Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate [608169]

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|3 |

Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
1. Regimul răspunderii penale a minorului ………………………….. ………………………….. ………………… 7
1.1 Scurt istoric privind regimul sancționator al minorilor ………………………….. ……………………. 7
1.2 Analiza comparativă a regimului răspunderii penale a infractorilor minori între
dispozițiile din Noul Cod Penal și Codul Penal anterior ………………………….. ………………… 8
1.2.1 Regimul răspunderii penale a infractorilor minori în Noul Cod Penal …………………. 8
1.2.2 Regimul pedepselor aplicabile mi norilor conform Codului Penal din 1969 ………… 14
1.3 Limitele răspunderii penale a minorului în legislația penală ………………………….. ………….. 16
1.4 Consecințele răspunderii p enale în cazul minorilor infractori ………………………….. ………… 19
I.5 Analiza măsurilor educative privative de libertate ………………………….. ………………………… 21
1.5.1 Internarea într -un centru educativ ………………………….. ………………………….. ………… 21
1.5.2 Internarea într -un centru de detenție ………………………….. ………………………….. ……… 23
2. Internarea într -un centru de detenție ………………………….. ………………………….. ……………………. 25
2.1 Concept și caracterizare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 25
2.2 Durata internării în centrul de detenție ………………………….. ………………………….. ……………. 27
2.3 Prelungirea măsurii internării într -un centru de detenție ………………………….. ……………….. 27
2.4 Înlocuirea internării într -un centru de detenție cu măsura asistării zilnice.
Liberarea din centrul de detenție a minorului ………………………….. ………………………….. …. 28
2.5 Revenirea asupra înlocuirii sau liberării ………………………….. ………………………….. ………….. 30
2.6. Consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni până la împlinirea duratei
internării într -un centru de detenție ………………………….. ………………………….. ………………. 30
2.7 Schimbarea regimului de executare ………………………….. ………………………….. ……………….. 30
2.8 Calculul duratei măsurilor educative ………………………….. ………………………….. ………………. 31
2.9 Pluralitatea de infracțiuni comise de minori ………………………….. ………………………….. ……. 32
2.9.1 Pluralitatea de infracțiuni săvârșite în timpul minorității ………………………….. ……… 32
2.9.2 Pluralitatea de infracțiuni săvârșite în timpul minorității și după majorat …………… 32
2.10 Extrase de practică penală relevantă ………………………….. ………………………….. …………….. 35
3. Elemente de drept penal comparat și doctrină străină privind măsurile
educative privative de libertate ale minorilor ………………………….. ………………………….. ……….. 38
3.1 Noțiuni generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 38
3.2 Măsuri educative privative de libertate în dreptul german ………………………….. ……………… 40
3.3 Măsuri educative privative de libertate în dreptul spaniol ………………………….. ……………… 42
3.4 Măsuri educative privative de libertate în dreptul italian ………………………….. ……………….. 44
3.5 Măsuri educative pri vative de libertate în dreptul francez ………………………….. ……………… 45
3.6 Măsuri educative privative de libertate în dreptul belgian ………………………….. ……………… 47
3.7 Măsuri educative privative de libertate în dreptul englez ………………………….. ………………. 49
3.8 Măsuri educative privative de libertate în dreptul elvețian ………………………….. …………….. 50
3.9 Măsuri educative privati ve de libertate în dreptul portughez ………………………….. ………….. 51
3.10 Măsuri educative privative de libertate în dreptul finlandez ………………………….. …………. 53
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 54
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 56

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|4 |

INTRODUCERE

Apărarea valorilor sociale împotriva faptelor periculoase a constituit în toate timpurile și
peste tot în lume o condiție de existen ță a societății , iar după constituirea statului a fost
transformat ă într -o funcție semnificativă a lui pe care o îndeplineșt e utilizând dreptul penal. Din
semnificația conceptului de drept penal este necesară reținerea caracteristicilor specifice ramuri lor
de drept care se referă la obiect, respectiv la metoda proprie de legalizare , scopul ei, precum și
modul caracteristic de efectuare a scop ului în sine . Așa cum s-a susținut în literatura juridică de
specialitate1 dreptul penal se poate defini ca fiind : „Sistemul dispozițiilor juridice ce legiferează
relațiile de protecție socială prin interzicerea infracțiunilor sau a faptelor critice pentru valorile
sociale, sancționându -le în mod specific prin pedepse , apărând, de fapt, valori le respective , atât
prin evitarea infracțiunilor , cât și prin aplicarea sancțiunilor indivizilor care le realizează ”.
Din cauza faptului că nu se permite reinserția delincventului , respectiv apărarea societății ,
pentru diferite clase de delincvenți cum este cazul mi norilor, pedeapsa , văzută drept reacți e socială
tradițională , se dovedește a fi nesatisfăcătoare . În acest context , în cadrul justiției pentru persoanele
minor e, toate sistemele de drept respectă două modele principale și anume , unul clasic , în baza
căruia tuturor minorilor li se pot aplica sancțiuni sau pedepse de la o anumită vârstă, precum și
unul mai recent, care conferă prioritate așa numitelor măsuri educative. În cele două modele
anterior menționate , deși minorii au săvârșit fapte de natură penală sub o vârstă fixată de legiuitor ,
acestora li se aplică numai măsuri de protecție .2 Trebuie subliniat faptul că m odelul clasic sau
tradițional rămâne însă predominant, deoarece se poate recurge la sancțiuni și măsuri educative,
de diferite aspecte. În principiu , în legea englez ească , persoanelor minor e le sunt aplicabile doar
pedepse, însă mai puțin exigente decât cele aplicabi le majorilor, cu referire la durat a și la modului
de executare a pedepsei . Începând cu teoria dreptului antic, aproximativ în toate sistemele și
doctrinele de drept moderne, făptuitorii minori au fost sancționați în mod distinct față de infractorii
majori. Dezvoltarea sistemului de sancționar e al infractorilor minori a fost constantă, centrată pe
excluderea sancțiunilor corporale, a diferențelor de tratament în funcție de statutul social al
individului , precum și pe extinderea limitei de vârst ă de la care infractorul minor poate răspunde
din punct de vedere penal.
În prezent procedeul de aplicare de instanțele de judecată a pedepselor specifice
infractori lor minorilor, impune o ajustare în vederea alinierii la orientări le politice penale la nivel
mond ial. Sistematizarea regimului de drept penal pentru infractorii minori conduce la o

1 Toader T., Drept penal. Parte generala , Editura Hamangiu, București, 2012, p.12
2 Necula C., Mânzală D., Răspunderea penală a minorilor și regimul sancționator în legislația altor țări , Institutul
Național de Criminologie , www.mpublic.ro/minori_2008/minori_5_8_ro.pdf .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|5 |
perfecționare a sistemului de legislație existent . În acest context, trebuie remarcat faptul că
procesul presupune reglementări eficac e referitoare la protecția infractorilor minorilor , ținând
seama de doleanțele Uniunii Europene în materie cu privire la cele două subiecte esențiale,
respectiv informarea anticipată asupra delincvenței tinerilor infractori și recuperarea acestora prin
proceduri corespunzătoare vârstei lor. În acest context, procesul este necesar și totodată conform
cu soluțiile pe care le recomandă Consiliul Europei în privința reacției sociale la delincvența
juvenilă. Forul european sugerează în textele recomandărilor din ultimii ani soluții care i nclud
medierea și realizarea de structuri noi și crearea de instituii apte care să conducă la rezolvarea
modernă și umanitară a problemelor legate de ocrotirea juridică a minorului infractor.
Reglementarea regimului sancționator al minorității este una din materiile care au suferit
cele mai mari transformări în Noul Cod penal (NCP) . Potrivit dispozițiilor art. 100 din vechiul Cod
penal , față de tânărul care răspunde a penal se propune o măsură educativă sau chiar i se putea
administra una din pede pse, deși NCP renunță complet la pedepse în cazul minorilor, instituind un
sistem sancționator bazat exclusiv pe măsuri educative.
Lucrarea de disertație realizată se încadrează în preocupările ultimei reglementări, motiv
pentru care analizează tratamentul penal al minorului delincvent, precum și modul în care acesta
răspunde pentru faptele sale. Trebuie subliniat faptul că Noul Cod penal legalizează numai două
măsuri cu caracter educativ, dar privative de libertate pentru delincvenții minori și anume
internarea în tr-un centru educativ sau într -unul de detenție.
Evitarea și supravegherea infracțiunilor săvârșite de tineri cu vârsta sub 1 4 ani este clară
din cauza faptului că procedeul întâmpină rareori recrudescențe, iar infracțiunile pot fi foarte grave .
Mai mult decât atât , măsurile de sancționare se impune să se potrivească din punct de vedere al
caracteristicilor psiho -fizice ale minorilor , și în același timp să garante ze educarea sau formarea,
precum și reeducarea lor. Având în vedere că nici după împlinirea vâ rstei de 14 ani dezvoltarea
bio-psihică a persoanei, nu este suficientă întotdeauna, în legislația penală s -a prevăzut că minorul
cu vărsta cuprinsă între 14 și 16 ani va fi tras la răspundere din punct de vedere penal doar prin
dovedirea faptului că în momentul săvârșir ii infracțiunii respective, acesta a avut discernământ.
Întrucât prin discernământ se înțelege capacitatea unui individ de manifesta re în mod
conștient voința în conformitate cu o faptă concretă săvârșită, nu este suficientă constatarea că
minorul în vârstă de la 14 la 16 ani are capacitate generală, ci că în raport cu fapta săvârșită a avut
discernământ. Abia persoanele care a u împlinit 16 ani sunt presupuse că având capacitate penală.
Și aceasta prezumție este relativă, putând fi combătută prin proba contrarie.3

3 Chirilă A., Drept penal. Partea generală . Vol. 1, Note de curs, Universitatea Danubius Galați, p.13, disponibil la:
http://documents.tips/documents/drept -penal -general -i-danubius.html

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|6 |
În primul capitol sunt prezentate aspecte legate de regimul răspunderii penale a minorului
amintind, istoria sistemului sancționator al minorului prin prisma măsurilor educative privative și
neprivative de libertare, precum și princ ipalele elemente comparative dintre actualul și vechiul cod
penal , subliniind diferențele esențiale, iar spre final sunt caracterizate măsuril e educative aplicate
minorilor infractori . Totodată, sunt tratate elemente privind limitele răspunderii penale a m inorului
infractor, respectiv consecințele răspunderii penale ale acestuia.
În Capitolul II sunt tratate elementele esențiale referitoare la internarea într -un centru de
detenție a minorilor, subliniind măsurile educative privative de libertate, elementele regimului
sancționator , durata internării în centrul de detenție, prelungirea măsurii internării, înlocuirea
acestei măsuri cu cea a asistării zilnice, consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni până la
împlinirea duratei internării în tr-un centru de de tenție, înlocuirea modului de executare, calculul
duratei măsurilor educative, precum și unele aspecte practice din jurisprudență.
Referitor la m ăsura referitoare la intern area în centr ele de detenție a minorilor infractori,
aceasta se bazează pe internare a într-un stabiliment specializat în reeducarea minorilor, cu sistem
de supraveghere special , în cadrul cărora sunt obligați să urmeze programe intensive de reintegrare
socială și recuperare psihică , respectiv cursuri de pregătire didactică în vederea formă rii
profesional e în funcție de aptitudinil e fiecăreia . În afara situației în care pedeapsa indicată în
legislația penală pentru o anumită faptă gravă săvârșită de către o persoană majoră este detenția
pentru o perioadă de până la 20 de ani sau chiar î nchisoarea pe viață, internarea minorului se
dispune pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani , iar în rest este dispusă internarea în centrul de
detenție doar între 2 și 5 ani. Această măsură nu are corespondent printre măsurile educative
reglementate de C odul penal vechi ( 1969 ), fiind aplicabilă în supozițiile în care potrivit vechii
reglementări s -ar fi aplicat pedepse privative de libertate.
Regimul acestei măsuri este similar, sub aspectul înlocuirii, liberării sau prelungirii, cu cel
prevăzut pentru internarea în centrul educativ. Și în acest caz legiuitorul poate propune prelungirea
îndeplinirii măsuri i într -o închisoare după împlinirea vârstei de 18 ani atunci când în cursul
executării persoana prezintă o conduită prin care este influenț at în mod negativ , sau chiar împiedică
acțiunile de reeducare, de recuperare și de reintegrare a celor interna ți.
Capitolul III al lucrării este consacrat elementelor de drept penal comparat aplecându -mă
în primul rând asupra reglementărilor internaționale în domen iu, referitoare la măsurile privative
de libertate aplicate minorilor infractori .
În final sunt trasate câteva concluzii și, în mod evident, sunt indicate resursele bibliografice
care au stat la baza efectuării acestei lucrări de disertație .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|7 |

1. Regimul răspunderii penale a minorului
1.1 Scurt istoric privind regimul sancționator al minorilor

În țara noastră prima referință la regimul de sancționare al minorilor a fost amintită în anul
1852 în lucrarea „Codicii Criminale ” scrisă de Barbu Știrbei, regleme ntare în interiorul căreia se
găsește instituția ,, încredințării minorilor ” instituție perfecționat ă, de fapt, în toate propunerile
legislative penale următoare . Îmbunătățirea regimului sancționator al infractorilor minori a fost
reglementat în Cod penal r omân din data de 1 mai 1865, al minorilor fiind tratamentul penal fiind
reglementat , de fapt, în titlul IV , intitulat ,,Despre cauzele ce apară sau diminuează pedeapsa ”.4
În 1865 este adoptat Codul Penal, acesta reprezintă o îmbunătățire a legislației, tot aici este
reglementat și modul te sancționare a minorilor. Mai târziu, în anul 1936, Codul Penal este
modificat și sunt fixate limitele de vârstă (18 ani) în care răspund erea pentru fapte este diminuată.
Limita de vârsta a rămas aceiași până in prezent. Astfel în 1951, existau în România, ,, Colonii de
reeducare ” distribuite în mai multe orașe din țară și două ,, Centre de tineret ” cuprinzând circa
2.500 de minori cu vârste cuprinse între 10 -18 ani. Aceste „colonii” aveau la bază principiile
formulate de cunoscutul pedagog A. Makarenko cu privire la „ reeducarea prin muncă ” și
subordonarea totală a celor aflați in detenție „ colectivului ”.5
Mai mult decât atât, Codul penal din anul 1969 a stabilit practic regimul sancționator , axat
pe executarea unor măsuri moralizatoare sau educaționale necesare în cazul răspunder ii din punct
de vedere penal a minorilor infractori . Totodată, Legea nr. 3 a fost propusă în anul 1970 pentru
ocrot irea unor categorii de infractori minori, care cuprindea dispoziții de internare a minorilor
infractori î n școli speciale de reeducare.
Odată cu apariția Decretului nr. 208 din 1977 , pentru pedepsirea minorilor infractori a fost
propus un sistem sancționa tor diferit de Codul penal aflat în vigoare. În urma apariției acestui
Decret de amnistiere și grațiere, toți minorii din școlile de reeducare au fost eliberați, iar o parte
din școli au fost desființate. Deși a reprezentat o schimbare de concepție în sancționarea
infracțiunilor la minori , deoarece executarea pedepsei pentru infractorii minori a fost anihilată ,
reglementare a amintită nu a avut eficiența dorită, iar inexistența unor sancțiuni diverse și un sistem
sancționator blând pentru infracțiuni foarte grave, au pus serioase probleme instanțelor de judecată.
Ca urmare a acestor aspecte sistemul sancționator pentru infractorii minori prevăzut de Codul
Penal este repus în vigoare la nivelul anului 1992.

4 Dongoroz V. (coord.) ș.a., Explicații teoretice ale Codului penal român , vol. I, Editura Academiei Române, All
Beck, București, 2003, p. 208.
5 Macovei C., Masuri privative si non privative de libertate ale minorilor , accesibil direct pe site -ul
www.academia.edu/9075809/Masuri_privative_si_non_privative_de_libertate_ale_minorilor

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|8 |
Trebuie remarcat că tot suportul legislativ al instituției a fost întregit după intrarea în vigoare
atât a NCP, cât și a legii privind aplicarea pedepselor și măsurilor propuse în cadrul procesului
penal de către organele competente . În prezent dar și în viitor în afara criteriil or de ordin general ,
Codul penal conține dispoziții speciale ce supune judecătorul la luarea unei decizii concrete privind
alegerea corespunzătoare a sancțiunii aplicabile unui minor delicvent , ținând seama de criterii le
specifice diferite de cele care pot individualiza răspunderea penală a inculpaților adulți .
În conformitate cu art. 100 alin ( 1) din Codul penal vechi , precum și art.114 alin ( 1) din
NCP , la propunerea sancțiunii drept măsur ă educativă sau pedeapsă, se ține seama de gravitatea
infracțiunii , starea fizică, gradul de dezvoltare mintal, rațional și moral, atmosfera în care a crescut
și a trăit, comportarea acestuia sau a ltă componentă de natură caracteristică persoanei minorului.
Lista drepturilor procesuale ale infractorilor minori cuprinde urm ătoarele:6
a) prezumția de nevinovăție;
b) dreptul de aducere la cunoștință infracțiunile de care este acuzat ;
c) dreptul de a nu se auto-denunța;
d) dreptul de a utiliza un avocat pentru ajutor ;
e) dreptul de prezență al părinților la audierea minorului delincvent ;
f) dreptul de susținere public ă a cauzei ;
g) dreptul de apel la o instanță superioară;
h) dreptul la ocrotirea vieții particulare ;
i) dreptul de nepublica re a oricărei informați i care ar conduce la identificarea
delincventului minor;
j) legalizarea obligativității anchet ei sociale.
Toate aceste elemente se iau în considerare dacă judecătorul alege sancțiunea între măsur a
de internare în centru educativ și pedeapsă. În oricare situație, la alegerea sancțiunii de a fi redat
netraumatizat colectivității , se impune atât prote cția interesul ui minorului , cât și al societăți .

1.2 Analiza comparativă a r egimul ui răspunderii penale a infractorilor
minori între dispozițiile din Noul Co d Penal și Codul Penal anterior

1.2.1 Regimul răspunderii penale a infractorilor minori
în Noul Co d Penal

Se confirmă observația care afirmă că „dreptul european” privit în sens larg și generic, în
dimensiunea culturală a valorilor și principiilor civilizației europene, echivalează cu „ tradiția

6 Bălan A., Sancțiunile pentru minorii delincvenți în noua legislație execuțional -penal ă, Revista „Delincventa
juvenila”, Anul II, nr.1, octombrie 2009, p.63 -83, Ed. Fundației „Andrei Șaguna” Constanta.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|9 |
juridică europeană ”, explicată de originile medievale comune a unor reglementări și de către
evoluția elementelor convergente până în epoca modernă.7 Acest proces este marcat, în evoluția
lui, de o pluralitate de versiuni care influențează unicitatea de fond a sub stratului istorico -cultural
al dreptului european pentru a face loc unor sisteme sau instituții juridice cu tradiții clare, distincte.
Este cazul sistemelor de drept Continental (romano -germanic) și de Common Law, în cadrul cărora
întâlnim, de asemenea, tr adiții cum sunt cele ale țărilor scandinave, iar odată cu codificările din
secolul al XIX -lea și o serie de variante locale ori naționale foarte diferite.
Ceea ce intervine, în prezent, ca element de noutate, în procesul general, este faptul că
adaptarea l egislației românești, inclusiv cea privitoare la minori, la reglementările europene,
devine obligatorie, cel puțin sub raportul principiilor ei fundamentale, din momentul în care țara
noastră s -a angajat în reforma juridică, reclamată de tranziția de la re gimul totalitar la o societate
deschisă și democratică. Pentru actuala politică penală românească, ce vizează prioritar prevenirea
delincvenței minorilor, exigențele care decurg din obiectivele umaniste cu privire la constituirea
unui nou sistem instituțio nal și a unui spațiu european de libertate, securitate și justiție , reprezintă
suportul principiilor și direcțiilor sale de intervenție și totodată garanția asigurării unui echilibru
al acțiunilor și măsurilor pe care aceasta le generează. Diversitatea tip urilor instituționale
europene, de răspuns la delincvența minorilor, care se regăsesc, în prezent, cu variante și în restul
lumii, este dată de diversitatea reacțiilor sociale la fenomen și la unele modele legislative ce țin de
diversitatea exigențelor , a situațiilor și a interpretării comportamentelor deviante și delincvente în
societate, a varietății acestora și a pretențiilor actuale față de condiția umană în general, și nu în
ultimul rând particularitățile și intervențiile statului în probleme de prevenire și control.8
NCP a renunțat de tot la pedepsele penale propuse infractorilor minorilor, în favoarea
măsurilor educative, respectiv privative și neprivative de libertate. Prevederile legii analizat e
confirmă regula care spune că în cazul persoanei care, la momentul comiterii infracțiunii, avea
între 14 și 18 ani, contra acestuia se poate propune o măsură neprivativă de libertate. Există două
excepții, pentru propunerea măsurii educativ e privativă de libertate , respectiv :9
a) în situația în care infractorul minor a mai comis o infracțiune pentru care i s -a aplicat
deja o măsură educativă pe care a executat -o sau o execută acum;
b) dacă a comis o infracțiune pentru care NCP prevede pedeapsa cu detenția mai mare
de 7 ani ori detenț iunea pe viață .

