Interfata Electronica – Mijloc de Perfectionare a Procesului de Stabilire Si Colectare a Creantelor Bugetare

Cuprins

Pagina

Introducere……………………………………………………………………………………………………. 4

Capitolul 1. Sistemul informatic privind evidențierea drepturilor de încasat ale statului constituite din impozite, taxe și contribuții sociale……………………………………………… 8

1.1. Declarațiile fiscale, primele instrumente de realizare a interfeței și recunoașterea obligațiilor fiscale în contabilitatea participanților la procesul fiscal………………………………………………………………………………………………….. 8

1.2. Contabilitatea creanțelor bugetare prin dubla înregistrare…………………… 18

Capitolul 2. Sistemul electronic de stingere a creanțelor bugetare organizat în cadrul sistemului contabilității publice și a gestiunii fiscale………………………………………….. 23

2.1. Câteva aprecieri generale……………………………………………………………….. 23

2.2. Fluxurile financiare din Trezoreria statului generate de încasarea creanțelor bugetare………………………………………………………………………………. 26

2.3. Fluxul încasării veniturilor bugetare prin virament în sistemul electronic de plăți……………………………………………………………………………………………….. 30

2.4. Evidențierea stingerii creanțelor bugetare în cadrul gestiunii fiscale……. 38

2.5. Contabilitatea creanțelor bugetare prin sistemul de dublă înregistrare….. 41

Concluzii………………………………………………………………………………………………………. 47

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………… 49

Bibliografie

Belean Pavel, Anghelache Gabriela – „Trezoreria Statului – organizarea, funcționarea și sistemul contabil”, Ed. Economică, București 2004.

Belean Pavel, Anghelache Gabriela – „Finanțele publice ale României”, Ediția a doua revizuită și adăugită, Ed. Economică, București 2005.

Lege privind Codul fiscal nr.571/22.12.2003, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României nr.927/23.12.2003

Legea finanțelor publice nr. 500, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 597/13.08.2002.

Legea nr.101/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României cu modificările și completările uletrioare.

Ordinul ministerului finanțelor publice nr.1722/18.11.2004 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind organizarea sistemului de administrare a creanțelor fiscale.

Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, publicat în Monitorul Oficial al României nr.1186bis/29.12.2005

Ordinul ministrului finanțelor publice pentru aprobarea Clasificației indicatorilor privind finanțele publice, publicat în Monitorul Oficial al României nr.1176/27.12.2005

Ordonanța de Urgență privind finanțele publice locale nr.45/05.06.2003, publicată în Monitorul Oficial al României nr.431/19.06.2003

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completarile ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României nr.560/24.06.2004

Ordonanța de Urgență privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Statului nr. 146, publicată în Monitorul Oficial al României
nr. 824/14.11.2002.

Hotărârea Guvernului nr.44 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal

Regulamentul nr.2 al Guvernatorului Băncii Naționale a României publicat în Monitorul Oficial al României nr.165/25.02.2004 privind utilizarea codurilor IBAN în România.

=== cap 1 ===

Capitolul 1

Sistemul informatic privind evidențierea drepturilor de încasat

ale statului constiuite din impozite, taxe și contribuții sociale

Drepturile de încasat ale statului sau creanțele bugetare, cum mai sunt denumite, sunt formate, în principal, din impozite, taxe și contibuții sociale datorate atât de către angajatori, cât și de către angajați.

De la început trebuie arătat sistemul informațional-contabil bazat pe dubla înregistrare este constituit numai pentru contribuabilii bugetari, agenți economici și instituții publice, care sunt obligați să conducă un sistem contabil bazat pe dubla înregistrare și contribuabili persoane fizice plătitori de taxa pe valoarea adăugată sau care au angajați și sunt plătitori de contribuții sociale, impozit pe salar etc.

Primele impulsuri privind crearea sistemului informațional-contabil privind creanțele bugetare ale statului sunt informațiile furnizate de către contabilitatea financiară care evidențiază obligațiile bugetare datorate de către agenții economici, cea bancară privind obligațiile bugetare ale sistemului bancar, în care includem și Banca Națională a României, cea a sectorului de asigurări și reasigurări privind obligațiile bugetare ale aceluiași sector și cea a instituțiilor publice pentru obligațiile bugetare ale acestora (impozitul pe salarii, contribuții sociale etc.).

Dintre contabilitățile în partidă dublă a subiecților economici care furnizează informații în vederea constituirii bazei de date pentru contabilitatea creanțelor bugetare sunt deci cele care sunt obligate să transmită organelor fiscale declarații de natură fiscală prin intermediul cărora se comunică cuantumul obligațiilor bugetare pe care aceștia le au către componentele bugetului general consolidat, prin așa-zisul sistem de „autoimpunere”.

1.1. Declarațiile fiscale, primele instrumente de realizare a interfeței și recunoașterea obligațiilor fiscale în contabilitatea participanților la procesul fiscal

Tipurile de declarații fiscale pe care le transmit agenții economici și toți subiecții din economie, inclusiv bănci, sectorul asigurărilor, instituțiile publice etc., sunt următoarele:

Declaratie privind impozitul pe profit;

Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat, prevăzută de Ordonanța Guvernului nr.32/2001;

Decont privind accizele;

Decont de taxă pe valoarea adăugată (cod 300);

Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat (cod 100).

