Interdependenta Depozitelor Si Portofoliului de Credite In Cadrul Bancii Comerciale

„Interdependența depozitelor și portofoliului de credite în cadrul băncii comerciale”

CUPRINS

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Creșterea volumului de creditare este evidentă și constantă, momentul care demonstrează că sistemul bancar continuă să-și mărească treptat influența asupra dezvoltării sectorului real al economiei. Cu toate că, creșterea volumului de creditare este un indicator pozitiv care demonstrează dorința clienților de a împrumuta bani de la bancă și este un factor important, care prezintă sursa de venit pentru bănci, în situații în care are loc un „boom” creditor, sistemul financiar poate deveni slab și neperformant.

Condițiile economice actuale de dezvoltare a instituțiilor financiare impun existența unor politici și strategii bine organizate și determinate prin aplicarea tehnicilor specifice și instrumentelor manageriale caracteristice economiei autohtone în situația crizei financiare mondiale.

O contribuție majoră la constituirea profitabilității bancare o are calitatea portofoliului de credite ce la rândul său este în strânsă legătură cu politica de credit impusă de bancă care, prin strategii specifice, trebuie să răspundă principiilor și obiectivelor băncii, iar în situații de criza să ofere soluții eficiente de depășire a deficiențelor ulterioare.

Astfel, an de an și în special acum, în toi de criză, băncile tind spre o creștere a profitabilității portofoliilor sale de credite, îmbunătățirea calității și diminuare a riscurilor acestuia pentru a obține venituri frumoase și indicatori financiari stabili, însă a atinge scopurile propuse a combina aspirațiile cu riscurile pentru a obține rezultatele dorite nu este atât de simplu. O soluție eficientă de îmbunătățire a profitabilității portofoliului de credit și totodată fără de care nu ar fi posibilă derularea activității de credit în cadrul băncilor este politica de credit care necesită o ajustare sistematizată la tendințele pieței pentru a putea preîntâmpina ulterioarele eșecuri, fapt ce implică un lucru imens însă fără de care nu vom putea niciodată să transformăm rezultatele potențial negative în oportunități.

Anume influența politicii de credit asupra calității portofoliului de credite a determinat băncile să atragă o deosebită atenție la elaborarea acesteia, să analize precaut orice schimbare a legislației, orice tendință a economiei naționale și internaționale, să efectueze prognoze și să determine efectele negative posibile pentru ca ulterior să fie elaborate strategii de evitare sau minimizare a acestora, dat fiind faptul că anume de politica de credit depinde profitabilitate portofoliului de credite și respectiv rezultatele financiare ale băncii la sfârșit de an.

Însă istoria apariției bancilor, ne demonstrează căci și atunci, și acum banca reprezintă instituția financiară ce-și axează activitatea pe atragerea depozitelor și acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la populație, firme sau alte bănci, operațiuni valutare pentru persoanele fizice și juridice, plasamentul fondurilor ș.a

În ultimii ani au început tot mai mult să se dezvolte depozitele bancare, cu toate formele ale acesteia, cu ajutorul cărora putem obține un cîștig în plus, fiind niște operațiuni convinabile atît pentru banca, cît și pentru clientul acestei bănci.

Scopul cercetării constă în analiza strategiilor și politicilor de creditare, a metodelor de gestiune optimă a portofoliului creditar și perfecționarea activității de creditare a băncilor comerciale din Republica Moldova,precum si studierea, cercetarea și estimarea depozitului bancar în contextul cerințelor economiei de piață.Totodată aceasta presupune o investigare profundă a acestuia în cadrul activității de prestare a serviciilor și influiența lui asupra viabilității acestei activități.Deasemenea,scopul lucrarii date consta in optimizarea operatiunilor depozitare in cadrul bancilor comerciale prin prisma majorarii surselor de creditare.

Obiectul investigat îl constituie sistemul bancar al Republicii Moldova, mecanismul organizării activității de creditare si de depozite a băncilor comerciale din Republica Moldova, a factorilor determinanți.

Lucrarea este structurată în 3 capitole:

Capitolul I ,,Semnificația conceptuală a depozitului și creditului bancar,, relevă esența și funcțiile creditului si depozitului bancar, rolul lui pentru asigurarea stabilității băncii comerciale și economie, politicile și strategiile contemporane utilizate de băncile comerciale din Republica Moldova.

Capitolul II,,Gestiunea depozitelor și portofoliului de credite,, conține o analiză a dinamicii și structurii portofoliului de credite si depozite atât din punct de vedere cantitativ cît și din punt de vedere a calității, este analizată influența politicii de credit asupra rezultatelor financiare ale băncii precum și influența indicatorilor și coeficienților obținuți de banci asupra strategiilor reflectate în politica de credit.Concomitent,acest capitol contine analiza privind situatia depozitelor bancare pentru perioada 2010-2013.

Capitolul III,, Optimizarea operațiunilor depozitare în cadrul băncilor comerciale prin prisma majorării surselor de creditare,, se va lua în dezbatere diferite propuneri și recomandări privind situația analizată, după care se fromulează concluzia privitor la studiul efectuat pe baza datelor financiare expuse de BNM. Deasemenea se compară și se analizează starea actuală și inovațiile implementate de către diferite bănci, în vederea atragerii a unei cote relativ mare a pieței bancare exprimate în numarul total al deponenților,precum si sunt relevate posibilitățile de perfecționare a activității de creditare a băncii prin intermediul politicii de credit și strategii contemporane aferente creditării bancare din Republica Moldova.

Concluziile și recomandările conțin rezultatele cercetării, sunt sistematizate concluziile principale ale lucrării și sunt trasate propuneri de eficientizarea a activității de creditare în cadrul băncilor autohtone în scopul asigurării unei poziții stabile pe piață. Această lucrare va demonstra impactul utilizării depozitelor bancare asupra economiei.

Bibliografia, redă surse de unde este luată informația, cuprinde: acte normative și reglementorii, lucrări științifice, surse statistice și date.

Anexele, presupun tabele, figuri folosite în lucrare.

Adnotarea este prezentată în limba romană și engleză.

CAPITOLUL I

SEMNIFICAȚIA CONCEPTUALĂ A DEPOZITULUI

ȘI CREDITULUI BANCAR.

1.1 Noțiuni,concept de credit și depozit bancar

După Victor Slăvescu creditul poate fi definit astfel: „Un fapt economic în care este vorba de cedarea unei sume de bani într-un moment dat, din partea unui subiect economic în folosință altui subiect economic, cu obligația acestuia din urmă de a restitui mai târziu la termenul fixat suma primită plus o sumă de bani care se cheamă interes sau dobândă”.

Profesorul W. Sombrat oferă o definiție sintetică atunci când afirmă că „Creditul este puterea de cumpărare, fără a deține numerar”. Profesorul F. Leitner definește creditul ca un „act economic care face să nască în favoarea unui individ un drept de a dispune în mod permanent de bunurile sau serviciile puse la dispoziția lui de un alt individ, în cadrul termenului pentru care a fost acordat”. Într-o manieră asemănătoare, V. Stănescu arată că „este vorba de o operațiune de credit sau ne găsim în fața unui fapt economic, numit credit, ori de câte ori este vorba de cedarea unei sume de bani, efectuată într-un moment dat, din partea unui subiect economic, cu obligația pentru aceasta din urmă de a restitui mai târziu, la termen fixat, suma primită, plus o sumă de bani care se cheamă interes sau dobândă.

Implicațiile creditului asupra creșterii economice și echilibrului monetar explica interesul specialiștilor pentru conținutul creditului și definirii lui. Creditul reprezintă o formă și o pârghie economică de bază a economiei moderne contemporane. El exprimă o relație bănească între o persoană fizică sau juridică-creditor, care acordă un împrumut în bani sau vinde mărfuri sau servicii cu plata amânată temporar și o altă persoană fizică sau juridică, debitor, care primește împrumutul sau cumpără pe datorie.

Noțiunea de credit se definește printr-un raport de interese bănești ce apare între o persoană fizică sau juridică numită creditor, care acordă pe un termen prestabilit altei persoane numită debitor, un împrumut de bani sau care vinde mărfuri/servicii pe datorie, în general, cu o dobândă stabilită în funcție de riscul pe care și-l asumă creditorul sau de reputația debitorului.

Creditul bancar este împrumutul bănesc acordat solicitanților (agenți economici sau persoane fizice) de către instituțiile specializate – denumite instituții bancare – sub formă bănească, pentru un timp determinat, ce va fi rambursat în viitor, la o anumita dată, fiind însoțit de dobândă.

Sistemul de credit se caracterizează prin totalitatea instituțiilor bancare și creditare cu drept de a organiza și a executa operațiunile de creditare într-o anumită țară la o anumită etapă a dezvoltării economice. Prin sistemul de creditare se subînțelege totalitatea elementelor ce determină organizarea procesului de creditare (metodologia si tehnologia), precum și reglementarea acestuia în conformitate cu principiile și normele de creditare.

Banca centrală are un rol important în organizarea operațiunilor de creditare deoarece, conform legislației statului, ea este banca ce acorda credite de ultimă instanță statului și băncilor comerciale. De asemenea, banca centrală elaborează și supraveghează politica monetar-creditară a statului. Banca centrală va majora sau va micșora – la necesitate – volumul creditării economiei naționale prin manevrarea ratelor de bază ale creditelor acordate băncilor comerciale, cât și prin diverse instrumente ale politicii monetar-creditoare. Utilizarea corectă a instrumentelor, în funcție de evoluția, de durata si de conjunctura economiei, va permite creditului exercitarea rolului de factor mobilizator, dar si de reglare a vieții economice.

Rolul băncilor comerciale constă în faptul că ele acordă mijloace bănești (necesare economiei naționale) sub formă de credite bancare.

Băncile comerciale contribuie în mod substanțial și la susținerea nivelului de trai al populației prin acordarea creditelor de consum, a creditelor pentru educație și învățământ, pentru procurarea, reconstruirea si repararea imobilelor.

Particularități specifice creditului bancar

Pentru a putea contura rolul și funcțiile creditului bancar trebuie evidențiate și analizate următoarele particularități specifice creditului bancar:

obiectul creditului bancar este reprezentat de disponibilitățile bănești sub formă de monedă fiduciară sau monedă scripturală;

participanții (subiecții) creditului bancar sunt: cel ce acordă creditul, numit creditor (banca) și cel care primește și folosește creditul, numit debitor (agenți economici, populația, statul, alte bănci și instituții financiare);

scadenta — momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului. La stabilirea scadenței băncile comerciale iau în considerare activitatea debitorului, afacerea propriu-zisă, alte condiții.

asigurarea creditului, formată din bunuri ce se constituie la dispoziția sau solicitarea creditorului sau a unui terț pentru a asigura îndeplinirea de către debitor a obligațiunii de rambursare a sumei creditului, achitării dobânzilor și a taxelor de credit;

dobânda este reprezentată de o sumă de bani plătită de către debitor creditorului său pentru împrumutul acordat pe un termen determinat si pentru riscul asumat de acesta în caz de neonorare a obligațiunilor de credit.

Locul și importanța creditului în relațiile social-economice sunt evidențiate prin funcțiil funcțiile sale, care în principal pot fi menționate.

Funcția distributivă constă în mobilizarea resurselor bănești, disponibile la momentul dat în economie, de către bănci și redistribuirea lor – prin acordarea de credite – spre anumite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de fonduri de finanțare. Disponibilitățile bănești se referă la surplusurile de capital de circulație, aflate temporar sub formă inactivă în conturile bancare ale societăților comerciale, în rezervele de casă — păstrate în conturile bancare – ale firmelor, în economiile populației, depuse la băncile comerciale. Oferind agenților asemenea disponibilități, creditul sporește puterea de acțiune productivă a capitalului, punând astfel în mișcare forțele economice latente și contribuind la creșterea avuției reale a societății.

Raporturile de credit dintre întreprinderi și bănci sunt, de regulă, reciproce, întreprinderile, având conturi deschise la bănci, formează depozite care pot fi folosite de acestea, iar băncile acordă credite întreprinderilor pentru nevoile de producție curente sau cu o recuperare ulterioară pentru investiții. Esențial în aceste raporturi este faptul că unul din parteneri este banca, iar relațiile dintre bancă și partener se desfășoară pe termenul de valorificare a capitalurilor disponibile si de realizare a profiturilor, în principal sub formă de dobânzi.

Funcția de transformare a economiilor în investiții, în acest mod se concretizează una din legile obiective ale economiei de piață, si anume realizarea echilibrului macroeconomic. Orice individ poate economisi o anume sumă de bani, mai mare sau mai mică, în funcție de venitul și comportamentul său economic. Economisirea care nu este urmată de investire constituie o tezaurizare și reprezintă un factor de dezechilibru pentru viața economică, în același timp, nu orice individ poate fi întreprinzător, nu oricine își poate asuma riscurile unei investiții, iar dacă se și întâmplă acest lucru, investițiile nu pot fi valorificate din lipsă de capital.

Funcția de emisiune monetară. Urmare a consolidării ideii de credit bazat pe încredere între participanții la actul economic a fost creată monedă fiduciară, adică biletele de bancă. Pe lângă acestea, determinate de nevoile schimbului, a apărut o multitudine de alte instrumente si tehnici de plată. Astfel de instrumente și tehnici (viramentul, cecul, compensația, trata, cambia, cârdurile de credit etc.) au condus la diminuarea numerarului din circulație si la creșterea (în mari proporții) monedei scripturale. Prin aceasta s-a realizat și o reducere considerabilă a cheltuielilor produse de circulația monetară, s-au implementat noile tehnici și instrumente de plată determinate de acțiunea creditului, asigurându-se o creștere a volumului și a valorii tranzacțiilor economice.

