Interdependenta Intre Contabilitatea Financiara Si Contabilitatea de Gestiune

CUPRINS

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. MACOFIL S.A. TG – JIU.…….pg.4

1.1. Obiectul de activitate și structura organizatorică……………………………….pg.4

1.2. Analiza rezultatului pe baza contului de profit și pierdere……………….pg.7

CAPITOLUL 2

INTERDEPENDENȚA ÎNTRE CONTABILITATEA FINANCIARĂ ȘI CONTABILITATEA DE GESTIUNE ……………………………….….pg.10

2.1. Conceptul de contabilitate financiară și contabilitate de gestiune…….pg.10

2.1.1. Organizarea contabilității de gestiune…………………………..……pg.13

2.1.2. Obiectivele și principiile contabilității de gestiune…………….…….pg.18

CAPITOLUL 3

CONTABILITATEA PRODUCȚIEI…………………………………………..pg.22

3.1. Documente privind evidența procesului de producție, a produselor

finite și a producției în curs de execuție………………….…………….pg.22

3.2. Contabilitatea sintetică a producției…………………………………….pg.27

3.3. Contabilitatea ajustărilor pentru pentru deprecierea producției………..pg.40

3.4. Etapele privind calculația costurilor de producție………………………pg.43

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ PRIVIND PRODUCȚIA REALIZATĂ LA S.C. MACOFIL SA………………………….……………………..……………………..….pg.51

4.1. Monografie privind înregistrarea în contzabilitate a producției realizate

la S.C. MACOFIL S.A Tg – Jiu………………………………………pg.51

4.2. Calcularea costurilor de producție și a producției realizate și reflectarea

în contabilitatea de gestiune………………………………………….pg.62

4.3. Interfața între contabilitatea financiară a cheltuielilor și contabilitatea

de gestiune………………..…………………………………….…….pg.69

4.3.1. Contabilitatea fluxului resurselor alocate…………………………….pg.71

4.3.2. Contabilitatea fluxului producției obținute……………………………pg.78

4.3.3. Contabilitatea abaterilor de la programe……………………………..pg.83

CONCLUZII ȘI PROPUNERI………………………………………………………….pg.85

ANEXE……………………………………………………………………..pg.87

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………..pg.113

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. MACOFIL S.A.

TÂRGU-JIU

Obiectul de activitate și structura organizatorică

Societatea s-a înființat în anul 1991 prin preluarea patrimoniului întreprinderii de materiale de construcții Târgu-Jiu. Aceasta la rândul său s-a constituit în anul 1980 pe structura a două secții de producție:

secția prefabricate din beton ;

secția produse ceramice.

În anul 1981 s-a preluat secția materiale de construcții de la I.A.M.C. Slatina iar în anul 1983 a fost pusă în funcțiune secția tuburi din beton armat precomprimat și atelierul mecano-energetic.

După anul 1989 ponderea producției este deținută de produsele ceramice la care volumul de producție s-a menținut constant.

În anul 1997 în secția tuburi a fost pusă în funcțiune o instalație de pavele din beton, fiind astfel repuse în funcțiune o parte din utilajele acestei secții.

În domeniul restructurării și modernizării tehnologiei din cauza resurselor reduse pentru investiții s-a acționat în special pentru îmbunătățirea calității produselor ceramice și în special a țiglelor. În acest sens a fost introdusă tehnologia de obținere a țiglelor prin presare (cu utilaj din import ) înlocuind tehnologia de realizare a țiglelor prin extrudare care prezintă inconveniente în special în domeniul calității.

În scopul creșterii producției de țiglă, calității produselor și productivității muncii, s-a impus înlocuirea aproape în întregime a liniei de fabricație țigle, prin adoptarea de utilaje și instalații tehnologice care au permis automatizarea procesului de manipulare a produselor crude și uscate, operație importantă în fluxul tehnologic.

Scopul societății este producerea și comercializarea de materiale de construcții ; promovarea și punerea în aplicație a instalațiilor de interes național în domeniul tehnologiei și fabricației de beton armat și precomprimat, stâlpi pentru linii electrice aeriene, blocuri ceramice din argilă, țigle, agregate minerale de carieră și balastieră, alte minerale nemetalice, etc., domenii conexe și realizarea de profit.

Organul de conducere al societății este Adunarea Generală a Acționarilor, care decide asupra activității acesteia și asigură politica ei economică și comercială. Adunările Generale ale Acționarilor pot fi: ordinare si extraordinare convocare.

Pentru obținerea produselor, unitatea are organizată activitatea în cincisprezece secții (productive și deservire): ceramică, panouri-prefabricate, tuburi, Exploatare Cocoreni, atelier mecanic, auto + utilaj, Exploatare Runcu, Exploatare Bărbătești, Exploatare Cărbunești, cantină, deservire generală, căi ferate uzinale + depozite, laborator, construcții și produse decorative.

Datorită acestei structuri a societății pe secții, contabilitatea S.C. MACOFIL S.A. este reflectată pe fiecare secție în parte. Pentru buna desfășurare a activității de producție, societatea este organizată pe sectoare de producție, sectoare de transport auto, birouri și compartimente funcționale: financiar, contabilitate, mecano-energetic, oficiu de calcul, aprovizionare, salarizare.

Organizarea contabilității se face în compartimente distincte și trebuie să asigure:

înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea și păstrarea

informațiilor cu privire la situațiile patrimoniale și rezultatele obținute atât pentru necesitățile proprii cât și în relațiile acestora cu clienții, furnizorii, organele fiscale, etc.

controlul operațiunilor patrimoniale efectuate, a procedurilor de prelucrare

utilizate, precum și exactitatea datelor furnizate.

S.C. MACOFIL S.A. are conturi deschise la Banca Comercială Română S.A., Sucursala județeană Gorj, Banca Română pentru Dezvoltare, Sucursala Gorj, Banc Post S.A. Tg-Jiu, Sucursala Gorj.

Unitatea are relații de colaborare privind procurarea de materiale și utilități cu furnizorii specializați cu care lucrează de mult timp.

Anual unitatea este verificată din punct de vedere al activității financiar-contabil, calcul salarii, control financiar de gestiune, etc. Fiind o persoană juridică română care intră în litigii cu alte persoane juridice, S.C. MACOFIL S.A. dispune de un consilier juridic care reprezintă unitatea în litigiile cu personalul unității și cu alte persoane fizice, juridice, litigii soluționate de Judecătoria Tg- Jiu.

Organizarea contabilității se face prin biroul financiar, biroul contabilitate și oficiul de calcul. Ambele birouri dispun de calculatoare care asigură executarea pe calculator a următoarelor operațiuni: evidența construcțiilor, instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, mobilier, aparatură birotică, evidența materialelor, evidența furnizorilor; evidența clienților, evidența notelor contabile, întocmirea balanței de verificare.

Societatea are în dotare de asemenea atelier mecano-energetic care desfășoară activități în domeniul pieselor de schimb pentru nevoile unității, construcții mecanice pentru unitate și terți, filtre metalice.

Activitatea societății este structurată de așa manieră încât permite atingerea obiectivelor întreprinderii, iar controlul efectuat de manageri asigură corelarea corespunzătoare în cadrul societății între componentele unității și diferite categorii de personal, precum și între acestea și sistemul de mijloace și instalații existente necesare prestațiilor de servicii. În acest scop, managementul trebuie să asigure și gestionarea tuturor fondurilor societății.

1.2. Analiza rezultatului pe baza contului de profit și pierdere la S.C. Macofil S.A. Tg – Jiu

Conturile de rezultate sunt componente ale situațiilor financiare anuale având drept obiectiv determinarea performanțelor întreprinderii, a rezultatelor obținute și indicarea modalității de formare a acestora.

Operațiunile economice si financiare desfășurate la nivelul unei unități economice sunt reflectate în documentele contabile de sinteză sub forma stocurilor în bilanț și sub forma fluxurilor în contul de profit și pierdere.

Bilanțul contabil este considerat a fi documentul contabil de sinteză sau contul anual care descrie clar, fidel si complet situația patrimonială precum și echilibrul financiar la momentul încheieri exercițiului, indicând totodată și nivelul rezultatului economico-financiar global. Datorită faptului că bilanțul contabil arată nivelul dar nu explică proveniența rezultatului economico-financiar și cauzele care au generat performanțele activității întreprinderii, s-a impus necesitatea elaborării unui alt document de sinteză contabilă sau cont anual, intitulat „Contul de profit și pierdere”.

Contul de profit și pierdere constituie un element component al situațiilor financiare anuale care măsoară performanțele activității agentului economic. Spre deosebire de bilanțul contabil care este un document financiar, contul de profit si pierdere este un document de ordin economic care descrie viața întreprinderii într-un trecut recent fără a oferi informații despre ce s-a întâmplat anterior. În acest fel informațiile oferite de contul de profit și pierdere sunt necesare pentru înțelegerea si explicarea pierderii înregistrate sau profitului realizat – datorita capacității întreprinderii de a utiliza în mod eficient resurselor de care dispune generând astfel fluxuri de numerar .

Directiva a IV a europeană privind documentele contabile de sinteză ale societăților de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit și pierdere. Totuși, datorită diferențelor de cultură și tradiție contabilă din țările comunitare, obligativitatea prezentării standardizate a contului de rezultate se manifestă prin posibilitatea de opțiune între patru scheme ale contului de profit și pierdere, diferențele dintre acestea constând în modul de prezentare și utilizare a unor criterii diferite de ierarhizare a elementelor componente. Astfel, contul de profit și pierdere se poate prezenta în format orizontal (sub formă de cont) sau în format vertical (sub formă de listă), în fiecare din cele două forme de prezentare cheltuielile care stau la baza formării veniturilor putând fi ierarhizate fie după natura, fie după destinația (funcția) lor.

Conform noilor reglementări, principiul prevalenței economicului asupra juridicului își face simțită prezența în ceea ce privește recunoașterea cheltuielilor și veniturilor perioadei. Astfel :

veniturile sunt definite ca fiind creșteri ale beneficiilor economice

înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor; ele sunt recunoscute în contul de profit și pierdere când pot fi evaluate în mod credibil și au un grad suficient de certitudine ;

cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe

parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuția acestora către acționari; ele sunt recunoscute în contul de profit și pierdere când reducerea beneficiilor economice viitoare poate fi evaluată în mod credibil și are un grad suficient de certitudine.

Pentru ca rezultatul contabil să măsoare corect performanța întreprinderii este necesară respectarea principiului conectării cheltuielilor la venituri, adică din momentul contabilizării unui venit în contul de rezultate trebuie să se contabilizeze și toate cheltuielile care au contribuit la obținerea venitului respectiv.

Activitatea de exploatare (de bază) face referire la sectorul industrial, comercial și cel al prestațiilor de servicii ; activitatea financiară la participațiile la capitalul altor societăți și alte acțiuni de plasament pe piața monetară și financiară, formând împreună activitatea curentă a întreprinderii. Activitatea excepțională generează o seamă de venituri și cheltuieli din operațiuni excepționale de gestiune, respectivielile care stau la baza formării veniturilor putând fi ierarhizate fie după natura, fie după destinația (funcția) lor.

Conform noilor reglementări, principiul prevalenței economicului asupra juridicului își face simțită prezența în ceea ce privește recunoașterea cheltuielilor și veniturilor perioadei. Astfel :

veniturile sunt definite ca fiind creșteri ale beneficiilor economice

înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor; ele sunt recunoscute în contul de profit și pierdere când pot fi evaluate în mod credibil și au un grad suficient de certitudine ;

cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe

parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuția acestora către acționari; ele sunt recunoscute în contul de profit și pierdere când reducerea beneficiilor economice viitoare poate fi evaluată în mod credibil și are un grad suficient de certitudine.

Pentru ca rezultatul contabil să măsoare corect performanța întreprinderii este necesară respectarea principiului conectării cheltuielilor la venituri, adică din momentul contabilizării unui venit în contul de rezultate trebuie să se contabilizeze și toate cheltuielile care au contribuit la obținerea venitului respectiv.

Activitatea de exploatare (de bază) face referire la sectorul industrial, comercial și cel al prestațiilor de servicii ; activitatea financiară la participațiile la capitalul altor societăți și alte acțiuni de plasament pe piața monetară și financiară, formând împreună activitatea curentă a întreprinderii. Activitatea excepțională generează o seamă de venituri și cheltuieli din operațiuni excepționale de gestiune, respectiv de capital al firmei.

Formatul contului de profit și pierdere cuprinde:

cifra de afaceri netă ;

veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor ;

rezultatul exercițiului (profit sau pierdere) degajat de cele trei activități:

exploatare, financiară și excepțională.

În urma adoptării noului sistem contabil din țara noastră se utilizează schema bazată pe structurarea cheltuielilor și veniturilor în funcție de natura lor sub formă de listă. Această structură a contului de profit și pierderi utilizată în țara noastră este prezentată în anexa nr. 1.

CAPITOLUL 2

INTERDEPENDENȚA ÎNTRE CONTABILITATEA FINANCIARĂ ȘI CONTABILITATEA DE GESTIUNE

2.1. Conceptul de contabilitate financiară și contabilitate de

gestiune

Contabilitatea financiară oferă informații destinate în principal partenerilor externi ai întreprinderii pentru a-i ajuta să analizeze deciziile lor privind alocarea resurselor. Ea furnizează acele informații care se bazează pe întrebări ce dau o viziune globală și normalizată asupra întreprinderii: care sunt consumurile de resurse, reprezentate pe grupe mari, după natura lor și care sunt rezultatele întreprinderii în ansamblul său. Documentele de sinteză pe care le produce (bilanțul, contul de rezultate, anexa de bilanț) oferă o imagine sintetică și retrospectivă a patrimoniului.

Această contabilitate lasă în umbră procesul de utilizare a resurselor încredințate întreprinderii. Ea pune problema separării responsabilităților: gestionarul din exteriorul întreprinderii încredințează resurse acelei unități cu care are un contract de renumerare (salariu, preț de cumpărare, dobândă, dividend, randament bursier) și nu cere decât respectarea contractului, fără a interveni în detaliu în utilizarea acestor resurse de către gestionarii interni ai întreprinderii. Procesul de transformare a resurselor este considerat de contabilitatea financiară, ca o „cutie neagră în care nu se poate pătrunde”.

Deoarece, contabilitatea financiară se adresează, în primul rând, celor care finanțează, folosind un limbaj formalizat și normalizat este o contabilitate obligatorie puternic influențată de aspectele juridice și fiscale.

Contabilitatea de gestiune servește gestionarilor din interiorul întreprinderii care au misiunea de a decide transformarea resurselor care le-au fost încredințate. Pentru atingerea scopului, ei trebuie să acționeze direct asupra proceselor de transformare a resurselor în rezultat. Pentru a urmări etapele pe care resursele le parcurg, contabilitatea de gestiune este cea care reprezintă procesul de conversie a resurselor consumate în rezultate, fiind detaliat acest proces pe centre de responsabilitate și pe produse.

Contabilitatea de gestiune oferă acele informații care privesc gestiunea internă a întreprinderii, criterii după care aceasta își calculează costurile și asigură măsurarea performanțelor interne, la nivel de sector de activitate, funcție sau produs. Adresându-se celor care gestionează și administrează, contabilitatea de gestiune vine să completeze prin dimensionarea economico-managerială, ce se dorește a fi adoptată la nivelul ei, dimensiunea juridico-contabilă a contabilității financiare. Contabilitatea de gestiune este îndreptată către viitor deoarece ea caută să ofere informații ce afectează viitorul întreprinderii, fiind un instrument util ce alimentează procesul de programare și bugetare pentru alocare a resurselor să fie bine administrat, întreprinderea este divizată în centre de responsabilitate. Fiecare centru de responsabilitate are rolul de a furniza o prestație sau de a pune la dispoziție produse sau servicii unuia sau mai multor clienți din interiorul sau din exteriorul întreprinderii.

Având ca finalitate furnizarea informațiilor de natură să faciliteze luarea deciziilor, contabilitatea de gestiune reprezintă un instrument esențial al întreprinderii, urmărind două scopuri principale: cunoașterea costurilor, dar mai ales influențarea celor care pot acționa asupra lor. Aceasta presupune integrarea informației contabile în sistemul de management, unde ea va servi la orientarea comportamentului persoanelor responsabile de alocarea resurselor și de aceea termenul de contabilitate managerială justifică pe deplin scopul și rolul contabilității de gestiune.

Contabilitatea de gestiune cuprinde ansamblul elementelor de identificare, măsurare, stocare, analiză, prelucrare, interpretare și comunicare a informațiilor utilizate de managenent pentru a previziona, planifica, evalua și controla, în interiorul unui organism și pentru a garanta utilizarea corespunzătoare și responsabilă a resurselor sale.

