. Internetul Si Comertul Electronic

INTRODUCERE

Este astăzi binecunoscută tuturor larga răspândire a calculatoarelor electronice in aproape toate domeniile activității umane. Acest proces este in continuă desfășurare și este foarte greu de previzionat unde se va ajunge și cât de mult se va schimba in viitor viața de zi cu zi, atât la serviciu cât și acasă, datorită calculatoarelor. Se spune, de exemplu, chiar că analfabetul secolului al XXI-lea va fi cel care nu va ști să lucreze cu un calculator.

Prîntre cele mai răspândite utilizări ale unui calculator sunt memorarea și prelucrarea informațiilor, în general, și a textelor, in particular. În plus, posibilitățile de prelucrare oferite de calculatoare permit structurarea complexă și regăsirea ușoară a informațiilor memorate.

În paralel cu progresele in domeniul calculatoarelor, un alt domeniu cu o dezvoltare spectaculoasă îl constituie telecomunicațiile. Astăzi se poate comunica rapid între oricare două puncte de pe glob. Posibilitățile de comunicare au fost folosite și în transferul de informații între calculatoare aflate chiar la distanțe considerabile. Din sinergia între facilitățile de memorare structurată, de prelucrare și accesare a informațiilor oferite de calculatoare și posibilitățile crescânde ale domeniului telecomunicațiilor au apărut și in prezent au o extindere explozivă, rețelele internaționale de calculatoare.

Pentru a pune la dispoziție serviciile calculatoarelor electronice unui spectru cât mai larg de utilizatori, au fost dezvoltate instrumente concepute astfel încât să permită accesul la rețelele de calculatoare chiar a celor care nu au nici cea mai mică idee asupra a ceea ce este și cum funcționează un calculator. Se poate spune că, deja de acum, calculatorul devine un "aparat" banal chiar pentru un copil, cum ar fi, de exemplu, telefonul sau telecomanda unui televizor. Similar cu aceste aparate banale, un utilizator al lui nu trebuie să știe nimic despre funcționarea acestuia, ci numai cum se folosește. Această comparație între telefon, telecomanda unui televizor și calculator nu este aleasă intâmplător, in viitorul nu foarte indepărtat preconizându-se ca, in fiecare casă, acestea să fie integrate intr-un singur dispozitiv care va permite atât comunicarea prin (video) telefon, receptarea de programe interactive de televiziune, primirea acasă a unor reviste și jurnale "electronice", accesul la bănci de date aflate pe orice calculator de pe glob și, bineințeles, utilizarea programelor de pe calculatorul propriu sau de pe oricare alt calculator de pe glob. Aceste facilități vor fi puse la dispoziție prin așa-numitele "magistrale informaționale" care vor împânzi globul

Omenirea cunoaste in momentul de fața una din cele mai profunde transormări din întreaga ei existența in care informatica joacă un rol determinant. Dacă deceniul trecut a fost marcat de apariția și perfecționarea calculatoarelor personale, accesibile la prețuri din ce în ce mai scăzute, anii ’90 sunt caracterizați prin conectarea calculatorelor in rețele locale și rețele de arie largă.

Acestea conferă informaticii un rol determinant in asigurarea legăturilor științifice, de afaceri, bancare sau de altă natură între persoane și instituții. Astăzi sute de milioane de calculatoare deservind utilizatori cu cerințe foarte diverse, sunt interconectate într-o structură informatică globală numită de ziariști “cyberspace”.

O rețea reprezintă un grup de calculatoare conectate între ele astfel încât să poată comunica. Acest calculatoare nu trebuie să fie apropiate între ele. Pot fi in aceeași cameră, in aceeași cladire sau in diferite părți ale lumii.

Dacă rețeaua este compusă din calculatoare care se află in aceeași cameră, clădire sau campus ea se numește rețea locală (Local Area Network – LAN). Dacă rețeaua se află in același oraș se numește rețea metropolitană (Metropolitan Area Network – MAN). In cazul in care rețeaua este răspandită pe o arie ce cuprinde mai multe țări și/sau continente, ea se numește rețea de mari dimensiuni (Wide Area Network – WAN).

Avantajele utilizării rețelelor sunt:

partajarea resurselor – toate echipamentele, programele și datele sunt disponibile pentru oricine din rețea, indiferent de localizarea fizică a utilizatorului și a resursei;

asigurarea unei fiabilității mari prin accesul la mai multe echipamente de stocare;

economii financiare – calculatoarele mici au un raport preț/calitate mai bun decât sistemele mari. Sistemele mari sunt de zece ori mai rapide dar costă de o mie de ori mai mult;

accesul la informații la distanță – formele pe care le are accesul la distanță sunt multiple: plata taxelor, accesul la instituții financiare, cumparături la domiciliu, informații despre arte, afaceri, politică, sănătate, istorie, stiință, sport etc.

comunicații personale – poșta electronică este deja folosită pe scară largă și poate conține secvențe audio; comunicațiile in timp real permit utilizatorilor aflați la distanță să comunice fără nici o intârziere; sunt posibile videoconferințe, între oameni aflați in diverse locuri pe glob;

divertisment interactiv – jocuri pentru mai multe persoane cu simulare in timp real ; se poate juca la ruletă in Las Vegas sau Quake cu persoanele din toate colțurile lumii.

In această conjunctură s-a dezvoltat ceea ce se cunoaște sub numele de Intenet.

Capitolul 1. Internetul

Internet-ul reprezinta mai mult decât o rețeauriașa de calculatoare . El constituie o rețeade rețele (comerciale , militare , academice , universitare , educaționale etc. ), fiind, in plus , un mediu informațional imens ce ofera servicii si resurse din cele mai diverse –baze de date , biblioteci- dar si o nebanuită comunitate de persoane din cele mai diferite domenii ale vietii economico-sociale . O definiție succintă a Internet-ului poate fi formulată astfel : un număr foarte mare de calculatoare răspandite in toata lumea, legate între ele pentru stocarea , partajarea și direcționarea diverselor tipuri de informații.

La inceput rețeaua avea scopul de a servi programele de cercetare si de a rezolva orice problema legată de calculatoare . Ușurința cu care se pot distribui informații dar mai ales ușurința cu care orice utilizator poate avea acces la informații , a făcut din Internet un mediu de nelipsit . Sunt distribuite informații de orice tip , incepand cu programe de invățare a utilizarii microcalculatoarelor , continuând cu lecții de insușire a cunoștințeleor din cele mai diverse domenii , știri , baze de date imense , cotații la bursa , oferte de locuri de muncă , legislație , rețete medicale , muzee virtuale si chiar rețe culinare .

Internet-ul este in același timp o uriașa bibliotecă , un instrument de corespondență rapida , un nou mediu de publicare si un mijoc de difuzare mondial al informaticii .Modul de acces este simplu interactiv si înlătura discriminarea geografică .

Revenind la definiția „o rețea de rețele ’’ trebuie spus că toate rețelele LAN, MAN și WAN pot fi conectate între ele prin legături rapide si performante . Legatura poate fi stabilită prin satelit , prin linii analogice dedicate , circuite de comnunicații digitale , unde radiofonice etc.

Inceputurile Internet-ului se situează in anii ’60 . Astfel in 1967 Bob Taylor a lucrat la ARPA (Advanced Research Project Agency ) , a avut ideea de a lega împreună într-o rețea redundantă , bazată pe pachete toate calculatoarele de la universitațile importante participante la programele agenției.

Astfel se realizează in 1969 prima conexiune la distanță între doua calculatoare , ARPA experimentând o rețea de comutare de pachete , bazată pe linii telefonice , între Stanford Research Institute si University of California din Los Angeles . În acest fel ia nastere ARPANET ( Advanced Research Project Agency Network).

In perioada anilor ’70 s-au adus o serie de modificari in sensul imbunatatirii comunicatiilor , cea mai importanta fiind elaborarea unor seturi de reguli(protocoale ) , ce au asigurat o comunicare între calculatoare la un nivel mai bun ce a adus viteza de transmitere la 50Kbps .

Anut 1977 a marcat adăugarea la rețeaE-mail , iar putin mai tarziu in 1979 , s-a adaugat USENET o rețeavirtuala de stiri , servicii ce au lărgit considerabil aria de utilizare si au oferit o nouă orientare in evolutia rețelei . La inceputul anilor ’80 datorita traficului extrem de ridicat de informații si din ratiuni de securitate a datelor cu caracter militar ARPAnet se divide in doua sedimente:MILnet –o rețea militara si ARPAnet o rețea civilă ce continua cercetările asupra rețelelor si orientata pe schimbul nelimitat de informații.

Anul 1982 marcheaza reunirea principalelor rețele : ARAPnet , MILnet ,NSNET , BITNET(Because It’s Time NETwork-aparuta in mediul universitar), USENET( aparuta tot in mediul universitar , dar care ofera si o serie de servicii comerciale ) si altor rețele luand nastere Internet , sub denumirea Internetwork Sistem (sistem interconectat de rețele).Evolutia Internet este marcata in continuare de adăugarea de noi servicii : serviciul de informare GOPHER , serviciul de transfer de fîșier FTP , serviciul World Wide Web etc.

Ziua de 1 ianuarie 1983 marcheaza trecerea de la protocolul NCP ( Network control Protocol) laTCP/IP (Transmission Control Protocol/ Internet Protocol ). Numărul calculatoarelor conectate la rețeaua Internet a crescut apoi rapid de la un an la altul : 1024 in 1984 , 5089 in 1986, 28000 in 1987 si 130000 in 1989.

In anii ’90 Internetul s-a dezvoltat mult , nu numai ca volum de informații si servicii permanent accesibile ,dar si ca număr de utilizatori .

Anul 1991 este momentul in care National Science Foundation , care superviza modul de operare pe Internet a ridicat restricțiile impuse de domeniul comercial , ceea ce a produs o adevarata „ explozie’’ in cresterea in numărul calculatoarelor conectate:992000 în 1992 , 1776000 in 1993 .

În 1993 Casa Alba deschide o cutie postală Internet (president @whitehouse.gov).

În anul 1994 marcheaza realizare primelor transmisii audio si video prin Internet . În fiecare luna se conecteaza la Internet peste un milion de noi utilizatori .Internet Society estimeaza ca aproximativ 115 tari dispun de o conexiune la reteau informatica mondiala . Numărul de calculatoare gazda conectate la rețeadepasea 3,2 milioane in anul 1994 , cel al utilizatorilor era apreciat la 20-30 milioane .

Potrivit Comupter Industry Almanac Inc .,numărul utilizatorilor a ajuns la sfarsitul anului 1980 la 150 milioane . Numai in SUA aproape 67 de milioane de utilizatori adică aproape 51% din total .

Romania , desi a aparut relativ tarziu in peisajul comunicatiilor globale , a marcat o crestere impresionanta intr-un scurt interval de timp : de la 15 calculatoare gazda (host ) in februarie 1993 la 2727 calculatoare gazdă în ianuarie 1996 si 26362 calculatoare gazdă în februarie 1999.

Internet-ul nu este proprietatea cuiva , nu exista nici o companie care sa impună reguli. Desigur , fiecare componentă este proprietatea cuiva , dar rețeaua ca întreg nu are un „patron’’ este un sistem care își mentine integritatea datorita intereselor mutuale ,desi numărul organizațiilor depaseste 50 de mii. Internet-ul este o rețea descentralizată , uneori chiar anarhică , dar fără această descentralizare nu s-ar fi ajuns la cresterea și dezvoltarea ei spectaculoasa. Internet-ul este administrat prin consens de diferite organizații care se intrunesc pentru a gasi cea mai buna metoda globala pentru functionarea rețelei .

Furnizorii regionali sau nationali de servicii Internet sunt interconectati fie direct , fie prin intermediul unui organism supranational . Principalele oragnisme existente in Europa sunt: Ebone si Europanet . Ebone este o asociatie care gestionează numeroase rețele europene .Europanet este gestionat de DANTE (Delivery of Advance Network Technology to Europe ) , asociatie creata in 1993 cu sprijinul mai multor rețele naționale pentru a sprijini cercetarea științifică .

Totuși există și o organizație a utilizatorilor Internet-nțifică .

Totuși există și o organizație a utilizatorilor Internet-ului, numită ISOC (Internet Society ), cu caracter voluntar , unicul ei scop fiind promovarea schimbului global de informații . Conducătorii acestei organizații au responsabilitatea de a gestiona din punct de vedere tehnic Internet-ul si de a standardiza tehnologia folosită.