Funcția de asigurare a stabilității prețurilor. Se realizează prin reglarea dimensiunilor cererii și ofertei de mărfuri și servicii, prin creditarea de către bănci a consumului și prin crearea stocurilor. Astfel, dacă mărfurile a căror producere are, în mod obiectiv, un caracter sezonier (ulei, zahăr, produse din fructe etc.) ar fi aduse toate pe piață în momentul realizării lor, oferta ar de veni disproporțional de mare în raport cu cererea și am asista la o scădere catastrofală a prețurilor, ce se va produce după un anume timp, ajungând la o penurie a respectivelor mărfuri. Apoi se va înregistra o urcare exagerată a prețurilor. Pentru prevenirea unor asemenea situații care pot perturba echilibrul economic (risipă urmată de penurie) se folosește un instrument al creditului, și anume warantul, care oferă proprietarilor de mărfuri posibilitatea depozitarii lor și obținerii cu anticipație, într-o proporție mai mare sau mai mică, a contravalorii acestora.

Creditul bancar are un rol semnificativ în ridicarea nivelului de trai al populației prin acordarea împrumuturilor bănești pentru procurarea bunurilor de consum, a locuințelor și automobilelor, pentru investirea în capitalul uman, sub formă de credite pentru educație, studii etc.O noțiune importantă constituie și cea a portofoliului de credite.

La ora actuală există mai multe concepții, referitoare la portofoliul de credite, căci fiecare economist își propune propria sa definiție. Unii specialiști consideră că portofoliul de credite reprezintă totalitatea creditelor acordate de bancă cu scopul obținerii profitului. Alții consideră că portofoliul de credite reprezintă vârful activității de creditare a băncii. Noțiunea de eficiență a portofoliului de credite se caracterizează prin calitatea și profitabilitatea lui care au o interconecțiune proporțională: creșterea riscului (calității) duce la creșterea profitabilității. Ca rezultat eficiența portofoliului de credite determină cerințele de realizare a strategiei și cerințele privind calitatea controlului și gestiunea riscului de creditare. Portofoliul de credite optim reprezintă scopul global al activității de creditare.

În legătură cu aceasta portofoliul de credite se determină ca totalitatea portofoliului format și a portofoliului de credite de rezerva.

Exista o mulțime de factori care influențează structura și volumul portofoliului de credite. Specificul pieței în zona căreia activează clienții băncii reprezintă unul dintre factorii dați. Deci, este foarte important de determinat necesitatea resurselor atrase ale clientelei specifice a segmentului dat. Este clar faptul că băncile nu sunt totalmente dependente de zona de deservire a clienților la acordarea creditelor. Băncile de asemenea trebuie să coopereze și cu alte bănci cu scopul procurării resurselor creditare în caz de necesitate, care permite de a micșora riscul pierderii în cazul instabilității zonei economice de deservire a clientului.

Următorul factor esențial ce influențează structura portofoliului de credite este mărimea capitalului băncii. Băncile apar ca intermediari financiari specifici, ce se interpun între cei care dispun de resurse de finanțare și cei care au nevoie de ele. Băncile, deci, sunt administratori generali a creditului.

Corporațiile și întreprinderile mari sunt deservite de băncile cu un capital mare. Băncile mici sunt orientate spre acordarea creditelor persoanelor individuale și întreprinderilor mici.

Structura portofoliului de credite a unei bănci depinde de veniturile așteptate ale băncii, nivelul cărora depinde de veniturile altor active procurate de bancă. Astfel banca preferă de a acorda credite ale căror venituri așteptate să fie maxime. Una din metodele de evaluare a veniturilor este sistema evidenței cheltuielilor, care evaluează toate veniturile așteptate, cheltuielile directe și indirecte pe fiecare credit.

Acordarea creditului. Creditul poate fi consimțit prin cadrul unei tranzacții unice:acordarea unui împrumut ,vînzarea unei obligațiuni,angajarea unui depozit.

Pentru consimțirea tranzacției,respectiv acordarea creditului,creditorul trebuie să-și asigure o buna informare și documentare pentru evitarea riscului.În acest sens,băncile își creează un cadru propriu de informare și documentare pentru studierea capacității de plată și, respectiv,a potențialului economic al firmelor.

Consemnarea și transferabilitatea. Acordurile de credit sunt consemnate,în marea lor majoritate,prin înscrisuri,instrumente de credit a căror forma de prezentare implică aspecte multiple și diferențiate.Esențial în aceste instrumente este obligația fermă a debitorului privind rambursarea împrumutului,respectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată. Transferabilitatea instrumentelor de credit poate avea loc direct între investitori sau indirect,în cadrul raporturilor directe de credite privind circulația cambiei,a cecului,în timp ce obiect al piețelor financiare sunt obligațiile statului sau ale întreprinderilor.

Promisiunea de rambursare. Este un element esențial al raportului de credit,presupune riscuri și necesită angajarea unei garanții.

Riscurile probabile ale raportului de credit sunt: riscul de nerambursare și riscul de imobilizare.

Monitorizarea și supravegherea creditului

Monitorizarea creditului de fapt presupune cunoașterea permanentă a situației debitorului pentru a putea interveni promt și eficient pe parcursul derulării creditului. Monitorizarea se va efectua deasemeni prin ținerea legăturii permanente ce debiorul , inclusiv vizite în teren, contacte telefonice, verificarea efectuării plăților. În cadrul vizitelor de monitorizare ofițerul de credit va examina: activitatea de producție, corespunderea acesteia cu planul de afacere; documentele interne, contracte curente și documentele de evidență; starea și uilizarea gajului; alte aspecte relevante pentru credit. Aceasă monitorizare va porni de la : prezentarea de către împrumutat a rapoartelor financiare și de activitate; prezentarea documentelor primare(facturi, contracte); analiza situației financiare; prezentarea rapoartelor despre implimentarea proiectului finanțat de Bancă , la cererea acesteia din urmă.

Riscul de nerambursare constă în probabilitatea întirzierii plătii sau a incapacității de plată datorată conjucturii,dificultăților sectoriale sau deficiențelor împrumutatului. Pentru prevenirea riscului trebuie să se analizeze debitorul prin prisma cerințelor respectării raportului de credit sub urmatoarele aspecte:umane (moralitate,competență),economice (cadrul economic național și internațional),financiare,juridice (forma juridică,legăturile juridice cu alte firme).

Prevenirea riscului este strict legată de procedurile de garantare a împrumutului.

Riscul de imobilizare survine la bancă,sau la deținatorul de depozite,care nu este în masură să satisfacă cererile titularilor de depozite,din cauza unei gestiuni precare a creditelor acordate.

Creditele care se acordă prin bănci,angajează fonduri care nu aparțin băncii.Pentru o gestiune optimă a fondurilor proprii,banca trebuie să își întarească poziția sa de creditor prin garanții. Însă,oricare ar fi garanțiile oferite,acestea nu trebuie privite decît ca precauție suplimentară și nu un suport al unui risc mai mult decît probabil.Transformarea garanțiilor în bani presupune pentru creditor eforturi și cheltuieli suplimentare și implică imobilizări îndelungate a fondurilor.

Termenul de rambursare. Ca trasatură a raportului de credit,acesta poate varia de la termene foarte scurte(24 de ore) pîna la termene foarte lungi (50 de ani). Pentru creditele pe termen scurt este caracteristică rambursarea integrală la scadența.Creditele pe termen mediu și lung implică rambursarea eșalonată,fapt ce presupune că la scadențele intermediale (lunare,trimestriale) o dată cu dobînda se rambursează și o parte din suma împrumutului.

Noțiuni,concept de depozit bancar

În economia de piață sistemul bancar îndeplinește rolul de atragere, concentrare a economiilor societății și de canalizare a acestora prin procesul de acordare a creditelor, efectuînd cele mai eficiente investiții. Băncile gestionează depozitele și mijloacele de plată din economie. Astfel colectînd depozitele, acestea au responsabilitatea gestionării eficiente a acestora, cu randamentul maxim, în beneficiul propriu și al depunătorilor.

Banca este instituția financiară ce-și axează activitatea pe atragerea depozitelor, acceptarea de depuneri de la populație, firme sau alte bănci, plasamentul fondurilor, finanțarea și schimburile comerciale.

Reeșind din cele spuse anterior, aceste instituții acceptă depozitele , avînd ca obiectiv protejarea intereselor deponențelor, păstrarea secretului depozitelor și neadmiterea riscului excesiv în sistemul financiar.

Deosebim două categorii de resurse bancare:

Fig. 1 Resursele băncilor comerciale

Sursa: elaborată de autor în baza materialului studiat

Conform acestei scheme resursele băncilor sunt constituite din resurse proprii și resurse artase. În funcție de caracteristicile resurselor atrase ele pot fi:

resurse depozit, pe care banca le poate avea în portofoliul ei. Dintre acestea fac parte: conturile de disponibilități ale agenților economici, ale persoanelor fizice, ale instituțiilor financiare și publice, ale băncilor și Trezoreriei statului; depozitele la vedere și la termen ale persoanelor fizice și juridice; certificate de depozit; depozite ale instituțiilorfinanciare internaționale; depozitele corespondente ale altor banci;

resursele nondepozit: pe care banca le poate procura în situații dificile, cum ar fi lipsa de lechidități. Imprumuturile de ; împrumuturile de pe piața interbancară.

Depozitul bancar reprezintă niște sume de bani, hîrtii de valoare, obiecte de valoare depuse spre păstrare și fructificare la o bancă și care vor fi restituite la solicitarea depunătorului. Depozitele bănești reprezintă principala sursă de atragere de disponibilități, în vederea plasării ulterioare a acestora de către bancă, respectiv pentru acordarea de credite. Băncile pun la dispoziție o gama larga de tipuri de depozite, atât din punct de vedere al duratei, cât si în ceea ce privește moneda de economisire, felul sau modul de restituire a dobânzii. Din experiența băncilor, criteriul cel mai important pentru o persoana care decide sa își deschida un depozit ește nivelul dobânzii. Atractivitatea unei bănci stă tocmai în valoarea anuală cât mai mare a aceștei dobânzi. Inflația influențeaza într-o maniera decisiva dobânda pe care băncile o ofera la depozite.

Depozit bancar – sume bănești depuse în conturi bancare de personae fizice sau juridice. Depozitele bancare se mai pot constitui și prin acordarea unui credit la cererea unui individ sau a unei firme. Deci, depozitele bancare reprezintă un activ pentru titularul contului bancar și un angajament pentru banca.

Depozit indisponibil – depozit care nu poate fi restituit de bancă față de care s-a intentat proces de insolvabilitate;

Depozit comun – depozit constituit de două sau de mai multe persoane fizice sau depozit asupra căruia două sau mai multe persoane au dreptul de operare contra semnăturii uneia sau a mai multor persoane care au constituit depozitul.

Depozitar – persoană fizică sau juridică , care în baza unui contract de depozit primește un bun mobil de la deponent, cu obligația de păstrare și restituire în natură, în schimbul plății unei taxe.

Cont de depozit la termen- cont bancar în care sunt depuse mijloacele bănești ( atît în monedă națională, cît și în valută) cu dobîndă, pentru o perioadă fixată de timp, în scopul economisrii sau păstrării.

Cont de deposit la vedere- cont bancar în care sunt depuse mijloacele bănești (atît în monedă națională, cît și în valută) cu/sau fără dobîndă în scopul consumului sau economisirii, fără a se fixa termenul de păstrare.

Pentru a deschide un cont de depozit persoanele fizice prezintă următoarele documente:

a) Cererea de deschidere a contului

b) originalul și copia actului de identitate al titularului de cont

c)Pentru persoanele care nu au atins majoratul (minorii până la 14 ani), persoanele limitate în capacitate de exercițiu, deschiderea depozitelor se efectuează de către părinți sau reprezentanți săi legali.

Particularități :

În caz de restituire a depozitului, indiferent de motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar mai devreme de 30 zile de la data constituirii depozitului, dobânda nu se plătește. În caz de restituire integrală a Depozitului, indiferent de motiv, înainte de expirarea termenului depozitului, dar după 30 zile de la data constituirii depozitului, dobânda se calculează și se achită în cuantumul prevăzut de bancă pentru conturile curente cu dobândă ale persoanelor fizice.
– Totodată, dobânda deja plătită pentru ultimul termen de păstrare se restituie prin reținerea sumei respective de către Bancă din suma Depozitului.
– Retragerile parțiale se admit cu condiția păstrării soldului minim.
– În cazul, în care deponentul – beneficiar al creditului ipotecar, solicită restituirea depozitului inainte de expirarea termenului lui, banca, conform articolului 1242 litera b)din Codul Civil, reziliaza contractul de credit si utilizează soldul depozitului la rambursarea creditului și achitarea sumelor aferente acestuia.

1.2 Tipologia depozitelor și creditelor bancare

Tipologia depozitelor

Ponderea cea mai mare a resurselor atrase o constituie mijloacele acumulate în conturile de depozit. În majoritatea țărilor conturile de depozit sunt clasificate după următoarele modalități:

timpul depozitării pînă la momentul retragerii surselor;

categoria deponenților;

categoria valutei în care se deschide contul de depozit.

modul de calcul și de achitare a dobînzii.