7 Brezeanu O., Justiția pentru minori și integrarea europeană , în Studii de Drept Românesc nr. 1 -2, 2004, p. 226.
8 Brezean u O., Minorul și legea penală , Ed. All Beck, București 1998, p. 89.
9 Mitrache C., Mitrache Cr., Drept penal român. Partea generală, ed. a IX -a rev. și adăug., Ed. Universul Juridic,
București, 2012 , p. 678 .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|10 |
Prin conceptul de „pedeapsă prevăzută de lege ” se înțelege sancțiunea precizată în
dispozițiile legii ce acuză infracțiunea comisă deja, fără a ține seama de c auzel e de diminuare sau
de creștere a pedepsei, potrivit prevederilor art. 187 din NCP .10 Totodată , NCP stabilește cadrul
genera l al măsurilor educative prin dispozițiile art. 115 din MCP . In concepția legiuitorului pena l
din țara noastră , măsurile educative, în funcție de intensitatea lor, s e împart în măsuri educative
neprivative de libertate și măsuri educative care privează libertate a. Referitor la măsurile educative
care nu privează libertatea (măsuri neprivative) , acestea sunt următoarele:11
 stagi atura de educare civică;
 supravegherea sau controlul ;
 consemnarea sau înregistrarea la fiecare sfârșit de săptămână;
 asistarea zilnică.
În ceea ce privesc celelalte măsuri educative , care privează minorul de libertate , acestea sunt
internarea fie într -un centru educati v, fie în unul de detenție . Într-o altă ordine de idei, stabilirea
uneia din aceste masuri privative de libertate pentru infractorul minor se realizează în conformitate
cu condițiile indicate în textul art. 114, potrivit criteriilor stipulate în textul art. 74.
Se observă astfel o di versificare privind măsurile neprivative de libertatea , dar și o înrăutățire
a măsuri lor de acest calibru în comparație cu Codul penal vechi , care sub formă de măsuri
educative recunoștea numai libertatea supravegheată și mustrarea . Drept urmare, legiuitor ul se
poate baza pe mai multe pârghii în vederea adapt ării și individualiz ării măsur ii educative, ținând
seama de gravitatea infracțiunii și de persoana care a comis infracțiunea .
De regulă, cu excepția situaților stipulate în textul art. 114 alin. (2) di n NCP, în ceea ce îl
privește pe infractorul minor , se propun e o măsură educativă neprivativă de libertate .12 Cele două
măsuri educative privative de libertate , internarea într -un centru educativ sau de detenție , sunt
măsuri impuse strict pentru infractorii minori care comit infracțiuni grave sau care deja au comis
o infracțiune pentru care a fost dată o măsură educativă neprivativă de libertate executată total sau
a este în curs de ex ecutare. De aceea trebuie subliniat că în vechiul Cod penal (1969 ) erau pr evăzute
numai două măsuri educative privative de libertate, referitoare la minorii delincvenți și anume
internarea într -un centru de reeducare sau în cadrul unui institut medical -educativ. Principalele
aprecieri referitoare la legea penală mai favorabilă sunt prezentate în textul articolel or următoare
celor două măsuri privative de li bertate .

10 Noul Cod Penal publicată în M. Of. nr. 389 din 23 mai 2016, prin O.U.G. nr. 18/2016 pentru modificarea și
completarea Codului penal, a Codului de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
11 Toader T. (coord .), Michinici M.I., Dunea M., ș.a., Noul Cod Penal. Comentarii pe articole , Ed. Hamangiu,
București, 2014 , p 215 .
12 Streteanu F., Tratat de drept penal. Partea generală , vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2008 , p. 147 .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|11 |
Totuși , din perspectiva unei comparații comune între dispozițiile propice celor două coduri
penale succesive, trebuie precizat că dacă, potrivit uneia dintre legi, instanța ar propune una dintre
măsur ile educativ e neprivativ e de libertate sau chiar amend a, conform reglementării vechi ,
indiferent de conținutul , durata sau cuantumul ei, deși din punct de vedere al noii reglementări,
instanța ar tinde spre punerea unei măsur i privative de libertate, indiferent de durata acesteia, deși
legea care privește măsura neprivativă de libertate sau amenda ar trebui să constituie întotdeauna
soluția ce mai favorabilă .13
Un argument pertinent care susține ideea amintită anterior est e textul art. 17 din Legea nr.
187/2012 privind punerea în aplicare NCP , potrivit căr eia, în aplicarea prevederilor care privesc
legea penală mai favorabilă rezultată în timpul procesului, adică o sancțiune care urmărește
întreruperea executării, consacrat ă conform textului din vechiul Codului penal, se consideră mai
favorabilă decât măsur a educativă privativă de libertate prevăzută în NCP . Prin urmare, criteriul
esențial în comparați a prezentată coincide cu libertatea infractorului care a comis infracțiune a.
Minorul este persoana fizică ce nu a împlinit vârsta de 18 ani. Faptul că minorul căsătorit
înainte de împlinirea vârstei de 18 ani dobândește capacitatea deplină de exercițiu sub aspect civil
nu atrage aplicarea în materie penală a regimului secționato r prevăzut de legea penală pentru
majori. Minorii au sub 14 ani la momentul comiterii infracțiunii nu răspund penal (prezumția
absolută de incapacitate penală); în ipoteza în care minorul săvârșește infracțiunea chiar în ziua în
care împlinește 14 ani, acesta răspunde din punct de vedere penal doar în situația în care se poate
dovedi ca a comis infracțiunea cu discernământ.14
Minorii care au împlinit 14 ani, dar sub 16 ani la momentul comiterii infracțiunii răspund
penal numai dacă se dovedește prin inter mediul unei expertize medico -legale psihiatrice că au
săvârșit fapta cu discernământ (prezumție relativă de incapacitate penală). Minorii care au împlinit
vârsta de 16 ani la data săvârșirii infracțiunii răspund penal. În ipoteza în care se reține lipsa
discernământului minorului , fie prin aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) din NCP , fie dintr -o
expertiză medico -legală psihiatrică, se va constata existența cauzei care înlătură factura penal ă a
infracțiunii prevăzută de textul art. 50 din NCP pentru to ți infractorii minori sub 16 ani și
iresponsabilitatea conform dispozițiilor art. 48 din NCP pentru infractorii minorii care au deja
vârsta de peste 16 ani15.
În cazul infracțiunilor continue, continuate sau de obicei, nu va fi avută în vederea în
conținutu l unității de infracțiune activitatea infracțională anterioară vârstei de 14 ani, respectiv 16
ani în cazul săvârșirii faptei fără discernământ, întrucât aceasta nu are relevanță penală; dacă aceste

13 Boroi Al., Drept Penal. Partea gener ală. Noul Cod Penal , Ed. C.H. Beck, București, 2014 , p. 282 .
14 Bulai C., Bulai B. N., Manual de drept penal. Partea generală , Ed. Universul Juridic, București, 2007 , p. 326 .
15 Udroiu M., Drept penal, Partea generală . Ediția a 4 -a, Editura C.H. Beck București 2013, p. 206.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|12 |
infracțiuni s -au consumat până la 18 ani, epuizându -se du pă acest moment, întregii unități
infracționale i se va aplica regimul majorilor.
În cazul infracțiunilor progresive, nu se va reține răspunderea penală dacă la momentul
săvârșirii faptei minorul nu va avea capacitate penală (anterior vârstei de 14 ani, re spectiv 16 ani
în cazul săvârșirii faptei fără discernământ), chiar dacă urmarea mai gravă se produce după ce
minorul a atins vârsta de la care începe să răspundă penal; dacă infracțiunea progresivă s -a
consumat până la 18 ani, epuizându -se după acest mome nt, va fi aplicat regimul majorilor16.
Conform Codului penal anterior, infractorului minorul care răspunde penal i se poate aplica
închisoarea sau amenda la fiecare însă cu limite reduse la jumătate, dar și una dintre măsur ile
educativ e privative (internarea într -un centru de reeducare sau într -un institut medical -educativ)
sau neprivative (mustrarea, libertatea supravegheată) de libertate. Dacă reglementarea prevede
pentru fapta comisă sancțiunea detenției pe viață, minorului delincvent i se va ap lica detenția pe o
perioadă cuprinsă între 5 și 20 de ani .
De asemenea, în cazul în care minorul nu răspunde penal, nu îi pot fi aplicate nici măsuri
educative și nici pedepse , iar instanța de judecată trebuie mai întâi să aprecieze dacă se impune
aplicar ea unei măsuri educative sau unei pedepse , în funcție de nivelul real al pericolului social al
infracțiunii comise , de dezvoltarea psihică și intelectuală , de comportarea și starea fizică a acestuia,
de condițiile în care și -a petrecut copilăria, precum și de fiecare aspect menit să caracterizeze în
mod concret și corect m inorul în cauză . În ceea ce privește aplicarea pedepsei penale infractorilor
minori , aceasta are caracter subsidiar față de luarea unei măsuri educative și poate fi dispusă numai
dacă inst anța apreciază că aplicarea acestei din urmă sancțiuni nu este suficientă pentru îndreptarea
infractorului minor. Condamnările primite pentru infracțiunile comise în timpul minorității nu
atrag incapacități sau decăderi și nu sunt avute în vedere la stabil irea stării de recidivă.
Potrivit NCP , legiuitorul român prin dispozițiile din art. 113 a stabilit că răspunderea penală
a minorului începe din momentul când a împlinit vârsta de 14 ani, dar numai condiționat și în toate
cazurile după ce a împlinit 16 ani, fără vreo condiționare. Astfel , minorului de 14 până la 16 ani
răspunde penal așa cum am amintit mai sus, doar prin dovedirea că infracțiunea a fost comisă cu
discernământ , potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (2) din NCP, beneficiind astfel de prezumția
relativă de iresponsabilitate, care poate fi răsturnată prin proba contrarie.
Prin discernământ înțelegem capacitatea minorului de a -și da seama de fapta sa concretă și
de a-și manifesta conștient voința cu privire la aceasta; deci se are în vedere nu capacitatea
minorului privită în general, ci aceea raporta tă la fapta săvârșită adică concretă .17

16 Hotca M. A., Drept ul Penal. Partea generală. Răspunderea penală și sancțiunile de drept penal , Ed. C.H. Beck,
București, 2013, p. 116.
17 Ivan Gh ., Drept penal, Partea generală – conform noului Cond Penal, Ed . C.H. Beck 2013, p.253 .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|13 |
Potrivit art.113 alin. (3) din NCP, minorul de peste 16 ani răspunde penal în aceleași condiții
ca și adultul sau persoana majoră. Minorul sub 14 ani nu răspunde penal , potrivit art. 113 alin. (1),
bucurându -se astfel de o prezumție absolută de iresponsabilitate, care nu poate fi înlăturată sub
nicio formă. O persoană se consideră ca fiind minoră dacă nu a depășit li mita de vârstă de 18 ani,
chiar dacă prin căsătorie dobândește capacit atea deplin ă de exercițiu sau dobândirea capacității de
exercițiu anticipate, ținând seama de condiția de m inor stipulată în dreptul penal românesc, în care
de a împlini vârsta limită de 18 ani.
Pornind de la anumite particularități care îl caracterizează pe infractorul minor, legiuitorul
Codului penal român din 1969 a prevăzut pentru faptele penale săvârșite de el un sistem
sancționator special și mixt, format din măsuri educative și din pedepse. Astfel, potrivit
dispozițiilor din art. 109 alin. (1), pedepsele aplicabile minorului delincvent sunt detenția sau
amenda specificate de legislație pentru fapta comisă , deși limitele sancțiunilor menționate anterior
se reduc la jumătate18.
Legiuitorul noului Cod Penal român a renunțat la sistemul sancționator special și mixt,
format din măsurile educative și din pedepse și a adoptat teoria aplicării exclusive a măsurilor
educative infractorilor tineri, discutabilă în condițiile creșterii fen omenului infracțional și a
ineficienței regimului educativ din centrele de reeducare .19
Față de minorul menționat mai sus se una din măsur ile educativ e privative de libertate pot fi
propuse doar în unele cazuri particulare , după cum urmează20:
 În situația î n care minorul infractor a mai comis o infracțiune, în urma căreia i-a fost
aplicat ă una din măsurile amintite și deja a fost îndeplinită sau daca a început executarea
măsurii înainte de săvârșirea faptei pentru care în prezent este judecat.
 În situația în care sancțiunea prevăzută de reglementarea în vigoare referitoare la fapta
comisă este detenția de minim 7 ani sau detenți a pe via ță, cu precizarea că dispozițiile
legii țin seama de maximul special al sancțiunii, de asemenea, indicat în textul de lege.
În cazul sancțiunilor prevăzute pentru infractorii minori, operația de individualizare se
efectuează în trei etape . În prima etapă, pe baza anumitor criterii, trebuie să se aleagă dintre cele
două categorii de măsuri educative, care sancțiune este mai adecv ată. În a doua etapă , trebuie să
se aleagă felul sancțiunii, și anume care dintre măsurile educative alese urmează să fie luată. După
efectuarea acestor două operații prealabile, alegere a sancțiunii, se individualizează concret
aceasta, în raport cu datel e cauzei. Pentru alegerea categoriei și apoi a felului sancțiunii aplicabile

18 Pascu I., Dobrinoiu V., Dima T., Hotca M.A., Păun C., ș.a., Noul Cod p enall comentat. Parte generală , vol. I, Ed.
Universul Juridic, București, 2012 , p.173.
19 Rusu M. I., Drept ul penal: parte generală , Ed. Hamangiu, București, 2014. p. 254.
20 Ivan Gh ., Op.cit. , p. 254.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|14 |
în speță, noua lege prevede anumite criterii de individualizare pe care instanța de judecată este
obligată să le folosească. Astfel, în dispozițiile din art.115 alin. (2) NCP se p revede că selecția
măsurii educa ționale necesară sancționării infractorului minor se realizează , ținând seama de
condițiile prevăzute în art. 114 NCP, conform principiilor prevăzute în art. 74 NCP. Deci, în prima
etapă, se ține seama de prevederile art. 114 NCP, alegându -se fie categoria măsurii educative
privative de libertate. În a doua etapă, se vor considera de doar regulile de individualizare de ordin
general a sancțiunii stipulate în dispozițiil e art. 74 din NCP. Ca atare, dacă instanța, a optat pe ntru
categoria măsurilor educative neprivative de libertate, ea va trebui să stabilească care dintre acestea
este mai adecvată, în funcție de criteriile generale de individualizare. În aceste etape, se va ține
seama și de cauzele de atenuare și agravare in cidente art.128 NCP21.
Potrivit dispozițiilor art.116 din NCP , modificat parțial prin Legea 187/2012, în vederea
aprecierii infractorului minor, în conformitate cu principiile recomandate de dispozițiil e art. 74 din
NCP, legiuitorul trebuie să ceară servici ului de probațiune redactarea unui referat care trebuie să
sublinieze în mod clar și propuneri le motivate privind modul și durata desfășurării programelor de
reintegrare în societatea civilă pe care infractorul minor le va urma în mod corespunzător ,
mențio nând și obligații le impuse minorului de instanț a de judecată . Referatul de evaluare impus
de instanță pentru respectarea cu strictețe a condițiilor de executare a măsurilor propuse de instanță,
respectiv a obligațiilor obligatorii se realizează de serviciul de probațiune în orice moment în care
instanța cere câte o modificare a măsurii educative, excepți e făcând doar cazul indicat în textul dat
de dispozițiile art. 126 din NCP , adică în cazul schimbării modului de executare a măsuri i care
priveaz ă de libertate minorul, deoarece va fi redactat fie de centrul de educa ție, fie de cel de
detenție , conform măsurii indicate de instanță .

1.2.2 R egimul pedepselor aplicabile minorilor conform
Codului Penal din 1969

Închisoare a în această situație se propune doar dacă se consideră că aplicarea unei măsuri
educative nu ajută la reeducarea minorului infractor . Limitele pedepsei închisorii sunt reduse la
jumătate în funcție de sancțiunea stipulată de lege corespunzătoare infractor ilor majori, însă
niciodată minimul special al sancțiunii nu depășește 5 ani. Dacă dispozițiile legale propun pentru
o faptă comisă doar pedeapsa închisorii pe viață, minorul se va încadra doar la detenție pe o
perioadă cuprinsă între 5 și 20 de ani; în cazul în care pedeapsa detențiunii pe viață este prevăzută
de lege alternativ cu pedeapsa închisorii, instanța va alge mai întâi una dintre aceste pedepse pe
care ulterior o va reduce sau, după caz, o va înlocui potrivit regulilor de mai sus .

