Internetul Si Libertatea de Expresie
CAPITOLUL I. INTERNETUL
I.1 APARIȚIA INTERNETULUI ȘI UTILIZAREA ACESTUIA
Termenul internet provine din împreunarea parțială și artificială a două cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea. Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context: substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună „ TCP/IP”. În anul 1965 Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare – a Ministerului Apărării din SUA (Defence Advanced Research Projects Agency) a realizat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPANET. Internet-ul din ziua de azi, a împânzit întreg globul pământesc și asta de demult, a rezultat din extinderea continuă a acestei rețele inițiale. În zilele noastre, Internetul este unic. El oferă tuturor utilizatorilor o gamă variată de lamuriri și functii precum e-mail, www, găzduire web, FTP și multe altele, unele dintre acestea fiind exclusiv cu plată. Unul dintre serviciile oferite de internet este serviciul internetic World Wide Web, www., care nu trebuie confundat cu termenul internet. Două rețele speciale, ce interconectează două sau mai multe rețele autonome aflate la o depărtare considerabilă unele față de celelalte, desemneză internetul, scris cu minusculă. Apariția și dezvoltarea Internetului a coincis cu rivalitatea dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică, cele două mari puteri ale secolului al XX-lea. În 1957, este lansat primul satelit artificial al Pământului, denumit Sputnik. Țara care a lansat primul satelit este URSS (Uniunea Republicii Sovietice Socialiste). Lansarea acestui satelit declanșează o tensiune uriașă în SUA, ducând la înființarea unei agenții subordonate Pentagonului, Advanced Research Projects Agency, decizia fiind a preșendintelui Eisenhower. Agenția mai sus menționată, era condusă de oameni de știință, având o birocrație redusă, și având ca misiune: „Menținerea superiorității tehnologice a armatei Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securității naționale prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri științifice și prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea științifică și implementarea tehnologică militară a acesteia.” John McCarthz, profesor la Universitatea Stanford găsește în anul 1959 soluția de a pune în legătură mai multe stații de lucru la o singură mașină de calcul centrală: time-sharing(partajarea timpului). Acesta susține că există o posibilitate de lucru în care mai multe programe de calculator solicită acces concurențial la o resursă prin care fiecărui program i se alocă un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate. Este momentul în care în marile centre universitare se pune problema interconectării acestor calculatoare. Lawrence Roberts, cercetător, încurajează o soluție de interconectare prin comutarea de pachete (pachet switching), în modelul numit client-server. Folosind această tehnologie, informația era transmisă în fracții mici, numite pachete. Tehnologia presupunea folosirea metodei întalnite în poșta clasică și anume, fiecare pachet să conțină informații referitoare la destinatar. În acest fel, acesta putea fi dirijat corect pe rețea, informația fiind reasamblată în momentul în care ajungea la destinație. În 1969, începe să funcționeze rețeaua ARPANET, între 4 noduri: Universitatea California din Los Angeles (UCLA), Universitatea California din Santa Ana, Universitatea Utah și Institutul de Cercetari Stanford (SRI). Toate acestea au fost codate într-o convenție care reglementa transmisia de date. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint Cerf și Robert Kahn în 1970 și care este și acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile cu IBM sau și Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. Prima conexiune ARPANET a fost realizată în 29 octombrie 1969, ora 22:30 între Universitatea California din Los Angeles și Institutul de Cercetare Stanford și a decurs astfel: cei de la un capat al rețelei au tastat un “L” și apoi, prin telefon, au cerut confirmarea transferului de date de la cei de la celălalt capăt al conexiunii. Dialogul a fost următorul:
„ –Vedeti2L-ul?
-Da, 2vedem2 L-ul!
Apoi2audtastatauna O și4au4întrebat din nou:
-Vedeți O-ul?
-Da, vedem O-ul, a venit raspunsul.
Apoi au tastat un G și conexiunea a picat. Totuși începuse o nouă revoluție în domeniul comunicațiilor.”
Anul 1979 coincide cu decizia ARPA de a separa rețeaua în două, una având rolul de a deservi lumea comercială și universitară, și cealaltă partea militară, astfel aceste două rețele comunicau în continuare apărând practic o inter-retea (internet), denumită inițial DARPA Internet, ulterior luând denumirea Internet. O serie de programe de comunicare bazate pe regulamente bine definite care sunt utilizate și în prezent, erau deja finalizate în anul 1980, rezultatul fiind munca a numeroși cercetători din domeniul academic și militar. La ARPANET încep să se conecteze tot mai multe calculatoare astfel că creșterea numărului de calculatoare conectate la Internet a devenit exponențială, unicul protocol folosit fiind TCP/IP. Marea schimbare a pornit în anul 1989, când Tim Berners Lee de la Centrul European pentru Fizică Nucleară din Geneva (CERN) a pus bazele creșterii primului prototip al World Wide Web (WWW sau web). În 1990, Internetul s-a extins atât de mult încât cuprindea 3000 de rețele și peste 300.000 de calculatoare. Următorii doi ani au înregistrat o creștere considerabilă astfel că în 1992 era conectat calculatorul cu numărul 1.000.000, mărimea internetului dublându-se la fiecare an. Faptul că accesul la documentația protocoalelor obligatorii a fost liber și gratuit a dus la dezvoltarea rapidă a internetului.
I.2 EVOLUȚIA ȘI DEZVOLTAREA INTERNETULUI
Am dat câteva detalii despre modul de funcționare a internetului. Nu insistăm pe acest subiect deoarece limbajul este tehnic și greoi. Evoluția calculatoarelor a fost semnificativă în anii 1960-1970. Dacă în anii ’50 calculatoarele lucrau cu o viteză 10.000 de operații/secundă, în anii ’70 viteza era de 5.000.000 de operații/secundă iar dimensiunile acestora erau mult reduse decât în anii anteriori. Din dorința de a învăța sau de a folosi calculatorul la lucruri utile, a făcut ca piața computerelor să explodeze. Datorită creșterii cererii de calculatoare, au apărut și primele rețele comerciale precum TELENET-ul. Se poate spune că odată cu trecerea în secolul XXI internetul a trecut și el într-o nouă perioadă a existenței sale. Evoluția viitoare a internetului era pusă sub semnul întrebării, făcând referire la evoluția și impactul pe care internetul îl va avea asupra omenirii. Volumul și viteza de transmitere a datelor au avut o creștere substanțială, principalii concurenți fiind cablul coaxial și DSL, alături de tehnologia optică, fibre optice și laser. În momentul de față fibra optică are un avantaj față de cablu, avantaj conferit de ușurința cu care poate fi folosită și calitatea superioară a vitezei de primire a informației. Odată cu trecerea perioadei de dispute pentru impunerea unui standard propriu, dar și pentru acapararea unui segment cât mai mare din piață, am fost martori la schimbarea aspectelor site-urilor web. Acestea au pus accentul din ce în ce mai mult pe realizarea unui câmp virtual incitant, complex și fascinant totodată. Introducerea graficii 3D, clipuri audio-video, animații avansate și a sunetului stereo surround au accentuat senzația de imersiune într-un spațiu virtual. Cu apariția 7D-ului s-au folosit toate simțurile omului pentru crearea unei atmosfere speciale în care interacțiunea va implica nu numai simțul văzului sau al auzului ci și simțul tactil și al mirosului. Internetul a ajuns la un nivel în care avem posibilitatea de a da comenzi vocale și de a interacționa cu alte persoane la fel de ușor ca și cum te-ai plimba pe stradă. Internetul, a ajuns la o asemenea maturitate tehnologică încât reusește să preia și să potrivească caracteristicile celor mai avansate programe create pentru calculator. S-a dorit ca rezultatul final să fie transmis ca o experiență existențială, virtuală, care să rivalizeze cu lumea reală și în același timp să o și întregească. Acesta a fost și scopul urmărit de toți cei implicați în dezvoltarea internetului. Dacă în 2002 se înregistrau 569 de milioane de utilizatori, ceea ce însemna la acel moment 9,1% din populația lumii, în 2014 numărul persoanelor conectate la internet a depășit valoarea de 3 miliarde de utilizatori, adică aproximativ 40% din populația lumii. Specialiștii susțin că peste câțiva ani, numărul va ajunge la 7 miliarde. De asemenea, în 2002 existau doar 3 milioane de site-uri web, în comparație cu 1 miliard de website-uri în prezent. Pe an se adaugă aproximativ 58 de milioane de website-uri. Media timpului petrecut online de o persoana este, în 2014, de 4 ore pe zi, față de doar 46 de minute în 2002. Acum 10 ani de zile 95% din utilizatori foloseau Internet Explorer, însă în 2014 procentul a scăzut la 35%. 32% dintre cei conectați la internet folosesc acum Chrome, 25% Mozilla Firefox, 6% Opera și 2% alte browsere. Iar dacă în 2002 un utilizator aștepta, în medie, 16 secunde pentru încărcarea unei pagini web, în 2014 acest lucru durează aproximativ 3 secunde, in functie de calitate serviciului. Internetul este probabil una din cele mai mari invenții ale omului în secolul XX. 1992 este anul în care internetul și-a făcut apariția și în țara noastră, pe arii restrânse, deoarece erau foarte puțini cei ce știau să îl utilizeze, dar și mai important foarte puțini dintre noi auziseră de acest termen. Lucrurile au evoluat încet, dar sigur, deoarece începând cu anul 1996 internetul era mult mai familiar românilor. Acest aspect este demonstrat de un studiu realizat în anul 2000 care a avut ca scop populația deținătoare de calculator. În urma studiului s-a demonstrat că la nivel național doar un procent de 3,6% din populație deținea un calculator. Același studiu a fost realizat și trei ani mai târziu, unde s-a constatat un trend ascendent în ceea ce privește interesul românilor față de internet și calculator. Calculatorul a incetat a mai fi un lux in ultimii ani, lucru demonstrat și de cercetările făcute de către specialiști care arată faptul că aproximativ jumătate dintre cetățenii români au calculator personal. De-a lungul anilor internetul s-a transfomat într-un loc de socializare la scară globală și a devenit principala sursă de informare, prețul abonamentelor la internet fiind unele foarte accesibile. Din totalul populației româniei, numărul celor care utilizează internetul a ajuns la 7 milioane de utilizatori, ceea ce reprezintă aproximativ 40%. Diferența este considerabilă având în vedere faptul că în anul 2000 erau sub un milion de utilizatori. Analizând în acest moment istoria de 46 de ani a internetului, se poate afirma faptul că acesta a cunoscut o ascensiune puternică, tinând cont de numărul utilizatorilor în întreaga lume, cifra care depășește 3 miliarde de oameni. Prognozele arată că în anul 2016 numărul va crește cu 500.000.000 de utilizatori. Continentul care se află pe primul loc ca număr de utilizatori este Asia cu 416,3 milioane de utilizatori, locul doi ocupat de Europa cu 282,7 milioane, iar Americii de Nord îi revine un loc trei cu 185,1 milioane. Printre ultimele locuri se află America Latină cu 74,9 milioane utilizatori, iar Africa cu doar 48 milioane utilizatori. Statisticile realizate la nivelul Uniunii Europene, privind dotarea cu calculatoare a firmelor situează România la nivelul mediu al țărilor din Uniunea Europeană, România nefăcând parte din țările fruntașe, dar nici dintre țările cu o dotare mediocră. Aceasta este una dintre concluziile studiului realizat de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) în lunile aprilie-mai 2013 pe un eșantion de 1.399 de IMM-uri (micro, mici si mijlocii) ce activează în întreaga economie, din toate cele opt regiuni de dezvoltare ale țării. Studiul dat publicității arată că 81,90% dintre firmele autohtone au în dotare computere, 64,16% accesează internetul iar 56,51% utilizează e-mail-ul. Circa 27,97% dintre IMM-uri dețin site-uri proprii și 7,51% din întreprinderi recurg la vânzarile/cumpărăturile on-line. Totuși, un procent destul de ridicat de IMM-uri (15,52%) nu dețin computere/site propriu și nu utilizează internetul, e-mail-ul și vânzările/cumpărăturile on-line, în vreme ce 0,79% dintre firme folosesc alte componente IT, cum ar fi telefonia IP, programe de proiectare asistată sau intranetul. Un sondaj asemănător, realizat la nivel european pe 7.662 de IMM-uri, a evidențiat că 85,3% dintre microfirme, 91% din firmele mici și 95% dintre firmele mijlocii au în dotare computere. De asemenea, 73% dintre microîntreprinderile investigate au conexiune la internet, comparativ cu numai 54,59% dintre microfirmele românești. E-mail-ul este folosit de aproximativ 68% dintre microfirmele europene și de 53,11% din cele românești. Numărul de utilizatori ai Internetului se menține constant în țările dezvoltate și crește într-un ritm puternic în țările în curs de dezvoltare. În țările dezvoltate ale lumii orice persoană educată folosește în mod curent rețeaua Internet pentru a obține informații, în legatură cu cele mai diverse domenii.