În mod concret, contabilitatea de gestiune are rolul de a furniza elementele destinate facilitării în luarea deciziilor și ale cărei obiective esențiale sunt următoarele:

cunoașterea costurilor diferitelor funcții asumate de întreprindere;

determinarea bazelor de evaluare a unor elemente patrimoniale;

explicarea rezultatelor calculând costurile produselor (bunuri sau servicii)

pentru a le compara cu prețurile lor de vânzare;

stabilirea previziunilor de cheltuieli și venituri;

constatarea realizărilor și explicarea abaterilor ce rezultă (controlul

costurilor și controlul bugetelor).

Pe fondul elementelor care definesc cadrul conceptual general al contabilității, în România a fost adoptat sistemul contabil în dublu circuit, respectiv sistemul contabil dualist care delimitează două circuite distincte ale contabilității: circuitul contabilitate financiară ca circuit principal și circuitul contabilitate de gestiune ca circuit util de ordin secundar. Cele două circuite, deși se delimitează structural și funcțional, sunt elemente ale aceluiași cadru, care este unitatea patrimonială și deci împreună trebuie să asigure realizarea obiectivelor de bază ale acestuia. Astfel, funcțiile celor două circuite ale contabilității se completează reciproc prin complementaritatea lor, contabilitatea financiară satisfăcând cu precădere funcții exterioare ale întreprinderii, în timp ce contabilitatea de gestiune satisface cerințe ale funcțiilor manageriale interne ale societății pe diferite trepte ierarhice ale acesteia.

În acest sens, informațiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt utile cu precădere la întocmirea:

bugetelor de venituri și cheltuieli, pe feluri de activități, lucrări, produse,

servicii ;

la determinarea costurilor și rentabilității pe activități și produse, precum

și la aprecierea modului și gradului de utilizare a resurselor alocate și pentru pregătirea și luarea deciziilor la diferite niveluri ierarhice.

2.1.1. Organizarea contabilității de gestiune

Contabilitatea de gestiune reprezintă modalitetea de abordare contabilă a activității unei firme prin care se structurează în subdiviziuni atât patrimonial, cât și rezultatele financiare obținute în cadrul unei perioade.

Organizarea contabilității de gestiune are caracter obligatoriu, dar flexibil, în sensul că trebuie adaptată la specificul activității fiecărei persoane juridice de natura societăților comerciale, companiilor naționale, regiilor autonome, institutelor naționale de cercetare-dezvoltare și societăților cooperatiste.

Fiecare persoană juridică are obligația să organizeze contabilitatea financiară în paralel cu contabilitatea de gestiune. Din contabilitatea de gestiune se preiau în contabilitatea financiară costurile unitare ale mărfurilor achiziționate, ale produselor obținute sau prelucrate, ale lucrărilor și serviciilor efectuate.

Dacă informațiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt necesare doar cerințelor interne ale firmei, informațiile furnizate de contabilitatea financiară referitoare la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie sunt necesare atât cerințele interne, cât și pentru cerințele externe legate de relațiile existente cu investitorii prezenți și potențiali, cu creditorii financiari și comerciali, cu clienții, cu instituțiile publice și cu alți utilizatori.

Organizarea contabilității de gestiune este în strânsă dependență de o serie de factori cum sunt : precizarea organelor care execută lucrările contabilității de gestiune, tipologia calculațiilor costurilor de producție, specificul procesului tehnologic, tipul și organizarea producției, mărimea întreprinderii, metodele și tehnicile de management, etc.

In privința organelor care execută lucrările de calculație se pot întâlni următoarele modalități :

separarea activității de calculație a costurilor de cea care vizează analiza și

fundamentarea deciziilor privind activitatea viitoare. Astfel, calculația efectivă poate fi efectuată fie în cadrul unui compartiment distinct subordonat directorului economic, fie al unui compartiment financiar contabil, pe când antecalculația și elaborarea bugetelor pe feluri de activități în cadrul compartimentului de dezvoltare ;

concentrarea lucrărilor de calculație într-un singur compartiment

funcțional „ Costuri, prețuri și analize economice”, ceea ce permite o viziune unitară de lucru.

Tipologia calculațiilor privind costurile de producție

Calculațiile costurilor utilizate de agenții economici se deosebesc după principalele criterii care le diferențiază și anume :

În funcție de momentul efectuării calculației, aceasta se poate organiza

sun forma antecalculației și a postcalculației.

Antecalculația este elaborată înaintea fabricării producției la care se referă. Ea poate avea două forme : calculație de plan (previzională) și calculație de proiect sau de deviz. Calculațiile de plan stabilesc costul planificat (previzionat) al întregii producții, al produselor și al grupelor de produse ce urmează a se fabrica în anul de plan cu defalcare pe trimestre. Calculațiile de proiect (de deviz) folosite la elaborarea documentelor privind fundamentarea investițiilor au la bază normele de deviz și tarifele în vigoare privind lucrările de construcții – montaj proiectate.

Calculația efectivă sau postcalculul se utilizează în vederea determinării pe articole de calculație al costului efectiv al produselor, semifabricatelor, sau lucrărilor executate. Spre deosebire de antecalculație care se referă la costurile necesare fabricării unui anumit produs, postcalculația întocmită pe baza datelor din conturi include costurile efectuate cu fabricarea produsului respectiv. Ea permite urmărirea cheltuielilor efective comparativ cu cele planificate și stabilirea abaterilor.

Elaborarea antecalculațiior și a postcalculațiilor reprezintă o determinare dublă a acelorași costuri, impusă de cerințele conducerii activității, de urmărirea operativă a costurilor efective comparativ cu cele planificate și stabilirea abaterilor.

În funcție de purtătorul în raport de care se stabilesc costurile, în

antecalculații și postcalculații putem avea calculații pe unitate de produs (grupe de produse) sau pentru întreaga producție marfă și globală.

După periodicitatea calculației distingem calculații periodice și

neperiodice.

Calculațiile periodice se efectuează cu regularitate la perioade precise (lunar, trimestrial, anual). În această categorie se include calculația de plan, normativă, pe faze, standard etc.

Calculațiile neperiodice se efectuează la perioade inegale de timp în funcție de durata ciclului de fabricație sau anumite momente, fără a se repeta cu regularitate.

După structura costului, calculațiile se divid în calculații pe elemente

primare, pe articole de calculație sau în dublă structură.

Calculația pe elemente primare de cheltuieli stabilește cheltuielile totale aferente producției globale și a producției marfă privită la nivelul întreprinderii, indiferent că aceasta este obținută la secțiile de bază, ori auxiliare, sau costul unitar pe produs.

Calculația pe articole de calculație urmărește determinarea costului unitar de secție, uzină, complet al fiecărui produs, grupe de produse, comandă și pentru întreaga producție marfă.

Calculația în dublă structură determină costul pe produs, atât pe elemente primare, cât și pe articole de calculație.

În funcție de modul de formare al costurilor, distingem calculații pe

feluri de costuri, pe locuri generatoare de costuri și pe purtători de costuri.

Calculația pe feluri de costuri stabilește costurile de producție, pe elemente omogene indiferent de locul sau purtătorul de cost care le-a ocazionat.

Calculația pe locuri generatoare de costuri, are ca scop stabilirea costurilor aferente fiecărui loc generator de costuri (atelier, secție, grupe de mașini, etc.) în vederea gospodăririi judicioase a locurilor generatoare de costuri, stabilirea responsabilității conducătorilor acestora.

Calculația pe purtători de costuri constă în calculația costului pe fiecare produs, lucrare, comandă, serviciu, etc.

În funcție de particularitățile procesului tehnologic se deosebesc

calculația globală, pe comenzi și pe faze.

Calculația globală calculează costul unui singur produs într-o perioadă de gestiune.

Calculația pe comenzi grupează costurile aferente unei comenzi fiind utilizată în producția de unicate sau de serie.

Calculația pe faze urmărește determinarea costului pe fiecare fază a procesului tehnologic și apoi a produsului finit.

Tehnologia producției ca ansamblu al operațiilor succesive, respectiv al fazelor de prelucrare a materiei prime până la obținerea produsului finit, influențează organizarea contabilității de gestiune prin numărul și nomenclatura documentelor privind pregătirea fabricației, urmărirea acesteia; determină ordinea de prioritate în care se efectuează elaborarea bugetelor și calculațiilor privind costul pe produs etc.

Tipul de producție și modul de organizare a acesteia concretizat îndeosebi în nomenclatura și volumul producției fabricate (producție de masă, de serie și individuală) implică utilizarea unei anumite metode de calculație, influențând purtătorii de costuri, elaborarea, urmărirea și controlul bugetelor de cheltuieli.

Producția individuală constă în fabricarea cu aceeași tehnologie și în aceleași condiții a unui produs unicat sau a unui număr restrâns de unicate.

Producția de serie fabrică de regulă loturi sau parți de produse după o anumită rețetă sau tehnologie cu schimbarea periodică a procesului tehnologic (mașini unelte, confecții etc.).

În producția de masă se fabrică pe perioade lungi și în cantități mari un produs sau mai multe produse cu aceleași rețete, tehnologii și utilaje (zahăr, pâine, ulei etc.). Tipul diferit al producției și modul de organizare a ei influențează în special metoda de calculație a costurilor folosite.

Mărimea întreprinderii influențează alegerea principiilor generale de organizare și executare a lucrărilor de calculație și de elaborare a bugetelor în sensul organizării sub formă centralizată sau descentralizată a lor.

Structura organizatorică a întreprinderii reprezentată prin structura de producție și concepție (secții, ateliere, fabrici) și structura funcțională (birouri, servicii) formează cadrul pe care se așează organizarea și funcționarea costurilor și bugetare acestora.

Metodele și tehnicile de management adoptate determină opțiunea pentru o metodă de calculație de tip clasic (globală, pe faze, pe comenzi) care necesită două rânduri de calculație: antecalculația și postcalculația stabilindu-se posterior abaterile de costuri, sau se optează pentru o metodă de calculație previzională (costurile normate sau standard) care să asigure creșterea operativității informațiilor și controlul operativ al costurilor.

Organizarea rațională și eficientă a lucrărilor contabilității de gestiune impune executarea la timp a acestora, stabilirea perioadei la care se efectuează bugetare pe locuri și feluri de activități, urmărirea și controlul bugetelor, analiza și raportarea abaterilor de la costurile prestabilite în vederea luării deciziilor.

2.1.2. Obiectivele și principiile organizării contabilității de gestiune

Obiectul și scopul contabilității de gestiune îl reprezintă calcularea costului produselor sau serviciilor realizate în vederea determinării rezultatelor analitice prin compararea costurilor cu prețurile și tarifele practicate în scopul obținerii de profit.

Spre deosebire de contabilitatea financiară care reprezintă modalitatea de măsurare, evaluare, cunoaștere, gestiune și control a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea desfășurată, contabilitatea de gestiune este utilă în stabilirea cauzelor de generare a profitului sau de înregistrare a pierderii. O contabilitate de gestiune bine organizată ajută la analizarea costurilor și rezultatelor activității desfășurate astfel încât să fie luate măsurile eficiente de creștere a profitabilității întreprinderii.

Din punct de vedere fiscal, contabilitatea de gestiune are rolul de a identifica și de a justifica necesitatea efectuării cheltuielilor aferente veniturilor înregistrate în contabilitatea financiară, astfel încât acestea să fie încadrate la cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal la determinarea profitului impozabil.

În funcție de specificul activității desfășurate (producție, comerț, prestări de servicii, etc.), contabilitatea de gestiune asigură :

înregistrarea operațiilor privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe

destinații, pe activități, secții, faze de fabricație, centre de costuri, centre de profit ;

calculul costului de achiziție, de producție, de prelucrare al bunurilor

intrate sau obținute, al lucrărilor executate, al serviciilor prestate, al producției în curs de execuție, al imobilizărilor în curs, etc.

Contabilitatea de gestiune furnizează următoarele informații necesare elaborării de rapoarte și analize interne utilizate de managementul firmei în luarea deciziilor pentru gestionarea eficientă a patrimoniului :

informații legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru

întreprinderile care desfășoară activități de producție, prestări de servicii ;

informații legate de costul bunurilor vândute pentru firmele care

desfășoară activitate de comerț ;

informații care stau la baza bugetarii și controlului activității de

exploatare ;

informații necesare analizelor financiare în vederea fundamentării

deciziilor manageriale privind conducerea activității interne ;

diverse informații impuse de realizarea unui management performant.

Contabilitatea internă de gestiune este un mijloc suplimentar de control

pentru organul fiscal, dar și de autocontrol al calculației costurilor de producție de către managementul firmei.

Una din sarcinile contabilității de gestiune o constituie bugetare, colectarea și urmărirea costurilor pe locuri generatoare de costuri, pe perioade etc., după anumite principii în vederea elaborării bugetelor, a calculării costului producției pe unitate de produs și pentru întreaga producție obținută. Pentru aceasta se impune respectarea următoarelor principii generale privind contabilitatea și calcularea costurilor de producție:

a) Principiul delimitării în timp a costurilor de producție, ca formă de manifestare a principiului independenței exercițiului în domeniul costurilor și a bugetarii activităților presupune ca în costurile fiecărei perioade de gestiune să se includă numai costurile aferente perioadei respective, indiferent de momentul efectuării lor.

Toate cheltuielile efectuate în perioada curentă dar care privesc perioadele viitoare de gestiune (cheltuieli înregistrate în avans) se înregistrează distinct în contabilitatea financiară, utilizând contul 471 „Cheltuieli înregistrate în avans”, urmând să fie incluse în clasa 6 „Cheltuieli” și în contabilitatea de gestiune în conturile ce reflectă costuri directe sau indirecte de producție, în mod treptat pe măsura ajungerii la scadență, când acestea devin costuri curente. În contabilitatea de gestiune acest principiu se regăsește în conturile clasei

92 „Conturi de calculație”.

b) Principiul localizării costurilor presupune delimitarea costurilor în spațiu, pe locurile care le-au ocazionat, urmărind localizarea costurilor pe activități, pe procese economice și pe locuri sau sectoare de costuri.

Acest principiu se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 92 „Conturi de calculație”.

c) Principiul separării costurilor presupune separarea cheltuielilor recuperabile prin costurile de producție de cheltuielile neincorporabile în costul produselor.

Principiul mai presupune separarea costurilor productive creatoare de valori de cele neproductive care nu adaugă produsului nici o valoare, luarea măsurilor necesare prevenirii și eliminării acestora.

d) Principiul documentării constă în fundamentarea întregii calculații pe documente justificative, din care rezultă pentru fiecare element de cost cantitatea și valoarea consumurilor materiale și de muncă vie în procesul de fabricație.

e) Principiul calculației unice urmărește ca fiecare cost să se calculeze o singură dată.

f) Principiul evidenței calculației vizează latura calitativă a calculației, care trebuie să fie eficientă.

g) Principiul cauzalității elaborat de K. Rumel pleacă de la conceptul că, costurile sunt o funcție a unor factori de influență, iar între cost, mărimea și intensitatea factorilor de influență există relații de cauzalitate.

h) Principiul creșterii sferei costurilor individuale vizează extinderea costurilor care se pot imputa sau individualiza direct pe produs în vederea creșterii gradului de exactitate a calculației.

i) Principiul contribuției de acoperire formulat de E. Kosiol își găsește aplicabilitate în metodele neabsorbante de calculație a costurilor, în vederea stabilirii contribuției de acoperire a costurilor fixe, a obținerii beneficiilor. Produsul fabricat este purtător de costuri, generator de beneficii brute. Cu cât produsul aduce o contribuție mai mare la obținerea beneficiilor brute, cu atât este în măsură să suporte mai multe costuri.

j) Principiul imputării raționale a costurilor de structură presupune separarea din costul produselor a costului subactivității. De asemenea, el impune recalcularea bugetelor și calcularea nivelului admisibil de costuri.

k) Principiul conectării cheltuielilor de exploatare cu veniturile din exploatare presupune stabilirea veniturilor unei perioade de gestiune și decontarea cheltuielilor din venituri în vederea stabilirii rezultatului din exploatare.

CAPITOLUL 3

CONTABILITATEA PRODUCȚIEI

3.1. Documente privind evidența procesului de producție, a produselor finite și a producție în curs de execuție

Caracteristica generală a documentelor privind programarea și urmărirea producției este că ele au o formă și conținut specific, adaptate tipului de activitate de producție derulată de întreprindere.

Formatul documentelor este flexibil, informația necesară pentru o bună urmărire a producției poate fi inclusă atât din punct de vedere operativ, cât și din punct de vedere al gestiunii economice.