21 Pașca V., Drept penal. Partea generală , ed. a 3 -a actualizată cu modificările la zi ale Codului Penal, Ed. Universul
Juridic, București, 2014 , p. 305 .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|15 |
Dacă minorul a săvârșit tentativă la o infracțiune, limitele de pedeapsă reduse ca urmare a
reținerii minorității sunt cele la care se va raporta reducerea pedepsei ca urmare a săvârșirii faptei
în formă tentată (ordinea: mai întâi minoritatea și apoi te ntativa). Aplicarea efectelor
circumstanțelor atenuante sau agravante se face prin raportarea la limitele pedepsei închisorii
reduse pentru minori. În situația concursului de infracțiuni comise de un infractor minor, căruia
prin hotărâri definitive diferit e i-au fost aplicate atât pedepse, cât și măsuri educative privative de
libertate , acestea se contopesc conform dispozițiilor art. 34 Cod Penal, în sensul aplicării sancțiunii
rezultate celei mai grele.
Minorii condamnați la pedeapsa detenției trebuie să e xecute sancțiunea primită izolat de
infractorii majori , respectiv în spații speciale de detenție , fiind incluși în programe speciale de
consiliere, corespunzător vârst ei și personalit ății fiecărui minor .
Nu se poate aplica pedeapsa complementară a interzic erii unor drepturi persoanei care a
săvârșit infracțiunea în timp ce era minor, chiar dacă la momentul pronunțării hotărârii devenise
major. Pot fi aplicate pedepse accesorii infractorilor minori condamnați la sancțiunea detenției cu
executare în regim închis, care se vor executa însă numai după data majoratului.
În situația în care instanța dispune liberarea condiționată a minorului din executarea pedepsei
închisorii , odată cu aceasta poate ordona , în timpul liberării condiționate , însă fără a depăși 18 ani,
încredințarea supravegherii infractorului minor după caz, părinților, tutorelui sau celui care l -a
adoptat . Important este că dacă nici unul dintre cei trei n u pot garanta în mod corespunzător
supravegherea minorului , acesta poate fi încredințat la cer ere unei rude sau chiar unei persoane
apropiate considerată de încredere, sau în funcție de situație unei instituții legal e cu obiect de
activitate în controlul și monitorizarea infractorilor minori, instanța stabilind , în același timp , și
obligația sau ob ligațiile pe care le are minor ul supravegheat conform celor stipulate în dispozițiile
art. 103 alin (3) din Codul penal anterior . Respectarea măsurilor de supraveghere , respectiv a
obligațiilor publicate în dispozițiile art. 86 din Codul penal anterior , poate fi dispusă de către
instanță doar după ce minorul a împlini t deja 18 ani.
Limitele pedepsei amenzii sunt reduse la jumătate prin raporta re la sancțiunea propusă de
reglementare pentru infractorii majori. În cazul când condamnatul minor refuză sau se eschivează
în mod voit de la executarea sancțiunii sau amenzii, legiuitorul o poate înlocui cu pedeapsa
detenției în limitele stipulate de reglementare referitoare la minori prin raportare la infracțiunea
săvârșită, considerând și cota achitată din amenda primită.
Întreruperea condiționată a efectuării sancțiunii aplicate infractorului minor este necesar a fi
dispusă în situațiile în care principiile generale redactate în art. 81 din Codul penal anterior sunt
deja îndeplinite . Termenul de încercare este alc ătuit din perioada de aplicare a sancțiunii cu
detențiune , suplimentar fiind adăugat o durată de executare cuprinsă între 6 luni și 2 ani, precizat

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|16 |
de către instanț a de judecată. Trebuie menționat că termenul de încercare este de doar 6 luni , numai
în situația în care sancțiunea aplicată minorului se referă la amendă .
În cazul în care inculpatul minor, în cursul executării termenului de încercare a întreruperii
efectuării sancțiunii aplicate anterior, comite iarăși o faptă și se dispune închiderea minor ului într –
un centru de re cuperare socială (reeducare) , suspendarea sau întreruperea executării sancțiunii nu
poate fi anulată , deoarece, potrivit art. 83 Cod Penal, revocarea se dispune numai când pentru noua
infracțiune s -a aplicat o pedeapsă, iar nu o mă sură educativă .22 De asemenea, t rebuie îndeplinite
condițiile de la suspendarea condiționată a pedepselor pentru minori pe care aceste două modalități
de suspendare se grefează.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere , presupune că prin întreruper ea
condiționată a executării sancțiunii cu detenția aplicat ă minorului delincvent , instanța poate
decreta încredințarea supravegherii infractorului minor fie părinților, fie tutorelui sau
adoptatorului, pe toata perioada termenului de încercare, până în mo mentul împlinirii a 18 ani , deși
dacă condițiile de supraveghere a minorului nu sunt corespunzătoare , minorul va fi plasat unei
instituții legale sau, la cerere, unei rude de gradul întâi, considerate persoan ă de încredere. După
împlinirea vârstei majoratu lui (18 ani ), minorul infractor trebuie să respecte măsurile și obligațiile
dispu se de către instanț ă conform dispozițiilor prevăzute de art. 86 din Codul penal anterior .
Suspendarea executării pedepsei sub control presupune că odată cu întreruperea
condiționată a sancțiunii cu detenția propusă pentru minorul delincvent , instanța poate dispune
măsurile de încredințare sub supraveghere amintite în paragraful anterior dar pentru minor se vor
propune respectarea uneia sau a mai multor obligații dintre c ele prevăzute de dispozițiile art. 103
alin. (3) din Codul penal anterior . După împlinirea majoratului , instanța poate dispune respectarea
minorului acelorași măsuri de supraveghere sau obligații prevăzute în textul art. 86 din Codul penal
anterior .

1.3 Limitele răspunderii penale a minorului în legislația penală

Prevenirea și combaterea fenomenului criminalității în rândul minorilor a ridicat, ridică și
continuă să ridice probleme legiuitorului penai vizavi de apărarea societății împotriva faptelor
antis ociale comise de aceștia . Pe de altă parte, legiuitorul este preocupat și de identificarea unor
mijloace specifice în ce privește tragerea la răspundere penală a minorilor, deosebite de cele
consacrate infractorilor adulți datorită specificului pe care îi prezintă această categorie de
infractori, cât și a necesităților de îndreptare a acestora. Conform informațiilor subliniat e în

22 Ristea I., Drept penal, Partea general a, ediția a II-a, rev . și adăug . cu prevede rile NCP , Ed. Universul Juridic,
București, 2011, p. 167.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|17 |
doctrină, între condițiile legale care trebuie îndeplinite pentru existenta răspunderii penale a
minorului apare, din această perspectivă , la vârsta făptuitorului, iar conform dispozițiilor art. 113
alin. (1) din NCP „minorul cu vârsta sub 14 ani nu poate răspunde penal ”.23
Trebuie menționat faptul că l egislația penală română se î nscrie sub acest aspect printre
sistemele de drept penal (cum sunt codurile penale italian, rus, elvețian etc.) în care regimul
sancționator specific infractorilor minori este prevăzut în Codul pena l și se deosebește de alte
sisteme de drept pena l, cum sun t sistemele: francez, spaniol, german, belgian și altele în care
răspunderea penală a minorilor este reglementată prin legi speciale , pe care le vom aborda în
ultimul capitol al lucrării de disertație .
Ținând seama de dispozițiil e textului art. 113 alin. (1) din NCP , îndatorirea din punct de
vedere penal a infractorului minorul se consideră odată cu împlinir ea vârstei de 14 ani, de unde
rezultă că legiuitorul a considerat această vârstă ca fundamentată din punct de vedere științific și
justificată sub rapo rtul acestei răspunderi. Se consideră din punct de vedere științific , că sub vârsta
de 14 ani, minorul se caracterizează printr -o incapacitate psihofizică normală de a înțelege
„exigențele legii penale și de a-și manifesta conștient voința în sensul acestor exigențe ”24, astfel
că până la această vârstă minorul nu poate fi niciodată subiect al răspunderi i penale.
Dacă minorul sub vârsta de 14 ani comite o infracțiune cuprinsă în textul NCP, acesta nu
poate fi tras la răspundere din punct de vedere penal, deoarece, în această situație minoritatea este
o cauză de neimputabilitate , conform art. 27 din NCP . Mai mult decât atât, conform textului art.
113 alin. (2) din NCP „minorul cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani poate răspunde penal doar
în urma dovedirii discernământului în momentul comiterii infracțiunii ”, deoarece s e consideră că
din punct de vedere științific, în această etapă a vieții , persoana are în general aptitudinea de a
înțelege caracterul faptelor sale și de a se autodirija .25
Pentru a se stabili aptitudinea de a înțelege sensul faptelor sale și ale urmărilor acestora,
răspunderea penală a infractorului minor este condiționată de către legiuitor , deoarece acesta
trebuie să fi avut discernământ în momentul săvârșirii infracțiunil or.
Prezumpția relativă de lipsă de capacitate penală a minorului în perioada de vârstă cuprinsă
între 14 și 16 ani, poate fi răsturnată într -o cauză concretă pe baza unei expertize medico -legale
psihiatrice, dovedindu -se că minorul a avut în momentul săvârșirii faptei discernământ. Potrivit
Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, conform art. 5 lit. k) „ prin
discernământ se înțelege latura capacității psihologice, referitoare la o infracțiune particulară,

23 Dongoroz V., Kahane S., Iliescu N., Stănoiu R., Bulai C., Oancea I., Fodor I., Roșca V., Explicații teoretice ale
Codului Penal român. Parte generală , vol. I, Ed. Academiei Române, 2003, p. 98 -99.
24 Boroi Al., Drept Penal . Parte generală. NCP , Ed. C.H. Beck, București, 2014, p.128.
25 Antoniu G., Toader T. (coord), ș.a., Explicațiile noului Cod penal , vol.II, Ed. Universul Juridic, 2015, p. 368.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|18 |
din care rezultă capacitatea persoanei în cauză de a considera conținutul și consecințele fapte i
respective ”.26
Ținând seama de cele subliniat e în doctrină, întrucât minorul infractor cu vârsta între 14 și
15 ani nu este responsabil penal decât în anumite situații și în raport cu anumite fapte, răspunderea
sa penală este condiționată de constatarea, în fiecare caz în parte, a discernământului minorului,
adică a capacității lui de a -și da seama de caracterul antisocial al faptei pe care a săvârșit -o și de
a-și manifest a conștient voința , capacitate privită nu în general, ci raportată ia fapta concretă .
Rezultă astfel că fără dovada existenței discernământului nu poate fi angrenată răspunderea penală
a minorului infractor de 14 – 16 ani.27
Conform prevederilor art. 113 al in. (3) NCP „minorul de peste 16 ani poate răspunde și
penal ”28. Această prevedere exprimă faptul că minorul infractor cu vârsta peste 1 6 ani, răspunde
penal conform prevederilor legale, adică în aceleași condiții subiective ca și persoana adultă.
Având în vedere dezvoltarea biopsihică și experiența de viață ale minorului în condițiile
societății noastre, legiuitorul român a considerat că la vârsta de 16 ani împliniți , ia data săvârșirii
faptei, minorul are posibilitatea deplină de aprecia semnificația antisocială a faptei sale și de a-și
regla actele sale d e conduită întocmai ca un adult . Această prevedere marchează existen ța unei
categorii de minori în vârstă de 16 ani împliniți la data săvârșirii infracțiunii , care răspund penal
totdeauna, având capa citatea de a răspunde penal ca și majorii, dar după alte reguli. Față de această
categorie de minori sunt instituite regulile privind modalitatea răspunderii penale a infractorului
minor , potrivit prevederilor art. 113 -116 din NCP .
Din examinarea în ansamb lu a reglementărilor cuprinse în art. 113 NCP rezultă că, sub
aspectul răspunderii penale, legiuitorul face distincție între două categorii de minori , respectiv :29
a) Minorii care nu pot răspund e pena l, adică nu au 14 ani în momentul comiterii infracțiunii
indicate în reglementarea penală. Reacția socială față de faptele săvârșite de această
categorie de minori este r eglementată printr -o lege extra penală, și anume Legea nr.
272/2004 pentru protecția și promovarea drepturilor minorilor .
b) Minorii care pot răspund e pena l, cu referire directă la cei de la 14 până la 16 ani și au avut
discernământ în momentul comiterii faptel or, precum ș i cei cu 18 ani împliniți în
momentul comiterii faptei prevăzute de legea penală. Această categorie de minori creează
cele ma i mari probleme statului și membrilor societății .

26 Mitrache C., Mitrache Cr., Drept penal român. Partea generală , Ed. Universul Juridic, București, 201 4, p. 302 .
27 Mitrache C., Mitrache Cr., Op. cit. , p. 302 .
28 Idem, p.303.
29 Antoniu G., Toader T. (coord), ș.a., Op. cit. , p. 372.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|19 |
Într-o altă ordine de idei, din cauza existenței acestei ultime categorii de minori, statul este
nevoit să construiască în primul rând o serie de programe de prevenire și combatere a criminalității
juvenil e, precum și crearea unui mecanism ai justiției pentru minori prin intermediul căruia minorii
să poată fi trași la răspundere penală în paralel cu mecanismul tragerii la răspundere penală a
infractorilor majori.

1.4 Consecințele răspunderii penale în cazul minorilor infractori

După cum se poate observa din paragraful anterior, consecințele săvârșirii unei infracțiuni
constau întotdeauna în aplicarea unei sancțiuni de drept penal. Dacă în cazul infractorilor majori
consecința săvârșirii unei infracțiuni constă în aplicarea unei pedepse, în cazul infractorilor minori
consecința săvârșirii unei infracțiuni constă în suportarea de către aceștia a unor măsuri educative
prevăzute de lege. Cadrul legal general a l consecințelor răspunderii penale a m inorilor îl constituie
prevederile ar t. 114 NCP potrivit cărora față de minorul infractor se pot dispune numai măsuri
educative care pot fi neprivative sau privative de libertate. Astfel, c onsecințele răspunderii penale
în cazul minorilor infractori au fos t concepute de legiuitorul noului Cod penal în lumina atât a
cerințelor unor instrumente internaționale , cât și a celor europene referitoare la minori. Dintre
instrumentele internaționale menționăm în mod special trei, respectiv:30
a) Regulile de la Beijing , denumite așa deoarece au fost elaborate pentru prima oară la
o reuniune internațională a specialiștilor în anul 1984 la Beijing ș i au fost adoptate ia
Congresul al V I lea al Națiunilor Unite pentru prevenirea criminalității și tratamentul
delincvenților ce a avut loc ia Milano în anul 19S5 . Aceste reguli vizează
administrarea justiției pentru minori.
b) Principiile directoare de la Riyadh au fost elaborate la Reuniunea internațională de
experți de la Riyad h în Arabia Saudită în anul 1990 . Aceste principii reco mandă
elaborarea unor politici educaționale adecvate nevoilor și intereselor persoanelor
tinere atât la nivelul comunității cât și la aceia a l structurilor guvernamentale și
neguvernamentale.
c) Regulile de la Tokio , reprezintă un mănunchi de reguli minimale ale Națiunilor Unite
pentru elaborarea unor măsuri neprivative de libertate, adoptate la cea de -a 45-a
sesiune a Adunării Generale a ONU, Toate aceste documente internaționale au
caracterul unor norme de recomand are pentru statele membre, în plan european,
menționăm Recomandarea nr. 2/87/20 cu privire la „ Reacția socială cu privire ia

30 Streteanu F., Considerații privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul legilor complexe , aprilie 2014,
disponibil: www.juridice.ro/consideratii -privind -aplicarea -legii-penale -mai-favorabile -in-cazul -legilor -complexe .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|20 |
delincvența juvenilă" adoptată de Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei la 17
septembrie 1987 și Recomandarea nr. 2/88 privi nd „ Reacțiile sociale la
comportamentul deviant al tinerilor proveniți din familii de emigranți ", adoptată la
18 aprilie 1988.
În acest context, a rt. 114 alin. (1) NCP stabilește regula generală a consecințelor răspunderii
penale pentru minorii infractori , în sensul că „ față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii ,
avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate ”.31
Din această reglementare rezultă că în cazul comiterii de infracțiuni de către minori, pent ru
sancționarea lor se pune accentul pe dispunerea față de minor a unor măsuri educative neprivative
de libertate Deci, în concepția legiuitorului pentru reeducarea infractorului minor, cele mai bune
sunt măsurile educative neprivative de libertate. Se con sideră că prin acestea se va realiza o mal
bună îndreptare a minorului infractor.32
Totuși , pentru unele situații sau datorită gravității unor infracțiuni săvârșite de către minori,
legiuitorul pentru răspunderea penală a acestora, a instituit și posibi litatea luării unor măsuri
educative privative da libertate. Aceste măsuri privative de libertate se dispun de către instanță , în
conformitate cu prevederile art. 114 alin. (2) NCP , în următoarele două cazuri particulare.33
a) Atunci când minorul cu vârsta între 14 și 18 ani a mai comis o faptă penală , în urma căreia
i-a fost aplicat ă o măsură educativă și a fost executată ori executarea acesteia a început
înainte de săvârșirea faptei pentru care este judecat. Dispunerea față de minorul infractor
a măsuri i educative privative de libertate, în ipoteza de la această literă vizează două
situații în care, dat fiind gradul de pericol social sporit al minorului față de infracțiunea
săvârșită , urmează să fie aplicată o măsură educativă privativă de libertate. Prima situație
este aceea în care minorul a mai comis o infracțiune pentru care a fost condamnat la o
măsură educativă (privativă sau neprivativă de libertate) pe care a executat -o. Dacă după
executarea unei astfel de măsuri educative, minorul mai comite o infracțiune , pentru
aceasta urmează ca instanța să dispună o măsură educativă privativă de libertate. Cea de
a doua, este situația în care minorul se află în executarea uneia dintre cefe patru măsuri
educative neprivative de libertate și comite o nouă infracți une. în această situație , pentru
cea de -a doua infracțiune săvârșită , minorului urmează a -i fi aplicată o măsură educativă
privativ ă de libertate.

31 Boroi A ., Op. cit. , 201 4, p. 3 62.
32 Bodoroncea G., Cioclei V., Kuglay I., Lefterache L.V., Manea T., Nedelcu I., Vasile F.M. , Codul Penal. Comentariu
pe articole (art. 1 -446), Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 283.
33 Mitrache C., Mitr ache Cr., Op. cit. , p. 629 .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|21 |
b) Atunci când sancțiunea indicată de reglementarea penală pentru fapta comisă este detenția
de minim 7 ani sau închisoarea pe viață . Ținând seama de informațiile prezentate , așa
cum am arătat anterior , pentru minorul care săvârșește o infracțiune se aplică o măsură
educativă neprivativă de libertate, totuși , legiuitorul a considerat că dacă infracțiunea este
de o anumită gravitate, minorului să i se aplice o măsură educativă privativă de libertate
în mod obligatoriu, chiar dacă săvârșește pentru prima oară o infracțiune . Criteriul de
gravitate îl reprezintă sancțiunea prevăzută de dispozițiile NCP pentru fapta c omisă și
anume sancțiunea detențiunii de minim 7 ani sau pe viață .
În acest context, d in reglementarea art. 114 NCP rezultă că în cazul minorilor infractori,
indiferent de gravitatea faptelor săvârșite , consecința răspunderii penale va fi întotdeauna numai o
măsură educativă neprivativă sau, după caz, privativă de libertate.34

1.5 Analiza măsurilor educative privative de libertate

1.5.1 Internarea într -un centru educativ

Inter narea într -un centru educativ reprezintă cea mai blândă măsură educativă privativă de
libertate. Aceasta constă în internarea minorului, pentru o perioadă cuprinsă între 1 și 3 ani, într -o
instituție specializată în recuperarea m inorilor, în cadrul căreia va urma atât programe de pregătire
școlară și profesională, cât și programe de reintegrare socială.35
În cazul în care în perioada executării acestei pedepse minorul săvârșește o nouă infracțiune
sau este judecat pentru o infracți une concurentă săvârșită anterior, instanța poate să prelungească
durata măsurii internării într -un centru educativ fără să depășească maximul prevăzut de lege sau
o poate înlocui cu măsura educativă privativă de libertate mai aspră, și anume cu internarea într-
un centru de detenție .
Dacă pe durata internării persoana internată a prezentat interes constant pentru
perfecționarea școlară și profesională și dacă a făcut progrese clare în vederea reintegrării sociale,
după executarea a cel puțin jumătate din du rata măsurii educative, instanța poate să dispună
înlocuirea cu măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice, pentru o durată egală cu
durata neexecutată din măsura internării într -un centru educativ, dar nu mai mult de 6 luni; însă,
în ca zul în care persoana internată se găsește în situația de mai sus și a împlinit 18 ani, instanța
poate dispune liberarea din centrul educativ.
În cele două situații de înlocuire sau de liberare, instanța dispune respectarea unora sau mai
multora dintre obligațiile menționate la art. 121, până la împlinirea duratei internării. în cazul în