Începând cu 1983 , funcționează și o organizație ce are ca scop ghidarea evoluției protocolului TCP/IP-Internet Activities Board (IAB).Aceasta oferă sfaturi si sprijin in cercetările efectuate in sprijinul comunității Internet . De-a lungul evoluției IAB a fost organizat in mai multe rânduri, in prezent având doua componente :Internet Engineering Task Force ,ce are responsabilitatea dezvoltarea protocolului TCP/IP si integrarea altor protocoale in Internet (cum este OSI) si Internet Research Task Force ,care continua sa organizeze si sa exploreze concepte avansate privind rețelele .

De asemenea , nu exista o firma care sa conecteze plățile de la toate rețelele Internet sau de la utilizator .Fiecare plătește pentru partea sa .Rețelele se aduna si decid cum sa se conecteze împreună apoi aduna fonduri pentru aceste interconexiuni .O firma sau o instituie plătește pentru conectarea la o rețea regională care la rândul ei plătește un furnizor național pentru accesul sau la o rețea internațională .Numeroase moduri Internet in special universitare sunt finanțate de bugetele statelor.

1.1 Conectarea la internet

Sunt patru moduri principale de conectare la Internet : conexiunea permanenta (permanent connection ), conexiunea directa pe linie telefonica (dial-in direct connection),conexiunea ca un terminal pe linie telefonica dial-in terminal connection ), conexiune de tip posta electronica (e-mail connection ).

Conexiunea permanenta presupune existenta unei linii dedicate între domiciliul utilizatorului si subrețeaua Internet Service Providers (care pune la dispoziție accesul ) sau închirierea unui tronson special pentru legarea directa la Internet . Este modalitatea cea mai buna de conectare din punct de vedere al vitezei si calității transmisiei , dar este si cea mai scumpă .

In special instituțiile de învățămant închiriază un tronson pentru conectarea la Internet pe care-l pun la dipoziție cadrelor didactice si studenților prin intermediul rețelei locale de calculatoare , dar si marile institurii publice si firmele mai uzează de acest tip de conexiune .

Liniile dedicate se închiriază de la un operator – in România , ROMTELECOM. Utilizarea lor este facturată in funcție de distanță , operatorul garantând debitul dorit , iar costurile lunare se stabilesc fie la MB transferat , fie sub forma de abonament lunar cu trafic nelimitat . Tipurile de linii închiriate disponibile in Romania oferă rate de acces între 14,4 Kbps si 2 Mbps . Un cost mediu per MB este de 0,6 $ , iar in cazul abonamentului lunar se platesc in medie 400$ pentru o linie de 33,6 Kbps.

Conexiunea directa pe linie telefonica. Unii furnizori de servicii permit legarea prin intermediul unui modem pe o linie telefonica , la calculatorul lor si prin intermediul acestuia , acces direct la Internet . Calculatorul utilizatorului va funcționa identic ca un calculator host (gazda ) din rețeaua Internet. Este o legatură temporara pentru ca schimbul de date , între calculatorul utilizatorului si cel care este conectat la Internet, se poate realiza numai când legatură telefonica este activa , dar taxa de instalare scazuta si cea de transmîșie fac ca acest tip de conexiune sa fie cel mai des intalnit .

Conexiunea ca terminal pe linie telefonica .Pentru cei ce dispun de resurse financiare mai reduse , este o modalitate eficienta de acces la Internet . Conexiunea se face tot pe linie telefonica , cu ajutorul unui modem si apeland la un furnizor de servicii .Dupa realizarea conectării , calculatorul funcționează ca un terminal , el nefiind legat direct la Internet .Toate programele rulate se desfașoară pe calculatorul furnizorului de servicii .Datorita acestei situații , pentru a transfera fișierele pe calculatorul utilizatorului , ele trebuie mai întai copiate pe calculatorul furnizorului de servicii si abia apoi , utilizând comenzile de transfer de date proprii progamului de comunicație , se pot copia pe sistemul utilizatorului. Conexiunile temporare se stabilesc in funcție de nevoi . Utilizarea lor se facturează in funcție de distanță si de durata utilizării , putându-se astfel folosi atât linii analogice cat si linii digitale .

Acest mod de conectare poate fi folosit pe baza de contract sau fără contract . Contractul implica , de cele mai multe ori , o taxa de instalare si un abonament pe o anumita perioada de timp . Taxa de instalare variază între 4$ si 29$ , existând si firme la care conectarea este gratuită .Contractele se pot face pe un anumit număr de ore sau MB pe luna . De exemplu , pentru un abonament e 30 de ore , se platește între 15$ si 30$ ( prețul mediu pe ora 0,77$) , fără a pune in calcul costul convorbirii telefonice urbane .

Odată cu dezvoltarea rețelelor si serviciilor de telecomunicație mobila , utilizarea telefonului celular a extins posibilitatea celor care călătoresc si dețin un calculator portabil sa se conecteze la Internet din orice punct al tarii. La momentul actual , exista posibilitatea conectării prin GSM la un abonament de circa 15$, cu o viteza de transmisie de 9600 bps.

Conexiunea de tip posta electronica .Cei aflați in aceasta situație pot transmite mesaje e-mail in Internet si primi același gen de mesaje de la orice utilizator Internet , pot adresa si recepționa mesaje pentru grupurile de dialog USENET. Majoritatea furnizorilor de servicii au oferit la început utilizatorilor doar servicii la posta electronica , dar pe masură evoluției Internet , acest tip de conexiune a început sa ofere mult prea puțin in raport cu facilitățile Internet.

O modalitate mai puțin folosită in România este conectarea la Internet prin intermediul rețeleor CATV. Pentru conectare este nevoie de u modem de cablu , vitezele de transfer fiind foarte mari :10Mbps .Un asemenea tip de legatură se folosește in special de companiile cu volum mare de trafic .

Ultimii ani au permis si recurgerea la un nou tip de conectare : conectarea de tip VSAT prin intermediul antenelor de satelit .Costurile de instalare sunt de ordinul miilor de dolari , iar abonamentul lunar variază între 1.900$ si 5.500$.

Pentru a realiza o conexiune Internet este nevoie de următoarele elemente : un calculator , un modem , un program de comunicare , un cont Internet , un nume de legatura , o parola , un instrument de plata .

Contul Internet , in funcție de tipul de conexiune , poate fi cont telefonic sau cont dedicat .Contul telefonic se folosește pentru a telefona unui calculator aflat la sediul unui distribuitor la servicii in vederea accesului la Internet .Contul Internet dedicat se mai numeste si cont IP (Internet Protocol ) , deoarece are o adresa proprie de protocol Internet.

Calculatorul prin care se face conectarea la Internet nu trebuie sa fie numai decât un calculator foarte performant . Singurele cerințe sunt legate de posibilitatea de a rula programul de comunicație si posibilitatea de a fi conectat un modem . Pentru a folosi facilitățile multimedia se recomanda un Pentium cu 16 MB RAM, placa de sunet , difuzoare si CD-ROM.

Modemul convertește semnalul numeric furnizat de calculator in semnal analogic care poate fi transmis pe linia telefonica , iar la receptor asigura demodularea semnalului . Modemurile sunt de doua tipuri : intern si extern. Modemul intern este o placa de calculator montata in interior si conectata la linia telefonica . Modemul extern se conectează in exteriorul calculatorului printr-un cablu ce face legătura cu portul serial al calculatorului. Viteza modemului are mai putina importanta , dar o viteza mai ridicata (14400 bps , sau 28800 bps) asigura o importanța economica de timp .Pentru a evita problemele de compatibilitate este bine de consultat furnizorul de servicii Internet înainte de achiziția modemului .

Programul de comnunicație asigura folosirea modemului pentru apelul telefonic la distanță a unui calculator .Pentru a va putea conecta la Internet este suficient ca programul de comunicație sa poată transmite datele conform protocolului Xmodem sau Zmodem.

Printre cele mai utilizate programe de comunicație amintim :Blast-pro sub MS DOS , Procomm Plus sub MS DOS sau Windows , Telix sub MS DOS , Microsoft Network sub windows 95.

Majoritatea programeleor de comunicații contin si facilitati cum sunt :

Un editor de texte pentru lucrul cu fișiere ;

Protocoale de transfer pentru primirea sau transmiterea fișierelor ;

O agenda telefonica .

Numele de legatura identifica utilizatorul la conectare (login name, user name , account name ).Este elementul in funcție de care se face recunoașterea in Internet . In general ,acest nume este format din opt caractere si trebuie facuta diferenta între majuscule si litere mici .

Parola reprezintă un mijloc de protecție pentru utilizator . De obicei are lungimea de opt caractere si este stabilita la crearea unui cont Internet . Existenta parolei împiedica citirea mesajelor de către o alta persoana , transmiterea de mesaje sau accesul pe Internet pentru alte persoane .

Insturmenutul de plată este , de regula , o cartela de debit sau de credit

1.2 Adrese Internet și lista de utilizatori

Fară folosirea adreselor de Internet este imposibil de identificat un utilizator, o zona a rețelei sau un calculator de pe care dorim sa accesam informații.

Ex: [anonimizat]

Adresa de mai sus este adresa Internet a prezentatorului Adam Curri de la postul de televiziune MTV. Prima parte a adresei este identificatorul utilizatorului (user ID) , iar partea de după caracterul @ este domeniul.

Domeniile reperezintă diferite niveluri de organizare .Gradul de generalitate creste de la stanga la dreapta .In exemplul de mai sus domeniul era structurat pe doua niveluri.

In general , domeniul cel mai din dreapta (cel mai general nivel ) dintr-un domeniu complet este un cod ce arata tipul de organizație căruia îi aparține rețeaua .Se folosesc șapte domenii organizaționale: com pentru unități comerciale ,edu pentru institutii educaționale , gov pentru institutii guvernamentale , int pentru instituții internaționale , mil pentru instituții militare SUA , net pentru resurse de rețea, org pentru organizații non-profit.

In cazul in care domeniul nu este din SUA ,se include in adresa si un cod de doua caractere care arata tara : ca –Canada , de –Germania , es-Spania,fr –Franța , it – Italia ,jp – Japonia , ro –Romania , uk –Marea Britanie etc.

Astfel , adresa completa pentru o persoana ce lucrează într-o instituție SUA ar putea arata astfel : [anonimizat] .In cazul in care instituția este din afara SUA , adresa trebuie completata cu codul tarii respective .Pentru o persoana din Romania adresa ar putea fi : [anonimizat] .

Informații despre utilizatorii Internet se obțin printr-un serviciu similar carților de telefon „yellow pages ’’.Aceste servicii de informare sunt mai dificil de realizat deoarece :

Nu exista un singur serviciu Internet de acest tip ;

Nu exista o standardizare a listelor ;

Utilizatorii își pot schimba locul de munca si implicit si adresa Internet ;

Se tine seama de securitatea informațiilor fiecărui utilizator .

Cele mai intalnite modalitati de lucru sunt : finger , ping si whois .

Comanda finger determina lista celor conectați la același calculator gazda cu cel care lanseaza comanda .Rezultatul este o lista a utilizatorilor conectați in momentul respectiv la sistem . Se afișează data si ora conectării , iar in cazul precizării unor opțiuni suplimentare apare in plus :numele complet al utilizatorului , numărul de telefon sau adresa biroului .

Comanda ping se folosește , de obicei , când dorim sa testam un sistem aflat la distanță . Trebuie specificat numele acelui sistem , iar rezultatul comenzii va preciza daca sistemul respectiv este disponibil pentru acces in rețea.

Ex.pentru comanda ping :

Microsoft<P> Windows NT<TM>

<C> Copyright 1985-1996 Microsoft Corp.

C:\>ping access.uaic.ro

Pinging access.uaic.o [193.226.23.30] with 32 bytes of data:

Reply from 193.226.23.30: bytes=32 time <10ms TTL=253

Reply from 193.226.23.30: bytes=32 time <10ms TTL=253

Reply from 193.226.23.30: bytes=32 time <10ms TTL=253

Reply from 193.226.23.30: bytes=32 time <10ms TTL=253

C:\>_

Comanda whois permite interogarea într-o baza de domenii , gazde si utilizatori .Ea permite căutarea unor nume de sisteme sau informații despre un anumit sistem .