Rețeta de fabricație / fișa tehnologică trebuie să conțină :

seria standard – reprezintă cantitatea optimă pentru care s-a calculat că

este posibil din punct de vedere tehnologic și avantajos din punct de vedere economic să se lanseze un ciclu de fabricație. Depinde în general de capacitatea instalațiilor sau a utilajelor și de randamentul acestor, care sub un anumit nivel de încărcare nu mai este acceptabil din punct de vedere economic. Toate consumurile ulterioare vor fi calculate prin această cantitate ;

descrierea tuturor materiilor prime și a materialelor care intră în

componența produsului. Este de dorit ca această descriere să facă referire la un standard industrial cunoscut, pentru ca la cicluri de fabricație diferite să se poată asigura repetabilitatea calității produsului, precum și verificarea / validarea calității și a randamentului acestuia ;

cantitatea standard normată pentru consum pentru o serie standard

din fiecare materie primă sau material. În cazul în care producția este continuă și nu se pot identifica serii sau cicluri de fabricație (procesare petrolului sau a gazelor naturale, de exemplu), consumurile se normează pe unitatea de produs finit rezultată. În lipsa acestor cantități standard, randamentele nu pot fi verificate, și deci nu se poate controla economicitatea proceselor de producție.

operațiunile de prelucrare necesare pentru obținerea produsului,

utilajele implicate și timpii de prelucrare pe fiecare operațiune în parte. Dacă o anumită operațiune se desfășoară pe o anumită linie de fabricație ce integrează mai multe utilaje, se poate lucra și cu timpi generali de funcționare a liniei.

Odată întocmită, rețeta de fabricație / fișa tehnologică îndeplinește următoarele roluri :

este purtătoare a informațiilor primare necesare calculului programului de

fabricație și al programului de aprovizionare în vederea fabricației ;

este o bază a calcului costului standard al produsului, prin utilizarea

cantităților și a timpilor de prelucrare standard ;

asigură calitatea și repetabilitatea fabricației produsului ;

constituie un punct de referință pentru aprecierea eficienței producției

prin compararea standardelor cu rezultatele obținute efectiv. Compararea este necesară pentru a putea optimiza consumurile și a identifica pierderile, furturile, influențele creșterii prețurilor la materiile prime asupra prețului produsului finit, și în general, pentru a identifica efectul oricărui alt tip de distorsiuni ale fabricației asupra produsului.

Programul de producție

Se întocmește pentru o anumită perioadă de timp, pentru cantitățile de produse necesare, pe baza comenzilor clienților sau pe baza specificațiilor departamentului Vânzări (Desfacere, Comercial, etc.).

Programul de producție conține :

denumirea produselor (tipul, codul, orice altă formă de identificare

practicată de intreprindere) și cantitatea de fabricat în perioada respectivă ;

numărul și dimensiunea seriilor de fabricație și data la care este

programată lansarea în producție a acestora. Este util să fie specificat dacă o serie este subdivizată în loturi sau contribuie la constituirea unui anumit lot mai mare, a unei anumite comenzi a beneficiarilor, etc. ;

data finalizării fabricației pentru fiecare serie.

Programul de producție îndeplinește următoarele roluri :

stabilește sarcinile de lucru pentru fiecare subdiviziune a fabricației ;

optimizează succesiunea prelucrărilor pe liniile de fabricație și programarea altor operațiuni cum ar fi reviziile tehnice sau igienizările ;

asigură intrarea în fabricație a tuturor produselor, astfel încât să se respecte termenele de livrare contractate sau aprovizionarea ritmică a vânzărilor;

asigură utilizarea timpilor de lucru și a utilajelor numai în interesul întreprinderii ;

asigură fluența seriilor și loturilor prin verigile ciclului de prelucrare ;

asigură identificarea și managementul locurilor înguste pentru a evita blocarea produselor în aceste puncte. Este vorba de așa-numita “ funcție de semafor” a programului de producție, care dirijată traficul seriilor de fabricație. Ea se realizează numai în condițiile unei bune discipline a aplicării programului de fabricație.

Pregătirea producției

Fluxul productiv se împarte în faze de lucru, în funcție de tipurile de materie primă, categoriile de operații ce se execută asupra acestora, materialele auxiliare ce se folosesc și tipurile de semifinite obținute. O fază poate fi împărțită la rândul ei în una sau mai multe etape de lucru. Atât din faza de pregătire a producției, cât și de-a lungul întregului proces se poate urmări pentru articole sau operații orice caracteristică de natură tehnologică (și nu numai) numită parametru (de exemplu: rezistența la întindere, temperatura, responsabilul de operație, etc.). Parametrilor li se pot atașa cel puțin două valori: normată și realizată. Valorile normate se atașează rețetelor și planurilor de operații, iar valorile realizate vor fi înregistrate la urmărirea pe flux a producției.

Rețeta este documentul tehnologic prin care se precizează materiile prime și materialele auxiliare, precum și proporția de combinare a acestora, necesare pentru realizarea unui anumit produs; atașarea rețetei se poate face atât unui produs aferent fazei, cât și unui produs finit aferent procesului.

Planurile de operații sunt grupări de operații care trebuie executate la nivel de fază pentru realizarea unui anumit produs/ semifabricat.

Pentru stabilirea necesarului de materii prime, materiale auxiliare și operații necesare pentru realizarea unui anumit produs se definesc șabloane de necesar; scopul lor constă în înregistrarea datelor pentru listarea lunară a necesarului de aprovizionat (cumulat la nivelul comenzilor selectate), stocarea datelor pentru determinarea numărului de angajați necesar, a gradului de încărcare a locurilor de muncă (indirect); șablonul de necesar reprezintă documentația care va sta la baza antecalculației.

Ordinul de lansare în fabricație

Este documentul care face trecerea de la programarea producției la execuție și stă la baza tuturor documentelor seriei de fabricație.

Ordinul de lansare în fabricație conține :

numărul seriei ;

denumirea produsului și cantitatea ;

fazele de fabricație (operațiunile de prelucrare) ;

data lansării în fabricație și data programată a finalizării.

Ordinele de fabricație vor însoți seria, pe tot parcursul său, prin locurile de

prelucrare și vor acumula în anexă toate documentele referitoare la seria respectivă: bonurile de consum de materiale, fișele de manoperă executată, notele de predare către Controlul Calității (dacă se prelevă probe din seria respectivă), notele de predare reciproce între secția de fabricație ți, în final, nota de predare la depozitul de produse finite.

Urmărirea producției

Înregistrarea produselor și a cantităților care se doresc a fi obținute potrivit comenzilor clienților se face în așa-numitele comenzi de producție. Scopul comenzilor de producție este:

evidențierea produselor care trebuie obținute ;

alocarea comenzilor lansate pe comenzi-clienți ;

repartizarea materiei prime între comenzi de producție ;

gestionarea comenzilor în lucru/ terminate/ în așteptare ;

vizualizarea gradului de realizare a comenzilor.

Lansarea și urmărirea efectivă a producției se face prin intermediul comenzilor interne pe faze, care au și rolul de a crea legăturile între faze. Aceste comenzi interne permit înregistrarea și evidențierea consumurilor de materii prime și materiale auxiliare, precum și a predărilor de produse finite/ semifabricate, înregistrarea și urmărirea raportărilor de manoperă și colectarea datelor pentru realizarea calculației de cost.

Bonul (nota ) de predare a producției finite

Este documentul pe baza căruia se înregistrează predarea producției finite la magazia de produse finite. Bonul de predare va include obligatoriu :

codul și denumirea unității primitoare și a celei predătoare ;

denumirea și codul produselor predate ;

numărul de serie ;

numărul ordinului de producție din care provine predarea ;

unitatea de măsură și cantitatea de produse predate ;

valoarea acestora la costul standard sau la costul previzionat de producție.

Pe baza bonului de predare se stabilește lunar cantitatea de produse efectiv rezultate din fabricație. Este documentul de transfer al gestiunii între zona (centru de cost) de producție și zona (centru de cost al) desfacerii.

De asemenea, pe baza bonurilor de predare, corelate cu ordinele de producție, se pot identifica seriile rămase în curs de fabricație la finele lunii și se poate determina randamentul realizat, ca raport între cantitatea de produse finite predate la sfârșitul ciclului de producție și cantitatea pentru care s-a lansat fabricația.

Lista de inventariere

Este întocmită în special pentru producția rămasă în curs de fabricație. În conținutul ei se vor reflecta cantitățile de semifabricate sau cantitatea de produse neterminate existente pe fiecare loc de producție și pentru fiecare ordin de producție la finele lunii.

În funcție de specificul producției, dacă profilul de producție al întreprinderii conține produse individuale identificabile (piese, motoare, garnituri de mobilier, confecții, comenzi, etc.), lista de inventariere va preciza și stadiul de producție în care a rămas producția neterminată :

pe fiecare loc și stadiu de fabricație (de regulă, procentul de finalizare) ;

pe cele două mari componente ale cheltuielilor directe – materiale și

manoperă astfel încât să se poată determina costul producției neterminate.

3.2. Contabilitatea sintetică a producției

Organizarea contabilității produselor

Activitatea desfășurată de agenții economici din sfera producției materiale se concretizează în obținerea de produse finite, semifabricate, produse reziduale, lucrări și servicii.

Dacă la sfârșitul perioadei de gestiune, producția nu este finalizată, aceasta îmbracă forma producției neterminate sau în curs de execuție.

Organizarea documentației primare, ca primă activitate, implică studierea conținutului operațiilor specifice gestiunilor produselor și proiectarea pe această bază a nomenclatorului documentelor, a structurii acestora, a modului de completare și a circuitului lor.

Operațiile specifice gestiunii produselor sunt:

obținerea produselor din secțiile de producție și predarea acestora, după

efectuarea controlului de calitate, la depozitele organizate pe lângă secții sau depozite centrale ;

identificarea produselor necorespunzătoare sub raport calitativ și valorificarea acestora, după cum se constituie ca rebut definitiv sau parțial ;

transferul de produse între diferitele depozite ale unității patrimoniale ;

executarea de lucrări și prestarea de servicii către alte întreprinderi ;

livrarea produselor finite sau semifabricatelor către terți și (sau) eliberarea acestora pentru consumul propriu;

verificarea integrității stocurilor de produse finite la locuri de depozitare și concordanța între scriptic și faptic.

Aceste operații se consemnează în documente specifice, dar și în documente utilizate în gestiunea celorlalte categorii de stocuri.

Din documentele specifice, menționăm:

bonul de predare, transfer, restituire servește atât ca bon de predare a

produselor finite, cât și ca bon de transfer a produselor între magazii;

nota de rebut este documentul în care se consemnează produsele rebutate

definitiv, ca produse reziduale;

nota de remaniere, ce are conținut și destinație asemănătoare notei de

rebut, în plus furnizează informații privind operațiile necesare remanierii rebuturilor parțiale precum și valoarea acestora.

Eliberarea produselor finite din depozite pentru livrare se efectuează ca și la celelalte stocuri pe baza avizului de însoțire a mărfii, a facturii sau a bonului de consum pentru produsele finite eliberate secțiilor de producție pentru consum sau continuarea prelucrării.

Evidența operativă se realizează cu ajutorul fișei de magazie în care se înregistrează pe baza documentelor justificative, cantitativ, operațiile de gestiune (intrări, ieșiri, stoc).

Contabilitatea analitică se poate realiza adoptând una din metodele utilizate în organizarea contabilității stocurilor. Obiectul contabilității analitice îl constituie sortimentul de produs finit, lucrare executată sau serviciu prestat.

Contabilitatea sintetică a produselor se realizează folosind conturile din grupa 34 “Produse”.

Din punct de vedere practic, pentru a conduce și organiza contabilitatea producției, astfel încât aceasta să răspundă cerințelor informațional-decizionale, o unitate patrimonială poate opta pentru una din următoarele metode de organizare a contabilității sintetice a producției:

metoda inventarului permanent;

metoda inventarului intermitent.

Metoda inventarului permanent

În condițiile utilizării inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a producției, atât cantitativ cât și valoric.

Conform normelor contabile din țara noastră în condițiile utilizării inventarului permanent, unitățile patrimoniale își pot organiza contabilitatea analitică a producției, în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii, după următoarele metode :

metoda operativ-contabilă (pe solduri), constă în ținerea la locul de

depozitare a evidenței cantitative a produselor pe categorii iar la contabilitate a evidenței valorice desfășurate pe gestiuni, și în cadrul gestiunilor pe grupe sau subgrupe de produse, după caz.

Controlul exactității și concordanței înregistrărilor în evidența depozitelor cu cele din contabilitate, se asigură lunar, prin evaluarea producției cantitative, transcrise în fișele de magazie în registrul producției.

metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic), constă în ținerea

evidenței cantitative pe categorii de produse la locul de depozitare, iar la contabilitate a evidenței cantitativ- valorice.

Contabilitatea produselor se realizează pe gestiuni iar în cadrul acestora pe categorii de produse.

Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și din contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantitățile înregistrate în fișele de magazie și cele din fișele de cont analitic pentru produsele de la contabilitate.

metoda global- valorică, constă în ținerea evidenței numai valoric, atât la

nivelul gestiunii cât și la contabilitate.

Această metodă se aplică, în principal, pentru evidența produselor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere. Și în acest caz, periodic, se efectuează controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii cu cele din contabilitate.

Metoda inventarului intermitent

Normele contabile din țara noastră permit unităților patrimoniale mici și

mijlocii să utilizeze metoda inventarului intermitent, care presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii producției de la finele fiecărei luni.

În acest caz, ieșirile se determină ca diferențe între valoarea produselor inițiale plus valoarea intrărilor și produsele finale stabilite prin inventariere.

Relația de calcul a ieșirilor este :

E=Si+I-Sf

unde :

E= valoarea ieșirilor ;

Si= valoarea produselor inițiale;

I= valoarea intrărilor din cursul perioadei;

Sf= valoarea produselor finale, stabilite prin inventariere.

În cazul utilizării inventarului intermitent pentru produsele provenite din producția proprie, la începutul fiecărei luni se anulează stocul inițial de produse concomitent cu micșorarea veniturilor din producția stocată.

Produsele obținute din producția proprie în cursul lunii nu se înregistrează în conturile de stocuri, evidențiindu-se numai vânzarea acestora.

La sfârșitul lunii se determină prin inventariere stocul de produse din producția proprie existent iar acest stoc se înregistrează în conturile de stocuri corespunzătoare, concomitent cu creșterea veniturilor din variația stocurilor.

b) Contabilitatea produselor finite.

Produsele finite sunt acele bunuri materiale care au parcurs în întregime fazele produsului de fabricație și nu necesită prelucrări ulterioare în cadrul unității patrimoniale, fiind considerate corespunzătoare din punct de vedere calitativ.

Acestea pot fi depozitate în vederea livrării ulterioare sau pot fi expediate direct clienților.

Reflectarea în contabilitate se realizează cu ajutorul contului 345 „Produse finite”, care asigură evidența existenței și mișcării stocurilor de produse finite. Este un cont de active circulante materiale, cu funcția contabilă de activ.

În debitul contului se evidențiază:

valoarea la preț de înregistrare a produselor finite intrate în gestiune, precum și a plusurilor de inventar;

valoarea la preț de înregistrare a produselor finite aduse de la terți.

În creditul contului se reflectă:

valoarea la preț de înregistrare a produselor finite vândute, precum și lipsurile la inventar;

valoarea la preț de înregistrare a produselor finite livrate prin magazinele proprii de desfacere;

valoarea la preț de înregistrare a produselor finite trimise la terți;

valoarea pierderilor din calamități sau donațiile de produse finite;

valoarea la preț de înregistrare a produselor reținute și consumate în aceeași unitate.

Soldul debitor reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor finite existente în stoc.

Evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor de produse se realizează la costuri de producție efective sau la prețuri standard (prestabilite).

În cazul în care se utilizează prețul standard pentru înregistrarea produselor, diferențele dintre acestea și conturile de producție efectivă, calculate la sfârșitul lunii, se vor reflecta distinct în contul de diferențe de preț 348 „Diferențe de preț la produse”.

Este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a produselor, bifuncțional.

În debitul contului se evidențiază:

diferențele de preț în plus (costul de producție este mai mare decât prețul prestabilit) aferente produselor intrate în gestiune din producția proprie;

diferențe de preț în minus repartizate asupra produselor ieșite din gestiune prin vânzare.

În creditul contului se înregistrează:

diferențe de preț în minus aferente produselor intrate în gestiune din producția proprie;

diferențe de preț în plus repartizate asupra produselor ieșite din gestiune prin vânzare.

Soldul contului poate fi debitor sau creditor și reprezintă diferențele de preț în plus (nefavorabile) și respectiv, în minus (favorabile) aferente produselor existente în stoc.

Funcția și corespondentele specifice conturilor 345 „Produse finite” și 348 „Diferențe de preț la produse” se manifestă curent pe parcursul exercițiului în care contabilitatea este organizată după metoda inventarului permanent.

Operații economice privind intrarea și ieșirea în și din gestiune, a

produselor finite în cazul utilizării inventarului permanent.

În situația utilizării inventarului permanent, toate operațiile privind intrarea de produse finite se înregistrează la costuri de producție efective sau la prețuri standard (prestabilite), în debitul contului 345 „Produse finite”, iar operațiile de ieșire din gestiune a produselor finite se reflectă în creditul contului 345 „Produse finite”, la costuri de producție efective sau la prețuri prestabilite.