34 Dascăl T., Minori. Aplicarea legii penale mai favorabile . Noul Cod penal , RDP, nr. 2, 2010, p. 108.
35 Toader T. (coord.), Michinici M.I., Dunea M., ș.a., Op.cit. , Ed. Hamangiu, București, 2014 , p 218 .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|22 |
care persoana nu respectă cu rea -credință aceste obligații sau condițiile de executare a măsurii
educative a asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii sau liberă rii și dispune executarea
restului neexecutat din durata internării într -un centru educativ.
De asemenea, î n cazul în care minorul față de care s -a dispus înlocuirea internării într -un
centru educativ cu măsura asistării zilnice, până la împlinirea durate i internării, săvârșește o nouă
infracțiune , instanța va reveni asupra înlocuirii și va dispune fie executarea restului rămas din
măsura internării inițiale , cu posibilitatea prelungirii acestei măsuri până la maximul prevăzut de
lege, fie internarea într -un centru de detenție . Textul de lege analizat oferă judecătorului multiple
posibilități de individualizare a acestei măsuri educative privative de libertate, dar și mijloace
eficiente de supraveghere a minorului în situațiile în care se dispune înlocuirea cu o măsură
educativă neprivativă de libertate. Legea penala mai favorabila. în comparație cu măsura internării
într-un centru de reeducare prevăzută de art. 104 din Codul Penal anterior , măsura internării într –
un centru educ ativ este mai blândă, pentru că se ia pe o durată determinată, între 1 și 3 ani, în timp
ce internarea într -un centru de reeducare se lua pe timp nedeterminat, ce putea dura până la
împlinirea vârstei de 18 ani, conform dispozițiilor art. 106 din Codul Pen al anterior . Prin urmare,
legea penală mai favorabilă este legea nouă.36
În schimb, în comparație cu o pedeapsă cu suspendarea executării prevăzută de Codul penal
din 1969, în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul
procesului, măsura internării într -un centru educativ este considerată mai aspră, conform
dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 187/2012. Prin urmare, într -o astfel de situație , chiar dacă legea
veche prevede o pedeapsă, iar legea nouă o măsură educa tivă, legea penală mai favorabilă este
legea veche. Mai mult decât atât , ca dispoziții tranzitorii, Legea nr. 187/2012 prevede că, dacă
măsura educativă a libertății supravegheate pronunțată în baza Codului penal din 1969 se revocă
după intrarea în vigoare a NCP din altă cauză decât comiterea unei infracțiuni , libertatea
supravegheată se înlocuiește cu internarea într -un centru educativ pe o perioadă de un an, iar în
cazul revocării libertății supravegheate datorită săvârșirii unei noi infracțiuni , instanța va dispune,
ținând seama de gravitatea infracțiunii comise, o măsură educativă privativă de libertate prevăzută
de prevederile art. 18 din NCP .
Potrivit art. 19 din Legea nr. 187/2012, măsura educativă a internării într -un centru de
reeducare dispusă în b aza Codului penal din 1969 se înlocuiește cu măsura educativă a internării
într-un centru educativ pe o durată egală cu timpul rămas din momentul rămânerii definitivă a
hotărârii prin care s -a luat măsura internării în centrul de reeducare și până la major atul celui în
cauză, dar nu mai mult de 3 ani, iar perioada executată din măsura educativă a internării în centrul

36 Mărculescu -Michinici M.I., Dunea M., Drept penal . Partea generală , Suport de curs, an 2014 -2015, p.74.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|23 |
de reeducare, precum și durata reținerii și arestării preventive se consideră ca parte executată din
durata măsurii educative a internării în centrul educativ. În cazul în care, potrivit prevederilor
Codului penal din 1969, s -a dispus prelungirea duratei măsurii educative a internării într -un centru
de reeducare, măsura se va executa , în mod evident, într-un centru educativ.37
În consecință , con form art. 22 din aceeași lege, măsura suspendării executării pedepselor
aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține
și după intrarea în vigoare a noului Cod penal, iar în cazul în care suspendarea executării unei
pedepse cu închisoarea se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni , pedeapsa
închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă
egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.
Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni
comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune , instanța revocă
suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit celor anterior arătate, după care, dacă noua infracțiune
a fost comisă în timpul minorității , se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se
aplică măsura educativă cea mai gre a, iar dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se
aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) din NCP.38

1.5.2 Internarea într -un centru de detenție

Măsura educativă a internării într -un centru de detenție este cea mai aspră măsură educativă
privativă de libertate și constă în internarea minorului într -o instituție specializată în recuperarea
minorilor, având regim de pază și supraveghere. în cadrul acestei instituții minorul va urma atât
programe intensive d e reintegrare socială, cât și programe de pregătire școlară și profesională.
O astfel de măsură se poate lua pe o durată între 2 și 5 ani. în cazul în care pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracțiunea săvârșită de minor este de 20 de ani sau mai mare or i detențiunea pe
viață , internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.
În cazul în care în perioada executării acestei pedepse minorul săvârșește o nouă infracțiune
sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește durata
măsurii internării într -un centru de detenție fără să depășească maximul prevăzut de lege stabilit
în funcție de pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite . Cu
această ocazie, din durata m ăsurii educative se scade perioada deja executată până în momentul
pronunțării hotărârii.

37 Toader T. (coord.), Michinici M.I., Dunea M., ș.a., Op.cit. , p 219 .
38 Dima T., Drept penal. Parte a general ă, ed. a 3 -a rev. și ad. în conformitate cu noul Cod Penal, Ed. Hamangiu,
București, 2014, p. 689.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|24 |
Dacă pe durata internării persoana internată a prezentat interes constant pentru
perfecționarea școlară și profesională și dacă a făcut progrese clare în vederea rei ntegrării sociale,
după executarea a cel puțin jumătate din durata măsurii educative, instanța poate să dispună
înlocuirea acestei măsuri cu măsura educativă a asistării zilnice pentru o durată egală cu durata
neexecutată din măsura internării, dar nu mai mult de 6 luni; însă, în cazul în care persoana
internată se găsește în situația de mai sus și a împlinit 18 ani, instanța poate dispune liberarea din
centrul de detenție . În cele două situații de înlocuire sau de liberare menționate , instanța dispune
respectarea unora sau mai multora dintre obligațiile precizate la art. 121, până la împlinirea duratei
internării. în cazul în care persoana nu respectă cu rea -credință aceste obligații sau condițiile de
executare a măsurii educative a asistării zilnice, insta nța revine asupra înlocuirii sau liberării și
dispune executarea restului neexecutat din durata internării într -un centru de detenție .
Mai mult decât atât, în situația în care minorul față de care s -a dispus înlocuirea internării
într-un centru de detenție cu măsura asistării zilnice, până la împlinirea duratei internării,
săvârșește o nouă infracțiune , instanța va reveni asupra înlocuirii și va dispune fie executarea
restului rămas din măsura internării inițiale , fie prelungirea duratei acestei int ernări, fără să
depășească maximul prevăzut de lege stabilit în funcție de pedeapsa cea mai grea dintre cele
prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite . Cu această ocazie, din durata măsurii educative se
scade perioada deja executată până în momentul pronunțării hotărârii.
Textul de lege analizat oferă judecătorului multiple posibilități de individualizare a acestei
măsuri educative privative de libertate, dar și mijloace eficiente de supraveghere a minorului în
situațiile în care se dispune înlocuire a cu o măsură educativă neprivativă de libertate.
În comparație cu pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție , aplicată în temeiul
Codului penal din 1969, măsura educativă a internării într -un centru de detenție , prevăzută de
textul de lege anal izat, este mai blândă. Prin urmare, legea penală mai favorabilă este legea nouă.
În schimb, în comparație cu o pedeapsă cu suspendarea executării prevăzută de Codul penal din
1969, măsura internării într -un centru de detenție este considerată mai aspră, co nform dispozițiilor
art. 17 din Legea nr. 187/2012. Prin urmare, într-o astfel d e situație , chiar dacă legea veche prevede
o pedeapsă, iar legea nouă o măsură educativă, legea penală mai favorabilă este legea veche.39
Ca dispoziție tranzitorie, art. 21 din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa închisorii
executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul
minorității , se înlocuiește cu măsura educativă a internării într -un centru de detenție pe o perioadă
egală cu durata pedepsei închisorii.

39 Giurgiu N., Opinii critice privind noul Cod penal – Partea generală , Revista de Drept Penal nr. 4/2010, p. 45.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|25 |
Dacă pedeapsa închisorii aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorități depășește
20 de ani, se va înlocui cu internarea într -un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani. în cazul
pluralității de infracțiuni , înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă. în astfel de situații ,
partea executată din pedeapsa închisorii, precum și durata reținerii și arestării preventive se
consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenție .

2. Internarea într -un centru de detenție
2.1 Concept și caracterizare

În cazul săvârșirii unor infracțiuni grave, fa ță de minorii in fractori se pot lua și măsuri
educative privative de libertate. Din conținutul art. 114 NCP rezultă regula că față de minorul
infractor se dispune cu prioritate luarea unei măsuri educative neprivative de libertate, și numai în
anumite cazuri, expres indic ate de lege, instanța poate lua față de minor o măsură educativă
privativă de libertate. Rezultă că măsurile educative privative de libertate se pot dispune de către
instanță față de minorul infractor, numai în măsura în care măsurile educative neprivative de
libertate apar ca neîndestulătoare pentru îndreptarea minorului.
Conform art. 115 alin. (2) măsurile educative privative de libertate prevăzute în legislația
noastră penală sunt internarea într -un centru educativ și internarea într -un centru de detenți e.
Pe scara măsurilor educative privative de libertate, internarea într -un centru de detenție este
cea de a doua și cea mai aspră măsură educativă privativă de libertate. Astfel, conceptul de c entru
de detenție este instituția specializată în recuperarea s ocială a per soanelor internate , cu referire la
minorii infractori , cu regim de pază și supraveghere, în care acestea urmează intensiv programe de
instruire școlară și formare profesională, potrivit aptitudinilor lor, precum și alte activități și
programe destinate reintegrării sociale. În fiecare centru de detenție , activitatea de recuperare
socială a persoanelor internate este organizată și desfășurată în baza unui proiect educațional , ela-
borat în condițiile prevăzute de lege.
Măsura internării într -un centru de detenție se poate dispune în situația în care , în raport cu
gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, evaluată potrivit criteriilor
generale prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) -g) NCP, ins tanța apreciază că se impune privarea de
libertate a infractorului care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani
și care a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s -a aplicat o măsură educativă ce a fost executată
ori a c ărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat, ori a comis

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|26 |
o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare sau detențiunea
pe viață.40
Mai mult decât atât, această măsură privativă de l ibertate se dispune pe o perioadă
determinată, cuprinsă între 2 și 5 ani, dacă pentru infracțiunea comisă legea prevede pedeapsa
închisorii mai mică de 20 de ani, respectiv între 5 și 15 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe
viață. Instanța va avea în vedere la individualizarea duratei internării într -un centru de detenție
criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) NCP.
De aseme nea, internarea într -un centru de detenție mai poate fi dispusă și în ipoteza în care
instanța decide înlocuirea măsurii internării într -un centru educativ cu măsura internării într -un
centru de detenție , dacă în perioada internării într -un centru educativ minorul săvârșește o nouă
infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior .
Măsura internării într -un centru de detenție se va executa fie înainte, fie după împlinirea
vârstei de 18 ani, fie atât înainte cât și după împlinir ea vârstei dc 18 ani, în funcție de data rămânerii
definitive a hotărârii judecătorești ; așadar , instanța dc judecată nu va menționa în minută că
internarea într -un centru de detenție se dispune până la împlinirea vârstei de 18 ani .
În principiu, măsura in ternării într -un centru de detenție urmează a fi aplicată în ipotezele în
care instanța se orienta, în temeiul vechiului Cod penal, către aplicarea pedepsei închisorii cu
executare în regim de detenție. P unerea în executare a măsurii educative a internării minorului
într-un centru de detenție se realizează prin trimiterea unei copii a hotărârii definitive prin care s –
a luat această măsură organului de politie de la locul unde se află minorul, când acesta este liber,
ori comandantului locului de deținere , când acesta este arestat preventiv. Odată cu punerea în
executare a măsurii educative a internării minorului într -un centru de detenție , judecătorul delegat
va emite și ordinul prin care interzice minorului să părăsească țara.41
Mai mult decât atât, regimuril e de executare a măsurii educative a internării într -un centru
de detenție sunt bazate pe sistemele progresiv și regresiv, persoanele internate trecând dintr -un
regim în altul, în condițiile prevăzute de aceeași lege, mai ales că aceste măsuri se diferenți ază în
raport cu gradul de limitare a libertății de mișcare a persoanei internate, precum și cu modul și
locul de organizare și desfășurare a activităților.
Trebuie remarcat faptul că legea prevede următoarele regimuri de executare a măsurii
internării în tr-un centru de detenție:

40 Udroiu M., Drept penal, Partea generală . Noul Cod penal. Editura C.H. Beck , București 2014, p. 354.
41 Stănilă L. M., Răspunderea penală a persoanei juridice , Ed. Hamangiu, București, 2012 , p. 176 .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|27 |
a) Regimul închis care se aplică persoanei internate pentru o perioadă mai mare de 3 ani. în
mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, persoana internatului,
precum și comportarea acestuia până la stabilirea re gimului de executare pot determina
includerea în regimul deschis. Persoanele internate care execută măsura educativă în acest
caz sunt cazate în comun, desfășoară activități de instruire școlară și formare profesională,
educative, culturale, moral -religioa se, de asistență psihologică și socială specifică și
prestează muncă în grupuri, în interiorul centrului, sub supraveghere, iar în exteriorul
centrului, sub pază și supraveghere continuă, cu aprobarea directorului centrului.
b) Regimul deschis care se apli că persoanei internate pentru o perioadă mai mică de 3 ani.
în mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, persoana internatului,
precum și comportarea acestuia până la stabilirea regimului de executare pot determina
includerea în regimul închis. Persoanele internate care execută măsura educativă în regim
deschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoțite în zone din interiorul centrului
stabilite prin regulamentul de ordine interioară, desfășoară activități de instruire școlară
și formare profesională, educative, culturale, moral -religioase, de asistență psihologică și
asistență socială specifică și prestează mutică în spații din interiorul centrului care rămân
deschise în timpul zilei, iar în afara centrului, însoțite de personal al centrului, cu
aprobarea directorului.

2.2 Durata internării în centrul de detenție

Potrivit prevederilor art. 125 alin. (2) NCP , internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă
între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este
închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață , când internarea se ia pe o perioadă
cuprinsă între 5 și 15 ani. La determinarea concretă a duratei internării, între limitele prevăzute de
lege, instanța ține seama de criteriile generale de individualizare prevăzute în ar t. 74 alin. (1) fit.
a)- g) pentru individualizarea pedepselor și se bazează pe cunoașterea exactă a datelor realității .42

2.3 Prelungirea măsurii internării într-un centru de detenție

După ce a fo st judecat pentru infracțiunea săvârșită , minorului îi este aplicată măsura
educativă a internării într -un centru de detenție pe o anumită durată de timp. Această măsură se
prelungește în următoarele situații :
a) dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune ;

42 Lupașcu D. (coord.), ș.a., Noul Cod penal si Noul Cod de procedur ă penal ă, Ed. Universul Juridic, București, p. 362.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|28 |
b) dacă în perioada internării minorul este judecat pentru o infracțiune concu rentă
săvârșită anterior.
Pentru ambele situații , judecând infracțiunile săvârșite , instanța pronunță o hotărâre prin care
prelungește măsura internării luată inițial în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute
de lege pentru infracțiunile săvârșite , fără a depăși maximul internării în centrul de detenție
prevăzut în art. 125 alin. (2) NCP .
Potrivit tezei finale a alin. (3) a l art. 125 NCP , din dura ta măsurii educative se scade perioada
executată până la data hotărârii. În consecință d acă în perioada internării într -un centru de detenție,
minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită
anterior, instan ța dispune prelungirea măsurii internării (măsură obligatorie), fără a depăși
maximul prevăzut în art. 125 alin. (2) NCP, determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre
cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite , cum ar fi, de pildă, în ca zul în care minorul
care se afla în executarea măsurii internării într -un centru de detenție dispusă pentru o perioadă de
2 ani comite o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani,
prelungirea internării se va putea di spune până la limita maximă de 5 ani, iar dacă pedeapsa
prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 20 de ani, prelungirea se va putea dispune până la
limita de 15 ani; tot astfel, în cazul în care minorul care se afla în executarea măsurii internării află
centrul de detenție, corespunzătoare în grad instanței de executare.43
Dacă se apreciază că minorul nu întrunește condițiile pentru a fi dispusă liberarea sa, în
procesul -verbal se fixează un termen pentru reexaminarea situației acestuia, care nu poate fi mai
mare de 6 luni. Totodată, comisia comunică procesul -verbal minorului, care are posibilitatea ca,
în termen de 3 zile, de la aducerea la cunoștință, sub semnătură, să se adreseze cu cerere de liberare
din centrul de detenție instanței în circumscrip ția căreia se află centrul educativ.
Totodată, în cazul săvârșirii după liberare a unei noi infracțiuni, respectiv a unui concurs
(real sau ideal) de infracțiuni, până la împlinirea duratei măsurii internării, vor fi incidente
dispozițiile art. 129 alin. ( 2) lit. b) -d) NCP ce reglementează pluralitatea de infracțiuni atunci când
una dintre infracțiuni este comisă în minorat, iar cealaltă după împlinirea vârstei de 18 ani, iar nu
instituția revocării liberării, noile infracțiuni fiind comise de un major.

2.4 Înlocuirea internării într -un centru de detenție cu măsura asistării
zilnice . Liberarea din centrul de detenție a minorului

Ca și în cazul măsurii internării într -un centru educativ, legiuitorul a prevăzut și pentru
minorii internați într-un centru de detenție o recompensă, atunci când aceștia s-au preocupa t de

43 Udroiu M., Op. cit. , p. 358.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|29 |
pregătirea școlară , au fost disciplinați , silitori la învățătură și au făcut progrese evidente în vederea
reintegrării sociale. Conform prevederilor art. 125 alin, (4) NCP „în cazul în care pe du rata
internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale
și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a ce l puțin jumătate
din durata internării ”44, instanța poate dispune:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata
internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana Internată nu a împlinit
vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detenție dacă persoana inter nată a împlinit vârsta de 18 ani.
Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanța impune respectarea uneia sau mal multora dintre
obligațiile prevăzute în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării, iar în cazul înlocuir ii
internării într -un centr u de detenție cu măsura asistării zilnice sau odată cu dispunerea liberării din
centrul de detenție, instanța trebuie să impună respectarea uneia sau mai multora dintre
următoarele obligații, până la împlinirea duratei măsurii internării:45
a) obligații de „ a face”, cum ar fi:
i. să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
ii. să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;
iii. să se supună măsurilor de control, tratament: sau îngrijire medicală.
b) obligații de „a nu face ”, după cum urmează:
i. să nu depășească , fără acordul serviciului de probațiune , limita teritorială stabilită
de instanță ;
ii. să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la
alte adunări publice, stabilite de instanță ;
iii. să nu s e apropie și să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia,
cu participanții la săvârșirea infracțiunii ori cu alte persoane stabilite de instanță .
Având în vedere calitatea minorului de persoană supravegheată, dispozițiile art. 122
referi toare la modificarea sau încetarea obligațiilor se aplică în mod cores punzător și în ipoteza în
care obligațiile sunt impuse cu ocazia înlocuirii internării într -un centru de detenție cu măsura
asistării zilnice sau odată cu dispunerea libe rării din cent rul de detenție . Dacă minorul nu respectă,
cu rea -credință , condițiile de executare a măsurii asis tării zilnice sau obligațiile impuse, instanța
care a judecat cauza, la sesizarea procurorului ori a consilierului de probațiune , revine asupra

44 Dima T., Drept penal. Partea generală , ediția a 3 -a revăzută și adăugită în conformitate cu noul Cod Penal, Ed.
Hamangiu, București, 2014, p. 696.
45 Udroiu M., Op. cit. , p. 358 -359.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|30 |
înlocuirii sau liberării , ca măsură obligatorie și dispune executarea restului rămas neexecutat din
durata măsurii internării în centru l de detenție . NCP nu mai folosește instituția revocării în această
ipoteză, ci pe cea a revenirii, care, în esență , are aceeași logic ă de funcționare ca și revocarea .46

2.5 Revenirea asupra înlocuirii sau liberării

Potrivit art. 125 alin. (6) NCP dacă minorul nu respectă, cu rea -credință , condițiile de
executarea măsurii asistării zilnice sau obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau
liberării și dispune executarea restului rămas neexe cutat din durata măsurii internării într -un centru
de detenție .