Formatul comenzii este whois [host] text in care :

Host este numele (opțional) gazdei al cărei server doriți să-l cercetați;

Text este numele , domeniul sau gazda pe care doriți sa o localizați

1.3 Routere si  TCP/IP

Cum cererea dvs își găsește calea catre un site si cum informatia își găsește calea,este determinat de doua lucruri : routerele si protocoalele TCP/IP.Routerele (uneori numite si gateway) sint asemănătoare cu operatorii telefonici .Ei conectează rețelele între ele   si au tabele de rutari pentru a determina cum circula informația din si spre Internet . Routerele au un IP pentru fiecare legatură ,de exemplu un router care are o conexiune PPP si doua  conexiuni ETHERNET ar trebui sa aiba 3 IP-uri. Secretul care face Internetul sa meargă este protocolul TCP/IP.IP este componenta care muta pachetele de date catre un nod al rețelei către altul. TCP este componenta care verifica daca datele au ajuns unde trebuie.IP este un număr unic pentru fiecare calculator. Exista trei clase de IP-uri. Clasa A folosește primul număr pentru a identifica rețeaua si ultimile 3 numere pentru a identifica calculatorul. Clasa B folosește primele doua numere pentru a identifica rețeaua si ultimile două numere pentru a identifica calculatorul. Clasa C (cele mai des folosit) folosește primele 3 numere pentru a identifica rețeaua si doar ultimul număr pentru a identifica calculatorul.Clasa IP-ului este strins legata de numărul de calculatoare din retea.Dar pentru ca este mai usor de tinut minte un nume decât un număr Internetul folosește si un Domain Name. Dacă routerul este operatorul pe Internet ,atunci Domain Name Service (DNS) este cartea de telefon. Astfel puteți sa-mi trimiteți un e-mail folosind numele si IP-ul popesculauragrupa54@192.34.55.34 sau mai simplu [anonimizat]

1.4 Sistemul de posta electronica

Posta electronica (e-mail) este cea mai cunoscuta facilitate a Internet-ului. Marea majoritate a utilizatorilor Internet folosesc posta electronica datorita modului ieftin si comod de transmitere a mesajelor .

Fiecare instituie sau firma care este nod la Internet deține un server de posta electronica . In afara avantajului „găzduirii’’ masajului un timp îndelungat pe server-ul de posta , mai importanta , este posibilitatea recepționării mesajelor si atunci când calculatorul dumneavoastră este închis sau nu este conectat la Internet .

Pentru lucrul cu e-mail sunt disponibile mai multe programe :

UNIX Mail –programul de posta electronica folosit sub sistemul de operare UNIX;

Microsoft Exchange – program de posta electronica sub sistemul de operare WINDOWS 95;

Netscape Mail- program de e-mail incorporat in Netscape Communicator , dar care poate fi utilizat si pe sistemele de operare UNIX, Windows 3.1., Windows 95, OS /2 etc.

Microsoft Outlook Express pentru Windows 98 si Windows NT.

Când se trimite un mesaj prin Internet , cea mai mare atenție trebuie acordata domeniului ( denumirea calculatorului ) care colectează mesajele poștale pentru persoana caruia ii este destinat.

Forma generala a unei adrese de e-mail este :

abonat@oficiu postal sau [anonimizat].

Toate serviciile on line mai importante au legături in Internet pentru e-mail .Deci abonatii serviciilor CompuServe sau America Online pot primi sau trimite mesaje e-mail. Se pot trimite mesaje de posta electronica si altor sisteme e-mail :BITNET, Fidonet Prodigy etc.

1.5 Utilitarul FTP

Utilitarul FTP (File Transfer Protocol ) este un program care permite transferul de fișiere între doua calculatoare cuplate la Internet . Inițial FTP lucra prin intermediul liniilor de comanda , ulterior prin programul Gopher s-a permis lucrul cum meniuri . In prezent , FTP a fost incorporat in browserul Web . cel mai folosit browser Web este Internet Explorer. Detalii privind acest program se pot obține de la adresa http://ftp.usma.edu .

Principalele comenzi din FTP sunt :

Cd:schimbă directorul implicit pe calculatorul aflat la distanță ;

Bin :stabilește modul de transfer binar ;

Asc: stabilește modul de transfer ASCII;

Get: copie fișierul de pe calculatorul aflat la distanță ;

Put:copie fișierul pe calculatorul aflat la distanță ;

Mget: copiază mai multe fișiere ( folosind specificatori care contin caracterele de pe calculatorul aflat la distanță ? si *);

Mput : copiază mai multe fișiere pe calculatorul aflat la distanță ;

Pwd: indica directorul curent al calculatorului server ;

Lcd: schimba directorul curent al calculatorului client .

1.6 Schimbul Electronic de Date

Schimbul Electronic de Date (EDI – Electronic Data Interchange) a apărut prin anii 60 și poate fi considerat strămoșul Comerțului Electronic (EC – Electronic Commerce). EDI oferă societăților comerciale posibilitatea să schimbe documente de afaceri într-o forma standard, utilizând mijloace electronice pentru prelucrarea și transmiterea acestora. In același timp băncile utilizează rețele dedicate pentru Transferul Electronic de Fonduri (EFT – Electronic Funds Transfer). Recent, odată cu creșterea accesibilității la Internet, EC a captat interesul consumatorilor individuali și al societăților comerciale de orice mărime și preocupări. Mai mult decât atât, cu tehnologiile avansate disponibile acum, se vorbește tot mai des de Economia Digitala (DE – Digital Economy). Ideea de baza este că prin EC putem realiza schimbul de idei, de bunuri, de cunoștințe pe lângă simpla vânzare/cumpărare de produse și servicii. Tehnologiile EC pot fi utilizate pentru a conduce o afacere utilizând pentru comunicare Internet, Intranet sau alte rețele de calculatoare. In ultimii ani Internetul a devenit din ce in ce mai utilizat pentru Comerțul Electronic. Internetul are o acoperire globala și este prin excelență descentralizat. Are o structură ierarhică cu nuclee de mare viteza (între 155 Mbps și 2,5 Gbps) in jurul cărora "cresc" rețele regionale și individuale prin care se face accesul utilizatorilor finali. EC depinde puternic de o serie de infrastructuri de bază ale economiei globale, inclusiv de infrastructura rețelelor de comunicații. Cele mai noi realizări tehnologice legate de Internet (rata de transmișie de Gbps, mijloacele sofisticate de asigurare a protecției datelor, creșterea disponibilității și a accesibilității, interfață multimedia evoluată etc.) fac Internetul tot mai atractiv pentru EC.

Declarația comună Uniunea Europeana – Statele Unite privind comerțul electronic scoate in evidență rolul comerțului electronic global in dezvoltarea economiei mondiale in secolul XXI. Se subliniază, de asemenea, rolul pe care acesta îl va avea in dinamizarea întreprinderilor mici și mijlocii: "In particular, micile companii vor fi capabile să obțină un acces fără precedent la piețele mondiale cu prețuri reduse, iar consumatorii vor fi capabili să aleagă dintr-o gama tot mai larga de produse și servicii. Comerțul electronic va antrena productivitatea in toate sectoarele economiei noastre, va încuraja mai departe atât comerțul de bunuri și servicii, cât și investițiile, va crea noi sectoare de activitate, noi forme de marketing și vânzare, noi fluxuri de venituri și, ceea ce este mai important, noi slujbe.

1.7 Modele financiar-tranzacționale in comerțul electronic

Modele financiar-tranzacționale in comerțul electronic. Internetul a devenit un canal de comerț cu o putere incontestabilă in a facilita și crește vânzările unei game din ce in ce mai largi de produse și servicii. Intr-un raport recent al companiei Ernst & Young (1998) se arată că peste 32% din consumatorii cărora Internetul le este accesibil îl utilizează și pentru cumpărături. Ce este comerțul electronic? Comerțul electronic este un concept integrativ ce desemnează o gamă largă de servicii suport pentru procesele de afaceri, incluzând poșta electronica interorganizații, cataloage electronice, sisteme suport pentru comerțul cu mărfuri și servicii; sisteme suport pentru preluare de comenzi, logistica și tranzacții; sisteme de raportare statistică și informații pentru management. Comerțul electronic se referă la desfășurarea activităților specifice mediului de afaceri utilizând in special mijloace electronice (rețele de calculatoare) intr-un sistem automatizat integrat pentru schimbul de informații de afaceri. In comerțul electronic informația circulă direct între agenții implicați in afacere (vânzător, cumpărător, bancă, transportator, agent de service), fără a mai utiliza suportul hârtie (imprimantă sau fax).

1.7.1 Strategiile pentru comerțul electronic

Strategiile pentru comerț electronic(EC). Conceptul de valoare virtuală este foarte important pentru EC, întrucât oferă posibilitatea introducerii de informații digitale in procesele uzuale care apar in derularea activităților de afaceri. Unul dintre principalele obiective ale strategiilor EC este de a identifica și de a încuraja utilizatorii de informații prin Internet, oferindu-le suportul necesar. EC oferă posibilitatea de a conduce o afacere într-o maniera flexibilă, care să poată beneficia de diferite oportunități, pe măsură ce acestea apar. Trebuie avut insă in vedere că introducerea EC într-o activitate de afaceri necesită unele schimbări in modul de structurare, derulare și urmărire a activităților. Utilizarea tehnicilor multimedia facilitează includerea unor detalii sau adaptarea formelor de prezentare a informației prelucrate. Forma de prezentare a informației capătă o importanță la fel de mare ca și conținutul. Internetul permite schimbul de informații in ambele sensuri, fără limite de timp și spațiu.

1.7.2 Piața electronica de cumpărători și vânzători

Piața electronica de cumpărători și vânzători. Internetul oferă o serie de tehnologii pentru realizarea unor servicii de comunicare între grupuri de interese: BBS-uri, servicii de conversație (chat), conferințe multimedia. Crearea unei piețe electronice interactive presupune renunțarea completă la hârtie și imprimantă și trecerea întregii activități pe suport electronic. O modalitate adecvată de realizare a acestui deziderat este utilizarea Web-ului ca suport pentru servicii de grup, cum ar fi: Centre de Afaceri care oferă un prim nivel de suport pentru firmele care vor să adere la EC; legături către paginile proprii ale utilizatorilor Centrului de Afaceri; cataloage interactive de produse pentru revânzători și distribuitori; suport tehnic pentru aceștia. Scopul este de a integra multiplele surse de informații despre produse, servicii, firme și asociații pentru a oferi un server unic, interactiv, de resurse pentru EC. Informația digitală, ca piatră de temelie pentru economia digitală, furnizează infrastructura de comunicație pentru controlul proceselor de producție și distribuție a bunurilor, fie că sunt obiecte fizice sau servicii. Prin utilizarea tehnologiilor Web se poate realiza o legătură strânsă între producători și distribuitori prin simplificarea comenzilor, inventar și oferte actualizate, prezentarea produselor. Distribuitorii la radul lor pot da utilizatorilor lor acces controlat prin parole de acces, la diferite niveluri din baza de date "online".

Suport tehnic "on-line" pentru clienți. Suportul tehnic oferit clienților este important atât pentru creșterea calității produselor și serviciilor, cât și pentru creșterea reputației firmei. Pe lângă asigurarea unei reacții foarte utile dinspre clienți, suportul tehnic poate fi și o sursă de venituri.

Sistemele actuale de comunicare interactiva prin Web permit oricărui client să transmită (de exemplu prin completarea unui formular) cererea de suport și să consulte interactiv întrebări și răspunsuri care eventual vor oferi imediat o soluție la problema sa.

Manipularea banilor prin Internet. Nivelul curent de securitate in Internet/Intranets permite utilizarea lor pentru efectuarea plăților prin transferuri valutare. Multe dintre procedeele utilizate in plăți electronice prin Internet sunt similare celor utilizate intr-un punct de vânzare obișnuit. Diferența principală este că in cazul EC totul decurge prin Internet utilizând servicii Web și alte servicii de transmisii digitale de date. Cerințele sunt similare celor din sistemele clasice: autentificare și autorizare, confidențialitate, siguranță. In continuare vor fi prezentate câteva metode de efectuare a plăților electronice care satisfac aceste cerințe.