Înregistrarea în contabilitate a produselor finite în cazul utilizării

costurilor de producție efective.

Această variantă se folosește mai rar deoarece presupune cunoașterea costurilor de producție efective ale produselor, în timpul lunii, în momentul obținerii lor.

Principalele operații economice pe care le implică sunt:

obținerea de produse în cursul lunii, cunoscându-se costul de producție

efectiv:

_____________________________________________________________

345 „Produse finite” = 711 „Variația stocurilor”

_____________________________________________________________

vânzarea produselor finite obținute în cursul lunii:

_____________________________________________________________

4111 „Clienți” = %

701 „Venituri din

vânzarea produselor finite”

4427 „TVA colectată”

_____________________________________________________________

concomitent, se înregistrează descărcarea gestiunii de produsele finite

vândute:

_____________________________________________________________

711 „Variația stocurilor” = 345 „Produse finite”

_____________________________________________________________

evidențierea plusurilor de produse finite constatate cu ocazia inventarierii:

_____________________________________________________________

345 „Produse finite” = 711 „Variația stocurilor”

_____________________________________________________________

se înregistrează minusurile constatate cu ocazia inventarierii:

_____________________________________________________________

711 „Variația stocurilor” = 345 „Produse finite”

_____________________________________________________________

în situația în care lipsurile se impută unor salariați atunci se efectuează

înregistrarea:

_____________________________________________________________

4282 „Alte creanțe în legătură = %

cu personalul” 7588 „Alte venituri din

exploatare”

4427 „TVA colectată”

_____________________________________________________________

în cazul în care lipsurile sunt peste normele legale neimputabile atunci se

reflectă TVA colectată aferentă acestora, astfel:

_____________________________________________________________

635 „Cheltuieli cu alte impozite, = 4427 „TVA colectată”

taxe și vărsăminte asimilate”

_____________________________________________________________

evidențierea produselor finite distruse în urma calamităților naturale:

_____________________________________________________________

671 „Cheltuieli privind calamitățile și = 345 „Produse finite”

alte evenimente extraordinare”

_____________________________________________________________

se înregistrează donația unor produse finite:

_____________________________________________________________

6582 „Donații și subvenții acordate” = 345 „Produse finite”

_____________________________________________________________

concomitent, se reflectă TVA colectată aferentă donației:

______________________________________________________________

635 „Cheltuieli cu alte impozite, = 4427 „TVA colectată”

taxe și vărsăminte asimilate”

_____________________________________________________________

vânzarea produselor finite prin magazinele proprii de desfacere ce se

transferă la mărfuri:

_____________________________________________________________

371 „Mărfuri” = 345 „Produse finite”

_____________________________________________________________

trimiterea la terți a produselor finite:

_____________________________________________________________

354 „Produse aflate la terți” = 345 „Produse finite”

_____________________________________________________________

aducerea de la terți a produselor finite:

_____________________________________________________________

345 „Produse finite” = 354 „Produse aflate la terți”

_____________________________________________________________

reflectarea produselor finite reținute pentru consumul propriu:

_____________________________________________________________

% = 345 „Produse finite”

301 „Materii prime”

3021 „Materiale auxiliare”

………………………………………

3028 „Alte materiale consumabile”

303 „Materiale de natura obiectelor

de inventar”

_____________________________________________________________

Produsele finite pot fi acordate salariaților ca plată în natură, potrivit legii, generându-se următoarele înregistrări contabile:

obligația unității patrimoniale față de salariați, privind plata acestora în

natură, cu produse finite:

_____________________________________________________________

641 „Cheltuieli cu salariile” = 421 „Personal-salarii

personalului datorate”

_____________________________________________________________

obținerea produselor finite:

_____________________________________________________________

345 „Produse finite” = 711 „Variația stocurilor”

_____________________________________________________________

Înregistrarea în contabilitate a produselor finite în cazul utilizării

prețului standard (prestabilit),

De regulă, costurile de producție efective se determină la sfârșitul lunii. Având în vedere faptul că produsele finite se obțin în cursul lunii, moment în care nu se cunoaște costul efectiv, este necesară înregistrarea acestora la prețul standard (prestabilit).

La sfârșitul lunii, se calculează diferențele dintre aceste prețuri și costurile efective și se evidențiază în conturile de diferențe.

Pentru produsele care au fost obținute și vândute în cursul lunii, diferențele de preț aferente se calculează cu ajutorul unui coeficient de repartizare care se determină similar cu coeficientul de repartizare al stocurilor de materii prime și materiale consumabile și anume:

Soldul inițial Diferențele de preț aferente

al diferențelor + intrărilor în cursul perioadei,

Coeficientul de preț cumulat de la începutul anului

de =––––––––––––––––––––––––-

repartizare (k) Soldul inițial al Valoarea intrărilor în cursul

stocurilor la preț de + perioadei la preț de înregistrare,

înregistrare cumulat de la începutul anului

Operațiile economice implicate în utilizarea prețului standard sunt:

_____________________________________________________________

345 „ Produse finite” = 711 „Variația stocurilor”

_____________________________________________________________

vânzarea în cursul lunii a produselor finite obținute, la prețul de vânzare:

_____________________________________________________________

4111 „Clienți” = %

701 „Venituri din vânzarea

produselor finite”

4427 „TVA colectată”

_____________________________________________________________

concomitent, se înregistrează scăderea din gestiune a produselor finite la

prețul standard:

_____________________________________________________________

711 „Variația stocurilor” = 345 „Produse finite”

_____________________________________________________________

La sfârșitul lunii, se calculează costul de producție efectiv al produselor finite obținute în cursul lunii:

în situația în care costul efectiv > costul standard, se efectuează înregistrările contabile:

evidențierea diferenței în plus între costul efectiv și costul standard:

_____________________________________________________________

348 „Diferențe de preț la produse” = 711 „Variația stocurilor”

_____________________________________________________________

concomitent, se înregistrează diferențele de preț în plus aferente

produselor vândute, calculate pe baza coeficientului de repartizare:

_____________________________________________________________

711 „Variația stocurilor” = 348 „Diferențe de preț la

produse”

_____________________________________________________________

în situația în care costul efectiv < costul standard, se efectuează înregistrările contabile:

evidențierea diferenței de preț în minus între costul efectiv și costul

standard aferentă producției obținute în cursul lunii:

_____________________________________________________________

711 „Variația stocurilor” = 348 „Diferențe de preț la

produse”

_____________________________________________________________

concomitent, se înregistrează diferențele de preț în minus aferente

produselor vândute, calculate pe baza coeficientului de repartizare:

___________________________________________________________

348 „Diferențe de preț la produse” = 711 „Variația stocurilor”

_____________________________________________________________

Operații economice privind evidența produselor finite în cazul

utilizării inventarului intermitent.

În situația folosirii inventarului intermitent, se schimbă funcția conturilor

de stocuri aceasta funcționând doar la începutul și la sfârșitul lunii:

În cazul în care conturile de produse prezintă sold la începutul exercițiului financiar, se consideră că produsele existente în stoc sunt destinate vânzării și se înregistrează destocarea sau ieșirea din gestiune, prin formula contabilă:

_____________________________________________________________

711 „Variația stocurilor” = 345 „Produse finite”

_____________________________________________________________

Pe parcursul exercițiului financiar, nu se evidențiază obținerea de produse finite ci numai vânzarea lor :

_____________________________________________________________

4111 „Clienți” = %

701 „Venituri din vânzarea

produselor finite”

4427 „TVA colectată”

_____________________________________________________________

La finele exercițiului financiar, se procedează la efectuarea inventarierii, stabilindu-se astfel stocul de produse finite care se înregistrează în contul de produse, evaluate la costul de producție:

_____________________________________________________________

345 „Produse finite” = 711 „Variația stocurilor”

_____________________________________________________________

3.3. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea producției

Punerea în practică a principiului prudenței conduce implicit la constituirea de ajustări.

Conceptul de ajustare se pretează la două interpretări și anume:

interpretarea contabilă – care presupune stabilirea (evaluarea) provi-zionului și contabilizarea acestuia;

interpretarea economică – după care ajustarea este un element de cheltu-ială la constituirea lui și respectiv de venit la anularea acestuia.

Operațiile legate de ajustări presupun două etape:

a) constituirea ajustărilor care are loc, de regulă, la sfârșitul exercițiului financiar, când intervine următoarea formulă contabilă:

contul de cheltuieli = contul de ajustări

b) anularea ajustărilor care are loc atunci când ajustările constituite anterior rămân fără obiect, adică atunci când elementele patrimoniale pentru care s-au constituit anterior ajustările, sunt scoase din evidență și nu mai fac parte din patrimoniul unității.

În aceste cazuri apare formula contabilă:

contul de ajustări = contul de venituri

Formarea ajustărilor are ca motivație economică acordarea unui avantaj fiscal agentului economic și anume, o amânare la plată a unui impozit pe profit. Mecanismul amânării la plata impozitului pe profit se realizează în felul următor:

la constituirea ajustărilor se majorează cheltuielile unității cu suma

ajustărilor respective. Ca atare se diminuează profitul, ceea ce are ca efect diminuarea impozitului pe profit;

la anularea ajustărilor se majorează veniturile unității cu suma ajustărilor

constituite anterior, ceea ce are ca efect majorarea profitului și creșterea impozitului pe profit.

Prin urmare, ajustările constituite produc o amânare la plată a unui impozit pe profit, care privește perioada de la constituirea lor până la anularea acestora.

Ajustările pentru deprecierea producției au drept scop, acoperirea riscurilor generate de reducerea, scăderea conjuncturală a valorii acesteia, din cauze ale căror efecte pot fi reversibile.

Ajustările pentru deprecierea producției sunt rezerve constituite în prezent pentru acoperirea riscurilor viitoare.

Acestea se constituie la nivelul diferențelor dintre prețul zilei (mai mic) la care sunt evaluate elementele componente ale producției prin inventarul efectuat la finele exercițiului financiar și valoarea contabilă (mai mare) a elementelor patrimoniale respective.

Se constituie pe seama cheltuielilor exercițiului financiar, în care se constată deprecierea latentă a producției și au rolul de a acoperi riscurile conjuncturale în măsura în care acestea vor avea loc în exercițiile viitoare.

Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea produselor se realizează cu ajutorul contului 394 „ Ajustări pentru deprecierea produselor ”.

Acest cont are funcția contabilă de pasiv.

În creditul contului se înregistrează:

valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs,

constituite sau suplimentate, pe feluri de ajustări (681).

În debitul contului se înregistrează:

sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru

deprecierea stocurilor și a producției în curs (781).

Soldul creditor reprezintă valoarea ajustărilor constituite, la sfârșitul perioadei.

Operații economice privind ajustările pentru deprecierea produselor :

se înregistrează constituirea ajustărilor:

_____________________________________________________________

6814 „Cheltuieli de exploatare = 394 „Ajustări pentru

privind ajustările pentru deprecierea produselor”

deprecierea activelor circulante”

_____________________________________________________________

se înregistrează majorarea ajustărilor:

_____________________________________________________________

6814 „Cheltuieli de exploatare = 394 „Provizioane pentru

privind ajustările pentru deprecierea produselor”

deprecierea activelor circulante”

_____________________________________________________________

cu ocazia producerii deprecierii pentru care s-a creat ajustarea , se

evidențiază anularea ajustărilor pentru depreciere, rămase fără obiect:

_____________________________________________________________

394 „Ajustări pentru = 7814 „Venituri din ajustări

deprecierea produselor” pentru deprecierea activelor

circulante”

_____________________________________________________________

se înregistrează diminuarea ajustărilor:

_____________________________________________________________

394 „Ajustări pentru = 7814 „Venituri din ajustări

deprecierea produselor” pentru deprecierea activelor

circulante”

_____________________________________________________________

3.4. Etapele privind calculația costurilor de producție

Ținând seama de legăturile care există între cheltuielile de producție și diferitele locuri sau produse pentru care ele s-au efectuat, respectiv, de posibilitățile de identificare și de delimitare a cheltuielilor pe locurile sau produsele respective, de gradul de finisare al producției, de rolul pe care îl au diferitele secții în procesul de producție, adică de destinația producției lor și ordinea în care acestea se consumă productiv în întreprindere, lucrările de contabilitate de gestiune și calculație a costului efectiv se desfășoară într-o anumită succesiune logică, strict determinată, ale cărei etape se prezintă în continuare.

a) Astfel, prima etapă o reprezintă colectarea cheltuielilor de producție. În această etapă are loc colectarea cheltuielilor directe pe purtători de costuri (produse, lucrări, servicii, comenzi etc.) și a cheltuielilor indirecte pe secții și sectoare de activitate în funcție de posibilitățile de identificare și localizare a lor pe destinații. Această operație se realizează cu ajutorul costurilor de calculație prin preluarea cheltuielilor de exploatare în contabilitatea financiară și ordonarea lor după destinație în contabilitatea de gestiune, debitându-se conturile de calculație pe analitice corespunzătoare fiecărui cont și creditându-se contul 901”Decontări interne privind cheltuielile”.

b) Se începe apoi calculația costului efectiv cu decontarea livrărilor reciproce de produse, lucrări și servicii între activitățile auxiliare pentru nevoile lor de producție. Efectuarea decontării livrărilor reciproce între secțiile auxiliare necesită cunoașterea costului efectiv al producției care face obiectul livrărilor respective, dar pentru calculul acestuia este necesară decontarea livrărilor reciproce. În astfel de situații, întrucât costul efectiv al prestațiilor reciproce dintre secțiile auxiliare este greu de stabilit, acestea se decontează fie la costul efectiv al perioadei precedente, fie la un cost prestabilit al perioadei curente, fie prin folosirea altor procedee. Reflectarea în contabilitate a decontărilor reciproce dintre secțiile auxiliare se face cu ajutorul conturilor analitice ale contului sintetic 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, care corespund fiecărei secții auxiliare în parte. Astfel, se debitează conturile care reprezintă secțiile auxiliare consumatoare de produse, lucrări și servicii și se creditează conturile analitice corespunzătoare secțiilor auxiliare furnizoare ale producției respective, fără ca prin aceasta să se altereze rulajul contului sintetic.

c) După efectuarea decontărilor reciproce dintre activitățile auxiliare, se trece la calculul costului efectiv al producției auxiliare și repartizarea cheltuielilor aferente producției respective consumată pentru nevoile activității de bază și ale celorlalte sectoare de activitate din cadrul întreprinderii. Această operație de repartizare a cheltuielilor activităților auxiliare se reflectă în contabilitate prin debitarea conturilor de calculație corespunzătoare locurilor de activitate (cheltuieli) consumatoare și creditarea contului 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”.

d) O altă etapă a calculației costului o constituie repartizarea cheltuielilor indirecte de producție, asupra produselor fabricate în cadrul activității de bază. Această operație se face, proporțional cu o anumită bază sau criteriu convențional de repartizare, care exprimă cel mai bine legătura de cauzalitate dintre cheltuielile de repartizat și baza de repartizare aleasă. Deci, proporția în care se face repartizarea trebuie stabilită astfel încât costul fiecărui produs să fie afectat cu o cotă parte din cheltuielile indirecte de producție, care să corespundă cât mai exact consumului real ocazionat de produsul respectiv. În funcție de particularitățile tehnologiei și organizării producției din cadrul unității în cauză, drept criterii sau baze de repartizare, pot fi: cheltuielile cu consumul de materii prime și materiale directe, salariile directe, totalul cheltuielilor de prelucrare, numărul orelor de funcționare a utilajelor etc. Baza de repartizare trebuie să fie aceeași ca natură pentru toate produsele asupra cărora se repartizează o anumită categorie de cheltuieli indirecte dintr-o oarecare perioadă de gestiune.

În vederea stabilirii cheltuielilor indirecte de producție ce revin pe fiecare produs, lucrare, serviciu, comandă etc. fabricate în cadrul activității de bază, se procedează astfel:

se calculează mai întâi, pentru fiecare secție în parte, un coeficient de

repartizare K, prin raportarea totalului cheltuielilor indirecte de repartizat ale secției în cauză, colectate în debitul contului 923 „Cheltuieli indirecte ale producției”, la suma bazelor de repartizare ale tuturor produselor, lucrărilor, serviciilor comenzilor etc. fabricate în secția respectivă, potrivit următoarei relații de calcul:

,

în care:

reprezintă cheltuielile indirecte de producție;

baza de repartizare;

secția;

obiectul de calculație (produsul, lucrarea, serviciul, comanda etc.).

se înmulțește apoi coeficientul astfel calculat, cu baza de repartizare a

fiecărui obiect de calculație în parte și se obține cota de cheltuieli indirecte de producție, repartizat C, astfel:

.