2.6. Consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni până la împlinirea duratei
internării într -un centru de detenție

Aceste consecințe sunt prevăzute în alin. (7) ai art. 125 NCP . Astfel: „ în cazul săvârșirii ,
până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o persoană care nu a împlinit
vârsta de 18 ani și față de care s -a dispus înlocuirea măsurii internării într -un centru de detenție
cu măsura asistării zilnice ” 47, instanța revine asupra înlocuirii și dispune:
 executarea restului rămas din durata măsurii internării într -un centru de detenție ;
 prelungirea durat ei acestei internări în condițiile prevăzute în alin. (3).

2.7 Schimbarea regimului de executare

Această instituție vizează posibilitatea schimbării regimului de executare a măsurii educative
a internării într -un centru de detenție în anumite situații cu cont inuarea executării acestei măsuri
educative într -un penitenciar. Această instituție apare ca o sancțiune disciplinară aplicată
minorului după împlinirea vârstei de 18 ani, internat într -un centru de detenție care este
indisciplina t și creează problem e colectivului.
Dacă în cursul executării măsurii internării într -un centru de detenție, persoana internată,
care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influențează negativ sau împiedică
procesul de recuperare și reintegrare a celorlal te persoane internate, instanța poate dispune
continuarea executării măsurii educative într -un penitenciar .48

46 Pașca V., Op. cit. , p. 309 .
47 Idem., p. 310.
48 Brutaru V., Măsur i educative privative de libertate aplicate minorului , Fundamental research on economics, health,
innovative products and processes, raw materials field , no. 6, Oradea , 2015 , p.176, accesibil pe web la adresa:
http://www.nos.iem.ro/handle/123456789/233 .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|31 |
Prin schimbarea regimului de executare, măsura educativă privativă de libertate nu își
schimbă natura juridică, nefiind vorba de o transformare a a cesteia într -o pedeapsă, ci „se schimbă
numai locul unde urmează a fi executată ”.49
În acest context, nu se va putea dispune schimbarea regimului de executare dacă persoana
internată este încă minoră , iar s ensul noțiunii de comportament care influențează negativ sau
împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate este prevăzut în art.
182 a lin. (2) din Legea nr. 254/2013.50
Potrivit art. 126 C. pen. „dacă în cursul executării unei măsuri educative priva tive de
libertate, pe rsoana internată, care a împlinit vârsta de 18 ani are un com portament prin care
influențează negativ sau împiedică procesul de recuperare șl rcrufc grare a celorlalte persoane
internate, instanța poate dispune continuarea executării măsurii educative înt r-un penitenciar. Așa
cum s -a subliniat în doctrină, soluția adoptată de legiuitorul noului Cod penal privind executarea
măsurilor educative privative de libertate în penitenciar, cu titlu de sancțiune , este generatoare de
îndoieli și critici .51
Mai întâi s e pune întrebarea dacă executarea măsurii educative într -un peniten ciar nu devine
pedeapsă, iar apoi dacă respingerea noțiunii de pedeapsă pentru minori este justificată având în
vedere faptul că este îndoielnic dacă o măsură privativă de libertate pe dur ata de 15 ani poate fi
considerată măsură educativă.
Într-o altă ordine de idei, comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului
de executare a măsurii internării cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de
libertate, în calitate de președinte, și a asistentului social, din oficiu sau la sesizarea comisiei de
disciplină, analizează situația persoanei internate care a săvârșit una din faptele menționate, în
prezenta acesteia, și poate propune continuarea executării măsurii educative privative de libertate
în penitenciar .
Procesul -verbal ce conține propunerea motivată de continuare a executării măsurii educative
privative de libertate în penitenciar, împreună cu documentele care atestă mențiunile consemnate
în acesta, se în aintează instanței din circumscripția teritorială în care se află centrul,
corespunzătoare în grad instanței de executare competente, după ce acesta a fost comunicat
persoanei internate.

2.8 Calculul duratei măsurilor educative

49 Coraș L., Sancțiuni penale alternative la pedeapsa închisorii , Ed. CH. Beck, București, 2009 , p. 127.
50 Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a m ăsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare
în cursul procesului penal , publicată în M. Of., Partea I nr. 514 din 14 august 2013.
51 Antoniu G. (coord.), ș.a., Explicații preliminarii ale noului Cod penal , vol. II, Ed. Universul Juridic, Bu curești,
2010 , p. 355 .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|32 |
Avându -se în vedere asemănarea dintre măsurile educative privative de libertate și pedepse
sub aspectul duratei, art. 127 NCP trimite, în ce privește modul de calculare a duratei măsurilor
educative, la dispozițiile art. 71 -73 NCP. Astfel , conform preveder ilor art. 127 NCP , în ce ea ce
privește calculul duratei măsurilor educative, acesta se efectuează în conformitate cu prevederile
art. 71 -73 NCP . Aceasta înseamnă că și durata executării măsurii educative privative de libertate
se socotește din ziua în care minorul a început executarea hotărârii definitive prin care s -a dispus
această măsură, ziua în care încetează soc otindu -se în durata executării.52
Dacă împotriva minorului a fost luată o măsură preventivă privativă de libertate, „durata
acesteia se scade din durata măsurii educative privative de libertate, inclusiv în ipoteza în care
măsura preventivă a fost executată în afara teritoriului țării”.53
2.9 Pluralitatea de infracțiuni comise de minori

2.9.1 Pluralitatea de infracțiuni săvârșite în timpul minorității
Pluralitatea de infracțiuni este când toate faptele care intră în compunerea sa au fost săvârșite
în timpul minorității următoarele :
a) fapte concurente, judecate în aceeași cauză – se stabilește și se ia o singură măsură
educativă pent ru toate faptele;
b) faptă concurentă, judecată după rămânerea definitivă a hotărârii de condam nare, sau fapte
săvârșite în timpul executării măsurii educative sau a asistării zilnice care a înlocuit
internarea într -un centru educativ:
i. în cazul în care minor ul se află în executarea unei măsuri neprivative de liber tate –
prelungirea sau înlocuirea măsurii, conform art. 123 alin. (3) NCP;
ii. în cazul în care minorul se află în executarea internării într -un centru educativ –
prelungirea sau înlocuirea măsurii cu c ea a internării într -un centru de detenție sau
executarea restului rămas, conform art. 124 alin. (3) sau (7), după caz;
iii. în cazul în care minorul se află în executarea internării într -un centra de detenție –
prelungirea duratei sau executarea restului, conform art. 125 alin. (3) sau (7), după caz.

2.9.2. Pluralitatea de infracțiuni săvârșite în timpul minorității
și după majorat

Dacă o faptă a fost săvârșită în timpul minorității , iar altă faptă a fost săvârșită după majorat ,
instanța va aplica, atât pentru faptele concurente, cât și pentru cele săvârșite pe perioada executării
măsurii educative, prevederile art. 129 alin. (2) NCP. Acest aspect este subliniat deoarece

52 Dima T., Op. cit. , p. 697.
53 Idem, p. 698.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|33 |
concluzia regi mului de sancționare comun se poate extrage din denumirea marginală a dispoziției,
care stabilește reguli pentru pluralitatea de infracțiuni , fără a distinge între fapte concurente și fapte
săvârșite pe parcursul executării unei măsuri educative. Trebuie m enționat faptul că doar art. 129
alin. ( 1) NCP se referă la concursul de infracțiuni.
Mai mult decât atât, î n cazul faptelor concurente, instanța va stabili o măsură educativă
pentru fapta comisă în timpul minorității și o pedeapsă pentru fapta comisă după majorat , iar în
funcție de aceste aspecte :54
a) Dacă pentru fapta comisă în timpul minorității a stabilit o măsură educativă neprivativă
de libertate, se va executa numai pedeapsa , respectiv amendă penală, închisoare sau
închisoarea însoțită de amenda penală .
b) Dacă pentru fapta comisă în timpul minorității este stabilită o măsură educativă privativă
de libertate, iar pentru fapta comisă după majorat, pedeapsa închisorii, instanța va aplica
pedeapsa închisorii, la care va adăuga un spor obligatoriu de cel puțin 1/4 din durata
măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta . Majorarea pedepsei
închisorii poate varia între o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas
neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după ma jorat și durata
integrală a măsurii educative sau a restului neexecutat. De exemplu, minorul săvârșește
două fapte concurente de f urt, una în timpul minorității și cealaltă după majorat. Dacă
pentru fapta comisă în timpul minorității instanța stabilește măsura internării într -un
centr u de detenție pentru o perioadă de 1 an, iar pentru fapta comisă după majorat
stabilește pedeapsa închisorii de 2 ani, instanța va aplica pedeapsa închisorii 2 ani, pe
care o va majora cu cel puțin 3 luni (1/4 din 1 an) .
c) Dacă p edeapsa aplicată pentru fapta comisă după majorat este detențiunea pe viață , va fi
aplicată numai această pedeapsă .
d) Dacă pentru fapta comisă în timpul minorității este stabilită o măsură educativă privativă
de libertate, iar pentru fapta comisă după majora t este stabilită pedeapsa amenzii, atunci
se va aplica măsura educativă, care poate fi majorată cu 6 luni, dar nu mai mult de
maximul prevăzut de lege pentru respectiva măsură.
În cazul faptelor săvârșite după rămânerea definitivă a condamnării, înainte sa u în timpul
executării măsurii educative, a liberării sau a asistării zilnice care a înlocuit internarea; altfel spus,
atunci când minorul împlinește 18 ani pe parcursul executării măsurii educative și săvârșește o

54 Panioglu D., Aplicarea legii penale mai favorabilă infractorului , 2014, accesibil la: www.juridice.ro/aplicarea -legii-
penale -mai-favorabila -infractorului .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|34 |
infracțiune după acest moment. În acest caz, pentru fapta comisă după majorat instanța va aplica
obligatoriu o pedeapsă:55
a) Dacă pentru fapta comisă în timpul minorității a stabilit o măsură educativă neprivativă
de libertate, se va executa numai pedeapsa . De exemplu, în executarea măsurii educativ e
a stagiului de formare civică, săvârșește fapta comisă după majorat , pentru care îi este
stabilită pedeapsa închisorii .
b) Dacă pentru fapta comisă în timpul minorității este stabilită o măsură educativă privativă
de libertate, iar pentru fapta comisă după majorat instanța aplică pedeapsa închisorii,
instanța va adăuga la pedeapsă un spor obligatoriu de cel puțin 1/4 din durata măsurii
educative1 ori din restul rămas neexecutat din aceasta . De exemplu, atunci când
minorului de 17 ani i -a fost aplicată măsura internării într -un centru educativ pe o
perioadă de 2 ani ( fapta comisă în timpul minorității ). Dacă la împlinirea vârstei de 18
ani, acesta săvârșește o nouă infracțiune , pentru care instanța stabilește pedeapsa
închisorii de 2 ani ( fapta comisă după maj orat), inculpatului i se va aplica pedeapsa
închisorii de 2 ani, care va fi majorată obligatoriu cu cel puțin 3 luni (o pătrime din restul
neexecutat de 1 an) .
c) Dacă pedeapsa aplicată pentru fapta comisă după majorat este detențiunea pe viață , va fi
aplicat ă numai această pedeapsă .
d) Dacă pentru fapta comisă în timpul minorității este stabilită o măsură educativă privativă
de libertate, iar pentru fapta comisă după majorat este stabilită pedeapsa cu amenda,
atunci se va aplica măsura educativă, care poate fi m ajorată cu 6 luni, dar nu mai mult
de maximul prevăzut de lege pentru respectiva măsură.

Dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei (amenzii sau
închisorii), al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închi sorii o ri al liberării
condiționate din executarea pedepsei închisorii, se descoperă că persoana supravegheată (majoră)
mai săvârșise o infracțiune în timpul minorității , pentru care s -a luat, chiar după expirarea acestui
termen, o măsură educativă priva tivă de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează,
aplicându -se în mod corespunzător regulile prevăzute de prevederile art. 129 alin. (2) -(4) NCP,
descrise anterior.56
De asemenea, d acă infracțiunea sau infracțiunile săvârșite în minorat nu au fost descoperite
înăun trul termenului de supraveghere, nu se va mai putea dispune anularea amânării pedepsei, a

55 Udroiu M., Op. cit. , p. 360.
56 Curtea de Apel Galați, decizia penală nr. 955/2014, www.legal -land.ro/imposibilitatea -anularii -suspendarii -sub-
supraveghere -a-executarii -pedepsei -inchisorii -aplicate -minorului/

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|35 |
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ori a liberării condiționate . Pentru aceste
infracțiuni se va aplica totuși o măsură educativă , dacă nu a intervenit între timp vreo cauză de
înlăturare a răspunderii penale, care va fi execu tată chiar dacă infractorul a devenit între timp o
persoană major ă.57
Într-o altă ordine de idei, trebuie subliniat faptul că nu se va mai putea dispune anularea
amânării pedepsei, a suspendării sub supra veghere a executării pedepsei ori a liberării
condiționate , dacă pentru infracțiunea sau infracțiunile comise în minorat și descoperite în
termenul de supraveghere s -a aplicat o măsură educativă neprivativă de li bertate . În acest caz,
măsura educativă neprivativă de libertate se va executa chiar dacă infractorul a devenit între timp
major, alături de măsurile de supraveghere sau obligațiile stabilite de către instanță odată cu
dispunerea amânării aplicării pedepse i, a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,
respectiv a liberării condiționate .

2.10 Extrase de practică penală relevantă

Primul extras de practică penală subliniază faptul că infracțiunile ce formează obiectul
cauzei analizate sunt concurente cu infracțiunile pentru care anterior, s -a dispus măsura educativă
a internării într -un centru de detenție în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 125 alin. (3) NCP,
potrivit cărora „ dacă în perioada internării minorul (…) este judecat pentru o infracțiune
concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul
prevăzut în alin. 2, determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege
pentru infracțiunile săvârșite ”.58
S-a dispus , în baza art. 129 alin. 1 raportat la art. 124 alin. 3 NCP , înlocuirea măsurii
educative a internării într -un centru educativ pentru 3 ani aplicată inculpatului B. A. C. cu măsura
educativă a internării într -un centru de detenție pentru o perioadă de 3 an i, pentru săvârșirea
infracțiunilor multiple săvârșite anterior.
Pentru a pronunța această sentință , prima instanță a reținut că în ziua de 14.11.2012
inculpatul a sustras autoturismul părții civile Tudosie Cornel pe care l -a condus pe drumurile
publice f ără a poseda permis de conducere și a produs un accident de circulație după care a părăsit
locul accidentului fără încuviințarea poliției .

57www.juridice.ro/345309/regimul -minorilor -li-se-aplica -sau-nu-pedepse -minorilor -necorelare -legislativa.html
58 ÎCCJ, Secția penal ă, decizia 362 din 17.03.2015 , Minor judecat, în perioada internării într -un centru de detenție,
pentru alte infracțiuni concurente săvârșite anterior .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|36 |
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B. A. C., solicitând înlocuirea cu o altă
măsură educativă mai ușoară , respectiv internarea într -un Centru de reeducare, având în vedere
atitudinea sinceră, vârsta foarte fragedă, împrejurările săvârșirii faptei.
Astfel, î n baza art. 125 alin.3 NCP, se prelungește măsura educativă a internării într -un
centru de detenț ie aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2637/2014 din 24.04.2014 a
Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelate , pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, menținând și
celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
În altă spe ță59, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu dispozițiile
art. 114 alin. (2) lit. b) NCP, față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă
între 14 și 18 ani, se poate lua o măsură educativă privativă de libertate – internarea într -un centru
educativ sau internarea într -un centru de detenție în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață . Potrivit art.
125 alin. (2) NCP , internarea într -un centru de detenție se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2
și 5 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea
sub 20 de ani și pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani, în cazu l în care pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe
viață . În accepțiunea dispozițiilor art. 187 NCP , prin „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege
pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără
luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. În raport cu dispozițiile
art. 114 alin. (2) lit. b), ale art. 125 alin. (2) și ale art. 187 NCP , în cazul tentativei la infracțiunea
de omor prevăzută în art. 32 raportat la art. 188 NCP , săvârșită în timpul minorității , instanța poate
lua măsura educativă privativă de libertate a internării într -un centru de detenție , pe o perioadă
cuprinsă între 5 și 15 ani, întrucât t entativa constituie o cauză de reducere a pedepsei care nu se ia
în considerare la stabilirea „pedepsei prevăzute de lege”, în sensul dispozițiilor art. 114 alin. (2)
lit. b) și art. 125 alin. (2) NCP.
Totodată, în alt extras din practica penală60, se menționează că î n temeiul art.475 din Codul
de procedură penală, prin încheierea din 23 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova ‐ Secția
penală și pentru cauze cu minori a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând pronunțarea
unei hotărâri prea labile prin care să dea o rezolvare de principiu următoarei chestiunii de drept:
„dacă în cazul în care un inculpat minor săvârșește în timpul minorității un concurs de infracțiuni,
fiind ulterior trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor din cad rul concursului, prin

59 ÎCCJ, Secția penală, d ecizia nr. 55/RC din 10 februarie 2015 , Infracțiunea de tentativă la omor califi cat.
60 ÎCCJ, Secția penală și pentru cauze cu minori , Decizia nr. 2/2016 , publicată în M. Of. nr. 192 din 15 martie 2016 –
Concurs de infracțiuni săvârșit de un minor , www.legalis.ro/2016/03/17/decizia -i-c-c-j-nr-22016 -concurs -de-
infractiuni -savarsit -de-un-minor/

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|37 |
rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracțiuni i s ‐a aplicat o măsură educativă neprivativă
de libertate, pe care a executat ‐o integral înainte de a fi trimis în judecată și pentru săvârșirea
celorlalte infracțiuni din cadr ul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă
pentru toate infracțiunile din cadrul concursului de infracțiuni, conform art.129 alin.1 din NCP,
durata măsurii educative deja executate se scade din durata noii măsuri educative aplicate pentru
întreg concursul de infracțiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de
libertate, cât și în cazul aplicării unei măsuri educative privative de libertate ”.
Se observă astfel că noul Cod penal a renunțat la sistemul „penal” al justiției pentru minori,
caracterizat prin opțiunea , în materia sancționării , între pedepse și măsuri educative, adoptând
sistemul „nepenal”, în care sancțiunile ce pot fi aplicate minorilor se cantonează do ar în sfera
măsurilor educative. Doctrina a arătat că textul de lege permite o reindividualizare judiciară a
măsurii în timpul executării dacă în sarcina minorului se reține ulterior o pluralitate infracțională .61
S‐a considerat că această situație nu conduce la negarea principiului ne bis in idem, respect iv
nu se poate considera că minorul ajunge să execute două sancțiuni pentru o unică infracțiune în
condițiile prelungirii sau înlocuirii măsurii inițiale . În această ipoteză intervine , de fapt, o agravare
în trepte a sancțiunii , inițial instanța se va orie nta către prelungirea măsurii educative și apoi dacă
acest demers nu este posibil se va orienta către înlocuirea măsurii cu o altă măsură educativă
neprivativă, pentru ca abia în final, ori dacă este exclus demersul anterior, de exemplu fusese deja
luată m ăsura neprivativă cea mai severă pe durata cea mai lungă, se procedează la luarea măsurii
privative de libertate.62
Trebuie menționat că în cazul amintit anterior legea nu prevede posibilitatea scăderii din
măsura educativă nou aplicată a părții din măsura neprivativă de libertate executată anterior.
De exemplu, în tot jurisprudență63 s-a admis ca la sesizarea formulata de Tribunalul Galați ,
Secția penal ă, prin încheierea din 16 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.296/233/2014, în
vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept,
respectiv dac ă în aplicarea art. 21 alin. (1) si (3) din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii
executabil ă mai mare de 5 ani aplicat ă pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorităț ii se
înlocuiește cu:
a) măsura educativ ă a internării întru -un centru de detenție pe o durat ă egală cu durata
pedepsei închisorii;

61 Udroiu M., Sinteze și grile . Drept penal . Partea generală . Noul Cod penal , Ed. C.H.Beck, București, 2015, p. 450.
62 Bodoroncea G. ș.a., Codul penal . Comentarii pe articole , Ed. C.H.Beck, București, 2014, p.288 .
63 ÎCCJ, Secția penală și pentru cauze cu minori , Decizia nr. 18/2014, publicată în M. Of. nr. 775 din 28 octombrie
2016 – Înlocuirea pedepsei închisorii cu m ăsuri educative privative de libertate în cazul pluralității de infracțiuni
săvârșite în timpul minorității , www.infolegal.ro/iccj -a-admis -sesizarea -privind -inlocuirea -pedepsei -inchisorii -cu-
masuri -educative -privative -de-libertate -in-cazul -pluralitatii -de-infractiuni -savarsite -in-timpul -minor itatii/2014/

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|38 |
b) măsura educativ ă a internării întru -un centru de detenție pe o durata de 5 ani.
După judecarea definitivă a cauzei, s -a stabilit aplicarea legii penale mai favorabile , adică
pedeapsa închisorii executabil ă sau pedeapsa în cazul pluralității de infracțiuni executabil ă aplicat ă
pentru infracțiunile comise în timpul minorității al cărei cuantum este p ână în 15 ani se va înlocui
cu măsura educativ ă a internării într-un centru de detenție pe o perioad ă egală cu durata pedepsei
închisorii, iar pedeapsa executabil ă sau pedeapsa în cazul pluralității de infracțiuni executabil ă
aplicat ă pentru infracțiunile comise în timpul minorității mai mare de 15 ani, însă care nu depășește
20 de ani, se va înlocui cu măsura educativ ă a internării într-un centru de detenție pe o perioad ă
de 15 ani.