Datele și informațiile cuprinse în aceste declarații sunt furnizate de contabilitățile subiecților economici sau alți plătitori de impozite și taxe care, în toate cazurile, sunt rezultatele unor înregistrări contabile prin intermediul cărora aceștia își evidențiază, pe de o parte, aceste obligații ca o cheltuială a lor care diminuează profitul (impozitele și taxele locale, accizele, taxele de vamă etc.), altele suportate din profit dar evidențiate ca o cheltuială (impozitul pe profit), iar unele adăugate la prețul de livrare (taxa pe valoarea adăugată) și evidențiate ca atare, și în alte situații fiind evidențiate pur și simplu ca o cheltuială a instituției sau a angajaților, iar pe de altă parte prin conturi de pasiv care reflectă obligațiile de drept din aceste impozite, taxe și contribuții către autoritatea statului.

Contribuabilii agenți economici prin contabilitatea financiară reflectă obligațiile lor fiscale astfel:

1. În cazul impozitului pe venit

calculul și reținerea la sursă a impozitelor pe venit persoane fizice:

– impozite pe venituri salariale (stat de salarii)

421 „Personal-salarii datorate” = 444 „Impozit pe salarii”

– impozite pe dividende (plată dividende)

457 „Dividende de plată” = 446 „Alte impozite, taxe…”

– impozite pe dobânzi la împrumuturi acordate societății de asociați (situația de calcul a dobânzilor conform contractului de împrumut)

4558 „Asociați-dobânzi…” = 446 „Alte impozite, taxe…”

calculul și înregistrarea impozitului pe venitul societății

– impozitul pe profit (registrul de calcul a impozitului pe profit)

691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 441 „Impozit pe profit”

– impozitul pe venit la microîntzreprinderi (situația de calcul)

698 „Alte cheltuieli impozabile societate” = 441 „Impozit pe profit/venit”

– impozite pe dobânzi la împrumuturi acordate societății de asociați (situația de calcul a dobânzilor conform contractului de împrumut)

4558 „Asociați-dobânzi…” = 446 „Alte impozite, taxe…”

2. În cazul impozitului pe avere

calculul și înregistrarea impozitelor asupra averii propriu-zise:

– impozit pe clădiri, impozit pe teren, taxa pentru folosința terenurilor proprietate publică (situația de calcul a impozitelor și taxelor)

635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe…” = 446 „Alte impozite, taxe…”

– taxa asupra mijloacelor de transport (situație de calcul)

635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe…” = 446 „Alte impozite, taxe…”

calculul și înregistrarea impozitului pe circulația averii

– impozitul pe contractele de vânzare-cumpărare de bunuri mobile și imobile

– impozitul pe circulația valorilor mobiliare – acțiuni, obligațiuni, succesiuni, donații

3. În cazul contribuțiilor sociale obligatorii

determinarea și înregistrarea contribuțiilor la asigurările sociale de stat (CAS) (centralizator state salarii și calcul CAS):

– contribuție angajator

6451 „Chelt.contrib.unității la asig.sociale” = 4311 „Contrib.unit.la asig.soc.”

– contribuție salariat (angajat)

421 „Personal-salarii datorate” = 4312 „Contrib.pers.la asig.sociale”

determinarea și înregistrarea contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate (CASS) (centralizator state salarii și calcul CASS)

– contribuție angajator

6453 „Chelt.contrib.unității la ASS” = 4313 „Contrib.unit.la ASS”

– contribuție salariat (angajat)

421 „Personal-salarii datorate” = 4314 „Contrib.pers.la ASS”

determinarea și înregistrarea contribuțiilor la fondul de șomaj (centralizator state salarii și calcul contribuții ajutor șomaj)

– contribuție angajator

6452 „Chelt.contrib.unității la fond șomaj” = 4371 „Contrib.unit.fond șomaj”

– contribuție salariat (angajat)

421 „Personal-salarii datorate” = 4372 „Contrib.pers.la fond șomaj”

4. În cazul impozitelor și taxelor indirecte

calculul și înregistrarea taxelor de consumație

– taxe speciale de consumație sau accize

Situații de calcul a accizelor pentru producția de băuturi alcoolice, tutun, cafea, parfum, produse petroliere, autoturisme etc.

635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe…” = 446 „Alte impozite, taxe…”

Cu accizele stabilite și plătite prin declarațiile vamale pentru bunurile importate supuse accizării

378 „Diferențe de preț la mărfuri” = 446 „Alte impozite, taxe…”

sau 371 „Mărfuri”

– taxe generale asupra vânzărilor

Taxa pe valoarea adăugată

– TVA deductibilă, registruil de cumpărături

4426 „TVA deductibilă” = 401 „Furnizori”

– TVA colectată, registrul de vânzări

411 „Clienți” = 4427 „TVA colectată”

– TVA de plată

4427 „TVA colectată” = %

4426 „TVA deductibilă”

4424 „TVA de plată”

– taxe vamale, percepute la importuri si exporturi

– taxe vamale de importuri

Declarația vamală de import

% = 446 „Alte impozite, taxe…”

