Interdependenta Eticului Si Juridicului In Formarea Unui Functionar Public Profesionist

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Dezvoltarea democratică a societății civile după anii 90 ai secolului trecut, noile raporturi politice, social-economice, obligațiunile Republicii Moldova care revin din ratificarea unor tratate internaționale în domeniul justiției, administrației publice au determinat un nou comportament de conducere a societății democratice.

Complexitatea actuală a administrației publice pe plan politic și structural, a activităților și utilităților acesteia, constă în accelerarea schimbărilor, în apariția intermitenților, transferul de competență și responsabilități, care au condus tot mai mult la apariția deficitului uman, impunînd autoritățile la un comportament creativ și la o studiere mai profundă a fenomenului managerial în Administrația Publică, care presupune adoptarea unor decizii, care să asigure combinarea optimă a factorilor antrenați în activitățile respective, în scopul îndeplinirii atribuțiilor ce-i revin conducătorului unei instituții publice. Acum, mai mult ca oricînd se accentuează necesitatea perfecționării, necondiționate, ca un imperativ al timpului, a celor care, în ansamblul lor, constituie serviciul public. Se simte o nevoie acută de cadre calificate pentru autoritățile administrației publice centrale și locale, dar nu și în ultimul rînd o bună gestionare a lor. 

Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administrația publică presupune, pe de o parte, un ansamblu variat de activități realizate prin servicii publice, și pe de altă parte, existența unui personal cu o pregătire profesională înaltă. Satisfacerea nevoilor cotidiene ale cetățenilor care trăiesc într-o anumită colectivitate, rămîne finalitatea esențială și singura justificare a administrației publice.

După cum se menționează în ultimele Programe de activitate ale Guvernului Republicii Moldova (pentru anii 2011-2014 ”Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare 2011-), Guvernul Republicii Moldova este decis să dezvolte o administrație publică competentă, profesionistă și eficientă, orientată spre prestarea unor servicii calitative societății. Eficiența structurilor de stat, depinde, în mare măsură, de calitatea managementului funcției publice și funcționarului public în serviciul public.

Datoria principală a funcționarului public este servirea interesului general așa cum reiese din însăși etimologia cuvîntului administrație din latinescul “administer" care înseamnă ,,slujbaș, servitor". Prin urmare, obligațiile de ordin moral ce trebuie respectate rezultă din scopul exercitării funcției publice, anume slujirea societății și a cetățenilor. În măsura în care actele normative stipulează expres aceste obligații morale, ele dobîndesc dimensiune profesională.

Așadar rolul administrației publice este foarte important în contextul unei societăți aflate pe calea democratizării. Oricît de perfectă ar fi construcția unui organism social și oricît de bune legi și decizii ar exista, toate vor rămîne doar un simplu decor, dacă nu vor exista specialiști competenți, activi și devotați scopului stabilit. O administrație modernă și eficientă se sprijină, fără îndoială, pe o resursă umană de calitate, pe un corp de funcționari publici profesionist, destoinic să ridice nivelul de performanță instituțională și să satisfacă pe deplin interesele cetățenilor.

Dincolo de alte aspecte importante, fără de care eficiența și profesionalismul corpului de funcționari publici nu vor putea fi atinse, activitatea acestora trebuie să se întemeieze pe anumite reguli de conduită și cerințe etice, specifice profesiei ca formă a eticii sociale. Dat fiind faptul că funcționarii publici se află într-o relație permanentă cu cetățenii, acțiunile și comportamentul lor atît în interiorul, cît și în afara instituției trebuie să inspire respectul și încrederea publicului. Drept urmare, cei numiți într-o funcție publică trebuie să fie oameni cu competență dovedită, integritate și corectitudine, standarde de la care să nu existe nici o abatere. Iată de ce elaborarea și aprobarea Legii nr. 25-XVI din 22 februarie 2008 privind Codul de conduită a funcționarului public s-a impus ca o necesitate obiectivă.

În Republica Moldova de la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut, pentru serviciul public s-au început vremuri grele și foarte complicate, care într-un fel continuă și acum, se observă o înrăutățire stabilă a competenței administrative care se confruntă cu o multitudine de probleme grave, generate direct sau indirect de fenomenul corupției și cel al crimei organizate. Regulile și procedurile de lucru cu publicul sunt făcute nu ca să țină cont de nevoile oamenilor, ci încurajează mofturile, aroganța și comoditatea funcționarilor. Problematica comportamentului profesional rămîne a fi la etapa actuală una din cele mai discutate în activitatea funcționarului public.

Actualitatea temei investigate se explică prin faptul că:

vine cu o amplă analiză din punct de vedere științific a cadrului normativ ce reglementează normele de conduită profesională necesare executării unor raporturi sociale și profesionale corespunzătoare creării și menținerii la nivel înalt a autorității instituite funcției publice și al funcționarilor publici;

demonstrează necesitatea reglementării conduitei etice a angajaților din serviciul public în baza Codului de conduită a funcționarului public care poartă un caracter obligatoriu pentru angajații din instituțiile publice.

Actualitatea temei rezidă din faptul că de activitatea funcționarilor publici depinde în primul rînd calitatea guvernării statului, comunei, orașului, raionului, satului, și de aceea este fundamentată de necesitatea pregătirii funcționarilor publici care să posede un înalt profesionalism în funcția exercitată în serviciul comunității.

Gradul de cercetare a temei. În baza unei investigații cu succes a temei propuse spre cercetare, a fost organizată studierea și analiza fenomenelor politico-sociale și juridice, compararea lor, evaluarea diferitor doctrine, teorii, analiza acestora.

În calitate de suport teoretico-științific au fost utilizate lucrările următorilor autori autohtoni: Mihail Platon, Valeriu Capcelea, Victor Popa, Victor Mocanu, Liubomir Chiriac.

De mare folos au fost și Rapoartele și Materialele conferinței internaționale stiințifice-practice, cît și articolele publicate în revista metodico-științifică trimestrială „Administrarea publică”, în care s-a redactat lucrări științifice privind aspectele etice și profesionale ale funcționarilor publici.

Baza juridică a investigației o constituie Constituția Republicii Moldova, Legea serviciului public, Legea privind Codul de conduită a funcționarului public, Legea privind combaterea corupției și protecționismului, Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Scopul și obiectivele cercetării. Această cercetare științifică constituie o explorare a realizărilor doctrinare și reglementărilor normative din domeniul asigurării principiilor constituționale de organizare și funcționare a activității funcționarilor publici.

Scopul acestei lucrări este elucidarea modului de respectare de către funcționarii publici a principiilor eticii profesionale și impactul acesteia în activitatea pe care o desfășoară angajații în organele administrației publice, cît și relevarea importanței pe care o are exercitarea onestă a funcției publice, ca argument în favoarea angajării practicilor administrative în serviciul interesului tuturor cetățenilor.

Pentru efectuarea cu succes a investigației științifice, au fost stabilite următoarele obiective majore:

Prezentarea generală a cadrului de conduită a activității funcționarilor publici;

Enumerarea principiilor eticii profesionale fundamentale în activitatea funcționarului public, ca pilon al comportamentului acestuia;

Analiza investigațiilor științifice și a cadrului legislativ privind etica profesională a funcționarilor publici;

Analiza cauzelor principale care împiedică activitatea onestă a funcționarilor publici;

Specificarea reglementărilor juridice privind conduita profesională și etică a funcționarilor publici;

Prezentarea instituțiilor publice cu atribuții în formarea funcționarului public profesionist;

Elaborarea unor propuneri de modernizare a standardelor etice și profesionale ale funcționarilor publici.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Pentru elaborarea lucrării au fost utilizate diverse metode de cercetare. Astfel, metoda cercetării ne-a servit resursă valabilă pentru identificarea principiilor care stau la baza activității funcționarului public.

Cercetarea aplicată ne-a facilitat procesul de identificare a soluțiilor de corectare în abaterile comportamentale ale angajaților din serviciul public, momente elucidate în studiile de caz.

Astfel, suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării se bazează pe studierea materialului doctrinar-teoretic, normativ-legislativ și practic, prin aplicarea următoarelor metode:

metoda sistemică – lucrarea cuprinde analiza principiilor de activitate a funcționarului public, a problemelor care împiedică exercitarea onestă a funcției, a comportamentului normativ și moral al funcționarului public;

metoda analizei și utilizării datelor statistice – se bazează pe studierea doctrinei, legislației și practicii existente în domeniul dat pentru a argumenta, a confirma tezele expuse, de exemplu indici ai corupției administrative;

metoda psihologică – utilizată pentru studierea comportamentului, trăsăturilor de personalitate și virtuților morale ale funcționarului public.

interviul – ca metodă de cercetare, ne-a asigurat răspuns la întrebările, adresate atît funcționarilor publici cît și beneficiarilor sistemului, în scopul stabilirii impactului activității pe care o prestează angajații sistemului public, ghidîndu-se de principiile eticii profesionale.

Astfel, cercetarea este una interpretativistă, culegerea informațiilor fiind efectuată cu ajutorul metodelor calitative. Desfășurarea cercetării a implicat trecerea în revistă a literaturii de specialitate cu referire la tema cercetată (lucrări clasice, relevante, lucrări actuale). Modalitatea concretă de documentare a urmărit atât cărțile fundamentale, cât și descoperirea ultimelor cărți sau articole în bazele de date utilizând căutarea după termeni-cheie.

Noutatea științifică și valoarea aplicativă a lucrării. Lucrarea constituie o încercare de analiză și structurare a celor mai importante probleme ale unei teme atît de vaste cum este cea a activității funcționarului public și anume aspectul etic al activității acestuia.

Lucrarea conține o analiză științifică profundă a sistemului de activitate a funcționarilor publici, a principiilor și regulilor care stau la baza conduitei funcționarilor, demonstrîndu-se diferite particularități, ineficiențe, identificînd avantajele și dezavantajele pe care le au asupra dezvoltării economice și sociale, în scopul îmbunătățirii structurii instituționale a administrației publice, măririi eficacității funcției publice și al ridicării randamentului activității funcționarilor publici în favoarea societății.

Constituie o noutate științifică și prezintă interes pentru știința administrației publice argumentarea și demonstrarea următoarelor:

au fost sintetizate și examinate diverse viziuni și abordări științifice privind standardele etice și profesionale ale funcționarilor publici;

este întemeiată necesitatea constituirii cerințelor noi, științific argumentate, unificate, de perspectivă privind conduita funcționarilor publici;

a fost deslușită conduita funcționarului public în toată complexitatea sa și funcțiile acestuia în cadrul serviciului public;

au fost elaborate și propuse soluții privind soluționarea problemelor care împiedică activitatea onestă a funcționarilor publici.

Menționăm că lucrarea dată are și o valoare aplicativă atît prin contribuția sa la perfecționarea și dezvoltarea doctrinelor cu privire la conduita, etica funcționarului public, cît și la nivelul practic în procesul elaborării și aplicării noilor reglementări juridice ale serviciului public din Republica Moldova.

Volumul și structura tezei. Prezenta teză este structurată în funcție de scopul și obiectivele cercetării, de cercul problemelor abordate, de gradul de studiere a lor.

Teza este structurată după cum urmează: Introducere; 3 (trei) capitole ce cuprind fiecare a cîte 3 (trei) paragrafe; urmat de Concluzii și Recomandări; Bibliografie, Anexe, Rezumat. Volumul lucrării fiind determinat de 72 pagini.

Capitolul I, fiind unul teoretic, sunt conceptualizate și expuse principalele noțiuni, principii privind etica profesională a funcționarilor publici, se evidențiază principiile eticii profesionale ca piloni de bază în dirijarea activității funcționarilor publici precum și aspecte ce țin de reglementarea juridică a conduitei funcționarilor publici, acele prevederi legate strict de obligațiile pe care trebuie să le respecte funcționarii publici pentru a da dovadă de o conduită corespunzătoare.

În Capitolul II, fiind unul mai mult analitic, este abordată dimensiunea de formare a funcționarilor publici prin intermediul instituțiilor publice care funcționează în Republica Moldova, în special a Academiei de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova. Sunt analizate cauzele care împiedică activitatea onestă a funcționarilor publici, la care sunt propuse o serie de măsuri de prevenirea acestora și precizarea rolului standardelor etice și profesionale comunitare în formarea idealului unui funcționar public profesionist.

Pe cînd Capitolul III, unul cu conotație practică aplicativă, este bazat pe rezultatele unui chestionar de evaluare a implementării normelor de conduită profesională a funcționarilor publici, grupul țintă fiind funcționarii publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Astfel, s-a constatat un nivel scăzut de familiarizare a angajaților din serviciul public cu subiectul Codului de conduită, analiză rezultată în urma chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Tot aici sunt specificate propuneri de modernizare a standardelor etice și profesionale ale activității funcționarilor publici, și anume prin promovarea unui sistem nou al funcționarilor publici care va asigura un serviciu public modern, accentul punîndu-se pe proiectarea sistemului cu privire la măsurile de profesionalizare și depolitizare, pe sistemul în continuă dezvoltare și pe managementul resurselor umane, lupta împotriva corupției și consolidarea eticii funcționarilor publici, introducerea unui sistem de stimulente și remunerare în funcție de performanțe, și pe reforma salariilor în administrația publică.

În finalul tezei este prezentată concluzia care vine să releve și să reunească expunerea din capitolele anterioare, exprimînd efectiv necesitatea modernizării standardelor etice și profesionale ale funcționarilor publici și că o reglementare a conduitei funcționarului public atît sub aspect profesional, cît și etic și moral, este necesară, deoarece activitatea funcționarilor este în interesul comunității și nu a unui individ, iar consecințele comportamentului unui funcționar public fiind resimțite de colectivitatea întreagă.

CAPITOLUL I. DIMENSIUNI CONCEPTUALE PRIVIND ETICA PROFESIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI

În capitolul dat se va relata despre esența și valoarea eticii profesionale ca un model de conduită pentru funcționarii publici, vor fi specificate anumite principii ale eticii profesionale care dirijează activitatea funcționarului public, ca principiul profesionalismului, legalității, imparțialității, independenței. În mod evident se va exploata și aspectul legal, menționîndu-se actele normative care reglementează conduita funcționarilor publici, care din prevederile normelor indicate se v-a desprinde ideea regulilor morale de conduită pe care funcționarul este ținut să le respecte în cadrul activității desfășurate ca purtător al autorității publice, dar și ca simplu cetățean, în relațiile sale cu semenii.

Esența și valoarea eticii profesionale ca standard de conduită pentru funcționarul public

Fiecare societate în orice moment al istoriei a avut și are anumite valori și standarde etice care îndrumă viața lor, fiind o reflecție a tradițiilor lor.

Pornind de la etimologia termenului, etica, provine de la grecescul ethos, ceea ce semnifică obicei, morav, caracter. „Așadar, etica își pune problema justificării modurilor de comportare și acțiune care determină practica vieții umane, în domeniul individual și social, în cazul nostru, în domeniul funcției publice”.

Etica este disciplina care vizează ceea ce este din punct de vedere moral bine și rău, corect și greșit, și obligația morală. Este, deasemenea, un set de principii sau valori morale, o teorie sau un sistem de valori morale, sau principiile de conduită guvernînd un individ sau un grup, care formează etica profesională.

Astfel, printre ramurile eticii ca știință, de obicei, este evidențiată etica profesională. Noțiunea „etica profesională” este utilizată, de cele mai multe ori, nu atît pentru desemnarea unei ramuri a teoriei, dar mai ales, a unui cod moral al unor oameni ce aparțin unei profesii anumite.

Astfel, etica profesională ar putea fi înțeleasă în două sensuri:

ca reflexie etică aplicată unui domeniu particular de activitate (profesiune);

ca reguli stabilite de un grup profesional pentru garantarea practicilor fiecărui membru al său, reunite într-un cod, inclusiv codul deontologic al profesiunii.

Etica profesională este precizată de particularitățile specifice ale unor profesii, de interesele corporative, de cultura profesională etc. De aici, putem deduce, că prin etică profesională înțelegem totalitatea normelor de comportament, care asigură un caracter moral acelor raporturi dintre oameni, care reies din activitatea de serviciu.

Deși normele morale au o aplicare generală, iar disciplina de muncă este, de regulă, aceeași în toate instituțiile, există totuși și unele norme de comportament specifice numai unor genuri anumite de activitate profesională. Aceasta se referă și în cazul activității de relații publice pe care funcționarii publici o desfășoară de cele mai dese ori fără să conștientizeze acest fapt. Etica profesională în domeniul dat presupune îmbinarea competenței profesionale cu deplina conștientizare a responsabilității sociale.

Specificînd faptul că datoria primordială a funcționarului public este servirea interesului public, drept urmare, „obligațiile de ordin moral ce trebuie respectate derivă din scopul exercitării funcției publice, slujirii societății și a cetățenilor, în măsura în care legea stipulează expres aceste obligații ele dobîndesc dimensiune profesională, iar respectarea cu strictețe a sensului și conținutului acestora capătă dimensiuni stricte, ale căror consecințe, în toate situațiile de ignorare, încălcare sau nerespectare, se plasează în cadrul elementelor de răspundere disciplinară, contravențională, civică sau penală, după caz”.