3. Elemente de drept penal comparat și doctrină străină privind
măsurile educative privative de libertate ale minorilor

3.1 Noțiuni generale

În dreptul englez, conform modelului clasic, minorului îi sunt aplicabile în principiu doar
pedepse, însă mai puțin severe în privința duratei și a modului de executare decât cele aplicabile
majorilor. Alte legislații prevăd existența unui sistem mixt de sancțiuni alcătuit din pedepse și
măsuri educative. Este cazul Elveției , unde judecătorul poate pronunța fie o pedeapsă, fie o măsură
educativă. Î n Germania se aplică măsuri educative, unele cu caracter coercitiv și altele disciplinare,
în paralel cu pedepsele. În Franța și Germania se aplică și măsura „mediere -reparație ”, care este
preferată aplicării unei pedepse.
Cel de -al doilea model, modelul „nepenal”, cum este denumit în literatura de specialitate2,
pune accentul pe măsurile educative și este ilustrat de introducerea în legislația belgiană a
conceptului de „minor aflat în pericol” (Legea din 8 aprilie 1965). Acest concept include
indisciplina , vagabondajul și comiterea de infracțiuni .
Unele legislații sunt dificil de încadrat într-unul dintre aceste modele, cum este, de exemplu,
cazul Spaniei. Legea organică privind răspunderea penală a minorilor din 12 ianuarie 2000 instituie
principiul responsabilității penale a minorilor, dar sancțiunile prevăzute de această lege sunt

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|39 |
calificate ca măsuri . Deși din punct de vedere formal aceste măsuri sunt de natură penală, în fapt
acestea au o natură sancționatori e și în același timp educativă.
În continu are sunt analiza te cele trei mari aspecte ale justiției referitoare la sancționarea
minori lor infractori în nouă țări europene (Germania, Spania, Italia, Franța, Belgia, Anglia și Țara
Galilor, Elveția, Portugalia, Finlanda ), respectiv sediul materiei, vâr sta răspunderii penale și
sistemul sancționator aplicabil minorilor .
Trebuie subliniat faptul că î n majoritatea țărilor studiate, există un drept penal specific
minorilor, care derogă de la regimul de drept comun. Astfel, există o serie de legi speciale
aplicabile minorilor, care completează sau derogă de la dispozițiile Codului penal. Unele dintre
acestea conțin referiri și la procedura aplicabilă în cauzele cu minori. De asemenea, unele țări
includ în legislația specială aplicabilă minorilor și tratamentul penal aplicabil tinerilor , cu referire
la Germania, Elveția , Portugalia și Spania . O particularitate a acestui capito l este că l egislațiile
țărilor studiate folosesc alături de termenul minor și pe cel de tânăr. În majoritatea țărilor , prin
minor este înțeleasă persoana care nu a împlinit 18 ani.64
În privința tinerilor, se constată o mai mare diversitate a limitelor de v ârstă. În Franța , în
Germania și Anglia, legea definește tinerii ca persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 21 de ani. În
Elveția , sunt considerați tineri cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 ani, însă î n legislația consacrată
tinerilor delincvenți , exist ă două modalități de tratament penal al acestora: fie li se aplică dreptul
penal specific minorilor, fie li se aplică dreptul comun, într -o formă atenuată.
Al doilea aspect vizează vârsta răspunderii penale, adică vârsta de la care minorilor li se
aplică dispoziții speciale de drept penal. Pragul vârstei de la care există răspundere penală variază
în țările europene. Vârsta majorității penale, adică vârsta de la care unui delincvent i se aplică
dreptul penal comun, este de 18 ani în majoritatea țărilor europene. Acesta este cazul Germaniei,
Angliei, Belgiei, Franței , Italiei și Elveției . În Portugalia, dispozițiile Codului penal nu le sunt
aplicabile tinerilor între 16 și 21 de ani. Vârsta răspunderii penale este o noțiune absolută în
anumite țări (Anglia, Spania și Elveția ) și relativă în altele (Germania, Belgia, Franța și Italia).
Referitor la lipsa relativă a răspunderii penale, aceasta presupune că în favoarea minorului
care nu a atins majoritatea penală există o prezumție de neresponsabili tate; minorul poate însă
răspunde penal dacă sunt întrunite anumite condiții . Vârsta lipsei relative a răspunderii penale este
și ea variată: 13 ani în Franța , 14 ani în Germania și Italia, 16 ani în Belgia. Circumstanțele care
permit derogarea de la prezumți a de neresponsabilitate diferă de asemenea de la o țară la alta.
Germania și Italia aplică un criteriu de ordin moral: sistemul penal german ține seama de
maturitatea și discernământul minorilor, iar cel italian, de capacitatea volitivă și intelectivă a

64 Brutaru V., Răspunderea minorului în diferite țări europene , Revista Universul Juridic , nr. 6, 2015, p. 1 4.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|40 |
acestora. În Belgia și Franța se insistă pe ideea adecvării măsurilor ce pot fi luate de către
tribunalele specializate. Cel de al treilea aspect urmărit este sistemul sancționator aplicabil
minorilor. În această privință , există țări care pun accentul pe mă surile educative, cum sunt Belgia,
Portugalia și Spania , iar î n alte țări, minorului care a săvârșit o infracțiune i se aplică cu
preponderență măsuri disciplinare sau pedepse; este cazul Angliei și Țării Galilor. Minorilor care
răspund penal li se aplică rareori pedepse. În toate țările studiate, măsurile aplicate minorilor sunt
esențialmente de natură educativă și disciplinară.
Astfel, î n Germania, legea prevede pedeapsa închisorii, dar în practică, aceasta nu se aplică
niciodată tinerilor sub 16 ani. În Belgia, numai tinerilor care au împlinit 16 ani li se pot aplica alte
măsuri decât ce le de supraveghere și educative, iar î n Italia, Decretul nr. 48 din 22 septembrie
1988, privind dispozițiile relative la procesul penal pentru minori a prevăzut sancțiuni care
substituie pedeapsa închisorii. Anumite țări prevăd posibilitatea de a aplica dispozițiile privitoare
la minori, chiar și după ce a fost atinsă vârsta majorității penale.65
Germania și Țările de Jos permit aplicarea dreptului penal al minorilor până l a vârsta de 21
de ani. Codul penal elvețian cuprinde măsuri aplicabile tinerilor între 18 și 25 de ani, iar în
Portugalia, tinerilor între 16 și 25 de ani nu li se aplică Codul penal, ci dispoziții speciale. Principiul
conform căruia tânărul delincvent est e recunoscut ca fiind responsabil penal, dar numai în mod
excepțional săvârșirea unei infracțiuni atrage pronunțarea unei sancțiuni penale stricto sensu ,
funcționează în toate țările analizate , aplicabil însă în mod diferit.

3.2 Măsuri educative privative de libertate în dreptul german

În Germania, minorilor li se aplică dispozițiile Codului penal, completate cu Legea privind
tribunalul pentru minori din 1953, cu modificările și completările ulterioare. Vârsta răspunderii
penale coincide cu vârsta majorit ății penale, adică 18 ani, dar poate fi coborâtă până la 14 ani în
anumite cazuri. Codul penal prevede lipsa absolută a răspunderii penale pentru minorii care nu au
împlinit 14 ani: „ Persoana care la momentul săvârșirii faptei nu a împlinit încă vârsta de 14 ani
este lipsită de răspundere penală ” (art. 19).66
Dispozițiile Codului penal se aplică și în cazul faptelor săvârșite de adolescenți și tineri, dacă
legea specială pentru minori nu dispune altfel (art. 10). Lipsa relativă a răspunderii penale a
minorilor care au împlinit 14 ani este instituită de Legea privind tribunalul pentru minori care
prevede în art . 3 că “ un tânăr este responsabil penal dacă în momentul săvârșirii faptei este

65 Necula C., Mânzală D., Răspunderea penală a minorilor și regimul sancționator în legislația altor țări , Institutul
Național de Cri minologie, www.mpublic.ro/minori_2008/minori_5_8_ro.pdf .
66 Mitrache C ., Mitrache Cr ., Drept penal român. Partea generală , Ed. Universul Juridic, București , 2014 , p. 43.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|41 |
suficient de matur pentru a discerne gravitatea faptei și pentru a acționa în consecință ”.67 Această
lege prevede lipsa răspunderii penale a minorilor între 14 și 18 ani, dar această prezumție este
relativă și poate fi răsturnată, dacă maturitatea acestora o justifică.
Dispozițiile a rt. 1 din Legea privind tribunalul pen tru minori definește tinerii ca fiind
persoanele care au vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, la momentul săvârșirii faptei, iar c ând sunt
responsabili penal, acestor tineri nu li se aplică Codul penal, ci dreptul penal al minorilor, prevăzut
de legea privi nd tribunalul pentru minori. Trebuie menționat faptul că legislația germană prevede
posibilitatea de a reporta vârsta majorității penale până la 21 de ani. Astfel, tinerii între 18 și 21 de
ani răspund penal și sunt judecați ca adulți de către jurisdicțiil e penale de drept comun .68
Totuși , tinerilor li se pot aplica dispozițiile privitoare la minori, dacă în urma unei aprecieri
globale a personalității autorului, ținând cont și de condițiile de viață , reiese că, datorită dezvoltării
morale și intelectuale, în momentul săvârșirii faptei, acesta era asemănător unui tânăr. Mai mult
decât atât, sancțiunile penale se aplică minorilor care au împlinit 14 ani.
Legea privind tribunalul pentru minori clasifică măsurile aplicabile minorilor în trei categorii
principale : măsuri educative , măsuri disciplinare și închisoarea, aceasta din urmă constituind
singura pedeapsă. Referitor la m ăsurile educative , acestea p resupun obligația de a se supune
anumitor reguli de conduită, privitoare la reședință , la formare, la interdicția de a frecventa anumite
persoane și locuri. Măsurile disciplinare se iau dacă măsurile educative sunt considerate
insuficiente , amintind astfel: avertismentul; impunerea de obligații (scuze personale adresate
victimei, repararea prejudiciilor cauzate, vărsarea unei sume de bani în contul unei organizații de
interes general); închisoarea specială pentru infractorii minori (Jugendarrest), pedeapsă care nu
este considerată sancțiune penală și nu este înscrisă în cazierul judiciar. A ceastă măsură se execută
într-o instituție specializată și îmbracă mai multe forme: detenția de week -end (maxim 2 week –
end-uri), pe termen scurt (de la 2 la 4 zile) și pe termen lung (1 -4 săptămâni).
Spre deosebire de măsurile educative, măsurile disciplin are au funcție sancționatorie.
Minorul trebuie să devină conștient de semnificația și urmările faptei sale, fără aplicarea pedepsei
închisorii. De asemenea, m ăsurile disciplinare includ cauțiunea , impunerea anumitor condiții
(repararea prejudiciului, scuze le adresate victimei, plata unei amenzi, munca în folosul
comunității ) și detenția , care poate dura de la una la patru săptămâni. Măsurile educative și
disciplinare pot fi dispuse simultan.
Închisoarea pentru tineri este singura pedeapsă prevăzută de Legea privind tribunalul pentru
minori. Închisoarea pentru tineri poate fi dispusă pentru o durată cuprinsă între 6 luni și 10 ani.

67 Stănișor E ., Delincvența juvenilă , Ed. Oscar Print, București, 2003, p.70.
68 A se vedea La responsabilite penale des mineurs , accesibil la: http://www.senat.fr/lc/lc52/lc52_mono.html

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|42 |
Pedeapsa închisorii se dispune când măsurile educative și disciplinare sunt insuficiente, ținând
cont de gravitatea faptei și de necesitățile de reeducare ale delincventului.69
În cazurile de mică gravitate sunt suficiente măsurile educative ori eforturile depuse de
infractor pentru acoperirea prejudiciului sau repararea consecințelor infracțiunii . Sistemul justiției
pentru minori în Germania are o trăsătură specială. Sancțiunile care sunt dispuse cu prioritate de
către tribunalele pentru minori sunt măsurile educative și disciplinare.

3.3 Măsuri educative privative de libertate în dreptul spaniol

Dispozițiile privitoare la minori se regăsesc în Codul penal și în Legea organică privind
răspunderea penală a minorilor din 12 ianuarie 20 00 (Ley Orgánica reguladora de la
responsabilidad penal de los menores del 12 de Enero de 2000). Astfel, v ârsta răspunderii penal e
coincide cu vârsta majorității penale. Art . 19 din Codul penal, publicat la data de 24 noiembrie
1995 și intrat în vigoare 6 luni mai târziu, dispune că „ minorii până la vârsta de 18 ani nu răspund
penal. Dacă un minor săvârșește o faptă penală va răspun de conform dispozițiilor legii privind
răspunderea penală a minorilor ”.70
Legea organică privind răspunderea penală a minorilor prevede lipsa absolută a răspunderii
penale pentru minorii care nu au împlinit 14 ani și lipsa relativă a răspunderii penale pent ru minorii
cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, subliniind că d intre minori, se diferențiază , în aplicarea legii
și a stabilirii consecințelor pentru faptele comise, două categorii, de la 14 la 16 ani și de la 16 la
18 ani. Pentru minorii care au împlini t 16 ani, legea prevede o agravare în cazul săvârșirii de
infracțiuni cu violenta , intimidare sau punerea în pericol a persoanei. Astfel, l egea organică privind
răspunderea penală a minorilor din 12 ianuarie 2000 se aplică și persoanelor majore cu vârsta
cuprinsă între 18 și 21 de ani, care au săvârșit infracțiuni , când judecătorul de instrucție constată
îndeplinirea următoarelor condiții :71
a) s-a comis un delict sau o infracțiune mai puțin gravă, fără folosirea violenței sau a
intimidării asupra unei persoane , fără punerea în pericol grav a vieții sau integrității
fizice a persoanelor.
b) nu există o condamnare pentru infracțiuni săvârșite după împlinirea vârstei de 18 ani;
nu se va ține cont de condamnările anterioare pentru infracțiunile săvârșite din culpă.

69 Brezeanu O., Justiția pe ntru minori în context european , în Studii de Drept Românesc, Serie nouă, anul 16 (49),
Ed. Academiei Române, 2004, p. 225.
70 Ley Orgánica 10/1995, de 23 de noviembre, del Código Penal, noticias.juridicas.com/base_datos/Penal/lo10 -1995 .
71 Necula C., Mânzală D., Op. cit. , p.14.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|43 |
c) circumstanțele personale ale delincventului și gradul său de maturitate să recomande
aplicarea acestei legi.
Minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani i se vor aplica prevederile privind protecția
minorului din Codul penal și din Legea organică privind răspunderea penală a minorului.
Măsurile educative care pot fi luate împotriva minorilor (las medidas educativas) implică o
restrângere a drepturilor acestora , inclusiv libertatea persoanei, deoarece sunt prevăzute de Legea
organică privind răspunde rea pe nală a minorilor (art. 7) :
a) Internarea . Se dispune în cazul unui grad ridicat de pericol social al faptelor săvârșite .
Obiectivul măsurii este să ofere minorului condiții adecvate de educare, pentru a corecta
deficiențele din comportamentul său antisocial. Internarea poate fi de mai multe feluri,
în funcție de controlul care trebuie exercitat asupra minorului:
i. în regim închis, unde va participa la activități formative, educative și de muncă;
ii. în regim semideschis, în care va avea contacte cu persoane și instituții din
comunitate;
iii. în regim deschis, în care va participa la programe educative;
iv. internarea medicală, pentru minorii, cu probleme de adicție sau psihice.
b) Tratamentul medical . Această măsură se poate dispune împotriva minorilor
dependenți de alcool sau de droguri .
c) Asistenta într-un centru de zi . Este destinată a compensa carențele mediului familial,
unde minorul va desfășura activități social -educative .
d) Permanen ța la domiciliu la sfârșit de săptămână . Această măsură implică interdicția
minorului de a nu părăsi domiciliul, cu excepția timpului în care realizează sarcini
social -educative .
e) Libertatea sub supraveghere realizată de către personal specializat și în asistență
școlară în centrul de formare profesională sau la locul de muncă .
f) Conviețuirea cu o altă persoană , familie sau grup educativ, pe o perioadă determinată,
pentru a crea ambianța de socializare necesară .
g) Munca în folosul comunității . Poate fi dispusă numai cu acordul minorului .
h) Realizarea de sarcini social -educative . Aceste sarcini se vor efectua fără internare și
supraveghere .
i) Mustrarea . Este o măsură educativă care se aduce la îndeplinire de către judecător,
care va expune minorului consecințele suportate de victimă, formulând recomandări
pentru viitor .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|44 |
j) Ridicarea permisului de conduce re sau a dreptului de a -l obține sau a permiselor de
portarmă, ca măsuri accesorii, în cazul săvârșirii unei infracțiuni care au legătură cu
aceste activități .
Pentru alegerea măsurii educative , se va ține seama în mod special de vârstă, circumstanțele
familiale și sociale, personalitatea și interesul minorului, aplicându -se principiul proporționalizării
pedepsei. Regulile de determinare a măsurilor educative sunt prevăzute de art . 9 al legii.
Când faptele co mise sunt calificate ca delicte , se pot dispune m ăsuri ca mustrarea, munca în
folosul comunității , cu o durată maximă de 50 de ore, ridicarea permisului de conducere și a altor
licențe administrative. Când faptele s -au săvârșit cu folosirea violenței sau a amenințării sau cu
punerea în pericol a vieții sau integrității fizice, se poate dispune măsura internării în regim închis.
Durata măsurilor educative nu va putea depăși 2 ani, respectiv 5 ani pentru minorii între 16
și 18 ani; dacă s -a dispus munca în folosul comunității , durata acesteia nu va putea fi mai mare de
100 de ore, respectiv 200 de ore pentru minorii între 16 și 18 ani. Măsura permanenței la sfârșit de
săptămână nu va putea depăși 8 week -end-uri, respectiv 16.72
În mod excepțional , în cazuri de mare gravitate, alături de măsura internării în regim închis
se va putea aplica și măsura libertății supravegheate, pentru o durată de maxim 5 ani. Când faptele
sunt săvârșite din culpă, nu se poate dispune măsura internării în regim închis, ceea ce subliniază
scopul principal, de resocializare, al legii. Măsurile prevăzute de lege au o finalitate concretă de
prevenire specială, orientată spre interesul și reinserția socială a minorului. În acest sens, articolul
14 oferă judecătorului posibil itatea de a întrerupe executarea măsurii, reduce durata acesteia sau
de a o înlocui cu o alta, în beneficiul minorului.