Plata prin carte de credit. Sistemul de cărți de credit a fost creat cu intenția de a-i permite cumpărătorului sa-si satisfacă imediat dorința de cumpărare de bunuri și servicii. Prin cartea de credit riscul este transferat de la vânzător la instituția financiara care a emis cartea de credit. Cumpărătorul prezintă vânzătorului cartea de credit. Vânzătorul trimite numărul cărții de credit și detaliile tranzacției la un sistem de autorizare. Acesta fie autorizează direct tranzacția, fie o direcționează la banca emitentă a cărții de credit, pentru aprobare. Periodic (de exemplu, zilnic) vânzătorul trimite detaliile tranzacțiilor aprobate către banca sa. Aceste informații sunt trimise la asociația emitenților de cărți de credit după ce au fost procesate tranzacțiile pentru care banca respectiva este și colectoare și emițătoare de carte de credit. La sfârșitul lunii, consumatorul primește facturile pe care trebuie să le achite, altfel va plăti dobânda pentru creditul acordat de banca ce a emis cartea de credit.

CAPITOLUL 2. Proiectarea aplicației

2.1 Comunicația prin intermediul web-ului

2.1.1 Browsere web și servere web

World Wide Web este structurat conform unei arhitecturi client-server. Aceasta înseamnă că un program client (navigator web), rulând pe un calculator local, conectat la internet, solicită informații de la un program server, aflat pe un alt calculator, conectat la rândul său la internet. Program server răspunde solicitării, trimițând datele prin intermediul internetului, date care sunt preluate de navigator, interpretate și afișate. Figura următoare ilustrează acest proces.

Browserul web rulează pe calculatorul local.

Calculatorul local este conectat la internet (prin intermediul unui modem).

Se solicită o anume pagină web. Browserul trimite un mesaj conținând următoarele:

Protocolul de transfer (http://)

Adresa, sau Uniform Resource Locator (URL), de exemplu, www.siteweb.com.

Serverul recepționează cererea, returnând pagina web solicitată calculatorului client.

Browser-ul recepționează codul HTML, îl interpretează și afișează pagina solicitată.

Calculatorul client

Pentru a accesa web-ul este nevoie de un calculator client. Acesta trebuie să îndeplinească două cerințe de bază: să aibă o conexiune la internet și să fie capabil să ruleze un program navigator web (browser).

Calculatorul server

Acesta trebuie să răspundă unor cerințe oarecum similare cu calculatorul client, acestea fiind conexiunea la internet și capabilitatea de a rula un program server web.

Un program server web poate fi referit sub denumirea de HTTPD, de la HyperText Transfer Protocol Daemon. Daemon desemnează un program care rulează in background, fără a produce un rezultat vizibil.

Totuși, un server web necesită o conexiune internet mult mai robusta decât un client web. Un server trebuie să fie conectat la internet prin intermediul unei conexiuni dedicate, permanentă și foarte rapidă.

Programele server web sunt disponibile pentru o gamă variată de calculatoare. In mod surprinzător, calculatoarele server nu trebuie să fie foarte puternice, deoarece programele server sunt simple și nu necesită foarte multe resurse. De o mai mare importanță este sistemul de operare, care trebuie să fie unul multifir, multitasking, astfel încât serverul să poată răspunde mai multor cereri concomitent. De asemenea, o mare importanță o au dispozitivele de stocare, site-urile web fiind cunoscute pentru dezvoltarea lor rapidă.

2.1.2 Solicitarea informațiilor via URL

Nici o conexiune HTTP între client și server nu este menținută permanent. Imediat după ce a foste efectuată cererea conexiunea este întreruptă. Va fi restabilită pentru trimiterea răspunsului, după care va fi întreruptă din nou. Acest proces se repetă pentru fiecare cerere, fiind referită ca interacțiune după modelul cerere-răspuns. O cerere de informații a browserului ia forma unui URL (Uniform Resource Locator), fiind referită și ca adresa sau locația paginii.

Un URL are forma http://www.microsoft.com/msoffice/freestuf/msword. Porțiunea „http://” indică faptul că cererea browserului se realizează prin protocolul http. „www.microsoft.com” este numele domeniului serverului interogat; in acest caz, este serverul web Microsoft. Porțiunea „/msoffice/freestuf/msword” este calea pe harddisk-ul serverului către fișierul dorit.

URL-urile pot referi nu doar pagini web, ci și orice alt serviciu disponibil pe internet, inclusiv FTP, Gopher, Usenet și Telnet. De asemenea, pot referi un fișier din propriul calculator.

Porțiunea ce desemnează numele domeniului poate include un număr de port, ca in exemplul următor:

http://www.siteweb.net:80/cale/paginaweb.htm

Aceasta specifică serverului să acceseze site-ul pe un port anume. Portul 80 este portul implicit definit in specificațiile http, astfel încât este asignat implicit in cazul in care nu este specificat.

Numele paginilor web au, in mod uzual, extensia .htm sau .html, indicând prin aceasta că pagina conține cod HTML. Multe pagini insă, in special „home-page”, nu necesită specificarea unei căi, URL-ul lor fiind sub forma:

http://www.siteweb.net

Aceste adrese accesează o pagină care este stocată in directorul rădăcină; de aceea nu este necesară specificarea căii. Majoritatea serverelor stabilesc, in mod implicit o prima pagină, cu un nume rezervat, cum ar fi „default.html” sau „index.html”. Dacă nu este specificat numele paginii, serverul va returna automat această pagina .

URL-urile pot indica și alte tipuri de documente decât paginile HTML. De exemplu, „http://www.siteweb.net/logo.gif” va afișa o imagine GIF.

2.1.3 Servere web și HTTP

Programul navigatorul client apelează serverul prîntr-o cerere alcătuită din mai multe părți: protocolul, adresa, calea și numele fișierului. Din porțiunea destinată protocolului, navigatorul determină modalitatea in care va interacționa cu serverul ce in adresează și cum va afișa datele ce vor fi primite de la server. Apoi, va „apela” adresa conținută in URL și va aștepta răspunsul de la server.

După ce serverul primește cererea va verifica URL-ul pentru a determina protocolul conexiunii. Determina de asemenea calea și numele fișierului cerut, le găsește pe harddisk și trimite datele la programul client folosind protocolul curent.

Apoi este rândul navigatorului să acționeze, el colectând informațiile de la server, interpretându-le și afișându-le într-o manieră adecvată.

La prima părere s-ar părea că serverul are mai puține operații de realizat decât programul navigator, și, in cazul unei simple tranzacții, cum ar fi vizualizarea unei pagini web, acest fapt este probabil perfect adevărat. Cu toate aceasta, sarcina serverului este mai complicată decât pare la prima vedere.

De exemplu, dacă apare o eroare, cum ar fi o cerere pentru o pagină care nu există, serverul trebuie să trimită la client mesajul de eroare adecvat. Dacă o cerere necesită rularea unui program CGI, serverul trebuie să îl incarce și să ruleze acel program. Acest proces, in mod uzual, presupune crearea unei pagini HTML „on the fly” care conține rezultatele programului, și apoi trimitere acestora la navigator.

De asemenea, fiecare fișier transmis de server trebuie să fie identificat după tip și trebuie să-i fie atașat un antet MIME (Multipurpose Internet Mail Extension) corespunzător astfel încât navigatorul să știe ce operații trebuie să realizeze cu datele primite. In mod uzual, o pagină web conține un amestec de text formatat, imagini cât și sunete sau chiar clipuri video; fiecare din acestea trebuie să fie identificate corespunzător, in caz contrar navigatorul neștiind cum să interpreteze datele primite.

Serverele web includ de asemenea facilități, cum ar fi cele pentru criptarea datelor și autentificarea clienților, operații care necesită o parte importantă din timpul de lucru al serverului.

2.1.4 HTTP

HyperText Transfer Protocol a fost proiectat să fie rapid, simplu și cu un oarecare caracter de securitate. Conexiunea dintre un program client și unul server este temporară și trebuie să fie restabilită pentru fiecare transfer de date.

Specificațiile HTTP incorporează un întreg set de metode care sunt folosite pentru a executa sarcini asociate servirii unui site web, incluzând recuperarea informațiilor, căutare, actualizare. Caracterul deschis al specificațiilor HTTP face posibilă adăugarea de noi funcții fără a afecta funcționalitatea web-ului.

După cum am menționat anterior, mesajele sunt transmise intr-un format similar Internet Mail și Multipurpose Internet Mail Extensions (MIME); gateway-urile permit navigatoarelor să solicite executarea de aplicații CGI pe calculatorul server, iar comunicația este posibilă cu alte protocoale internet, cum ar fi SMTP, NNTP, FTP.

2.2 HTML

2.2.1 Ce este HTML?

Un predecesor major al web-ului este Gopher. Acesta a definit o modalitate de afișare a informațiilor sub formă de text ASCII. Acesta permitea o oarecare formatare a textului cu ajutorul caracterelor tab, spațiu și sfârșit de linie. Probabil, daca această modalitate de prezentare a informațiilor s-ar fi menținut, web-ul nu ar fi atins cota de popularitate de care se bucură astăzi. Aspectul unui document nu era unul tocmai plăcut, aici intervenind limbajele de marcare, cum ar fi HTML.

Limbajele de marcare permit formatarea informațiilor dintr-un document într-o manieră atrăgătoare, fără compromisuri privind ușurința in utilizare. Cu ajutorul unui limbaj de marcare pot fi create documente care să combine text și structuri complexe, cu ar fi tabelele și listele.

Deoarece marcajele conțin caractere standard, crearea unui document intr-un limbaj de marcare este o sarcină relativ ușoară, fără a necesita vreun software special. De fapt, pentru crearea unui document HTML este suficient un editor standard de text.

HTML este cel mai frecvent folosit limbaj de marcare. Popularitatea sa denotă din ușurința in folosire și din caracterul său prietenos față de utilizator. Cu ajutorul HTML pot fi create documente web ușor și rapid, totodată putând fi făcute disponibile unei largi audiențe.

Când Tim Berners-Lee a pus bazele web-ului, a făcut-o creând a interfață comună și ușor de folosit care permitea oricui publicarea unui document. Pentru realizarea acestui lucru, el și ceilalți cercetători de la European Laboratory for Particle Physics (CERN) au pus bazele HTML folosind un subset al Standard Generalized Markup Language (SGML). Folosirea SGML ca bază pentru HTML asigura faptul că limbajul de marcare folosit pentru web își are rădăcinile intr-un standard care se dovedise deja a fi o soluție independentă de platformă.

Pentru specificațiile originale HTML au fost adoptate doar elementele esențiale ale SGML. Aceasta a redus drastic complexitatea specificațiilor originale HTML, cât și supraincărcarea rețelei la transferul documentelor hypertext. Un alt avantaj al folosirii SGML ca bază pentru HTML a fost acela că definițiile de tip de document SGML (DTD )furnizează o modalitate ușoară de extindere a HTML-ului standard. Este evidentă intenția proiectanților HTML de a crea un limbaj pentru dezvoltarea documentelor web care inițial să fie simplu de folosit dar care să poată să crească in complexitate in timp.

Specificațiile HTML au parcurs un drum lung. Au fost definite specificațiile HTML 2.0 in toamna anului 1995; a urmat HTML 3.0, apoi HTML 3.2, care a devenit un produs W3C (World Wide Web Consortium), HTML 4.0 in 1997. Fiecare nouă specificație era pe deplin compatibilă cu versiunile anterioare, incluzând îmbunătățiri față de varianta standard a HTML.

Ca o completare a acestor specificații, au fost create extensii ale HTML. Cu toate că aceste extensii nu sunt standardizate, multe dintre ele au fost îmbrățișate de creatorii de documente web. Unele extensii, cum ar fi de exemplu cele ale Netscape Navigator sau Microsoft Internet Explorer, au devenit atât de populare încât par a face parte din HTML-ul standard.

2.2.2 Structura tag-urilor HTML

Formatarea unui document HTML depinde de coduri de marcare, denumite tag-uri. Tag-urile definesc structura documentului și sunt alcătuite din numele unui element cuprins între caracterele „<” și „>”. <H1>, de exemplu, indică inceputul unui antet de nivelul 1. Deoarece HTML nu este „case sensitive” <h1> și <H1> indică același lucru.

Majoritatea tag-urilor sunt folosite pereche. Un tag, numit de inceput indică browserului inceputul unui document. Un alt tag, de sfârșit, indică browserului finalul elementului. Singura diferență între tag-ul de inceput și cel de sfârșit este acela că cel de sfârșit conține caracterul „/” inainte de numele elementului. De exemplu, marcajul antetului de nivel 1 este indicat de <H1>, iar sfârșitul său este indicat de </H1>.