Funcționarul public trebuie să fie onest, imparțial și eficient și să-și îndeplinească îndatoriiile la maximum capacității sale cu îndemnare, echitate și înțelegere, ținînd cont doar de interesul public.

Astfel, calitatea serviciului public poate fi obținută prin cultivarea eticii funcționarului public, fundamentată pe valori și principii specifice:

serviciul public ca activitatea socială de a deservi societatea;

activarea funcționarilor binevoiți să satisfacă interese sociale și nu interese materiale;

elementul esențial îl constituie incoruptibilitatea;

trăsătura distinctivă a funcționarului – devotamentul, responsabilitatea, fidelitatea;

criteriu definitoriu este profesionalismul și știința conducerii.

Rezultă, că un serviciu productiv necesită în procesul comunicării dintre funcționari niște relații bazate pe echitate și onestitate reciprocă. Aceasta este una din normele de bază ale eticii profesionale a funcționarului public. „Onestitatea și dreptatea trebuie să-l ajute pe funcționarul public să găsească mai repede și mai eficient contactul și înțelegerea reciprocă cu oamenii, să înțeleagă motivele care determină faptele și acțiunile lor, să sesizeze stările de spirit și să înțeleagă psihologia lor”.

Astfel, funcționarii publici, indiferent de faptul în ce funcție își fac serviciul, trebuie să se conducă de principiul că comportarea adecvată își asigură succesele dorite, îți ridică autoritatea, îți îmbunătățește climatul de muncă și contribuie la ridicarea moralului angajaților, creînd o imagine favorabilă organizației.

Etica profesională ca unul din modelele eticii sociale reprezintă un cod de conduită, care prevede un anumit tip de relații reciproce omenești, care par a fi potrivite din punctul de vedere al executării de către funcționarii publici a activității lor profesionale. Totodată prin etică profesională înțelegem și totalitatea normelor de comportament, care asigură un caracter moral acelor raporturi dintre oameni, care reies din activitatea de serviciu.

Prin comportament se subînțelege modul de a acționa, conduita nemijlocită a unei persoane.

În ceea ce privește comportamentul etic al funcționarului public, „considerăm totuși că este necesar să scoatem în evidență cîteva principii:

funcționarul public își exercită drepturile și obligațiile în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, cu instrucțiunile legale și cu standarde etice, referitoare la funcția sa, stabilite de alte acte normative sau regulamente;

funcționarul public va activa într-o manieră neutră din punct de vedere politic, fără încercări de a submina politica legitimă, deciziile și acțiunile autorităților publice;

funcționarul public are datoria de a servi cu loialitate autoritățile publice legitim constituite, fiind onest, imparțial, eficient, exercitîndu-și drepturile și obligațiile cu dăruire, înțelegere, echitate, reeșind exclusiv din interesele publice și circumstanțele relevante ale cazului;

funcționarul public este obligat să fie politicos în relațiile sale atît cu conducerea, colegii, cu persoanele subordonate, cît și cu publicul;

funcționarul public este dator să se comporte în așa mod, încît să mențină și să sporească încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficiența serviciului public”.

Cu toate acestea, problematica comportamentului profesional rămîne a fi la etapa actuală una din cele mai discutate în activitatea funcționarului public. Conform, acestor principii specificate privind comportamentul etic al funcționarilor publici, în instituțiile de stat trebuie respectate normele general acceptate, precum și unele reguli specifice lor. Referitor la conviețuirea civilizată a funcționarilor din aceste instituții vom atenționa asupra faptului că la locul de muncă ei trebuie să respecte prevederile legislației muncii, să fie devotați întru totul instituției pe care o servesc și să sporească încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficiența serviciului public.

Astfel, calitatea serviciului public poate fi obținută prin cultivarea eticii funcționarului din sectorul public, fundamentată pe valori și principii specifice enumerate mai sus.

Ce ține de comportamentul profesional, funcționarii publici trebuie să se conducă de un set de principii care ghidează activitatea acestora. Pornind de la aceasta, am putea specifica că „probitatea este acel principiu care încadrează corectitudinea de care trebuie să dea dovadă funcționarul public în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu”. La fel, un funcționar public ținînd cont de etica profesională trebuie să dea dovadă de un caracter dezinteresat prin care deciziile trebuie luate individual în interes public, în termeni rezonabili și acesta nu pot activa în scopul obținerii beneficiului financiar sau a altor beneficii materiale pentru sine, pentru familia sa sau pentru prietenii săi. Iar în atribuțiile sale publice, inclusiv în negocierea contractelor sau recomandarea unor persoane pentru primirea unor beneficii sau mențiuni, decorații, vor lua decizii în baza meritelor personale ale persoanelor respective, prin aceasta demonstrîndu-se obiectivitatea acțiunilor desfășurate de funcționarul public.

La fel, un funcționar public trebuie să dea dovadă de fidelitate, presupunînd executarea sarcinilor de serviciu pentru și în interesul autorității sau instituției publice la care funcționarul activează. Ea include și discreția necesară cu privire la secretele de serviciu cu care funcționarul operează ori vine în contact, deci a principiului confidențialității. Funcționarii vor fi responsabili pentru deciziile și acțiunile sale în fața publicului și vor fi deschiși oricăror sondaje și chestionări ce sunt adresate și cuprind în vizor oficiul său, vor declara orice interes privat ce se referă la activitățile și obligațiile sale publice și vor lua măsuri în vederea rezolvării oricăror conflicte ce ar putea leza protecția interesului public. Respectînd aceste principii „se v-a întări respectul față de funcție, care presupune obligația de a respecta funcția în limitele competenței prevăzute pentru aceasta, astfel spus, funcționarul public nu trebuie să-și depășească atribuțiile de serviciu, respectiv atribuțiile stabilite în fișa postului”.

Acționînd în conformitate cu aceste principii fundamentale ce țin de comportamentul profesional, funcționarul public își cultivă anumite virtuți, care reprezintă ușurința căpătată de a acționa bine, acest bine în esență însemnînd de a acționa în strictă conformitate cu legislația în vigoare și satisfăcînd interesul general al societății.

Analizînd principiile care stau la baza formării comportamentului etic al funcționarului public, cît și a principiilor care coordonează comportamentul profesional al funcționarului public, putem specifica valorile eticii profesionale ale funcționarilor publici. Astfel, „valorile eticii profesionale ale funcționarilor publici, sunt:

Credibilitatea – este cel mai important aspect al valorilor pe care funcționarul public trebuie să le respecte și reprezinte. Credibilitatea presupune ca funcționarul public să se bucure de încrederea cetățenilor în fața cărora stă și a cărora probleme trebuie să le rezolve. De credibilitatea funcționarilor publici depinde în mod direct imaginea autorităților publice în care își desfășoară activitatea;

Integritatea – ca valoarea etică a funcționarului public presupune obligația acestuia de a nu primi sau pretinde cadouri sau alte foloase de la petenți, pentru a păstra încrederea publică în echidistanță, corectitudinea și profesionalismul funcționarilor publici, nu vor accepta plasarea sub obligații financiare sau de orice alt gen față de unele persoane sau organizații care ulterior ar putea influența exercitarea atribuțiilor sale de serviciu;

Ținuta – este mai mult o obligație de serviciu, însă în literatura de specialitate ea a fost introdusă în rândul valorilor etice ca element al conduitei. Ținuta trebuie să fie decentă în sensul unei vestimentații sobre.

Demnitatea – ca valoare presupune respectul față de sine pe care funcționarul public trebuie să-l aibă și are la bază transferul de statut de la instituția publică la funcționar ca mandatar în baza unui raport de funcție publică a atributelor statului”.

Respectarea acestor valori și principii a eticii profesionale de către funcționarii publici, v-a asigura buna funcționare a autorității sau instituției publice, creșterea calității serviciului public, o bună administrare a interesului public, eliminarea birocratică și a corupției din administrația publică.

Din punct de vedere moral, funcționarul public are obligația unui comportament bazat pe respect, bună credință, corectitudine și amabilitate, de a nu aduce atingere onoarei, reputației și demnității persoanelor din cadrul instituției publice în care își desfășoară activitatea prin întrebuințarea unor expresii jignitoare, prin dezvăluirea unor aspecte ale vieții private și prin formularea unor plângeri sau sesizări cu caracter calomnios. În activitatea sa, funcționarul trebuie să adopte o atitudine imparțială și justificată pentru rezolvarea clară și eficientă a problemelor cetățenilor, cu respectarea principiului egalității acestora în fața legii și a autorității publice. În acest scop, funcționarul public trebuie să promoveze soluții similare sau identice în aceeași categorie de situații de fapt, cu eliminarea oricărei forme de discriminare bazată pe aspecte privind naționalitatea, convingerile religioase și politice, starea materială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.

Concluzia finală este că în ceea ce privește etica ca și conduită, este acel mod de organizare a activității administrative care are ca scop deservirea cetățeanului conform regulilor stabilite de către stat în conformitate cu nevoile societății pe care administrația îl deservește. Astfel, funcționarii publici au obligația de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetățenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor și la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competențelor autorităților. În exercitarea funcției publice, funcționarii publici au obligația de a avea un comportament profesionist, precum și de a asigura, în condițiile legii, transparența administrativă, pentru a cîștiga și a menține încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și instituțiilor publice.

1.2. Principiile eticii profesionale – piloni de bază în dirijarea activității funcționarilor publici

Administrația și serviciul public ni se înfățișează ca activitate ce îmbină o multitudine de mijloace în vederea obținerii unui rezultat ordonat și stabilit. Eficiența oricărei administrații publice aflate în slujba cetățenilor, este precizată de calitatea profesională a funcționarilor ce ocupă diverse funcții de conducere. Dar calitatea serviciului public poate fi dobîndită prin cultivarea eticii funcționarului din sectorul public, fundamentată pe valori și principii specifice.

Termenul de principiu provine de lat. principium ceea ce înseamnă început, bază. Principiile eticii profesionale stabilesc direcția și sincronizează întregul mecanism de reglementare juridică a relațiilor ce apar în procesul efectuării activității de către funcționarii publici, servesc ca un important criteriu al legalității și justeței în dirijarea activității funcționarilor publici.

Exercitîndu-și funcțiile de serviciu, funcționarul public este obligat să se călăuzească de principiul moral al dezinteresării și incoruptibilității, corelînd interesele proprii cu cele obștești. Aceasta este o condiție indespensabilă a activității lui de serviciu. “Temelia aprecierii morale a activității funcționarilor de stat o constituie principiile legalității, echității, umanismului, incoruptibilității și responsabilității”. Fiind incluse în codurile etice ale funcționarilor publici, ele exprimă esența cerințelor față de conținutul moral al activității atît a întregii instituții a serviciului public, cît și a fiecărui funcționar, determinînd vitalitatea și caracterul funcționării reale ale instituției. Încălcarea acestor principii duce la apariția birocratismului, samavolniciei, nedreptăților și amoralității.

Principiile esențiale pe care le putem găsi în orice Administrație Publică din Uniunea Europeană sunt:

permanența;

profesionalismul;

neutralitatea politică.

Permanența este legată de nevoia de continuitate a rutinei câștigată în timp de funcționarii publici, care pot să explice superiorilor de ce lucrurile sunt așa și nu altfel, ce s-a încercat și a eșuat în trecut și să facă acest lucru fără teama de a-și pierde locul de muncă, doar pentru că a avut curajul să demonstreze punctele slabe ale unui punct de vedere.

Profesionalismul funcționarilor publici, în general și al celor de conducere, în special, este elementul esențial pentru realizarea unei activități eficiente de administrație publică și oferirea de servicii de cea mai bună calitate pentru cetățeni.

Neutralitatea politică este justificată prin aceea că, dacă o administrație publică, centrală sau locală, este angajată politic de un singur guvern, ea va fi obligatoriu inadmisibilă pentru următorul guvern.

Toate aceste trei lucruri – permanență, profesionalism, neutralitate politică – “sunt strâns legate între ele, nu putem avea nici unul dintre ele fără celelalte două, pentru a putea spune că avem o administrație publică modernă”.

Funcționarii publici ca o categorie profesională specială, care interacționează cu oamenii avînd un puternic impact în mediul social, beneficiază de un cod de conduită propriu, prin care funcționarilor publici le sunt aplicabile un set de norme care reglementează drepturile, obligațiile și atribuțiile profesionale. Putem astfel lesne observa că etica operează cu valori sociale unanim recunoscute iar Codurile de etică cu valori ce se circumscriu unor anumite categorii și segmente socio-profesionale.

Principiile etice ce îndrumă activitatea funcționarilor publici sunt remarcate de caracterul activității pe care această categorie socio-profesională îl desfășoară, realizarea serviciului public și punerea în slujba intereselor cetățenilor ca principali beneficiari ai activității administrației.

Este de remarcat că în Legea nr. 25, din 22.02.2008, privind Codul de conduită a funcționarului public, sunt conturate cîteva principii de ordin etic, cu privire la modul de desfășurare a activității. Astfel, “art. 2, stabilește că funcționarii publici își îndeplinesc atribuțiile ținînd cont de principii ca:

legalitate;

imparțialitate;

independență;

profesionalism.”

Legalitatea presupune că în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, funcționarul public este obligat să respecte Constituția Republicii Moldova, legislația în vigoare și tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte. Funcționarul public care consideră că i se cere sau că este forțat să acționeze ilegal sau în contradicție cu normele de conduită va comunica acest fapt conducătorilor săi.

Principiul imparțialității presupune luarea deciziilor și întreprinderea unor acțiuni în mod imparțial, nediscriminatoriu și echitabil, fără a acorda prioritate unor persoane sau grupuri în funcție de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială. Funcționarul public trebuie să aibă un comportament bazat pe respect, exigență, corectitudine și amabilitate în relațiile sale cu publicul, precum și în relațiile cu conducătorii, colegii și subordonații. Funcționarul public nu trebuie să determine persoanele fizice sau juridice, inclusiv alți funcționari publici, să adopte comportamente ilegale, folosindu-se de poziția sa oficială.

Independența, în sensul Legii privind Codul de conduită a funcționarului public, se referă la apartenența politică. Apartenența politică a funcționarului public nu trebuie să influențeze comportamentul și deciziile acestuia, precum și politicile, deciziile și acțiunile autorităților publice. Astfel, “în exercitarea funcției publice, funcționarului public îi este interzis”:

să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice și a altor organizații social-politice;

să folosească resursele administrative pentru susținerea concurenților electorali;

să afișeze, în incinta autorităților publice, însemne sau obiecte inscripționate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaților acestora;

să facă propagandă în favoarea oricărui partid; 

să creeze sau să contribuie la crearea  unor subdiviziuni ale partidelor politice în cadrul autorităților publice. 

Potrivit principiului profesionalismului, funcționarul public are obligația să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, promptitudine și corectitudine. Funcționarul public este responsabil pentru îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu față de conducătorul său nemijlocit, față de conducătorul ierarhic superior și față de autoritatea publică.

Loialitatea presupune obligația funcționarului public de a servi cu  bună-credință autoritatea publică în care activează, precum și interesele legitime ale cetățenilor.  Funcționarul public are obligația să se abțină de la orice act sau faptă care poate prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorității publice.

În același timp, în cuprinsul actelor normative referitor la funcția publică și statutul funcționarului public, vom găsi și alte formulări de genul supremația Constituției și a legii, prioritatea interesului public, egalitatea de tratament a cetățenilor, imparțialitatea și independența, integritatea morală, libertatea gîndirii, cinstea și corectitudinea, deschiderea și transparența, ori loialitatea față de autoritățile și instituțiile publice, asigurarea unui serviciu de calitate, loialitatea față de Constituție, activitatea publică.

Principiile etice ce guvernează funcția publică și modul de exercitarea a acesteia sunt structurate pe trei mari categorii în aproape toate sistemele administrative din lume, chiar și fără ca această împărțire să fie expres realizată în tehnica legislativă de reglementarea a conduitei etice a funcționarilor publici. Clasificarea categoriilor de principii ține seama de specificul și rațiunile funcției publice și a exercitării acesteia.

Astfel, specificăm următoarele “trei categorii ce constituie principiile etice:

raportate la exercitarea autorității publice;

raportate la beneficiarii serviciului public;

raportate la obligațiile de conduită și imaginea persoanei care exercită funcția publică”.

Din prima categorie care determină principiile etice raportate la exercitarea autorității publice, putem evidenția legalitatea ca principiul conform căruia exercitarea funcției publice și realizarea tuturor actelor de competență trebuie să se facă cu respectarea Constituției și a tuturor legilor în spiritul și litera lor. De asemenea principiul legalității presupune și aplicarea legilor în interesul cetățenilor și pentru atingerea interesului general pentru care au fost elaborate. Astfel dacă procedurile administrative sau normele metodologice ale unor acte normative diferite sunt în conflict, funcționarul public trebuie să facă aplicabilă norma care privește drepturile cetățeanului. Altfel spus în practica eticii funcționarilor publici s-a consacrat principiul că legea sau norme ale ei nu pot fi piedici pentru realizarea unor drepturi dacă substanța legii presupune conferirea acelui drept.