3.4 Măsuri educative privative de libertate în dreptul italian

Se regăsește în Codul penal și în Decretul nr. 48 din 22 septembrie 198 8, privind dispozițiile
relative la procesul penal pentru minori. Vârsta răspunderii penale coincide cu cea a majorității
penale, adică 18 ani, dar în anumite situații poate fi coborâtă la 14 ani. Codul penal instituie
principiul lipsei absolute a răspunde rii penale a minorilor care nu au împlinit 14 ani (art. 97) : „Nu
este responsabilă persoana care în momentul săvârșirii faptei nu împlinise 14 ani ”.73
Lipsa relativă a răspunderii penale a minorilor între 14 și 18 ani este prevăzută de articolul
98 Cod penal italian : „Este responsabil penal cel care în momentul săvârșirii faptei avea vârsta
cuprinsă între 14 și 18 ani, dacă avea capacitatea intelectivă și volitivă, dar limitele pedepsei vor

72 Idem, p. 15.
73 Andruț A. L., Combaterea delincvenței juvenile –preocupare comună a statelor membre ale Uniunii Europene , în
revista Dreptul nr. 4/2008, p. 255.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|45 |
fi reduse. Când pedeapsa pronunțată este închisoarea mai mică de 5 an i ori amenda, nu se pot
aplica pedepse accesorii ”.74
Minorii între 14 și 18 ani sunt supuși regimului de drept comun, dar împotriva lor pot fi
pronunțate doar pedepse atenuate. Jurisprudența consideră a fi capabilă persoana care își dă seama
de gravitatea faptelor sale, a consecințelor acestora, precum și de faptul că ele nu sunt conforme
ordinii sociale. Capacitatea volitivă presupune libertatea de decizie și gradul de rezistență la
solicitările altei persoane.
Măsurile alternative și punerea la încercare sunt prevăzute de Decretul nr. 48 din 22
septembrie 1988, privind dispozițiile relative la procesul penal pentru minori. Tribunalul pentru
minori este singura instanță competentă de a judeca infracțiunile săvârșite de minori. Tribun alul
pentru minori și magistratul pentru supravegherea executării măsurilor dispuse rămân competenți
și după ce minorii au împlinit 18 ani, până la cel mult 25 de ani (art. 3, Decretul nr. 48/1988).
Același decret prevede că judecătorul poate înlocui pedea psa închisorii mai mare de 2 ani cu
una din sancțiunile următoare: libertatea supravegheată sau semi -libertatea. De asemenea,
judecătorul are posibilitatea de a suspenda procesul pentru o perioadă între 1 și 3 ani, în funcție de
gravitatea faptelor, și de a supune delincventul minor la o perioadă de încercare.
Conform art. 28 Decretul nr. 48/1988, judecătorul, după ascultarea părților , poate dispune
prin ordonanța suspendarea procesului, atunci când consideră că este necesară în interesul
minorului, pentru dezvoltarea în condiții normale a personalității minorului. Procesul poate fi
suspendat pe o perioadă de maximum 3 ani în cazul faptelor mai grave și 1 an în cazul mai puțin
grave. Pe timpul suspendării, cursul prescripției răspunderii penale este suspenda tă.
Prin ordonanța de suspendare a procesului, judecătorul îl încredințează pe minor serviciilor
specializate care au rolul de a -l supraveghea, de a -i oferi asistență și tratament. Prin același act,
judecătorul poate dispune repararea prejudiciului și, totodată , poate propune începerea unei
proceduri de mediere.

3.5 Măsuri educative privative de libertate în dreptul francez

Sediul materiei se regăseșt e în Codul penal, aprobat prin Legea nr. 2002 -1138 din 9
septembrie 2002 art. 11 Journal Officiel din 10 septembrie 2002 și în Ordonanța nr. 45 -174 din 2
februarie 1945 privind minorii infractori , cu modificările și completările ulterioare până în 2025.75
În Franța , vârsta răspunderii penale coincide cu vârsta majorității penale, adică 18 ani, dar
în anumite cazuri poate fi coborâtă la 13 ani. Art. 122, alin ( 8) Codul penal francez instituie

74 Necula C., Mânzală D., Op. cit. , p.16.
75 Luigi Moocia Du marche a la citoyenneté : a la Recherche d’un droit privé europeen durable et de sa base
juridique , în Revue internationale de droit comparé, no.2/2004, p. 299, apud Brutaru V., Op.cit., 2015 , p. 10.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|46 |
principiul lipsei absolute a răspunderii penale a minorului care nu a împlinit 13 ani , deoarece
minorii care au discernământ răspund penal pentru crime, delicte sau contravenții , în condițiile
prevăzute de o lege specială, care determină măsurile de protecție , asistență , supraveghere și
educare ce pot fi aplicate unui minor. Trebuie subliniat că a ceastă lege prevede sancțiunile
educative ce pot fi pronunțate împotriv a minorilor între 10 și 18 ani și pedepsele ce pot fi
pronunțate împotriva minorilor între 13 și 18 ani, ținând cont de atenuarea responsabilității de care
beneficiază în virtutea vârstei lor.
Lipsa de răspundere penală relativă a minorilor care au împlini t 13 ani este prevăzută de
articolul 2 al Ordonanței nr. 45 -174 din 2 februarie 1945, care precizează că tribunalele pentru
minori pot totuși , când circumstanțele și personalitatea delincventului o cer, să pronunțe o
condamnare penală împotriva m inorului c are a împlinit 13 ani . Referitor la r egimul sancționator,
acesta este reglementat de Ordonanța nr. 45 -174 din 2 februarie 1945 privind minorii infractori .
Minorilor li se aplică un regim sancționator mixt, alcătuit din măsuri educative , mediere -reparație
și pedepse. În acest context, m ăsuri le educative aplicabile minorilor dispuse de judecător pot fi ,
conform art. 8 al Ordonanței privind minorii delincvenți :
a) mustrarea;
b) încredințarea minorului părinților, tutorelui sau unei persoane de încredere;
c) renunțarea la pedeapsă, dacă minorul dă dovezi de îndreptare, prejudiciul a fost reparat
și tulburarea provenind din săvârșirea infracțiunii a încetat;
d) punerea sub protecție judiciară pentru o durată ce nu poate depăși 5 ani;
e) plasarea într -o instituție publică sau p rivată, de educare sau formare profesională, într –
un institut medical sau medical -educativ;
f) libertatea sub supraveghere, care poate fi dispusă până la împlinirea vârstei de 18 ani;
Tribunalul pentru minori poate dispune față de minorul care a împlinit 13 a ni, conform
dispozițiilor art. 15, una din următoarele măsuri educative :
a) încredințarea minorului părinților , tutorelui sau unei persoane de încredere;
b) plasarea într -o instituție publică sau privată, de educare sau de formare profesională;
c) Plasarea într -un institut medical sau medical -educativ;
d) încredințarea serviciului de asistență pentru minori;
e) Plasarea într -un centru pentru minori infractori de vârstă școlară .
De asemenea, conform art. 15 alin (1), t ribunalul pentru minori poate dispune una față de
minor ul care nu a împlinit 13 ani, din următoarele sancțiuni educative:76

76 Necula C., Mânzală D., Op. cit. , p.7.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|47 |
a) confiscarea unui obiect deținut de minor sau aparținând acestuia, care a servit la
săvârșirea infracțiunii sau care este produsul infracțiunii ;
b) interdicția de a frecventa, pentru o durată de cel mult 1 an, locul unde infracțiunea a
fost comisă, cu excepția locului în care minorul își are reședința obișnuită ;
c) interdicția , pe o durată de cel mult 1 an, de a întâlni victimele infracțiunii sau de a intra
în relații cu acestea;
d) interdicția , pe o durată de cel mult 1 an, de a -i întâlni pe coautorii sau complicii la
săvârșirea infracțiunii sau de a intra în relații cu aceștia ;
e) obligația de a acorda ajutor sau reparație victimei;
f) obligația de a urma, pe o durată de cel mult 1 an un stagiu de f ormare civică, pentru a –
i aminti minorului obligația de a respecta legea .

3.6 Măsuri educative privative de libertate în dreptul belgian

Cadrul normativ aplicabil minorilor în Belgia cuprinde două legi speciale: legea din 8 aprilie
1965 privind protecția tinerilor și Legea din 13 iunie 2006 de modificare a legislației privind
protecția tinerilor și tratamentul minorilor care au săvârșit o infracțiune (La loi du 13 juin 2006
modifiant la législation relative à la protection de la jeunesse et à la prise en charge des mineurs
ayant commis un fait qualifié infraction).77 Vârsta răspunderii penale este fixată în principiu la 18
ani, vârsta majorității penale. Art . 37 din Legea privind protecția tinerilor prevede că minorii
deferiți tribunalelor pentru minori po t fi supuși măsurilor de prevenire șireeducare. Împotriva lor
nu poate fi pronunțată nici o sancțiune penală.
În anumite cazuri, vârsta răspunderii penale poate fi coborâtă la 16 ani ; articolul 38 din
Legea privind protecția tinerilor prevede că în funcți e de gravitatea infracțiunii , dacă tribunalul
pentru minori consideră că măsurile prevăzute de articolul 37 sunt insuficiente, minorul între 16 și
18 ani poate fi trimis în fața jurisdicției de drept comun.
Măsurile prevăzute de Legea din 8 aprilie 1965 pr ivind protecția tinerilor sunt următoarele :
a) mustrarea, însoțită de avertismentul de a -l supraveghea, adresat părinților sau persoanei
căreia minorul îi este încredințat ;
b) punerea sub supravegherea comitetului de protecție a tinerilor, cu menținerea în mediul
familial, însoțită de obligația de a frecventa o instituție de învățământ și cursurile unui
centru de orientare educativă;
c) plasarea într -o familie de primire sub supravegherea comitetului de protecție a tinerilor;

77 Van Den Driessche P ., Lutte contre la pauvreté infantile en Belgique , acces: www.senate.be/www/webdriver=index .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|48 |
d) plasarea într -un centru specializat.
Legea din 13 iunie 2006 de modificare a legislației privind protecția tinerilor și tratamentul
minorilor care au săvârșit o infracțiune prevede că instanța poate aplica minorilor, în mod
cumulativ, următoarele măsuri:78
a) admonestarea, cu excepți a celor care au împlinit 18 ani și lăsarea în continuare în
familiile de primire, atrăgându -le atenția ca pe viitor să îi supravegheze mai bine;
b) supravegherea de către serviciul social competent;
c) înscrierea într -un program educativ;
d) efectuarea unei prestaț ii educative sau de interes general, în raport cu vârsta și
capacitățile lor, de cel mult 150 de ore, sub supravegherea unui serviciu specializat sau
a unei persoane fizice specializate;
e) obligarea la un tratament medical, pe lângă un serviciu psihologic sa u psihiatric sau pe
lângă un serviciu specializat în domeniul alcoolismului sau toxicomaniei;
f) încredințarea lor unei persoane juridice, în scopul formării sau participării la o activitate
organizată;
g) plasarea într -o instituție , în scopul tratării, educării , instruirii sau formării profesionale;
h) plasarea într -un centru specializat în alcoolism, toxicomanie sau alte adicții, dacă un
raport medical atestă că integritatea fizică/psihică a minorului nu poate fi protejată;
i) încredințarea unei instituții comunitare publice pentru protecția tinerilor, în regim
închis; judecătorul sau serviciul social competent vizitează persoana, dacă plasamentul
depășește 15 zile.
j) plasarea într -o unitate spitalicească;
k) plasarea într -un centru specializat de psihiatrie dacă există un raport medical care atestă
că suferă de tulburări mintale ce îi afectează în mod grav capacitatea de -ași controla
actele comise.
De asemenea, același act normativ prevede că instanța le poate impune minorilor care au
împlinit 12 ani, respectarea uneia sau mai multor a din următoarele zece obligații :
a) frecventarea unei unități de învățământ ;
b) efectuarea unei prestații educative și de interes general, de cel mult 150 de ore, sub
supravegherea unui serviciu specializat sau a unei persoane fizice;
c) efectuarea unei activități remunerate, de cel mult 150 de ore, în scopul reparării
prejudiciului suferit de victimă, dacă a împlinit 16 ani;
d) consilierea din partea unui centru de orientare educativă sau de sănătate psihică;

78 Necula C., Mânzală D., Op. cit. , p.12.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|49 |
e) participarea la module de formare sau de conștientizare a consecințelor faptelor
săvârșite asupra victimelor;
f) participarea la una sau mai multe activități sportive, sociale sau culturale;
g) interdicția de a frecventa anumite persoane sau locuri, ce au legătură cu infracțiunea
comisă;
h) interdicția de a desfășura una sau mai multe activități determinate;
i) interdicția de a ieși;
j) respectarea altor condiții sau interdicții determinate.
Instanța poate încredința controlul asupra respectării acestor măsuri unui serviciu de politie .

3.7 Măsuri educative p rivative de libertate în dreptul englez

Se regăsești în Legea pentru prevenirea criminalității și a tulburării liniștii publice (Crime
and Disorder Act), adoptată la 31 iulie 1998 și intrată în vigoare la 30 septembrie 1998 și în Police
and C riminal Evide nce Act din 1984, a abrogat prezumția de neresponsabilizate a minorilor cu
vârsta între 10 și 14 ani.79
Înainte de adoptarea acestei legi, minorul cu vârsta între 10 și 14 ani beneficia de prezumția
de neresponsabilizate , deoarece se presupunea că nu avea c apacitatea de a discerne între bine și
rău. Această prezumție putea fi înlăturată, dacă se făcea dovada că minorul era conștient de
consecințele faptelor sale. Vârsta răspunderii penale este de 10 ani, dar vârsta majorității penale
este de 18 ani. Conform art. 34 din Crime and Disorder Act, care a abrogat prezumția de
neresponsabilizate , minorii răspund penal de la vârsta de 10 ani. Astfel, Police and Criminal
Evidence Act din 1984 determină sancțiunile aplicabile tinerilor infractori, subliniind faptul că
tinerii cărora li se aplică aceste măsuri sunt copiii și adolescenții între 10 și 18 ani.
Măsurile educative și disciplinare sunt utilizate d acă este un prim delict lipsit de gravitate,
ofițerii de politie pot lua măsura mustrării față de un minor. Când de lictul are o gravitate mai mare,
instanța poate aplica una din următoarele măsuri, dintre care majoritatea sunt destinate tinerilor
care au împlinit 16 ani:
a) supravegherea, pentru o durată de maxim 3 ani;
b) munca în folosul comunității , pe o durată între 40 și 240 de ore;
c) o sancțiune mixtă, cuprinzând supravegherea și munca în folosul comunității ;
d) obligația de a nu părăsi domiciliul, care poate fi controlată, din 1996, prin purtarea unei
brățări electronice;

79 www.swarb.co.uk/acts/1984PoliceandCriminalEvidenceAct apud Necula C., Mânzală D., Op. cit. , p.26.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|50 |
e) o ordonanță de supraveghere pe o durată de la 1 la 3 ani, cu obligație de reședință , pentru
tinerii sub 16 ani;
f) obligația de a participa, 2 sau 3 ore pe săptămână, la activități organizate, adesea în școli ,
pentru tinerii între 10 și 21 de ani.
De asemenea, a lte măsuri sunt prevăzute de Crime and Disorder A ct din 1998 sunt:
a) dacă este la primul delict, tânărul va primi o mustrare, iar pentru delictul următor, un
avertisment;
b) despăgubiri în folosul victimei sau al comunității ;
c) munca în folosul comunității pe o durată de 3 luni.
Programele la care minorul participă au ca scop prevenirea recidivei și reinserția socială.

3.8 Măsuri educative privative de libertate în dreptul elvețian

Răspunderea și tratamentul penal al minorilor își au sediul în Codul penal și în Legea
federală pr ivind regimul penal aplicabil minorilor din 20 iunie 2003, (Loi fédérale régissant la
condition pénale des mineurs).80
Vârsta răspunderii penale coincide cu vârsta majorității penale, de 18 ani. Astfel, t itlul 4 din
Codul penal tratează condițiile răspunder ii penale a copiilor și adolescenților . Dispozițiile Codului
penal nu sunt aplicabile copiilor care nu au împlinit vârsta de 7 ani, instituindu -se astfel principiul
lipsei absolute a răspunderii penale a minorilor care nu au împlinit 7 ani , conform dispozițiilor art.
82 din capitolul 1, Copiii. Dispozițiile acestui capitol sunt aplicabile copilului între 7 și 15 ani care
a comis un delict. De asemenea, dispozițiile Codului penal sunt aplicabile minorului cu vârsta
cuprinsă între 15 și 18 ani care a săvârșit o infracțiune sunt tratate de a rt. 89 din capitolul 11,
intitulat Adolescenții . Mai mult decât atât, t itlul 5 din Codul penal reglementează regimul
sancționator aplicabil tinerilor adulți , cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani.
Dreptul penal elvețian dispune de propriul său sistem de sancțiuni pentru minori, care
cuprinde măsurile de protecție și pedepse. Instanța are sarcina de a stabili dacă minorul a acționat
cu discernământ la săvârșirea infracțiunii .
Judecătorul poate cere efectuarea unei a nchete asupra situației personale a minorului, care
să includă mediul familial, educativ, școlar și profesional al minorului. În caz de îndoială asupra
sănătății fizice sau psihice a minorului, judecătorul poate ordona efectuarea unei expertize
medicale sa u psihologice. Judecătorul pronunță o măsură de protecție sau o pedeapsă împotriva

80 Viredaz B., L’évolution de la délinquance juvénile en Suisse: approches chiffrée et juridique , Revue internationale
de criminologie et de polic e, no. 2, 2006, p.18 9, apud Necula C., Mânzală D., Op. cit. , p. 18.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|51 |
minorului considerat responsabil. În măsura în care nu se exclud, măsura de protecție și pedeapsa
pot fi cumulate.
Măsurile educative care pot fi dispuse față de adolescenți i cu vârsta între 15 și 18 ani, care
au săvârșit o infracțiune , prevăzute de Codul penal:
a) asistența educativă sau plasamentul familial sau într -o casă de reeducare – se dispun
dacă minorul are nevoie de îngrijiri educative deosebite, mai ales dacă este în
abandonat sau în pericol.
b) Tratamentul special – se dispune când starea copilului o necesită, mai ales în caz de
boală mintală, afecțiuni grave ale auzului sau ale vorbirii sau deficiențe în
dezvoltarea morală sau mintală .
c) Măsura plasării într -un centru de reeducare – se poate dispune pe o perioadă cuprinsă
între 1 și 2 ani. Pedepse dispuse față de adolescenții cu vârsta între 15 și 18 ani, care
au săvârșit o infracțiune , prevăzute de Codul penal: mustrarea; munca în folosul
comunității ; amenda; detenția cu o durată de la o zi la un an; măsurile de protecție
prevăzute de legea specială.
Trebuie subliniat faptul că a ceste măsuri se dispun dacă minorul a comis o faptă penală și
ancheta asupra situației sale personale relevă necesitatea unei măsuri educativ e sau terapeutice.
Instanța dispune măsurile de protecție , indiferent dacă minorul a acționat sau nu cu vinovăție,
respectiv: s upravegherea; asistența personală; tratamentul medical; plasarea la persoane private,
într-un ce ntru de reeducare sau tratament.
Măsurile și pedepsele prevăzute de legea specială sunt m ustrarea – o dată cu mustrarea,
instanța poate impune minorului un termen de încercare și anumite reguli de conduită ; prestația
personală se efectuează în beneficiul unei instituții sociale sau de uti litate publică, al unei persoane
ce are nevoie de ajutor sau al victimei ; amenda – cuantumul amenzii este de maxim 2 000 de franci.
Privarea de libertate se poate dispune față de minorul care a comis o crimă sau un delict,
dacă la data comiterii faptei împ linise 15 ani, pe o durată cuprinsă între o zi și 1 an. Minorul care
împlinise 16 ani la data comiterii faptei poate fi condamnat la privare de libertate pentru o durată
de maxim 4 ani. Transformarea în prestație personală presupune ca, la cererea minorulu i, instanța
poate transforma pedeapsa privativă de libertate de cel mult 3 ani în măsura prestației personale
cu aceeași durată.