I.3 IMPACTUL INTERNETULUI ASUPRA OMULUI
Recordul la nivel mondial în ceea ce privește numărul de site-uri, a fost atins în anul 2014, fiind depășită cifra de un miliard de site-uri la nivel mondial, record care va fi bătut cu siguranță în anul 2015. În prezent sunt peste 100 de miliarde de email-uri trimise, peste 1 miliard și jumătate de căutări în Google, peste 50 de mii de poze urcate pe Instagram, peste 1,3 miliarde de utilizatori activi pe Facebook, aproape 300 de mii de useri activi pe Twitter și aproape 900 de milioane de Gb trafic.. Electricitatea consumată pentru a face acest domeniu să funcționeze, fiind și marele dezavantaj, produce aproximativ 2 milioane de tone pe zi de dioxid de carbon. Așadar, mediul online este în continuă dezvoltate, creștere și îmbunătătire. Mediul on-line a produs schimbări radicale și în viața noastră deoarece ajungem să comunicăm cu persoane aflate la mare depărtare, reușim să găsim un cumul de informații în doar căteva minute, în funcție de preferințele fiecărui utilizator (un program cinematografic, job-uri, destinații de vacanță sau restaurante). Serverele de căutare ne dau într-un timp foarte scurt, pagini întregi cu adrese referitoare la informațiile pe care le căutam, nu le căutam sau din contră, nici nu știam că există. Cum orice lucru pozitiv, are și o parte mai puțin placută, aceleași caracteristici le are și internetul. Persoanele cele mai afectate de monopolul internetului sunt adolescenții și tinerii. Aceștia ajung să se izoleze complet și să trăiască, din păcate, numai în această lume virtuală. Este tentația de a avea orice identitate, de a fi cine ai vrea în loc de cine ești. De cele mai multe ori, persoanele în cauză pretind a fi altcineva, își dau o altă înfățisare, alte ocupații și alte caracteristici specifice omului. Pentru orice om care are o lipsă de încredere, o timiditate, o frică este mult mai ușor a se pretinde opusul la ceea ce este de fapt. Din păcate, aceste tipologii de persoane ajung să fie victimele dependenței de viața virtuală. Sunt cunoscute multe cazuri în care, copii sau adolescenții ratează momente importante din viață din cauza lumii virtuale. Unele din cele mai cunoscute consecințe ale utilizării permanente ale internetului sunt: deficit comportamental, înrăutățirea stării de sănătate, rezultate profesionale sau la școală scăzute și înstrăinarea de familie. Cu toate că mediul on-line oferă în mare parte interactivitatea vieții sociale, reale prin camerele de chat, acestui mediu îi lipseste contactul personal care de astfel, este și cel mai important pentru dezvoltarea aptitudinilor de comunicare și comportament. Persoanele care sunt dependente ajung să intre în contact cu plăsmuiri ale imaginației altor internauți care își ascund adevărata față în spatele unor ID-uri. Din păcate, în aceste condiții, minciuna poate fi motivul principal al traiului lor zilnic. Mediul on-line se poate transforma într-un lucru pozitiv în momentul în care știi și vrei să îl folosesti corect, în scopuri nobile, oferind informații utile societății, oferind valori și principii, programe educaționale, acestea aducând un plus educației noastre. Persoanele care sunt direct influențate de lumea virtuală au un risc ridicat de a ajunge și dependente de ea. Cum am menționat anterior, tinerii având deschidere la tot ce este nou și modern, internetul reprezintă pentru ei o sursă de satisfacție. Astfel prin internet au acces la lumea virtuală și la multe aspecte periculoase care duc la influențarea negativă a personalității. În urma unui studiu realizat de către psihologi s-au constatat caracteristici comune în cazul persoanelor care suferă de dependența online:
evită evenimente importante, deoarece își doresc sa stea mai mult timp pe internet;
ajung să nu se mai odihnească îndeajuns deoarece nu se mai pot desprinde de calculator;
ajung să nu mai interacțione cu familia și cei din jurul lor, ;
nu mai doresc sa își petreacă timpul altfel decât online;
au probleme comportamentale;
ajung să neglizeze școala și responsabilitățile.
Persoanele care au ca domeniu de activitate lucrul cu mintea omului susțin că atunci când singurătatea și sentimentele neplăcute pun stăpânire pe gândurile omului, cei mai mulți, apelează la mediul online pentru o consolare sau pentru a uita. Totuși, internetul, nu creează dependență pentru toți utilizatorii. Există o serie de diferențe între cei care utilizează Internetul într-un mod sănătos și cei care nu fac asta. Diferența dintre dependență și non-dependență o face timpul petrecut în fața calculatorului. Persoanele care folosesc internetul exclusiv pentru trimiterea de e-mailuri sau căutarea de informații nu par a fi atrase de aplicații interactive, cum este cazul dependenților. Persoanele avizate susțin că cei mai expuși la riscul de dependență sunt tinerii și în mod special băieții și cei cu anumite vulnerabilități precum timiditatea, stima de sine scăzută, competențe slabe de gestionare a timpului sau cei care pot avea vicii. Adolescenții dependenți de mediul online sunt mai introvertiți și mai timizi în interacțiuni sociale față-în-față și preferă singurătatea și activitățile solitare. S-a demonstrat că persoanele tinere sunt mai ușor de influențat deoarece nu au încă educația bine formata și sunt ușor de influențat. Conform aceluiași studiu prezentat mai sus, există, prin urmare, anumiți factori de risc dovediți pentru dependența de Internet și dependența de calculator:
• Anxietatea – persoanele cu tulburări de anxietate pot utiliza Internetul pentru a-și distrage atenția de la fricile, îngrijorările care le neliniștesc;
• Depresia – datorită faptului că poate să distragă atenția, Internetul poate fi un mijloc de evadare din starea de angoasă, înșă specialiștii avertizează că Internetul poate face rău deoarece duce la izolare;
• Alte dependențe – o parte din persoanele care suferă de dependența de Internet, suferă și de alte dependențe precum dependența de droguri, jocuri de noroc, alcool;
• Lipsa suportului social – prin rețelele de socializare si jocuri online, persoanele dependente încearcă să stabilească noi relații.
În momentul actual, internetul ne oferă beneficii deoarece este un instrument indispensabil pentru muncă, comunicare și educație. Nevoia acerbă de a avea acces la informații și de a comunica eficient și rapid au dus la utilizarea atât de frecventă a internetului. Din păcate, multe din aspectele vieții de zi cu zi au ajuns să fie înlocuite de spațiul virtual deoarece mulți dintre cei care îl folosesc îl consideră confortabil. Un studiu realizat în 2008 de "Semel Institute for Neuroscience and Human Behavior" la UCLA a demonstrat, pornind de la ideea "neuroplasticității", că la persoanele de vârstă medie și înaintată care petrec timp navigând pe Internet, apariția declinului cognitiv caracteristic bolii Alzheimer sau demenței, a fost prevenită sau chiar împiedicată. Așadar, acesta este un alt avantaj al internetului, deoarece ne ajută să ne menținem creierul activ, continuând să fim într-o permanență învățare.
I.4 MARKETING ȘI AFACERI PRIN INTERNET
Investitorii, oameni care activează în domeniul economic, au văzut în internet, o metodă excelentă de a face bani, acesta oferind acces rapid la informații din domenii cât mai variate, internetul având rolul de scurta timpul destinat tranzacțiilor față în față. Bazele sistemului economic mondial se concentrează asupra întreprinderilor clasice, net-economia concentrându-se asupra unei categorii diferite. Este necesar, să privim lucrurile într-o așa manieră încât să înțelegem corect conceptul de net-economie, aceasta nu se reduce doar la schimburile comerciale online. Structura tentaculară a net-economiei, traversează mai multe câmpuri, realizând o structură pe care se pot construi tranzacții cu final palpabil, adică bani care în cele din urmă nu sunt prezenți doar virtual ci și în conturile întreprinzătorilor. Rețeaua își extinde ramurile și importanța chiar și în acele sectoare de activitate care nu au nimic de a face cu tehnologia. Net-economia a reușit să pătrundă cu ușurință în domenii precum agricultura sau chiar administrațiile publice, iar cei care sunt reticienți în această parte, sunt cei care ajung să fie înlocuiți cu cei noi a căror lipsă de experiență se compensează cu bagajul de cunostințe, dar și de deschiderea spre nou. Net-economia nu este doar o dorință a întreprinderilor de a ieși din tipare, ci este o necesitate. Net-ecomonia a ajuns să fie o necesitate care limitează și bunul mers al întreprinderii reale. Observăm că în zilele de astăzi majoritatea tranzacțiilor se fac prin intermediul internetului. Plecând de la un exemplu simplu al cumpărătorului ce își alege un anume fel de pantof dintr-un catalog online, unde poate accesa noutățile scoase pe piața de firmă producatoare, și până la firmele distribuitoare de electrice, care își fac comenzile către țările producătoare din Japonia, observăm că procesele de bază ale economiei actuale nu mai sunt cele antice, ci procesele updatate la noua societate și evoluția ei. Subliniem că aceste statistici nu țin cont de cifrele de afaceri ci de utilizările directe legate de folosirea internetului. Dacă am discutat despre net-economie, existența, evoluția și felul în care aceasta funcționează, evident este și faptul că e absolut normal să deschidem discuția și despre net-întreprinderi. Nu riscăm să inventăm cuvinte noi sau să dăm naștere la confuzii, lucru pentru care vom menționa faptul că termenul de net-întreprinderi a luat naștere, inevitabil, odată cu apariția net-economiei, în 1995, după declarațiile presei de specialitate. Piața online este în creștere permanentă și sigură. Fie că este vorba de cumpărături, plăți sau publicitate online, piața are o valoare de sute de milioane de euro. Pe internet sunt sute de mii de magazine. Cele care comercializează cărți, flori și cadouri au o creștere de 64%, cele de jucării 56%, iar cele de haine 24%. Creșterea magazinelor ce au ca profil cadourile s-a mărit deoarece timpul nu mai este la fel de prietenos, astfel printr-un simplu click, am dat comandă și se livrează la adresa cerută. La 9 august 1995, societatea Netscape Communications, pornită dimineața de la zero, valora la căderea nopții 2 miliarde $. Evoluția cea mai impresionantă din istoria economică de până atunci se produsese, și se produsese pe Internet. Societatea Netscape are Internetul pe post de capital comercial. Ea vindea browserul Navigator, un soft de navigare pe Net care permite o reperare ușoară pe Net prin simplul click al mouse-ului în dreptul hipertextului etichetă. Cu Netscape apar așadar premisele tehnologice ale unei economii de rețea, dar și bazele sale comerciale, deoarece firma a adoptat instinctiv unele metode care se vor impune în întreprinderi. După aceea câștigurile erau certitudini, fiind și din ce în ce mai mari și mai spectaculoase. Se remarcă apariția tuturor „ingredientelor” net-economiei: reclamă online foarte puternică, dezvoltare, intrări de capital, noi modele economice. Rețeaua tehnologică nu mai era exclusiv o comunitate științifică; se făcea transferul de tehnologie spre sectorul comercial. Se ajunsese la separarea celor care vedeau rețeaua ca pe un profit, de cei care nu credeau și erau reticienți. Datorită originilor sale universitare și a arhitecturii descentralizate Internetul inducea comportamente specifice: spirit de lucru în echipă, desprinderi, dezvoltare continuă și o mutare a puterii către zonele de utilizatori care își stabilesc propriile reguli. Web-ul era rodul colaborării dintre utopia savantă și puterea publică, dintre un inventator și un strateg. Internetul încă reprezintă un pericol mare pentru companiile care doresc să funcționeze în continuare pe un drum deja depășit, adică cel al marketingului tradițional. Jupiter Communications, susține conform unui studiu că, numai 6,5% din volumul comerțului electronic va fi corespunzător valorii create de noile piețe. Aceasta înseamnă că cea mai mare parte a tranzacțiilor efectuate pe Internet – restul de 93,5% – va fi sustrasă din vânzările magazinelor reale. Comerțul electronic este cea mai importantă activitate economică desfășurată pe Internet. Cele mai importante componente ale comerțului electronic sunt B2C (business to customer) și B2B (business to business). Prin B2B, comerțul online a permis integrarea proceselor interne și externe ale organizației, reducerea cheltuielilor, mărirea canalelor de distribuție și îmbunătățirea calitătii serviciilor oferite publicului. Cu ajutorul internetului orice posibil client are posibilitatea de a găsi un număr destul de mare de oferte pentru orice tip de produs sau serviciu sau din contra, poate publica o cerere de ofertă, poate comanda online, poate negocia prețuri sau contracte de achiziție. Plusurile sunt evidente din mai multe puncte de vedere: atât a consumatorului, al producătorului, cât și din punctul de vedere al furnizorului. Statistic vorbind, cifrele dezvoltării site-urilor adresate B2B sunt impresionante, numărul lor crește cu 99% în fiecare an. Avantajul B2B este acela că firma din spatele site-ului are o analiză de marketing bine elaborată pe care o adaptează activităților online. Firma își cunoaște partenerii din avalul și amontele lanțului de producție, ca și concurenții. Rețeaua îi facilitează alegerea acestora, trierea automată a ofertelor, iar diferitele conexiuni securizate permit negocieri online, realizate prin intermediul internetului cu firme din orice colț ale lumii. Tendința generală este că activitatea înteprinderilor să fie transferată pe internet. Rezultatul va fi modificarea structurii companiilor care va deveni un nod în rețea. Sistemul B2B s-a implementat în trei domenii: achiziții, producție și vânzări. Există astăzi foarte multe întreprinderi care nu se bazează pe comerțul online, dar acest lucru nu le-a împiedicat să înregistreze profit din ce în ce mai mare. În cazul acestor companii, dacă s-ar realiza trecerea de la offline la online este nevoie ca inginerii care se ocupă de aceste modificari, să aibă foarte mare atenție pentru ca tehnica nou implementatată să nu destrame eforturile depuse de-a lungul timpului offline. Reglementările online trebuie să mențină aceleași standarde și aceleași calități ca și procedurile offline, pentru a nu ajunge la o diferența între cele două proceduri și la un adevarat eșec, adică, scăderea vânzărilor și bineînțeles urmat de scăderea capitalului. Un alt beneficiu al implementării procedurii online în ceea ce privește achizițiile, ar fi scăderea costurilor. Un exemplu bun în acesta direcție este General Electric, care continuă încă să determine scăderea prețurilor și costurilor de achiziție prin organizarea de licitații online în cadrul cărora furnizorii selectați și înscriși în prealabil concurează prin preț pentru a obține un contract de colaborare cu uriașul din industria automobilelor. Apariția piețelor business to business în sfera canalului de marketing a facilitat apariția unor noi oportunități de afaceri prin reducerea costurilor în acest domeniu prin patru avantaje distincte: mărimea piețelor, creșterea accesibilității pentru clienți, dezagregarea produselor și a serviciilor și scăderea rolului intermediarilor
CAPITOLUL II. LIBERTATEA DE EXPRESIE
II.1 DISPOZIȚII LEGALE REFERITOARE LA LIBERTATEA DE EXPRESIE
Unul din lucrurile cele mai importante pe care România a reușit să îl obțină după revoluția din decembrie 1989 a fost libertatea de expresie. Articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede : „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.” Articolul 30 din Constituția României prevede : „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.” „Cenzura de orice fel este interzisă.” Un principiu de drept spune că dreptul unei persoane se termină acolo unde începe dreptul altei persoane. Într-o altă expunere, putem afirma că libertatea cuiva de expresie ar trebui să se termine acolo unde începe o altă libertate, a altei persoane. Nu este interzis prin Constituție să îți expui ideile sau opiniile, atâta timp cât nu prejudiciezi anumite valori: „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.” Articolul 57 plusează și mai mult: „Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună- credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.” Codul Penal român și Codul Civil român instituie unele pedepse, fie de natură penală, fie de natură civilă, pentru acele persoane care își folosesc în mod voit libertatea de expresie, în scopuri rău intenționate prin care îi pot afecta sau prejudicia pe cei din jur. Cu ceva timp în urmă, libertatea de expresie se răspândea prin metode tradiționale de comunicare precum ziare, radio, televiziune. Unul din principiile care a avut o susținere majoră în statele democratice, inclusiv România, a fost libertatea de expresie. Instituțiile statului au reglementat progresiv standarde ridicate pentru protejarea acestei libertăti majore indiferent de perioadă. O serie de controverse au apărut odată cu dreptul cetățenilor de a-și manifesta, în mediul online, părerile, gândurile, în absența oricăror constrângeri. Controversele sunt de ordin juridic și duc la o reorganizare de fond în ceea ce privește libertatea de expresie.