Un alt principiu din categoria dată este principiul responsabilității, conform căruia funcționarul public trebuie să poarte responsabilitatea pentru actele sale. În acest sens există și protecția, reglementată în toate sistemele de drept, pentru funcționarii publici prin facultatea de a distinge toate chestiunile care îi sunt supuse atenției de problemetica specifică realizării competenților funcției publice pe care o exercită.

Discernămîntul este principiul conform căruia fiecare funcționar public este dator să acționeze legal, moral în realizarea atribuțiilor sale conform propriei convingeri, în acest sens fiind responsabil de decizia luată. Trebuie evitată neclaritatea între discernămîntul ca principiu etic al funcționarilor publici și discernămîntul ca element subiectiv al codului penal privind capacitatea persoanei de a sta în procesul penal ori discernămîntul ca element al capacității juridice de dispoziție în materie civilă.

Din categoria principiilor etice raportate la exercitarea autorității publice, putem evidenția și eficiența care presupune respectul pentru bani publici și pentru mijloacele materiale pe care funcționarul le are la îndemînă în realizarea atribuțiilor sale. Eficiența impune abținerea de la risipă și responsabilizarea în efectuarea cheltuielilor materiale. Dar și, confidențialitatea care impune funcționarilor publici să nu facă uz de informațiile aflate în exercitarea funcției pentru a obține foloase din dezvăluirea lor, or să nu dezvăluie acele informații care sunt clasificate confidențial sau secret, și în al treilea rînd să nu dezvăluie informații ce ar aduce prejudicii autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. Realizarea competențelor în interesul public înseamnă că funcționarii publici îndeplinesc o funcție publică de importanță socială în interesul cetățenilor, excluzînd orice alte interese proprii.

Credibilitatea publică este principiul în baza căruia funcționarii publici sunt obligați să respecte și să sporească prestigiul instituției în care lucrează și să fie rezervați și discreți prentru a nu compromite acțiunile respectivei autorități. Și nu în ultimul rînd, „profesionalismul care este principiul care le impune funcționarilor publici să-și îndeplinească exemplar atribuțiile și sarcinile de serviciu”. Corelativ acestui principiu sistemele administrative și-au dezvoltat un sistem de perfecționare și pregătire continuă, atît în interiorul autorităților cît și prin instituții specializate din cadrul ministerelor de resort sau din afara administrației dar în raport contractual cu instituțiile beneficiare.

A doua categorie de principii ține de valorile „ raportate la beneficiarii serviciului public, fiind determinate de respectul, principiul care obligă funcționarul public la o atitudine reverențioasă față de cetățeni, de asemenea, obligația de a-i da cetățeanului petiționar toate lămuririle necesare și nu în ultimul rînd obligația de a răspunde la petiții chiar și atunci cînd rezolvarea petiției nu intră în competența autorității sau instituției la care lucrează funcționarul public”. Rapiditatea este principiul care obligă funcționarul puplic să-și îndeplinească atribuțiile în cel mai scurt timp în raport de problematica ce i-a fost înaintată, și să formuleze răspunsul în termenul stabilit de lege sau dacă este posibil în cel solicitat de petent.

Prin confidențialitate se obține obligația funcționarilor publici de a nu face publice problemele petenților cu care au fost însărcinați să le rezolve, sau să nu facă publice actele sau anchetele de la dosar. Spre exemplu obligația asistenților sociali de a nu face cunoscut situația unei anumite persoane sau familii decît celor în drept a rezolva cazul social respectiv.

Un alt principiu din categoria dată ar fi integritatea, principiu care le interzice funcționarilor publici să solicite sau să accepte cadouri sau alte beneficii de la cetățeni pentru îndeplinirea unor atribuții care le revin prin statul de funcțiuni sau prin natura funcției publice ce o ocupă, creînd astfel un climat de încredere în funcționari și în administrația publică. Și nu în ultimul rînd, imparțialitatea conform căreia „funcționarii publici trebuie să fie imparțiali în acțiunile, judecățile și opiniile lor, să respecte egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii și să fie absolut neutri față de interesele politice, economice și religioase”.

Și ce de-a treia categorie de principii ține de obligațiile de conduită și imaginea persoanei care exercită funcția publică:

Credibilitatea – este cel mai important aspect al valorilor pe care funcționarul public trebuie să le respecte și reprezinte. Credibilitatea presupune ca funcționarul public să se bucure de încrederea cetățenilor în fața cărora stă și a cărora probleme trebuie să le rezolve. De credibilitatea funcționarilor publici depinde în mod direct imaginea autorităților publice în care își desfășoară activitatea.

Integritatea – ca valoarea etică a funcționarului public presupune obligația acestuia de a nu primi sau pretinde cadouri sau alte foloase de la petenți, pentru a păstra încrederea publică în echidistanța, corectitudinea și profesionalismul funcționarilor publici.

Ținuta – este mai mult o obligație de serviciu, însă în literatura de specialitate ea a fost introdusă în rîndul valorilor etice ca element al conduitei. “Ținuta trebuie să fie decentă în sensul unei vestimentații sobre dar care să nu poată fi considerată neglijentă sau o etalare a opolenței”.

Demnitatea – ca valoare presupune respectul față de sine pe care funcționarul public trebuie să-l aibă și are la bază transferul de statut de la instituția publică la funcționar ca mandatar în baza unui raport de funcție publică a atributelor statului.

Autoritatea – valoarea etică ce definește conduita funcționarului public se referă la autoritatea, de calități care fac ca funcționarul public să impună prin atitudinea sa.

Aceste valori care contribuie la creșterea autorității personale sunt profesionalismul, respectul, ținuta și atitudinea.

Aceste categorii de principii au proprietatea de a realiza un cadru general privind conduita tuturor funcționarilor publici, specificînd faptul că în activitatea profesională a funcționarului public acționează anumite principii și valori care servesc drept regulatori ai comportamentului acestuia.

În concluzie menționăm că întrucît funcționarii publici se află în contact permanent cu cetățenii, acțiunile și comportamentul lor atît în interiorul, cît și în afara instituției trebuie să inspire respectul și încrederea publicului. Drept urmare, cei numiți într-o funcție publică trebuie să fie oameni cu competență dovedită, integritate și corectitudine, standarde de la care să nu existe nici o deviere.

1.3. Reglementările privind conduita profesională și etică a funcționarilor publici

O administrație modernă și eficientă se menține, fără îndoială, pe o resursă umană de calitate, pe un corp de funcționari publici profesionist, apt să ridice nivelul de performanță instituțională și să satisfacă pe deplin interesele cetățenilor. Dincolo de alte aspecte însemnate, fără de care eficiența și profesionalismul corpului de funcționari publici nu vor putea fi atinse, activitatea acestora trebuie să se întemeieze pe anumite reguli de conduită și cerințe etice, specifice profesiei ca formă a eticii sociale. Întrucît funcționarii publici se află în contact stabil cu cetățenii, acțiunile și comportamentul lor atît în interiorul, cît și în afara instituției trebuie să insufle respectul și încrederea publicului. Astfel, cei numiți într-o funcție publică trebuie să fie oameni cu competență confirmată, integritate și corectitudine, standarde de la care să nu existe nici o abatere.

Conduita profesională și etică a funcționarului public servește drept în calitate de etalon pentru ceilalți membri ai societății, astfel încît „de comportamentul funcționarilor publici depinde în mare măsură realizarea cu succes a funcțiilor statului în satisfacerea interesului general al societății”. Scopul adoptării unor norme de conduită este tocmai acela de a asigura buna funcționare a instituției publice, sporirea calității serviciului public, o bună administrare a interesului public, suprimarea birocratică și a corupției din administrația publică.

O problemă discutată pe larg în literatura de specialitate o constituie reglementarea conduitei funcționarului public, în special a obligațiilor cu caracter moral. Astfel, pentru remarcarea reglementării conduitei funcționarilor publici vom apela la acele prevederi legate strict de obligațiile pe care trebuie să le respecte funcționarii publici pentru a da dovadă de o conduită corespunzătoare, în conformitate cu standardele recunoscute pe plan mondial.

Pornind de la cadru legal care reglementează activitatea funcționarilor publici acesta include Legea privind Codul de conduită a funcționarului public (nr.25-XVI din 22.02.2008), Legea serviciului public (nr.443 din 04.05.1995) și Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public (nr.158-XVI din 04.07.2008). Aceste legi au ca scop de a asigura profesionalism, competență, imparțialitate, transparență și eficiență în activitatea funcționarilor publici. Astfel, implimentarea prevederilor acestor legi va asigura creșterea calității serviciilor publice de care beneficiază cetățenii, dar și a credibițității instituțiilor publice.

Legea privind Codul de conduită a funcționarului public este o lege nouă pentru Republica Moldova, iar etica funcționarilor publici este reglementată pentru prima dată de un act legislativ. Pînă în prezent, doar anumite categorii de funcționari publici, cum ar fi angajații Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal, Serviciului Grăniceri, Centrul pentru Combaterea Crimei Economice și Corupției etc. aveau reglementată etica în activitatea profesională. Republica Moldova nu este prima la acest capitol, deoarece SUA, Marea Britanie, Belgia, Ungaria, Portugalia, România, Bulgaria, Polonia, Cehia, Estonia și alte state europene au, de ceva timp, coduri care enunță principiile și normele de comportament pentru funcționarii publici.

Din definițiile întâlnite în literatura de specialitate pentru cod, ne raliem celei de “document scris ce enunță și enumeră valorile, normele și tipurile de conduită pe care o întreprindere, o companie, o instituție sau autoritate publică, urmăresc să fie respectate atât în interior, cât și în exterior”. Prin intermediul unui atare cod în exercitarea funcției publice, putem deduce obligațiile ce le impun funcționarilor publici, și anume, obligația de a avea un comportament profesionist, de a asigura, în condițiile legii, transparența administrativă în scopul câștigării și menținerii încrederii publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și instituțiilor publice.

Adoptarea unui Cod de conduită pentru funcționarii publici a fost determinată atît de situația internă, deoarece era evidentă necesitatea de a stabili o nouă abordare în activitatea funcționarilor publici în raport cu cetățenii, „cît și de convențiile, acordurile și alte acte, semnate și ratificate de Republica Moldova, care conțin clauze referitoare la necesitatea aplicării, prin cadrul legal, a codurilor sau normelor de conduită a funcționarilor publici în scopul prevenirii corupției (Convenția ONU împotriva corupției, recomandările Grupului de State împotriva Corupției (GRECO) ale Consiliului Europei, inițiativa Anti-Corupție (SPAI))”. 

Cadrul normativ vizează consolidarea integrității funcției publice prin crearea unui corp profesionist al funcționarilor publici, capabil să furnizeze servicii de calitate beneficiarilor, precum și informarea cetățenilor asupra normelor de comportament la care trebuie să se aștepte din partea acestor funcționari.

Cetățenii pot cere funcționarilor publici respectarea anumitor standarde de comportament în relațiile cu aceștia. Conform prevederilor Codului de conduită, funcționarii publici trebuie să se conducă în activitate de un șir de principii cum sînt: legalitatea, imparțialitatea, independența, profesionalismul și loialitatea. Pentru a asigura respectarea acestor principii în serviciul public funcționarul public este obligat:

să acționeze în interesul fiecărui cetățean;

să ia decizii și să acționeze imparțial, nediscriminatoriu și echitabil;

să fie corect, amabil și respectuos în relațiile sale cu publicul;

să nu admită influența apartenenței politice în comportament și deciziile luate;

să nu folosească resursele administrative pentru susținerea candidaților electorali;

să nu solicite și să nu accepte cadouri, servicii, favoruri sau alte avantaje;

să evite conflictul de interese etc.

În afară că prevede obligativitatea respectării normelor de conduită de către funcționarii publici, acesta vine să inspire că respectivul Cod de conduită este aplicabil tuturor funcționarilor publici, vizează atît funcționarii publici cu statut general, cît și funcționarii publici cu statut special. Însă, Codul de conduită nu se aplică personalului contractual care activează în autoritățile publice, precum nu se aplică demnitarilor și judecătorilor.

Încălcarea normelor de conduită de către funcționarul public constituie o abatere disciplinară și este sancționată. Ulterior, Guvernul va elabora procedurile de sesizare a autorităților publice în legătură cu încălcarea Codului de conduită, dar și de contestare de către funcționarii publici. 

Astfel, codul urmărește să asigure creșterea calității serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, eliminarea birocrației și a faptelor de corupție din cadrul administrației publice, menținerea la nivel înalt a prestigiului funcției publice, crearea unui climat de încredere și respect reciproc între cetățeni și funcționarii publici și între cetățeni și autoritățile administrației publice, pe de altă parte.

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public este mult mai complexă și stabilește cadrul de funcționare a serviciului public și de activitate pentru funcționarii publici. Această lege, care a substituit Legea serviciului public, vine cu o tratare modernă și inovativă față de funcția publică și are ca scop asigurarea realizării unui serviciu public stabil, profesionist, imparțial, transparent și eficient în interesul societății și al statului. 

În primul rînd, această lege stabilește o nouă definiție pentru funcția publică, care potrivit acestei definiții, reprezintă „ansamblul atribuțiilor și obligațiilor stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică”. De asemenea, sînt stabilite funcțiile care corespund statutului de funcționar public. Astfel, „vor obține statutul de funcționar public doar persoanele care activează în autoritățile publice și exercită atribuții cum ar fi:

elaborarea și coordonarea elaborării documentelor de politici;

elaborarea proiectelor de acte legislative și normative, precum și altor reglementări specifice autorității publice;

punerea în executare a actelor legislative și normative;

elaborarea actelor administrative privind aplicarea și executarea actelor legislative și normative, necesare pentru realizarea competenței autorității publice;

controlul și auditul public intern și extern;

gestionarea resurselor umane în serviciul public;

planificarea, gestionarea și controlul resurselor financiare publice;

administrarea fiscală etc”.

Totodată, persoanele angajate în cadrul cabinetului demnitarului, cele care desfășoară activități auxiliare de secretariat, protocol și administrative (pază, întreținere-reparații, gospodărire și deservire), de administrare a sistemelor informaționale, inclusiv de introducere și prelucrare a informației ce asigură funcționarea autorității publice etc. vor activa în condițiile legislației muncii. 

Ce ține de reglementările privind conduita profesională și etică a funcționarului public din Legea serviciului public, putem menționa că aceste reies din statutul funcționarului public care îl plasează ca fiind într-o situație legală și reglementară, astfel funcționarul public fiind nevoit să acționeze în conformitate cu prevederile legii în apărarea drepturilor și intereselor cetățenilor.

Legea Serviciului public din Republica Moldova include obligațiile funcționarului public de a respecta cu strictețe drepturile și libertățile cetățenilor, să manifeste inițiativă și perseverență, să fie obiectiv și imparțial etc., însă din lege lipsesc cerințele de ordin etic.

Din Legea serviciului public, art.10, alin.2, stabilește obligațiile funcționarului public dar îi stabilește și conduita, “cum ar fi:

să execute la timp și calitativ deciziile autorităților publice în problemele ce țin de competența lui;

să dirijeze  în cunoștință de cauză sectorul de muncă încredințat, să manifeste inițiativă și  perseverență, să asigure  îndeplinirea întocmai a sarcinilor ce stau în fața autorității publice;

să respecte cu strictețe drepturile și libertățile  cetățenilor;

să se călăuzească,  în exercitarea atribuțiilor, de legislația  în vigoare,  să fie obiectiv și imparțial, să nu dea dovadă de tergiversări și birocratism;

să examineze la timp propunerile, cererile și plîngerile cetățenilor în domeniul activității sale de serviciu, în conformitate cu legislația;

să studieze opinia publică și să țină cont de aceasta în activitatea sa ;

să păstreze secretul de stat și un alt secret ocrotit  de lege precum  și al informațiilor despre cetățeni de care ia cunoștință  în exercitarea atribuțiilor, dacă astfel este stabilit de legislație;

să-și perfecționeze  în  permanență  pregătirea  profesională”.

După cum putem observa, obligațiile funcționarului public se referă la o anumită conduită a acestuia, am putea chiar susține că aceste reglementări constituie un minim strict necesar. Trebuie să recunoaștem însă că acest minim este insuficient pentru un comportament adecvat al funcționarului public. Sunt necesare unele reglementări juridice prin care să fie definite standardele de conduită pe care ar trebui să le respecte un funcționar public, incluzînd și reglementarea conflictului de interes și regimul incompatibilităților.

În contextul adaptării calității serviciului public la standardele europene, cadrul legislativ pune un accent avansat pe dezvoltarea profesională continuă a funcționarilor publici, stabilind atît dreptul, cît și obligația funcționarului public de a-și perfecționa, în mod sistematic, cunoștințele, abilitățile și atitudinile profesionale, necesare pentru exercitarea eficientă a sarcinilor și atribuțiilor de serviciu. 