2.2.3 Structura documentului HTML

Fiecare document HTML trebuie să inceapă cu tag-ul de marcare <HTML> și să se termine cu tag-ul </HTML>. Tag-ul de inceput <HTML> indică browser-ului că documentul este un document HTML, marcând totodată inceputul documentului. Tag-ul de sfârșit </HTML> marchează sfârșitul documentului și este intotdeauna ultimul element dintr-un document HTML.

Fiecare document HTML trebuie, de asemenea, să aibă, un antet și un corp. Antetul urmează imediat tag-ului <HTML>, fiind folosit pentru a specifica aspecte cheie ale documentului, cum ar fi de exemplu titlul. Inceputul antetului este specificat de tag-ul de inceput <HEAD>, sfârșitul său fiind marcat prin </HEAD>.

Antetului îi urmează principala secțiune a documentului, numită corpul documentului. Corpul documentului conține textul și obiectele ce vor fi afișate de către browser. Asemenea antetului, corpul este delimitat de tag-urile de inceput și sfârșit, respectiv <BODY> și </BODY>

Deși majoritatea browserelor pot lucra cu documente HTML cărora le lipsesc secțiunile HEAD și BODY, este de preferat includerea acestora in fiecare document HTML.

Folosind cele trei tag-uri de marcare amintite, structura unui document HTML se prezintă astfel:

<HTML>

<HEAD>

. . .

</HEAD>

<BODY>

. . .

</BODY>

</HTML>

2.3 PHP și MySQL

PHP – MySQL constituie una dintre cele mai bune soluții pentru site-urile web ce folosesc baze de date. Un raport neoficial arată că in perioada iunie 1998 – martie 1999 numărul calculatoarelor gazdă ce foloseau PHP a crescut de la 7500 la 410000.

MySQL este un server de baze de date, mic, compact, ideal pentru aplicațiile mici – și nu numai. Ca o completare a suportului standard SQL, MySQL este compatibil cu un număr mare de platforme, deținând abilități multifir pentru server UNIX, rezultând astfel performanțe ridicate. MySQL poate rula și pe sisteme non-Unix, pe sistemele de tip Windows NT rulând ca un serviciu, in timp ce pe cele Windows 9x rulează ca un proces normal.

PHP este un limbaj de script pe partea de server. Asemeni scripturilor ASP, scripturile PHP sunt procesate de către un server web. După ce serverul interpretează codul PHP, returnează rezultatul către browser sub formă de cod HTML.

Ca o completare a caracterului liber (deși MySQL are totuși unele restricții privind licența), combinația PHP – MySQL este de asemenea independentă de, ceea ce inseamnă că aplicații dezvoltate pentru sisteme Windows vor rula la fel de bine pe sisteme Unix. De asemenea, PHP poate fi rulat ca un proces CGI extern, ca un interpretor independent de scripturi sau ca un modul al serverului web Apache.

PHP suportă, de asemenea, un număr mare de tipuri de baze de date, inclusiv Informix, Oracle, Sybase, Solid, și PostgreSQL – cât și ODBC.

PHP suportă o mulțime de facilități, in concordanță cu dezvoltarea tehnologică a internet-ului. Acestea includ mecanisme de autentificare, XML, crearea dinamică de imagini, suportul pentru partajarea memoriei, crearea dinamică de documente PDF fiind doar câteva dintre acestea. Trebuie menționat de asemenea că la PHP pot fi ușor adăugate module suplimentare, oricine putând realiza și adăuga propriile sale soluții.

2.3.1 PHP

PHP (PHP: Hypertext Prepocessor), cunoscut in versiunile mai vechi și sub numele de PHP/FI (Personal Homepage/Form Interpreter), a fost gândit inițial a fi o simplă aplicație CGI pentru interpretarea formularelor definite prin HTML și procesate de un program scris intr-un limbaj Perl, script shell, executat pe server. In cazul interfeței CGI era necesară permîșiunea de a rula programe pe server, ceea ce ducea la lacune in securitate și in plus la disocierea de documentul HTML a programului care procesa datele.

PHP reprezintă un pachet puternic care oferă un limbaj de programare accesibil din cadrul fișierelor HTML, limbaj asemănător cu Perl sau C, plus suport pentru manipularea bazelor de date intr-un dialect SQL (dBase, Informix, MySQL, mSQL, Oracle, PostgreSQL, Solid, Sybase, ODBC etc.) și acces la sisteme hipermedia precum Hyperwave. De asemeni, PHP suportă incărcarea fișierelor de pe calculatorul client: upload și oferă suport pentru cookies (mecanism de stocare a datelor in navigatorul client pentru identificarea utilizatorilor, propus de Netscape).

Istoria PHP-ului incepe la sfârșitul anului 1994, când Rasmus Lerdorf dezvoltă prima versiune, ca proiect personal. PHP-ul este făcut public la inceputul anului 1995 sub denumirea de Personal Home Page Tools, fiind considerat un analizor simplist care interpreta câteva macrouri ce puteau fi incluse in cadrul documentelor HTML, permițând contorizarea accesului la paginile Web sau accesarea unei cărți de oaspeți (guestbook). Analizorul a fost rescris la mijlocul aceluiași an și denumit PHP/FI 2.0, unde FI era o alta aplicație scrisă de Rasmus Lerdorf, un interpretor de formulare HTML. A fost adăugat și suportul pentru bazele de date mSQL și astfel PHP/FI a inceput să aibă succes, fiind disponibil gratuit pe Web.

Programatorii Zeev Suraski și Andi Gutmans rescriu analizorul PHP și noua aplicație formează nucleul versiunii PHP 3.0 care include o parte din vechile surse PHP/FI 2.0. Relativ recent, la inceputul anului 2000, a fost făcută publică versiunea PHP 4.0, utilizând puternicul motor de scriptare Zend și oferind suport nu numai pentru serverul Apache ci și pentru alte servere Web. De asemeni, PHP 4.0 oferă posibilitatea accesării documentelor XML via DOM.

Se estimează că numărul site-urilor care folosesc in prezent PHP este de peste un milion. Deja, pe Web, exista o multitudine de aplicații și utilitare concepute in PHP, care se regăsesc grupate și in așa-numitul PEAR (PHP Extension and Add-on Repository).

2.3.1.1 Ce este PHP?

PHP este o unealtă care permite crearea de pagini web in mod dinamic. Paginile web care conțin cod PHP sunt tratate exact ca o pagină HTML obișnuită, putând fi create și editate asemeni acesteia.

PHP este un limbaj de script care funcționează alături de un server Web.

<html>

<head>

<title>Exemplu</title>

</head>

<body>

<?php

echo("Exemplu de script PHP");

?>

</body>

</html>

Este de notat diferența față de alte limbaje script CGI scrise in limbaje precum Perl sau C: in loc de a scrie un program cu o multitudine de linii de comanda afișate in final într-o pagină HTML, se scrie o pagină HTML cu codul inclus pentru a realiza o acțiune precisă (in cazul nostru se va afișa un text).

Codul PHP este inclus între tag-urile speciale de inceput și de sfârșit care permit utilizatorului să treacă din "modul HTML" in "modul PHP".

Față de alte limbaje script, precum Javascript, la PHP codul se execută pe server. Dacă pe serverul Web se află un script similar celui anterior, clientul nu va primi decât rezultatul execuției scriptului, fără a avea nici o posibilitate de acces la codul care a produs rezultatul. Poate fi configurat serverul de Web să prelucreze (analizeze) toate fișierele HTML ca fișiere PHP. Astfel nu există nici un mijloc de a distinge paginile care sunt produse dinamic de paginile statice.

Limbajul PHP are de asemenea suport pentru diverse servicii server utilizând protocoale precum IMAP, SNMP, NNTP, POP3 și HTTP.

2.3.2 MySQL

MySQL este cel mai popular suport de baze de date SQL, Open Source, fiind conceput și dezvoltat de MySQL AB, o companie ce furnizează servicii pentru bazele de date MySQL.

MySQL este un sistem de gestionare a bazelor de date.

O bază de date este o colecție structurată de date. Pentru a accesa, adăuga sau prelucra datele stocate într-o bază de date este necesar un sistem de gestiune a bazelor de date, cum este MySQL Server. Deoarece calculatoarele nu au probleme in privința volumului mare de date, sistemul de gestiune joacă un rol central in prelucrarea lor, atât ca parte a altor aplicații, cât și ca aplicație de sine stătătoare.

MySQL este un sistem relațional de gestionare a bazelor de date.

O bază de date relațională nu stochează informațiile într-o singură tabelă, ci in mai multe tabele separate. Aceasta duce la o flexibilitate și o viteză sporită. Tabelele sunt legate între ele prin relații definite, făcând posibilă astfel combinarea datelor din mai multe tabele, la cerere.

MySQL este Open Source.

Open Source inseamnă că oricine are posibilitatea de a folosi MySQL sau de a-l modifica. Codul sursă poate fi deci studiat și modificat in funcție de necesitățile proprii.

2.3.2.1 De ce serverul de baze de date MySQL?

Serverul MySQL a fost inițial creat pentru lucrul cu baze de date mari, fiind mult mai rapid decât soluțiile existente. Și-a demonstrat calitățile in practică, fiind folosit cu succes ani la rând in medii cu cerințe deosebite. Dezvoltarea constantă a MySQL a făcut ca azi acesta să poată oferi un set de funcții bogat și util. Conectivitatea, viteza și securitatea fac din MySQL Server cea mai potrivită soluție pentru accesarea bazelor de date pe Internet.

2.3.2.2 Tipuri de tabele MySQL

Incepând cu MySQL versiunea 3.23.6 se poate alege între trei formate de tabele de bază (ISAM, HEAP și MyISAM). Versiunile mai noi suportă și alte tipuri de tabele, ca InnoDB sau BDB.

La crearea unei tabele trebuie specificat tipul acesteia. MySQL va crea intotdeauna un fișier cu extensia „frm” pentru a păstra structura tabelei. Indecșii și datele vor fi stocate in alte fișiere, in funcție de tipul tabelei.

Dacă nu se specifică tipul tabelei, va fi creată o tabelă de tipul MyISAM. De asemenea, același tip de tabelă va fi creat in cazul in care tipul specificat nu a aparținut sistemului MySQL. Aceasta reprezintă un avantaj in cazul in care se copiază tabele de la o versiune de MySQL la alta, diferită.

O tabelă poate fi convertită de la un tip la altul cu ajutorul instrucțiunii ALTER TABLE. MySQL suportă două categorii de tabele: tabele securizate (InnoDB și BDB) și nesecurizate (HEAP, ISAM, MERGE și MyISAM).

2.4 Proiectarea generală a aplicației

2.4.1 Scopul unei pagini web

Scopul majorității site-urilor web poate fi incadrat in una din următoarele categorii:

Informații

Divertisment

Vânzări

Principalul scop al unui site comercial este acela de a combina aceste trei tipuri de sisteme in unul singur, prin aceasta realizând un unealtă de marketing completă. Marketingul este o combinație de elemente care să conducă la un avantaj comercial, și nu o singură entitate. Ceea ce trebuie realizat este un echilibru între informații, divertisment și vânzări, furnizând astfel un pachet complet de comunicare. Trebuie furnizate suficiente informații pentru ca potențialii clienți să adopte o decizie, informații care să fie prezentate într-o manieră atractivă. Prin păstrarea echilibrului, site-ul va reuși să se adreseze unei largi audiențe

2.4.2 Elemente de bază ale unui document web

Următoarele elemente ar trebui să apară in fiecare document web:

Numele companiei

Un link spre o pagină cu informații despre companie sau adresa de e-mail a companiei

Titlul paginii

Adresa de e-amil a autorului sau a persoanei de contact

Conținutul paginii

Un link către prima pagină

Data creării sau a ultimei modificări (in cazul materialelor pentru care timpul este un factor important)

Drepturile de autor

Sigla companiei

Numele companiei ar trebui să apară in cadrul fiecărei pagini, pentru ca fiecare utilizator, indiferent de modul in care a intrat in sistem, să știe cine este proprietarul paginii.

Furnizarea unui link către pagina cu informații despre companie sau adresa de e-mail a companiei este un element foarte important. Trebuie ținut cont de faptul că este vorba de o comunicare in ambele sensuri. Dacă vizitatorii nu se pot adresa cuiva pentru comenzi, pentru obținerea de informații suplimentare, etc., atunci sistemul nu servește obiectivele propuse, el nerealizând altceva decât informarea vizitatorilor despre existența companiei.