II.2 LIBERTATEA DE EXPRESIE ÎN INTERNET
Problemele juridice a conținuturilor periculoase găsite pe internet nu sunt deloc noi(pornografia infantilă și pornografia adultă). În acest context, progresul tehnologiilor informației, a determinat abordări radicale, care să poată genera controlul și cenzura chiar daca este vorba de mediul offline. Odată cu evoluția tehnologiei au apărut și rețelele de socializare, forumurile de discuții, fiind din ce în ce mai dificil controlul și reglementarea acestei piețe. Un control care ar putea fi implementat în acest domeniu, ar fi oarecum imposibil, deoarece ar putea fi un control al libertății de expresie, lucru ce nu este permis într-un stat democratic. Ușurința cu care internetul poate fi folosit, a dus la răspândirea rapidă a acestuia, deoarece nu ai nevoie de nici un fel de document în baza căruia poți funcționa pe internet. Libertatea de expresie de care poate beneficia fiecare persoană în viața reală se extinde și în mediul virtual. Felul în care informația se răspândește în mediul online, îi oferă acesteia caracteristici deosebite, astfel că în unele circumstanțe duc la interpretarea greșită a legislației. Una din caracteristicile deosebite pe care internetul le-a dobândit încă de la inceput este că informațiile pot fi răspândite rapid oriunde în lume și pot fi vizualizate la fel de ușor. O a doua caracteristică la fel de importantă ar fi caracteristica perpetuării și anume odată scrisă (informația) rămâne permanent accesibilă publicului larg (sau cel putin până când cel ce a scris-o dorește să o șteargă). Datorită expunerii și a modului în care se răspândește (informația) o încălcare a drepturilor omului realizată prin intermediul mediului virtual poate avea repercusiuni mult mai grave. În această privință este ilustrativă decizia pronunțată de Curtea Supremă a S.U.A. în speța Reno v. American Civil Liberties Union, pe marginea examinării constituționalității Legii privind decența în comunicații din 1997. Soluția instanței americane este importantă, întrucât se raportează, în mod expres, la caracteristicile Internetului, confruntându-le cu paradigma constituțională a libertății de expresie din mediul offline. Majoritatea judecătorilor au afirmat răspicat faptul că mare parte din cuprinsul postat online este la fel de diversificat ca și opiniile populației. Internet-ul este văzut ca forma cea mai elaborată de comunicare la scară largă și din acest motiv este nevoie de o protecție eficientă. Curtea Supremă nu a acuzat motivele reglementării legale, stabilind că este eficientă intenția Congresului S.U.A. de a proteja minorii in fața cuprinsului indecent postat pe internet. Nu mai puțin adevărat este însă faptul că, instanța a considerat că legiuitorul nu trebuie să își îndrepte atenția împotriva adulților, arătându-le ce conținuturi să nu acceseze. Astfel, decizia subliniază că autoritățile publice nu au dreptul să coboare nivelul de înțelegere a adulțiilor la nivelul de înțelegere al copiilor. Modalitatea deficitară în care legea a hotărât să configureze normele prohibitive a fost menită să impiedice accesul la resurse de pe Internet ce aveau legatură cu mijloacele contraceptive, tratarea bolilor venerice, educația sexuală și multe altele. Acesta este motivul pentru care legea a pus în pericol exercitarea libertății de expresie, cunoscută de Primul Amendament la Constituție. Curtea Supremă a atenționat faptul că nu pot fi permise formulări largi, nedefinite și delimitate (de exemplu, termenul indecent), ori de câte ori o lege încearcă să reglementeze cuprinsul exprimărilor. Curtea a mai demonstrat că, deși există numeroase asemănări între spațiul real și cel virtual, totuși, Internetul diferă de modalitățile tradiționale de informare la scară largă și prin aceea că nu este la fel de pătrunzător precum radioul sau televiziunea. Cu toate că a fost adoptată Legea privind decența în comunicării, instanța a realizat că nici inainte si nici după Internetul nu a făcut obietul unui control guvernamental și al unei legislații deosebite, cum a fost în cazul serviciilor de televiziune, presa sau radio. Diferența este importantă, întrucât, spre deosebire de radio și TV, accesul la elementele care au cuprins indecent în Internet este rareori accidental, mai ales că de cele mai multe ori paginile cu elemente indecente sunt avertizate clar, astfel încât utilizatorii să anticipeze conținutull. În cele din urmă, judecata a menționat că legea, prin termenii săi penali construiți destul de vag, nu oferă o informație clară în legătură cu ceea ce este interzis și ceea ce este permis, astfel încât o asemenea neclaritate ar putea să descurajeze populația în a comunica liber, imagini, idei și opinii controversate. Soluția și motivele deciziei instanței supreme americane în speța Reno v. American Civil Liberties Union arată care pot fi consecințele unei reglementări legale necorăspunzătore, în care interesul politic conjunctural și reflexul represiv ajung să prevaleze în raport cu exigențele constituționale. O situație distinctă este aceea în care discutăm, de diferite părți comerciale. Ordonanța de Guvern nr. 12/2012 (pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul concurenței), următoarele practici de concurență: denigrarea unui competitor, deturnarea clientelei, orice alte practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe. Ordonanța se referă la denigrarea, deturnarea clientelei ori alte lucruri necrestinești săvârșite în general. Însă toate acestea se pot săvârși cu ușurință prin intermediul mediului virtual. Comitetul de Coordonare al Organizațiilor privind Libertatea Presei, întrunit la Viena, în data de 21 noiembrie 2002, a dat o declarație care a cuprins următoarele principii fundamentale:
ca și mass-media tradițională și informațiile din spațiul cibernetic trebuie să aibă parte de aceeași protecție a libertății de exprimare;
modalitățile de a implementa un anumit regulament pentru a stabili un control in mediul online, reprezintă violări ale Declarației Universale a Drepturilor Omului;
deoarece subiectul principal este principiul libertății de exprimare, există temeri cum că aceste forme de control ar putea determina tendința de a prelua controlul asupra mediilor de informare tradiționale;
noile tehnologii informaționale aduc în față o temere a oamenilor față de un mediu nou și care este imposibil de controlat;
Știrile pe Internet au aceeași natură precum știrile din orice alt mediu. Noile tehnologii nu impun o reconsiderare a drepturilor și libertăților fundamentale, printre care și libertatea de exprimare. La nivelul Consiliului Europei, Comitetul de Miniștri a adoptat Declarația privind libertatea comunicării în Internet (Strasbourg, 28 mai 2003). Dintre ideile expuse în acest document reținem, în mod deosebit, următoarele:
libera circulație a informațiilor pe internet dar și libertatea de expresie se doresc a fi reafirmate;
libertatea de expresie va ajuta utilizatorii să gasescă pagini cu informații utile de pe tot globul;
libertatea de expresie în mediul online nu trebuie să prejudicieze valorile umane, drepturile omului și libertățile fundamentale ale acestora, în special, cele ale minorilor;
statele membre ale Consiliului Europei nu au voie să reglementeze conținutul la mediul online în limite mai largi decât cele deja aplicate celorlalte medii;
statele membre trebuie să îndemne autoreglementarea și co-reglementarea conținuturilor ce apar în mediul virtual;
autoritățile publice nu au dreptul, prin măsuri de blocare și filtrare, să îngreuneze accesul oamenilor la informații și la alte forme de comunicare în Internet, indiferent de bariere. Acest principiu nu se opune instalării de filtre pentru protecția persoanelor sub 18 ani, în special, în locuri accesibile lor, cum ar fi școlile și bibliotecile;
statele membre au obligația sa promoveze mediul online prin prețuri rezonabile;
utilizarea internetului se realizează în mod corect și legal față de toți cetățenii și fără a fi nevoie de vreo autorizație;
statele membre trebuie să respecte dorința internauților de a își păstra anonimatul.
Toate aceste lucruri nu împiedică adoptarea de măsuri de urmărire a utilizatorilor care au săvârșit fapte penale, în acord cu dreptul intern și tratatele internaționale din acest domeniu. Un document relevant a fost emis și în cadrul Conferinței O.S.C.E. de la Amsterdam (13 -14 iunie 2003) privind libertatea de exprimare în Internet. Documentul, intitulat Recomandările de la Amsterdam-Libertatea mediilor de informare și a Internetului, se concentrează asupra următoarelor idei esențiale:
tehnologiile aparute nu trebuie considerate responsabile pentru eventuala lor abuzare;
elementele de ordin structural, tehnic și educational care țin să înlăture libera exprimare în mediul online trebuie să fie înlaturate;
unul dintre principiile democrației este acela că, cetățenii trebuie să decidă singuri ceea ce doresc sa vadă si ce nu;
ce este de neacceptat in celelalte medii, și in mediul online se aplică aceeași metodă, aici făcând referire la cenzură. Noi forme de cenzură nu trebuie dezvoltate.