Cota de cheltuieli indirecte de producție astfel determinată se adaugă la cheltuielile directe ale produsului respectiv, ce se găsesc deja înregistrate în debitul contului 921 „Cheltuielile activității de bază” și se obține costul de producție al acestuia.

Reflectarea în contabilitate a operației de repartizare a cheltuielilor indirecte de producție în costul efectiv al produselor fabricate în cadrul secțiilor respective, se face prin debitarea contului 921 „Cheltuielile activității de bază” și creditarea contului 923 „Cheltuielile indirecte de producție”, care, în urma acestei operații, se soldează.

În situația în care condițiile generale de exploatare justifică luarea în considerare la calculul costului efectiv al producției și a cheltuielilor generale de administrație, precum și a cheltuielilor de desfacere, etapele calculației trebuie completate cu repartizarea acestor cheltuieli.

e) Repartizarea cheltuielilor generale de administrație asupra produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate de întreprindere constituie o altă etapă de calculație a costului efectiv.

Spre deosebire de repartizarea cheltuielilor indirecte de producție care se face, în general, pe bază de coeficienți diferențiați pe secții și categorii de cheltuieli (cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor și cheltuieli generale ale secției), repartizarea cheltuielilor generale de administrație se face pe bază de coeficient unic sau global. Acest coeficient se calculează, ca și în cazul precedent, în funcție de o anumită bază sau criteriu de repartizare, care poate să fie una din cheltuielile directe amintite în etapa anterioară, dar, în general, baza de repartizare în acest caz o constituie costul de producție, bineînțeles, cu luarea în considerare la numărător a totalului cheltuielilor generate de administrație (). Coeficientul obținut se înmulțește cu costul de producție folosit ca bază de repartizare a fiecărui produs și rezultă cota de cheltuieli generale de administrație care se adaugă la costul de producție al produsului respectiv.

Reflectarea în contabilitate a operației de repartizare a cheltuielilor generale de administrație în costul efectiv al produselor fabricate de întreprindere se face prin debitarea contului 921 „Cheltuielile activității de bază” și a contului 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, dacă producția auxiliară este destinată vânzării la terți sau sectorului propriu de investiții și deci are caracterul de producție marfă și creditarea contului 924 „Cheltuieli generale de administrație”, care în urma acestei operații se soldează.

f) Repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra produselor fabricate reprezintă, de asemenea, o etapă necesară în anumite condiții de exploatare. Această etapă presupune adăugarea la costul de producție al produselor a cheltuielilor de desfacere pe care le-au ocazionat, iar în cazul în care identificarea lor pe produs nu este posibilă, ele pot fi repartizate asupra costului produselor respective, proporțional cu greutatea sau volumul produselor livrate sau în funcție de alte criterii.

Reflectarea în contabilitate a operației de repartizare a cheltuielilor de desfacere în costul efectiv al produselor fabricate de întreprindere se face prin debitarea contului 921 „Cheltuielile activității de bază” și a contului 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, numai pentru producția marfă rezultată de la aceste activități și creditarea contului 925 „Cheltuieli de desfacere”, care în urma acestei operații se soldează.

Astfel, prin adăugarea la costul de producție și a cotelor de cheltuieli generale de administrație și, respectiv, de cheltuieli de desfacere, se obține costul complet al producției.

După repartizarea cheltuielilor indirecte de producție și a cheltuielilor generale de administrație, în debitul contului 921 „Cheltuielile activității de bază” sunt colectate la sfârșitul lunii toate cheltuielile ocazionate de fabricarea producției. Aceste cheltuieli reprezintă costul efectiv total al producției întreprinderii și sunt încorporate o parte în costul efectiv al producției finite, iar o altă parte în costul efectiv al producției în curs de execuție existente în secții la sfârșitul lunii.

g) Următoarea etapă implicată de calculația costului efectiv al producției finite o reprezintă determinarea cantitativă și valorică a producției în curs de execuție.

Sub aspect cantitativ, producția în curs de execuție se stabilește pe calea inventarierii la locurile de muncă, de control, de depozitare special amenajate etc., iar sub aspect valoric, prin evaluare, operație care se face, de regulă, la costul efectiv, ținând seama de gradul de finisare tehnică, adică de numărul fazelor de fabricație parcurse și stadiul de prelucrare în care se află. O dată stabilit costul producției în curs de execuție, acesta se reflectă în contabilitatea de gestiune prin debitarea contului 933 „Costul producției în curs de execuție” și creditarea contului 921 „Cheltuielile activității de bază”, dacă rezultă din activitatea de bază și respectiv, a contului 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, dacă rezultă din activități auxiliare.

Prin scăderea cheltuielilor aferente producției în curs de execuție astfel stabilită, din totalul cheltuielilor de producție aflate în debitul contului 921 „Cheltuielile activității de bază” și respectiv, 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, se obține suma cheltuielilor aferente producției finite, respectiv, costul efectiv al acestei producții.

Determinarea corectă a costului producției în curs de execuție prezintă o importanță deosebită pentru calcularea cu exactitate a costului producției finite, precum și a altor indicatori de eficiență ai activității întreprinderii, derivați din acestea, cum ar fi profitul, rata rentabilității etc. Astfel, supraevaluarea producției în curs de execuție conduce la diminuarea nejustificată a costului producției finite majorând în mod artificial profitul și respectiv rata rentabilității. După cum subevaluarea producției în curs de execuție are efecte inverse, de asemenea cu influențe nefavorabile asupra activității întreprinderii.

h) Etapele de calculație a costului efectiv se încheie cu stabilirea acestuia pe unitatea de produs, care se face, de regulă, prin raportarea totalului cheltuielilor efective aferente producției finite la cantitatea de producție finită obținută în perioada la care se referă cheltuielile respective, după următorul model de calcul:

,

în care:

reprezintă costul unitar;

cheltuielile aferente producției finite;

cantitatea de produse obținute;

articolele de calculație;

obiectul de calculație (produsul, lucrarea, serviciul etc.).

Pe baza costului efectiv astfel calculat la sfârșitul lunii se face decontarea producției finite obținute și depozitate pe parcursul lunii, prin debitarea contului 902 „Decontări interne privind producția obținută” și creditarea contului 921 „Cheltuielile activității de bază” și, respectiv, 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, dacă este cazul, care se închid.

În urma acestei înregistrări se poate determina cu ajutorul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”, diferența dintre prețul de înregistrare și costul efectiv al produselor finite, se face trecerea asupra contului 903 „Decontări interne privind diferențele de preț”.

Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor se poate organiza după mai multe metode, acest lucru fiind lăsat, așa cum s-a prezentat la început, la latitudinea fiecărei întreprinderi, în funcție de o serie de factori speciali la momentul respectiv.

Potrivit legislației în vigoare în țara noastră, calculația costurilor de producție se poate efectua după metoda globală, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda costurilor standard sau normate, metoda direct-costing sau a costurilor variabile sau alte metode adoptate de unitatea patrimonială.

În literatura de specialitate sunt prevăzute și alte metode de calculație a costurilor, și anume: metoda pe locuri (centre) de cheltuieli, metoda tarif – oră – mașină (T.H.M.), metoda Georges Perrin (G.P.), metoda PERT – cost, metoda A.B.C. etc. Fiecare dintre metodele de calculație enumerate își are particularitățile ei, elementele sale specifice.

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ PRIVIND PRODUCȚIA

REALIZATĂ LA S.C. MACOFIL S.A. TG-JIU

4.1. Monografie privind înregistrarea în contabilitate a producției

realizate la S.C. MACOFIL S.A. Tg-Jiu

Rezultatul procesului de producție într-o unitate patrimonială cu caracter productiv se concretizează în obținerea de produse.

Pentru obținerea unui produs sau lucrare sunt realizate activități care generează consumuri de factori de producție, dintre care unele consumuri sunt direct, altele indirect legate de executarea produsului sau a lucrării, iar altele sunt necesare procesului de distribuție. Toate acestea formează costul produselor sau lucrărilor respective.

Cunoașterea costului complet aferent produselor fabricate și/sau vândute reprezintă un element de informare important pentru conducerea unei întreprinderi și controlul gestiunii sale. Acesta permite :

evaluarea stocurilor pe diferite etape ale ciclului de fabricație și de

vânzare ;

compararea structurii costului complet pentru întreprindere cu activități

asemănătoare (pe diferite stadii ale producției, după mijloacele de exploatare utilizate, pe grupe de clienți) și determinarea punctelor „tari” și a celor „slabe” vizavi de concurență ;

elaborarea unui preț (sau tarif) pentru comercializarea unui bun (sau a

unui serviciu) și pentru care, acel preț (sau tarif) nu este practic definit sau impus de concurență ;

stabilirea devizului pentru execuția pieselor individuale, fabricarea unei

serii mici sau executarea de lucrări speciale.

Constituirea costurilor pe fazele ciclului de exploatare permite determinarea următoarelor categorii de costuri:

costul de achiziție ;

costul de producție ;

costul de distribuție.

Costul de achiziție este costul care regrupează totalitatea cheltuielilor generate de activitatea de aprovizionare și stocare a valorilor materiale destinate consumului productiv – materii prime, materiale și furnituri consumabile. Modul de identificare și localizare pe elementele materiale stocabile care generează aceste cheltuieli oferă posibilitatea delimitării lor, astfel încât să formeze:

costuri directe de achiziție – reprezentând prețul de cumpărare al

elementelor stocabile, cheltuielile de transport, comisioane, taxe variabile și alte taxe nedeductibile;

costuri indirecte de achiziție – reprezentând cheltuielile sectorului

de aprovizionare, de recepție, manipulare, transport și stocare a valorilor materiale.

Prin calculul costului de achiziție se asigură determinarea valorii de intrare în stoc a diferitelor elemente materiale ce vor face ulterior obiectul consumului în procesul de producție.

Aceasta înseamnă că în costul complet al produsului nu se va regăsi valoarea elementelor materiale determinată în momentul cumpărării, ci valoarea lor de ieșire (corespunzător metodei de evaluare adoptată: CMP, FIFO, LIFO etc.), adică valoarea de cumpărare influențată de stocul existent și la care se adaugă cota parte a costurilor indirecte de achiziție repartizate în baza unui criteriu ales de repartizare.

Costul de producție cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate în procesul de producție și se calculează între stocajul de materii prime, materialul și stocajul de produse finite.

Complexitatea calculației lui depinde de complexitatea procesului tehnologic și de natura produselor care apar în cursul fazelor (etapelor) de fabricație – materiale recuperabile, rebuturi producție neterminată, semifabricate a căror valoare influențează costul produselor de bază – produsele finite.

Costul de producție al produsului finit este constituit din:

costuri directe de producție – care cuprind: costul de achiziție

aferent materiilor prime și materialelor directe eliberate din stoc pentru consumul productiv, costul cu manopera directă și alte costuri directe (amortizarea unui echipament specific etc.) ;

costuri indirecte de producție cuprind costurile comune sectoarelor

productive (energie, combustibil, reparații și întreținere, amortizare, salariile personalului indirect productiv etc.).

Costul complet cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea și desfacerea unui produs, lucrare sau serviciu.

În timp ce costul de producție se calculează pentru producția finită obținută și predată depozitului, costul complet se calculează pentru producția vândută.

În structura costului complet sunt următoarele componente:

costul de producție aferent producției vândute;

costurile din „afara producției” – la rândul lor constituite din:

costul de distribuției

costul administrației generale.

Costul de producție aferent producției vândute reprezintă valoarea de ieșire din stoc a produselor finite destinate vânzării și se determină apelând (ca și în costul de achiziție) la una din metodele adoptate în evaluarea stocurilor.

Costul de distribuție reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate în procesul de distribuție a produselor ; poate fi delimitat în cele două categorii:

costuri directe de distribuție cuprind cheltuielile de livrare, expediție,

publicitate, ambalaj, transport special când se poate identifica pe produs consumul de resurse ;

costuri indirecte de distribuție – reprezentând cheltuielile de funcționare a sectorului de distribuție, magazinaj (stocaj), transport, servicii de postvânzare, studii de marketing, etc.

Costul administrației generale

Anumite funcții rămân specifice unității economice sau sunt comune mai multor activități. Este vorba de: activitatea de cercetare, planificare-programare, control, gestiune financiară, contabilitate, informatică, managementul general. Cheltuielile generate de aceste activități devin din ce în ce mai importante în ansamblul cheltuielilor întreprinderii și sunt, de regulă, independente față de volumul de activitate. Repartizarea lor s-ar impune astfel a fi efectuată numai asupra producției vândute însă reglementările în vigoare nu exclud posibilitatea repartizării lor și asupra producției stocate, integrând costul administrației generale în costul de producție al producției finite obținute.

De regulă, costurile de producție efective se determină la sfârșitul lunii, deci pentru produsele finite obținute în cursul lunii nu se cunoaște costul de producție efectiv în momentul obținerii lor din procesul de producție, de aceea este necesară înregistrarea lor la prețuri prestabilite (standard).

În balanța de verificare întocmită la 30.04.2007 soldul contului 345 ,,Produse finite’’ este de 152.426,00 soldul contului 348 ,,Diferențe de preț la produse’’ este de lei, diferență favorabilă.

În cursul lunii mai 2007 se obțin produse finite (țiglă Marsilia) 100.000

bucăți, preț prestabilit (standard) 1,10 lei/bucată pe baza raportului de producție nr.153 din data de 02.05.2007 (Anexa nr.2) întocmit de secția ceramică, produsele finite sunt predate la depozitul ceramică :

____________________________________________________________

345 = 711 110.000,00

,,Produse finite’’ ,, Variația stocurilor ”

_____________________________________________________________

Pe baza raportului de producție nr.154 din data de 12.05.2007 (Anexa

nr.3) se obțin 150.000 bucăți blocuri ceramice 290240138, preț prestabilit 2,02 lei/bucată, predate la depozitul ceramică :

_____________________________________________________________

345 = 711 303.000,00

,,Produse finite’’ ,,Variația stocurilor’’

_____________________________________________________________

Se vând 15.000 bucăți țiglă Marsilia, preț de vânzare 1,20 lei/bucată și

20.000 bucăți blocuri ceramice cu dimensiunile 290240138, preț de vânzare 2,12 lei/bucată, TVA 19% pe baza avizului de însoțire a mărfii nr.2576 din data de 13.05.2007 (Anexa nr.4) și a facturii nr. 4485768 din aceeași dată (Anexa nr.5) la S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. Tg-Jiu :

_____________________________________________________________

4111 = % 71.876,00

,,Clienți ’’ 701 60.400,00

,,Venituri din vânzarea

produselor finite’’ 

4427 11.476,00

,,TVA colectată’’

_____________________________________________________________

Și totodată scăderea din gestiunea depozitului ceramică a produselor

finite vândute, prețul prestabilit fiind de 1,10 lei/bucată pentru țiglă Marsilia și 2,02 lei/bucată pentru blocuri ceramice :

_____________________________________________________________

711 = 345 3.500,00

,,Variația stocurilor” ,,Produse finite’’

_____________________________________________________________

S.C. MACOFIL S.A. vinde la S.C. MONA SRL 5.000 blocuri ceramice 290240138, preț de vânzare 2,12 lei/bucată, TVA 19% pe baza avizului de însoțire a mărfii nr.2577 din data de 26.05.2007 (Anexa nr.6) și a facturii nr.4485788 din aceeași dată (Anexa nr.7) și concomitent scăderea din gestiune a produselor finite vândute :

_____________________________________________________________

4111 = % 12.614,00

,,Clienți’’ 701 10.600,00

,,Venituri din vânzarea

produselor finite’’

4427 2.014,00

,,TVA colectată’’

_____________________________________________________________

Concomitent se înregistrează scăderea din gestiune a produselor finite vândute, prețul prestabilit fiind de 2,02 lei/bucată pentru blocurile ceramice :

_____________________________________________________________

711 = 345 500,00

,,Variația stocurilor” ,,Produse finite’’

_____________________________________________________________

La finele lunii se calculează costul de producție efectiv al produselor finite (anexa nr. 8) obținute în cursul lunii, care este de 1,00 lei/bucată pentru țiglă Marsilia și de 1,90 lei/bucată pentru blocurile ceramice înregistrându-se diferențele aferente astfel :

_____________________________________________________________

348 = 711

,,Diferențe de preț la produse finite’’ ,,Variația stocurilor’’

_____________________________________________________________

Diferențelor de preț aferente produselor vândute se calculează astfel :

Coeficient de repartizare

Se înregistrează diferențele de preț aferente produselor finite vândute :

_____________________________________________________________

711 = 348

,,Variația stocurilor’’ ,,Diferențe de preț la

produse’’ _____________________________________________________________

În baza procesului verbal de custodie nr.42 din data de 20.05.2007 (Anexa nr.9) încheiat între S.C. MACOFIL S.A. și S.C. IMELCOM S.A. se înregistrează trimiterea de produse finite pentru păstrare în valoare de 20.200,00 lei (10.000 bucăți blocuri ceramice la prețul prestabilit de 2,02 lei/bucată) :