Conform modului de retragere și scopului plasării mijloacelor depozitate deosebim:

Depozite la vedere – care sunt mijloacele depuse în contul de depozit de către persoana fizică sau juridică fără a specifica termenul de retragere a lor. Aceste depozite au un grad înalt de lichiditate pentru deținătorii lor și de aceea banca bonifică dobînzi mici sau nu bonifică deloc (în cazul depozitelor la vedere în valută). Resursele date sunt utilizate de către banca în scopul creditării, de obicei pe termen scurt. Pentru a le utiliza pe perioade mai mari de timp, unele bănci impun clienților săi să fie anunțate cu cîteva zile înainte, în cazul în care se solicită retragerea unor sume mari pentru a-și rezerva lichiditățile necesare. Acest tip de depozit constituie o resursă ieftină pentru bănci.

Depozite la termen – sunt mijloacele bănești depuse de către persoanele fizice sau juridice pe o perioada fixată în scopul economisirii. Depunătorul are dreptul de a-și retrage mijloacele depuse în acest cont numai în termenul indicat în contract. Depozitele la termen pot fi cu acumulare , în cazul în care deponentul are dreptul să alimenteze contul pe întreaga perioada a contractului de depozit.

Depozitele la termen se clasifică în urmatoarele categorii:

Depozite pe termen scurt (scadența pînă la un 1 an)

Depozite pe termen mediu(scadența de la un 1 an pînă la 5 ani)

Depozite pe termen lung(scadența de la 5 ani și mai mult).

Aceste depozite sunt bonificate de bancă la dobânda pieței, dar spre deosebire de cele la vedere, sunt mai mari. Pentru a stimula depuntorii să opteze pentru maturitate îndelungate, banca bonifică dobînzile spre majorare.

Depozite la termen:

-în funcție de modalitatea de plată a dobînzii pot fi:

-depozite cu capitalizare: periodic, dobînda se adaugă la suma depusă inițial.

-depozite fără capitalizare: lunar, dobînda se constituie într-un cont curent care-i asigură titularului acces la aceasta; în cazul în care clientul își retrage suma depusă înainte de scadența depozitului, dobînda aplicată va fi mai mică (dobînda pentru conturile curente).

-în funcție de opțiunea de reînnoire a depozitului pe același termen ca cel ințial: dacă se optează pentru reînnoire automată la sfârșitul perioadei depozitului, depozitul se prelungește automat. În plus, dacă depozitul are opțiunea de capitalizare a dobînzii, dobînda se adaugă la suma depusă inițial. Pentru perioada următoare, rata dobînzii se va aplica la suma inițiala plus dobînda obținută pe perioada precedentă. Dacă nu se dorește reînnoirea automată, depozitul va avea scadența unică, adică la scadența suma depozitului se va transfera în contul curent (pentru care se va calcula dobanda la vedere) sau suma va ramîne în același cont, fără dobandă.

-în funcție de dobândă:

-depozite cu dobânda variabilă: banca poate modifica rata dobanzii pe perioada depozitului, în funcție de evoluția pieței.

-depozite cu dobânda fixă: banca asigură o rată fixă a dobânzii pe perioada depozitului indiferent de evoluția pieței.

În funcție de categoria de depunători deosebim:

Depozitele persoanelor fizice, care se mai numesc depozite personale.

-Persoanele fizice pot să depoziteze mijloacele bănești atît în conturi de depozit în moneda națională, cît și în valuta străină, la vedere, cît și la termen.

-Resursele plasate de populație fără stabilirea scopului de economisire sunt depozite obișnuite, iar depozitele de economii sunt mijloace depuse în scopul păstrării și economisirii ca ulterior să fie utilizate de depunător conform unor necesități concrete. De obicei, scopul economisirii este stabilit reciproc între banca și depunător, menționîndu-se în contractul de depozit.

-Depozitele persoanelor juridice, adică ale agenților economici și ale organizațiilor de stat. Ponderea cea mai mare a depozitelor agenților economici o reprezintă depozitele la vedere și disponibilitățile bănești aflate în conturile curente.

-Depozite ale băncilor și ale altor instituții financiare. Depozitele atrase de la bănci reprezintă surse pe termen scurt care variaza, de regulă, între o zi și un an și apar ca efect al reciprocității în relațiile de decontare dintre bănci pe piața interbancară. Depozitele atrase de la bănci reprezintă principala modalitate de completare a resurselor unei bănci pe termen scurt. De regulă, depozitele băncii sunt numite plasamente bancare.

In funcție de unitatea monetară în care se depune depozitul deosebim:

-Depozite în moneda națională;

-Depozite în valută ;

-În Republica băncile practică atragerea resurselor depozitare în dolari SUA și în EURO.

Conform modelului de calcul a dobânzii, depozitele se clasifică în:

-Depozite la vedere și conturi curente fără dobânzi;

-Depozite cu dodânzi;

-Modul de calcul al dobânzilor poate fi simplu și capitalizat. Dobânzile bonificate de către bănci la conturile de depozit depuse spre fructificare se calculeaza dupa formula clasică:

Dobînda simplă ( suma ce va fi achitată la scadență)

St = Si ( 1+ Rd * n / 100 * N ); (1.1)

unde : St – suma totală spre rambursare; Si – suma creditului inițial acordat; Rd – rata dobînzii; n – numărul de zile în perioada de acordare a creditului; N – numărul (360).

Dobînda compusă

St = ( 1 + Rd/100 )ⁿ; (1.2)

unde : St – suma totală spre rambursare; Si – suma creditului inițial acordat; Rd – rata dobînzii pentru o perioadă capitalizată; n – numărul de capitalizări pe o perioadă dată.

Tipologia creditelor

Creditele se clasifică după criteriile:

După tipul creditelor:

credite ordinare – cu un termen stabilit și scop determinat;

credite de consum – destinate finanțării necesităților de consum ale împrumătorului;

linii de credite tip revolving – acordarea mijloacelor în limita plafonului stabilit, cu posibilitatea de rambursare parțială sau integrală.

Overdraft – credit destinat susținerei solvabilității debitorului în cazul insuficienței temporare a mijloacelor bănești în cont;

Overnight – credit acordat băncilor auorizate pentru asigurarea efectuării plăților și/sau menținerea rezervelor obligatorii peste o noapte sau între două zile bancare;

Factoring – preluarea creanțelor agentului economic față de debitori cu dreptul de încasare a contravalorii serviciilor etc.;

Garanții bancare – obligațiuni convenționale prin care garantul se obligă față de benefeciar să achite datoriile debitorului în cazul neîndeplinirii de către acesta a obligațiunilor contractuale;

Credite/linii de credite pentru acoperirea acreditivelor cu sau fără amînarea achitării;

Credite consorțiale – combinarea resurselor Băncii cu cele ale altor instituții financiare la finanțarea proiectelor mari;

Credite interbancare – amplasarea resurelor creditare libere în alte instituții financiare pe un termen mai mare de o zi.

Tipurile de credite acordate de bănci sunt în continuă diversificare în concordanță cu

cerințele clienților.

În funcție de perioada de acordare

a) Credite pe termen scurt

b) Credite pe termen mediu

c) Credite pe termen lung

În funcție de debitorul băncii

a) Credite acordate persoanelor fizice

b) Credite acordate persoanelor juridice

c) Credite acordate altor bănci

d) Credite acordate statului

În funcție de calitatea lor

a) Credite performante

b) Credite nerambursate la scadență

În funcție de domeniile împrumuturilor specializate

a) Domeniul imobiliar

b) Domeniu energetic

c) Domeniul minereurilor și al exploatărilor miniere

d) Domeniul agriculturii

e) Finanțarea activităților comerciale

f) Corespondență bancară

g) Finanțarea proiectelor de investiții

h) Leasing

i) Swaps (restructurarea portofoluilui de creanțe)

j) Capitalul de risc

Creditele pe termen scurt – acestea sunt operațiunile de împrumut de sume de bani, pe o perioadă ce nu depășește 12 luni. Ele sunt rambursabile integral la scadență. În Franța, de exemplu, durata creditului merge pâna la 9 luni, pentru creditele acordate agriculturii. O formă particulară a creditului pe termen scurt este și creditul în descoperit de cont (overdraft).

Acest credit este disponibil numai prin conturile curente ale clientului. Dobânda se percepe la soldul debitor rămas de plată. Această formă de creditare este una dintre cele mai obișnuite în țările vest europene și SUA.

Creditele pe termen mediu – durata lor de rambursare este de la 1 an la 5 ani. Se

acordă pentru activitatea de import-export și investiții. Termenele și condițiile creditării sunt

cuprinse într-un contract de credit.

Creditele pe termen lung – sunt acele împrumuturi a căror durată de rambursare depășește 5 ani. Se acordă pentru investiții pe termen lung, cu durata de folosință îndelungată, de exemplu creditele pentru construirea de locuințe.

Raporturile de credit se structureaza astfel :

-Creditul comercial -Creditul ipotecar

-Creditul obligatar -Creditul de consum

-Creditul bancar

Din analiza comparativă a celor 5 tipuri de credite,se poate sintetiza următoarea concluzie:două categorii de credit,creditul comercial și creditul obligatar,presupun obligații directe între debitor și creditor,în timp ce celelalte categorii de credit,bancar,ipotecar,de consum,presupun existența unor raporturi de credit complementare intermediare prin bănci (fig.1.3)

Fig. 1.3.Raporturile de credit

Sursa:elaborată de autor în baza materialului studiat

Documente necesare de prezentat la acordarea creditului:

-Cerere-chestionar de acordare a creditului (se prezintă de către solicitant);

-Buletin de identitate (original + copie);

-Certificat privind salariul net lunar pentru ultimele 12 luni;

-Copia carnetului de muncă (nou + vechi) vizată de persoana autorizată și ștampilată;

-Două facturi: factura privind achitarea telefonului și factura privind achitarea întreținerii blocului (dacă proprietarul imobilului locuiește la bloc), sau factura privind achitarea gazelor naturale (dacă proprietarul imobilului locuiește în casă particulară).

Criteriile de eligibilitate ale solicitantului și/sau fidejusorului în cazul participării cu veniturile sale la rambursarea creditului:

-Cetățean al Republicii Moldova;

-Viză de reședință permanentă în Republica Moldova;

-Loc de muncă stabil, cu o vechime la locul de muncă actual – minim 12 luni;

1.3 Categorii de clientelă

În practica si reglementările cu privire la activitatea bancară, după anii 2000 s-a promovat conceptul de client în sens larg, în care este inclus si orice persoană sau entitate care utilizează sau beneficiază de un serviciu sau de un produs oferit de o bancă, fie că operațiunea implică sau nu deschiderea unui cont. Abordarea a fost determinată de cresterea crimei organizate si posibilitatea implicării sistemelor bancare în facilitarea unor tranzacții ilicite (transferuri de bani, schimb valutar etc.) prin astfel de servicii „întâmplătoare”.

Prestarea serviciului bancar cu profesionalism, eficiență, costuri reduse etc.

poate influența decizia solicitantului sau beneficiarului de servicii întâmplătoare să devină clientul băncii pe baze contractuale.

În principiu, relația bancă-client are la bază o abordare petermen lung, prin care banca îsi propune menținerea si dezvoltarea relației cu un client si presupune:

– deschiderea unui cont bancar;

– asumarea unor drepturi si obligații reciproce;

– respectarea cadrului juridic si sau normativ, care guvernează această relație.

Relația bancă-client este guvernată de legea contractelor, ai cărei termeni pre există datei la care se aplică oricărei relații comerciale.

Confidențialitatea constituie o obligație fundamentală a băncii. Această cerință se referă la partea din contract prin care banca se angajează să păstreze secretul operațiunilor bancare efectuate si al afacerilor clientelei.

Clienții pot fi clasificați din mai multe puncte de vedere:

Din punct de vedere juridic :

-Persoane juridice -Regii autonome

-Asociații, Fundații, ONG-uri -Asociații familiale

-Comunități religioase -Persoane fizice autorizate

-Persoane fizice -Comunități locale

-Societăti comerciale

Din punct de vedere al cifrei de afaceri:

-Societăți multi naționale, mari întreprinderi – cu o cifra de afaceri anuală de peste 50 mil. Euro

-Întreprinderi mijlocii.

-Întreprinderi mici.

-Întreprinderi foarte mici

Din punct de vedere al sectorului de activitate:

-Societăți din industrie

-Societăți din comerț și servicii

-Societăți din agricultură

-Societăți din domeniul IT

Analiza bonității clienților

Într-o economie de piatǎ, clienții reprezintă o condiție necesarǎ a existenței și dezvoltării băncilor ca afaceri viabile. în acest sens, un obiectiv important urmărit de Banca Comercialǎ Romanǎ în activitatea sa este menținerea și atragerea de clienți care promovează afaceri profitabile, au o situație bunǎ și au asiguratǎ piața de capital bunǎ.Segmentarea clientelei este o tehnicǎ ce permite regruparea elementelor caracteristice unei populații în categorii omogene fațǎ de un criteriu dat.

Criterii utilizate în cazul persoanelor fizice pot fi:

socio-economice: varstǎ, venit, categorie socio-profesionalǎ, avere etc.

socio-geografice privind domicilierea și proveniența clientului respectiv: rezident, nerezident.

criterii privind personalitatea clientului: hotarîre, labilitate etc.

criterii ținand de comportamentul în utilizarea produselor bancare: rata sau gradul de utilizare (de exemplu, pentru un card operațiunile se realizează, de catre o persoanǎ, o datǎ la 3 luni, sau de o alta, de 20 de ori pe zi), soldul mediu al contului.