Multe țări caută să monitorizeze accesul și cuprinsul internetului prin diferite mijloace. Abordarea europeană face referire la auto-reglementarea prin termeni de conduită elaborate de industrie. Abordarea europeană susține auto-reglementarea din partea industriei și planurile de control a conținutului și susține industria să împartă filtre și sisteme de clasificare. Unele guverne intenționează să monitorizeze conținutul pe internet astfel: China cenzurează conținutul în țară și străinătate, Singapore restricționează accesul la anumit cuprins de pe web și Arabia Saudită controlează traficul printr-un singur server central. În Uniunea Europeană se discută despre reglementarea cuprinsului informațiilor din spațiul virtual al României de către CNA( Consiliul Național al Audiovizulului). Ipoteza s-a arătat destul de complicată deoarece se poate observa că CNA-ul nu-și îndeplinește în România nici măcar rolul pentru care a apărut această instituție și anume controlul audiovizualului. Cum ar putea să verifice spațiul online un CNA incapabil să curețe audiovizualul, dacă este să analizăm protecția minorului? În țările Uniunii Europene care și-au pus problema impunerii unui regulament al Internetului, nu mai există de ceva timp situații neplăcute pe care țara noastră le are în spațiul audiovizual. Acolo nu se întâlnește promiscuitatea accesibilă minorilor din cauza programului orar la care se redau la noi emisiuni de divertisment sau tip tabloid, în care vedem violență în direct, injurii sau descoperiri despre viața intimă a pseudo-vedetelor. Libertatea de expresie în mediul online este pe un trend descendent de patru ani consecutivi. La această concluzie au ajuns experții organizației non-profit Freedom House în raportul „Freedom on the Net 2014”. Din 60 de țări incluse în raport, 34 au avut o evoluție descendentă în perioada mai 2012 – aprilie 2014. Experții de la Freedom House se arată îngrijorați în special de adoptarea unor legi, regulamente și directive ale căror scop este restricționarea libertății de exprimare pe internet, dar și de majorarea cazurilor de reținere și arestare în mai multe țări pentru publicarea unor materiale în mediul online. Totodată, tot mai mulți utilizatori ai rețelelor de socializare au fost monitorizați, intimidați și condamnați de judecată în state nedemocratice. Potrivit clasamentului, cel mai ridicat nivel de libertate de exprimare pe internet este în Islanda (6 puncte). Guvernul din acestă țară nu blochează platformele de social media sau conținutul publicat pe ele, iar 97% dintre gospodării sunt conectate la internet. Aceasta este urmată de Estonia, cu 9 puncte, Germania și SUA, cu 17 de puncte, Australia, cu 18 puncte și Franța, cu 20 de puncte. Din fosta Uniune Sovietică cele mai bune locuri sunt ocupate de Estonia (locul 2), Georgia (12) și Ucraina (16). Armenia se află pe locul 17 în raport, iar Rusia pe locul 41. La coada clasamentului cu 91 de puncte se află Iranul. Iranul a rămas țara cu cea mai scazută libertate de expresie pe internet, în ciuda dorinței de reformare a mediului virtual dată de conducerea Hassan Rouhani, care a ajuns la conducerea țării în august 2013. Raportul Freedom House mai menționează faptul că în mai 2012, șase tineri iranieni au fost arestati pentru că au postat pe Youtube un videoclip în care dansau pe melodia „HAPPY” interpretata de Pharell. Aceștia au fost condamnați la sase luni de închisoare cu suspendare și 91 de lovituri de bici. După Iran, se situează Siria, China, Cuba, Etiopia și Ubekistan. Freedom House nu a luat în calcul la momentul realizării studiului țări precum România, Bulgaria sau Serbia. Pe de altă parte, populația consideră că accesul la internet la un preț convenabil ar trebui să fie un drept fundamental al oamenilor. În 2012, Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU (Organizatia Natiunilor Unite) a adoptat prima sa rezoluție ce susține dreptul la libera opinie în mediul online, susținând că o persoana are aceleași drepturi si principii atât online cât și offline. Bineînțeles că textul a fost contestat de state precum Rusia și India. Secretarul de Stat american Hillary Clinton a caracterizat această rezoluție care fiind una „importantă, stipulează clar că toți indivizii au aceleași drepturi umane și libertăți fundamentale fie că sunt pe Internet sau în lumea reală". Clinton a considerat "alarmantă creșterea numărului de cazuri de cenzură guvernamentală în care indivizii sunt persecutați pentru ceea ce fac pe Internet, chiar și printr-un simplu „tweet” sau un „SMS". Acest lucru a fost susținut de 83 de state și arată că drepturile care se aplică "offline", în special libertatea de expresie, trebuie să fie susținute și "online" fără a conta mediul folosit și indiferent de frontiere. Textul menționează de asemenea tuturor statelor promovarea și facilitatea accesului la mediul online și cooperarea internațională. Acesta favorizeaza dezvoltarea mass-media și a comunicațiilor în toate țările. Există mai multe condiții care favorizează decisiv cultul libertății de exprimare în mediul online. În primul rând, trebuie luat în calcul numărul crescător de persoane care au acces la serviciile online și care cuprind o enciclopedie de modele culturale, mentalități, obiceiuri, gusturi, trebuințe și preferințe, cărora distribuitorii de conținuturi se străduiesc sa îi întâmpine. Mediul virtual formează o imensă piață plină de informații, în care cererea și oferta de conținuturi se intersectează în cel mai fericit mod cu putință. În mod practic, orice persoană care navighează pe internet are la dispoziție o gamă variată de posibilități în vederea identificării, în World Wide Web și Usenet, a conținuturilor de care este interesat. Este de ajuns, în acest sens, să amintim competiția deja existentă pe piață între diferitele motoare de căutare, potente să ofere multe posibilități de găsire a paginilor Web și a forumurilor de discuții, în domenii extrem de diferite. În al doilea rând, anonimatul are darul ca, într-o oarecare măsură, să realizeze siguranță în mediul online, pe baza căreia se pot solicita informații și transmite mesaje, fără a avea teama de a fi adus în fața reproșurilor publice sau unui tratament juridic care poate sancționa. Capacitatea mediului virtual de a asigura un anume grad de anonimat duce la creșterea curajului de a cere și a oferi informații. În aceeași ordine de idei, anonimatul aduce o stare accentuată de intimitate între internauți. Este dificil de crezut că discuțiile lipsite de inhibiții, avute în sistemul Internet Relay Chat (IRC), între persoane care nu s-au cunoscut niciodată și care nici nu doresc să își dezvăluie adevărata identitate, ar putea avea loc, la o primă întâlnire. Dacă în mod firesc o asemenea relație ar trebui sa încurajeze prudența și reținerea, paradoxal, ea dezvăluie o intimitate amplificată pe teritoriul online. În al treilea rând, Internetul are în continuare statutul de paradis legislativ, în care cei ce îl utilizează nu sunt de acord cu reglementările juridice și nu își dezvoltă dorința de a respecta normele aplicabile în spațiul virtual. Nu poate fi contestat faptul că cei care folosesc rețeaua nu se arată dispuși să cedeze spațiul de libertate pe care l-au descoperit încă din timp în spațiul cibernetic. Este firească dorința de a apăra acest teritoriu și evident de a-i depăși limitele. Pentru astfel de scopuri, utilizatorii își unesc forțele, se organizează, creează meeting-uri, inițiază campanii de promovare și își afirmă cu mare credință faptul că este normală o liberă manifestare a opiniilor în acest spațiu. În acest context, inamicul principal îl constituie reglementarea legislativă a țărilor care doresc să țină sub control neregulile rețelei, să combată cyber-terorismul, să descurajeze frauda informatică, să îngrădească promovarea rasismului, și să elimine pericolul pedofiliei. Toate aceste lucruri tind să pună pe un al doilea loc apărarea libertății de expresie, dar în același timp aduc o reglementare favorabilă pentru a stopa lucrurile negative. Țările sunt în plină desfășurare a unor activități ce combat animatorii infracționalitătii informatice, care săvârsesc fapte necreștinești tocmai invocând libertatea de exprimare. Din acest motiv autoritățile publice au adesea dificultăți în a-și stabili priorativele. Nevoia manifestării libere și fără inhibiții în spațiul virtual și pe celalaltă parte reacțiile de ordin legislativ, aduc tensiuni și arată cum nu se poate mai clar nevoia implementării unei soluții juridice de echilibru care trebuie să protejeze atât libertatea constituțională, dar în același timp să anihileze fenomenele infracționale tot mai frecvente din mediul online. Internauții nu doresc să facă nici un efort pentru a accepta aceste reglementări din partea statului chiar dacă acestea ar putea aduce un plus internetului. Deciziile guvernamentale au fost posibile tocmai datorită acțiunii sectorului neguvernamental, mai exact, al unor organizații pentru apărarea drepturilor omului. Din partea acestora nu a existat nici o greutate în întelege că valorile constituționale tradiționale nu se pot opri în fața tastaturii unui computer. Democrația Internetului nu poate exista în afara celei tradiționale, iar atașamentul marii majorități a internauților față de normele constituționale indică dorința lor onestă de a se supune unor reguli juridice, adoptate și impuse democratic, și nicidecum reflexul de a le desconsidera. Confruntarea dintre cei care își doresc să vorbească liber în spațiul cibernetic și cei ce incearcă să implementeze forme de supraveghere și control în acest spațiu constituie o problemă. Această dispută, precum și modul în care ea ar putea fi rezolvată, se reflectă, în bună măsură, în spectrul problematicii juridice particulare a Internetului, mai precis, în maniera în care sunt abordate aspectele referitoare la aplicarea legii în spațiu, comerțul electronic, dreptul de autor, protecția sferei private și criminalitatea informatică.
II.3 CENZURA ÎN INTERNET
Ceea ce se poate observa la o primă analiză este faptul că, în pofida câtorva excepții, nu putem discuta despre un plan deliberat al autorităților statale de a crea o atmosferă de cenzură în Internet. Excepțiile se înregistrează în statele cu regimuri nedemocratice și sunt, de regulă, întemeiate ideologic. În statele în care democrația există, înteleg foarte bine și părțile pozitive ale mediului virtual cum ar fi: facilitarea accesului la informații din multe domenii, precum educația, știința și cultura. Din aceste motive, aceste state nu doresc să ridice bariere juridice în teritoriul cibernetic. Observând, în esență, eliminarea sau, într-o primă fază, reducerea aspectelor negative din spațiul online, statele nu se întâlnesc doar cu probleme de ordin juridic, dar și cu o multitudine de probleme tehnologice care, pentru moment, complică acțiunea anti-infracțională. Putem anticipa că, în timp, aceste probleme tehnologice au șanse să fie înlăturate astfel evoluția tehnologiei putând să ofere soluții eficiente pentru realizarea scopurilor propuse, eliminând tentația subminării unor valori constituționale. Deoarece guvernele nu doresc să lovească în rețeaua globală și nici să nu respecte principiile constituției, acestea or să stabilească, în mod exact, faptele greșite dar și persoanele care până la urmă, să suporte sancțiunile penale. Totuși ca acest fapt să fie posibil, statele trebuie să exercite un efort mai mare în explicarea noțiunilor legale dar trebuie să găsească cele mai adecvate analogii pentru o clasificare corectă și clară a serviciilor de pe internet. În acest fel, libertatea de expresie nu va fi subjugată și nici mediul online nu va trebui să suporte un regim juridic mai drastic decât celelalte medii de comunicare. S-a remarcat în acest sens, cum că cei îndreptățiți să facă acest lucru, respectiv cenzorii au încercat să pună o egalitate între internet și celelalte medii de comunicare, respectiv televiziunea, radioul sau telefonia. Totuși, aceștia nu au reușit să înțeleagă că dreptul la libera expresie, un drept constituțional de altfel, trebuie aplicat oricărei forme de comunicare, indiferent de tehnologia folosită. Unii specialiști vorbesc despre o autocenzură a Internetului, determinată de un anumit comportament al internauților. Aceștia au considerat că paginile cu elemente nocive nu au cum să fie găsit decât prin căutarea lor, în mod expres. Cei care au experiență utilizării internetului știu că posibilitatea întâlnirii accidentale cu o pagină web nedorită este aproape zero. În consecință, utilizatorul care accesează în mod voit o pagină ce conține elemente negative nu are dreptul de a face vreo reclamație împotriva autorilor acelei pagini. În mod cert, paginile care nu sunt căutate de către internauți, nu au cum să fie vizitate. Aici se produce auto-reglementarea și rețeaua se auto-cenzurează. Chiar dacă, toate argumentele aduse mai sus, sunt în principiu corecte, autocenzura la modul acesta nu are cum să devină un procedeu eficient pentru a combate infracționalitatea pe internet. La o analiză a celor argumentate mai sus, autocenzura aceasta nu este a internetului, ci de fapt a celor care utilizează mediul online. O altă modalitate de cenzură este cea asumată expres de către Internet Service Provideri (ISP), în cazurile în care aceștia înțeleg să răspundă pozitiv demersurilor întreprinse de organele penale. Un exemplu în acest caz, ar fi acțiunea curții juridice din Műnchen în afacerea CompuServe, efectuată în cadrul unei ofensive împotriva pedofiliei în Internet. Cu acel motiv, compania CompuServe din S.U.A. și filiala sa germană au dovedit solicitudine, blocând accesul celor peste 4,2 milioane de clienți (nu doar din S.U.A. și Germania, ci și din alte peste o sută de state) la grupurile de discuții din Internet. În acest caz discutăm despre o cenzură clară, întrucât un număr extrem de mare de oameni nu au mai putut vizualiza conținutul acelor pagini. Totuși, acestă cale de restricționare a libertății de expresie pe Internet, nu este decât o formă relativă, deoarece cei care doresc cu adevărat să acceseze pagini cu informații negative, o să o facă indiferent de modalitatea folosită. Din păcate, în astfel de circumstanțe, o restricționare a libertății de expresie este valabilă pentru toată lumea. Astfel vor avea de suferit și marea majoritate de internauți, care folosesc corect acest domeniu online. Diferențele de cultură, religie și opinii aflate în mediul online precum și caracterul esențial internațional al spațiului online nu încurajează identificarea unor răspunsuri raționale de cenzură a elementelor electronice. În acest caz, nu discutăm despre reguli doar juridice acceptate de toată lumea, ci despre niște valori morale care ar trebui promovate cu care ar trebui să fie de acord tot globul. Aici ajungem din nou la cultură, opinii și religie, astfel pentru că suntem diferiți din toate aceste puncte de vedere, este prea puțin probabil să fim întru totul de acord. Așadar, dacă în multe țări pedofilia este încriminată și penalizată grav, în alte state relațiile sexuale cu tineri reprezintă o parte a civilizației. Dacă unii dintre noi, credem într-o forță divină care ne guvernează, sunt alții care nu cred în nimic, decât în ei inșiși. Adepții libertății de exprimare susțin că problemele tehnice stau în calea unor acțiuni coerente și raționale de cenzurare a mediului. Unii specialiști susțin că închiderea unor pagini Web determinate nu este tehnic realizabilă, ci un astfel de procedeu vizează numai un întreg server. Pentru a explica această situație facem referire la un caz fictiv și arătăm că poate fi blocată adresa http://www.univers.ro, nu și adresa http://www.univers.ro/rasism, în mod separat. În acest caz, internauții nu ar mai avea acces nici la pagina cu adresa http://www.univers.ro/ecologie/ecosisteme.html, sau la alte pagini al căror cuprins era interesant pentru un număr mare de utilizatori. La un alt nivel, restricționarea unei pagini Web care are un cuprins rasist și care este, de exemplu, găzduită de provider-ul de servicii Internet AOL, ar duce la restricționarea la aproximativ 12 milioane de alte website-uri. O altă problemă a blocării căilor de navigație pe Internet, mai precis a închiderii unor anumite pagini constituie influențarea într-un mod negativ reușitele tuturor internauților. În aceste situații cei care furnizează servicii cu activitate mai redusă se vor simți sufocați. Specialiștii susțin că pe o bandă de 2 Mbps, într-o singură secundă, ajung aproximativ 2.500 de pachete de date. Dacă fiecare pachet ar trebui să fie supus unei verificări de cuprins, înseamnă că trebuie să aibă loc 50 de milioane de verificări pe secundă. Fiecărei verificări i-ar reveni 20 de nanosecunde. Este destul de clar că în momentul actual o astfel de realizare nu se poate face din cauza dezvoltării tehnologiei. Unul dintre efectele apărute în urma acestui procedeu, ar fi încetinirea vitezei de încărcare a elementelor, ceea ce ar duce la dezavantajarea utilizatorilor. În timp, dacă tehnologia va ajunge la o dezvoltare masivă, soluțiile eficiente nu vor întarzia să apară. Acestea trebuie sa fie soluții eficiente și neturbatoare ale filtrelor de căutare pe internet și evident să nu afecteze drepturile cetățenilor. Punctele aduse până în acest moment, arată caracterul problematic al cenzurii pe Internet. Am abordat mai jos, câteva dintre motivele pentru care nu se acceptă cenzura pe Internet:
cenzura va micșora elementele informaționale disponibile în mediul virtual, la nivelul unui cuprins asemănător cu cel deja existent în biblioteca unui copil;
dispozițiile constituționale sunt cele care interzic cenzura prin aducerea în prim plan libertatea de expresie;
gândurile populației reflectă faptul că mediul liber de discuție în mediul online aduce posibilitatea reflectării mai mult asupra unei decizii și bineînteles asimilarea de decizii mai eficient.