371 „Mărfuri”

301 „Materii prime”

– taxe vamale la exporturi

Declarația vamală de export

635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe…” = 446 „Alte impozite, taxe…”

– alte taxe

Taxe judiciare de timbru, taxe notariale, consulare, taxe ale unităților administrative (timbre judiciare, chitanțe fiscale, ordine de plată)

635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe…” = %

5321 „Timbre fiscale și poștale”

5311 „Casa în lei”

5121 „Conturi la bănci în lei”

Obligațiile fiscale și nefiscale ale agenților economici către stat sunt deci determinate, înregistrate și urmărite la plată, după cum s-a arătat, prin conturile organizate în cadrul „Planului de conturi general” (Clasa a 4-a „Conturi de terți”) stabilit prin reglementările privind aplicarea Legii contabilității (OMFP nr.94/2001 și OMFP nr.306/2002).

Soldurile creditoare ale contului sintetic 4.. constituie informații și baze de date pentru completarea tipurilor de declarații fiscale amintite mai sus.

Aceste declarații fiscale se transmiteau fie pe suport de hârtie sau disc magnetic, fie în ambele feluri, iar din aprilie 2006 informația va fi preluată de pe declarații cu ajutorul cititoarelor optice de coduri, de bare, fără a fi necesară copierea de pe dischetă, organelor administrației fiscale din cadrul organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, care are sarcina constituirii gestiunii fiscale, atât pe structura clasificației indicatorilor finanțelor publice, cât și pe cea a contribuabililor.

Acest sistem de lucru este constutuit în cadrul bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și al bugetului asigurărilor pentru șomaj, deoarece în cazul bugetelor locale declarațiile fiscale unele de-o altă structură sunt comunicate direcțiilor fiscale ale organelor administrației publice locale care, în principiu, le prelucrează și constituie aceleași baze de date cu unele specificații.

Informațiile privind obligațiile fiscale ale contribuabililor persoane juridice și a altor plătitori de impozite către componentele bugetului de stat sunt evidențiate deci, pe de o parte, în gestiunea fiscală bazată pe un sistem informatic cu zece subsisteme, bazate pe o contabilitate în partidă simplă de către compartimentul „Administrația veniturilor statului”, iar pe de altă parte, aceleași informații și date, ordonate pe clasificația indicatorilor finanțelor publice – nu și pe plătitori, sunt preluate și prelucrate printr-o contabilitate cu dublă înregistrare de către compartimentele financiar-contabil organizate în cadrul organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice și autoritățile publice locale (județ – pentru bugetele proprii, municipii, Consiliul general al Capitalei, orașe, sectoare etc.).

În cazul obligațiilor fiscale ale celorlalți contribuabili care nu au obligația de a-și calcula singuri impozitele și taxele pe care le datorează statului și a le declara organelor fiscale, întrucât nu conduc o contabilitate în partidă dublă în acest sens, cuantumul acestora este determinat de către organele fiscale pe baza unor declarații prezentate de contribuabil care, după definitivare sunt comunicate acestora pentru a fi achitate.

Și aceste informații, deci, din procesele verbale de impunere ale persoanelor fizice constituie baze de date pentru formarea gestiunii fiscale, organizată în cadrul finanțelor publice teritoriale (Ministerul Finanțelor Publice) și direcțiile fiscale, în cazul bugetelor locale.

Informațiile din declarațiile fiscale pentru crearea bazei de date în vederea constituirii și urmăririi creanțelor bugetare sunt stabilite, deci, prin sistemul de autoimpunere, pentru cei care conduc o contabilitate în partidă dublă, sau decizii de impunere emise de organele abilitate în cazul persoanelor fizice.

Începând cu data de 31 martie 2005 activitatea de administrare a creanțelor fiscale se organizează în subsisteme specializate, pe stadii de administrare a creanțelor, denumite generic:

subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri – SPAC;

subsistemul creanțelor stinse – SCS;

subsistemul creanțelor nestinse – SCNS;

subsistemul creanțelor aflate în executare silită – SCES;

subsistemul rambursărilor de TVA – SRMB;

subsistemul creanțelor suspendate la executare – SCSE;

subsistemul creanțelor pentru care s-au acordat înlesniri la plată – SCIP;

subsistemul compensărilor atipice – SCA;

subsistemul creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare juridică și faliment – SCRF;

subsistemul creanțelor contribuabililor declarați insolvabili – SCDI.

În funcție de stadiul de administrare fiscală, o creanță fiscală împreună cu sumele aferente, se află într-unul din subsistemele menționate mai sus. Pentru a se evidenția situația fiscală a fiecărui contribuabil la orice moment, se întocmește „fișa plătitorului”. Pentru întocmirea acestui document se consultă informațiile despre contribuabilul respectiv, existente în toate subsistemele (conform model anexa nr.1). de asemenea, fișa plătitorului se poate întocmi distinct în cadrul fiecărui subsistem (conform modelelor prevăzute în anexa nr.1a și anexa nr.1b).

a) Subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri

Subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri este subsistemul în care se înregistrează creanțele fiscale provenite din prelucrarea declarațiilor fiscale depuse de contribuabili, a deciziilor de impunere întocmite de inspecția fiscală, a deciziilor emise de organele administrative de soluționare a contestațiilor, a proceselor verbale de constatare a contravenției și a altor acte primite de la organe cu atribuții de constatare și control și a altor înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii, transmise de alte organe decât cele fiscale, precum și sumele fiscale corespunzătoare.