Criteriile utilizate pentru persoanele juridice pot fi reprezentate de:

talie, pentru care se au în vedere: cifra de afaceri, profitul pe ultima perioadǎ etc.

rezidentă: naționalǎ, multinaționalǎ, regionalǎ, localǎ.

Soldul mediu al contului etc.

Tipologia clienților

Clienții pot fi împărțiți, din punct de vedere juridic, în douǎ categorii: persoane juridice și persoane fizice. Persoanele juridice pot fi, la rîndul lor, grupate în funcție de forma de modul de constituire a societăților comerciale este reglementat de legislație. În ceea ce privește conturile bancare ale persoanelor juridice, trebuie precizat cǎ fiecare bancǎ pe baza prevederilor legii privind activitatea bancarǎ, și-a elaborat reglementǎri proprii privind deschiderea și operarea în aceste conturi.Aceste reglementǎri sunt într-o continuǎ îmbunătățire,pentru a veni în întampinarea cererilor unei economii de piațǎ în dezvoltare. Legile și actele normative se publicǎ, în țara noastra în Monitorul Oficial.Este important pentru bănci sǎ știe dacǎ un client – persoanǎ juridicǎ reprezintă o societate corect constituitǎ din punct de vedere legal, înainte de a face afaceri cu el; fiecare tip de societate comercialǎ este supusǎ unor anumite reglementǎri. proprietate, forma juridicǎ de organizare și tipul de activitate economicǎ.

În concluzie: instituțiile de credit trebuie să aibă politici și proceduri adecvate în materie de cunoaștere a clientului, de raportare și păstrare a documentelor interne, de evaluare și gestionare a riscurilor, managementul de conformitate pentru a preveni și împiedica operațiunile suspecte de spălare a banilor sau finanțarea actelor de terorism și, în acest fel, de a păstra reputația și prestigiul acestor instituții.

CAPITOLUL II

GESTIUNEA DEPOZITELOR ȘI PORTOFOLIULUI DE CREDITE.

2.1 Analiza activității de creditare în RM

"Portofoliul total de credite" reprezintă suma creditelor băncii (inclusiv factoringul, cambiile, cambiile scontate, cardurile de credit, overdrafurile temporare permise, finanțarea tranzacțiilor comerciale, acordurilor REPO, plasările-garanții la termen în bănci) și datoriilor debitoare privind leasingul financiar, minus alocările pentru pierderi de la credite sau leasing. Portofoliul de credite al fiecărei bănci este supus reglării deoarece calitatea lui influențează într-o măsură mare riscul și stabilitatea băncii. Structura portofoliului creditar cuprinde după cum urmează în figura de mai jos :

Fig. 2 Schema reglementării procesului de creditare în băncile comerciale din Republica

Sursa: elaborată de autor conform informației studiate

Standardele formării portofoliului de credite constituie principalul instrument de realizare a abordării conservative față de gestiunea portofoliului de credite.

Componentele de bază ale unor astfel de standarde sunt următoarele:

regulile de acceptare a riscurilor;

limitele de creditare;

prioritățile de formare a portofoliului.

Sistemul de gestionare al creditelor pune accentul pe analiza profesională a cererilor pentru credite și determinarea solvabilității.

Durata medie de formare a portofoliilor de credite proprii în mediu este de 349 zile. Suma creditelor acordate de băncile comerciale în trimestru II al anului 2010 este de 6.118 mln. lei (~514mln.USD).
Tabel 2 Liderii pieții în acordarea creditelor în trimestrul 2,2010

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor trimestriale ale BNM din 2010

Prezint urmatoarele rate ale creditelor acordate de către băncile comerciale din RM în anul 2010:

– pentru credite ipotecare:

Universalbank-13.93%

Victoriabank-14,50%

BCR Chișinau-14,60%

Mobiasbanca-15,05%

Agroindbank-15,10%

Cea mai mare rata medie a dobanzii la creditele ipotecare acordate le-a inregistrat Procredit Bank-ul – 26,06% anual.

– pentru credite de consum:

Universalbank-16,68% Agroindbank-18,46%

EuroCreditBank-16,90%

Comertbank-18,19% Unibank-18,52%

Cea mai mare rata medie a dobanzii la creditele de consum acordate le-a inregistrat Banca de Economii – 29,73% anual.

Banca Comercială ‘‘Victoriabank’’ S.A., fondată la 22 decembrie 1989 este liderul sistemului bancar în Republica . Această instituție financiară ocupă unul din locurile de frunte și depășește multe bănci comerciale în dezvoltare și inovația serviciilor bancare, fiind Prima Bancă Comercială din Republica . Actualmente B.C. "Victoriabank" S.A. activează ca instituție de creditare, care oferă clienților corporativi și individuali întregul set de servicii bancare, care includ decontarea, creditarea, utilizarea cardurilor, documentarea și alte operațiuni bancare. Pe toată perioada de activitate, “Victoriabank” SA a înregistrat o dezvoltare continuă, plasîndu-se mereu în poziția a doua între băncile comerciale din Republica . Potențialul de dezvoltare în continuare a băncii va fi determinat de o concurență puternică între băncile din sistemul financiar bancar național.

În ultimii trei an, “Victoriabank” SA a dus o activitate fructuoasă în direcția dezvoltării sale, care a creat mai multe priorități esențiale față de alte bănci și anume:

Un număr mare de clienți, care acoperă absolut toate segmentele existente ale economiei naționale;

Implimentarea, unor tehnologii bancare, ce asigură confortul la deservirea clienților;

Un Brand și o imagine cunoscută nu numai pe teritoriul tării, cît și peste hotarele ei;

Calitatea înaltă de deservire și abordarea individuală a fiecărui client;

O gama diversificată de produse bancare.

Astfel, la situația din 31.12.2010, “Victoriabnak” SA avea în gestiunea sa:

16,66% din activele și resursele sistemului bancar;

20,37% din depozitele atrase în sistemul bancar;

19,62% din depozitele persoanelor fizice plasate în Instituțiile bancare din ;

22,11% din depozitele persoanelor juridice atrase de sistemul bancar;

15,79% din portofoliul de credite deținut de sistemul bancar din Republica ;

12,63% din numărul cardurilor bancare în circulație în Republica

Ulterior, la situația din 31.12.2011, Victoriabank avea în gestiunea sa:

16.9% din activele sistemului bancar,

20.8% din depozitele atrase în sistemul bancar,

20.0% din depozitele persoanelor fizice plasate în instituțiile bancare din Moldova,

16.1% din portofoliul de credite deținut de sistemul bancar din Republica .

Tabel 2.1 Evoluția activelor băncii BC” Victoriabank” în perioada 2009-2011 (mii.lei)

Sursa: elaborat de autor în baza bilanțului contabil al BC,,Viktoriabank,,,2009/2011

Principalul articol al activelor – creditele nete – a sporit cu 783,0 mil. lei sau cu față de anul 2010. În același timp, s-au majorat cu 411,7 mil. lei soldurile conturilor , resursele fiind îndreptate în activele cu profitabilitatea mai înaltă. Portofoliul net al hîrtiilor de valoare nu a suferit modificări semnificative, majorînduse cu 45,2 mil. lei. În rezultatul eficientizării managementului activelor a fost optimizată structura lor. Ponderea activelor generatoare de dobîndă în bilanțul Băncii s-a majorat comparativ cu anul precedent. Această performanță s-a datorat preponderent creșterii ponderii creditelor nete.

Pe parcursul anului 2009-2011 sistemul bancar din Republica a înregistrat tendințe generale involutive, condiționate, în mare parte, de criza financiară globală și de incertitudinea prognozării de către agenții economici a activității lor pe termen mediu. Respectarea de către bănci a indicatorilor lichidității relevă existența surselor adecvate de finanțare pentru acoperirea necesităților potențiale atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Lichiditatea bancară reprezintă o problemă de gestiune a pasivelor și activelor bancare care au grade diferite de lichiditate. Lichiditatea bancară exprimă capacitatea unei bănci de a-și finanța operațiunile curente.

Astfel, lichiditatea pe termen lung (activele cu termenul de rambursare mai mare de 2 ani/resursele financiare cu termenul potențial de retragere care depășește 2 ani trebuie să fie mai mic ca la situația din 31 decembrie constituit 0,62. (Tabel 2.2,Anexa 1)

Portofoliul de credite al băncii a depășit valoarea de 4,412 mil. lei, deținând cota de piață de 15.9%, cu o dezvoltare în primul semestru de 385 mil. lei, iar comparativ cu 30 iunie 2010 de 717 mil. lei. Astfel Victoriabank ocupă o bună poziționare în rândul liderilor, după portofoliul creditelor acordate populației în Republica Moldova.În anul 2010 procesul de creditare a economiei a consemnat o evoluție ascendentă de 64.5 la sută, înregistrând volumul de 23429.8 mil. lei, față de declinul de 48.8 la sută înregistrat în anul 2009.(Diagrama 2,Anexa 2)

Evoluția pozitivă a dinamicii creditelor noi acordate poate fi pusă, în mare măsură, pe seama conturării simptoamelor de înviorare a economiei în anul 2010 și a efectului de bază ca rezultat al diminuării drastice a creditării în anul 2009, perioadă când Republicii a resimțit sever efectele crizei economice mondiale. Evoluțiile consemnate la nivelul ambelor componente reflectă dinamici pozitive; cea a componentei în valută străină fiind mai pronunțată comparativ cu cea a componentei în moneda națională.

Pe fundalul unei cereri sporite, volumul creditelor în valută străină s-a majorat cu 79.0 la sută față de cel înregistrat în anul 2009, cifrându-se la 11489.9 mil.lei (echivalentul a 929.1 mil.USD). Majorarea volumului împrumuturilor în valută străină poate fi atribuită în principal ascensiunii consemnate la creditele acordate pe termene mai lungi (de peste 12 luni) persoanelor juridice pentru finanțarea operațiunilor comerciale externe. Totodată, ponderea creditelor în valută străină în totalul creditelor noi acordate în anul 2010 s-a majorat față de anul anterior cu 4.0 puncte procentuale (de la 45.1 la sutăla 49.0 la sută).Volumul creditelor noi acordate în moneda națională au avut o ascensiune mai moderată, înregistrând un ritm anual de creștere de 52.5 la sută față de cel înregistrat în anul 2009,atingând nivelul de 11939.9 mil. lei. Creșterea consemnată poate fi atribuită preponderent creditelor acordate persoanelor juridice, care au deținut 81.6 la sută din totalul creditelor în lei, al căror volum s-a majorat cu 46.7 la sută comparativ cu anul precedent, ajungând la nivelul de 9747.7 mil. lei.Cel mai puternic avânt al creditării în moneda națională a fost consemnată însă la creditele acordate populației, care în perioada mai-august 2010 au consemnat o creșetere de peste trei ori față de anul precedent, înregistrînd un ritm anual de creșetre de 85.4 la sută, până la nivelul de 2192.1 mil. lei.

Conform situației la data de 31.12.2011, la nivel de sistem, ponderea cea mai mare din totalul portofoliului de credite au deținut-o creditele acordate industriei și comerțului – 54.6%,

agriculturii și industriei alimentare – 13.5%, pentru imobil, construcție și dezvoltare – 12.2% și creditele de consum – 6.7%. (Fig.2.3) Structura portofoliului de credite s-a modificat nesemnificativ comparativ cu finele anului 2010, cele mai semnificative modificări fiind înregistrate în creșterea ponderii creditelor acordate industriei și comerțului cu 3.2 p.p. și diminuarea ponderii creditelor de consum cu 1.7 p.p.

Dinamica cantitativă și calitativă a portofoliului de credite pe parcursul anilor 2007-2011 se prezintă astfel:

Fig. 2.1Structura creditelor pe ramuri ale economiei

Sursa: elaborat de autor în baza raportului financiar al BNM din 2011

În anul 2011, în condițiile persistenței unui exces sporit de lichiditate, activitatea de creditare a Băncii Naționale a Moldovei a purtat un caracter limitat. Conform condițiilor contractuale, pâna în luna august 2011 băncile au achitat în termenele stabilite creditele obținute în anii precedenți cu destinația mentionată, suma rambursată constituind 457.7 mil. Lei.

Banca Națională a Moldovei în anul prelungit creditul acordat Băncii de Economii S.A în anul 2009 pentru protejarea integrității sistemului bancar în baza Legii privind unele măsuri suplimentare de asigurare a stabilității financiare nr.190 din30 septembrie 2011, în scopul preluării creanțelor Băncii de Economii S.A. față de B.C. „Investprivatbank” S.A. în proces de lichidare, statul în persoana Ministerului Finanțelor a emis și a transmis Băncii de Economii S.A. obligațiuni de stat, a căror răscumparare se va efectua eșalonat pâna la 30 decembrie 2015.