Cenzura în mediul online este ineficientă, cât timp internetul a fost plănuit să reziste unui război nuclear; astfel, nu se poate percepe felul în care autoritățile unei țări ar putea să interzică proprilor cetățeni să acceseze pagini disponibile pe rețea, pe servere localizate în alte țări. Atât timp, cât legislația nu va fi una clară și concisă, în care să se explice foarte clar ce este just, moral și de principiu, apărătorii internetului nu o să accepte noi reglementări. Faptul că tehnologia avansează și cartea a fost înlocuită cu modelul cărții online, tiparul cu Cd-rom-ul, nu trebuie să ne ducă așa departe încât să ne gândim că Lolita de Vladimir Nabokov, Romeo și Julieta de William Shakespeare sau chiar fotografia erotică a lui David Hamilton vor ajunge să fie considerate materiale cu elemente de pedofilie. S-a observat că elementele totale ale unui site sunt cunoscute atunci când se dorește închiderea acestuia. Atunci toată lumea este interesată să afle ce este în spatele unui simplu click. Astfel, în aceste cazuri cenzura are un efect contrar față de cel propus inițial. Cenzorii adesea obișnuiesc să pună o egalitate între doi termeni și anume : idee și acțiune. Aceștia susțin că orice idee care nu este tocmai potrivită aduce după sine și acțiunea ilegală, care atrage după sine și sancțiunile în vigoare. În realitate, alți specialiști susțin că aceste două elemente trebuie luate diferit. După cum a subliniat Curtea Suprema a S.U.A. în speța Brandenburg v. Ohio (1969), libera exprimare poate fi supusă restricțiilor numai dacă ea este menită să genereze o acțiune ilicită iminentă, prezentând probabilitatea ca aceasta din urmă se va produce. Un ziarist a făcut o afirmație cum că mediul online nu ar fi o încăpere aglomerată. Cenzura și legislația care încearcă să pună bariere în libera exprimare pe internet trebuie să se concentreze pe o anumită categorie de persoane. Aici vorbim în general de copii cu vârste pana la 16 ani, care sunt expusi unor lucruri negative în mediul online. Influența internetului în cazul acestor persoane este mai mare deoarece ei nu au formată o părere asupra anumitor lucruri. Pentru a putea cunoaște foarte clar sfera acestor persoane, trebuie facută o separare între interesele și posibilitățile de protejare a internauților. În opinia specialiștilor , există trei categorii de receptori în mediul online:
cei cu vârste sub 18 ani;
cei peste 18 ani, care sunt deja capabili să își selecteze singuri aria de conținuturi și ceea ce își doresc să vadă ;
cei peste 18 ani, care nu doresc să fie supuși nici unui control statal, în legătură cu aria de conținuturi pe care doresc să o acceseze. Menționăm că cea de-a doua categorie de adulți refuză în mod intenționat, în situații determinate, să recepteze anumite materiale pe care aceștia le consideră periculoase. Ei nu evită doar cuprinsurile nocive, dar acționează în vederea eliminării lor. Această categorie încearcă prin felul acesta să îi protejeze pe minori, gândindu-se la rândul lor la minorii din familiile proprii. Un regulament creat pe principii morale, trebuie să fie orientat către receptorii informațiilor și nu către emițătorii acestora. Este important de menționat că regulamentul întemeiat pe controlul emitentului de informație în radiodifuziune pornea de la faptul că spectrul de emisie are caracter finit. În era Internetului, tehnologia nu mai are limitele care să reactualizeze doctrina resurselor publice rare. De aceea, problema reglementării internetului trebuie pusă diferit. Un regulament care trebuie să acorde fiecărei persoană dreptul la libera părere dar în același timp să nu prejudicieze pe alții și nici să fie în neconcordanță cu legile constituționale. Platform for Internet Content Selection (PICS), a fost creat de Comunitatea furnizorilor de servicii Internet și a dezvoltat un sistem de rating pentru calificarea cuprinsurilor ce privesc violență, nuditate, sex și limbaj ofensator. Sistemul a fost preluat de către Netscape Communicator și Microsoft Internet Explorer, precum și de motoarele de căutare Lycos și Yahoo. Pentru fiecare cuprins agresiv sau violent, PICS are cinci nivele capabile să arate utilizatorilor un indiciu despre ceea ce urmează să acceseze. În cazul violenței, scara de rating are următoarele indicii:
nivelul 0 – conflict foarte ușor, prejudicii slabe aduse bunurilor;
nivelul 1 – grad mai ridicat de violență, animale rănite sau ucise, bunuri distruse, sau chiar agresiuni fizice;
nivelul 2 – implicarea oamenilor și rănirea acestora ;
nivelul 3 – oameni omorâți și cantități mari de sânge;
nivelul 4 – violențe majore, torturi, violuri și impact puternic emoțional.
Acest sistem prezentat nu este sub nici o formă, un model de cenzură ci doar un sistem de filtrare a serviciilor și a documentelor web. Indiferent de situația creată, este important ca legislația să se îndrepte către acele persoane care încalcă anumite reguli, nu asupra întregii rețele. Sunt importante și imprejurările în care se produce încălcarea legislației. Așadar, dacă o persoană face acest lucru voit, știind regulile în vigoare atunci este normal și firesc să fie și pedepsită. În altă ordine de idei, nu trebuie sancționate persoanele care au încălcat legea din necunoaștere. Evident aceste două elemente sunt foarte greu de separat întrucât nu prea se poate arăta dacă persoana în cauză știa sau nu legea. Autoreglementarea se bazează , în general, pe maturitatea celui care percepe informația. Dacă acesta, de exemplu, are o conduită morală strictă și educația de acasă este una strictă, cu siguranța acest gen de persoane nu vor căuta în mediul online pagini cu elemente ponografice. Dar dacă totuși, din întâmplare se lovește cu un astfel de site, homepage-ul respectiv o să îl avertizeze despre conținutul pe care stă să îl acceseze. Astfel. internautul își poate da seama foarte clar de ce anume poate accesa. Apoi, dacă accesează sau nu, este strict decizia acestuia. Numai că, odată accesat cu bună știința, acesta din urmă nu va putea spune că statul nu a făcut nimic să reglementeze aceste lucruri. Într-o altă ordine de idei, acesta va suporta singur consecințele morale și/sau juridice apărute din ignorarea avertizării. Elementele de avertizare pe paginile introductive ale site-urilor cu materiale pornografice sunt luate foarte în serios de către administratorii paginii, deoarece acestea îi poate feri de răspunderea judiciară. O altă modalitate eficientă de limitare a accesului pe paginile ce conțin material pornografic ar fi sistemele ce cer introducerea vârstei(Age Verification Systems). Acestea în realitate sunt pentru restricționarea minorilor la conținutul paginilor. În general, va putea fi accesată o pagină introductivă, care arată mostre a ceea ce prezintă de fapt site-ul. Apoi, ca să nu existe pericolul încălcării reglementărilor, utilizatorii pot accesa întreg site-ul doar în baza unui formular completat online din care să rezulte că persoanele sunt majore. În mod clar, acest sistem nu garantează în totalitate că accesul minorilor este obstricționat, mai ales că în zilele de astazi cei mici sunt foarte prezenți în mediul online și stiu foarte bine domeniul. Foarte răspândite în zilele de astăzi, sunt mecanismele de filtrare care permit blocarea unor anumite cuvinte, expresii și pagini web astfel încât minorii pot fi protejați. Aceste sisteme sunt folosite de către foarte mulți părinți în încercarea de a îi proteja pe cei mici de elementele nocive ce pot apărea în acest domeniu.