Acest subsistem este gestionat de compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor din cadrul serviciului colectare-executare silită, cu rolul de analiză și transfer a creanțelor fiscale și a sumelor fiscale aferente către celelalte subsisteme.

Fluxuri de intrare a datelor pentru acest sistem sunt:

creanțe fiscale reprezentând impozite, taxe și contribuții stabilite de plătitor prin autoimpunere sau reținere la sursă, provenite din declarații fiscale și deconturi;

creanțe fiscale stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere;

diferențele de creanțe fiscale, în plus sau în minus, rezultate în urma efectuării procedurii de corecție erori materiale;

creanțe fiscale înscrise în procese-verbale de constatare a contravenției întocmite de către organele abilitate conform legii sau în alte acte rămase definitive, prin decizii emise de organe administrative de soluționare a contestațiilor, ori înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii, transmise de instanță, Curtea de Conturi ori de alte organe;

plățile, compensările, restituirile aferente creanțelor fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală;

sumele fiscale provenite din compensări atipice.

Fluxul sumelor fiscale generate de faptele de plată a contribuabililor se materializează prin datele despre operațiile din contabilitatea publică a veniturilor (trezorerie).

Fluxul celorlalte sume fiscale este materializat prin preluarea, în cadrul subsistemului, a datelor din documente dedicate.

b) Predarea-primirea creanțelor provenite din prelucrarea declarațiilor și a altor acte administrative

Predarea creanțelor provenite din prelucrarea declarațiilor depuse de contribuabili se face la începutul fiecărei zile pentru ziua precedentă. În același mod se predau deciziile de impunere provenite din inspecția fiscală, precum și creanțele provenite din deciziile de impunere din oficiu și procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor pentru nedepunerea declarațiilor fiscale. În cadrul serviciului „Gestiune registrul contribuabil și declarații fiscale” se realizează următoarele acțiuni:

se întocmește Registrul jurnal creanțe prelucrate pe categorii de acte administrative (declarații fiscale și deconturi, decizii de impunere etc.);

se editează și se transmite compartimentului cu atribuțiuni de evidența plătitor Nota de predare-primire creanțe provenite din declarațiile prelucrate;

se soluționează, dacă este cazul, Lista de diferențe rezultată din transferul creanțelor și se reiau primele două etape până la semnarea Notei de predare-primire de către compartimentul cu atribuțiuni de evidența plătitor.

Primirea creanțelor provenite din prelucrarea declarațiilor, deciziilor de impunere și alte acte administrative se face de către compartimentul de evidența plătitor, cu respectarea următoarei proceduri:

primește Registrul jurnal creanțe prelucrate și Nota de predare-primire;

emite Nota de verificare obligații fiscale provenite din prelucrarea declarațiilor, deciziilor de impunere și procesele-verbale de contravenții pentru nedepunerea declarațiilor pe care o compară cu Nota de predare-primire și, în funcție de rezultatul comparării, întocmește și transmite Serviciului gestiune, registru contribuabil și declarații fiscale Lista de diferențe.

O altă cale de constituire a drepturilor de încasat a statului sunt debitele stabilite de către organele de control fiscal.

În cazul acestora, procedura de preluare a titlurilor executorii transmise de către alte organe competente, organele fiscale cu drept de control fiscal, potrivit Codului de procedură fiscală, pot emite titluri executorii.

Organul fiscal care primește creanțele fiscale verifică, prin inspectorii fiscali, dacă titlurile executorii emise de unitățile menționate mai sus conțin următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora. În cazul în care aceste titluri executorii nu cuprind unul dintre elementele mai sus menționate, organul de executare le va restitui de îndată organelor emitente.

Titlurile executorii primite vor fi introduse în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri.

Pentru creanțele fiscale provenite din procese-verbale de constatare a contravenției pentru care, potrivit prevederilor O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002 cu modificările ulterioare, a fost comunicată înștiințarea de plată de către agentul constatator, se va trece direct la executarea silită a acestora prin comunicarea somației. Pentru celelalte creanțe fiscale, executarea silită începe numai după ce organul fiscal a transmis debitorului înștiințarea de plată prin care i se comunică acestuia suma datorată, iar după înștiințare au trecut 15 zile de la comunicare.