3.9 Măsuri educative privative de libertate în dreptul portughez

Se regăsește în Codul penal, Decretul -lege nr. 314 din 27 octombrie 1978 privind re gimul
penal aplicabil tinerilor , Decretul -lege nr. 401/82 privind regimul penal aplicabil tinerilor adulți
(Décret -loi n.ș 401/82, du 23 Septembre: Jeunes Adultes – régime pénal spécial ), Legea tutelar –

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|52 |
educativă aprobată prin Legea nr. 166/9927 (Loi n.ș 166/99, du 14 septembre: approuve la Loi
Tutélaire Educative).81
Codul penal instituie principiul lipsei absolute de răspundere a minorilor care nu au împlinit
16 ani (art . 19) și prevede aplicarea unei legi speciale pentru tinerii între 16 și 21 de ani (Decretul –
lege nr. 314 din 27 octombrie 1978 privind regimul penal aplicabil tinerilor). În cazul minorilor
cu vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani care au săvârșit fapte prevăzute de legea pe nală sunt aplicabile
dispozițiile Legii tutelar -educative . În măsura în care sunt minori, tinerii delincvenți intră sub
incidența Decretului -lege nr. 314 din 27 octombrie 1978 privind protecția minorilor.
Conform articolului 9 din Codul penal, tinerilor infractori li se aplică legea specială,
respectiv Decretul -lege nr. 401/82 privind regimul penal special aplicabil tinerilor adulți .
Măsurile tutelare educative au ca scop educarea minorului și reinserția sa în viața societății
conform prevederilor art. 2 . Astfel, l a evaluarea necesității și stabilirea tipului de măsură sunt luate
în considerare cauzele care exclud sau diminuează caracterul ilicit ori vinovăția .
Măsurile tutelare prevăzute din lege sunt următoarele :
a) mustrarea;
b) interdicția de a conduce autoveh icule de capacitate mică;
c) reparația adusă victimei;
d) efectuarea unor prestații economice în favoarea comunității ;
e) impunerea anumitor reguli de conduită;
f) impunerea anumitor obligații ;
g) frecventarea anumitor programe formative;
h) asistență și îndrumare educativă ;
i) internarea într -un centru de educare;
Măsura internării într -un centru de educare activă se execută în regim deschis, în regim semi –
deschis și în regim închis. Durata măsurii internării într -un centru de educare nu poate depăși , în
nici un caz, limita ma ximă a pedepsei cu închisoarea pentru infracțiunea săvârșită . În condițiile
art. 8, când aceluiași minor îi sunt aplicate mai multe măsuri, instanța dispune aplicarea lor
simultană.
În timpul executării proiectului educativ personal, serviciile de reinserție socială
supervizează, orientează, oferă sprijin minorului. Durata măsurii este cuprinsă între 3 luni și 2 ani
în conformitate cu art. 16. De asemenea, m ăsura internării, prevăzută de art . 17, are scopul de a

81 Rodrigues A. M., Le droit des mineurs au Portugal. Une réforme urgente , Criminologie, Volume 32, n. 2,
1999, p. 106, accesibil la: http://www.erudit.org/revue/crimino/1999/v32/n2/004734ar .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|53 |
oferi minorului posibilitatea de a as imila valorile și normele sociale. Măsura internării se execută
în regim deschis, semi -deschis sau închis, într -un centru de educare activă.
Măsura internării în regim semi -deschis se aplică atunci când minorul a săvârșit o infracțiune
contra persoanelor, pedepsită cu închisoarea mai mare de 3 ani sau 2 sau mai multe infracțiuni
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani. Măsura internării în regim închis
este aplicabilă când sunt întrunite cumulativ următoarele condiții :
a) minorul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare
de 5 ani sau dacă a săvârșit două sau mai multe infracțiuni contra persoanei pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani.
b) minorul avea 14 ani împliniți , la data aplicării măsurii;
Articolul 18 prevede că măsura internării în regim deschis sau semi -deschis poate fi dispusă
pentru o durată cuprinsă între 3 luni și 2 ani.
Măsura internării în regim închis este cuprinsă între 6 luni și 2 ani. Măsura internării în regi m
închis are o durată de maxim 3 ani, dacă minorul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de 8 ani sau a săvârșit 2 sau mai multe infracțiuni contra persoanei,
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Articolul 10 prevede durata și regimul internării într -un centru de detenție . Internarea într –
un centru de detenție poate dura între 3 și 6 luni. După expirarea duratei de internare, judecătorul
poate dispune o perioadă de orientare și supraveghe re, a cărei durată nu va depăși 1 an. Internarea
într-un centru de detenție poate avea loc în regim de internat sau de semiinternat sau poate fi
executată în regim de detenție . În cursul perioadei de orientare și de supraveghere în libertate,
tânărul poate fi obligat să frecventeze centrul un anumit număr de ore pe săptămână, dar nu mai
mult de 6 ore.82
Judecătorul, la propunerea centrului, poate revoca măsura internării într -un centru de
detenție , dacă tânărul părăsește instituția fără autorizare, nu respec tă regulile stabilite, are o
conduită prin care tulbură grav disciplina internă a instituției . În caz de revocare a măsurii,
judecătorul aplică pedeapsa corespunzătoare infracțiunii , putând deduce din durata acesteia durata
internării. Executarea pedepsei închisorii se va desfășura într-un stabiliment special.

3.10 Măsuri educative privative de libertate în dreptul finlandez

Măsurile educative s e regăse sc în Codul penal și Legea privind tinerii delincvenți (Young
Offenders Act 1940/262). Astfel Legea protecției copilului83 (Child Welfare Act 683/1983)

82 Necula C., Mânzală D., Op. cit. , p. 24.
83 Idem p.28.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|54 |
definește noțiunile de minor și tânăr. Conform art . 3, minorul este acea persoană care nu a împlinit
vârsta de 18 ani, în vreme ce tânărul este persoana care nu a împlinit 21 de ani.
Conform raportului de țară editat de HEUNI, vârsta răspunderii penale în Finlanda este de
15 ani. Faptele săvârșite de persoane care nu au împlinit 15 ani nu sunt de competenta instanțelor ;
dosarul minorului va fi înaintat oficiului local pentru protecția copilului.84
Infractori lor cu vârsta cuprinsă între 15 și 20 de ani inclusiv la data săvârșirii infracțiunii li
se aplică Legea privind tinerii delincvenți, p rincipala diferență de tratament aplicat tinerilor
infractori constă în coborâre limitelor pedepsei și se bucură într -o mai mare măsură de renunțarea
la pedeapsă ori de suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest sens , infractorilor care
nu împliniseră 18 ani la data comiterii faptei nu li se va aplica în mod efectiv pedeapsa închisorii
decât în mod excepțional .

Concluzii

Cea de -a doua măsură educativă privativă de libertate este internarea într -un centru de
detenție. Aceasta constă în internarea minorului într -o instituție specializată în recuperarea
minorilor, cu regim de pază și supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare
socială, precum și programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale.
Măsura educativă a internării într -un centru de detenție se aseamănă cu internarea într -un centru
de educare prevăzută în Codul 1969, și constă în plasarea obligatorie a minorilor, care au comis
infracțiuni și care nu pot fi lăsați în libertate supravegheată, într -un centru specializat, sub pază,
pentru a putea continua procesul educativ sau pent ru a dobândi o calificare profesională.
Diferența majoră fată de internarea într -un centru de educare, care este o sancțiune penală
cu o durată nedeterminată, este aceea că internarea într -un centru de detenție se dispune pe o

84 Joutsen M ., Lahti R ., Pölönen P ., Criminal Justice Systems in Europe and North America , Finland, HEUNI
Publications, Helsinki, 2001 p. 6 .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|55 |
perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață , când
internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.
Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o
infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a se putea
depăși 15 ani, în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile
săvârșite . Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la pronunțarea hotărârii.
Dacă, dimpotrivă, minorul, pe durata internării, a dovedit interes constant pentru însușirea
cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale,
după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune, în condițiile art.
125 alin. (4) NCP , fie înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o per ioadă
egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a
împlinit vârsta de 18 ani, fie liberarea din centrul de detenție , dacă persoana internată a împlinit
vârsta de 18 ani. În acest caz, de asemenea, odată cu înlocuirea sau liberarea, instanț a impune
respectarea uneia sau a mai multora dintre obligațiile care privesc modul de comportament al
minorului prevăzute în art. 121 alin. (1), până la împlinirea duratei măsurii internării. Instanța de
judecată va putea reveni asupra deciziei luate și va putea înlocui măsura educativă a asistării zilnice
în cazul în care minorul nu respectă, cu rea -credință , condițiile de executare a măsurii asistării
zilnice sau obligațiile impuse, dispunând, potrivit art. 125 alin. (6) NCP , executarea restului rămas
neexecutat din durata măsurii educative a internării într -un centru de detenție .
În cazul săvârșirii , până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o
persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s -a dispus înlocuirea măsurii educative
a internării într -un centru de detenție cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii
și dispune, în condițiile art. 125 alin. (7) Cod penal, executarea restului rămas din durata măsurii
internării într -un centru de detenție sau prelungirea duratei acestei măsuri.
Măsura cea mai severă este cea de schimbare a regimului de executare, care poate avea loc
dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată , care a
împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influențează negativ sau împiedică
procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate. În acest caz, potrivit art. 126
Cod penal, instanța poate dispune continuarea execut ării măsurii educative într-un penitenciar.
Așadar , pentru continuarea executării măsurii educative într -un penitenciar, trebuie să fie
îndeplinite două condiții esențiale :
a) persoana condamnată să fi împlinit 18 ani;
b) comportamentul acesteia să fie vădit negativ.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|56 |

Bibliografie
1. Andruț A. L., Combaterea delincvenței juvenile –preocupare comună a statelor membre ale
Uniunii Europene , în revista Dreptul nr. 4/2008.
2. Antoniu G., Toader T. (coord), ș.a., Explicațiile noului Cod penal , vol.II, Ed. Universul
Juridic, 2015.
3. Antoniu G. (coord.), ș.a., Explicații preliminarii ale noului Cod penal , vol. II, Ed. Universul
Juridic, București, 2010 .
4. Bălan A., Sancțiunile pentru minorii delincvenți în noua legislație execuțional -penală ,
Revista „ Delincventa juvenila”, Anul II, nr.1, octombrie 2009, Ed. Fundației „Andrei Șaguna”
Constanta.
5. Brezeanu O., Justiția pentru minori și integrarea europeană , în Studii de Drept Românesc nr.
1-2, 2004.
6. Brezeanu O., Justiția pentru minori în context european , în Studii de Drept Românesc, Serie
nouă, anul 16 (49), Ed. Academiei Române, 2004.
7.

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|57 |
8. Brezeanu O., Minorul și legea penală , Ed. All Beck, București 1998.
9. Bodoroncea G., Cioclei V., Kuglay I., Lefterache L.V., Manea T., Nedelcu I., Vasile F.M. ,
Codul Penal. C omentariu pe articole (art. 1 -446), Ed. C.H. Beck, București, 2014.
10. Bodoroncea G. ș.a., Codul penal. Comentarii pe articole , Ed. C.H.Beck, București, 201 2.
11. Boroi Al., Drept Penal. Partea generală. Noul Cod Penal , Ed. C.H. Beck, București, 2014 .
12. Brutaru V., Măsuri educative privative de libertate aplicate minorului , Fundamental research
on economics, health, innovative products and processes, raw materials field , no. 6, Oradea ,
2015 .
13. Brutaru V., Răspunderea minorului în diferite țări europene , Revista Un iversul Juridic , nr. 6,
2015.
14. Bulai C., Bulai B. N., Manual de drept penal. Partea generală , Ed. Universul Juridic,
București, 2007 .
15. Chirilă A., Drept penal. Partea generală . Vol. 1, Note de curs, Universitatea Danubius Galați ,
disponibil la: http://documents.tips/documents/drept -penal -general -i-danubius.html .
16. Coraș L., Sancțiuni penale alternative la pedeapsa închisorii , Ed. CH. Beck, București, 2009
17. Dascăl T., Minori. Apli carea legii penale mai favorabile . Noul Cod penal , RDP, nr. 2, 2011.
18. Dima T., Drept penal. Partea generală , ed. a 3 -a rev. și ad. în conformitate cu noul Cod Penal,
Ed. Hamangiu, București, 2014.
19. Dongoroz V., Kahane S., Oancea I., Stănoiu R., Fodor I., Ili escu N., Bulai C., Roșca V.,
Explicații teoretice ale Codului Penal român. Partea generală , vol. I, Ed. Academiei Române,
2003
20. Giurgiu N., Opinii critice privind noul Cod penal – Partea generală , Revista de Drept Penal
nr. 4/2010.
21. Hotca M. A., Drept Penal. Partea generală. Răspunderea penală și sancțiunile de drept
penal , Ed. C.H. Beck, București, 2013
22. Ivan Gh ., Drept penal, Partea generală – conform noului Cond Penal, Ed . C.H. Beck 2013
23. Joutsen M., Lahti R., Pölönen P., Criminal Justice Systems in Europe and North America ,
Finland, HEUNI Publications, Helsinki, 2001 .
24. Lupașcu D. (coord.), ș.a., Noul Cod penal si Noul Cod de procedură penală , Ed. Universul
Juridic, București, 2016.
25. Macovei C., Masuri privative si non privative de libertate ale minorilor , accesibil la
www.academia.edu/907589/Masuri_privative_si_non_privative_de_libertate_ale_minorilor .
26. Mărculescu -Michinici M.I., Dunea M., Drept penal . Partea generală , Suport de curs, an
2014 -2015.
27. Moocia L., Du marche a la citoyenneté : a la Recherche d’un droit privé europeen durable et
de sa base juridique , în Revue internationale de droit comparé, no.2/2004 .
28. Mitrache C., Mitrache Cr., Drept penal român. Partea generală, ed. a IX -a rev. și adăug., Ed.
Universul Juridic, București, 2012.
29. Mitrache C., Mitrache Cr., Drept penal român. Partea generală , Ed. Universul Juridic,
București, 201 4.
30. Necula C., Mânzală D., Răspunderea penală a minorilor și regimul sancționator în legislația
altor țări , Institutul Național de Criminologie , www.mpublic.ro/minori_2008/minori__ro.pdf .
31. Panioglu D., Aplicarea legii p enale mai favorabilă infractorului , 2014, accesibil la:
www.juridice.ro/aplicarea -legii-penale -mai-favorabila -infractorului .

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|58 |
32. Pascu I., Dobrinoiu V., Dima T., Hotca M .A., Păun C., ș.a., Noul Cod penal comentat. Partea
generală , vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2012 .
33. Pașca V., Drept penal. Partea generală , ed. a 3 -a actualizată cu modificările la zi ale Codului
Penal, Ed. Universul Juridic, București , 2014 .
34. Ristea I., Drept penal, Partea generală , ed. a II -a, revăzută și adăugită cu prevederile noului
Cod penal, Ed. Universul Juridic, București, 2011.
35. Rodrigues A. M., Le droit des mineurs au Portugal. Une réforme urgente , Criminologie,
Volume 32, n. 2, 1999 .
36. Rusu M. I., Drept penal: partea generală , Ed. Hamangiu, București, 2014 .
37. Stănilă L. M., Răspunderea penală a persoanei juridice , Ed. Hamangiu, București, 2012 .
38. Stănișor E ., Delincvența juvenilă , Ed. Oscar Print, București, 2003 .
39. Streteanu F., Tratat de dre pt penal. Partea generală , vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 200 8.
40. Streteanu F., Considerații privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul legilor
complexe , aprilie 2014, www.juridice.ro/consideratii -privind -aplicarea -legii-penale -mai-
favorabile -in-cazul -legilor -complexe
41. Toader T., Drept penal. Parte generala , Editura Hamangiu, București, 2012 .
42. Toader T. (coord.), Michinici M.I., Dunea M., ș.a., Noul Cod Penal. Comentarii pe articole ,
Ed. Hamangiu, București, 2014 .
43. Udroiu M., Drept penal, Partea generală . Ediția a 4 -a, Editura C.H. Beck București 2013 .
44. Udroiu M., Drept penal, Partea generală . Noul Cod penal . Editura C.H. Beck , București
2014.
45. Udroiu M., Sinteze și grile. Drept penal. Partea generală. Noul Cod penal , Ed. C.H.Beck,
București, 2015 .
46. Van Den Driessche P., Lutte contre la pauvreté infantile en Belgique , acces:
www.senate.be/www/webdriver=index .
47. Viredaz B., L’évolution de la délinquance juvénile en Suisse: approches chiffrée et juridique ,
Revue internationale de criminologie et de police, no. 2, 2006 .
48. *** Noul Cod Penal publicată în M. Of. nr. 389 din 23 mai 2016, prin O.U.G. nr. 18/2016
pentru modificarea și completarea Codului penal, a Codului de procedură penală, precum și
pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
49. ***Legea 254/201 3 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal , publicată în M. Of., Partea I nr. 514
din 14 august 2013
50. ***Curtea de Apel Galați, decizia penală nr. 955/2014, www.legal -land.ro/imposibilitatea –
anularii -suspendarii -sub-supraveghere -a-executarii -pedepsei -inchisorii -aplicate -minorului/
51. www.juridice.ro/345309/regimul -minorilor -li-se-aplica -sau-nu-pedepse -minorilor –
necorelare -legislativa.html
52. ÎCCJ, Secția penală, decizia 362 din 17.03.2015, Minor judecat, în perioada internării într –
un centru de detenție, pentru alte infracțiuni concurente săvârșite anterior
53. ÎCCJ, Secția penală, decizia nr. 55/RC din 10 februarie 2015, Infracțiunea de tentativă la
omor calificat .
54. ÎCCJ, Secția penală și pentru cauze cu minori, Decizia nr. 2/2016, publicată în M. Of. nr. 192
din 15 martie 2016 – Concurs de infracțiuni săvârșit de un minor ,
www.legalis.ro/2016/03/17/decizia -i-c-c-j-nr-22016 -concurs -de-infractiuni -savarsit -de-un-
minor/

Internarea într-un centru de detenție – măsură educativă privativă de libertate
|59 |
55. ÎCCJ, Secția penală și pentru cauze cu minori, Decizia nr. 18/2014, publicată în M. Of. nr.
775 din 28 octombrie 201 6 – Înlocuirea pedepsei închisorii cu măsuri educative privative de
libertate în cazul pluralității de infracțiuni săvârșite în timpul minorității