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ: BLOGURI ȘI VLOGURI ROMÂNEȘTI
III.1 Istoria, apariția și evoluția blogului și vlogului în România
În 2014 am celebrat un deceniu de blogging susținut în România. Un deceniu de la apariția acestui fenomen care este încă în creștere și diversificare. Bloggingul a însemnat multe lucruri noi, proiecte bune sau nu, vedete și o mare parte a celor care își doresc să stea în anonimat. Pentru cei ce fac parte din acest domeniu, bloggingul înseamnă plăcere și afacere. Un blog (cuvânt ce a apărut din limba engleza web log care înseamnă jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) care conține articole periodice și actualizate mereu ce au de cele mai multe ori caracter personal. Conform dicționarelor, web blogul reprezintă un jurnal personal online ce cuprinde reflecții, comentarii și adesea link-uri furnizate de autor. Definiția pe care Wikipedia o dă blogului este: „Blogul este un website în care intrările sunt în ordine cronologică și afișate în ordine cronologică inversă”. De cele mai multe ori blogurile oferă comentarii referitoare la știrile apărute sau a unor chestiuni particulare, cum ar fi călătoriile, animalele, sănătatea, politica, biserica etc. Acestea au o caracteristică personală și sunt percepute adesea ca niște jurnale apărute în mediul online. O funcție importantă a acestor platforme este faptul că utilizatorii au posibilitatea de a comunica cu blogerii. Blogul este o modalitate de a comunica în mediul virtual asemănător cu un website, ca aspect, utilizat atât de către persoane, dar și de companii, în două scopuri : 1. blogul oferă usurință în a publica rapid și ușor informații, opinii și elemente multimedia, într-un flux permanent, afișat de regula în ordine cronologică inversă; 2. sunt alese in mod intentionat subiecte de discutii care sa genereze conversatii. Blogurile active trebuie să adauge măcar o dată pe săptămână texte noi, asemenea unui jurnal, toate afișările fiind prezentate exact cum am spus mai sus în ordine cronologică inversă (cele mai noi apar imediat, sus, la vedere). În mod general, blogurile sunt accesate gratuit, însă putem găsi unele care se pot accesa doar contra cost. Cu toate că acestea au apărut și au fost percepute ca niște jurnale online, blogurile au devenit mai apoi instrumente foarte eficiente pentru cineva aflat la începuturile sale in mediul online. Acestea s-au dezvoltat destul de rapid, deoarece sunt simple de folosit și de actualizat. Tocmai din acest motiv, utilitatea blogului a devenit și o afacere pentru unii. O afacere din care se poate trăi destul de bine, în funcție de numărul de utilizatori ce vizitează blogul. Dacă la începuturile acestui proces, blogurile se actualizau manual, în ziua de astăzi acestea au ajuns să fie automatizate, prin utilizarea unui software bayat pe browsere Internet. Regăsim mai multe platforme pentru bloguri printre care WordPress, Blogspot, Blogger și altele. În prezent, scopul acestor bloguri s-a diversificat. Unele au rămas jurnale personale, însa altele promovează diferite produse, în funcție de ce anume se cere de la o anumită companie cu care poate colabora. Multe promovează restaurante, săli de fitness, cărți de la o anumită bibliotecă online, agenții de turism, etc. O altă diferențiere la un blog, îl face numărul autorilor. Acesta poate avea un singur autor sau o comunitate întreagă. Blogurile pot deveni după cum am spus și mai sus și o sursă importantă de venituri pentru cei care le administrează. Cele mai multe blog-uri permit utilizatorilor să răspundă prin comentarii, astfel se crează o comunitate de cititori centrată în jurul blogului respectiv. Sunt administratori ai blogurilor care nu doresc să interacționeze cu oamenii și în acest fel nu sunt interactive. Tot ceea ce se desfășoară în jurul blogurilor, de la autori până la cei ce le citesc, se numește blogosferă. Odată cu apariția acestor forme de comunicare, a apărut și un volum important de cercetare asupra influențelor blogurilor aupra utilizatorilor. Au existat diverși autori care au prezentat concluziile empirice ce făceau referire la caracteristicile socio-demografice ale bloggerilor, precum și motivațiile și obiceiurile lor. Cercetările au arătat că cele mai multe bloguri au caracter personal și dezvăluie publicului larg experiențele autorului, dar și reflecțiile personale. Printr-o postare de tip blogging (care constă în selectarea, editarea și crearea de rețele), bloggerul ajunge să realizeze aspecte ale normelor de comunicare si (re)stabilește relații sociale. Revoluția rețelelor sociale prin aceste bloguri a fost interpretată ca un nou mecanism social, care a influentțat dinamica dezvoltării sociale. Blogul a devenit una din cele mai uzuale forme de comunicare prin mediul online, iar blogosfera crește într-un ritm accelerat, având administratori adolescenți fără experiență, până la directori executivi și președinți sau chiar politicieni care își exprimă opiniile. Aceștia urmăresc să fie într-un contact permanent cu userii serviciilor paginilor de web, cu publicul țintă. Prin 2003 – 2005, bloggingul era încă la inceput în România. Activitatea la început se baza de cele mai multe ori pe experiențele personale și cu timpul s-a lărgit aria de activitate. Începuturile pentru România au însemnat Antonio Eram, Weblog și primele întâlniri cu bloggerii, iar mai apoi primele bloguri ale veteranilor: Deea, Subiectiv (Alex Mihăileanu), Cristian Manafu, Vivi, Brie, Dragoș Novac, Zoso (Vali Petcu), Bobby Voicu, Piticu (Cristian Dorombach), Cătălin Tenița, Adrian Ciubotaru. Blogspot era platforma pe care majoritatea o folosea, iar acest lucru aducea o similaritate a produselor. În schimb, Weblog a fost prima platforma românească în domeniu, urmată de Fourhooks. În 2006, numărul bloggerilor a crescut și au apărut noi tipologii și abordări în spatele blogurilor. Tot atunci au apărut și inițiative care au urmărit aprecierea și dezvoltarea fenomenului. Atunci s-a dorit și stabilirea unor reguli de conduită, în ceea ce privea bloggingul. Cea care a dorit să aducă bloggerii împreună, să dea un cod de bune maniere în acest domeniu, a fost comunitatea Blogoree. Tot acesta a adus și primele excursii între bloggeri, așa numitele blogtrips-uri, ceea ce a dus la dezvoltarea acestui fenomen mai rapid. La început se organiza în București Netoo, BlogMeeturi aveau loc la Timișoara și TweetMeeturi în multe alte orașe ale țării. În felul acesta bloggerii se cunoșteau între ei, schimbau opinii însă se construiau și serioase antipatii. Participarea însă la astfel de evenimente reprezenta validare și apartenența. Încă de la început apărea și RoBlogFest, festivalul blogosferei, care timp de 6 ani, între 2006 și 2012 a reușit să strângă marea majoritate a bloggerilor. Acolo s-au stabilit și s-au promovat idei legate de evoluția fenomenului. În perioada de început entuziasmul era reprezentativ, iar oamenii erau deschiși în ceea ce privea acest domeniu. Practicile, textele, regulile de selecție erau asemănătoare. Aproximativ la fiecare blog puteam observa similarități, asta deoarece fiind la început avea o linie dreaptă care trebuia urmată. Cei care au avut întâietate, au fost bloggerii care erau familiarizați cu internetul, aceștia fiind designeri sau chiar programatori care lucrau în acestă industrie. Nu numai că ei trebuiau să fie specializați în motoarele de căutare și să cunoască foarte bine informațiile de pe Web, dar bloggerii trebuiau să fie în măsură să realizeze propriile pagini în limbaj HTML. Pe atunci, bloggingul nu era privit ca pe o afacere și oricum erau puțini care se gândeau la așa ceva. Cei mai mulți specialiști vor defini blogurile pe baza cronologiei lor inverse, pe actualizarea lor frecventă și, în funcție de combinațiile de legături, cu un comentariu personal. Unul dintre elementele de bază pentru blogging este, așa cum il identifică unii dintre acestia, acela că formatul este în mare parte același. Blogurile conțin intrări datate, începând cu cele mai recente și majoritatea includ link-uri externe. Formatul blogului cuprinde postări care includ o clasificare, link-uri externe și numele autorului sau autorilor în caz că sunt mai mulți. O altă caracteristică a blogurilor este aceea că bloggerii în postările lor utilizează timpul prezent, alături de înregistrări datate. În acest fel, se reconstruiesc evenimentele sub forma unui jurnal. Din punct de vedere social, atunci când bloggerii vorbesc despre ceea ce fac, două părți relevante sunt omniprezente: auto-exprimarea și evoluția la nivelul unei comunități. Aceste două teme se potrivesc foarte bine funcțiilor intrinseci și extrinseci explorate de autori. Divulgarea experiențelor personale nu trebuie să fie înțeleasă ca un act simplu de dezvăluire a unei identități pre-existente, ci mai degrabă, ca un efort constitutiv. Sinele virtual este arătat ca o construcție, eventual ca un experiment, care se conturează pe o anumită temă sau o asumare de poziție. Într-un blog, de la construcția identitară la descrierea unui eveniment în curs de desfășurare, raportarea la sine este prezentată ca o realizare continuă. Blogul este un instrument remarcabil printre unii utilizatori, deoarece oferă posibilitatea de a expune poveștile într-un mod delicat, ca într-un talk-show. În funție de tematica propusă, dar mai ales în funție de cât de popular, se pot identifica câteva tipuri de bloguri: de comentarii, de tip jurnalistic, personale, politice, hobby, de tip religios, de călătorie, corporaționale, de grup, de călătorie, iar exemplele nu se opresc aici. Efectul principal al blogului, care poate schimba radical domeniul jurnalismului, este dat de feed-back-ul în timp real, care nu apare între jurnaliștii tradiționali și public, astfel obligând la o presă mult mai responsabilă. Potențialul blogurilor de a contesta supremația, de a valida articolele si opiniile, cu alte cuvinte de afecta receptorii aproape instantaneu este enorm. Blogul este descris ca “do-it-your-sefl jurnalism”, adică site-uri pe care un cunoscător amator, cu puține cunoștințe tehnice în ceea ce privește IT-ul, cu o conexiune la internet, poate intra ca un formator de opinii în mediul online. Blogurile au început sa fie foarte foloste și în viața politică din România. Există specialiști care susțin că un politician are nevoie de un blog propriu tocmai pentru că acesta îi oferă: mediatizare, notorietate, imagine, corectitudine, diseminare. Blogul este de fapt cartea de vizită a celui care îl întreține. Blogurile au și o parte umană în ele, asta deoarece având un blog intri într-o comunitate, intrând pe un blog, poți urmări mesaje adresate unei comunități sau unei persoane, îți poți schimba convingerile sau chiar să ți le întărești. În ultimii ani, blogurile care aveau scopuri politice și-au câștigat credibilitatea și au arătat că au forța de a stabili agenda publică în momente importante. Campania prezidențială din 2004 a fost una în care partidele politice majore au urmărit unii bloggeri și jurnaliști tocmai pentru calitatea analizelor politice realizate de aceștia. În timpul campaniei electorale din 2013, numărul de vizitatori ai blogurilor au crescut considerabil, aceștia urmărind bloguri cu implicații sau mesaje referitoare la campanie. Chiar și pentru biserică bloggingul a ajuns să fie un fenomen. Bloggingul fiind o tendință nouă în tehnologie, dar având un impact deosebit asupra culturii noastre, Biserica este de cele mai multe ori în urmă în ceea ce privește lumea virtuală. Biserica este mult mai lentă în adaptarea la nou, la tehnologie, dar într-un final până și biserica a înțeles puterea Web-ului. Bloggingul reprezintă revoluția în comunicare, în ceea ce putem numi conversație autentică. Această revoluție nu a putut fi ignorată de către Biserică. Biserica Ortodoxă a început să folosească acest tip de comunicare în dialogul cu enoriașii. Anul 2007 a debutat cu un mic scandal în jurul întrebării dacă blogerii trebuie sa fie plătiți sau nu pentru ceea ce scriu. În acea perioadă, blogerii cereau sau chiar primeau bani pentru ceea ce postau, postări care nu erau scoase în evidență suficient la momentul respectiv. Astfel a început prima relație între bloggeri și branduri, anul 2007 fiind marcat de începerea postărilor plătite, ccea ce a schimbat pentru totdeauna relația dintre branduri, agenții și bloggeri. 2007 coincide cu perioada în care au apărut primele campanii pe bloguri, aceste campanii consacrând blogul ca o platformă de comunicare, fiind momentul în care s-a deschis apetitul oamenilor de a face parte din mediul online. Marketingonline.ro a realizat prima campanie pe bloguri, fiind urmați de Dacia (prima campanie foarte mare cu bannere). Anii 2007 și 2008 au fost cei în care o campanie pe blog însemna expunere și multe beneficii pentru brandurile care susțineau campaniile, această expunere fiind și o dovadă de curaj întrucât brandurile se expuneau la reacții ale concurenței sau comentatorilor. Apoi, 2008 și 2009 a reprezentat o creștere enormă a numărului de bloggeri, modalitățile prin care aceștia făceau bani fiind extrem de variate: campanii, creație, posturi, display, Adwords și altele. Era perioada în care având o abordare generalistă erai câștigător, având trafic și vizibilitate pentru tot mai mulți vizitatori. A fost momentul în care a început să apară și blogging-ul de nișă, de specialitate. Bloggerii au început să fie tot mai profesioniști, s-a făcut trecerea la WordPress, la domenii cu nume proprii, s-a văzut efortul bloggerilor de a își personaliza și optimiza site-urile. Facebook-ul, în acei ani, era în stadiul incipient. În anul 2009 au început să apară primele initiațive care au luat amploare, ale bloggerilor, printre care Lecturi Urbane, această acțiune reunind mulți bloggeri, mai ales din România. Această acțiune a ajutat la conștientizarea comunităților locale având menirea de a oferi inspirație viitorilor bloggeri, dornici să se înceapă această îndeletnicire. Anii 2008 – 2010 au reprezentat anii de debuturi și lansări nenumărate în ale bloggingului. În acești ani foarte mulți jurnaliști și-au realizat propriile bloguri, același lucru fiind făcut și de ziarele online. În anii 2010 și 2011 s-au făcut primii pași în maturizarea unor relații și a unor bloguri, a fost perioada în care unii bloggeri deveneau formatori de opinie recunoscuți, iar unii formatori de opinie se apucau de blogging. 