În cazul constituirii drepturilor de creanță bugetară prin metoda deciziilor de impunere, procedura cu privire la primirea și procesarea declarațiilor fiscale, a deciziilor de impunere și a altor acte administrative este următoarea:

Primirea și procesarea declarațiilor fiscale se efectuează în cadrul compartimentului/ serviciului cu atribuțiuni de Gestiune registru contribuabili și declarații fiscale, cu respectarea următoarelor etape:

verificarea declarațiilor fiscale primite din punct de vedere al identității conținutului electronic (discheta) cu conținutul formatului hârtie (formularul semnat și ștampilat de contribuabil);

validarea datelor înscrise în declarații se efectuează în situația în care:

– informațiile din dischetă corespund cu cele din formular. În situația în care există neconcordanțe între datele înscrise în declarația format hârtie față de cea în format electronic se preiau datele înscrise în formularul semnat și ștampilat conform legii (format hârtie);

– declarațiile transmise prin Internet se validează informatic;

– declarația rectificativă (cod 710) nu se referă la:

– creanțe aferente perioadei supuse inspecției fiscale;

– creanțe pentru care s-a început executarea silită.

Dacă declarația rectificativă înregistrată se află în una din situațiile prevăzute mai sus, aceasta nu se procesează și se comunică contribuabilului motivul neprocesării fie prin completarea pe formular a motivului neprocesării (aflat în executare silită/inspecție fiscală), fie prin notificarea contribuabilului pentru declarațiile primite prin poștă sau e-mail.

în situația în care în declarația fiscală există neconcordanțe între obligațiile declarate de contribuabil (prevăzute în vectorul fiscal definit de Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1103/2003 privind Procedura de completare a vectorului fiscal și de notificare a contribuabililor privind datele înregistrate în vectorul fiscal) și cele cuprinse în vectorul său fiscal se notifică contribuabilul despre aceste neconcordanțe, în vederea completării vectorului fiscal conform legii;

erorile de declarare se soluționează prin depunerea unei declarații rectificative.

serviciul/biroul/compartimentul cu atribuții de gestionare a registrului contribuabilului și declarațiilor fiscale primește de la serviciul de inspecție fiscală informații privind avizele de inspecție fiscală confirmate de contribuabilii ce urmează a fi supuși inspecției fiscale;

deciziile de impunere, pentru impunerile din oficiu, se vor transmite de către serviciul/biroul/compartimentul cu atribuții de gestionare a registrului contribuabilului și declarațiilor fiscale serviciului/biroului/compartimentului cu atribuțiuni de evidență pe plătitori numai după primirea și procesarea confirmărilor de primire;

editează și transmite către compartimentul cu atribuțiuni de evidență pe plătitor lista contribuabililor ce vor fi supuși inspecției fiscale în vederea editării situațiilor privind obligațiile declarate pe plătitor;

editează, semnează și transmite zilnic pentru ziua precedentă compartimentului cu atribuțiuni de evidență plătitor Nota de predare-primire obligații prelucrate și Registrul jurnal (electronic);

generează, editează și trasnmite cu confirmare de primire notificări privind nedepunerea declarațiilor, cpmpletarea eronată a declarațiilor și operează în evidența fiscală data confirmătii de primire;

confirmă luarea în debit și transmite compartimentului cu atribuțiuni de evidență plătitori, după care arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului declarațiile fiscale primite, notificările și confirmările de primire, procesele-verbale de constatare a contravenției, deciziile de impunere din oficiu, precum și documentațiile transmise de către compartimentele cu atribuțiuni de inspecție fiscală sau de către alte organe cu atribuțiuni de stabilire de obligații (Poliție, Registrul Auto Român, Direcția Silvică etc.);

primește și transmite, informatic, deciziile de impunere primite de la compartimentele cu atribuțiuni de inspecție fiscală și le transmite informatic zilnic compartimentului cu atribuțiuni de evidență plătitori;

localizează Lista neconcordanțelor între evidența fiscală a declarațiilor și evidența contabilă a debitelor, întocmită în urma inspecției fiscale (model anexa nr.8) și efectuează următoarele operații:

– corectează, dacă este cazul, declarațiile prelucrate eronat;

– transmite, dacă este cazul, o copie a Listei neconcordanțelor între evidența fiscală a declarațiilor și evidența contabilă întocmită în urma inspecției fiscale către serviciul/biroul de evidență a veniturilor bugetare din cadrul Trezoreriei pentru verificarea și corectarea documentului de plată menționat.

1.2. Contabilitatea creanțelor bugetare prin dubla înregistrare

Așa după cum este cunoscut, contabilitatea creanțelor bugetare organizată în cadrul contabilității publice a fost instituită începând cu anul 2004 și se bazează pe principiul contabilizării în conturile de venituri a creanțelor numai în momentul încasării efective a acestora. Astfel că, deși s-a statuat restructurarea contabilității bugetare prin „Suplimentarea contabilității de fluxuri de lichidități cu contabilitatea de obligații” acest lucru nu a fost îndeplinit pentru anii bugetari 2004 și 2005. În acest context evidențierea creanțelor s-a reflectat prin debitul conturilor de debitori, dezvoltate analitic pe cele cinci bugete și pe credit (în pasiv) numai ca „Venituri de realizat” (contul 531), dezvoltate și ele analitic pe aceleași bugete.

Numai începând cu anul 2006 potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr.1917/2005 care a aprobat Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, prin secțiunea contabilității creanțelor bugetere s-a stabilit ca concomitent cu evidențierea drepturilor de creanță bugetară a statului prin debitul conturilor specifice (46…) dezvoltate analitic pe cele cinci bugete (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurărilor sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj), pe credit (în Pasiv) se reflectă ca venit prin conturile specifice (7…). Astfel, prin această decizie contabilitatea publică a creanțelor bugetare a fost într-un fel alineată (armonizată, dacă nu e prea mult spus) cu contabilitatea financiară (de exemplu: 411 = 7…).