În general, implementarea prevederilor acestor legi va necesita dezvoltarea managementului resurselor umane în autoritățile publice prin promovarea unor proceduri moderne de lucru cu personalul. Putem constata că legile nominalizate constituie un pas sigur spre modernizarea și europenizarea activității în autoritățile publice, cu condiția elaborării și aplicării mecanismelor necesare pentru realizarea prevederilor noi de gestionare a activității funcționarilor publici. 

Conduita funcționarului public este reglementată de lege și în cadrul raporturilor sociale la care acesta participă, fără referire la atribuțiile funcției sale sau la autoritatea pe care o reprezintă. Astfel, funcționarului public îi este interzis ca în raporturile sale cu cetățenii, fără referire la funcția publică, să uzeze de prerogativele funcției publice deținute, folosindu-se de poziția oficială pe care o deține pentru a influența luarea unor decizii sau determinarea luării anumitor măsuri. De asemenea, el nu se poate folosi de bunurile proprietate publică în interes personal, ci este ținut să asigure folosirea resurselor publice în mod eficient, în conformitate cu prevederile legale.

Ca atare, din prevederile normelor indicate se desprinde ideea regulilor morale de conduită pe care funcționarul este ținut să le respecte în cadrul activității desfășurate ca purtător al autorității publice, dar și ca simplu cetățean, în relațiile sale cu semenii.

Considerăm că conduita funcționarilor publici poate fi reglementată prin diferite acte normative însă, exprimăm cu convingere că Codul de conduită a funcționarului public, trebuie să prevadă unele dispoziții generale stabilind conduita funcționarilor.

Concluzia finală este că o reglementare a conduitei funcționarului public atît sub aspect profesional, cît și etic și moral, este necesară, deoarece activitatea funcționarilor este în interesul comunității și nu a unui individ, consecințele comportamentului unui funcționar public fiind resimțite de colectivitatea întreagă.

CAPITOLUL II. INTERDEPENDENȚA ETICULUI ȘI JURIDICULUI ÎN FORMAREA UNUI FUNCȚIONAR PUBLIC PROFESIONIST

În capitolul II se va analiza funcționalitatea instituțiilor publice cu atribuții în formarea funcționarului public profesionist, care se implică în procesul de pregătire, instruire și formare a funcționarului public profesionist, capabili să contribuie la satisfacerea necesităților societății și la realizarea reformelor. Vor fi analizate cauzele care împiedică activitatea onestă a funcționarilor publici, ca corupția, conflicte de interese și protecționismul, la care vor fi propuse o serie de măsuri de prevenire a acestora. Și va fi specificat rolul standardelor etice și profesionale comunitare în formarea idealului unui funcționar public profesionist prin punerea accentului pe profesionalism, meritul și competența funcționarilor publici, standarde etice care reprezintă un format-cheie al gradului de încredere al cetățenilor față de sistemul administrativ.

2.1. Funcționalitatea instituțiilor publice cu atribuții în formarea funcționarului public profesionist

În Republica Moldova, categoric, toți funcționarii publici pot fi beneficiari ai instruirii, însă prea puțină instruire se prestează pentru nivelurile superioare și inferioare ale cadrelor serviciului public. Ponderea instruirii revine cadrelor administrative de nivel mediu, deși se depun eforturi considerabile în prestarea instruirii pentru funcționarii publici superiori. Pentru moment, perfecționarea, la noi, este percepută ca o necesitate, dar nu constituie, încă o prioritate. În perioada actuală de transformare, prin care trece Republica Moldova, activitatea de formare și perfecționare a cadrelor ar trebui să devină un proces continuu și organizat, care să țină cont atît de schimbările ce au loc în trecerea la economia de piață, cît și de cele de perspectivă.

Legea Serviciului public, prin art. 21, „reglementează pregătirea de specialiști pentru serviciul public, perfecționarea lor profesională”. Și anume:

Pregătirea de specialiști pentru serviciul public se efectuează în instituții de învățămînt specializate în domeniul administrării publice și în alte instituții de profil;

Funcționarii publici își perfecționează pregătirea profesională prin diverse forme de instruire în sistemul de stat de pregătire și reciclare a cadrelor;

Funcționarii publici urmează cursuri de perfecționare o dată la 4 ani;

Rezultatele instruirii și nivelul de calificare obținut se iau în considerație la avansarea în serviciu.

În practică se aplică principiul unei intrepătrunderi a funcționarilor cu studii medii și superioare. Se consideră nechibzuită, în acest sens, ocuparea de către candidații cu studii superioare a funcțiilor pentru care este suficientă pregătirea medie de specialitate. Pregătirea personalului pentru funcții de conducere de nivel superior, cu un pronunțat caracter politic presupune, pe lîngă absolvirea unei instituții de învățămînt superior, și o pregătire esențială post-universitară. Practica ne dovedește că în cadrul studiilor postuniversitare se cere, alături de însușirea diferitelor prevederi legale privind funcționarea administrației publice, să fie însușită știința administrației, să se cultive abilitatea de a se orienta în principiile administrației publice și în materiile fundamentale politico-juridice și economice din această sferă. O astfel de pregătire nu poate fi asigurată nemijlocit în organele administrației publice, în virtutea complexității acestui proces, dar numai în instituții de învățămînt postuniversitare, specializate în domeniul administrării publice și în baza unor programe de studii, care ar corespunde condițiilor ce urmează ulterior a fi satisfăcute de funcționarii publici.

Procesul de pregătire profesională a funcționarilor din Republica Moldova, a parcurs cîteva etape, pînă la edificarea unui sistem.

Primul pas a fost în anul 1993, cînd a avut loc deschiderea „Academiei de Studii în domeniul Administrării Publice” (din 22 aprilie 1998 – Academia de Administrare Publică). Apoi, în fost adoptată Legea Serviciului Public, care rămîne a fi actul de bază ce reglementează activitatea funcționarilor publici.

Următorul pas s-a realizat în anul 1996, prin constituirea Direcției pentru Politica de Cadre pe lîngă Guvernul Republicii Moldova, care avea în componența sa o secție, în a cărei atribuții intră perfecționarea profesională și evaluarea muncii funcționarilor publici.

În 1997 – elaborarea „Regulamentului de conferire a gradelor de calificare funcționarilor publici” și în 1998 este elaborat și aprobat „Clasificatorul unic al funcțiilor publice”.

A fost aprobată „Strategia de reformă a administrației publice în Republica Moldova, inclusiv Planul de implementare a Strategiei de reformă a administrației publice centrale în Republica Moldova”.

Autoritățile publice asigură administrarea funcției publice și a funcționarilor publici.

Acest proces se organizează și se realizează de conducătorul autorității publice, prin intermediul serviciului resurse umane. Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a serviciului resurse umane din autoritatea publică se aprobă de Guvern.

În scopul creării unui corp de funcționari publici profesioniști, responsabili, imparțiali, onești, stabili și eficienți, capabili să contribuie la satisfacerea necesităților societății și la realizarea reformelor, precum și întru executarea prevederilor art. 2 al Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova nr. 1227-XV din 18 iulie 2002 "Pentru aprobarea Concepției cu privire la politica de personal în serviciul public", Guvernul Republicii Moldova a stabilit că serviciul resurse umane face parte din aparatul autorității administrației publice centrale și locale în calitate de subdiviziune interioară autonomă, care se subordonează nemijlocit conducătorului acestei autorități.

Direcția politică de cadre a Cancelariei de Stat „întreprinde măsurile necesare în vederea coordonării lucrului cu personalul în autoritățile administrației publice, acordă asistență metodică și practică în lucrul cu personalul, organizează cursuri de instruire, seminare, mese rotunde și ședințe cu subiecte vizînd managementul resurselor umane, monitorizează și evaluează activitatea conducătorilor autorităților administrației publice și a serviciilor resurse umane din aceste autorități în lucrul cu personalul”.

Direcția politică de cadre a Cancelariei de Stat are anumite atribuții în domeniul coordonării procesului de dezvoltare profesională a funcționarilor publici:

coordonează procesul de dezvoltare profesională a funcționarilor publici;

conlucrează cu Academia de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova și alți prestatori de servicii de instruire, inclusiv coordonează programele de instruire a diferitelor categorii de funcționari publici, a persoanelor responsabile de realizarea politicii de personal;

participă la activitățile de instruire a diferitelor categorii de funcționari publici, la stagieri, dispute, seminare, conferințe în scopul promovării politicilor și procedurilor eficiente de personal în autoritățile administrației publice;

coordonează, în comun cu Academia de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova, procesul de elaborare a comenzii de stat cu privire la instruirea funcționarilor publici.

Dar de o importanță majoră rămîne a fi instituția de învățămînt, care în Republica Moldova este Academia de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova, din necesitatea organizării instruirii permanente, formării unui aparat de stat de tip nou, profesionist și în scopul creării unui sistem de stat de pregătire și perfecționare a cadrelor pentru organele administrației publice.

Obiectivele ei constau în pregătirea cadrelor, care au menirea să folosească în activitatea lor metode moderne de dirijare, bazate pe principiile noi ale serviciului public. Este vorba despre o nouă concepție de pregătire a cadrelor, despre pregătirea funcționarilor publici profesioniști, ceea ce corespunde întocmai obiectivelor reformei administrației publice.

„Activitatea de instruire și metodico-științifică a Academiei include “:

formarea profesională în domeniul administrației publice a funcționarilor publici și a altui personal cu studii superioare din cadrul autorităților administrației publice, cu eliberarea diplomei de studii postuniversitare;

pregătirea postuniversitară specializată în cadrul masteratului, cu conferirea titlului de magistru în domeniu;

pregătirea în cadrul doctoranturii și postdoctoranturii, cu conferirea titlului de doctor și al celui de doctor habilitat;

perfecționarea profesională de scurtă durată și de lungă durată a funcționarilor publici ca acțiune obligatorie pentru conferirea gradului următor de calificare în cadrul atestării lor.

În cadrul Academiei sînt practicate două tipuri de perfecționare profesională: perfecționare inițială, conținutul căreia coincide realizării educației administrative de bază care-i acordă funcționarului public probabilitatea familiarizării cu teoria administrației publice, sistemul și structura autorităților publice și este adresată funcționarilor încadrați pentru prima dată în serviciul public, și perfecționare continuă, conținutul căreia presupune actualizarea cunoștințelor și fundamentelor legislativ-metodologice, precum și dezvoltarea împuternicirilor manageriale sau de execuție în domeniile specifice de activitate ale participanților, în vederea îmbunătățirii performanțelor individuale și instituționale ale acestora.

Actualmente, dezvoltarea profesională a personalului din cadrul autorităților publice, cît și cele private se desfășoară în cadrul Departamentului Dezvoltare Profesională, creat prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 518 din 26 august 2010.

Departamentul dezvoltare profesională este o subdiviziune structurală din cadrul Academiei, misiunea căruia constă în planificarea, organizarea și desfășurarea procesului de dezvoltare profesională a personalului din autoritățile publice și din alte instituții publice și private.

În vederea realizării misiunii sale, Departamentul are următoarele funcții de bază:

participarea la elaborarea proiectelor de acte normative în domeniul dezvoltării profesionale a personalului din serviciul public;

elaborarea obiectivelor strategice și conceptuale privind desfășurarea în cadrul Academiei a procesului de dezvoltare profesională a personalului din serviciul public, instituții private;

planificarea, organizarea și desfășurarea procesului de dezvoltare profesională a personalului din autoritățile administrației publice, precum și din alte instituții publice și private;

acordarea asistenței metodologice și informaționale în domeniul dezvoltării profesionale;

reprezentarea Academiei în raporturile cu organizații din țară și din străinătate în domeniul său de competență.

Departamentul este responsabil de organizarea și desfășurarea procesului de dezvoltare profesională a personalului în strictă conformitate cu prevederile actelor normative în domeniu, a Regulamentului cu privire la dezvoltarea profesională a personalului, a hotărîrilor Senatului, ordinelor și dispozițiilor rectorului în domeniul său de competență, de identificarea la timp a problemelor, deficiențelor existente în domeniu și formularea propunerilor de soluționare a lor, precum și prezentarea în termenii stabiliți a informațiilor către Președinție, Cancelaria de Stat, Senat, rectorul Academiei.

În perioada 1994 – 2011 în cadrul Departamentului Dezvoltare Profesională și-au perfecționat calificația  2804 funcționari publici ( vezi Anexa 1, figura 2.1).

Realizarea reformei APC a contribuit substanțial la formarea unui corp profesionist de funcționari publici. Potrivit raportului Cancelariei de Stat a Republicii Moldova Cu privire la implementarea prevederilor legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public în autoritățile administrației publice centrale și locale (2010) Academia de Administrare Publică pe lîngă Președintele Republicii Moldova, în cadrul comenzii de stat, a realizat 41 cursuri de instruire pentru 1081 de funcționari, inclusiv pentru 453 participanți din APC și 628 participanți din APL.

Rezultatele analizei, din cele expuse anterior, ne permit să concluzionăm, că Academia de Administrare Publică se implică completamentar în procesul de management al funcției publice și al funcționarilor publici, prin realizarea uneia din principalele funcții de pregătire, instruire, formare a funcționarilor publici; contribuie la realizarea funcției de evaluare a performanțelor acestora. Dar, considerăm, ar fi oportun ca în documentele constitutive ale Academiei să fie enunțată și sarcina de identificare a necesităților de instruire a funcționarilor publici.

În această ordine de ideei, referindu-ne la analiza completă a instituțiilor, putem conchide, că în Republica Moldova există un sistem instituțional care este responsabil de elaborarea, monitorizarea, implementarea și evaluarea politicilor din domeniul formării funcționarilor publici profesioniști.

2.2. Analiza cauzelor principale care împiedică activitatea onestă a funcționarilor publici

Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administrația publică presupune, pe de o parte, o gamă extrem de variată de activități realizate prin servicii publice și, pe de altă parte, existența unui personal cu o pregătire profesională înaltă. Satisfacerea nevoilor cotidiene ale cetățenilor constituie scopul de bază a administrației publice. Oricît de perfectă ar fi construcția unui organism social și oricît de bune legi și decizii ar exista, toate vor rămîne doar un simplu decor, dacă nu vor exista specialiști competenți, activi și devotați scopului stabilit. E de la sine înțeles că valoarea unei administrații publice constă, alături de mijloacele materiale sau financiare de care dispune, și în potențialul său uman. Astfel, existența în cadrul administrației publice a funcționarilor publici nepregătiți profesional și de o probitate morală îndoielnică, în afară de irosirea banilor publici, ceea ce constituie, fără dubii, un delict, provoacă și niște fenomene negative cum ar fi birocrația, protecționismul, corupția care aduc prejudicii enorme societății, cetățenii statului pierzîndu-și încrederea în sistemul democrat de guvernare al țării.

Astfel, constatăm anumite cauze principale care împiedică activitatea onestă a funcționarilor publici, acestea fiind:

Corupția;

Conflict de interese;

Protecționismul.

Vom începe a analiza fiecare cauză în parte, pentru a evidenția aspectul negativ a acestora care acționează asupra desfășurării unei activități oneste a funcționarilor publici.

Tot mai des corupția devine un obstacol pentru dezvoltarea generală a țării și, respectiv, a lumii întregi, avansînd costuri și riscuri pentru o bună guvernare, o economie stabilă și supremația legii.

Fenomenul corupției reprezintă mai mult decît un caz singular, un abuz motivat de pornirile egoiste ale unui funcționar neonest. „Corupția este prin excelență un complex de fenomene interdependente”.

Corupția este un fenomen antisocial ce reprezintă o înțelegere ilegală între două părți, una propunînd sau promițînd privilegii sau beneficii nelegitime, cealaltă, antrenată în serviciul public, consimțînd sau primindu-le în schimbul executării sau neexecutării unor anumite acțiuni funcționale ce conțin elemente ale infracțiunii prevăzute în Codul penal.

Corupția reprezintă „încalcarea sistematică și nesancționată a normelor unei organizații sau instituții de către unii membri care în virtutea faptului că dețin o anumită autoritate, utilizează resursele organizației cu destinații diferite de scopurile acesteia”.

Dar, totodată corupția reprezintă utilizarea abuzivă a puterii publice pentru obținerea de foloase personale necuvenite. Astfel, corupția implică utilizarea abuzivă a puterii publice, în scopul obținerii, pentru sine ori pentru altul, a unui cîștig necuvenit:

abuzul de putere în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

frauda (înșelăciunea și prejudicierea unei alte persoane sau entități);

utilizarea fondurilor ilicite în finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale;

favoritismul;

instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii în domeniul privatizării sau achizițiilor publice;

conflictul de interese (prin angajarea în tranzacții sau dobîndirea unei poziții sau unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul și îndatoririile oficiale).

Subiecți ai actelor de corupție și de protecționism se consideră funcționarii cărora li se conferă permanent sau provizoriu, în virtutea legii, prin numire, prin alegere, fie în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor într-un serviciu public sau într-o altă instituție, ori într-o întreprindere sau organizație de stat, funcționarii care exercită acțiuni administrative de dispoziție și organizatorico-economice, persoanele cu înalte funcții de răspundere al căror mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituție și de legi organice, precum și persoanele cărora persoana cu funcție de răspundere le-a delegat împuternicirile sale, care au comis acțiuni ilegale pasibile, conform legislației în vigoare, de sancționare disciplinară, administrativă sau penală.