2012 și 2013 sunt anii în care lucrurile în blogosferă se așează. Este momentul în care bloggin-ul se maturizează, se consacrează ca parte integrată, având propriile caracteristice, la intersecția dintre mediul online și formatorii de opinie. Această perioadă este marcată de creșterea fulminantă a rețelei de socializare denumită Facebook, de definirea mult mai clară a bloggingului de nișă, de maturitatea acestuia, de stabilirea mult mai clară a relației dinte branduri și bloggeri, a obiectivelor, a nevoilor. De fapt, esența bloggingului pentru branduri o reprezintă relația. Există un număr tot mai mare de bloggeri care stabilesc contacte directe cu marketingul, au rolul de consultanți pentru companii foarte puternice. În ianuarie 2014, numărul blogurilor românești era de 70.925, dar din toate acestea 6.493 active. O altă caracteristică a blogului, este în mod obligatoriu actualizarea lui. Un blog poate fi considerat activ numai în cazul în care publică cel puțin un articol saptămânal. Este adevărat că știrile de zi cu zi ne pot umple cu lucruri negative, astfel oamenii preferă să citească aceste bloguri, simțind și ei din experiența autorului. De la toate aceste lucruri, dacă apare și un calculator cu conexiune la internet, o persoană poate devini blogger sau pseudo-jurnalist. Bloggerii sunt acele persoane care nu au nevoie de facultatea de jurnalism sau de o diplomă de studii, ci au nevoie de bun simț, inspirație și dorință de a informa pe cei din jur despre experințele lor. Fiecare își personalizează blogul în funcție de preferințe, astfel unii postează materiale video, audio sau fotografii. Atunci când trebuie prezentate cifre sau sondaje, se lucrează cu anumite grafice și animații. Sunt cazuri în care blogurile lasă impresia unor amestecuri din ceea ce se întamplă în mod real în viața unei persoane și ce se întamplă în mediul online devenind astfel un jurnal hibrid sau un site-ghid. Tipurile de bloguri diferă în funcție de fiecare autor și în funcție de ce dorește fiecare să evidențieze. În mod normal, blogurile îți oferă mai multe subiecte de discuții, în schimb cele mai căutate sunt cele care s-au specializat pe un domeniu. Chiar dacă au un număr mai restrâns de utilizatori, aceștia intră zilnic și accesează blogul preferat. Cei mai mulți cititori de bloguri, află de acestea în mod întâmplător, fie din blog în blog, fie în edițiile unor ziare. Cei ce accesează aceste bloguri, spun că citirea blogului preferat reprezintă o stare de relaxare și preferă adesea să le citească de dimineață. Emoțiile exprimate de către autor în fața cititorilor, crează o legătură între aceștia. Cititorii se așează în fața poveștilor unui necunoscut și își iau de acolo emoțiile, gândurile pozitive și se transpun în pielea autorului. Citirea blogului lasă loc publicului să fie părtaș la emoțiile și experințele celor care își expun povestea pe hârtia online. Datorită convergenței media și a interactivității tot mai crescute, blogul începe să devină un instrument tot mai folosit. Numele bloggerilor a început să fie tot mai des folosit de către publicații importante, unora dintre ei li se oferă o rubrică specială, unii chiar ajung să fie invitați în emisiune radio sau TV. Se poate afirma cu încredere că blogul este o formulă puternică și totodată comună de a face jurnalism online. Conflictul dintre bloguri și presă persistă, și va fi pentru totdeauna, asta pentru că jurnaliștii nu înțeleg cum bloggeri fără studii în domeniul jurnalismului și fără a fi angajați în cadrul unor trusturi de presă, pot face jurnalism. Rețelele de socializare au o eficiență ridicată în promovarea și creșterea notorietății blogului, asta numai dacă sunt folosite corect. De asemenea, dacă rețelele de socalizare nu sunt folosite corect, pot fi o povară pentru blogger. În țara noastră, cele mai folosite rețele de promovare a blogurilor sunt: Facebook, Twitter, Linkedin, Google Plus. Un videoblog sau vlog este o formă de blog în care postările nu se fac sub formă de text, articol ci sub formă de video. Videoblogul mai poate fi numit și o formă de televiziune web. Vlogurile sunt o combinație între un video încorporat având alături și un text, o imagine. Videobloggingul este extrem de popular pe YouTube. Unele surse consideră data de 2 ianuarie 2000 ca fiind începutul vloging-ului, atunci când Adam Kontras a postat un video pe blogul său. În noiembrie 2000, Adrian Miles a fost primul care a formulat termenul de „vlog“ pentru a vorbi despre un text vorbit pe video. În 2004, Steve Garfield lansează primul video blog și a declarat că anul 2004 va fi al acestui tip de exprimare. Istoria videobloggingului se schimbă radical în anul 2005, an în care apare renumitul site : Youtube, în februarie 2005. Videourile postate pe vlog-uri pot fi descrise ca niște imagini statice active. Utilizatorii au înțeles extrem de rapid oportunitățile care se deschid. Ei nu înregistrau șase secunde de conținut continuu, ci opreau filmarea și realizau secvențe. De multe ori, stăteau într-un singur loc și filmau un video în care aceeași scenă apare în momente de timp diferite. Viitorul pare unul special conceput pentru realizatorii de conținut video, indiferent dacă ei sunt regizori de scurt-metraje pe Instagram, indiferent dacă ei sunt video bloggeri sau oameni cu o proprie viziune care arată ce înseamnă de fapt „democrația“ în unele țări. „Până în 2018, conținutul video va reprezenta 46% din traficul consumat pe internet. Până atunci, vom consuma de 12 ori mai multe date, utilizatorul mediu de smartphone ajungând la 2 GB de date în fiecare lună“, consideră directorul Ericsson, Hans Vestberg. Există și în România câțiva videobloggeri cum ar fi : Zmenta, George Buhnici, Michey H, Ligia Pop, Alex Contras. Fiecare dintre aceștia au propria nișă despre care discută, pe care o dezbat. De exemplu, George Buhnici este pasionat de zona IT, Ligia Pop vorbește despre proprietățile meniului vegan, Cristian Ștefan vorbește despre dezvoltarea personală, despre cum să ai încredere în tine, despre relații remarcabile. Ușurința cu care aceste videobloguri se pot accesa, a făcut ca numărul celor care le folosesc să crească de la an la an. În momentul actual, numărul lor nu este cuantificat în România. Avantajul vlogului este acela că se creează o relație între receptor și emițător în momentul în care poți vedea persoana care îți vorbește. Cu cât conținutul videoului postat este mai interesant, cu atât numărul vizualizărilor crește, existând videouri cu peste 300.000 de vizualizări. Vlogurile devin tot mai populare în rândul tinerilor : peste 50% dintre cei care postează online sunt adolescenți. Vlogurile în esență se bazează pe umor, dar există și o categorie de articole serioase. Spre exemplu : Elekes Levente vorbește despre lucruri serioase, despre cum ne putem îmbunătați viața. Chiar dacă el are de abia 20 de ani, în ceea ce postează dă dovada unei maturități de cel puțin 30 de ani, părând că are o experiență vastă în spate. Este tipul de persoană care te încarcă cu o energie pozitivă, îți aduce zâmbetul pe buze indiferent de greutăți. Chiar dacă există idei pro și contra, atât vlog-urile cât și blog-urile oferă consumatorilor o experiență unică, putând să își exprime opiniile, recomandările, ajungându-se până acolo de a avea puterea de a impune schimbări în companii. Dacă este să analizăm din punct de vedere al business-ului, vlogul și blogul sunt de fapt o oportunitate de promovare și de consolidare a imaginii în relația cu clienții. Natura virală a Internetului face imposibil de prezis evoluția unei postări pe un blog sau pe un vlog întrucât este posibil ca postarea să se piardă în spațiul virtual, existând de asemenea posibilitatea ca ceilalti internauți să aprecieze postarea și să o distribuie mai departe. Vlogurile și blogurile au ajuns la un impact atât de puternic încât au ajuns să țină speech-uri despre ce înseamnă știrea momentului întradevăr. Companiile mari și-au format departamente de comunicare care urmăresc îndeaproape blogurile si vlogurile întrucât așa se pot observa potențialele probleme pe care o companie le are din punct de vedere al comunicării, analizând și cum percepe clientul o anumită situație. Internetul este folosit de către jurnaliști pentru documentare și de foarte multe ori comentariile postate de aceștia pe bloguri sau vloguri ajung subiecte de știri. În ultima perioadă, mai exact în ultimii doi-trei ani, acest mod de comunicare a avut un impact din ce în ce mai pronunțat, în ceea ce privește interpretarea știrilor. Foarte multe știri apărute în presă, sunt preluate de către bloggeri și comentate, astfel impactul știrilor crește semnificativ. Multe publicații au preferat să se folosească de potențialul bloggerilor și a vlogurilor gaăzduind astfel spații iîn care primează libera expresie. O caracteristică de luat în calcul ar fi aceea că atât blogul cât și vlogul pot influența puterea de cumpărare. Studiul de audiență al blogurilor/vlogurile românești, realizat de STANDOUT, arată că mai mult de jumătate din cititorii blogurilor/vlogurilor au cumpărat produse și servicii la recomandarea acestora pe care le și citesc (63,1%). În plus, 70,6% dintre cititorii blogurilor și-au schimbat sau și-au întărit cel puțin o dată părerea despre un produs, un serviciu, sau o companie în urma citirii unor păreri ale bloggerilor despre acestea. Același studiu a arătat că cei ce accessează în mod frecvent aceste surse de comunicare sunt în proporție mare cititori fideli. Dintre aceștia aproximativ jumătate intră aproape zilnic să urmărească blogul sau vlogul preferat. Un procent mai scăzut s-a înregistrat la o parte din utilizatori care intraă de două sau trei ori pe săptămână. Sigur, în timp opiniile au fost împărțite, unii spunând că bloggerii nu au un comportament adecvat. Aceștia au fost acuzați că nu își exprimă sursele de informare, nu au respectat acuratețea conținutului și legăturile dintre oameni. Richard Corbett, primul membru al Parlamentului European care și-a creat un blog personal, a fost cât se poate de limpede: blogurile/vlogurile nu pot fi reglementate, după cum nu poate fi reglementat nici dreptul la libera exprimare.
III.2 BLOGUL LUI ORESTE TEODORESCU
Blogurile de multe ori au în comun, aceeași rază de activitate (fashion, sănătate, life-style, frumusețe sau moda) în schimb, în cazul de față singurul lucru comun pe care îl găsim în cazul acestui blog este doar că împărtășesc acelasi mediu, mediul online. Blogul lui Oreste Teodorescu este codulluioreste.ro. Un blog bazat pe spiritualitate, ezoterism, politică și psihotronică. Teodorescu Scarlat Alexandru Oreste este doctorand în teologie la Facultatea de Teologie din cadrul Universității Ovidius, Constanța, lector universitar la Facultatea de Jurnalism, Universitatea Hyperion, autorul cărților „Codul lui Oreste”, „Demonii puterii în democrație”, „La sfârșit va fi începutul”. Oreste Teodorescu are master în regie, film și televiziune este realizatorul emisiunii „Codul lui Oreste” (Antena 2 și B1TV) și a fost implicat în multe alte proiecte în televiziune. Cum am spus mai sus, blogul lui Oreste se bazează pe întoarcerea la spiritualitate, la lucruri ce țin de întoarcerea în timp, la psiho-analiza. Exact cum spune și Oreste, în viața fiecărui om apar grafice ascensionale și altele descendente, apărute pentru a ne permite just să ne confruntăm cu propriul caracter și cu propriile alegeri. Întelegem că nu există nici un folos să câștigi îîntreaga lume dacă își pierzi sufletul. În 2007, Oreste a hotărât să realizeze o platformă identică, unde domenii ale spiritualității, religiilor, științelor să aibă o bună cuprindere, pentru publicul interesat. După 8 ani, blogul codulluioreste.ro are aproximativ 250.000 de oameni stârniți să afle cât mai multe despre ei înșiși și despre univers. Motto-ul după care se desfășoară întreaga lui activitate este : „Fiecare dintre noi are o îndatorire față de Dumnezeu, față de patrie, față de semeni și față de noi înșine. Între naștere și moarte suntem chemați să ne regăsim Regatul pierdut. Avem Calea, Adevărul și Viața, trebuie doar să ne luăm crucea în spinare și să urcăm“. O parte importantă pe care Oreste o prezintă publicului este spiritualitatea. Spiritualitatea este calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. Este ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. Spiritualitatea sub formă de meditare, comunicare cu natura și căutarea dialogului cu lumea spirituală, sunt de o falsă spiritualitate. La creștinii ortodoxi, spiritualiatea este de fapt să ai Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ca rezultat al primirii mântuirii, prin Isus Hristos. Răbdarea, iubirea, bucuria, pacea, facerea de bine, blândețea sunt lucruri ce dovedesc roada pe care Duhul Sfânt o produce în viața unui om. Spiritualitatea ne aduce în prim plan, faptul că nu suntem doar ființe materiale, ci de asemenea avem un suflet-duh. Una dintre valorile spiritualității este faptul că, există o lume spirituală dincolo de acestă lume fizică cu care intrăm în legătura. Spiritualitatea ne aduce în față partea buna a lucrurilor și să înțelegem că lucrurile rele ne influențează negativ. Unul din obstacolele care stau în calea lucrării bune și duhovnicească este tristețea. Efectele tristeții sunt neîntârziate și lovesc cumplit în sufletele celor afectați. Unul dintre cele mai mari efecte este deznădejdea. Acesta rupe de tot ceea ce este bun, ne poate umple de gânduri de autodistrugere și ne rupe de Duhul Sfânt. O cale mai grea este atunci când distrugerea ajunge să afecteze pe cei din jurul nostru, deoarece este foarte greu de stăpânit. Totuși, astfel de lucruri pot fi evitate, ajutându-ne de aceste articole dacă nu avem curajul să cerem ajutorul specialiștilor. Ezoterismul este un concept filosofic-religios prin care se desemnează cunoștințe și învățături obținute prin percepția unor fenomene spirituale, accesibilă numai inițiaților, în opoziție cu cunoașterea exoterică, accesibilă tuturor oamenilor. Curentele spirituale ce se declară ezoterice sunt de o mare diversitate și cu credințe variate, de la cele bazate pe învățături orientale la forme de ezoterism creștin. „Un ezoterism este o învățătură ocultă, doctrină sau teorie, tehnică sau procedeu, de expresie simbolică, de ordin metafizic, cu intenție inițiatică. Druidismul, Companionajul, alchimia sunt ezoterisme “. Pe lângă aceste articole care cuprind partea de ezoterism, spiritualitate, Oreste nu evită să își exprime pe blog părerile lui personale referitoare la politică. Găsim nenumărate articolele pe blog, despre cum arată România după 25 de ani de la căderea comunismului, păreri despre noile alegeri, dar și cum arată România acum, după 10 ani de conducere sub regimul lui Traian Băsescu. Faptul că a reușit să își aducă punctul de vedere în față, și a arătat credintele sale i-au adus un plus pe piața de specialitate. Astfel emisiunea Codul lui Oreste care era pe Antena 2 , a fost închisă la sfârșitul anului 2013. Acesta a menționat atunci, într-o scrisoare deschisă că se simte nevoit să întrerupă colaborarea cu trustul deoarece nu se mai simțea confortabil alături de colegii săi, și că prietenii lui de o viață „s-au vândut unor interese atât de departe de cel național “. Un alt punct important pe care Oreste îl dezbate pe blogul său, este starea de bine. Găsim o multitudine de articole despre cum să ne menținem sufletul tânăr, să fim sănătoși și să știm să ne ferim de lucrurile care sunt nocive sănătății noastre atât mintal cât și fizic. Articolele precum „medicamentele la fel de periculoase ca gloanțele“ , „alimentația modernă produce mari dezechilibre energetice“ ajung să strângă mii de cititori zilnic. Este demonstrat că studiile ce au legătură cu alimentația și exerciții pentru menținerea în forma au întâietate. Asta demonstrează că în pofida lucrurilor care pot îngreuna situația, oamenii vor fi mereu interesați de cum pot face să aibă o stare de spirit mai bună și un corp sanatos. Un segment la fel de interesant pe acest blog, poate fi atelierul de dezvoltare profesională. Acolo Oreste postează jocuri psihologice care pot ajuta oamenii să se cunoască, să se înteleagă și să se accepte. Tot acolo găsim articole în care găsim metode de comunicare verbală și non-verbală, manipulare și dezinformare, impactul tehnologiilor asupra omenirii și cum putem evita persoanele care ne influențează negativ. Blogul codulluioreste.ro, se adresează cu siguranță, unei anumite categorii de oameni. Cei care au deschidere către spiritualitate, către regăsirea pe sine și cred că, aceste lucruri îi pot ajuta să aibă o viață mai bună, ajung să îl citească și chiar pot stabili o legătură cu Oreste. Cum orice lucru poate fi criticat, asemenea i s-a întâmplat și lui Oreste. Pe lângă utilizatorii care îl citesc zilnic, acesta și-a facut și empatizanți. Deoarece este un mediu greoi, deoarece aduce în discuții religia și alte credințe sunt persoane care îl critică și susțin că, articolele postate nu sunt tocmai relevante. Aici apare posibilitatea de a alege să accesezi blogul sau nu. Mereu în viață avem posibiltăți, astfel că acum nu îl putem critica pe Oreste pentru ceea ce face pe blogul său. În schimb, avem posibilitatea de a alege daca îl citim sau nu. Religia a fost, este și va fi mereu subiect de dispute între cei cu credințe diferite. Blogul lui Oreste este un blog cu format simplu, în care doritorii pot găsi ușor ceea ce caută.