Titlul paginii trebuie să existe la două nivele. In primul rând, titlul paginii trebuie inclus in tag-ul HTML <TITLE>, astfel încât browser-ul să îl afișeze in afara paginii, de obicei in bara de titlu. In al doilea rând, titlul paginii trebuie să apară, intr-un mod clar, in interiorul corpului paginii, in primul ecran vizibil, fără derulare, pe un monitor cu rezoluția de 640×480 pixeli.

Autorul sau persoana de contact, adesea denumit webmaster, trebuie să-și prezinte adresa de e-mail, inclusiv un link către aceasta, dacă este posibil in fiecare pagină, aceasta permițând utilizatorilor să raporteze problemele intâmpinate. De multe ori, aceasta poate constitui un lucru neplăcut, deoarece există o mulțime de persoane care dispun de timp liber, care să ocupe căsuța de e-mail cu tot felul de observații deranjante. Pe site-urile cu trafic ridicat este de preferat ca adresa de e-mail a webmaster-ului să fie făcută publică după ce există certitudinea că toate problemele sistemului au fost rezolvate.

Un link către prima pagină oferă un sprijin persoanelor nefamiliarizate cu alte unelte de navigare, permițând un acces rapid la prima pagină. Este de asemenea util in cazul in care un utilizator a intrat in sistem in altă parte decât prima pagină.

Comunicatele de presă, articole tehnice, in general materialele pentru care factorul timp reprezintă un element important pot să includă data creării sau a ultimei modificări. Dacă nu prezintă un caracter secret, poate fi inclusă in codul sursă, sub formă de comentariu, data creării și eventual revizia și alte informații in partea de jos a fiecărei pagini (de exemplu 070203r2).

Legea dreptului de autor nu prevede ca necesară existența in cadrul paginii a unor informații privind autorul pentru dovedirea proprietății, insă este util ca aceste informații să existe.

Din motive obiective apare necesitatea includerii in cadrul paginii de link-uri către alte pagini, dar in ce cantitate și in ce mod depinde de aplicație și de stil. De exemplu, un link nu trebuie să apară undeva la mijlocul unui paragraf, deoarece există posibilitatea ca acesta să nu mai fie citit; ca alternativă, poate fi adăugat un link spre o pagină care să ofere mai multe informații la sfârșitul paragrafului.

2.4.3 Principii de web design

2.4.3.1 Considerații privind lungimea paginii

La aranjarea paginilor trebuie avut in vedere faptul că utilizatorii incepători pot fi ușor dezorientați de documente cu lungime mare, care să necesite derulare. Aceștia par incapabil să găsească link-urile atunci când acestea dispar de pe ecran, ca in cazul derulării unei pagini. Deși există modalități de orientare a acestor utilizatori, este necesar ca lungimea unei pagini să se limiteze la două ecrane. In cazul in care există necesitatea folosirii unor documente cu lungime mai mare, trebuie asigurate link-uri pentru navigare la inceputul și sfârșitul paginii, și chiar la mijlocul ei, in cazul documentelor foarte lungi.

Un sistem pe bază de cadre (frames) poate elimina această problemă, permițând păstrarea pe ecran a link-urilor pentru navigare simultan cu derularea conținutului paginii.

Un alt dezavantaj al paginilor web lungi este acela că utilizatorul trebuie să se bazeze pe bara de derulare verticală. In multe interfețe grafice cursorul acesteia are o dimensiune fixă, in acest caz utilizatorul neavând nici un indiciu cu privire la lungimea documentului. In documentele foarte lungi, o mișcare cât de ușoară a cursorului barei de derulare verticale poate schimba complet conținutul ecranului, fără a lăsa utilizatorului vreun indiciu cu privire la poziționarea in cadrul paginii.

Ca in cazul oricărei reguli există și excepții. De exemplu, este utilă păstrarea informațiilor intr-un singur document atunci când se anticipează dorința utilizatorilor de a copia sau imprima acel document, ușurând astfel aceste operații.

La proiectarea unor astfel de pagini, intotdeauna trebuie furnizate link-uri in interiorul paginii. Cea mai bună modalitatea de aranjare a unui astfel de document este aranjarea sa asemenea unei cărți, cu informațiile grupate pe secțiuni (capitole). Poate fi realizat chiar un cuprins la inceputul și/sau sfârșitul documentului, astfel încât utilizatorul să ajungă la secțiunea ce prezintă interes fără a parcurge tot documentul.

2.4.3.2 Aspectul

Regula cardinală a designului este aceea conform căreia designul trebuie să intensifice, să sporească și nu să diminueze informațiile pe care autorul incearcă să le furnizeze. Deși această regulă sună simplist, o mulțime de site-uri web nu o respectă.

Obiectivul proiectării pentru world wide web este acela de a-ți comunica punctul de vedere. Acest obiectiv poate fi realizat prin atragerea atenției utilizatorilor și menținerea interesului acestora asupra site-ului.

Un bun design web, asemenea unui bun desen grafic, caută intotdeauna să obțină un echilibru perfect între impactul vizual și informațiile grafice și textuale pe care le furnizează. Fără impactul vizual al contrastului, formelor și culorilor, documentele web, din punct de vedere grafic, nu ar prezenta nici un interes și nu ar inspira vizitatorii la cercetarea conținutului lor. Ca o completare, paginile web ce conțin doar text, ignorând contrastul vizual, cât și o bună structurare a paginii, sunt mai greu de citit. Cu toate acestea, fără a conține text, o pagină grafică, oricât de bine realizată, riscă să dezamăgească vizitatorul printr-un slab echilibru între senzațiile vizuale, conținutul de informații textuale și legături hypertext, echilibru care ar fi trebuit să constituie un fel de recompensă pentru timpul pe care utilizatorul l-a petrecut vizitând pagina.

Așadar, scopul principal este de a găsi acest echilibru ideal, ținând cont de constrângerile limbajului HTML și cele ale lățimii de bandă pentru un utilizator folosind o conexiune de nivel mediu.

Cele șase elemente ale unui bun design web sunt:

simplitatea

echilibrul vizual

proporționalitatea

contrastul

tiparul

armonia

2.4.3.3 Simplitatea

Simplitatea este cel mai important principiu al designului web; de fapt, scopul world wide web este acela de a ușura accesul publicului la informații. Deoarece vizitatorii sunt atrași de pagini cu un conținut bogat de imagini grafice și informații bine structurate, ei vor vizita pagina din nou doar in condițiile in care conținutul acesteia este ușor accesibil și merită timpul petrecut pentru vizitarea paginii.

In general, vizitatorii nu depun eforturi prea mari pentru a ajunge la conținutul site-ului; dacă ceva îi deranjează sau frustrează chiar părăsesc site-ul. De aceea, designul web trebuie să fie nu doar interesant, atractiv și informativ, ci simplu și eficient, de asemenea.

Pe cât posibil, este de preferat să fie folosită regula „celor trei click-uri”, ceea ce inseamnă că nu există nici o informație „la o distanță mai mare de trei click-uri”, plecând de la prima pagină. Să presupunem că prima pagină a site-ului conține un link către o pagină conținând o listă de categorii produse. Lista de categorii de produse conține, la rândul ei, legături către subcategorii, acestea conținând legături spre produse. După trei click-uri, utilizatorul are posibilitatea să obțină informații despre un anumit produs. Pot exista informații care să necesite o structurare care să conțină link-uri suplimentare (teste, certificate de calitate, etc.), insă după trei click-uri utilizatorul trebui să aibă certitudinea că se află pe calea cea bună.

O greșeală des intâlnită este o structurare prea adâncă a informațiilor, ignorând regula celor trei click-uri, situând informații de valoare la un nivel inferior. Acest fapt poate determina o frustrare a utilizatorilor, care pot renunța la a mai vizita site-ul, mutându-se la unul mai bine structurat, unde informațiile pot fi regăsite cu ușurință.

Poate apărea insă și o altă problemă. Din dorința de a exista posibilitatea de a ajunge cât mai repede la informațiile necesare, poate fi realizată, direct in prima pagină, o listă cu link-uri directe către fiecare pagină a site-ului, ceea ce nu este o idee tocmai bună. Deși există astfel de pagini, aceasta de datorează in principal unei slabe organizări și structurări a informației.

Slaba organizare se datorează evident, proiectantului, insă pot exista și alte motive. Unul dintre ele este acela că atât proiectanți, cât și furnizori de servicii internet au recurs la așa numitul „preț pe pagină” pentru realizarea, respectiv găzduirea documentelor web, ceea ce a determinat, din motive financiare, realizarea de site-uri care să conțină cât mai puține pagini.

Așadar, este importantă păstrarea unui număr redus de opțiuni, deoarece un proiect prea complex nu ar face altceva decât să producă o oarecare confuzie in rândul utilizatorilor.

2.4.3.4 Echilibrul vizual

Echilibrul vizual trebuie evaluat atât vertical (sus-jos), cât și orizontal (stânga-dreapta). Echilibrul orizontal poate fi foarte inșelător, deoarece nu se știe niciodată la ce rezoluție va fi vizualizată pagina (este necunoscut punctul central). De aceea, trebuie profitat pe deplin de avantajele tag-urilor HTML de aliniere (<CENTER>, <…ALIGN=RIGHT>, etc.), atât pentru text cât și pentru imagini, de câte ori este posibil.

De asemenea, nu trebuie subestimată valoarea spațiilor albe (vide). Folosirea fiecărui pixel pentru transmiterea de informații nu este cea mai bună metodă pentru a comunica. Paginile web trebuie rafinate până la punctul in care mesajul este concis, iar elementele de design să fie folosite pentru separarea informațiilor in blocuri ușor de controlat.

2.4.3.5 Proporționalitatea

Dintr-un motiv oarecare, ochiul uman tinde să prefere un raport particular între dimensiunea pe orizontală și cea pe verticală a unui element. Un raport de 0,6 la 1 (aproape de 2 ori mai lung decât inalt sau invers) este cel mai plăcut pentru ochi, in timp ce un pătrat este mai puțin plăcut. Pentru imagini individuale este ușor de realizat această proporție, insă este mai greu de implementat in interiorul unei pagini web, având in vedere multitudinea de variabile existente in modul in care poate fi vizualizat site-ul. Cu toate acestea, trebuie avută in vedere proporțiile dintre elementele paginii: dimensiunea imaginilor, blocurile de text, spațiile goale, etc.

2.4.3.6 Contrastul

Contrastul este un element important al web designului, cum de altfel este pentru oricare alt design. Un exemplu care ilustrează importanța contrastului denotă dîntr-o greșeală a programatorilor HTML incepători. Deoarece tag-urile HTML pentru antet sunt mai ușor de invățat, aceștia le folosesc pentru a marca aproape in întregime textul ca antet. O altă greșeală este aceea de a incărca fiecare document cu blocuri compacte de text, fără a folosi zone vide pentru delimitarea acestora. O altă greșeală comună este ignorarea contrastului dintre culoarea fundalului și cea a textului, un exemplu elocvent fiind un fundal alb și culoarea textului galbenă.

Este de remarcat faptul că inainte de orice altceva, utilizatorii observă contrastul și modelul paginii.

2.4.3.7 Tiparul

Vizitatorii au tendința de a observa rapid și apoi de a citi, parcurgând informația in mai mulți pași. La prima vedere, vizitatorii au tendința de a observa, in general, modelul, tiparul, urmând ca următorii pași să examineze mai in detaliu conținutul.

Un design bun al unei pagini web conduce vizitatorul către punctul de inceput, apoi, spre punctele esențiale, într-o ordine care să asigure o maximă ințelegere. Trebuie remarcat faptul că vizitatorii remarcă mai intâi elementele mari, colorate sau strălucitoare din prima pagină, și apoi urmăresc tiparul normal, de la stânga la dreapta și de sus in jos.

2.4.3.8 Armonia

Un site web trebuie să fi armonios, cu alte cuvinte, paginile web privite individual trebuie să arate ca un întreg. Acest lucru se poate realiza prin folosirea elementelor in același mod in fiecare pagină a site-ului. De asemenea, trebuie folosită aceeași structură generală pentru fiecare document al site-ului.