Potrivit art. 4 al Legii nr. 90 din 25.04.2008, cu privire la prevenirea și combaterea corupției, “instituirea măsurilor de prevenire a actelor de corupție sau a faptelor de comportament corupțional se aplică următoarelor persoane”:

funcționarilor publici, persoanelor cu funcții de demnitate publică, personalului din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică și celui din autoritățile publice autonome sau de reglementare, concurenților electorali, persoanelor de încredere ale concurenților electorali, altor persoane prevăzute de legislație;

persoanelor care gestionează o organizație comercială, obștească sau altă organizație nestatală;

persoanelor publice străine și funcționarilor internaționali.

Aceste persoane au obligația de a îndeplini îndatoririle ce le revin din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor confirmate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, fără să se folosească de funcțiile, atribuțiile ori însărcinările primite, pentru dobîndirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

După cum putem observa, corupția, protecționismul, conflictele de interese prezintă un pericol substanțial al exigențelor statului de drept, al exercitării rolului și funcțiilor inerente ale statului. Încercînd să definim corupția, observăm o multitudine de opinii. Unii văd corupția ca o abatere de la moralitate, cinste, corectitudine și datorie vizînd mai mult domeniul eticii și pe cel al mentalităților, sau un fenomen social, caracterizat prin mituirea funcționarilor și utilizarea de către aceștia în scopuri personale, de grup și de alt gen a atribuțiilor de serviciu, autorității, posibilității și avantajelor pe care le acordă funcția publică. Alții văd în corupție “abuzul funcționarilor publici pentru a obține venituri personale sau ca pe un fenomen negativ, care rezidă în folosirea de către persoanele cu funcții de răspundere a funcției deținute și a posibilităților legate de ea în scopul obținerii ilicite a unor bunuri materiale sau a altor foloase și avantaje personale”.

La prima vedere s-ar părea că a înlătura corupția ca fenomen social nu ar fi mare problemă, fiind suficient a face ordine în comportamentul funcționarilor publici, al înalților demnitari publici, aplicînd cu strictețe metodele de constrîngere. În realitate, situația este cu mult mai complicată, practica a demonstrat că este insuficient a institui numai diferite servicii pentru combaterea corupției, dat fiind faptul că rădăcinile corupției, factorii care determină comportamentul ilicit al funcționarilor se află ascunși în sistemul ineficient de guvernare, în dezorganizarea socială, în scăderea responsabilității individului față de stat și a statului față de individ.

Plecînd de la adevărul elementar că folosirea ilicită de către funcționarii publici a pozițiilor lor publice în interes personal constituie principala cauză a corupției, marea majoritatea a statelor lumii dar și instituții importante internaționale au dat și dau o atenție specială definirii cît mai cuprinzătoare a noțiunii de conflict de interese, precum și adoptării de măsuri legislative și instituționale care să prevină apariția de conflicte de interese.

În formularea sa cea mai simplă “conflictul de interese” este definit ca o concurență între interesul public pe care funcționarul public trebuie să-l apere și interesele sale private. În acest sens, orice faptă de corupție se bazează pe existența unui conflict de interese și este stadiul final al acestuia.

Legea Republicii Modova nr. 16 din 15.02.2008 privind conflictul de interese definește acesta, conflictul dintre exercitarea atribuțiilor funcției deținute și interesele personale ale peroanelor care dețin funcții de demnitate publică, în calitatea lor de persoane private, care ar putea influența necorespunzător îndeplinirea obiectivă și imparțială a obligațiilor și responsabilităților ce le revin potrivit legii.

În cazul existenței unui conflict de interese, Legea dispune că funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau la participarea la luarea deciziei și să-l informeze pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. În cazurile în care funcționarul public rezolvă o cerere, ia o decizie sau participă la luarea unei decizii, deși se află în conflict de interese, va răspunde ”disciplinar, administrativ, civil ori penal, potrivit legii”.

Iată o serie de măsuri de prevenire a cauzelor care împiedică activitatea onestă a funcționarilor publici în cadrul instituțiilor publice, pe care le pot implimenta conducătorii acestora:

reducerea birocrației;

promovarea transparenței în activitate;

prevenirea și soluționarea conflictelor de interese;

familiarizarea temeinică cu prevederile legale referitoare la corupție;

cultivarea susținută a eticii funcționarului din sectorul public.

În vederea obținerii unui efect maxim în prevenirea cauzelor care împiedică activitatea onestă a funcționarilor publici din instituțiile publice este recomandabilă aplicarea în bloc a măsurilor propuse.

Birocrația constituie unul dintre cei mai avantajați factori ai corupției. Ea formează un mediu deosebit de productiv pentru manifestările de corupție în instituțiile publice. Astfel, diminuarea birocrației este o dimensiune necesară pentru prevenirea corupției în instituțiile publice.

Debirocratizarea poate fi realizată pe asemenea căi:

reducerea procedurilor de examinare a cererilor sau altor solicitări ale cetățenilor adresate instituțiilor publice;

reducerea numărului de persoane însărcinate a soluționa o cerere;

crearea unor servicii de consultanță în cadrul instituțiilor publice, care ar oferi informația necesară și ar sprijini cetățeanul, iar în cazul în care astfel de servicii există se impune eficientizarea lor;

Transparența activității în instituțiile publice reprezintă o condiție absolut necesară de prevenire a faptelor de corupție. Acolo unde nu există transparență se creează condiții favorabile reproducerii faptelor de corupție. Activitatea lipsită de transparență într-o instituție publică reprezintă un semnal de înaltă probabilitate a existenței actelor de corupție.

Într-o serie de cazuri, deloc neglijabilă, la originea faptelor de corupție stă conflictul de interese. Un „conflict de interese implică un conflict între datoria față de public și interesele personale ale unui funcționar public, în care funcționarul public are interese, în calitatea sa de persoană privată, care ar putea influența necorespunzător îndeplinirea obligațiilor și responsabilităților oficiale”.

Aflat în fața unei neînțelegeri de interese, loialitatea funcționarului devine divizată, el fiind pus în situația de a alege între interesele personale și cele de serviciu, și poate conduce, în unele cazuri, la fapte de corupție.

În cazul în care un interes personal a îngăduit în fapt îndeplinirea corectă a sarcinilor unui funcționar public, situația specifică respectivă trebuie privită mai degrabă ca un caz de comportament nepotrivit sau „abuz de serviciu” sau chiar ca un caz de corupție și nu ca un „conflict de interese”.

Interesele personale nu se limitează la interesele financiare sau pecuniare, sau la acele interese care generează un beneficiu personal direct pentru funcționarul public.

Există trei tipuri de conflicte de interese:

reale;

aparente;

potențial.

Conflictele de interese reale există în situația în care deciziile și acțiunile funcționarului sunt influențate de interesele personale ale acestuia.
Conflictele de interese aparente există în situația în care opinia publică percepe deciziile sau acțiunile funcționarului public ca fiind influențate în mod necorespunzător de interesele lui personale, dar de fapt situația nu este așa.

Conflictele de interese potențiale există în situația în care un funcționar public este într-o poziție în care acesta poate fi influențat în viitor de interesele lui private atunci când își realizează competenețele.

De precizat că “conflictele de interese aparente afectează la fel de puternic imaginea instituției publice și încrederea publică în integritatea ei ca și cele reale, de aceea este absolut necesar a lua măsuri ca ele să nu existe”.

Conflict de interese există, de pildă, în următoarele situații:

un funcționar intră în parteneriat de afaceri cu o firmă care are relații economice cu instituția publică, al cărei angajat este;

un funcționar este implicat în atribuirea contractelor publice unei firme la care intenționează să se angajeze după pensionare;

soția (sau altă rudă) unui funcționar responsabil de eliberarea licențelor sau autorizațiilor conduce o firmă de consultanță în materie de licențiere.

Într-o serie de cazuri funcționarii din sectorul public săvîrșesc acte de corupție fără a fi conștienți de acest lucru. Își lasă amprenta practicile ilicite înrădăcinate, din păcate, în conștiința socială. Ei pornesc, prin inactivitate, de la falsa premisă precum că toți procedează astfel și că este vorba, de fapt, despre niște gesturi neînsemnate, ba chiar nevinovate. Asemenea reprezentări sunt întreținute, în mare parte, de necunoașterea dispozițiilor legale în materie de corupție. De aceea, este necesar ca toți conducătorii de instituții publice și subdiviziuni să realizeze periodic măsuri de familiarizare esențială a subalternilor lor cu prevederile legale vizând corupția.

Gândirea omului este astfel formată încât el nu poate exista fără a se atașa unor principii și valori. Ele servesc drept regulatori ai comportamentului său. În activitatea profesională acționează același mecanism de reglare a comportamentului. Tocmai din aceste considerente este important a dezvolta și propaga intens o etică profesională. În cazul de față este vorba despre o etică a funcționarului din sectorul public.

Etica funcționarului din sectorul public “trebuie fundamentată pe astfel de valori și principii”:

serviciul public reprezintă o activitate socială a cărei principal caracter este cel de a deservi comunitatea;

în serviciul public se află cei care sunt animați puternic de interese sociale și nu de interese materiale;

incoruptibilitatea constituie elementul esențial al funcționarului din sectorul public;

funcționarul din sectorul public există pentru cetățean și datorită cetățeanului;

abnegația este o trăsătură distinctivă a funcționarului din sectorul public;

respectarea, asigurarea și promovarea drepturilor și libertăților omului reprezintă un obiectiv major al funcționarului din sectorul public;

profesionismul este definitoriu pentru funcționarul din sectorul public.

Prevenirea și combaterea corupției, protecționismului constituie o cerință autoritară atît pentru funcționarea instituțiilor democratice și asigurarea protecției drepturilor omului în particular, cît și pentru dezvoltarea economică în general. Fiind un fenomen complex, determinat de diverse cauze (de ordin economic, legal, instituțional, social, moral etc.), corupția necesită o abordare multidimensională și o revizuire permanentă a politicilor orientate spre diminuarea acesteia.

Concluzia finală este că, din considernetele menționate, se impun măsuri de ordin normativ, organizatoric și practic pentru reducerea nivelului de corupție și o mai mare încredere a populației în sectoarele percepute ca fiind cele mai afectate de corupție. Asemenea măsuri trebuie să fie axate pe creșterea gradului de transparență a instituțiilor, sporirea capacităților funcționarilor acestor instituții, depistarea și sancționarea cazurilor de corupție.

2.3. Rolul standardelor etice și profesionale comunitare în formarea idealului unui funcționar public profesionist

În toate țările Uniunii Europene, încă de la dezlănțuirea procesului reformelor fundamentale de structură în sectorul public, una dintre schimbările majore a țintit crearea și dezvoltarea unui corp profesionist de funcționari publici, neutru din punct de vedere politic, care să-și asume responsabilitatea atît în punerea în aplicare a cadrului legislativ, cît, mai ales, în ceea ce privește realizarea obiectivului fundamental al managementului public, creșterea gradului de satisfacere a interesului public.

În dorința lor de a-și asigura legitimitatea, regimurile democratice se află în situația de a găsi un echilibru între două valori, ce se pot afla într-o relativă tensiune: asigurarea de servicii publice corecte și independente din punct de vedere politic și, în limita legii, receptivitatea funcționarilor publici la politicile guvernării aflate la putere. Neutralitatea administrației publice, în sensul de lipsă a afilierii politice, este, desigur, o clauză premergătoare pentru a garanta că, indiferent de orientarea politică a acestora, cetățenii vor beneficia de un tratament corect și echitabil. La nivel operațional, neutralitatea este dăinuită prin punerea accentului pe profesionalismul, meritul și competența funcționarilor publici. Aceste valori sînt importante pentru nivelul de echitate și de continuitate, “care reprezintă un format-cheie al gradului de încredere al cetățenilor față de sistemul administrativ”. În același timp, funcționarii publici trebuie să fie responsabili în fața guvernului pentru elaborarea efectivă a programului, iar operativitatea reacțiilor administrației la solicitările guvernării aflate la putere, în limitele legale și constituționale, este un element-cheie în îndeplinirea politicilor guvernamentale.

Etica în domeniul funcției publice a fost și este un subiect-cheie de pe agenda din ultimele decenii a Uniunii Europene, gestionarea conflictelor de interese, a corupției și a altor forme de conduită necorespunzătoare fiind considerată esențială pentru asigurarea unei guvernări eficiente și pentru a menține nivelul de încredere în procesul de luare a deciziilor. Or, nu se va putea vorbi de eficacitate instituțională atîta timp, cît nu sunt luate în calcul elementele esențiale ce fundamentează buna funcționare a oricărei autorități publice – etica și integritatea la nivel instituțional. Și asta, întrucît “încălcarea normelor în sfera dată afectează mecanismele de funcționare, relațiile și procedurile în interiorul autorității, relațiile entității cu mediul extern, calitatea serviciilor și relația cu cetățenii, imaginea și prestigiul instituțional”.

Societatea internațională, în special organizațiile internaționale și cele regionale, confirmă însemnătatea și necesitatea codurilor etice în combaterea corupției și asupra problemei eticii în sectorul public.

În statele democratice, guvernarea se sprijină pe principiul consimțământului celor guvernați. De aici rezultă obligativitatea ca oficialii și funcționarii publici, fie că sunt aleși sau numiți, să fie răspunzători în fața cetățenilor. Așadar, încrederea opiniei publice este indinspensabilă pentru reușita guvernării democratice.

Standardelor etice și profesionale comunitare în formarea idealului unui funcționar public profesionist pornește de la faza adoptării unui cod de conduită, document ce reiterează principiile generale care stau la baza activității cu publicul desfășurată de Comisia Europeană.

În cadrul exercitării funcției publice, „funcționarii europeni se conduc de următoarele principii:

Angajamentul față de Uniunea Europeană și cetățenii acesteia;

Integritate;

Obiectivitate;

Respect față de ceilalți;

Transparența”.

Respectarea principiilor poate ajuta funcționarii publici să înțeleagă și să aplice regulile în mod corect și îi ghidează spre decizia corectă în situații în care ar trebui să-și exercite discernămîntul. În plus, acestea sunt deja incluse, atât în mod explicit, cât și implicit, în Statutul funcționarilor și în alte documente precum Regulamentul financiar și în Codul European al Bunei Conduite Administrative.

Codul de conduită reiterează principiile generale care stau la baza activității cu publicul desfășurată de Comisia Europeană, principii cum sunt: legalitatea, non-discriminarea, proporționalitatea dintre măsurile efectuate și scopul urmărit și importanța actului de conduită în sectorul administrativ.

Codul reprezintă atăt un instrument de informare cu privire la conduita profesională la care sunt îndreptățiți cetățenii să se aștepte din partea funcționarilor publici, cât și un mijloc de creare a unui climat de încredere și respect reciproc între cetățeni și funcționarii publici pe de o parte, și între cetățeni și autoritățile administrației publice, pe de altă parte. În viziunea funcționarilor publici, Codul constituie o colecție distinctă de norme de conduită, prin care se cere funcționarilor publici să asigure o atitudine egală cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor publice, profesionalism, imparțialitate și independență, cinste și corectitudine.

Principiile etice profesionale ale funcționarilor publici comunitari sunt următoarele:

Un prim principiu îl reprezintă faptul că funcționarii comunitari se află în permanență la dispoziția instituțiilor din care fac parte. Ei trebuie să-și organizeze astfel viața și activitatea încît să facă față, în orice moment, eventualelor solicitări care vin din partea instituției.

Un al doilea principiu este spiritul internațional și european de care trebuie să dea dovadă în activitatea lor, care îi obligă la un comportament prin care să se realizeze echilibrul necesar între spiritul și vocația lor europeană și atașamentul față de țară ai cărei cetățeni sunt.

 Un al treilea principiu, aflat în strînsă dependență cu acesta, îl reprezintă neutralitatea desăvărșită a funcționarului comunitar, care exclude orice influență, din partea oricărui stat, organism național sau internațional, oricărui altui subiect de drept intern sau internațional.

Un al patrulea principiu este devotamentul absolut în slujirea intereselor instituției comunitare și a politicii comunitare, în ansamblul.

Luate în ansamblu principiile enumerate mai sus, „găsim un echilibru între două valori, ce se pot afla într-o relativă tensiune: asigurarea de servicii publice corecte și independente din punct de vedere politic și, în limita legii, receptivitatea funcționarilor publici la politicile guvernării aflate la putere”.

Standardele etice și profesionale comunitare în formarea funcționarului public profesionist sunt menținute prin punerea accentului pe profesionalism, meritul și competența funcționarilor publici. Aceste valori sunt importante pentru nivelul de echitate și de continuitate, care reprezintă un format-cheie al gradului de încredere al cetățenilor față de sistemul administrativ.

Promovarea standardelor de conduită a funcționarilor publici se realizează prin „instruirea personalului din cadrul compartimentelor de resurse umane privind aplicarea normelor de conduită, reflectarea în raportul anual privind managementul funcției publice și al funcționarilor publici, a numărului și obiectului sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor de conduită profesională, a cauzelor și consecințelor nerespectării normelor de conduită, evidențierea cazurilor în care funcționarilor publici li s-a cerut să acționeze sub presiunea factorului politic, a recomandărilor propuse, precum și autoritățile sau instituțiile publice care nu au respectat recomandările”.