III.3 Vlogul lui Mihai Zmenta
În România vloggingul este pe un trend ascendent în ultimii ani. Cei mai mulți vloggeri au până în treizeci de ani, sunt tineri, plini de entuziasm, care se promovează și se fac cunoscuți prin interacțiunea pe care o au cu cei care îi urmăresc, prin provocările și hazul lor. Unul dintre cei mai talentați tineri videobloggeri români este Mihai Zmenta. Este un tânăr de douăzeci de ani, născut în Vatra Dornei, iar de peste un deceniu trăiește în Baia Mare. Se caracterizează prin accentul său de ardelean, de maramureșean și prin subiectele abordate : Statusuri de Facebook penibile, Pariu cu Viața, și exemplele pot continua. Una dintre cele mai populare realizări ale lui Mihai este o postare, un video, de aproximativ 6 minute, video urmărit de peste 200.000 de oameni. Pasiunea lui inițială a fost bloggingul, cu care a început să cocheteze în anul 2008. De abia în anul 2012, și-a deschis și videoblogul. ..Am pornit în glumă. Tot ce am început în glumă mi-a schimbat viața în bine. Metoda lui de promovare este una deja clasică pentru bloggeri și videobloggeri și anume Facebook-ul, unde posteză videourile realizate, oamenii reacționând pozitiv la ele, le distribuie. Subiectele abordate de Zmenta sunt unele din cotidian, din viața de zi cu zi, atât cu problemele cât și cu frumusețile ei. El susține că subiectele sunt alese și în funcție de ce replici haioase ar putea oferi oamenilor, pentru că în general viața în România este una tristă. S-a obișnuit ca în fiecare săptămână să vină cu un video nou, cu o ideea deosebită, videoblogging-ul devenind oarecum o obligație, întrucât este conștient de multitudinea de oameni care il așteaptă. Analizând declarațiile lui, spune că a ales această modalitate de comunicare cu oamenii întrucât aceștia sunt tot mai comozi în ceea ce privește cititul și atunci le vine mult mai comod să urmărească un clip video. Munca depusă pentru realizarea unui video depinde de ce rezultate urmărești în urma postării lui. Mihai Zmenta navigă zilnic cel puțin o oră pe internet în căutare de subiecte. Video-urile lui nu au întotdeauna un scenariu, ci de multe ori se întâmplă ca totul să fie spontan. Munca cea mai dificilă o reprezintă montajul care poate ajunge de la câteva ore până la câteva zile în funcție de ce calitate dorești. Vloggingul i-a deschis apetitul către film, ceea ce înseamnă că dacă vloggingul i-a deschis ochii spre această lume, el dorește să studieze filmologie, să devină regizor.
Concluzii
Procesul de implementare al unui regulament capabil să susțină libertățile și drepturile fundamentele ale celor care activează în mediul online este unul dificil. Acest aspect trebuie început la nivelul statelor cu un regim democratic, un regim deschis care să înțeleagă necesitatea de a respecta aceste drepturi și de cealaltă parte să nu prejudicieze pe nimeni. Sistemele internaționale fac eforturi remarcabile pentru a sustine aceste valori și aplicarea acestora să fie de bun augur în mediul online. Referitor la acest proces de implementare apreciem că pentru început ar trebui revizuite textele constituționale, deoarece atunci când acestea au fost implementate Internetul nu avea amploarea de astăzi. Ulterior implementării acestei prime etape, trebuie luată în calcul o reinterpretare a valorilor sociale care au nevoie de o protecție din partea constituțiilor locale care să includă și Internetul. Înainte de a se implementa un regulament exclusiv al Internetului trebuie să se țină cont de evoluția și importanța Internetului și de faptul că efectele negative pe care le poate aduce, vor fi mai nesemnificative în raport cu beneficiile pe care le poate aduce. Dependența de mediul online, atrage după sine și fenomene nu prea plăcute în rândul internauților. Semnalele de alarmă trase de către specialiști, din păcate nu au efect asupra celor care văd Internetul un lucru nemaipomenit și ajung să le guverneze întreaga activitate. Toate lucrurile care s-au evidențiat în prezența lucrare, au avut la bază evoluția tehnologiei, dar și impactul pe care aceasta o are asupra noastră. De la apariția primului calculator, apariția Internetului, îmbunătățirea vitezei de transmitere a datelor, apariția rețelelor de socializare, a blogurilor, a vlogurilor, tehnologia a ajuns într-un punct în care vom ajunge să ne întrebăm, până unde ne vor duce toate aceste lucruri. Încet, încet se ajunge la înstrăinarea tuturor lucrurilor care erau folosite cândva, precum cititul de cărți, ziarul real, scrisori. S-a ajuns în momentul în care putem trimite gândurile la mii de kilometri distanță într-o singură secundă. Dacă acum ceva timp, se trimiteau vederi ca o amintire din locuri dragi, acum se postează fotografii, materiale video, materiale audio pe diverse rețele de socializare. Toate aceste lucruri au adus să se poată comunica mai rapid, să fim în legătură cu persoane dragi chiar dacă sunt la mare depărtare și au ajutat la formare de noi legături. Dezvoltarea tehnologiei a dus și la un mai bun mers al lucrurilor în afaceri. Întreprinzătorii au profitat de apariția mediului online și au reușit să creeze o piață în acest domeniu. O piață în care se găsesc o multitudine de produse, de la alimentație, îmbrăcăminte, articole de casă etc. Deoarece timpul nu mai este, din păcate, unul prietenenos, iar oamenii ajung să aibă din ce în ce mai puțin timp pentru activități libere, s-a ajuns ca domeniul online să fie varianta cea mai bună. Printr-un simplu click, am actualizat coșul de cumpărături, am adăugat adresa, iar comanda se livrează la domiciliu. Lucrurile pozitive ce au legătură cu acest mediu virtual sunt nenumărate și acest lucru se poate observa în activitățile de zi cu zi. Un drept de care beneficiază România este acela de a ne putea exprima liberi și fără bariere. Acest lucru s-a dorit și de la mediul online. Să existe o lume în care fiecare își poate exprima părerile, gândurile, credințele fără să fie judecat de cei din jur. Cel puțin la prima vedere. Anonimatul în mediul online dă posibilitatea transpunerii fiecărei persoane în ceea ce dorește a fi. Din punctul acesta, Internetul ar fi putut fi o problemă, după cum susțin unii specialiști. S-a încercat impunerea unui regulament, acela după care merg toate serviciile mass-media. Fiind un mediu care nu are granițe, era destul de greu de controlat, astfel încât fiecare țară și-a impus propriile condiții ținând cont obligatoriu și de forma de guvernământ. Așadar în țările încă comuniste, Cuba, Vietnam, China, Coreea de Nord acestea au considerat corect să obstricționeze accesul la Internet, țări precum Islanda, Estonia, Germania au lăsat ca cetățenii să decide în privința a ceea ce doresc să vadă sau nu. Cenzura pe Internet nu a fost acceptată de catre internauți, așadar și în ziua de astăzi fiecare decide singur ceea ce conținut vrea să acceseze. S-au impus o serie de reguli pentru acele pagini care conțin scene obscene sau cele cu impact puternic negativ. În aceste condiții utilizatorul este anunțat înainte de a accesa pagina, de conținutului acesteia. Fiind un singur Internet și unul uriaș, fiecare are posibilitatea să acceseze orice din lumea asta fiind și unicul responsabil de activitățile sale. Apariția blogurilor și vlogurilor a adus tehnologia cu un pas înainte. România a ajuns să cunoască aceste domenii noi în anul 2003-2005. Însă era un domeniu nou, fiind încă la început. Caracteristica acestor rețele noi, era formatul. Majoritatea blogurilor sunt de tip jurnal, actualizate de câteva ori pe săptămână iar ordinea este cronologică inversă. Vlogurile se bazează pe același format doar că diferența majoră o fac materialele. Dacă la bloguri vorbim de articole scrise, la videobloguri elementele sunt numai audio. La fel ca în cazul blogurilor și videoblogurile au acaparat piața, făcându-se plăcute printre public. În prezent aceste două categorii de comunicare sunt încă în plină dezvoltare, realizându-se anual festivaluri în care cei care sunt prezenți în această nișă se întâlnesc, dezbat teme și ajung să se cunoască îndeaproape. Publicul țintă diferă de la tema pe care fiecare autor dorește să o dezbată. Sunt bloguri/vloguri care ne prezintă moda, exercitii pentru menținerea sănătății, frumusețe sau sfaturi despre cum putem să ne facem viața mai ușoară dar și unele care ajung să discute despre spiritualitate și religie. Un asemenea blog este cel al lui Oreste Teodorescu, pe care l-am analizat îndeaproape. Blogurile care dezbat teme de genul religiei, spiritualității sunt mai greu de interpretat și totodată atrag un public doritor de așa ceva. La fel ca în cazul multora dintre blogurile și videoblogurile, autorii acestora doresc să aibă o comunicare cu publicul, astfel încât fiecare doritor poate lăsa un comentariu despre un articol postat. În această situație se realizează o discuție pe baza unui anume subiect și în consecință faptul că acel blog/vlog este activ. Majoritatea acestor forme de comunicare sunt gratuite și pot fi accesate oricând. Apariția Internetului și a rețelelor de socializare a dus întreaga lume cu un pas înainte și totodată a facilitat accesul la informații. Cum orice lucru bun are și o parte negativă, așa s-a întâmplat și în cazul Internetului. Este decizia fiecăruia dacă dorește să aleagă parte pozitivă și să își faciliteze munca cu ajutorul Internetul, sau să îl folosească în mod abuziv și să devină dependenți.
BIBLIOGRAFIE
Anghel, Traian, Tot ce trebuie să știi despre internet, Editura Polirom, Buuresti, 2011;
Bird, Linda, Internet-Ghid complet de utilizare, Editura Corint, 2004;
Clarck, Duncan, Peter, Buckley, Internet.Ghid complet, Editura Litera, 2009;
Constitutia Romaniei, Editura Regia Autonoma Monitorul Oficial, 2010;
Corlatean, Titus, Protectia europeana si internationala a Drepturilor Omului, Editura Universul Juridic, 2012;
DEX – Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a III-a, 2009, revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold,, Bucuresti 2009;
Moldovan, Carmen, Libertatea de exprimare. Principii-Restrictii-Jurisprudenta, Editura CH Beck, 2012;
Pop, Doru, Mass media si democratia, Editura Polirom, Bucuresti, 2001;
Stanomir, Ioan, Libertatea de exprimare si dreptul la informatie: drepturi si responsabilitati ale jurnalistilor, in Coman, Mihai, coord., Manualul de jurnalism, Editura Polirom, Bucuresti, 2009;
Wolton, Dominique, Internetul-O noua critica a noilor media, Editura Comunicare.ro, 2012;
www.adrianbolocan.ro
www.cnipmmr.ro
www.codulluioreste.ro
www.darpa.mil
www.fredomhouse.org
www.gs.statcounter.com
www.internetworldstats.com
www.legi-internet.ro
www.osce.com
www.scientia.ro
www.semel.ucla.edu
www.standout.ro
www.wikipedia.com
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Internetul Si Libertatea de Expresie (ID: 121835)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.