Având la bază informațiile privind cuantumul creanțelor bugetare din declarații, din actele de control ale organelor fiscale, procesele-verbale de impunere pentru persoanele fizice, contabilitatea creanțelor bugetare este organizată ca o secțiune aparte în cadrul contabilității instituțiilor publice, în principal, prin conturi specifice din grupa de conturi 46 „Debitori și creditori diverși, debitori și creditori ai bugetelor” și conturile din grupele 73 „Venituri fiscale”, 74 „Venituri din contribuții de asigurări” și 75 „Venituri nefiscale”, precum și a altora generate mai ales de stingerea creanțelor bugetare.

Organul de administrare fiscală din cadrul fiecărei unități a administrațiilor finanțelor publice pe baza sistemului de date și informații constituit atât pe clasificația indicatorilor finanțelor publice, precum și pe plătitori, pe suport hârtie sau magnetic, comunică compartimentelor de contabilitate obligațiile de plată către stat pe cele cinci bugete și pe clasificația indicatorilor finanțelor publice, dar nu și pe plătitori (anexele 2, 3, 4, 5).

Pe baza acestor informații compartimentul de contabilitate a creanțelor bugetare evidențiază drepturile constituite ale statului pe bugete (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurărilor sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj) printr-un sistem contabil în dublă înregistrare, care trebuie să respecte:

conducerea evidenței obligațiilor statului din impozite, taxe, contribuții și accesoriile aferente acestora, respectiv dobânzi și penalități de întârziere și alte venituri ale bugetului general consolidat, pe structura clasificației indicatorilor finanțelor publice și pe cele 4 bugete;

prelucrarea informațiilor periodic (zilnic / lunar / trimestrial) de către serviciile/compartimentele din cadrul unităților teritoriale ale finanțelor publice în vederea întocmirii situațiilor centralizatoare pe categorii de venituri din structura Clasificației bugetare privind constituirea și kodul de stingere creanțelor bugetare.

Monografia privind evidențierea în contabilitate a creanțelor bugetare prin dublă înregistrare se prezintă astfel:

Apreciez că pentru o mai bună corelare și chiar armonizare a contabilității creanțelor bugetare cu cea financiară, aceasta din urmă ar trebui structurată (contul 4…) o dată pe cele cinci bugete (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurărilor sociale de sănătate, bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj), iar în cadrul acestora pe o structură asemănătoare cu cea a celor trei grupe (73, 74 și 75) a conturilor de venituri din planul de conturi al instituțiilor publice (venituri fiscale, venituri din contribuții de asigurări și venituri nefiscale). Este necesară această aliniere mai ales pentru faptul că soldurile creditoare ale conturilor 4… din contabilitatea financiară și creditoare ale conturilor 7… din contabilitatea creanțelor bugetare trebuie să evidențieze și să reflecte aceleași cuantumuri de creanțe.

Această armonizare a contabilității financiare cu cea a creanțelor este necesară pentru că pot apărea erori și de-o parte și de cealaltă în ceea ce privește drepturile constatate și încasate ale statului. Conturile care reflectă drepturile constatate și încasate ale statului din cadrul contabilității publice, precum și conturile din contabilitatea contribuabililor referitor la același impozit, venit trebuie să aibă același conținut și să reflecte mai fidel același lucru.

În același sens, apreciez că și conturile care evidențiază impozite și datorii amânate sau eșalonate la plată din contabilitatea financiară și cea publică să fie structurate în cadrul analiticelor pe creanțe exigibile, scadente etc., ca și în cazul taxei pe valoarea adăugată.

=== concluzii ===

Concluzii

Principalele avantaje ale decontării in Sistemului Electronic de Plăți ar fi următoarele:

identificarea în mod unic la nivel internațional a contului unui client la o instituție bancară cu ajutorul contului IBAN;

asigurarea securității datelor;

eliminarea erorilor de operare a documentelor de încasare a veniturilor la nivelul trezoreriilor operative, datorate numărului mare de documente care trebuiau prelucrate, acest lucru realizându-se în prezent de către băncile comerciale;

reducerea perioadei de timp dintre momentul ordonanțării plății și momentul în care fondurile devin disponibile în contul beneficiarului;

îmbunătățirea managementului lichidităților și a riscurilor de lichiditate la nivelul Trezoreriei statului;

eliminarea suportului de hârtie și simplificarea circuitelor instrumentelor de plăți;

prin programul informatic se efectuează automat înregistrările contabile;

introducerea de noi instrumente de management al lichidităților și al datoriei publice;

responsabilizarea băncilor la preluarea și prelucrarea documentelor, întrucât până la introducerea acestui sistem, unitățile bancare nu verificau dacă documentele de plată conțin toate elementele și informațiile necesare în vederea înregistrării corecte a acestora în evidența pe plătitori , urmărind doar efectuarea operațiunii (chiar greșite) și încasarea comisioanelor;