Consiliul Europei a elaborat Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului Miniștrilor Statelor Membre ale Consiliului Europei asupra codurilor de conduită pentru funcționarii publici, în care se subliniează importanța funcționarilor publici în sistemul administrației publice, aceștia trebuind să aibă un comportament corespunzător funcțiilor pe care le ocupă.

Concluzia finală este că standardele etice și profesionale comunitare în formarea funcționarului public profesionist au rolul, de a stabili principii generale pentru funcționarii publici, ca integritatea, imparțialitate și eficacitate, precum și standarde privind raportarea, conflictul de interese, declararea intereselor, cadourile, abuzul oficiului public, informația deținută de autoritățile publice, respectarea codului de conduită și sancțiunile, cît și, de îndrumare etică disponibilă funcționarilor publici ce le permite să aplice principiile etice în circumstanțe concrete.

CAPITOLUL III. APLICAREA NORMELOR DE CONDUITĂ PREVĂZUTE ÎN LEGEA NR. 25 DIN 22.02.2008 SAU 5 ANI DE ACȚIUNE A LEGII PRIVIND CONDUITA FUNCȚIONARULUI PUBLIC

În capitolul III se va face analiza sondajului de opinie realizat în cadrul Primăriei municipiului Chișinău, drept bază pentru sondaj fiind un chestionar care a relevat nivelul de familiarizare a respondenților cu cunoașterea despre existența codului de conduită, disponibilitatea denunțării actelor de corupție, despre conflictul de interese, acceptabilitatea încălcării unor restricții și interdicții stabilite de legislație. În mod evident se va menționa despre propuneri de modernizare a standardelor etice și profesionale ale funcționarilor publici, ca promovarea unui sistem nou al funcționarilor publici care va asigura un serviciu public modern.

3.1 Sondaj de opinie realizat cu funcționarii publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău privind normele de conduită profesională a funcționarilor publici

Pentru a evalua anumite aspecte etice și pofesionale ale funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău și aplicarea de către instituție a Legii privind Codul de conduită a funcționarilor publici, s-a realizat un sondaj de opinie în cadrul instituției publice locale. În cadrul sondajului au fost intervievate 20 de persoane funcționari publici ai primăriei, respondenții fiind selectați aleator. Sondajul a fost efectuat în luna aprilie 2014.

Drept bază pentru sondaj a servit un chestionar care a relevat nivelul de familiarizare a respondenților cu cunoașterea despre existența codului de conduită, disponibilitatea denunțării actelor de corupție, despre conflictul de interese, acceptabilitatea încălcării unor restricții și interdicții stabilite de legislație ș.a.

Rezultatele sondajului sunt prezentate mai jos.

Prima întrebare din chestionar, constă dacă în instituția în care lucrează funcționarii există un cod de conduită. Potrivit rezultatelor sondajului, unii din funcționari afirmă faptul existenței unui cod de conduită (80% din numărul de respondenți) în cadrul instituției în care ei activează, și anume specifică existența însăși a Legii nr. 25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public. Pe cînd alți funcționari (10% din numărul de respondenți) neagă existența unui cod de conduită în cadrul instituției, iar (10% din numărul de respondenți) nu știu sau nu au răspuns la ceea ce privește de existența unui cod de conduită în cadrul instituției (vezi Anexa 3, figura 3.1). Aceasta exprimă faptul că instituția publică locală nu a elaborat propriul cod de conduită dar confirmă faptul că se aplică regulile din Legea nr. 25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public.

Referitor la a doua întrebare, ce ține de confruntarea funcționarului public cu situații în care normele de conduită profesională a funcționarilor publici nu au fost respectate. Aici funcționarii publici care nu s-au confruntat cu situații în care normele de conduită profesională a funcționarilor publici nu au fost respectate s-au prezentat într-un procent de 40%, pe cînd unii au avut situații de acest gen, ei fiind într-un număr de 60%. Răspunzînd afirmativ la întrebarea dată, funcționarilor le erau prezentate anumite relații de confruntare, cel mai popular răspuns bifat era acela în relații cu colegii din instituție, adică cele mai dese situații de confruntare a funcționarilor publici în care normele de conduită profesională a funcționarilor publici nu au fost respectate reies din relații cu colegii din instituție, după care revine locul relațiilor cu reprezentanții ai unor organizații private și în relații cu alți cetățeni.

Funcționarii publici care au răspuns afirmativ, au precizat situații unice sau multiple de nerespectare a normelor de conduită profesională, procentual, răspunsurile acestora se prezintă astfel (vezi Anexa 3, figura 3.2):

În relația cu colegii din instituție – 30%;

În relația cu reprezentanți ai unor orgnizații private – 30%;

În relația cu reprezantanți ai unor instituții de stat – 15%;

În relația cu alți cetățeni – 20%;

În relația cu superiorul ierarhic – 10%;

Altele – 5%.

A treia întrebare din chestionar, Dacă v-ați confruntat / v-ați confrunta cu situații descrise în întrebarea precedentă, precizați cui v-ați adresat / v-ați adresa pentru un sfat?

Funcționarii publici care au transmis chestionarul de evaluare completat, au ales o singură

variantă de răspuns sau variante multiple, cu privire la persoana căreia s-au adresat sau s-ar adresa, în cazul în care s-au confruntat sau s-ar confrunta cu o situație prevăzută la întrebarea anterioară, rezultatul sondajului fiind evidențiat după cum urmează (vezi Anexa 3, figura 3.3):

S-au adresat/s-ar adresa unui/unor coleg/i – 35%;

S-au adresat/s-ar adresa șefului direct sau conducătorului instituției – 65%;

S-au adresat/s-ar adresa altcuiva – 0%.

La întrebarea dacă ați cunoaște despre un caz de corupție, ați comunica despre el persoanei/instituției abilitate? Funcționarii publici care au transmis chestionarul de evaluare completat, au răspuns afirmativ într-un număr mai mare (65% din numărul de respondenți), iar unii negativ (35%). Ceea ce înseamnă că majoritatea funcționarilor sunt dispuși să comunice atunci cînd cunosc un caz de corupție persoanei/instituției abilitate, ceea ce reprezintă soluția cea mai corectă (vezi Anexa 3, figura 3.4).

Întrebare următoare vine să completeze ideea întrebării anterioare și anume a celor funcționari care au răspuns negativ, rezultatul sondajului fiind evidențiat după cum urmează (vezi Anexa 3, figura 3.5):

Nu este responsabilitatea mea – 37%

Nu știu cui să mă adresez – 0%

Nu ar ajuta cu nimic – 0%

Mi-ar fi creat doar probleme -50%

Altele, indicați: 13%

Nu sunt turnător.

Majoritatea funcționarilor publici intervievați au remarcat că nu vor raporta despre cazuri de corupție, printre motivele de bază figurînd “mi-ar fi creat doar probleme” și “nu este responsabilitatea mea”, ceea ce atestă nivelul scăzut de încredere a respondenților în instituțiile abilitate de a investiga cazurile de corupție și lipsa de protecție a persoanelor care anunță despre asemenea cazuri.

Considerați că normele de conduită profesională a funcționarilor publici prevăzute Legea nr. 25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public, sunt: clare, insuficiente, neclare, cuprinzătoare. Respondenții la această întrebare au ales unul sau mai multe răspunsuri, concluziile cu privire la normele de conduită profesională a funcționarilor publici, fiind următoarele (vezi Anexa 3, figura 3.6):

Clare –45%

Neclare – 10%

Insuficiente –35%

Cuprinzătoare –10%

Conform sondajului, funcționarii publici care au trimis chestionarul de evaluare completat, au menționat că normele de conduită profesională a funcționarilor publici prevăzute Legea nr. 25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public sunt clare (45%), iar (35%) insuficiente, și un răspuns ce nu este propus spre bifare este unul “nu știu” menționat de un funcționar. Toate aceste rezultate specifică faptul că normele de conduită profesională a funcționarilor publici prevăzute Legea nr. 25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public sunt clare și pe înțelesul funcționarilor publici, dar pe lîngă aceasta au defectul ca fiind insuficiente.

La următoarea întrebare, ce măsuri considerați că ar contribui la îmbunătățirea conduitei profesionale a funcționarilor publici, respondenții au ales la această întrebare una sau mai multe variante de răspuns, concluziile cu privire la măsurile care ar contribui la îmbunătățirea conduitei profesionale a funcționarilor publici, fiind următoarele:

Sancționarea disciplinară în cazurile de nerespectare a normelor de conduită – 30%

Instruire privind normele de conduită – 60%

Altele:10%

sporirea salariului (2 funcționari).

Majoritatea funcționarilor publici intervievați au remarcat că la îmbunătățirea conduitei profesionale a funcționarilor publici, măsura cea mai efectivă este instruirea funcționarilor privind normele de conduită, după care sancționarea disciplinară în cazurile de nerespectare a normelor de conduită și una din variantele propuse de funcționari este mărirea salariului (vezi Anexa 3, figura 3.7).

Referitor la întrebarea dacă funcționarul public este în drept să ia decizii, aflându-se în situație de conflict de interese, majoritatea au specificat corect (60%) că funcționarul public nu este în drept să ia decizii în situații de conflict de interese (vezi Anexa 3, figura 3.8). Ponderea respondenților, care opinează eronat că funcționarii pot lua decizii în asemenea situații și au venit cu un argument, că funcționarul public este în drept să ia decizii în condițiile în care declară conflictul de interese, iar acesta este considerat că nu v-a influența decizia asumată, precum și a celor care nu au răspuns la întrebare, constituie respectiv 20% și 20%. În profilul instituției, interlocutorii au răspuns la întrebarea în cauză preponderent corect.

A noua întrebare, conflictul de interese este corupție, conform sondajului (vezi Anexa 3, figura 3.9), funcționarii publici care au trimis chestionarul de evaluare completat, au menționat majoritatea că conflictul de interese este corupție. Circa 45% din interlocutori consideră corect că un conflict de interese nu este corupție, iar circa jumătate din cei intervievați (25%) confundă conflictul de interese cu fenomenul corupției.

Referitor la acceptabilitatea următoarelor cauze, situații, funcționarii publci au menționat unele din ele calificîndu-le ca fiind inacceptabile, și anume cele mai inacceptabile sunt situațiile ca:

Ia decizia de semnare a unui contract de achiziții publice cu o firmă condusă de soția lui;

Acceptă servicii din partea unui om de afaceri pentru urgentarea eliberării unei licențe;

Utilizează informația de serviciu pentru a preîntîmpina un agent economic despre efectuarea unui control inopinat;

Decide asupra alocării de fonduri unui ONG al cărui fondator este;

Folosește mașina de serviciu pentru a se întâlni cu alegătorii.

Aceste răspunsuri denotă faptul că funcționarii publici din instituția dată cunosc normele de conduită care specifică că înfăptuirea unor astfel de situații sunt interzise sau restricționate față de statutul ce-l dețin funcționarii.

O parte din situațiile propuse care după opinia funcționarilor publici din primărie sunt acceptabile pe deplin sau accceptabile în anumite situații sunt situațiile date:

Lucrează prin cumul la o instituție de învățământ (acceptabilă pe deplin) (55%);

Un fost funcționar se angajează imediat după ieșirea din serviciul public la o întreprindere pe care a controlat-o anterior (accceptabilă în anumite situații) (35%).

Astfel, referitor la întrebarea cît de acceptabile, după părerea dvs. sunt următoarele situații, majoritatea funcționarilor intervievați au specificat corect cauze ca fiind inacceptabile și cele acceptabile pe deplin sau în anumite situații (vezi Anexa 3, tabelul 3.10), demonstrînd corectitudinea activității lor dacă s-ar fi aflat în situații de acest gen.

La întrebarea următoare, în instituție au loc cazuri când angajații utilizează informația de uz intern în scopuri personale, majoritatea funcționarilor intervievați (15%) au răspuns că nu cunosc (vezi Anexa 3, figura 3.11), ceea ce demonstrează că funcționarii publici din instituție nu sunt bine informați referitor la cazuri de încălcare a Legii privind Codul de conduită a funcționarului public.

Referitor la întrebarea dacă în instituție există o subdiviziune/persoană responsabilă de aplicarea Codului de conduită sau tratarea conflictelor de interese, majoritatea funcționarilor publici au specificat faptul că nu cunosc (55%), iar circa (20%) din totalul respondenților susțin că în instutuție există o subdiviziune/persoană responsabilă de aplicarea Codului de conduită (vezi Anexa 3, figura 3.12). Aceasta denotă faptul că în cadrul instituției funcționarii publici nu sunt bine informați referitor la normele generale de conduită și la modul de aplicabilitate a acestora asupra activității lor.

Ceea ce privește întrebarea privind solicitarea ori acceptarea de către funcționarii publici a anumitor cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj, majoritatea din funcționarii publici intervievați din cadrul primăriei (50%) au răspuns ferm și sigur negativ la întrebarea dată, adică, nu solicită și nu acceptă cadouri, cu toate că unii din funcționari (30%) susțin ideea că solicită și acceptă cadouri, iar alții (20%) nu solicită dar acceptă cadouri (vezi Anexa 3, figura 3. 13). Chiar dacă au fost expuse doar două situații de bifat, funcționarii publici au adăugat de la ei o a treia variantă care sună „nu solicită dar acceptă”, ceea ce presupune, că ori de cîte ori li se vor oferi din partea unor apelanți la serviciul public anumite cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj ei ar accepta (20%).

O ultimă întrebare fiind aceea, dacă pe parcursul anului au partcipat la seminare, training-uri la subiectele conduita etică în serviciul public sau tratarea conflictelor de interese, aceștia au răspuns majoritatea negativ (60%), ceea ce este de remarcat că pe ansamblul instituției publice se atestă o participare destul de modestă a angajaților la seminare în subiecte precum Codul de conduită (vezi Anexa 3, figura 3.14).

Astfel, putem afirma că Legea privind Codul de conduită a funcționarului public – nu conține un șir de norme de conduită importante, în special, obligativitatea de a raporta despre abaterile de la Cod și sancționarea pentru neraportare, iar clauza referitoare la cadouri și favoruri (permiterea acceptării cadourilor în limita unui salariu minim pe țară stabilit prin hotărâre de Guvern) creează condiții pentru proliferarea corupției mici. Neadoptarea până în prezent a Legii cu privire la Comisia Principală de Etică, entitate menită să supravegheze respectarea Legii privind Codul de conduită a funcționarului public, amplifică riscurile neaplicării acesteia.

Nu există un mecanism eficient de aplicare a Legii privind Codul de conduită a funcționarului public și de familiarizare a angajaților cu prevederile ei, în special:

doar un număr redus de funcționari publici interogați au desemnat subdiviziuni/persoane – responsabile de controlul respectării Codului de conduită și a politicii conflictului de interese (respectiv 55% și 20% din respondenți), ceea ce rezultă că angajații nu sunt bine informați despre aceasta;

un număr redus de angajați sunt antrenați în activitățile de instruire – în subiectele enunțate (doar 40%) din respondenți au participat în 2013/2014 la seminare în subiectul privind Codul de conduită;

măsurile ce țin de promovarea normelor și valorilor etice nu poartă un caracter constant.

Rămîne scăzut nivelul de familiarizare a angajaților din serviciul public cu subiectul Codului de conduită, analiză rezultată în urma chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău.

Pornind de la cele sus-menționate, considerăm necesar de a întreprinde următoarele măsuri:

Introducerea modificărilor și completărilor în Legea privind Codul de conduită a funcționarului public în perspectiva armonizării acestora cu standardele internaționale în domeniu, precum și adoptarea Legii cu privire la Comisia Principală de Etică pentru a preconiza supravegherea respectării legilor enunțate;

Indicarea în cadrul instituției publice a unor subdiviziuni/persoane responsabile de aplicarea legilor sus-menționate, introducerea atribuțiilor respective în fișa de post a acestora și informarea angajaților în vederea adresării la aceste persoane, după caz, pentru consultanță/îndrumare.

Crearea în cadrul instituției a unor planuri tipizate de măsuri în contextul susținerii valorilor și normelor etice și tratării conflictelor de interese care ar putea include, în special:

familiarizarea continuă a angajaților în subiectele tratării conflictelor de interese și conduitei etice în serviciul public, ținerea evidenței activităților de instruire în vederea încadrării depline a personalului în aceste acțiuni;

înglobarea întrebărilor ce țin de perceperea subiectelor menționate în chestionarele de angajare și procedura de evaluare a performanțelor angajaților;

includerea cerinței privind obligativitatea respectării Codului de conduită;

informarea publicului despre rezultatele respectării Codului de conduită, inclusiv prin intermediul paginilor web ale instituțiilor publice.

Concluzia finală este că familiarizarea continuă a angajaților în subiectele de conduită etică în serviciul public și obligativitatea respectării Codului de conduită, va spori calitatea serviciului public și responsabiltatea funcționarilor publici.