_____________________________________________________________

354 = 345 20.700,00

,,Produse aflate la terți’’ ,,Produse finite’’

_____________________________________________________________

Cu ocazia efectuării inventarierii pe baza deciziei nr.186 din data de

18.05.2007 (Anexa nr.10) și a declarației de inventar (Anexa nr.11) se constată plusuri de produse finite ( blocuri ceramice ) 250 bucăți, preț prestabilit 2,02 lei/bucată conform listei de inventariere din data de 18.05.2007 (Anexa nr.12):

_____________________________________________________________

345 = 711 505,00

,, Produse finite’’ ,,Variația stocurilor’’

_____________________________________________________________

Concomitent, se înregistrează diferențele de preț aferente produselor finite constatate plus la inventariere :

_____________________________________________________________

711 = 348 30,00

,,Variația stocurilor ’’ ,,Diferențe de preț la produse’’

_____________________________________________________________

Se evidențiază lipsă la inventariere țiglă MARSILIA 270 bucăți, preț

prestabilit 1,10 lei /bucată, imputabile gestionarului conform listei de inventariere (Anexa nr.12) :

_____________________________________________________________

711 = 345 297,00

,,Variația stocurilor’’ ,,Produse finite’’

_____________________________________________________________

Concomitent, se înregistrează diferențele de preț favorabile, aferente produselor finite constatate lipsă la inventariere :

_____________________________________________________________

711 = 345 27,00

,,Variația stocurilor’’ ,,Produse finite’’

_____________________________________________________________

Se înregistrează imputarea în sarcina gestionarului PETRESCU VASILE

a lipsei constatate :

_____________________________________________________________

4282 = % 601,00

,,Alte creanțe în legătură cu 7588 505,00

personalul’’ ,,Alte venituri din exploatare’’

4427 96,00

,,T.V.A. colectată’’

_____________________________________________________________

Se înregistrează încasarea contravalorii lipsei constatate conform

dispoziției de încasare nr.417 din data de 19.05.2007 (Anexa nr.13):

_____________________________________________________________

5311 = 4282 601,00

,,Casa în lei’’ ,,Alte creanțe în legătură

cu personalul’’

_____________________________________________________________

Salariații S.C. MACOFIL S.A. au posibilitatea cumpărării de produse finite cu plata în rate. În cazul solicitării cumpărării de produse cu plata în rate pentru salariații S.C. MACOFIL S.A., cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, se procedează astfel :

salariatul întocmește cererea prin care solicită cumpărarea de produse

cu plata în rate;

cererea se prezintă la biroul personal pentru a menționa forma de

angajare și câștigul net lunar al salariatului, după care se depune la secretariat în vederea aprobării de către conducerea societății. După aprobare se întocmește contractul de vânzare cu plata în rate în trei exemplare de către compartimentul desfacere, din care:

exemplarul nr.1 se predă la biroul financiar pentru evidența ratelor;

exemplarul nr.2 se predă cumpărătorului;

exemplarul nr.3 rămâne la compartimentul desfacere în baza căruia se

eliberează marfa.

Avizele de expediție ( sau de însoțire a mărfii ) întocmite pentru marfa livrată se vizează de compartimentul desfacere menționând plata în rate conform contractului nr.191, după care se predă exemplarulul nr.2 la biroul contabilitate în vederea scăderii din gestiune, iar după valorificarea acestuia ( calculul ) este predat la contabilul care ține evidența cu plata în rate ( biroul financiar ).

Ratele vor fi stabilite pe baza unui scadențar ce va fi anexat la contract, maxim 24 luni. Dacă rata lunară depășește 1/3 din salariul net, se va lua declarație scrisă de la cumpărător că rata poate fi cea stabilită prin contract și se prezintă și acordul scris al soțului/soției în această privință, acord ce va fi legalizat prin Notar Public și în care se va menționa că în cazul încetării contractului de muncă al salariatului la S.C. MACOFIL S.A. acesta/aceasta se obligă să achite integral valoarea contractului, iar în cazul în care nu dispune de suma respectivă, să dea dreptul de executare silită asupra oricărui bun din proprietatea sa.

Se înregistrează conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.191 din data de 28.05.2007 ( Anexa nr.15 ), a avizului de însoțire a mărfii nr. 38005 din aceeași dată ( Anexa nr.16), a facturii nr.62544 din data de 28.05.2007 și a cererii prin care se solicită cumpărarea cu plata în rate ( Anexa nr.14 ) crearea debitului pentru toată marfa:

_____________________________________________________________

4282 = % 9.040,00

„ Alte creanțe în legătură 472 7.600,00

cu personalul ” „ Venituri înregistrate

în avans ”

4428 1.440,00

„ TVA neexigibilă ”

_____________________________________________________________

Se înregistrează transferul la mărfuri a produselor finite vândute cu plata în rate conform contractului încheiat :

_____________________________________________________________

371 = 345 7.600,00

„ Mărfuri ” „ Produse finite ”

_____________________________________________________________

Concomitent se înregistrează descărcarea gestiunii de mărfurile vândute în rate :

_____________________________________________________________

471 = 371 7.600,00

„ Cheltuieli înregistrate în ,, Mărfuri ”

avans ”

_____________________________________________________________

Se înregistrează reținerea din salariu a ratei lunare în valoare de 376,67 lei

_____________________________________________________________

421 = 4282 367,67

,, Personal-salarii „ Alte creanțe în legătură

datorate ” cu personalul ”

_____________________________________________________________

Și concomitent valoarea ratei înregistrată ca venit în avans, devine venit

al lunii curente, și TVA neexigibil aferent primei rate devine TVA colectată :

_____________________________________________________________

472 = 707 316,67

„ Venituri înregistrate „ Venituri din

în avans ” vânzarea mărfurilor ”

_____________________________________________________________

Se înregistrează descărcarea gestiunii de mărfurile vândute aferente

primei rate încasate :

_____________________________________________________________

607 = 471 316,67

„ Cheltuieli privind „ Cheltuieli înregistrate

mărfurile ” în avans ”

_____________________________________________________________

4.2. Calcularea costurilor de producție și a producției realizate și reflectarea în contabilitatea de gestiune

Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor se poate organiza după mai multe metode. Astfel, potrivit legislației în vigoare în țara noastră, calculația costurilor de producție se poate efectua după metoda globală, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda costurilor standard sau normate, metoda direct-costing sau a costurilor variabile precum și alte metode adoptate de unitatea patrimonială.

Fiecare din metodele de calculație enumerate își are particularitățile ei și elementele specifice. Cunoașterea particularităților, respectiv a elementelor specifice ale fiecărei metode de calculație necesită abordarea acestora sub aspect metodologic-aplicativ în vederea stabilirii principiilor generale care o guvernează, cât și a condițiilor concrete de aplicare.

S.C. MACOFIL S.A. Tg-Jiu utilizează ca metodă de calculație a costurilor metoda globală. Obiectul calculației costurilor îl reprezintă produsul finit.

Costul unitar se calculează prin diviziune simplă, raportând totalul cheltuielilor aferente producției finite la cantitatea de produse obținute în perioada la care se referă cheltuielile respective, după următorul model de calcul:

,

în care:

reprezintă costul unitar;

reprezintă cheltuielile aferente producției finite obținute;

cantitatea de producție obținută;

articolul de calculație;

obiectul calculației (produsul obținut).

Principalele operații economice care se efectuează pe parcursul unei perioade de gestiune și modul de înregistrare a lor în ordine cronologică și sistematică în contabilitatea de gestiune a S.C. MACOFIL S.A. sunt:

Se înregistrează colectarea cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumabile în sumă de 135.288,50 lei, repartizate astfel:

~ materii prime –––––––––––––––––––– 89.750,00 lei

~ produsul țiglă –––––––––––––––31.404,00 lei

~ produsul blocuri ceramice ––––––––––58.346,00 lei

~ materiale consumabile ––––––––––––––––- 45.538,50 lei

~ la secțiile auxiliare ––––––––––––– 28.265,50 lei

~ produsul țiglă –––––––––– 10.125,50 lei

~ produsul blocuri ceramice ––––– 18.140,00 lei

~ la secțiile principale de producție –––––––- 12.500,00 lei

~ produsul țiglă –––––––––– 8.500,00 lei

~ produsul blocuri ceramice ––––– 4.000,00 lei

_________________________________________________________

% = 901 135.288,50

921 „Decontări interne 89.750,00

„Cheltuielile activității privind cheltuielile”

privind cheltuielile”

de bază”

921/prod. țiglă 31.404,00

921/prod. blocuri ceramice 58.346,00

922 28.265,00

„Cheltuielile activității

auxiliare”

922/prod. țiglă 10.125,50

922/prod. blocuri ceramice 18.140,00

923 17.273,00

„Cheltuieli indirecte

de producție”

923/prod. țiglă 8.500,00

923/prod. blocuri ceramice 8.773,00

_____________________________________________________________

Se evidențiază colectarea cheltuielilor cu salariile-contribuțiile la

asigurările și protecția socială, astfel:

a) colectarea cheltuielilor cu salariile în sumă 89.177,00 lei, repartizate astfel:

~ salariile cuvenite muncitorilor de bază (direct productivi)

din secțiile principale de producție –––––––––––– 54.320,00 lei

~ produsul țiglă ––––––––––––––– 16.810,00 lei

~ produsul blocuri ceramice –––––––––– 37.510,00 lei

~ salariile personalului din secțiile auxiliare ––––––––– 8.420,00 lei

~ produsul țiglă ––––––––––––––– 3.700,00 lei

~ produsul blocuri ceramice –––––––––– 4.720,00 lei

~ salariile muncitorilor auxiliari și ale personalului tehnic, administrativ și de conducere din secțiile principale de producție –––––––– 23.437,00 lei

~ produsul țiglă ––––––––––––––– 9.067,00 lei

~ produsul blocuri ceramice –––––––––– 14.370,00 lei

~ salariile personalului din sectorul administrativ și de

conducere al S.C. MACOFIL S.A. –––––––––––– 30.000,00 lei

_____________________________________________________________

% = 901 116.177,00

921 „Decontări interne 54.320,00

„Cheltuielile activității privind cheltuielile”

de bază”

921/prod. țiglă 16.810,00

921/prod. blocuri ceramice 37.510,00

922 8.420,00

„Cheltuielile activității

auxiliare”

922/prod. țiglă 3.700,00

922/prod. blocuri ceramice 4.720,00

923 23.437,00

„Cheltuieli indirecte

de producție”

923/prod. țiglă 9.067,00

923/prod. blocuri ceramice 14.370,00

924 30.000,0

„Cheltuieli generale de

administrație”

_____________________________________________________________

b) colectarea cheltuielilor cu asigurările și protecția socială :

_____________________________________________________________

% = 901 57.916,00

921 „Decontări interne 32.764,00

„Cheltuielile activității privind cheltuielile”

de bază”

921/prod. țiglă 12.423,00

921/prod. blocuri ceramice 20.341,00

922 10.526,00

„Cheltuielile activităților

auxiliare”

922/prod.țiglă 4.251,00

922/prod. blocuri ceramice 6.275,00

923 4.049,25

„Cheltuieli indirecte

de producție”

923/prod.țiglă 1.102,00

923/prod.blocuri ceramice 2.947,25

924 10.577,25

„Cheltuieli generale de

administrație”

_____________________________________________________________

Se înregistrează colectarea cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor

corporale în sumă de 75.618,00 lei, repartizate astfel:

~ la secțiile auxiliare –––––––––––––––––– 24.628,00 lei

~ produsul țiglă ––––––––––––––– 1.102,00 lei

~ produsul blocuri ceramice –––––––––– 14.526,00 lei

~ la secțiile principale de producție –––––––––––– 36.664,00 lei

~ produsul țiglă ––––––––––––––– 16.326,00 lei

~ produsul blocuri ceramice –––––––––– 20.338,00 lei

~ la sectorul administrativ și de servicii al unității––––––- 10.000,00 lei

_____________________________________________________________

% = 901 75.618,00

922 „Decontări interne 24.628,00

„Cheltuielile activităților privind cheltuielile”

auxiliare”

922/prod. țiglă 10.102,00

922/prod. blocuri ceramice 14.526,00

923 36.664,00

,,Cheltuieli indirecte

de producție’’

923/prod. țiglă 16.326,00

923/prod. blocuri ceramice 20.338,00

924 14.326,00

,,Cheltuieli generale de

administrație’’

_____________________________________________________________

Obținere din procesul de producție a 100.000 bucăți țiglă MARSILIA la prețul prestabilit de 1,10 lei/bucată și 150.000 bucăți blocuri ceramice la un preț prestabilit de 2,02 lei/bucată conform înregistrărilor din contabilitatea financiară:

_____________________________________________________________

931 = 902 413.000,00

,,Costul producției ,,Decontări interne privind

obținute’’ producția obținută’’

_____________________________________________________________

Se înregistrează decontarea internă a cheltuielilor efective aferente celor două produse finite obținute (țiglă MARSILIA și blocuri ceramice):

_____________________________________________________________

902 = % 385.000,00

„Decontări interne privind 921 176.834,00

producția obținută” „Cheltuielile activității

de bază”

921/prod.țiglă 60.637,00

921/prod. bloc.cerami 6.197,00

71.839,50

„Cheltuielile activității

auxiliare”

922/prod.țiglă 28.178,50

922/prod.bloc.ceramice 43.661,00

923 81.423,25

„Cheltuieli indirecte

de producție”

923/prod.țiglă 34.995,00

923/prod,bloc.ceramice 46.428,25

924 54.903,25

„Cheltuieli generale de

administrație”

_____________________________________________________________

Se înregistrează costul efectiv al producției obținute conform Anexei nr: 11 :

_____________________________________________________________

901 = 931 385.000,00

„Decontări interne „Costul producției

privind cheltuielile” obținute”

_____________________________________________________________

Se evidențiază calculul și înregistrarea diferențelor dintre costul standar

și costul efectiv al produselor finite :

_____________________________________________________________

903 = 902

„Decontări interne privind „Decontări interne

diferențele de preț” privind producția obținută”

_____________________________________________________________

Se înregistrează decontarea diferențelor de preț la producția finită obținută:

_____________________________________________________________

931 = 903

„Costul producției „Decontări interne privind

obținute” diferențele de preț”

_____________________________________________________________

4.3. Interfața între contabilitatea financiară a cheltuielilor și contabilitatea de gestiune.

Pentru a înțelege interfața contabilității financiare cu contabilitatea de gestiune, se impune precizarea caracterului contractual al raporturilor dintre administrația generală a întreprinderii și conducătorii (managerii) subunităților acesteia (fabrici, secții, sucursale, magazine, depozite, etc.).

Prin contractul de management, proprietarul (acționarii, asociații) încredințează managerului general administrarea și gestiunea generală a întreprinderii, iar acesta la rândul său subcontrolează gestionarea și administrarea subunităților cu manageri ale acestor structuri interne corespunzător schemei de organizare a întreprinderii.

Se formează astfel două mari categorii de relații juridice cu caracter contractual:

relații contractuale exterioare ale întreprinderii cu furnizorii, clienții, creditorii, acționarii, organisme sociale și fiscale, relații care generează obligații și drepturi de creanță și care fac obiectul contabilității financiare;

relații contractuale interne, între managerul general și conducătorii diferitelor structuri lucrative ale întreprinderii, care nasc relații juridice de natura drepturilor și obligațiilor cu privire la gestiunea și valorificarea resurselor alocate pentru utilizarea activităților programate în fiecare subunitate.

Între gestiunea generală a întreprinderii ce formează obiectul contabilității financiare și subgestiunile acesteia controlate și caracterizate prin contabilitatea de gestiune se formează un sistem de relații economice orientat și subordonat obiectivelor de bază, respectiv activităților de exploatare și financiare ale întreprinderii. Acest sistem de relații este definit prin fluxurile interne de gestiune. Se disting patru fluxuri principale prin care se realizează mișcările și se controlează permanent decontările generate de schimburile interne de valori și concomitent se caracterizează starea și rezultatele acestor mișcări.

Fluxurile principale sunt:

fluxul bugetelor de exploatare (BVC subunitate), orientat de la administrația generală la subunități;

fluxul resurselor alocate, pentru executarea activităților de exploatare care se mișcă de la administrația generală la subunitatea de exploatare;

fluxul produselor obținute din activitatea de exploatare, care pornește de la subunitatea de exploatare spre administrația generală;

fluxul abaterilor și controlul executării programelor orientat în principal de la subunități la administrația generală.

Aceste fluxuri de bază care interacționează sistematic între administrația generală și subunități ridică probleme contabilității întreprinderii pe linia corelării contabilității financiare, ale cărui obiect și sferă cuprind gestiunea și administrarea generală a întreprinderii, cu contabilitatea de gestiune a fiecărei subunități.