O evoluție descrescătoare au avut ratele medii ale creditelor noi acordate în anul 2011. Astfel, rata medie anuală ponderată a dobânzii la creditele acordate în monedă națională s-a redus cu 1.88 puncte procentuale față de anul 2010, pâna la 14.37 la suta în anul 2011. Rata medie anuală ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în valută străină a constituit 8.75 la suta în anul 2011, comparativ cu 9.91 la sută în anul 2010.Criza economică, incapacitatea populației de a cumpăra mai multe mărfuri, dar și restrângerea afacerilor au tăiat mult din veniturile băncilor moldovenești. Conform datelor Băncii Naționale, profiturile instituțiilor bancare s-au redus cu aproape 30 la sută, în 2012, comparativ cu anul precedent.Totodată, a scăzut interesul populației pentru împrumuturi. Prin urmare, în 2012, băncile au oferit cu aproape 10 la sută mai puține credite noi. În același timp, și predispoziția de economisire a moldovenilor s-a diminuat.Prin urmare, volumul depozitelor nou create s-a redus cu aproape patru la sută. 
Creditele neperformante în creștere sunt un alt indicator care demonstrează că sistemul bancar este afectat de evoluțiile negative din economia națională, dar și de pe piețele externe. Anul trecut, cota creditelor cu probleme la restituire a crescut până la nivelul de aproape 15 la sută sau cu 1,6 puncte procentuale. 

SITUAȚIA FINANCIARĂ A SISTEMULUI BANCAR ÎN IANUARIE-SEPTEMBRIE 2012

Pe parcursul perioadei ianuarie-septembrie 2012, sistemul bancar din Republica a înregistrat următoarele tendințe:

La situația din 30.09.2012 capitalul de gradul I a totalizat 6636.7 mil. lei și s-a redus de la începutul anului cu 10.3 la sută. Această descreștere a fost determinată de evoluția calității portofoliului de credite, în condițiile diminuării ritmurilor de creștere ale economiei naționale, pe fundalul macroeconomic vulnerabil extern.Cota investițiilor străine în capitalul băncilor, la 30.09.2012, a constituit 71.4 la sută, fiind în micșorare cu 2.6 p.p. ca urmare a majorării investițiilor acționarilor rezidenți.Media suficienței capitalului ponderat la risc pe sistem se menține în continuare la un nivel înalt, marcând 24.6 la sută (normativul ≥ 16 la sută) sau mai puțin cu 5.2 p.p. comparativ cu începutul anului 2012. Evoluția în cauză denotă orientarea băncilor spre creditarea economiei, cu un potențial în acest sens spre valorificare.

Pe parcursul a 9 luni ale anului 2012, creditele neperformante în valoare absolută s-au majorat cu 24.3 la sută și la 30.09.2012 au înregistrat 4890.1 mil. lei, iar ponderea creditelor neperformante (substandard, dubioase și compromise) în totalul creditelor a sporit cu 1.6 p.p. față de începutul anului 2012 și a constituit 14.5 la sută la 30.09.2012.

Diagrama 2.1 Evoluția ratei creditelor neperformante (2012-2013)

Sursa:elaborat în baza buletinului lunar al BNM

Banca Națională a Moldovei a publicat recent informațiile privind indicatorii financiari ai sistemului bancar la data de 28 februarie 2013.

Astfel, la sfârșitul lunii februarie datoria totală la credite a constituit 35,08 mlrd lei, cu 0,09 miliarde mai mult decât la sfârșitul lunii ianuarie .

În comparație cu ianuarie 2012, datoria a crescut cu peste 4,6 miliarde lei (valoarea înregistrată în 2012 – 30,45 miliarde lei).

La moment 43,2% din volumul total al datoriei, constituie datoria la creditele acordate în valută străină.Rata creditelor neperformante înregistrată la sfârșitul lunii februarie a constituit 14,5%, în scădere cu 0,1 p.p. față de luna precedentă.

Potrivit normelor bancare creditul neperformant este reprezentat de împrumuturile și dobânzile aferente acestora la care banca înregistrează dificultăți de recuperare și încasarea lor la scadență. Un client aflat în această situație, este un client care a încălcat obligațiile contractuale asumate cu ocazia angajării creditului și care datorită evoluției sale ulterioare nu este în măsură să își ramburseze obligațiile față de bancă.

Înainte să devină neperformant, un credit trece prin categoria intermediară de restant cu două categorii : restante sub 30 zile și restante peste 30 zile. În categoria de neperformant se ajunge din a 91- a zi de neplată.

Banca în cazul creditelor este obligată să aplice o strategie de recuperare a acestora, acesta fiind obiectivul activității compartimentelor de creditare, a conducerii unităților bancare și chiar a unor direcții specializate din centaralele băncilor.

Principiile care guvernează activitatea de recuperare a creditelor neperformante, sunt următoarele:

– identificarea momentului oportun de recuperat prin supravegherea permanentă a contului, sau prin examinarea periodică a portofoliului de credite;

– analiza creditului identificat pe baza rezultatelor, luându-se o decizie

– găsirea de soluții pe baza căreia se poate găsi o strategie de recuperare, implementarea acesteia și urmărirea rezultatelor ei. Această strategie se aplică și se realizează de cele mai multe ori prin înțelegere.

Volumul total al creditelor noi acordate în primele nouă luni ale anului însumat 19718.6 mil. lei, în descreștere cu 3.5 la sută față de perioada similară a anului precedent. Respectiv, volumul total al depozitelor atrase a constituit 29825.1 mil. lei, mai puțin cu 0.8 la sută.Volumul creditelor noi acordate în moneda națională în luna ianuarie scăzut cu 92.1 mil. lei, sau cu 10.1 la sută față de perioada similară a anului precedent, constituind 815.7 mil. lei. Rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în perioada respectivă a constituit 12.41 la sută și s-a redus cu 2.30 puncte procentuale.Comparativ cu luna decembrie 2012, volumul creditelor noi acordate în moneda națională s-a diminuat cu 1308.2 mil. lei, sau cu 61.6 la sută, iar rata medie ponderată a dobânzii la creditele acordate s-a majorat cu 0.43 puncte procentuale. Creditele acordate cu termene de peste 12 luni au continuat să rămână cele mai atractive, ponderea lor constituind 81.5 la sută în ianuarie 2013 din volumul total al creditelor în moneda națională și au fost acordate în medie cu o rată de 12.22 la sută (în creștere cu 0.50 puncte procentuale față de luna anterioară).

Cea mai mare parte a creditelor noi acordate în moneda națională le-a revenit creditelor acordate persoanelor juridice, care reprezintă 69.0 la sută din totalul creditelor în lei și care au fost acordate cu o rată medie de 11.59 la sută, în timp ce rata medie la creditele acordate persoanelor fizice a constituit 14.23 la sută.

Suma celor mai mari zece datorii nete la credite a constituit 24.5 la sută din creditele nete pe sistem (limita maximă – 30 la sută din totalul creditelor nete), consemnând o diversi ficare a riscurilor , în sprijinul siguranței financiare a băncilor.

La situația din 30.09.2012 sistemul bancar a înregistrat un profit de 797.9 mil. lei, ceea ce este cu 22.7 la sută mai mult comparativ cu perioada similară a anului precedent. Îmbunătățirea situației se datorează majorării veniturilor din dobînzi și a celor neaferente dobînzilor, precum și excluderii defalcărilor pentru reduceri pentru pierderi la active din calculul profitului.

Rentabilitatea activelor, la sfârșitul lunii septembrie, a rămas la același nivel, 2.0 la sută, comparativ cu perioada similară a anului precedent, iar rentabilitatea capitalului s-a micșorat nesemnificativ – cu 1.0 p.p față de aceeași perioadă.

Soldul creditelor în economie la sfârșitul lunii aprilie constituit 32265.5 mil. lei, majorându-se cu 312.7 mil. lei (1.0 la sută) față de finele lunii martie 2012. (Tabel 2.3,Anexa 3)

Această evoluție s-a datorat creșterii soldului creditelor acordate în moneda nați.onală cu 297.5 mil. lei (1.7 la sută) și soldului creditelor în valută străină(exprimate în MDL) – cu 15.2 mil. lei (0.1 la sută).Majorarea soldului creditelor în MDL s-a produs ca urmare a creșterii soldurilor creditelor acordate tuturor sectoarelor economiei, astfel soldul creditelor acordate sectorului privat a crescut cu 172.4 mil. lei(1.4 la sută), persoanelor fizice – cu 100.9 mil. lei (2.2 la sută), În luna ianuarie 2013 volumul creditelor noi acordate în valută străină (exprimate în MDL) a scăzut cu 44.0 mil. lei, sau cu 7.2 la sută față de perioada similară a anului precedent, alcătuind 563.9 mil. lei. Rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în perioada respectivă a constituit 7.52 la sută, diminuându-se cu 0.84 puncte procentuale. Volumul creditelor acordate în valută străină a scăzut cu 432.4 mil. lei, sau cu 43.4 la sută față de luna anterioară, fiind reprezentate preponderent de creditele acordate persoanelor juridice cu o rată medie de 7.48 la sută, constituind 96.7 la sută din totalul creditelor în valută străină.Evoluția ratei medii la creditele noi acordate în valută străină a avut o tendință de descreștere, reducându-se cu 0.80 puncte procentuale față de decembrie 2012 până la nivelul de 7.52 la sută în ianuarie 2013. Cele mai solicitate credite acordate în valută străină au fost cele cu termene de peste 12 luni, fiind acordate cu o rată medie a dobânzii de 7.48 la sută întreprinderilor de stat – cu 17.1 mil. lei (3.6 la sută) .

Diagrama 2.2 Total credite a băncilor comerciale(milioane lei)

Sursa:elaborat în baza datelor oferite www.bank.md

Soldul creditelor acordate de bănci a crescut cu 16.9%, până la 29,813 milioane lei, fiind la nivel de 62.5% din Active.

Tabel 2.4 Liderii pieței privind mărimea portofoliului de credite

Sursa: elaborat de autor în baza datelor prezentate de www.bank.md

Conform datelor de la finele anului 2012, băncile dețineau un portofoliu de credite, în mărime de peste 36 miliarde de lei, iar soldul depozitelor era de aproape 40 miliarde de lei. În total, în 2012, 12 din cele 14 bănci licențiate în Moldova au finalizat anul cu profit.  Suma profiturilor a ajuns la 901 milioane de lei.Cel mai bun rezultat l-a înregistrat Moldova Agroindbank, cu 305 milioane de lei. Pe poziția secundă, cu peste 225 de milioane de lei, s-a clasat Victoriabank. Pe locul trei este Moldinconbank, al cărei profit se cifrează la peste 175 de milioane de lei. La polul opus este BCR Chișinău, care a obținut un profit la limită, de 51 de mii de lei. La rândul său, Eximbank a înregistrat un minus de 19 milioane de lei.

Cele mai mari pierderi le-a raportat Banca de Economii – peste 313 milioane de lei.  Datorită nivelului înalt al indatorării raportate la capitalul băncii, constituirea creditului nu admite erori. Întregul personal din sistemul de gestionare a creditelor și mai ales analistii de credite trebuie sa acționeze conform celor mai înalte standarde.(Diagrama 2.3,Anexa 4)Daca deprinderile profesionale și tehnicile nu au la baza o cultura serioasă privind creditele, nu vor putea fi evitate, în cazul luării deciziei de creditare, capcanele obișnuite.

O bancă poate deveni rapid neprofitabilă sau chiar insolvabilă, ca urmare a unor decizii necorespunzatoare privind creditele,care au ca rezultat active neperformante.Sistemul de gestionare al creditelor pune accentul pe analiza profesionala a cererilor pentru credite și determinarea solvabilității.Stabilirea și actualizarea politicii de creditare este un proces continuu și dinamic, motiv pentru care fiecare bancă trebuie să își revadă periodic și ori de câte ori este necesar, propria politică dacă anumite circumstanțe o solicită.

Nivelul minim de lichiditate, modul de supraveghere și de calcul a indicativului de lichiditate a băncilor este reglementat prin normele Băncii Naționale a Moldovei.

Trebuiesc calculate indicatori de lichiditate și raportate a Moldovei lunar de către bănci. De asemenea, băncile sunt obligate să calculeze și să raporteze lunar a Moldovei nivelul riscurilor mari de lichiditate față de o singură persoană.

Pentru limitarea riscului de lichiditate băncile sunt obligate să-și stabilească pentru fiecare exercițiu financiar strategia privind gestiunea acestui risc și soluții alternative pentru perioade de criză precum și proceduri de control intern. Gestiunea riscului de lichiditate va trebui coordonată de unul din conducătorii băncii.

Tehnicile care vizează resursele băncii sunt următoarele: atragerea depozitelor de la populație, căutarea unor depozite stabile, creșterea fondurilor proprii, refinanțarea.

Atragerea depozitelor de la populație. Acordarea de credite de către bănci presupune alocarea unor sume pe care acestea le au sub forma de depozite atrase. Riscul de lichiditate apare atunci când beneficiarii de credite nu rambursează creditele la termene prevăzute în contract.

Pentru a-și asigura continuitatea, banca trebuie să-și reconstituie depozitele, să găsească noi resurse care să acopere nerambursările.

Băncile care pot să atragă depozite de la populație într-un volum foarte mare sunt mai puțin îngrijorate de nerambursările în termen de la beneficiarii de credite. În general, băncile mari au un atu în atragerea de depozite și sunt mai puțin vulnerabile la nerambursările la timp a creditelor promovate de ele.

2.2 Analiza situației depozitelor bancare

Constituirea și utilizarea depozitelor bancare, reprezintă una din principalele funcții ale băncii. Păstrarea disponibilităților bănești ale clienților reprezintă funcția primordială a băncilor, caracterizată printr-o relație specială dintre persoanele fizice și juridice, pe de o parte, și bănci, pe de alta parte.

Pe de o parte, din atribuția ce și-au asumat-o de a păstra disponibilitățile clienților, băncile au cheltuieli importante la achitarea dobînzilor bonificate și alte cheltuieli administrative, pe de altă parte, băncile acumulează un sold minim permanent de mijloace bănești, ce pot fi folosite în procesul creditării investițiilor.