2.5 Descrierea aplicației

Aplicația care o voi descrie in continuare este proiectată cu ajutorul unor limbaje de programare special facute pentru proiectarea paginuilor WEB și limbaje de programare pentru administrarea bazelor de data cum sunt MySQL și MySQL Front. Din lipsa consexiuni la Internet in momentul proiectarii aplicației am mai folosit un utilitar pentru a simula un server de e-mail numit Mail Server. Un utilizator pentru a putea avea acces si pentru a putea cumpăra cărți de pe site trebui mai intai de toate să își creeze un cont la care îi voi fi necesare un cont de e-mail si o parola. Cu ajutorul acestora utilizatorul își va creea contul iar dupa aceea el va putea vizita și alege din librăria virtuală orice carte dorește.

Bazele de date care conțin cărțile sunt administrate cu ajutorul lui MySQL. Cu ajutorul acestuia se pot adăuga carți care tocmai au fost aduse in stoc sau pot fi sterse din baza de date carți care nu mai sunt in stoc.

Utilizatorul are un “coș” virtual de care se folosește atunci când vizitează diferitele edituri sau categorii de carți și dacă dorește să achiziționeze o carte o poate adauga la coșul său de cumpărături. Dupa ce gasit ceea ce căuta utilizatorul trimite o cere catre administrator care conține cărțile pe care dorește să le achiziționeze. Administratorul primește un e-mail cu cererea utilizatorului de a achiziționa respectivele cărți. După ce studiază atent cererea ce conține lista de cărti administratorul va trimite un e-mail prin care va răspunde cu da la cererea utilizatorului de a cumpăra cărțile respective dacă mai sunt in stoc. După acest e-mail administratorul va trimite la oficiul postal din orasul utilizatorului un pachet care conține cărțile respective iar utilizatorul va fi nevoit să platească o sumă de bani care reprezintă contravaloarea cărților și taxele poștale. Utilizatorii pot de asemenea să trimită catre administrator un e-mail prin care acesția anunță ca au de vanzare diferite cărți sau doresc să achizitioneze diferite cărți, sau doresc efectuarea de schimburi de cărti. Administratorul va primi e-mail-urile cu anunțurile respective și le va introduce in cadrul primei pagini de intâmpinare, astfel orice utilizator care va accesa sit-ul va vedea anunțurile celorlalți utilizatori și îi vor putea contacta pe aceștia in vederea efectuării schibului sau in vederea cumpărării sau vânzării cărților respective din anunțuri.

In cadrul librăriei administratorul poate adăuga un număr nelimitat de categorii de cărți side edituri. Cărțile sunt prezentate cumpărătorilor cu o mică descriere a acțiunii cărții si cu o poză a coperții.

Administratorul poate adăuga “Oferte” care să conțina mai multe cărți si care pot fi cumpărate la un preț mai mic decât atunci când ar cumpărat fiecare carte separate. Aceste oferte sunt valabile pe un timp limitat și pot fi solicitate numai in acel timp. Tot administratorul poate modifica prețurile cărților, crescându-le sau micșorându-le, pentru a obtine un profit mai mare sau pentru a vine din stoc cărti care nu se vând prea bine.

CAPITOLUL 3. Prezentarea aplicației

Aplicația este destinata cumpărării, vânzării și schimbului de carti prin intermediul internetului.

Acesta acționează ca un intermediar între vânzători și cumpărători. Site-ul este compus din două module principale, acestea adresându-se clienților și administratorilor.

La realizarea aplicației au fost folosite limbajele HTML, pentru realizarea interfeței grafice, PHP pentru prelucrarea datelor și interogarea tabelelor și motorul de baze de date MySQL.

Pentru a putea avea acces la informații, atât clienții cât și administratorii trebuie să parcurgă o fază de autentificare, aceasta constând în furnizarea de către utilizator a unui nume de utilizator și a unei parole.

Pentru a stabili care este numele de utilizator, respectiv parola, orice utilizator (client sau administrator) trebuie să completeze un formular ce conține informații privind identitatea utilizatorului. Administratorul inițial are parola si identitatea predefinite: username: admin@eu parola: 123456. Acestea pot fi schimbate doar prin modificarea lor directa in baza de date.

3.1 Descrierea modulului destinat clienților

După cum am menționat anterior, pentru a putea avea acces la informații, un utilizator trebuie să parcurgă o fază de autentificare, constând în furnizarea unui nume de utilizator și a unei parole.

Pentru stabilirea acestora, utilizatorul trebuie să completeze un formular, furnizând date personale, necesare în vederea unui eventual contact. Modalitatea de realizare a acestei operații este următoarea:

se selectează optiunea „Înregistrează-te” (1);

se selectează “Sunt de Acord” (2).

Fig.1. Crearea unui cont de utilizator.

După realizarea acestor pași, va fi necesară completarea unui formular. Acesta cuprinde datele necesare autentificării utilizatorului (adresa de e-mail care va fi folosită ca nume de utilizator și o parolă), cât și date personale ale utilizatorului. În cadrul formularului de înscriere, anumite câmpuri sunt marcare cu simbolul *, acesta specificând caracterul opțional al câmpului respectiv.

Înainte ca informațiile să fie stocate în baza de date, se verifică dacă adresa de e-mail furnizată este deja folosită de către un alt utilizator. În caz afirmativ, utilizatorul este atenționat și i se solicită introducerea alteia. Trebuie menționat faptul că, deși în faza de autentificare sunt diferențiate literele mici de cele mari, la crearea contului, adresa de e-mail furnizată este comparată cu cele deja existente ignorând această diferență. În formularul pentru înregistrare sunt disponibile trei opțiuni prin care utilizatorul poate alege sa primeasca sau nu informații privind modificări sau apariția unor produse noi.

Formularul pentru înregistrare este prezentat în figura următoare:

Fig.2. Formularul de înscriere a unui utilizator.

Funcția care realizează verificarea și scrierea informațiilor prvind contul este următoarea:

function registerAccount() {

global $config, $output;

if (isset($_POST['submit'])) {

$config['error'] = "";

if (trim($_POST['name']) == "" || strpos($_POST['name']," ") === false)

$config['error'] = "{$output['279']}";

if (trim($_POST['email']) == "" ||

strpos($_POST['email'],"@") >= strrpos($_POST['email'],".") ||

strpos($_POST['email'],"@") >= strrpos($_POST['email'],".")-1 ||

strpos($_POST['email']," ") > 0 || strpos($_POST['email'],"@") < 0 ||

strrpos($_POST['email'],".") < 0 ||

strrpos($_POST['email'],".") == strlen($_POST['email'])-1) {

if ($config['error'] != "")

$config['error'] .= ", ";

$config['error'] .= "{$output['280']}";

}

if (trim($_POST['pass']) == "") {

if ($config['error'] != "")

$config['error'] .= ", ";

$config['error'] .= "{$output['281']}";

}

if (trim($_POST['address']) == "") {

if ($config['error'] != "")

$config['error'] .= ", ";

$config['error'] .= "{$output['282']}";

}

if (trim($_POST['city']) == "") {

if ($config['error'] != "")

$config['error'] .= ", ";

$config['error'] .= "{$output['283']}";

}

if (trim($_POST['pass']) == "") {

if ($config['error'] != "")

$config['error'] .= ", ";

$config['error'] .= "{$output['284']}";

}

if (trim($_POST['zipcode']) == "") {

if ($config['error'] != "")

$config['error'] .= ", ";

$config['error'] .= "{$output['285']}";

}

if (trim($_POST['phone']) == "") {

if ($config['error'] != "")

$config['error'] .= ", ";

$config['error'] .= "{$output['286']}";

}

if (mysql_num_rows(mysql_query("select * from {$config['prefix']}Accounts where lower(email)=lower('{$_POST['email']}')")) != 0) {

if ($config['error'] != "")

$config['error'] .= ", ";

$config['error'] .= "{$output['287']}";

}

if ($config['error'] == "") {

mysql_query("insert into {$config['prefix']}Accounts (pass,name,address,city,state,zip,

phone,email,gender,age,newsletters,updates,contact,lastlogin,created,

modified) values ('{$_POST['pass']}','{$_POST['name']}','{$_POST['address']}',

'{$_POST['city']}','{$_POST['state']}','{$_POST['zipcode']}',

'

"{$output['290']} {$_POST['email']}\n" .

"{$output['291']} {$_POST['pass']}\n" .

"{$output['292']} {$_POST['name']}\n" .

"{$output['293']} {$_POST['address']}\n" .

"{$output['294']} {$_POST['city']}, {$_POST['state']} {$_POST['zipcode']}\n" .

"{$output['295']} {$_POST['phone']}\n" .

"{$output['296']} ".(($_POST['gender'] == 0)?"{$output['297']}":"{ $output['298']}")."\n" .

"{$output['299']} ".(($_POST['newsletters'] == 0)?"{$output['300']}":"{ $output['301']}")."\n" .

"{$output['302']} ".(($_POST['updates'] == 0)?"{$output['300']}":"{$output['301']}"). "\n" .

"{$output['303']} ".(($_POST['contact'] == 0)?"{$output['300']}":"{$output['301']}"). "\n","From: {$config['emailaddress']}");

checkSession($_POST['email'],$_POST['pass']);

} else {

header("Location: {$config['siteaddress']}{$config['maindir']}register.php?r=signup&error=".urlencode($config['error'])."");

exit;

}

}

}

După salvarea datelor, utilizatorului i se aduce la cunoștință faptul că operația a fost încheiată cu succes. Din acest moment, el poate oricând să acceseze informațiile conținute în site.

Pentru aceasta, utilizatorul va completa câmpurile „e-mail” și „parolă” cu adresa de e-mail și parola stabilită. Pentru autentificare va fi apăsat butonul „Login”.

Orice încercare de autentificare folosind adresă de e-mail și/sau parola eronate va avea ca rezultat apariția unui mesaj de atenționare.

Administratorul are optiunea de a permite utilizatorilor neînregistrați să cumpere produse. Atunci se folosește un cont standard de vizitator:

if ($_SESSION['cpID'] == "") $_SESSION['cpID'] = "guest";

După ce introducerea numelui de utilizator și a parolei și a apăsării butonului „Login” este apelat /account.php?login prin funcția javascript:document.login.submit(); care trimite datele introduse de utilizator unei funcții care verificară tabela ce conține conturile utilizatorilor. În continuare este prezentat blocul de cod ce se execută pentru verificarea informațiilor de identificare furnizate de către utilizator.

case "login":

if (checkSession($_POST['username'],$_POST['password']))

mysql_query("update {$config['prefix']}Accounts set lastlogin=NOW() where id= '{$_SESSION['cpID']}'");

break;

function checkSession($email,$pass) {

global $config;

$accounts = mysql_query("select * from {$config['prefix']}Accounts where email='$email' and pass='$pass'");

if (!$accounts || mysql_num_rows($accounts) != 1) {

$_SESSION['cpID'] = "";

$_SESSION['cpEmail'] = "";

$_SESSION['cpPass'] = "";

return false;

} else {

$data = mysql_fetch_array($accounts);

$_SESSION['cpID'] = $data['id'];

$_SESSION['cpEmail'] = $data['email'];

$_SESSION['cpPass'] = $data['pass'];

}

return true;

}

După completarea tuturor câmpurilor, utilizatorului îi este trimis un e-mail conținând un mesaj de întâmpinare si datele care au fost introduse. În cazul în care utilizatorul uită parola, acesta poate folosii opțiunea de recuperare a acesteia, parola fiin trimisă în adresa sa de e-mail.

Fig 3. Recuperarea parolei.

După cum am menționat în capitolul anterior, protocolul HTTP funcționează conform unui model cerere răspuns. Între client și server nu există o conexiune permanentă. Clientul efectuează o cerere, conexiunea este stabilită, imediat după trimiterea cererii conexiunea fiind întreruptă. Conexiunea va fi restabilită pentru primirea răspunsului de la server, după care va fi întreruptă din nou, acest procedeu repetându-se pentru fiecare cerere.

Verificarea identității utilizatorului în aceste condiții poate fi realizată într-o manieră mult mai ușoară și elegantă decât solicitarea, pentru fiecare conexiune, a informațiilor de identificare, și anume prin intermediul unor fișiere de marime foarte mica numite cookie. După ce a fost stabilită identitatea utilizatorului, în fișierul cookie sunt stocate adresa de e-mail si parola, aceste informații vor fi verificate din fiecare pagină accesată de utilizator. Se elimină astfel solicitarea introducerii numelui de utilizator și a parolei pentru fiecare cerere emisă de către browser, având totodată dovada identității utilizatorului.