3.2 Propuneri de modernizare a standardelor etice și profesionale ale funcționarilor publici

Dacă administrația este imaginea cotidiană a puterii, funcționarul public personalizează statutul pentru cea mai mare parte a cetățenilor. Din acest considerent statului nu îi este indiferent cum se prezintă în fața cetățenilor și de aceea este preocupat să formeze un corp de funcționari publici capabili să satisfacă în cel mai înalt grad binele publicului, interesul general, care este rațiunea de a fi a administrației. Necesitatea de ordin practic impun ca administrația publică să se asigure cu funcționari profesioniști și cu anumite calități: onestitate, moralitate, responsabilitate, corectitudine, etc., avînd în vedere că acestea sunt în contact direct cu publicul.

Luînd în considerație faptul că Republica Moldova se află într-o perioadă de tranziție, timpul greoi al schimbărilor politico-administrative, economice, scade încrederea în administrație și a favorizat apariția următoarelor fenomene negative: corupția, subiectivismul, birocrația, legi neefective, declin economic.

Situațiile de acest tip s-au extins în timp și afectează considerabil calitatea activității autorităților administrației publice. Astfel, funcționarul public se confruntă cu un șir de probleme, care constituie impedimente serioase întru îndeplinirea exercițiului onest ale funcției sale. Deși există un cadru legal care prevede sancțiuni aplicabile în cazul fenomenelor negative legile se dovedesc insuficiente. A considera în mod executiv legea–soluția miracol pentru eliminarea tuturor impedimentelor reprezintă eveniment evident o abordare greșită.

Devine evident rolul deontologiei funcționarului public, ale cărei percepte morale dau conținut normelor legale elaborate de autoritatea legislativă. Eficiența activității funcționarului public depinde de îngemănarea elementelor  juridice cu cele morale. Exercițiul onest, ca expresie, reprezintă o sinteză a abordării elementelor firești, normele legale și morale ale exercițiului funcției publice.

Onestitatea întrunește cumulativ după cum am văzut acele elemente “etico-morale educaționale: demnitatea, corectitudinea, buna-credință, politețea, ele dau conținut deontologic funcției publice, fără care nici cea mai perfecționată formulare juridico-legală ar fi lipsită de conținut”.

Onestitatea, în sens larg asigură disciplina sistemului administrativ, subestimează proasta administrație, reduce nivelul de corupție și previne adoptarea sau continuitatea unor politici neraționale sau ineficiente.

Astăzi se simte lipsa unui set de valori și principii de bază a activității funcționarului public, a unor criterii de conduită etică și morală.

Totodată, tendința Republicii Moldova de integrare în Uniunea Europeană aduce în prim plan accelerarea transformărilor calitative în administrația publică și, implicit, a funcției publice, bazate pe depolitizarea structurilor administrației publice, eliminarea clientelismului politic și crearea unui corp de funcționari publici profesionist, stabil și imparțial. Toate acestea conduc “la necesitatea elaborării și implementării unor instrumente moderne privind standardele etice și profesionale ale funcționarilor publici”.

Atât etica normativă, prin standardele deontologice specifice, cât și etica aplicată, dezvoltată inclusiv în domeniul special al eticii serviciilor publice ca set de principii care ghidează funcționarii publici în asigurarea serviciilor pe care le oferă către beneficiarii lor, au devenit parte din principiile de funcționare a administrației publice, însumând 2 direcții principale: pe de o parte integritatea în exercitarea funcției publice, iar pe de alta asigurarea egalității de șanse și a tratamentului nediscriminatoriu ca interes public.

Problematica eticii și integrității în funcția publică din Republica Moldova este construită în jurul a 3 componente principale care sunt detaliate în legislația națională – conflictul de interese, incompatibilitățile și regulile privind conduita în exercitarea funcțiilor publice.

Astfel, putem specifica cîteva propuneri de modernizare a standardelor etice și profesionale ale funcționarilor publici:

Eliminarea discrepanțelor dintre actele legislative care au intrat în vigoare în ultimii ani și actele legislative adoptate anterior, inclusiv referitoare la:

cadouri, servicii, favoruri și alte avantaje stipulate în Legea privind Codul de conduită a funcționarului public și cele prevăzute în Codul contravențional și Codul penal;

procedura de evaluare a performanțelor funcționarilor publici prevăzută de Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și procedurile de atestare a funcționarilor publici cu statut special prevăzute de diverse legi speciale;

Încredințarea aplicării de către toate autoritățile publice, în special, cele locale, a prevederilor legale ce țin de transparență și integritate;

Monitorizarea aplicării Codului de conduită a funcționarului public și a altor legi ce țin de sistemul de integritate, analiza oportunității transmiterii în acest scop a atribuțiilor de monitorizare Comisiei Naționale de Integritate, cu extinderea statelor de personal al acesteia;

Sprijinirea dialogului dintre APL și societatea civilă în vederea întocmirii unor planuri de activități anticorupție în teritoriu;

Constituirea unui corp de funcționari publici profesionist: instruirea continuă a diferitelor categorii de funcționari publici în vederea dezvoltării capacităților manageriale, de planificare strategică, de gestionare a resurselor umane etc.; constituirea cursurilor de studiere a limbii engleze/franceze pentru diferite categorii de funcționari publici; elaborarea mecanismului de coordonare a procesului de instruire a personalului din autoritățile publice realizat de diferiți prestatori de servicii în domeniu etc.

Sistematizarea sistemului de motivare (financiară și non-financiară) a funcționarilor publici: întocmirea și admiterea modificărilor la legislația privind salarizarea a funcționarilor publici; elaborarea unui ghid privind stimularea non-financiară a funcționarilor publici etc.

Referindu-ne la drepturile și obligațiile funcționarilor publici, ținem să remarcăm că activitatea eficientă a serviciului public nu este posibilă fără implementarea unui sistem adecvat de salarizare a funcționarilor publici. “Noile abordări și tendințe, care se manifestă în managementul modern, au ca principiu de bază crearea și implementarea unui nou sistem de motivare a personalului în vederea îndeplinirii obiectivelor la nivele ridicate ale indicatorilor de performanță”. Procesul motivării personalului din administrația publică trebuie să întrunească simultan mai multe caracteristici:

să fie complex, în sensul utilizării combinate atît a stimulentelor materiale, cît și morale, pe baza luării în considerare a principalilor factori implicați, endogeni și exogeni administrației publice;

să fie diferențiat, adică motivațiile considerate și modul lor de folosire să țină cont de caracteristicile fiecărei persoane și ale fiecărui colectiv, astfel încît să se obțină maximum de participare la stabilirea și realizarea obiectivelor previzionate;

să fie gradual, adică să satisfacă succesiv necesitățile personalului și în strînsă corelație cu contribuția lui, ținînd cont de interdependențele dintre diferitele categorii de necesități.

În acest context, elaborarea și implementarea unui sistem unitar de salarizare al funcționarilor publici motivant, simplu și transparent care să reflecte importanța activității depuse, să permită atragerea de funcționari competenți și să poată fi susținut financiar reprezintă un obiectiv prioritar pentru modernizarea standardelor etice și profesionale ale funcționarilor publici.

Astfel, modernizarea standardelor etice și profesionale ale funcționarilor publici se va baza pe următoarele priorități:

Profesionalizarea corpului funcționarilor publici, prin:

recunoașterea necesităților de instruire, pregătirea și perfecționarea funcționarilor publici;

dezvoltarea și supravegherea sistemului de perfecționare profesională a funcționarilor publici;

crearea și implementarea unui sistem de salarizare motivant;

implementarea normelor deontologice în sistemul funcției publice;

introducerea managementului calității în cadrul instituțiilor și autorităților publice din republică;

dezvoltarea unei culturi organizaționale în sistemul funcției publice, orientată către atingerea unui nivel ridicat de performanță;

crearea sentimentului de apartenență la corpul funcționarilor publici.

Valorile pe care urmează să le promoveze funcționarii publici sînt următoarele:

a) profesionalismul în exercitarea funcției publice;

b) transparența actului administrativ;

c) imparțialitate și obiectivitate în activitatea funcționarilor publici;

d) comunicare eficientă inter- și intrainstituțională;

e) respectarea normelor eticii și deontologiei profesionale;

f) orientarea către cetățean a activităților administrației publice;

g) flexibilitatea și adaptabilitatea.

Deci, întru modernizarea standardelor etice și profesionale ale activității funcționarului public este necesar reformarea și modernizarea serviciilor publice, în special, prin asigurarea transparenței și integrității în autoritățile publice ce prestează serviciile publice, pornind prin eliminarea discrepanțelor între prevederile diferitor acte legislative, în special, dintre actele legislative care au intrat recent în vigoare (în ultimii cinci ani) și actele legislative adoptate anterior acestora, aducerea în corespundere a prevederilor anterioare cu prevederile legale recente, inclusiv între prevederile referitor la cadouri, servicii, favoruri și alte avantaje ale Legii privind Codul de conduită a funcționarului public. Introducerea monitorizării aplicării Codului de conduită a funcționarului public și a altor legi ce țin de sistemul de conduită a funcționarului public și integritate și elaborarea instrumentelor necesare de monitorizare. Punerea în aplicare corespunzătoare și efectivă a nomelor ce țin de rigorile procedurii legislative, inclusiv la numirile în funcții, precum și implementarea reglementărilor privind cadourile și ospitalitatea, sancționînd și urmărind executarea sancțiunii aplicate pentru comportament necorespunzător, reacționînd la orice problemă legată de integritatea individuală a funcționarului public.

În exercitarea atribuțiilor, funcționarii publici trebuie să fie în slujba cetățenilor, a interesului public, căruia să-i dea satisfacție cu întîietate, comportamentul lor fiind influențat de noile reforme sociale și de internaționalizarea crescîndă a contextului în care ei lucrează.

Promovarea unui sistem nou al funcționarilor publici care va asigura un serviciu public modern, accentul punîndu-se pe proiectarea sistemului cu privire la măsurile de profesionalizare și depolitizare, pe sistemul în continuă dezvoltare și pe managementul resurselor umane, lupta împotriva corupției și consolidarea eticii funcționarilor publici, introducerea unui sistem de stimulente și remunerare în funcție de performanțe, și pe reforma salariilor în administrația publică, constituie niște propuneri de modernizare a standardelor etice și profesionale ale funcționarilor publici.

Astfel, specificăm cîteva propuneri de modernizare a standardelor etice și profesionale ale funcționarilor publici, care vor duce la îmbunătățirea calității administrației public, și anume:

Asigurarea unui proces decizional transparent, echitabil, eficace și eficient;

Modernizarea serviciilor publice prin reducerea birocrației, eficientizarea și îmbunătățirea calității serviciilor cu impact pozitiv maxim asupra cetățenilor;

Introducerea standardelor minime de calitate pentru serviciile publice și a sistemului de indicatori de monitorizare/evaluare a calității lor, precum și a instrumentelor de depunere a reclamațiilor cu privire la serviciile publice prestate sub standard;

Dezvoltarea unui serviciu public meritocratic, format din funcționari publici recrutați, evaluați și promovați pe baza calităților profesionale și a performanței în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;

Creșterea calității în administrația publică prin aplicarea inechivocă a practicii de angajare prin concurs a funcționarilor publici, instituționalizarea unui sistem de recrutare, evaluare și promovare în bază de merit și competențe, precum și prin pedepsirea funcționarilor pentru performanțe proaste și comportament neonest.

Concluzia finală este că oricît de perfectă ar fi construcția unui organism social și oricît de bune legi și decizii ar exista, toate vor rămîne doar un simplu decor, dacă nu vor exista specialiști competenți, activi și devotați scopului stabilit. E de la sine înțeles că valoarea unei administrații publice constă, alături de mijloacele materiale sau financiare de care dispune, și în potențialul său uman. Astfel, existența în cadrul administrației publice a funcționarilor publici nepregătiți profesional și de o probitate morală îndoielnică, în afară de irosirea banilor publici, ceea ce constituie, fără dubii, un delict, provoacă și niște fenomene negative cum ar fi birocrația, protecționismul, corupția care aduc prejudicii enorme societății, cetățenii statului pierzîndu-și încrederea în sistemul democrat de guvernare al țării. Astfel, credem că modernizarea standardelor etice și profesionale ale activității funcționaarului public este necesară întru satisfacerea interesului general al societății printr-o conduită onestă, imparțială, independentă, profesională.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Concluzia, care rezultă din conținutul cercetării și promovată de autorul tezei, denotă faptul că profesionalismul și integritatea profesională a funcționarului public duc la încredere și previzibilitate în administrația publică.

Integritatea profesională a serviciului public se bazează pe imparțialitate și independență profesională. Imparțialitatea se referă la absența preferințelor personale. În domeniul administrației publice, preferința înseamnă a favoriza un anumit aspect al unei situații date, cauzînd un detriment nejustificat și nedrept interesului general sau drepturilor altor părți interesate. Pierderea independenței profesionale are drept cauze mita, presiunile, ambiția politică necontrolată și dorința asiduă de promovare. Mita înseamnă, în acest caz, un profit ilegal. Presiunile generează pierderea independenței, provocată de teamă. Ambiția politică și lăcomia profesională pot pune funcționarii publici în situații voit avantajoase pentru superiorii lor, provocînd supunerea oarbă a acestora în fața dorințelor șefilor și chiar privîndu-i de obișnuința de a gîndi. Un management al funcției publice și al funcționarilor publici în care funcționarii au un statut specific care trasează în mod clar atît drepturile, cît și îndatoririle acestora, furnizînd un nivel al veniturilor corect și proporțional, face ca acești funcționari să fie mai puțin expuși corupției. El contribuie în mod decisiv la creșterea valorii integrității profesionale. Este necesar să existe un echilibru legal între noțiunea de independență și cea de loialitate.

Atât etica normativă, prin standardele deontologice specifice, cât și etica aplicată, dezvoltată inclusiv în domeniul special al eticii serviciilor publice ca set de principii care îndrumă funcționarii publici în asigurarea serviciilor pe care le oferă către beneficiarii lor, au devenit parte din principiile de funcționare a administrației publice, însumînd 2 direcții principale: pe de o parte integritatea în exercitarea funcției publice, iar pe de alta garantarea egalității de șanse și a tratamentului nediscriminatoriu ca interes public.

Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administrația publică presupune, pe de o parte, o gamă extrem de variată de activități realizate prin servicii publice și, pe de altă parte, existența unui personal cu o pregătire profesională înaltă. Satisfacerea nevoilor cotidiene ale cetățenilor constituie scopul de bază a administrației publice. Oricît de perfectă ar fi construcția unui organism social și oricît de bune legi și decizii ar exista, toate vor rămîne doar un simplu decor, dacă nu vor exista specialiști competenți, activi și devotați scopului stabilit. E de la sine înțeles că valoarea unei administrații publice constă, alături de mijloacele materiale sau financiare de care dispune, și în potențialul său uman. Astfel, existența în cadrul administrației publice a funcționarilor publici nepregătiți profesional și de o probitate morală îndoielnică, în afară de irosirea banilor publici, ceea ce constituie, fără dubii, un delict, provoacă și niște fenomene negative cum ar fi birocrația, protecționismul, corupția care aduc prejudicii enorme societății, cetățenii statului pierzîndu-și încrederea în sistemul democrat de guvernare al țării.

Considerăm că conduita funcționarilor publici poate fi reglementată prin diferite acte normative însă, exprimăm cu convingere că Codul de conduită a funcționarului public, trebuie să prevadă unele dispoziții generale stabilind conduita funcționarilor. Credem că o reglementare a conduitei funcționarului public atît sub aspect profesional, cît și etic și moral, este necesară, deoarece activitatea funcționarilor este în interesul comunității și nu a unui individ, consecințele comportamentului unui funcționar public fiind resimțite de colectivitatea întreagă.

RECOMANDĂRI

1. Introducerea modificărilor și completărilor în Legea privind Codul de conduită a funcționarului public în vederea armonizării acestora cu standardele internaționale în domeniu, precum și adoptarea Legii cu privire la Comisia Principală de Etică pentru a iniția supravegherea respectării legilor enunțate;

2. Indicarea în cadrul instituțiilor publice a unor subdiviziuni/persoane responsabile de aplicarea Legii privind Codul de conduită a funcționarului public, stabilirea atribuțiilor respective în fișa de post a acestora și înștiințarea angajaților în vederea adresării la aceste persoane, după caz, pentru consultanță/îndrumare.

3. Întocmirea în cadrul instituțiilor a unor planuri tipizate de măsuri în contextul avansării valorilor și normelor etice care ar putea include, în special:

familiarizarea perpetuuă a angajaților în subiectele conduitei etice în serviciul public, ținerea evidenței activităților de instruire în vederea încadrării totale a personalului în aceste acțiuni;

stabilirea întrebărilor ce țin de cunoașterea subiectelor specificate în chestionarele de angajare și formalitatea de evaluare a performanțelor angajaților;

includerea cerinței privind obligativitatea respectării Codului de conduită și a declarării intereselor personale în procedurile interne ale instituțiilor publice și implicit în fișele de posturi ale funcționarilor;

crearea și ridicarea în rîndurile angajaților a îndrumarelor privind conduita funcționarilor publici, prevenirea acestora asupra obligației de a respecta Codul de conduită a funcționarului public.