Operațiunile de acceptare a depozitelor în practica bancară, reprezintă principala categorie de operațiuni prin care instituțiile de credit își atrag resursele necesare desfășurării activității de intermediere pe piață. Depozitul reprezintă suma de bani încredințată unei instituții de credit în următoarele condiții:

Să fie încredințată în totalitate, cu sau fără dobîndă și orice alte facilități, la cerere sau la termen convenit de către deponent cu depozitarul;

Să nu se refere la transferul proprietății, în furnizarea de servicii sau la acordarea de garanții;

Pe parcursul anului 2010 procesul de plasare a mijloacelor bănești la bănci s-a manifestat prin înregistrarea unui ritm anual de descreștere de 4.0 la sută, înregistrând volumul de 36507,3 mil. lei, față de ascensiunea de 12.6 la sută înregistrată în anul 2009. Pe de o parte, dinamica de reducere a depozitelor noi atrase la termen a fost condiționată în principal de reticența populației de a plasa depozite în condițiile unei recuperări fragile a economiei mondiale. Pe de altă parte, veniturilor joase ale populației și dobânzile mici la depozite,ca rezultat al surplusului de lichiditate existent pe piață, au constituit factorii principali care au descurajat efectuarea plasamentelor bancare. Ca rezultat, creșterea anuală a depozitelor s-a poziționat pe parcursul întregului an 2010 pe un palier negativ, cu excepția lunii februarie și noiembrie.

Micșorarea volumului plasamentelor bancare a fost condiționată de componenta în valută,

care pe parcursul anului consemnat o descreștere anuală de 13.4 la sută, atingînd nivelul de 16958.6 mil. lei .

Dinamica plasamentelor în valută a fost determinată preponderent de evoluția negativă a depozitelor persoanelor fizice cu 14.0 la sută, pânăla 15083.8 mil. lei, în timp ce depozitele persoanelor juridice au demonstrat o diminuare mai moderată de 8.2 la sută, atingând nivelul de 1874.8 mil. lei. Prin urmare, putem observa că ponderea depozitelor în valută străinăîn structura depozitelor totale s-a micșorat față de anul precedent cu 5.0 puncte procentuale (de la 51.5 la sutăla 46.5 la sută). (Diagrama 2.4,Anexa 5)

În structura depozitelor noi la termen atrase în moneda națională, ca și în anul 2009, segmentul de bază(35.5 la sută) a fost reprezentat de depunerile pe termene de la 3 până la 6 luni, deși cu o reducere a ponderii acestora cu 4.4 puncte procentuale față de anul precedent în favoarea depozitelor cu termene peste 12 luni, a căror pondere a fost în creștere cu 3.6 puncte procentuale. Situație asemănătoare și pentru plasamentele în valută, a căror cotă majoră(43.3 la sută) rămâne a fi reprezentată de depozitele pe termene de la 3 pânăla 6 luni, însăputem constata conturarea tendinței de reorientare către plasamentele pe termene mai lungi, cu randamente mai atractive.

Diagrama 2.5 Total depozite a băncilor comerciale din Republica (milioane lei)

Sursa: elaborat în baza datelor oferite de www.bank.md

În diagrama data,prezint totalul de depozite a băncilor comerciale din Republica Moldova.În urma unei investigații,se observă o creștere majoră a depozitelor.Această semnifică majorarea clienților băncilor comerciale și o creștere a încrederii acestora în sfera bancară.

Iar în diagrama din anexa 6 ,este prezentată evoluția depozitelor persoanelor fizice în băncile comerciale din Republica . (Diagrama 2.6,Anexa 6) Valoarea maxima este înregistrată în perioada 30 septembrie 2012, constituind 23 993 308,30 mii lei. Se manifestă o tendință de păstrare a economiilor în cadrul băncilor comerciale,prin deschiderea unui contract de depozit.

În ianuarie 2012 ponderea majoritară de 42.71% o dețineau depozitele cu o maturitate medie de 6 luni, însă pe parcursul unui an au avut loc schimbări radicale, astfel ponderea maximă de 43.42% i-a revenit depozitelor cu o maturitate de 12 luni. Din ianuarie 2012 până în ianurie 2013 băncile comerciale au adoptat politici pentru a atrage depozite cu o scadență cât mai mare. Băncile mereu sunt interesate ca mijloacele financiare ale clienților fie depozite la termen, fie conturi de economii să fie în posesia băncilor pentru o perioadă cât mai mare.

În luna ianuarie 2013 volumul depozitelor noi la termen atrase în moneda națională s-a micșorat cu 443.1 mil. lei, sau cu 18.2 la sută comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, înregistrând 1988.0 mil. lei.

Comparativ cu luna decembrie 2012, volumul depozitelor la termen atrase în moneda nationala s-a majorat cu 311.1 mil. lei (18.6 la sută). Rata medie a dobânzii la depozitele atrase

La termen în monedă națională în perioada respectivă a sporit cu 0,11 puncte procentuale,pîna la nivelul de 8,55 la sută.Ponderea maximă (78.2 la sută) din totalul depozitelor atrase la termen în moneda națională aparține depunerilor cu termene de pân ă la 12 luni, care au fost atrase la o rată medie a dobânzii de 7.93 la sută.

Depozitele atrase la termen în moneda națională de la persoanele fizice au constituit în perioada respectivă 71.5 la sută din totalul depozitelor atrase la termen în moneda națională, majorându-se cu 9.3 puncte procentuale față de luna precedentă. Rata medie ponderată a dobânzii aferente acestora a constituit 9.91 la sută. (Tabel 2.5,Anexa 7)

Volumul depozitelor noi la termen atrase în valută străină (exprimate în MDL) în luna ianuarie scăzut cu 149.8 mil. lei, sau cu 9.4 la sută comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, constituind 1445.5 mil. lei.

Rata medie ponderată a dobânzii la depozitele noi la termen atrase în v alută străină (exprimate în MDL) în perioada de referință a constituit 4.79 la sută

Comparativ cu luna decembrie 2012, volumul depozitelor la termen atrase în valută străină în ianuarie 2013 s-a majorat cu 327.3 mil. lei (29.3 la sută), iar rata medie a dobânzii la depozitele atrase a sporit cu 0.11 puncte procentuale.Ponderea maximă (79.2 la sută) din totalul depozitelor atrase la termen în valută străină a fost consemnată la depunerile cu termene de pân ă la 12 luni, atrase cu o rată medie a dobânzii de 4.44 la sută.

Marja bancară la operațiunile în moneda națională a constituit 3.86 puncte procentuale în ianuarie 2013, majorându-se cu 0.32 puncte procentu ale față de luna precedentă.

Diagrama 2.6 Rata medie la depozitele în lei atrase de la populație( 2012-2013) Rata %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor oferite de BNM

Banca Națională a Moldovei a publicat datele privind situația depozitelor atrase de către băncile comerciale în luna februarie a anului curent.

Astfel, volumul total al depozitelor (în lei) la termen atrase în luna februarie a constituit 1,72 mlrd lei. Persoanele fizice au depus 1,28 mlrd lei, iar cele juridice – 0,44 mlrd lei.

72% (927 mln lei) din volumul total depus de populație este plasat la un termen de până la 1 an, și doar 361 mln sunt plasate pe termen lung (mai mare de 12 luni), semn că populația este foarte prudentă cu economiile sale chiar dacă rata dobânzii este mai mare la depozitele pe termen lung.

Rata medie a dobânzii la depozitele (în lei) la termen pentru persoane fizice a înregistrat o valoare de 9,71%, diminuându-se cu 0,2 p.p, față de luna ianuarie

Cele mai mari randamente au avut depozitele plasate la un termen mai mare de 5 ani (12,84%), de la 2 la 5 ani (11,65%) și de la 1 an la 2 (10,47%).

Cetățenii Republicii au posiblitatea de a-și crea un depozit în euro sau dolari americani la toate cele 14 bănci comerciale ce activează pe piața bancară. Maturitatea acestor depozite variază incepând de la 1 lună până la maturitatea maximă de 10 ani. Perioada depozitelor variază în dependență de bănca comercială. Ratele dobânzilor pentru toate depozitele nu au avut de suferit multe schimbări pe tot parcursul perioadei ianuarie 2012 – ianuarie 2013.

Rata depozitelor cu o maturitate de până la 3 luni în perioada sus menționată nu a avut de suferit mari fluctuații, astfel față de perioada de bază aceasta a scăzut cu 0.19 p.p. ajungând în ianurie 2013 la 1.85%. Dacă Dvs. ați fi decis în luna ianuarie 2013 să creați un depozit cu o perioadă până la 3 luni în dolari, atunci ați fi pierdut 0.06% din suma depusă inițial, iar dacă ați fi creat același depozit în euro pentru aceeași perioadă, ați fi pierdut 0.16%.

Rata anuală a depozitelor cu o maturitate de la 3 luni până la 6 luni în ianuarie a constituit 4.54%. Observăm că rata a suferit o creștere ușoară de 0.53 p.p. Pentru un depozit în dolari cu o maturitate de 6 luni în ianuarie 2013 economiile Dvs pentru toată perioada depozitului s-ar fi majorat cu 1.27%, iar dacă acest depozit ar fi fost în euro economiile s-ar fi majorat cu 1.02%.

Depozitele cu o maturitate cuprinsă între 6 și 12 luni pe perioada anului 2012 au avut ratele dobânzii relativ instabile față de celelalte depozite la termen în valută. Din ianuarie 2012 până în ianuarie 2013 rata dobânzii pentru aceste depozite s-a majorat cu 0.80 p.p. ajungând la o rată medie anuală de 5.46%. La beneficierea unui depozit în dolari cu maturitate de 12 luni conform inflației respective clientul ar fi câștigat într-un an 3.39% din suma inițială, iar dacă depozitul ar fi fost în euro atunci clientul băncii comerciale ar fi câștigat 2.96% din mijloacele bănești depuse inițial.

Depozitele cu o perioadă mai mare de 12 luni deobicei au o rată a dobânzii variabilă, astfel banca are posibilitate de a schimba rata dobânzii conform schimbărilor ce au loc pe piața financiară și monetară. Rata acestor depozite nu este mult mai mare decât rata depozitelor cu o scadență cuprinsă între 6 și 12 luni. Rata dobânzii pentru aceste depozite în ianuarie 2013 s-a majorat cu 0.4 p.p. față de ianuarie 2012, astfel aceasta a ajuns la o rata anuală de 6.27%.

Evoluția ponderii depozitelor în valută străină este similară celor în valută națională. Cea mai mică pondere o dețin depozitele cu o maturitate de 1 lună și de 3 luni. Motivul principal este existența altor surse de economisire, precum ar fi conturile de economii, care oferă clienților privilegii și posibilități mai mari decât depozitele la termen.

În luna februarie 2013 volumul depozitelor noi la termen atrase în moneda națională s-a micșorat cu 358.6 mil. lei, sau cu 17.2 la sută comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, înregistrând 1727.1 mil. lei (Tabel 2.6,Anexa 8)

Comparativ cu luna ianuarie 2013, volumul depozitelor la termen atrase în moneda națională s-a diminuat cu 260.9 mil. lei (13.1 la sută).Rata medie a dobânzii la depozitele atrase la termen în moneda națională în perioada respectivă practic nu s-a schimbat, alcătuind 8.56 la sută.

Ponderea maximă (48.7 la sută) din totalul depozitelor atrase la termen în moneda națională aparține depunerilor cu termene de la 6 pân ă la 12 luni, care au fost atrase la o rată medie a dobânzii de 8.29 la sută. Poziția secundă au deținut-o depunerile cu termene de peste 12 luni, constituind 23.5 la sută din totalul depozitelor atrase la termen în moneda națională, atrase la o rată medie de 10.60 la sută.

Ponderea depozitelor atrase la termen în moneda națională de la persoanele fizice a constituit în perioada respectivă 74.6 la sută din totalul depozitelor atrase la termen în moneda națională, majorându-se cu 3.0 puncte procentuale față de luna precedentă. Rata medie ponderată a dobânzii aferente acestora a constituit 9.71 la sută.

Volumul depozitelor noi la termen atrase în valută străină (exprimate în MDL) în luna februarie scăzut cu 110.3 mil. lei, sau cu 8.5 la sută comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, constituind 1181.8 mil. lei. (Tabel 2.7,Anexa 9)

Rata medie ponderată a dobânzii la depozitele noi la termen atrase în valută străină (exprimate în MDL) în perioada de referință a constituit 4.41 la sută

Comparativ cu luna ianuarie 2013, volumul depozitelor la termen atrase în valută străină în februarie 2013 s-a micșorat cu 263.7 mil. lei (18.2 la sută), iar rata medie a dobânzii la depozitele atrase s-a diminuat cu 0.38 puncte procentuale.

Ponderea maximă (47.4 la sută) din totalul depozitelor atrase la termen în valută străină a fost consemnată la depunerile cu termene de la 6 pân ă la 12 luni, atrase cu o rată medie a dobânzii de 4.74 la sută, reducându-se cu 0.13 puncte procentuale față de nivelul lunii precedente.

Depozitele în valută străină cel mai des sunt folosite de clienții băncilor care fie nu au încredere în valuta națională, fie au ceva economii de proveniență străină. Rata acestor depozite se supune direct schimbărilor conform fluctuațiilor ratei inflației. Rata inflației a dolarului american și al monedei unice euro a evoluat diferit, astfel rata inflației a dolarului american pe anul constituit 2.07%, iar a euro – 2.50%. Dolarul american în anul avut o evoluție mai stabilă în comparație cu euro.