îmbunătățirea, în perioada imediat următoare, a programelor de editare a ordinelor de plată prin introducerea codului de bare care va ușura culegerea datelor de documentele de plăți cu ajutorul cititoarelor optice –scanere, scurtînd astfel timpul de preluare a datelor și corectitudinea acestora;

Nu pot fi trecute cu vederea însă unele neajunsuri cu care s-au confruntat trezoreriile operative, determinate de :

dotarea insuficientă a unităților trezoreriei cu tehnică de calcul precum și faptul că dotările existente nu sunt cele mai performante, ducînd la întreruperi sau căderi de sistem la trezoreriile organizate la nivel de municipiu, unde volumul de operațiuni este mare;

numărul mare de documente care se refuză la decontare datorită nepreluării tuturor elementelor de identificare de pe ordinele de plată, către băncile comerciale, a căror programe de decontare în sistemul electronic de plăți nu asigură acest lucru (cod de identificare fiscală a beneficiarului, cod IBAN eronat, număr de evidență al plății,etc) ;

preluarea unui număr mare de date de pe documentele de plăți prelungește timpul de prelucrare , impunîndu-se redistribuirea personalului în vederea încadrării în termenele de decontare;

alimentarea cu numerar se desfășoară într-un interval de timp mai lung decît pînă la aplicarea SEP întrucît se aplică proceduri de confirmare de la nivel central, atât la solicitare cât și la ridicare;

nivelul ridicat al comisioanelor pe care le percepe BNR pentru nerespectarea întocmai a termenelor și procedurilor privind operațiunile de alimentare cu numerar.

Putem concluziona că trecerea la decontarea in Sistemului Electronic de Plăți la nivelul instituțiilor de credit și a Trezoreriei Statului s-a impus ca o necesitate în vederea eliminării diferențelor dintre țara noastră și celelalte țări din Uniunea Europeană.

Sistemului Electronic de Plăți va contribui la dezvoltarea economiei în general și în particular la dezvoltarea sectorului bancar atât prin fluidizarea sporită a plăților în sistem cât și prin reducerea perioadei de decontare și a costului de procesare al plăților interbancare.

De asemenea, așa cum am mai precizat referitor la contabilitatea creanțelor bugetare bazată pe dubla înregistrare condusă de administrațiile finanțelor publice județene, aceasta nu este încă desfășurată și pe plătitori, așa cum este organizată gestiunea fiscală în sistem informatic (contabilitatea în partidă dublă), fapt ce ne determină să concluzionăm că corectitudinea soldurilor creanțelor bugetare nestinse are de suferit, iar situația acestora pe plătitori nu poate beneficia de avantajele și prerogativele unei contabilități în partidă dublă.

Introducere

Un sistem informațional contabil care să corespundă pe deplin necesităților impuse de a evidenția, pe de o parte, corect drepturile statului formate din impozite, taxe și contribuții sociale pe care le datorează contribuabilii, iar, pe de altă parte, modul de stingere (încasare) a acestora este de primă importanță pentru autoritatea statului.

Dacă până în anii 2003-2004 exista o contabilitate prin dublă înregistrare organizată în cadrul contabilității publice a modului de încasare a creanțelor bugetare ale statului datorate de persoane juridice, mai ales în cadrul contabilității Trezoreriei statului, pentru drepturile statului din creanțele bugetare nu era organizată o astfel de contabilitate în partidă dublă, ci una în partidă simplă, sub forma unei fișe-rol sintetice pe plătitor, cu toate consecințele negative pe care le putea produce o contabilitate în partidă simplă. Așa se face că din această cauză numai rareori drepturile de creanță ale statului evidențiate prin această contabilitate în partidă simplă erau reale și corecte, care să fie identice cu obligațiile către stat din impozite și taxe reflectate prin contabilitatea financiară condusă de către subiecții economici persoane juridice, prin creditul conturilor din clasa 4….

În acest context baza de plecare pentru eventualele controale fiscale erau tot datele reflectate din contabilitatea financiară condusă de agentul economic. Astfel, că este de neînțeles de ce statul, prin autoritățile sale, nu a dispus constituirea și organizarea unei contabilități în partidă dublă mai devreme care să poată evidenția în mod real drepturile de încasat ale statului din creanțele bugetare resurse financiare necesare finanțării cheltuielilor publice pentru că statul le are de efectuat în vederea îndeplinirii în bune condițiuni atribuțiile și funcțiile sale.

Au trebuit să vină semnale și presiuni din partea organismelor financiare internaționale ca și autoritățile românești să înțeleagă pe deplin necesitatea obiectivă pentru crearea unei astfel de secțiuni a contabilității publice, cea a creanțelor bugetare.

Astfel, începutul în această direcție le-au construit Normele Ministrului finanțelor publice nr.520/aprilie 2003, prin care s-a organizat o contabilitate a creanțelor publice pe cele cinci bugete: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic al asigurărilor sociale de sănătate și bugetul asigurărilor sociale de șomaj.