Contabilitatea de gestiune operează cu conturile din clasa 9 „CONTURI DE GESTIUNE” din planul general de conturi, conturi care funcționează după regulile partidei duble, organizate în trei grupe:

GRUPA 90 „DECONTĂRI INTERNE”

Contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile”

Contul 902 „Decontări interne privind producția obținută”

Contul 903 „Decontări interne privind diferențele de preț”

GRUPA 92 „CONTURI DE CALCULAȚIE”

Contul 921 „Cheltuielile activității de bază”

Contul 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”

Contul 923 „Cheltuieli indirecte de producție”

Contul 924 „Cheltuieli generale de administrație”

Contul 925 „Cheltuieli de desfacere”

GRUPA 93 „COSTUL PRODUCȚIEI”

Contul 931 „Costul producției obținute”

Contul 933 „Costul producției în curs de execuție”

Sistemele de conturi folosite de contabilitatea de gestiune sunt complet separate de cele ale contabilității financiare. Astfel, în contabilitatea financiară cheltuielile și veniturile sunt grupate după natura lor (exploatare, financiare, extraordinare) ce se închid prin contul 121 „Profit și pierdere”.

Contabilitatea de gestiune utilizează o clasă distinctă, clasa 9 „Conturi de gestiune” ce cuprind trei grupe de conturi: grupa 90 „Decontări interne” prin care se preiau cheltuielile încorporabile în costuri din contabilitatea financiară, fără a solda conturile de cheltuieli, grupa 92 „Conturi de calculație” prin care se preiau veniturile din contabilitatea financiară și grupa 93 „Costul producției” ce funcționează fără nici o legătură cu conturile din contabilitatea financiară.

Contabilitatea fluxului resurselor alocate

Fluxurile resurselor alocate activităților de exploatare sunt evidențiate și controlate în contabilitatea întreprinderii prin indicatori ai cheltuielilor:

cheltuieli evidențiate după natură, respectiv după conținutul economic în

contabilitatea financiară;

cheltuieli evidențiate pe obiect sau centru de activitate (produs, lucrare,

serviciu, loc, etc.) pe o structură a articolelor de calculație a costurilor în activitatea analitică.

În urma transferului resurselor din gestiunea generală a întreprinderii în evidența subunităților evaluate sub forma cheltuielilor se realizează contabilitatea în dublă structură a acestor cheltuieli și anume după conținutul lor economic (în contabilitatea financiară) și prin articole de calculație a costurilor produselor, lucrărilor, serviciilor, și al locurilor de activitate (în contabilitatea de gestiune).

În contabilitatea de gestiune, fluxul resurselor alocate este evidențiat și controlat cu ajutorul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile” și conturile de calculație a costurilor. Conturile de decontări (901, 902, 903) sunt conturi care evidențiază relațiile subunității cu administrația generală a întreprinderii, deci sunt conturi ale gestiunii interne.

Contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile” înregistrează relațiile de decontare de natura obligațiilor subunității față de administrația generală pentru resursele alocate activității de exploatare. După funcția contabilă este un cont bifuncțional, se creditează în cursul lunii, cu contravaloarea resurselor preluate sub forma cheltuielilor efective după natură de la administrația generală pe care le regrupează pe conturi de calculație a costurilor. Se debitează la sfârșitul lunii cu decontarea din resursele alocate costurilor prestabilite aferente producției obținute în corespondență cu creditul contului 931 „Costul producției obținute”. Rulajul creditor redă totalitatea obligațiilor din valoarea resurselor preluate pentru activitatea de exploatare estimate sub forma cheltuielilor. Rulajul debitor exprimă valoarea decontării obligațiilor corespunzătoare resurselor încorporate în producția obținută predate spre valorificare administrației generale. Soldul creditor reprezintă obligațiile pentru valoarea resurselor (cheltuielilor) primite și nedecontate la o anumită dată, aferentă producției în curs de execuție.

Conturile de calculație din grupa 92, au funcția contabilă de activ.

Contul 921 „Cheltuielile activității de bază”, cont de calculație a costurilor producției de bază (produse, lucrări și servicii).

În debit se înregistrează:

în cursul lunii cheltuielile directe, salariile, manopera, amortizarea și alte

cheltuieli directe în corespondență cu creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”;

la sfârșitul lunii cheltuielile indirecte de producție, administrație și

desfacere prin creditul conturilor 923, 924, 925.

Rulajul debitor redă cheltuielile efective pe articole de calculație aferente activității principale de exploatare executată în cursul lunii.

Se creditează la sfârșitul lunii cu:

cheltuielile efective pe articole de calculație, ale producției finite obținute

în cursul lunii în corespondență cu debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”;

cheltuielile efective aferente producției în curs de execuție prin debitul

contului 933 „Costul producției în curs de execuție”.

Rulajul creditor exprimă cheltuielile pe articole de calculație ale activității principale de exploatare pentru produsele obținute în cursul lunii.

Contul 922 „Cheltuielile activităților auxiliare” este un cont de calculație a costurilor pentru activitățile auxiliare de servire și anume la activitatea de bază.

Se debitează în cursul lunii cu cheltuielile generate de activitățile auxiliare prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”, cu cheltuielile aferente lucrărilor și serviciilor reciproce executate între secțiile auxiliare prin creditul contului 922 la contul analitic al secției prestatoare.

În credit se înregistrează cheltuielile pentru prestațiile reciproce executate secțiilor auxiliare prin debitul contului 922 la contul analitic al secției prestatoare; cheltuielile decontate pentru prestațiile executate secțiilor principale prin debitul contului 923 „Cheltuieli indirecte de producție”; decontarea cheltuielilor efectuate pentru nevoile administrației prin debitul contului 924 „Cheltuieli generale de administrație”; decontarea cheltuielilor aferente lucrărilor și serviciilor executate pentru terți prin debitul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”.

Soldul contului reprezintă cheltuielile pentru serviciile și lucrările neterminate, care sunt trecute asupra debitului contului 933 „Costul producției în curs de execuție” și astfel contul se soldează.

Conturile 923 „Cheltuieli indirecte de producție”, 924 „Cheltuieli generale de administrație”, 925 „Cheltuieli de desfacere” sunt conturi de colectare și repartizare.

Se debitează în cursul lunii cu cheltuielile colectate direct prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”, cu cheltuielile decontate de secțiile auxiliare prin creditul contului 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”.

Se creditează cu cheltuielile repartizate asupra costurilor produselor și lucrărilor din activitatea principală de exploatare în corespondență cu debitul contului 921 „Cheltuielile activității de bază”.

În urma repartizării cheltuielilor aceste conturi la sfârșitul perioadei nu prezintă sold.

Conturile aferente contabilității de gestiune sunt utilizate pentru înregistrarea cheltuielilor, calculul costurilor produselor și diferențelor activității pentru justificarea, decontarea valorii resurselor de către managerii fiecărei subunități cu administrația generală.

Pentru a demonstra legătura dintre contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune la operațiunile din fluxul de alocare a resurselor, prezentăm exemplificativ înregistrarea acestor operații paralele în cele două circuite ale contabilității :

se înregistrează consum de materii prime conform bonului de consum :

În contabilitatea financiară :

_____________________________________________________________

601 = 301 89.750,00

„ Cheltuieli cu materiile prime” „ Materii prime”

_____________________________________________________________

În contabilitatea de gestiune :

_____________________________________________________________

921 = 901 89.750,00

„ Cheltuielile activității „ Decontări interne

de bază” privind cheltuielile”

_____________________________________________________________

se înregistrează consum de materiale pentru secții principale în sumă

de 17.273,00 lei și secții auxuliare în sumă de 28.265,50 lei :

În contabilitatea financiară :

_____________________________________________________________

602 = 302 45.438,50 „Cheltuieli cu materialele „ Materiale consumabile”

consumabile”

_____________________________________________________________

În contabilitatea de gestiune :

_____________________________________________________________

% = 901 45.538,50

922 „ Decontări interne 28.265,50

„Cheltuielile activității” privind cheltuielile”

auxiliare”

923 17.273,00 „Cheltuieli indirecte”

de producție”

_____________________________________________________________

centralizatorul ștatelor de salarii :

salarii directe 54.230,00 lei

salarii secții auxiliare 8.420,00 lei

salarii indirecte 23.437,00 lei

salarii administarție 30.000,00 lei

În contabilitatea financiară :

_____________________________________________________________

641 = 421 116.177,00 „Cheltuieli cu salariile „ Personal –

personalului” salarii datorate”

_____________________________________________________________

În contabilitatea de gestiune :

_____________________________________________________________

% = 901 116.177,00

921 „ Decontări interne 54.320,00

„Cheltuielile activității” privind cheltuielile”

de bază”

922 8.420,00 „Cheltuieli activității”

auxiliare”

923 23.437,00 „Cheltuieli indirecte”

de producție”

924 30.000,00 „Cheltuieli generale

de administrație”

_____________________________________________________________

se înregistrează contribuția unității la asigurările sociale de stat :

salarii directe 32.764,00 lei

salarii secții auxiliare 10.526,00 lei

salarii indirecte 4.049,25 lei

salarii administarție 10.577,25 lei

În contabilitatea financiară :

_____________________________________________________________

645 = 431 57.916,50 „Cheltuielile privind asigurările „ Asigurări sociale”

și protecția socială”

_____________________________________________________________

În contabilitatea de gestiune :

_____________________________________________________________

% = 901 57.916,50

921 „ Decontări interne 32.764,00

„Cheltuielile activității” privind cheltuielile”

de bază”

922 10.526,00 „Cheltuieli activității”

auxiliare”

923 4.049,25 „Cheltuieli indirecte”

de producție”

924 10.577,25 „Cheltuieli generale”

de administrație”

_____________________________________________________________

se înregistrează amortizarea imobilizărilor corporale :

secții auxiliare 24.628,00 lei

secții principale 36.664,00 lei

administarție 14.326,00 lei

În contabilitatea financiară :

_____________________________________________________________

681 = 281 75.618,00 „Cheltuieli de exploatare privind „ Amortizări privind

amortizările, provizioanele și imobilizărilr corporale”

ajustările pentru depreciere”

_____________________________________________________________

În contabilitatea de gestiune :

_____________________________________________________________

% = 901 75.618,00

922 „Decontări interne 24.628,00 „Cheltuieli activității” privind cheltuielile”

auxiliare”

923 36.664,00 „Cheltuieli indirecte”

de producție”

924 14.326,00 „Cheltuieli generale”

de administrație”

_____________________________________________________________

4.3.2. Contabilitatea fluxului producției obținute

Fluxul producției obținute privit din perspectiva gestiunii externe și a relațiilor contractuale dintre managerii subunităților și administrația generală evidențiază și controlează procesul de predare-preluare a produselor finite, lucrări executate sau servicii prestate de subunități la gestiunea generală și decontarea valorii acestora din resursele alocate prin fluxul cheltuielilor. Acest flux are o importanță deosebită, întrucât prin el sunt pulsate spre exterior bunuri și valori rezultate din exploatare, elemente ce formează venituri potențiale din producția stocată și în curs de execuție care prin livrare la clienți generează venituri efective.

Evidența și controlul acestui flux se realizează în contabilitatea de gestiune cu ajutorul conturilor:

902 „Decontări interne privind producția obținută”;

931 „Costul producției obținute”;

933 „Costul producției în curs de execuție”.

Contul 902 „Decontări interne privind producția obținută” are rolul de a evidenția relațiile dintre subunități și administrația generală privitoare la producția obținută și predarea acesteia spre valorificare, precum și de calculația diferențelor de preț dintre prețul de înregistrare și costul efectiv al producției. După funcția contabilă este un cont bifuncțional. Începe să funcționeze prin a se credita, în cursul lunii, cu costul prestabilit al producției obținute, în corespondență cu debitul contului 931 „Costul producției obținute”. La sfârșitul lunii se debitează cu decontarea cheltuielilor efective aferente producției obținute determinate și înregistrate în conturile de calculație, prin creditul conturilor 921 „Cheltuielile activității de bază”, 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, 925 „Cheltuieli de desfacere”.

Cele mai multe unități de exploatare (industrie, prestări servicii, construcții) au în gestiune la sfârșitul lunii, în diferite faze de prelucrare, piese, subansamble sau alte elemente cunoscute sub denumirea de „producție în curs de execuție”. Aceste elemente patrimoniale, evaluate prin inventariere la costul efectiv, sunt evidențiate la sfârșitul lunii în debitul contului 933 „Costul producției în curs de execuție”, fiecare subunitate continuând procesul de exploatare în vederea obținerii produselor finite și terminării lucrărilor.

Dar, producția în curs de exploatare este un rezultat al activității care mărește patrimoniul întreprinderii și influențează corespunzător rezultatele acesteia, fapt pentru care administrația generală trebuie să o preia în vederea dimensionării, în bilanț, a patrimoniului și a rezultatelor. Preluarea și administrația generală a producției în curs de execuție se face doar scriptic, fizic aceasta continuă să facă obiectul exploatării în subunitățile întreprinderii.

Pentru a marca cele două circuite contabile, trecerea temporară scriptic a producției în curs de execuție de la gestiunea internă la gestiunea generală se pune din nou în acțiune contul 902 „Decontări interne privind producția obținută” care se debitează cu conturile efective aferente producției în curs de execuție prin creditul contului 933 „Costul producției în curs de execuție”. În aceste condiții, contul 902 va reprezenta la sfârșitul exercițiului sold debitor și reflectă dreptul de creanță al subunității față de administrația generală pentru producția în curs de execuție predată scriptic în vederea înregistrării la sfârșitul exercițiului în contabilitatea financiară.

Contul 931 „Costul producției obținute” ține evidența în contabilitatea de gestiune a produselor finite, semifabricatelor destinate vânzării, lucrărilor executate și serviciilor prestate pentru terți, investiții proprii și alte activități. Prin acest cont se controlează gestiunea producției finite din momentul obținerii până la predare în vederea valorificării la administrația generală. Pentru înregistrare se utilizează prețurile de livrare sau costurile prestabilite ale fiecărui produs, prețuri cu care produsele vor fi evaluate și înregistrate în contabilitatea financiară.

Contul funcționează ca un cont de activ.

Se debitează în cursul lunii cu costul prestabilit al producției obținute prin creditul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”.

Se creditează în cursul sau la sfârșitul lunii, cu prețul de înregistrare aferent producției predată de secțiile de exploatare administrației generale, în corespondență cu debitul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”.

În urma înregistrării operațiilor de predare a producției și decontare a cheltuielilor, contul nu prezintă sold.

Contul 933 „Costul producției în curs de execuție” are rolul de a evidenția și controla gestiunea producției în curs de execuție la finele fiecărui exercițiu. Acest cont are funcția contabilă de activ, se debitează la sfârșitul lunii, cu costurile efective ale producției în curs prin creditul conturilor de calculație 921 „Cheltuielile activităților de bază” și 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, conturi care au rolul de determinare și evaluare a producției neterminate. Se creditează la sfârșitul exercițiului, cu costul efectiv al producției în curs de execuție prin debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”. În urma acestor înregistrări, contul 933 se soldează la sfârșitul fiecărui exercițiu (lună).

Interfața acestor operații contabile cu cele corespunzătoare din contabilitatea financiară se prezintă asfel :

se înregistrează producția obținută, evaluată la cost prestabilit :

În contabilitatea financiară :

_____________________________________________________________

345 = 711 385.000,00

„ Produse finite” „ Variația stocurilor”

_____________________________________________________________

În contabilitatea de gestiune :

_____________________________________________________________

931 = 902 385.000,00

„ Costul producției „ Decontări interne privind

obținute” producția obținută”

_____________________________________________________________

se înregistrează predarea producției la administrația generală și

decontarea cheltuielilor aferente la nivelul prestabilit :

În contabilitatea de gestiune :

_____________________________________________________________

902 = % 385.000,00

„Decontări interne privind 921 176.834,00

producția obținută” „Cheltuielile activității

de bază”

922 71.839,50

„Cheltuielile activității

auxiliare ”

923 117.644,50

„Cheltuieli indirecte

de producție”

924 18.682,00

„Cheltuieli generale

de administrație”

_____________________________________________________________

se evidențiază înregistrarea diferențelor de preț aferente producției

obținute dintre costurile efective și prețul de înregistrare :

În contabilitatea financiară :

_____________________________________________________________

348 = 711

„ Produse finite” „ Variația stocurilor”

_____________________________________________________________

În contabilitatea de gestiune :

_____________________________________________________________

903 = 902

„Decontări interne privind „Decontări interne privind

diferențele de preț” producția obținută”

_____________________________________________________________

4.3.3. Contabilitatea abaterilor de la programe (BVC)

Contabilitatea de gestiune, numită și contabilitatea managerială, este în

principal orientată spre procesele și relațiile reglementate pe bază contractuală, contracte ce sunt așezate pe parametrii determinați prin programe și bugete de venituri și cheltuieli. Contabilitatea intervine eficient în managementul întreprinderii prin informații pertinente necesare pentru pregătirea și luarea deciziilor în vederea realizării obiectivelor.