2.3 Garantarea depozitelor și a creditelor bancare

Garantarea depozitelor

Ca urmare a lichidării riscurilor excesive în bănci și creării condițiilor necesare pentru menținerea stabilității financiare a acestora, în iulie fost înființat sistemul de garantare a depozitelor, prin lansarea activității Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Statutul legal al acestui Fond îi asigură independență juridică, operațională, financiară și administrativă. La sistemul de garantare a depozitelor participă în mod obligatoriu toate băncile licențiate de Banca Națională a Moldovei. Mijloacele destinate pentru garantarea depozitelor se acumulează din contribuțiile băncilor.

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a fost constituit la 01 iulie 2004 în baza Legii Republicii Moldova nr. 575-XV din 26.12.2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar (publicată în Monitorul Oficial al Republicii nr. 30-34/169 din 20.02.2004).

Fig.2.2 Structura organizatorică a fondului de garantare a depozitelor

Sursa:elaborat în baza datelor oferite de http://www.fgdsb.md

În anul 2011 activitatea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar a fost orientată spre consolidarea pozițiilor financiare și perfecționarea bazei normativjuridice, avînd drept scop funcționarea eficientă a sistemului public de garantare a depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.

Din momentul constituirii Fondului au fost acumulate mijloacele financiare destinate garantării depozitelor persoanelor fizice în suma totală de 157.9 mil. lei,inclusiv:

a) contribuții inițiale și cele trimestriale ale băncilor licențiate – 109.7 mil. lei;

b) venituri obținute din activitatea investițională a Fondului – 47.6 mil. lei;

c) mijloace neutilizate destinate cheltuielilor curente – 0.6 mil. lei.

Mijloacele acumulate la sfîrșitul anului de raportare constituie 5.1 la sută din totalul depozitelor garantate înregistrate în sistemul bancar.Depozitele garantate în sistemul bancar din momentul constituirii Fondului au crescut de la 740.5 mil. lei pînă la 2,142.2 mil.lei, înregistrînd o majorare de cca. 3.0 ori.

De asemenea, o atenție importantă a fost acordată activitatii de informare a publicului privind sistemul de garantare a depozitelor, desfășurată de către Fond prin intermediul băncilor, paginii electronice oficiale (www.fgdsb.md), precum și prin intermediul presei.

Scopul principal al activității Fondului constă în garantarea depozitelor persoanelor fizice din băncile licențiate, în condițiile și în limitele prevăzute de Lege.La formarea mijloacelor Fondului sînt admise și obligate să participe toate băncile licențiate de Banca Națională a Moldovei.

Organul de administrare și supraveghere al Fondului este Consiliul de administrație compus din 5 membri în conformitate cu art. 24 din Lege.Conform Hotărîrii Parlamentului Republicii nr. 120-XV din 29 aprilie 2004 cu modificările ulterioare Consiliul de administrație este aprobat în următoarea componență:

-ERMURACHI Victor (reprezentant de )

-JURMINSCHI Veronica (reprezentant de )

-ȚURCANU (reprezentant de a Moldovei).

Reprezentanții propuși de și Asociației Băncilor din urmează a fi aprobați de către Parlament.

Pe parcursul anului 2011 sistemul bancar din Republica a înregistrat tendințe pozitive de dezvoltare, ce a contribuit la sporirea resurselor financiare ale Fondului. Astfel, mijloacele financiare destinate garantării depozitelor persoanelor fizice pe parcursul anului de raportare s-au majorat cu 30.9 mil. lei, înregistrînd o creștere de 1.7 mil. lei sau cu 5.8% față de anul 2010. Totodată, suma totala a depozitelor garantate în sistemul bancar a crescut de la 1,961.0 mil.lei la sfîrșitul anului 2010 pînă la 2,142.2 mil.lei la sfîrșitul anului 2011 sau cu 9.2%.

Pe parcursul anului 2011 suma totală a depozitelor persoanelor fizice s-a majorat cu 13.8 la sută și respectiv suma depozitelor garantate ale acestora s-a majorat cu 9.2 la sută. (Tabel 2.8,Anexa 10)

Totodată, numărul total al deponenților în sistemul bancar a înregistrat o creștere de 4.1%, însă numărul deponenților depozitele cărora sînt garantate a înregistrat o scădere de 18.8 la sută. Aceasta diminuare a fost cauzată de modificările în conturile de depozit ale persoanelor fizice deschise în conformitate cu Hotărîrea Parlamentului nr.201-XIII din 29 iulie 1994 privind indexarea depunerilor populației în instituțiile Băncii de Economii a Moldovei.

Băncile licențiate depun în Fond contribuțiile trimestriale de 0.25% din suma totală a depozitelor garantate în conformitate cu prevederile Legii privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar și Regulamentului cu privire la modul de calculare și plată de către bănci a vărsămintelor și contribuțiilor către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație nr.8 din 20.08.2004 cu modificările și completările ulterioare. Pe parcursul anului 2011 Fondul a încasat de la băncile licențiate contribuții trimestriale în suma totală de 19,974.7 mii lei, suma cumulativă a mijloacelor destinate garantării depozitelor persoanelor fizice din contribuții bancare constituind 109,712.7 mii lei.

Mărimea plafonului de garantare

La sfîrșitul anului 2010 Parlamentul Republicii a modificat Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar prin Legea nr. 241 din 24.09.2010 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.Astfel, a fost modificat art.6 din Lege, stabilind mărimea plafonului de garantare în mărime de 6,000 lei.

Astfel, resursele financiare ale Fondului acumulate pe parcursul activității sale alcătuiesc circa 5.1 la sută din totalul depozitelor garantate, înregistrate în sistemul bancar la situația din 31 decembrie 2011. În baza metodei calculării, la mijloacele financiare încasate prin metoda de casă

sunt atribuite: contribuția trimestrului IV a anului 2011 în sumă de 5,355.4 mii lei și soldul dobînzilor de la plasarea mijloacelor Fondului în sumă de 5,322.8 mii lei, care urmează a fi incasate în anul 2012. Pentru anul de gestiune 2011 – mijloacele neutilizate destinate cheltuielilor curente constituie 185.6 mii lei. (Tabel 2.9, Anexa 11)

Garantarea portofoliilor de credite

Determinarea formelor de garanție a creditelor

Necesitatea garantării creditelor decurge din existența riscului împrumutului. Deci banca trebuie să asigure că agenții economici care trebuie să se împrumute au capacitatea restituirii creditelor și oferă posibilitatea recuperării acestora și a dobînzilor aferente, cînd nu iși achită aceste obligații.

Posibilitatile de rambursare sunt determinate pe baza analizei financiare și economice, a altor indicatori, date, studii, avizări. Se pune accent pe indicatorii economico-financiari și pe proiecte de investiții prezentate la bancă și pentru care se solicită credite. Studiul de fezebilitate trebuie să constituie și de data aceasta (a stabilirii operațiilor) documetului principal. Se deduce din afirmația de mai sus, că existența și determinarea exactă a garanțiilor este mai importantă în cazul creditelor pe termen lung. Este firesc să fie așa, întrucat imobilizarea fondurilor în credite este mai mare și mai de lungă durată în cazul creditării obiectivelor este normal ca garanțiile imobiliare nu pot fi puse de regulă în cazul creditelor pe termen scurt, întrucat patrimoniul agentului economic ar fi în permanent pericol de a se fărămița și diminua. Se poate afirma că garanțiile reprezintă acoperirea materială a datoriilor legate de creditele solicitate sau acordate.

În practică internațională există trei tipuri principale de garanții pentru credite și anume:

–garanții reale

–garanții personale

–alte garanții.

Garanțiile constituie deci un privilegiu pentru bancă în raport cu alți creditori. Garanțiile pentru credite sunt asiguratorii și sunt oferite, atat de agenții economici care împrumută, cat și de alte persoane juridice sau fizice, care devin în acest fel garanți.

Garanția este asa de importantă încat există și o clasificare a creditelor acordate de băncile comerciale. Astfel, există creditul garantat sau acoperit și creditul negarantat cu valori materiale. Creditul negarantat poate fi individual, cand se acordă unei persoane fizice fară nici o obligație sau formalitate, creditul cu gir personal, pentru fiecare operațiune și creditul prin scont de polițe. În acest din urma caz, mai multe persoane prin obligații luate anterior, garantează rambursarea la scadentă. Garanții reale

Garanția reală reprezintă un activ acordat de catre un debitor unui creditor (în cazul nostru banca ce a acordat împrumutul), astfel încat datoria să fie însoțită de o anumită sigurantă. Deci o garanție reală este întotdeuna un element de activ mobiliar sau imobiliar. Garanția reala constă în rezervarea unor bunuri individualizate în scopul garantării creditului. Garanțiile reale cuprind ipotecile și gajurile. Banca mai poate fi afectată și de grija puterii politice de a ajuta să supraviețuiască agenții economici cu dificultăți. Este clar că în acest caz se micsorează drepturile creditorilor beneficiari de ipoteci sau gaj. Este cazul cu ceea ce se întamplă în noastră în această perioadă.

Din această cauză, banca trebuie să acorde credite nu numai în funcție de valoarea gajului, ci să se aibă în vedere și justificările economice și financiare. Acestea din urmă pot descoperi riscuri serioase, care atrag dupa ele dificultăți majore. Ca urmare, nu este eficient ca o banca să acorde credite pe gaj, cu unele excepții, cum ar fi avansul pe mărfuri, credite acordate societăților de comerț exterior, credite pe perioade foarte scurte. Creditele care cer o garanție reală necesită o depunere în gaj a unor active. Vorbind de creditele pe termen scurt, gajul cuprinde active circulante (avansurile pe titluri, avansuri pe marfă și avansul pe piață).Avansul pe titluri este mai puțin folosit, întrucat agenții economici nu au interesul să dețină în portofoliul lor, titluri cu negociere curentă. Totuși unii agenți economici pătrund pe piață și procură titluri de valoare în scopul realizării unui profit maxim. Aceste titluri pot constitui garanție pentru creditele acordate în scopul satisfacerii nevoilor de fonduri de rulment ale agentului economic.

Avansul pe titluri poate fi luat mai mult în considerație în viiitor pentru garantarea creditelor acordate persoanelor fizice.Avansul pe marfă este un credit ce se acordă pentru industrie și comerț. Pentru acest credit sunt luate în considerație mărfuri, care sunt constituite în gaj la bancă. Avansul pe piață este o altă formă de creditare a producției și are în vedere un activ circulant (producția neterminată, produse finite). Băncile manifestă o oarecare prudență pentru astfel de creditări. Se apelează la adjudecări și licitații și pentru ele se eliberează cauțiuni și garanții.

Gajul este un accesoriu al contractului de credite. Prin el se remite băncii un bun mobil pentru garantarea creditului. Aceste bunuri trebuie să facă obiectul vînzării-cumpărării, deci să fie cuprinse în circuitul civil. Gajul este de două feluri și anume:  cu deposedare și fără deposedare.Gajul cu deposedare se mai numește și amanet și presupune depunerea bunului mobil la bancă. Obiectele gajului cu deposedare pot fi reprezentate de bunuri de volum mic și valoare mare (metale prețioase, opere de artă, bijuterii).

Gajul fără deposedare se aplică numai asupra produselor solului, materiilor prime industriale, produselor în curs de fabricație sau deja fabricate și aflate în depozit. Pentru ca aceste produse să poată fi luate în garanție, se cere îndeplinirea urmatoarelor condiții:

–să existe posibilitatea reală de obținere a lor;

–să se afle la agenții economici sau în depozit;

–să existe o piața sigură de valorificare a produselor.

Gajarea se face în ambele cazuri printr-un contract încheiat separat de contractul de credite, între bancă și agentul economic ce solicită împrumutul

Ipoteca reprezintă o garanție, care nu presupune deposedarea celui ce o prezintă în vederea obținerii creditului. Cel care constituie ipoteca poate fi debitorul sau un garant. Drept obiect al ipotecii se pot lua în considerație numai bunurile imobile actuale, nu și cele viitoare. Aceste bunuri trebuie să fie incluse în circuitul civil și sunt formate din terenuri și clădiri de orice fel.Bunurile ipotecate pot fi luate în garanție numai la valoarea de asigurare, cand ele aparțin persoanelor fizice, sau numai la valoarea de înregistrare în contabilitate dacă aparțin agenților economici. Persoanele fizice pot cere reevaluarea bunurilor ipotecate, dacă consideră că valoarea reală a acestora este mai mare decat cea de asigurare.Bunurile imobile trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții pentru a putea fi luate în considerație la garanție:

–să poate fi vîndute-cumpărate;

–să permită amenajări și adaptări;

–să fie asigurate;

–să existe un înscris la notariat prin care să se specifice valoarea bunului garantat;

–cel ce constituie ipoteca să aibă deplină capacitate de exercițiu asupra bunului ipotecat.

Ipoteca trebuie înscrisă în registrul special de transcripțiuni și înscriptiuni sau în cartea funciară de ipotecii are loc, în general odată cu plata ultimei rate scadente la creditul garantat din ea.