Sarcina organizării acestei contabilități, pe cele cinci componente ale bugetului general consolidat cădea în sarcina următoarelor organe:

pentru bugetul de stat – Ministerul Finanțelor Publice prin organele sale teritoriale;

pentru bugetele locale – direcțiile fiscale organizate în cadrul autorităților administrativ-teritoriale și organele lor financiar-contabile;

pentru bugetul asigurărilor sociale de stat – Casa Națională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale și organele lor teritoriale;

pentru bugetul Fondului național unic de asigurărilor sociale de sănătate – Casa Națională de Asigurari de Sănătate și organele sale teritoriale;

pentru bugetul asigurărilor pentru șomaj – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și organele sale teritoriale;

Întrucât acest sistem de organizare nu a dat rezultatele scontate, mai ales în ceea ce privește colectarea creanțelor bugetare, întregul sistem privind evidențierea creanțelor bugetare, precum și modul de stingere al acestora s+a organizat în cadrul Ministerului Finanțelor Publice prin organele sale teritoriale.

Astfel, în anii 2004-2005, contabilitatea creanțelor bugetare a fost organizată pe principiul evidențierii la venituri a creanțelor bugetare numai pe măsura încasării efective a acestora, folosind un cont intermediar, „Venituri de încasat”, care se credita în momentul constituirii drepturilor de creanță ale statului, iar evidențierea în conturile de venituri ale bugetelor în cauză se efectua numai pe măsura încasării efective a acestora.

Deoarece și contabilitatea publică trebuia alineată la principiul contabilității pe bază de angajamente, ca și contabilitatea financiară care aplica acest principiu de ani buni, începând cu data de 1 ianuarie 2006 și contabilitatea creanțelor bugetare a început să aplice acest principiu, care presupune că efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscuteatunci când tranzacțiile și evenimentele se produc și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul sau este încasat sau plătit.

Situațiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă înformații nu numai despre tranzacțiile și evenimentele trecute care au determinat încasări și plăți, dar și despre resursele viitoare, respectiv obligațiile de plată viitoare.

Acest principiu se bazează pe independența exercițiului, potrivit căruia toate veniturile și toate cheltuielile se raportează la exercițiul la care se referă, fără a se ține seama de data încasării veniturilor, respectiv data plății cheltuielilor.

În acest context, odată cu constituirea drepturilor de creanță ale statului acestea se evidențiază prin conturile din clasa 7… pe credit ca și venituri pentru cele cinci componente ale bugetului general consolidat.

Sistemul contabil astfel organizat nu poate să fie viabil și să răspundă pe deplin necesităților de a evidenția corect drepturile de încasat ale statului, cele încasate și soldul acestora decât pe baza unui sistem informatic de prelucrare a datelor la nivelul fiecărei instituții financiare teritoriale în conformitate cu normele contabile aplicabile, controlul și păstrarea acestora pe suporturi tehnice.

Din punctul de vedere al bazei de date trebuie să existe posibilitatea reconstituirii în orice moment a conținutului registrelor, jurnalelor și altor documente financiar-contabile. Programele informatice trebuie să asigure criteriile minimale pentru programele informatice utilizate în activitatea financiar-contabilă.

De la început trebuie să precizez că dacă în ceea ce privește evidențierea stingerii drepturilor de creanță prin încasarea acestora este asigurată aproape pe deplin și corect prin contabilitatea Trezoreriei statului, care este organizată pe toți indicatorii clasificației finanțelor publice la venituri, pe bugete și pe plătitori, sistemul contabil și informatic privind drepturile de creanță ale statului este încă insuficient de bine organizat deoarece acesta este asigurat pe clasificația indicatorilor finanțelor publice dar nu și pe plătitori. În continuare, drepturile de creanță bugetară ale statului pe plătitor sunt asigurate numai în cadrul unităților teritoriale ale finanțelor publice, în cadrul gestiunii fiscale tot pe baza fișei plătitorului printr-o contabilitate condusă în partidă simplă în sistem informatic.

Neajunsurile pe această linie sunt și mai evidente în cadrul bugetelor locale.

În acest context este evident că sistemul informațional contabil nu poate funcționa pe deplin și corespunzător numai pe linia modului de stingere al acestuia, astfel că două componente extrem de importante, cum sunt drepturile de încasat ale statului, precum și soldul rămas de încasat al acestora, nu se pot stabili decât pe baza contabilității condusă într-o partidă simplă.

Sistemul informatico-contabil privind drepturile de încasat ale statului, precum și modul de stingere al acestora, în modul succint prezentat mai sus, funcționează pe baza a două sisteme de date importante:

sistemul declarațiilor (100, 300 etc.), elaborate și comunicate de către plătitorii de impozite, taxe și contribuții, persoane juridice;

instrumentele de plată emise de contribuabilii persoane juridice către băncile lor unde își au disponibilitățile (bănci comerciale și Trezoreria statului) sau a numerarului depus direct la casieriile Trezoreriei statului pentru plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale.

Aceste baze de date sunt complementate funcție de situație, spre exemplu, cele de la punctul 1. de către controalele fiscale, decizii emise de organul fiscal, înregistrarea majorărilor, deobânzilor și penalităților pentru neplata în termen, iar cele de la punctul 2. prin acete de compensare, anulare, scutire, prescripție, precum și a unor acte de urmărire silită inițiate de organele fiscale.