Din acest motiv este esențial ca browser-ul folosit de către utilizator să accepte aceste fișiere cookie, altfel fiindu-i refuzat accesul, cu toate că parola și numele de utilizator sunt corecte. De menționat faptul că orice cookie are o anumită perioadă de valabilitate, exprimată în milisecunde, în cazul descris mai sus, două ore, începând de la momentul creării. După ce această perioadă a expirat, deși fișierul practic există fizic, informațiile conținute nu mai sunt valabile.

După executarea codului de mai sus, dacă numele de utilizator și parola introduse au fost corecte, va fi deschisă pagina de întâmpinare care contine secțiunile „Contul Meu”, unde se pot modifica datele personale și “Lista de Cumpărături Recente” unde sunt listate toate cărțile cumpărate recente.

Interfața Utilizatorului

Utilizatorul poate naviga prin diferitele secțiuni ale website-ului folosindu-se de meniurile din stânga si dreapta paginii. În partea stângă se gasesc zonele “Contul Tău”, “Căutare Rapidă”, “Vitrina”, “Anunțuri”.

Fig. 4. Interfața cu utilizatorul

Contul Meu

În această zona utilizatorul poate modifica datele personale, verifica statusul produselor cumpărate recent, poate pune anunțuri de vânzare/cumpărare/schimb de cărți, poate verifica lista de cumpărături sau să părăseasca pagina folosind opțiunea Logout. Toate informațiile conținute în formularul Date Personale se regăsesc în formularul de înscriere. Având în vedere, însă, faptul că formularul de înscriere poate fi accesat doar la crearea contului utilizatorului, și nu și ulterior acestui proces, scopul formularului „Date personale” este acela de a permite utilizatorului corectarea eventualelor erori sau efectuarea de modificări.

Căutare Rapidă

Utilizatorul poate căuta baza de date cărți, folosind cuvinte cheie.

Vitrină

În această zona, la fiecare actualizare a paginii, este prezentă o carte aleasă aleator din baza de date. Utilizatorul o poate cumpăra sau analiza doar printr-un simplu click pe imaginea descriptivă.

Anunțuri

În această zonă sunt prezentate anunțurile utilizatorilor în privința cumpărării, vănzării, sau schimbului de cărți.

În partea dreaptă se găsesc următoarele zone :”Lista de Cumpărături” “Categorii” “Edituri”.

Lista de Cumpărături

În această zonă sunt afișate numărul de produse care se află pe lista de cumpărături a utilizatorului. Acestea pot fi vizualizate, poate fi modificat numărul de bucăți care va fi achiziționat, sau pot fi șterse din listă. Tot de aici utilizatorul poate porni procesul de cumpărare a produselor de pe listă.

Categorii

În această zonă se află lista tuturor categoriilor de cărți care pot fi cumpărate. Utilizatorul poate porni navigarea prin cărțile disponibile spre vânzare din această zonă.

Procesul de Cumpărare

După autentificarea cu succes a utilizatorului acesta poate adăuga cărți la lista de cumpărături pornind din zona de categorii, căutare rapidă, vitrină sau edituri. Deasemenea cănd un utilizator deschide pagina va fi întampinat cu anunțurile de vânzare/cumpărare/schimb și lista cu produsele noi adăugate în luna respectivă la baza de date.

La vizualizarea unui produs, utilizatorul este întampinat de informații despre categoria din care face parte cartea, detalii despre editură, si o mica descriere a cărții și toate detațiile privind prețul cărții și oricare alt cost adițional. Cartea se adauga la lista de cumpărături prin apăsarea butonului “Adaugă la listă”. Lângă butonul respectiv se află o căsuță în care se poate specifica numărul de bucăți care se doresc a fi achiziționate. Utilizatorul poate adăuga un număr nelimitat de produse la lista de cumpărături. Pentru a achiziționa cărțile utilizatorul trebuie sa apese butonul “Cumpără” după care este rugat să introducă detaliile referitoare la efectuarea plății cât și adresa destinatarului dacă diferă de cea a utilizatorului.

Detaliile personale ale utilizatorului care au fost introduse la înregistrare vor fi completate automat. Când toate câmpurile au fost completate corect se apasă butonul „Continuă”. Următoarea pagină conține informațiile introduse pentru a fi verificate. Dacă totul este bine, achiziționarea se efectuează prin apăsarea butonului „Continuă”, dacă nu se pot face modificări.

După acest pas un sumar cu cărțile cumpărate si prețul acestora este trimis administratorului, care va aproba comanda sau va returna banii, în funcție de caz.

Butonul trebuie apăsat doar odată deoarece multiple apăsări trimit multiple comenzi de achiziționare, în cazul folosirii unei cărți de credit banii vor fi retrași din cont la fiecare apăsare a butonului.

Anunțuri

Utilizatorul poate pune un anunț pe pagină de vânzare, cumpărare sau schimb de cărți folosind formularul disponibil atât in secțiunea Contul Meu cât și în partea superioară a paginii. Odată completat formularul, datele sunt trimise administratorului care va introduce anunțul pe pagină.

Fig. 5 Formular Anunțuri

Logout

Aceasta este varianta recomandată de părăsire a aplicației, din motive de securitate. Această modalitate este recomandată deoarece realizează ștergerea fișierelor cookie stabilite în faza de autentificare a utilizatorului. Deși aceste variabile au o durată limitată de viață, stabilită la două ore, în cazul în care pentru părăsirea aplicației nu se folosește „Logout”, există posibilitatea ca, până la expirarea celor două ore, altcineva, și nu utilizatorul să aibă acces la datele sale, putând chiar să le modifice.

3.2 Descrierea modulului destinat Administratorului

Modul Administrator se accesează folosind adresa http://localhost/admin/index.php dacă serverul se află pe calculatorul local, sau http://ip-calculator-server/admin/index.php .

Utilizatorul normal nu are acces la zona de administrare decât daca administratorul îi oferă acestuia acces, creând astfel angajați care sa se ocupe de anumite părți ale managementului site-ului.

Utilizatorii cu acces de „Angajat” pot modifica lista de produse, categorii, edituri și anunțuri. Celelate opțiuni nu sunt disponibile decât administratorilor. La crearea angajaților, administratorul poate seta un nivel de autorizație egal cu al său dacă dorește.

Interfața de administrare folosește următoarele butoane pentru interacționare cu informația.

– Produsul este trecut in regim de ofertă;

– Navighează în zona respectivă;

– Șterge obiectul respectiv;

– Informații cu privire la obiectul selectat;

– Modifică obiectul selectat;

– Mută obiectul selectat în altă categorie;

– Există imagine pentru obiect.

Crearea unei Categorii

O categorie poate fi creată atât de administratori, cât și de angajații cu nivel mic de autorizație. Este recomandat ca imaginea descriptivă a categoriei să aibă mărimea de 120×60 pixeli pentru a se integra cât mai bine în pagină.

Dacă categoria este creată ca invizibilă ea nu va apărea în lista clienților, chiar dacă aceasta are cărți. Setarea invizibilă este folosită pentru a ascunde categorii nefolosite utilizatorilor sau pentru modificări ale cărților din aceasta. Orice categorie poate fi modificată oricând, actualizarea fiind imediată, chiar dacă este invizibilă.Un produs nu poate fi creat dacă nu exista cel puțin o categorie și o editură.

Deasemenea se pot crea subcategorii pentru o clasare mai bună a cărților sau o navigare mai ușoară pentru clienți.

Crearea unei Edituri

O editură poate fi creată atât de administratori, cât și de angajații cu nivel mic de autorizație. Este recomandat ca imaginea descriptivă a editurii să aibă mărimea de 120×60 pixeli pentru a se integra cât mai bine în pagină.

Câmpul pentru Website nu este obligatoriu dar este recomandat.

Crearea unui Produs

Un produs poate fi creat atât de administratori, cât și de angajații cu nivel mic de autorizație. Dacă aplicația rulează pe un sistem windows nu este necesară introducerea unei imagini mici deoarece utilitarul imagemagick va crea această imagine la o mărime corectă. Se pot adăuga cărți în format electronic sub forma produselor downloadabile (descărcabile). Pentru a crea astfel de produse trebuie introdusă calea către acestea dacă se află pe calculatorul pe care rulează aplicația sau adresa internet. Se poate limita și numărul de downloaduri (descărcări) introducerea cifrei -1 nu lasă limită de descărcări.

La adăugarea unui produs se introduce prețul produsului, prețul de expediere și costurile poștale pentru fiecare produs adițional, și prețul preparării produsului pentru trimitere. Ultimile trei poți fi lăsate necompletate în lipsa acestora.

Tot din zona de creare a produselor se pot adăuga oferte speciale, care pot fi șterse din zona dedicată ofertelor.

Anunțuri

Când un client completează un formular pentru anunțuri, informația introdusă de acesta este trimisă prin e-mail unui administrator care, după ce va inspecta anunțul îl poate pune pe prima pagină sau în zona dedicată anunțurilor.

Anunțurile de pe prima pagina pot fi setate să expire la o anumită dată după care sunt șterse automat din baza de date.

Anunțurile din zona specială pentru anunțuri sunt permanente și pot fi șterse doar de angajați sau de administratori.

Utilizatorii care doresc să răspundă la anunțuri pot contacta administratorul care va media tranzacția sau pot contacta direct autorul anunțului.

Formularul de anunțuri poate fi modificat de administratori din meniul de administrare, actualizarea fiind imediată.

Verificarea Vânzărilor

Din zona vânzări administratorul poate confirma o vanzare sau returna banii în cazul unor nereguli sau lipsei informațiilor necesare. În ambele cazuri, clientului îi este trimis un e-mail cu rezultatul.

Concluzii finale

Piața serviciilor internet este abia la început, dar creste într-un ritm alert. În scurt timp, nici o firma nu-si va putea desfășura activitatea si nu va rezista în fata concurentei fără o prezență activă pe internet si cunoștințe despre cum acesta poate fi folosit la maxim.

Pentru majoritatea covârșitoare a organizațiilor de succes, informația și tehnologia informației sunt cele mai importante valori. Bazele de date, informațiile financiare, datele contabile, profilele angajaților și multe alte documente constituie nucleul de procesare al estimărilor si al planurilor de afaceri, determinând în final viitorii pași ai unei firme într-o piață extrem de dinamică.

Companiile trebuie să înțeleagă că în prezent, pentru a fi competitiv, trebuie să primești, procesezi și trimiți informația cât mai rapid și mai sigur, tuturor partenerilor. În același timp, aceasta deschidere spre exterior aduce cu ea nenumărate riscuri, pe care un management modern trebuie să și le asume împreună cu eforturile necesare minimizării lor

Multe bănci si instituții financiare internaționale oferă de multa vreme servicii electronice pentru clienții lor. Apariția și evoluția Internet-ului a făcut ca serviciile care înainte erau disponibile unui număr restrâns de clienți și în condiții speciale privind liniile telefonice, terminalele specializate etc. sa fie acum disponibile unui număr mult mai extins de potențiali utilizatori.

In comparatie cu metodele traditionale utilizate in realizarea de vanzare-cumparare, magazinele virtuale prezinta o serie de avantaje:

puteti vinde 24 ore din 24, si 7 zile pe saptamana fara a avea cheltuieli suplimentare cu chiria, întreținerea sau salariile angajaților unui magazin clasic;

investiții cu cost redus pentru publicitatea magazinului dumneavoastră datorită prețurilor mici ale reclamelor pe Internet;

întreținere ușoară a web site-ului; nu este neceară decât actualizarea regulată a ofertei dumneavoastră printr-un modul de administrare ușor utilizabil;

vânzarea se face direct către clienți si astfel se poate elimina din costul final al unui produs toate comisioanele suplimentare ale diferitilor agenți intermediari

arhitectura aplicației este independentă de sistemul de operare, fiind relocabilă pe sitemele de operare Unix și Windows sau variante (Linux, BSD, WindowsNT, Windows2000, Solaris etc)

asigură promovarea afacerii pe plan național și internațional

număr nelimitat de categorii de cărți

posibilitatea de a cumpăra sau vine o carte dint-un fotoliu confortabil de acasă fără a mai fi nevoit sa te deplasezi pana la magazin

În anii care urmează pentru a avea o afacere de succes va fi necesar ca fiecare firmă să aibă propriul site pe Internet pentru a putea avea o publicitate mai mare si pentru a putea intra în contact mult mai ușor cu clienții sau furnizorii.

Bibliografie