mai ales în interior, sub forma de cadre la ferestre și uși, iar acoperișul este înalt, larg, șindrilat.

Planul casei, cu sacnasiul de influență balcanică, așezat în capul sălii împarte în două cele patru camere ale parterului. Pe latura sudică este prispa, care adăpostește și scara interioară și care are în mijloc un larg pridvor sau foișor marcat în acoperișul înalt de șindrilă și pe sub care coboară gârliciul în pivniță.

Prispa este împrejmuită de o suită de unsprezece stâlpi eleganți de stejar, rotunjiți având profiluri și tăieturi adâncite și răsucite în forma melcului.

În exterior și în interior, deasupra și în jurul ferestrelor sunt ornamente de stuc în formă de vrej, cu motive florale și zoomorfe, iar deasupra ușilor de la intrare se găsesc doi grifoni tot de stuc, iar alte ornamente se văd și în jurul ușilor din încăperea muzeului.

Podoaba cea mai de seamă și neașteptat de frumoasă a casei este tavanul din sufragerie încheiat în lemn, pe forma pătrată a încăperii, mijlocul lui dobândește, prin tăierea colțurilor, forma unui octogon, ce desăvârșește un soare. Casa este înconjurată de o gradină plina cu verdeață, în cadrul căreia au loc diverse evenimente educaționale și culturale.

Din vestibul se intră în sacnasiul în formă poligonală, locul unde erau primiți musafirii, de jur împrejurul sanasiului se află sofele pe care se găsesc perne înflorate bogat ornamentate, măsuțe intarsiate cu sidef și vase de ars mirodenii, pereții sunt împodobiți cu chilimuri și arme de foc din secolul XVIII-lea. Tot aici se află narghilelele și ciubucele care se aduceau aprinse împreună cu dulcețurile și cafeaua cu caimac, precum și o pereche de iminei care aparținea stăpânului casei.

Sufrageria se impune prin plafonul din lemn sculptat, lucrat cu multă iscusință, aici se află zugrăviți în veșminte de pictori anoinimi Hagi Prodan, soția și nepotul lor, din care reiese condiția lor socială.

Aici se află icoana de mari proporții( 2m), lucrată în ulei pe pânză, datat din 1819. Icoana a fost restaurată și se pare că este una dintre cele mai frumoase icoane de acest fel, aceasta făcea parte din “armele Hagiilor”, adică a obiectelor religioase cu care se întorceau aceștia de la Ierusalim. Tot aici apar: cădelnița de argin și candela ce ardea zi și noapte sub icoana Maicii Domnului. Mătăniile răsar dintr-un sipet vechi aflat pe un dulap de colț al cărui cadru sculptat, bogat traforat cu elemente vegetale, este considerat cea mai veche piesă de mobilier din patrimoniul muzeului. Lăzile de zestre sunt sculptate în stilul brâncovenesc care stau alături de o masă de sufragerie cu scaune în stil florentin; o pendulă mică franțuzească “ Planchon” care vestește că se apropie venirea secolului al XIX-lea.

Dormitorul impresionează prin patul frumos modelat, cu stâlpi sculptați în torsadă, pe care este etalată o cuvertură cu broderii prețioase. Încălzitorul cu cărbuni este așezat pe pat, deasupra patului o galerie din lemn lucrată prin intarsia cu sidef încadrează o icoană pictată pe pânză și o alta lucrată într-o tehnică aparte cu sidef, la fel ca și scaunul din colț. Se găsesc aici o icoană pictată pe lemn, reprezentând sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, o candelă veche din lemn, o lampă cu mâner răsucită, cădelnițe, cartea cu rugăciuni aflată la căpătâiul patului. De tavan este suspendat un corp de iluminat ce rar poate fi vazut prin muzeele românești- este o piesă de factură oriental din alamă bătută, traforată și cizelată.

În bucătăria casei se află sinii din alamă pentru baclavale, vase turcești, ibrice de cafea, căldărușe, tingiri mari, dar și fierul de călcat, râșnița de cafea, piulița și mojarul.

Tot aici sunt etalate vase din argint, talere gravate și datate în 1725,1826,1846. Această mică bucătărie era considerată bucătăria de iarnă, cea de vară ca și camerele pentru robi se aflau în partea de jos a casei, pe întreaga latură de miazăzi a casei este așezat cerdacul, folosit ca dormitor de vară în nopțile călduroase.