BIBLIOGRAFIE:

Acte normative:

1. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994.

2. Legea privind Codul de conduită a funcționarului public nr. 25, din 22.02.2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 74-75 din 11.04.2008.

3. Legea serviciului public nr. 443 din 04.05.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 61 din 02.11.1995.

4. Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158-XVI din 04.07.2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 230-232 din 23.12.2008.

5. Legea cu privire la prevenirea și combaterea corupției nr. 90 din 25.04.2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 103-105 din 13.06.2008.

6. Legea Republicii Modova privind conflictul de interese nr. 16 din 15.02.2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 94-96 din 30.05.2008.

7. Legea privind administrația publică locală nr. 436 – XVI din 28.12.2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 32-35 din 09.03.2007.

8. Legea despre Regulamentul de conferire a gradelor de calificare funcționarilor publici nr. 1263 din 17.07.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 63 din 25.08.1997.

9. Legea pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice nr. 155 din 21.07.2011 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 164-165 din 04.10.2011.

10. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Cu privire la aprobarea Strategiei de reformă a administrației publice centrale în Republica Moldova nr. 1402 din 30.12.2005 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1-4/9 din 06.01.2006.

11. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la serviciul resurse umane din cadrul autorităților administrației publice centrale și locale nr. 724 din 13.06.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 20.06.2003. nr. 123-125.

12. Hotărîrea Guvernului cu privire la Academia de Administrare Publică nr. 225 din 26.04.2014 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 78-79 din 01.04.2014.

13. Decretul Președintelui Republicii Moldova privind pregătirea cadrelor pentru organele administrației de stat și de autoadministrare locală Nr. 73 din 21.05.1993 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 000 din 28.05.1993.

Literatura generală și de specialitate:

14. Rădulescu Corina. Deontologia funcției publice. – București: Editura Universității din București, 2006, p. 80.

15. Popa Victor, Chiriac Liubomir, Mocanu Victor. Ghidul Funcționarului Public. – Chișinău, 2007, p. 62.

16. Platon Mihail. Etica și eticheta funcționarului public. – Chișinău: AAP, 2008, p. 15.

17. Miroiu M., Blebea N. Introducere în etica profesională. – București, 2001, p. 91.

18. Cornea Valentina. Deontologia funcției publice. // Note de curs. – Cahul, 2009, p. 11.

19. Popa Victor, Chiriac Liubomir, Mocanu Victor. Ghidul Funcționarului Public. – Chișinău, 2007, p. 62.

20. Latu L. Profesionalismul funcționarilor publici, cerință esențială a creării în România a unei administrații publice moderne. // În: Administrație și management public, nr. 2. – București, 2004, p. 118-122.

21. Platon Mihail. Etica și eticheta funcționarului public. – Chișinău: AAP, 2008, p. 9.

22. Popescu Ion, Dincă Dragoș. Deontologia funcționarilor publici. // Suport de curs. – București, 2005, p. 26.

23. Ghid metodic. Aplicarea Codului de conduită a funcționarului public din Republica Moldova. – Chișinău, 2013, p. 28.

24. Platon Mihail. Etica și eticheta funcționarului public. – Chișinău: AAP, 2008, p. 46.

25. Corodeanu Daniela Tatiana. Etica în Administrația Publică. Dileme etice în organizații și instrumente de rezolvare a acestora. – Iași: Tehnopress, 2007, p. 13.

26. Popescu Ion, Dincă Dragoș. Deontologia funcționarilor publici. // Suport de curs. – București, 2005, p. 29.

27. Ghid metodic. Aplicarea Codului de conduită a funcționarului public din Republica Moldova. – Chișinău, 2013, p. 23.

28. Popa Victor, Chiriac Liubomir, Mocanu Victor. Ghidul Funcționarului Public. – Chișinău, 2007, p. 62.

29. Popa Victor. Corupția politică: context și semnificații. – Chișinău, 2001, p. 21.

30. Gurin Vasile, Pascaru Valeriu, Ilie Sergiu, Jalencu Marian, Carașciuc Lilia, Rusu Andrei, Gumenîi Ion, Pîslariuc Virgil, Negură Lilian. Corupția. – Chișinău: Editura Arc, 2000, p. 109.

31. Obreja V., Carașciuc Lilia. Corupția în Moldova: fapte, analiză, propuneri. Chișinău: Transparency International, 2002, p. 10.

32. Chiriac Liubomir, Secreieru Angela, Mocanu Victor, Gladchi Gheorghe. Conflictul de interese și regimul de incompatibilități în instituțiile administrației publice locale din Republica Moldova. – Chișinău, 2012, p. 40.

33. Călinoiu Constanța, Vedinaș Verginia. Teoria funcției publice comunitare. – București: Lumina Lex, 1999, p. 12.

34. Ghid metodic. Aplicarea Codului de conduită a funcționarului public din Republica Moldova. // Cancelaria de Stat a Republicii Moldova. – Chișinău, 2013, p. 38.

35. Garștea V. Elemente constitutive ale sistemului funcției publice în statul contemporan. // În: Administrarea Publică, nr. 2-3. – Chișinău, 2010, p. 156-167.

36. Bejan Octavian, Butnaru Gheorghe, Ursan Igor, Țurcan Valeriu. Prevenirea Corupției în Instituțiile Publice: ghid pentru funcționarul public. – Chișinău, 2005, p. 54.

37. Matei Lucica, Lazăr Corina-Georgiana. Managementul calității și reforma administrației publice în unele state din sud-estul Europei. Analiză comparativă* // Economie teoretică și aplicată Volumul XVIII (2011), No. 4(557). – București, 2011, p. 65-98.

38. Vedinaș Virginia. Funcția publică europeană. // În: Revista Transilvană de Științe Administrative, nr. 1. – București, 2000, p. 173.

39. Prisacaru V. Funcționarii publici. – București: All Beck, 2004, p. 325.

40. Iorgovan Antonie. Tratat de drept administrativ, ediția a III-a, vol. I. – București: Editura All Beck, 2001, p. 530.

Surse Internet:

41. Achizițiile publice și etica publică: viziuni privind combaterea corupției. Transparency International, Chișinău, 2002. // http://transparency.md/Docs/pproc_pet_ro.pdf (accesat la 04.10.2013).

42. Principii ale serviciului public pentru funcția publică europeană. Uniunea Europeană, 2012 // http://www.ombudsman.europa.eu/en/resources/publicserviceprinciples.faces/ro/11650/html.bookmark#_ftnref1 (accesat la 20.01.2014).

43. Ghidul OECD pentru rezolvarea conflictului de interese în administrația publică, htpp://www.oecd.org/governance/ethics (accesat la 15.12.2013).

ANEXE

Anexa 1

Fig. 2.1 Dinamica perfecționării profesionale a personalului (1994-2011).

Sursa: Departamentul dezvoltare profesională, Academia de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova, 2012.

Anexa 2

CHESTIONAR DE EVALUARE

a implementării normelor de conduită profesională a funcționarilor publici

prevăzute de Legea nr.25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public

Grup țintă: Funcționarii publici din cadrul Primăriei mun. Chișinău.

1. În instituția în care lucrați există un cod de conduită?

DA NU Nu știu/n-am răspuns

2. În instituția în care lucrați, v-ați confruntat cu situații în care normele de conduită profesională a funcționarilor publici nu au fost respectate?

Nu Da, precizați în ce situații: În relația cu colegi din instituție

În relația cu reprezentanți ai unor

organizații private

În relația cu reprezentanți ai unor

instituții de stat

În relația cu alți cetățeni

În relația cu superiorul ierarhic

Altele:

3. Dacă v-ați confruntat / v-ați confrunta cu situații descrise în întrebarea precedentă, precizați cui v-ați adresat / v-ați adresa pentru un sfat:

Unui / unor colegi;

Șefului direct sau conducătorului instituției

Altcuiva:

4. Dacă ați cunoaște despre un caz de corupție, ați comunica despre el persoanei/instituției abilitate?

Da Nu

5. Dacă nu, de ce?

Nu este responsabilitatea mea

Nu știu cui să mă adresez

Nu ar ajuta cu nimic

Mi-ar fi creat doar probleme

Altele, indicați:

6. Considerați că normele de conduită profesională a funcționarilor publici prevăzute Legea nr.25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public, sunt:

Clare Insuficiente

Neclare Cuprinzătoare

7. Ce măsuri considerați că ar contribui la îmbunătățirea conduitei profesionale a funcționarilor publici?

Sancționarea disciplinară în cazurile de nerespectare a normelor de conduită

Instruire privind normele de conduită

Altele:

8. Funcționarul public este în drept să ia decizii, aflându-se în situație de conflict de interese?

DA NU Nu știu/n-am răspuns

9. Conflictul de interese este corupție?

DA NU Nu știu/n-am răspuns

10.Cât de acceptabile, după părerea dvs., sunt următoarele situații?

11. În instituție au loc cazuri când angajații utilizează informația de uz intern în scopuri personale?

DA NU Nu știu/n-am răspuns

12. În instituție există o subdiviziune/persoană responsabilă de:

– apicarea Codului de conduită

– tratarea conflictelor de interese?

DA NU Nu știu/n-am răspuns

13. În general, credeți că funcționarii publici din instituției, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, solicită ori acceptă cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj?
Nu solicită și nu acceptă cadouri Solicită și acceptă cadouri

14. Pe parcursul anului 2013/ 2014 ați participat la seminare, training-uri la subiectele:

– conduita etică în serviciul public

– tratarea conflictelor de interese?

DA NU Nu știu/n-am răspuns

Sursa: Elaborat de autor.

Anexa 3

Rezultatele sondajului de opinie

a implementării normelor de conduită profesională a funcționarilor publici

prevăzute de Legea nr.25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public

3.1 În instituția în care lucrați există un cod de conduită?

Figura 3.1: Rezultatele la întrebarea nr. chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

3.2 În instituția în care lucrați, v-ați confruntat cu situații în care normele de conduită profesională a funcționarilor publici nu au fost respectate?

Figura 3.2: Rezultatele la întrebarea nr. chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

3.3 Dacă v-ați confruntat / v-ați confrunta cu situații descrise în întrebarea precedentă, precizați cui v-ați adresat / v-ați adresa pentru un sfat?

Figura 3.3: Rezultatele la întrebarea nr. chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

3.4 Dacă ați cunoaște despre un caz de corupție, ați comunica despre el persoanei/instituției abilitate?

Figura 3.4: Rezultatele la întrebarea nr.4, a chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

3.5 Dacă nu, de ce?

Figura 3.5: Rezultatele la întrebarea nr.5, a chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: elaborat de autor.

3.6 Considerați că normele de conduită profesională a funcționarilor publici prevăzute Legea nr.25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public, sunt:

Figura 3.6: Rezultatele la întrebarea nr.6, a chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

3.7 Ce măsuri considerați că ar contribui la îmbunătățirea conduitei profesionale a funcționarilor publici?

Figura 3.7: Rezultatele la întrebarea nr.7, a chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

3.8 Funcționarul public este în drept să ia decizii, aflându-se în situație de conflict de interese?

Figura 3.8: Rezultatele la întrebarea nr.8, a chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: elaborat de autor.

3.9 Conflictul de interese este corupție?

Figura 3.9: Rezultatele la întrebarea nr.9, a chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

3.10 Cât de acceptabile, după părerea dvs., sunt următoarele situații?

Cât de acceptabile sunt următoarele situații? (%)

Tabelul 3.10: Rezultatele la întrebarea nr.10, a chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

3.11 În instituție au loc cazuri când angajații utilizează informația de uz intern în scopuri personale?

Figura 3.11: Rezultatele la întrebarea nr.11, a chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

3.12 În instituție există o subdiviziune/persoană responsabilă de:

– apicarea Codului de conduită

– tratarea conflictelor de interese?

Figura 3.12: Rezultatele la întrebarea nr.12, a chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

3.13 În general, credeți că funcționarii publici din instituției, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, solicită ori acceptă cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj?

Figura 3.13: Rezultatele la întrebarea nr.13, a chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

3.14 Pe parcursul anului 2013/ 2014 ați participat la seminare, training-uri la subiectele:

– conduita etică în serviciul public

– tratarea conflictelor de interese?

Figura 3.14: Rezultatele la întrebarea nr.14, a chestionarului de evaluare a funcționarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Chișinău. Sursa: Elaborat de autor.

REZUMAT

Budeci Violina, titlu tezei „Standarde etice și profesionale ale activității funcționarilor publici”, teză de licență, Chișinău 2014.

Structura tezei: Introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 43 titluri, 3 anexe, 52 pagini de text de bază, 15 figuri, 1 tabel.

Cuvintele-cheie: funcționar public, serviciul public, administrație publică, etica profesională, reguli de conduită, profesionalism, comportament, autoritățile publice, conflict de interese, departamentul de cadre, competență profesională.

Scopul lucrării constă în studierea și analiza complexă a politicilor și strategiilor privind elucidarea modului de respectare de către funcționarii publici a principiilor eticii profesionale și impactul acesteia în activitatea pe care o desfășoară angajații în organele administrației publice, cît și relevarea importanței pe care o are exercitarea onestă a funcției publice, ca argument în favoarea angajării practicilor administrative în serviciul interesului tuturor cetățenilor.

Obiectivele lucrării sunt: prezentarea generală a cadrului de conduită a activității funcționarilor publici; enumerarea principiilor eticii profesionale fundamentale în activitatea funcționarului public, ca pilon al comportamentului acestuia; analiza investigațiilor științifice și a cadrului legislativ privind etica profesională a funcționarilor publici; analiza cauzelor principale care împiedică activitatea onestă a funcționarilor publici; specificarea reglementărilor juridice privind conduita profesională și etică a funcționarilor publici; prezentarea instituțiilor publice cu atribuții în formarea funcționarului public profesionist; elaborarea unor propuneri de modernizare a standardelor etice și profesionale ale funcționarilor publici.

Valoarea teoretică este determinată de contribuția adusă la cercetarea și sistematizarea teoriilor ce vizează politicile și strategiile din domeniul eticii profesionale ale activității funcționarului public, aplicării lor practice în condițiile perioadei de tranziție prin care trece Republica Moldova și care se confruntă cu mai multe probleme politice, economice și sociale. Pentru evitarea, temperarea și soluționarea acestor probleme, societatea are nevoie de anumite elaborări teoretice, ce ar servi drept bază pentru constituirea unei administrații publice moderne și eficiente în vederea asigurării stabilității social-politice, ieșirii din situațiile de criză și avansării spre o nouă calitate a vieții. Este vorba de un serviciu public, care ar putea mobiliza și organiza capacitățile creatoare ale națiunii în vederea dezvoltării durabile a țării noastre.

Valoarea aplicativă a lucrării este relevantă prin contribuția sa la perfecționarea și dezvoltarea doctrinelor cu privire la conduita, etica funcționarului public, cît și la nivelul practic în procesul elaborării și aplicării noilor reglementări juridice ale serviciului public din Republica Moldova, modernizare a standardelor etice și profesionale ale funcționarilor publici.

ANNOTATION

Budeci Violina, thesis title „Ethical and professional standards of civil servants”, the license thesis, Chisinau 2014.

Structure of the thesis: Introduction, three chapters, Conclusions and recommendations, bibliography of 43 titles, 3 annexes, 52 pages of main text, 15 figures, 1 table.

Keywords: public servant, public service, public administration, professional ethics, rules of conduct, professionalism, behavior, public authorities, conflict of interest, department staff, professional competence.

The aim of this work is to study and analyze complex policies and strategies for the elucidation of the observance of the principles of professional ethics officials and its impact on the work that employees engaged in public administration, as well as emphasizing the importance of an honest exercise of public office has, as an argument in favor of hiring administrative practices serving the interest of all citizens.

The objectives of the paper are: overview of the framework for conduct of civil servants; enumeration of fundamental principles of professional ethics in the work of public officials as a pillar of his behavior; analyze scientific research and legislative framework on professional ethics for civil servants; analysis of the root causes that hamper honest public servants; specifying the legal regulations regarding professional and ethical conduct of public officials; presentation of public institutions with responsibilities in training civil servants; proposals for modernization of ethical and professional standards of public officials.

Theoretical value is determined by the author’s contribution to the research and systematization of the theories regarding policies and strategies in the field professional ethics of the work of public servants. It also addresses their practical implementation during the transition period which the Republic of Moldova is currently in, while facing numerous political, economic, and social issues. In order to avoid, diminish, and solve these issues, the society needs specific theoretical studies which could serve as a basis in order to establish a modern and effective public administration, perfectly capable of ensuring social and political stability, solving crisis situations, and achieving new life quality standards. This involves a civil service able to mobilize and organize the nation’s creative potential for ensuring a sustainable development for our country.

Practical value of the work is relevant in contributing to the improvement and development of the doctrines of the conduct, ethics of public officials, and at the practical level in the development and application of new legal regulations of the public service in Moldova, modernization of ethical and professional standards of public officials.