În contabilitatea de gestiune evidența, controlul și analiza abaterilor se realizează cu ajutorul contului 903 „Decontări interne privind diferențele de preț”. Contul are rolul de a evidenția diferențele de preț între costul efectiv și prețul de înregistrare, precum și decontarea acestora cu administrația generală.

Funcționează ca un cont de activ.

Se debitează cu înregistrarea diferențelor de preț aferente producției obținute prin creditul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”.

Se creditează cu decontarea diferențelor de preț aferente producției obținute, pe baza decontului justificativ acceptat de Consiliul de Administrație al întreprinderii, prin debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”.

În urma acestor înregistrări contul 903 se soldează.

Astfel pe baza diferențelor de preț determinate cu ajutorul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”, acestea sunt înregistrate în contul diferențe de preț:

în situația în care costurile efective sunt mai mari decât cele prestabilite, rezultă diferențe favorabile, sumele înscrise în negru:

_____________________________________________________________

903 = 902

„Decontări interne privind „Decontări interne privind

diferențele de preț” producția obținută”

_____________________________________________________________

în situația în care costurile efective sunt mai mici decât cele prestabilite, rezultă diferențe nefavorabile, sumele înscrise în roșu care vor fi înregistrate astfel:

_____________________________________________________________

902 = 903

„Decontări interne privind „Decontări interne privind

producția obținută” diferențele de preț”

_____________________________________________________________

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În urma analizei efectuate la SC MACOFIL SA am putut identifica punctele forte și slabe ale acesteia, putând afirma că punctele forte predomină, după cum se poate observa din cele ce urmează :

Puncte forte

1. Unul dintre cele mai mari avantaje ale societății SC MACOFIL SA este acela ca firma deține mai multe secții productive, având obiect de activitate diversificat, ce permite secțiilor de producție să se susțină reciproc în perioadele în care cererea de produse este mai redusă la unele secții ;

2. Politica financiară a SC MACOFIL SA este de a realiza investiții de dezvoltare a capacității de producție prin retehnologizarea secțiilor, înlocuind tehnologiile vechi, uzate atât fizic cât și moral de care dispunea, cu tehnologii noi, care vor permite obținerea unor produse competitive cu parametrii calitativi superiori produselor concurente și la prețuri cât mai atractive ;

3. Un alt punct forte al firmei îl reprezintă sfera în care își desfășoară activitatea. Produsele realizate de SC MACOFIL SA sunt materiale folosite atât în construcții civile, industriale cât și în infrastructuri. După cum bine se cunoaște de câțiva ani, domeniul construcțiilor înregistrează o creștere spectaculoasă, creștere ce se va amplifica odată cu primirea fondurilor europene datorită necesitații de refacere a infrastructurii deficitare a României ;

4. Concurența directă este foarte scăzută pentru unele produse, firma având piața de desfacere foarte mare pentru produsele respective ;

5. Reducerea riscului de nevandabilitate societatea producând numai produse conform comenzilor beneficiarilor, excepție făcând produsele ceramice unde o mica parte din produse se vând populației. Producția stocată înregistrează creșteri determinate de ponderea producției de prefabricate care necesită perioade de maturizare (28 zile), precum și de condițiile atmosferice de la finele anului când acestea nefiind favorabile determina întreruperea activității constructorilor ;

6. Relația întreprinderii cu angajații săi reprezintă un alt punct forte al acesteia. Acest lucru se bazează pe următoarele aspecte :

personalului îi sunt oferite programe de specializare în țară ;

personalul este stimulat prin prime de sărbători ;

Puncte slabe

1. Politica financiară practicată de firmă este deficitară în remunerarea pe seama valorii adăugate a acționarilor și repartizarea dividendelor, profitul fiind folosit integral în retehnologizare. Atragerea de noi plasatori de capital nu se realizează deoarece firma nu generează valoare pentru acționari, folosind ca sursă de finanțare pe lângă capacitatea de autofinanțare și capital împrumutat de la instituții bancare ;

2. Nefinalizarea retehnologizării tuturor secțiilor productive în condiții de concurentă mare pe piața cu produse similare ce pot înlocui produsele realizate de SC MACOFIL SA ;

3. Activitate sezonieră datorită influenței condițiilor atmosferice asupra activității productive a societății. Astfel, în perioada lunilor de iarna datorită condițiilor meteorologice nefavorabile activității de construcții, producția de materiale de construcții se reduce pentru a nu se crea imobilizări în stocuri (stocaj), activitatea unității axându-se în această perioadă pe reviziile liniilor tehnologice, generatoare de cheltuieli ce vor influenta negativ rezultatele financiare ale societății.

ANEXE

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

S.C. MACOFIL S.A. Tg – Jiu Anexa nr.2

Gestiunea predătoare SECȚIA CERAMICĂ Gestiunea primitoare DEPOZIT CERAMICĂ

RAPORT PRODUCȚIE FINITĂ

Nr.153

Data 02.05.2007

Compartiment CTC, Semnătura predătorului, Semnătura primitorului,

S.C. MACOFIL S.A. Tg -Jiu Anexa nr.3

Gestiunea predătoare SECȚIA CERAMICĂ Gestiunea primitoare DEPOZIT CERAMICĂ

RAPORT PRODUCȚIE FINITĂ

Nr.154

Data 12.05 2007

Compartiment CTC, Semnătura predătorului, Semnătura primitorului

S.C. MACOFIL S.A. Tg – Jiu Anexa nr.4

Furnizor: S.C. MACOFIL S.A. Seria GJAAA Nr.2576 /49

Nr. de înmatriculare în Registrul Cumpărător: S.C. .

comerțului/anul: J 18/78/2000 AVIZ DE ÎNSOȚIRE HIDROCONSTRUCȚIA S.A. .

Nr. înregistrare fiscală : R03793374 A MĂRFII Nr. de înmatriculare în Registrul

Sediul(localitate,str.,nr.): Tg-Jiu, comerțului/anul: J 18/23/2001 .

Componentă Bârsești, 138 Nr. 2576 Nr. înregistrare fiscală: R02157789

Contul : RO76CARP000ROL0200500044 Data 13.05.2007 Sediul (localitatea, str., nr.): Tg-Jiu.

Banca: Banca Comercială Carpatica B-dul 1Mai, 190 .

Județul: Gorj .

Contul: RO49RNCB0149042097300002

Banca: BCR Tg-Jiu .

S.C. MACOFIL S.A. Tg – Jiu Anexa nr.5

Furnizor: S.C. MACOFIL S.A. Seria GJACA nr. 4485768 69

Cumpărător: S.C. Nr.ord.Registru com/an: J 18/78/2000 HIDROCONSTRUCȚIA S.A. .

Cod fiscal: R0 3793374 FACTURĂ Cod fiscal: R0 2157789 .

Sediul: Tg-Jiu FISCALĂ Sediul: Tg-Jiu .

Județul: Gorj Județul: Gorj .

Contul: RO76CARP000ROL0200500044 Contul: RO49RNCB0149042097300002

Banca: Banca Comercială Carpatica Tg – Jiu Banca: BCR Tg-Jiu .

Cotă T.V.A 19%

S.C. MACOFIL S.A. Tg – Jiu Anexa nr.6

Furnizor: S.C. MACOFIL S.A. Seria GJAAA Nr. 2577 /49

Nr. de înmatriculare în Registrul Cumpărător: S.C. .

Comerțului/anul: J 18/78/2000 AVIZ DE ÎNSOȚIRE MONA S.R.L. .

Nr. înregistrare fiscală: R0 3793374 A MĂRFII Nr.de înmatriculare în Registrul

Sediul (localitate,str,nr.) Tg-Jiu comerțului/anul: J 18/324/2001 .

Componentă Bârsești, 138 Nr. 2577 Nr. înregistrare fiscală: R2314541.

Contul: RO76CARP000ROL0200500044 Data 26.05.2007 Sediul (localitatea, str,nr.):Tg-Jiu .

Banca: Banca Comercială Carpatica Tg – Jiu Județul: Gorj .

Contul: RO79RZBR0000060002469949

Banca: RAIFFEISEN BANK Tg -Jiu .

S.C. MACOFIL S.A. Tg – Jiu Anexa nr.7

Furnizor: S.C. Seria GJACA nr. 4485788 69

MACOFIL S.A. Cumpărător: S.C. MONA S.R.L. .

Nr. ord. Registru com/an: J 18/78/2000 Cod fiscal: R0 2314541 .

Cod fiscal: R0 3793374 FACTURĂ Sediul: Tg-Jiu .

Sediul: Tg-Jiu FISCALĂ Județul: Gorj .

Județul: Gorj Contul:RO79RZBR0000060002469949

Contul: RO76CARP000ROL0200500044 Banca: RAIFFENSEN BANK Tg – Jiu

Banca: Banca Comercială Carpatica Tg – Jiu

Cotă T.V.A. 19%

S.C. MACOFIL S.A. Tg – Jiu Anexa nr.8

Calculul costului efectiv al producției finite

Director economic, Întocmit,

Ec. MAGHERESCU MARIA Ec. STANCU VALERIA

S.C. MACOFIL S.A. Tg – Jiu Anexa nr.9

Nr.42/20.05.20007

PROCES-VERBAL

de custodie

încheiat astăzi 20.05.2007

S.C. MACOFIL S.A. în calitate de producător, avand sediul în Tg-Jiu, str. Componentă Bârsești, nr.138, de comun acord cu S.C. IMELCOM S.A. Tg-Jiu, trimite acesteia din urmă în custodie pe o perioadă de 30 (treizeci) zile un nr. de 10.000 (zece mii) buc. blocuri ceramice în valoare de 20.200,00 lei.

Înainte de livrare marfa a fost verificată atât cantitativ cât și calitativ de reprezentanții ambelor părți, iar S.C. IMELCOM S.A. se obligă să păstreze în bune condiții marfa primită până la data returnării, în caz de lipsuri sau degradări obligandu-se să plătească contravaloarea lipsurilor sau stricăciunilor.

Predător, Primitor,

S.C. MACOFIL S.A. S.C. IMELCOM.S.A.

S.C. MACOFIL S.A. Tg-Jiu Anexa nr.10

DECIZIA

Nr.186 din data de 18.05.2007

Director General al S.C. MACOFIL S.A. Tg-Jiu, ing. MĂLĂESCU NICOLAE, numit prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 06.07.1998,

DECIDE :

Art.1. În data de 18.05.2007 se va efectua inventarierea la ,,Produse finite” (blocuri ceramice și țiglă MARSILIA) – Depozit CERAMICĂ.

Art.2. Se constituie comisia de inventariere formată din:

Ing. POPESCU MARIA – PREȘEDINTE

Ec. STANCU VICTOR – MEMBRU.

DIRECTOR GENERAL, DIRECTOR ECONOMIC,

Ing. POPESCU NICOLAE Ec. MAGHERESCU MARIA

S.C. MACOFIL S.A. Tg-Jiu Anexa nr.11

S.C. MACOFIL S.A. Tg-Jiu Anexa nr.12

S.C. MACOFIL S.A. Tg-Jiu Anexa nr.13

S.C. MACOFIL S.A. Tg-Jiu Anexa nr.14

DOMNULE DIRECTOR,

Subsemnata POPESCU ELENA, salariată în cadrul S.C. MACOFIL S.A. Tg-Jiu, cu respect vă rog să-mi aprobați cumpărarea în rate a 4.000 bucăți țiglă MARSILIA.

În speranța că, cererea va fi soluționată favorabil, vă mulțumesc anticipat.

Data NUMELE ȘI PRENUMELE

07.05.2007 SOLICITANTULUI

Popescu Elena

Domnului Director General al S.C. MACOFIL S.A. Tg-Jiu

S.C. MACOFIL S.A. Tg-Jiu Anexa nr.15

CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE CU PLATA

ÎN RATE NR. 191

I. Părțile contractului

S.C. MACOFIL S.A. –– în calitate de vânzător.

POPESCU ELENA .

II. Obiectul contractului- în calitate de cumpărător.

1. Vânzătorul se obligă să livreze cumpărătorului următoarele produse :

Cantitate P.U. Valoare

Țiglă MARSILIA 4.000 1,90 7.600,00

TVA 19 % 1.440,00

Total valoare 9.040,00

2. Cumpărătorul este obligat să plătească prețul produselor cumpărate în termen de 24 luni de la data încheierii contractului.

III. Livrarea

3. Vânzătorul va livra produsele la sediul S.C. MACOFIL S.A.

4. La data și locul livrării riscurile se transferă cumpărătorului.

5. Obligația contractuală a vânzătorului se consideră a fi executată la data predării produselor către cumpărător sau la data ridicării.

6. Cheltuielile de ridicare și de transport vor fi suportate de către cumpărător.

IV. Prețul

7. Prețul produselor este de 1,90 lei la data de 28.05.2007 .

8. Prețurile produselor sunt cele prevăzute în contract.

V. Modalități și condiții de plată

9. Plata se va face în termenul stabilit în contract.

10. Rata se va face la data de 10 ale lunii și va fi de 376,67 lei.

11. Plata se va face timp de 24 de luni, termen în care cumpărătorul este obligat să achite prețul integral al produsului cumpărat.

VI. Garanții

12. Vânzătorul este proprietarul produselor acordate până la achitarea integrală a acestora.

13. Cumpărătorul se obligă să achite integral bunurile cumpărate conform scadențarului sau integral în cazul încetării contractului colectiv de muncă. În situația când plata nu se realizează, cumpărătorul va garanta achitarea bunurilor ridicate care nu pot fi recuperate, cu orice bun din proprietatea sa, drept pentru care va prezenta o declarație dată în fața notarului public în acest sens.

Vânzătorul va avea drept de executare silită asupra bunurilor din proprietatea cumpărătorului.

14. Cumpărătorul este obligat să prezinte autorizație administrativă de construcție ( copie xerox ) pentru care folosește bunurile sau în cazul reparațiilor act de proprietate pentru construcția la care se face reparația.

15. Cumpărătorul se obligă să nu înstrăineze produsele pe durata executării contractului.

VII. Dispoziții finale

16. Contractul se încheie pe durată de 24 de luni ( doi ani ) calendaristice.

17. Contractul este încheiat în 3 ( trei ) exemplare ( din care două rămân la vânzător și un exemplar la cumpărător ) și constituie singurul instrument juridic probant pentru soluționarea eventualelor litigii între părți prin acțiune în justiție, în daune-interese adresate instanței competente.

18. Instanța competentă, va fi în concordanță cu art.10 cpt.4 și 7 din Codul de Procedură Civilă, va fi instanța de la sediul vânzătorului.

Prezentul contract s-a încheiat pe data de 28.05.2007 .

VÂNZĂTOR, CUMPĂRĂTOR,

S.C. MACOFIL S.A. Tg -Jiu POPESCU ELENA

S.C. MACOFIL S.A. Tg – Jiu

SCADENȚAR

referitor la derularea contractului cu plata în rate

TITULAR POPESCU ELENA .

Data de început 10.06.2007 .

Data de sfârșit 10.62.2009 .

Valoarea contractului 9.044,00 lei .

S.C. MACOFIL S.A Tg – Jiu Anexa nr.16

Furnizor: S.C. MACOFIL S.A. Seria GJAA nr.38005 /49

(denumirea, forma juridică)

Nr. de înmatriculare în Registrul Cumpărător: POPESCU ELENA

comerțului/anul: J 18/78/2000 AVIZ DE ÎNSOȚIRE Nr.de înmatriculare în Registrul

Nr. de înregistrare fiscală: RO 3793374 A MĂRFII comerțului/anul:

Sediul ( localitatea, str., nr. ): Tg-Jiu Nr. de înregistrare fiscală: .

Componentă Bârsești, 138 Nr.38005 Sediul(localitatea,str.,nr.):Tg-Jiu

Contul: RO76CARP000ROL0200500044 Data 28.05.2007 Județul: Gorj

Banca: Banca Comercială Carpatica Tg – Jiu Contul: .

Banca:plata conf.contract nr191

S.C. MACOFIL. S.A. Tg – Jiu Anexa nr.17

Seria CJMCA nr.62544 /35

Furnizor: S.C. MACOFIL S.A. Cumpărător: POPESCU .

(Denumirea, forma juridică ) ELENA .

Nr. ord. Registru com/an: J 18/78/2000 Cod fiscal: .

Cod fiscal: R3793374 FACTURĂ Sediul: Tg-Jiu .

Sediul: Tg-Jiu FISCALĂ Județul: Gorj .

Județul: Gorj Contul: .

Contul: RO76CARP000ROL0200500044 Banca: .

Banca: Banca Comercială Carpatica Tg – Jiu

Cotă T.V.A. 19%