Mai trebuie menționat faptul că expoziția permanentă Casa de Târgoveț din secolul al XVIII-lea- XIX-lea a luat, în anul 2006 Premiul I acordat de Comitetul Național Român I.C.O.M pentru cea mai bună expoziție organizată în anul 2005.

Activitatea muzeului

Muzeul organizează anual multiple activități educaționale și culturale pentru elevi, turiști, participanți, studenți, locuitorii ploieșteni. În cadrul muzeului au loc simpozioane, sesiuni, marea majoritate fiind desfășurate de personalul muzeului și de către elevii din liceele și școlile generale din Ploiești.

Calendarul activităților cuprinde

Incursiune în viața târgoveților"-Cu ocazia Zilei mondiale a educatiei, elevii au fost implicati intr-o serie de activitati extracurriculare prin care s-a urmărit atingerea următoarelor obiective: cunoașterea tradițiilor locale și a obiectivelor cultural

prahovene; coeziunea grupului de elevi; educarea elevilor în spiritul respectului pentru cultură și tradiție

Eminescu, poetul românilor- activitate în care elevii de liceu recită poeziile poetului și cântă la chitară.

Tradiția Dragobetelor- în care muzeografii le prezintă elevilor povestea Dragobetelor

Tradiția Mărțișorului- în care elevii participanți se implică în confecționarea unor mărțișoare, după care acestea sunt expuse în cadrul muzeului.

“Ploieștii de ieri, ploieștii de astăzi”- muzeografii povestesc despre originea Ploieștiului, stilul de viață( îmbrăcăminte, preparate) și obiceiurile localnicilor și a oamenilor înstăriți din perioada fanariotă.

Șezători cu specific popular- aceste actvități se desfășoară pe prispa muzeului, iar muzeografii povestesc despre obiceiurile străvechi( torsul, culesul strugurilor) care s-au pierdut în timp.

Atelierul mâinilor dibace- se desfășoară în vacanța de vară, în grădina muzeului, în care se pot înscrie elevii din școlile primare din Ploiești, muzeografii învățându-i pe aceștia să coase, să modeleze și să realizeze din lut anumite obiecte care seamăna cu obiectele expuse în muzeu , să picteze.

Expoziție cu ouă încondeiate- atât elevii din școlile primare cât și din școlile generale participă voluntar la această activitate, constând în pictarea și încondeiarea ouălelor de Paști.

Cusături pe etamină- această activitate îi învață pe elevi să confecționeze semne de carte, picturi pe pietre plate, picturi pe sticlă.

Ziua limbii române( 31 august)- elevii recită poezii, cântece, vin ansambluri populare pentru a dansa dansuri populare românești.

Halloween- se sărbătorește la dorința elevilor și constă în premierea celui mai frumos dovleac sculptat de către aceștia.

“Colinde pe prispa casei lui Hagi Prodan”- Timp de o oră în cea mai veche casă a Ploieștiului vor fi remomorate tradiții și obiceiuri strămoșești prilejuite de sărbătorile de iarnă.

Dumbrava minunată- program de activități care le dezvoltă copiilor o conștiință socială, abilități de a interacționa, cât și o înțelegere a normelor instituționale și comunitare. În această categorie intră activități ca: proiecte educaționale în care sunt implicați copiii și părinții, reprezentanți ai comunității locale, specialiști din diverse domenii, parteneriate cu alte școli de stat sau cu ONG-uri, grădinițe și alte instituții etc.

În aceste activități se impune și se respectă un anumit protocol, organizarea acestora necesitând diverși sponsori, care se implică în acordarea unor premii pentru elevii voluntary constând în dulciuri, excursii, intrări gratuite la diverse muzee din județul Prahova.

Muzeul este vizitat anual de aproximativ 4000 de vizitatori din care

2000 de vizitatori plătesc intrarea la muzeu

2000 de vizitatori nu plătesc intrarea la muzeu , aceștia sunt vizitatori care vin de Noaptea muzeelor, Ziua Culturii Naționale, 24 ianuarie, ziua patrimoniului unde biletul de intrare este gratuit.

2.2 Organigrama muzeului

Muzeul are 5 angajați: muzeograf, conservator, gestionar custode și un paznic.

Casa de târgoveț” se află sub tutela Muzeului Județean de Istorie și Arheologie din Prahova.

Organigrama muzeului este următoarea

2.3 Analiza SWOT