Garanții personale

Garanțiile personale reprezintă aranjamentele agenților economici și persoane fizice prin care aceștia se obligă să suporte datoriile debitorilor către bancă pentru creditele acordate. Acest tip de garanție mai poartă denumirea de cauțiune sau fidejusiune și este valabil dacă sunt îndeplinite urmatoarele condiții:

–să existe un contract separat prin care o persoană fizică sau juridică se obligă să garanteze obligațiile agentului economic împrumutat cu întregul său patrimoniu;

–cel ce garantează să aibă deplină capacitate (să aibă 18 ani dacă este persoană fizică, sau să fie legal constituită în cazul persoanei juridice);

–garantul să fie solvabil;

–garantul să domicilieze sau să aibă sediul în județul unde funcționează bancă ce acordă creditul;

–patrimoniul ce se constituie garanție să nu fie afectat de alte datorii sau obligații.

Alte garanții

Gajul general este un gaj comun la dispoziția tuturor creditorilor, aceștia avînd o poziție egală față de bunurile debitorului împotriva căruia se derulează executarea silită. De acest gaj nu conferă băncii privilegiu de a-și recupera singură datoriile (ca in cazul garanțiilor reale), ceea ce înseamnă că riscurile ei sunt mult mai mari.

Gajul general cuprinde întreg patrimoniul debitorului, deci atît bunurile mobile, cît și cele imobile. El reprezintă o garanție prin efectul legii (chiar dacă nu s-a încheiat un înscris separat).Depozitele în lei și valută .Este vorba numai de disponibilitățile bănești constituite în depozite distincte, create special în scopul garanției creditelor. Aceste depozite se constituie pe baza unor contracte de gaj cu deposedare.

Asigurarea activelor împrumutaților constituite garanție a creditelor

Bunurile constituite garanție sunt asigurate pe toată durata creditării. Asigurarea se face la valorile cu care bunurile respective sunt luate în calcul la fixarea garanției. Dacă totuși asigurarea se face doar pe un singur an, ea trebuie reînnoită anual de către agentul economic împrumutat. Imobilele sunt luate în garanție la valoarea de asigurare înscrisă la administrația financiară. Toate drepturile cu titlu de despăgubiri din asigurarea bunurilor sunt acceptate de bancă drept garanție a creditelor acordate băncii creditoare. Împrumutatii sunt obligați să predea  băncii polițele de asigurare, care se pastrează la aceasta pană la rambursarea tuturor creditelor și dobînzilor.

În conformitate cu sarcinile stabilite în Programele de Dezvoltare Națională, întru îmbunătățirea accesului la credite și, respectiv, stimularea investițiilor în inițierea și dezvoltarea afacerilor, în data de 17 decembrie 2012, ODIMM a înaintat membrilor Consiliului de Coordonare propuneri de îmbunătățire a produselor de garantare.

În cadrul ședinței s-a discutat posibilitățile de optimizare a activității Fondului de Stat de Garantare a Creditelor, misiunea căruia este îmbunătățirea accesului la resurse creditare pentru micii antreprenori care dispun de suficiente capacități de rambursare a unui credit, dar din lipsa de gaj acceptabil de bancă, nu îl pot obține. Astfel, au fost propuse mai multe măsuri de eficientizare a activității FGC, care urmează a fi analizate, sintetizate și aduse la cunoștința antreprenorilor.

Printre măsurile discutate pot fi enumerate excluderea plafonului creditului de 2 mil. lei, majorarea plafoanelor de garantare pînă la 1 mil. lei, modificarea comisionului de garantare prin micșorarea graduală a comisionului de garantare, în fiecare an, până la 0,5% și stabilirea unui comision preferențial, în cazul efectuării plăților în avans pentru toată perioada garantată, introducerea unui produs de garantare nou pentru exportatori, extinderea de parteneriate cu alte instituții financiare din sectorul non-bancar.

Pînă în prezent, pe parcursul anului 2012 cu suportul FGC a fost facilitată acordarea creditelor pentru 90 de întreprinderi micro și mici, în sumă cumulativă de 46,8 mil Lei, asigurate cu garanții financiare în valoare cumulativă de 17, 5 mil Lei.

ODIMM are însărcinarea să îmbunătățească procedurile de garantare și, respectiv, să majoreze numărul băncilor partenere, ceea ce, în rezultat, va face mai atractive produsele de garantare și va spori numărul de beneficiari de credite din sectorul IMM-urilor.

Fondul de stat de garantare a creditelor gestionat de ODIMM (în continuare FGC) se axează pe susținerea întreprinderilor micro și mici, care nu reușesc să convingă instituțiile financiare privind viabilitatea afacerii lor.

În același timp, se pune accent pe stimularea și susținerea păturilor social-vulnerabile de a se implica în activități antreprenoriale, precum tinerii antreprenori, femeile, lucrătorii migranți.

Având în vedere că IMM-urile se confruntă cu problema insuficienței gajului și gradului de credibilitate, FGC oferă garanții în proporție de până la 70% din mărimea creditului, în limita a 1 mil. lei.

De asemenea, începând cu anul 2013 sunt propuse garanții financiare pentru întreprinderile exportatoare, în sumă de până la 2 mil. lei, cu rata de acoperire de – 50% din valoarea creditului și perioada de garantare – 5 ani.

În același timp, ODIMM a simplificat procedura de solicitare a garanției, oferind IMM-urilor acces mai rapid la finanțare, iar pentru a spori atractivitatea garanțiilor pentru IMM-uri, comisionul de garantare se micșorează gradual, în fiecare an, până la 0,5%.

Concluzii capitol II

Băncile fiind cei mai mari finanțatori ai economiei, sunt influențate în activitatea lor de principiul că creditele trebuiesc direcționate spre activitatea de producție și de investiții ale unor sectoare prioritare ale economiei. Astfel, prin intermediul unei perfecționări continue și adaptări sistematizate la tendințele pieței politica de credit se va transforma într-un pilon sigur al profitabilității și calității portofoliului de credite și eficientizării activității de creditare a băncii care ulterior va determina constituirea unor indicatori financiari stabili și generarea unor venituri cu ritmuri constante de creștere.

CAPITOLUL III

OPTIMIZAREA OPERAȚIUNILOR DEPOZITARE ÎN CADRUL BĂNCILOR COMERCIALE PRIN PRISMA MAJORĂRII SURSELOR DE CREDITARE.

3.1 Politici și strategii de creditare a băncilor comerciale

Politica de credit stabilește obiectivele și prioritățile activității creditare a băncii, mijloacele și metodele de realizare a acestora precum și principiile și schema organizării procesului de creditare. Politica de credit creează baza procesului de creditare a băncii în concordanță cu strategia și activitatea acesteia fiind condiția necesară în cadrul elaborării procedurilor și standardelor ce reglementează procesul de creditare.

Ea este strategia și tactica băncii în domeniul operațiunilor de creditare fiind stabilită de către bancă în baza legislației în domeniu.

Astfel politica de creditare a băncii trebuie

Să stabilească cum va fi organizat serviciul de creditare;

Să stabilească diferite niveluri de delegări funcții și responsabilități;

Să stabilească comitetul de creditare și funcțiile lui;

Să descrie procesul de aprobare a creditului;

Politica de creditare trebuie să indice clar structura departamentului de creditare care poate fi format dintr-o secție sau mai multe. Politica de creditare trebuie să stabilească cine în bancă va poseda dreptul de a aproba fiecare tip de credit și va stabili cerințele băncii față de gaj și alte forme de asigurare a creditelor. Banca va specifica tipurile de gaj acceptate pentru fiecare tip de credit luînduse în considerație lichiditatea gajului. De asemenea prin intermediul politicii de creditare banca va stabili o metodă de determinare a valorii corecte a gajului și apreciere a valorii lui în timp. Politica de creditare va stabili coeficientul minim pentru gaj, fiind necesar de a asigura ca valoarea gajului să fie suficientă pentru a acoperi suma datorată băncii.( nu mai puțin de 120-140%, de obicei).

Politica de credit determină direcțiile de bază ale activității de credit. Ele la rîndul său pot fi tratate drept o sistemă de realizare a direcțiilor adoptate ale politicii de credit. Politica de credit trebuie să releve următoarele elemente de bază :

organizarea activității creditare;

gestiunea portofoliului creditar;

controlul asupra creditării;

principiile de determinare a competențelor;

criteriile generale de selectare a creditelor;

limitele pe direcții separate de creditare;

principiile monitoringului creditar;

formarea fondului de risc.

La compartimentul “Organizarea procesului de creditare” sunt determinate competențele de luare a deciziilor ale departamentelor antrenate în procesul de creditare. Astfel, obligațiunile de bază ale specialistului credite constau în perfectarea contractului de credit, colectarea informației necesare, pregătirea actelor aferente creditului, determinării nivelului de risc și deservirii curente – urmărirea creditului pînă la achitarea integrală a acestuia.

În compartimentul aferent portofoliului de credite urmează a fi incluse limitele și normativele ce determină mărimea acceptabilă a riscului aferentă unui client sau unui grup de clienți ce acționează în comun.Pe lângă toate acestea banca este în drept de a stabili limita totală a creditelor acordate persoanelor fizice, determinând această sumă în corelație cu capitalul propriu al băncii.

Compartimentul “Monitoring creditar” urmează a fi dedicat ordinei de perfectare a documentelor creditare, istoriei creditare a debitorului, determinării categoriei clientului – nivelului de risc, lucrului cu restabilirea creditelor neperformante, la care a fost sistată calcularea dobînzii, și creditelor compromise care au fost trecute la pierderi.

În compartimentul “Formarea fondului de risc” sunt determinate caracteristicile creditelor care necesită formarea rezervelor pentru acoperirea pierderilor posibile.

La compartimentul “Politica de credit” sunt expuse limitele posibilelor abateri de la politica de credit.

În acest mod este organizat procesul de creditare, obiectivul căruia este formarea unui portofoliu creditar stabil și efectiv gestionat.

Astfel încât totalitatea clienților Băncii se împarte în două mari categorii: clienți comerciali și clienți retail, politica de credit diferă și ea în dependență de aceasta după cum urmează:

Politica de Credit pentru Portofoliul de credite acordate clienților comerciali – furnizează angajaților bazele privind administrarea riscului de credit pentru portofoliul de credite prin identificarea, măsurarea, aprobarea, monitorizarea și raportarea riscului de credit. Politica de credit stabilește principiile ce trebuie urmate de personalul implicat în activitatea de acordare a creditelor în vederea asigurării unor practici de bună calitate a portofoliului de credite. Politica se proiectează în conformitate cu standardele celor mai bune practici curente și în conformitate cu cadrul de reglementare în vigoare. Controlul riscului de credit este realizat în concordanță cu prevederile politicii și colaborat cu Normele de Creditare, Strategia de Admibnistrare a Riscurilor Semnificative și alte proceduri și documente relevante.

Politica de Credit pentru Portofoliul de credite acordate clienților Retail

Banca își asumă și administrează riscul de credit retail, dar în mediul de creștere și întreținere a cotei de piață, calitatea activelor reprezintă o importanță primară. Realizarea unor obiective predeterminate trebuie să fie coroborată cu safisfacerea nevoilor clientelei și menținerea simultană a unui portofoliu sănătos. Politica de credit are un rol fundamental în obținerea acestui echilibru triplu.

Politica de Credite pentru Portofoliul Bancar Retail stabilește criteriile de creditare, politicile și procedurile care determină cadrul pentru administrarea și minimizarea riscului de credit retail asumat de Bancă. Politica servește la stabilirea unei abordări comune pentru gestionarea riscului bancar retail și la stabilirea cadrului pentru criteriile de creditare de bază. Scopul principal este abordarea clientelei în conformitate cu regulile și limitele maximale de risc ale Băncii.

Politica de creditare servește la definirea standardelor băncii și obiectivelor de organizare, a activității de creditare, acoperind aspectele tehnice și de protecție a portofoliului de credit.

Pentru depășirea deficiențelor legate de activitatea de creditare băncile trebuie să elaboreze politici de creditare bine fundamentate să angajeze sau să pregătească ofițeri de credite care înțeleg și acceptă disciplina politicii de creditare.

Minuțios elaborată și aprobată de conducerea băncii ea urmează a fi adusă la cunoștință tuturor subdiviziunilor antrenate în procesul de creditare pentru a asigura funcționarea eficientă a administrării riscurilor creditare în scopul eficientizării activității creditare a băncii.

Elaborarea și îmbunătățirea politicii de credit este în competența directorilor și a managementului superior al băncii. Tot ei răspund de dezvoltarea culturii de creditare în bancă și îndeplinirea scopurilor de creditare. Anume datorită acestui fapt politica de credit pe lângă faptul că determină regulile de bază și direcțiile activității creditare contribuie și la formarea culturii de creditare.

Politica de credit se elaborează în concordanță cu strategiile băncii și a politicii acesteia în domeniul administrării riscurilor. Ea determină următoarele direcții ale activității creditare:

Standardele și criteriile de care se conduc persoanele antrenate în procesul de creditare;

Competențele de adoptare a deciziilor în procesul de creditare de care se conduce în special managementul superior al băncii;

Principiile de monitorizare a calității portofoliului creditar al băncii și activitatea auditului intern și extern al băncii.

Politica de credit se bazează pe profesionalismul lucrătorilor bancari care necesită să aleagă corect și motivat:

sectorul economiei care urmează a fi creditat la moment în dependență de evoluția pieței;

clientul deja existent reieșind din capacitatea acestuia de deservire a datoriilor și a altor factori importanți;

O politică de creditare poate fi apreciată ca fiind corectă dacă în elaborarea ei s-a acordat prioritate atingerii următoarelor obiective:

-selecția unor credite sigure și cu o probabilitate maximă de rambursare;

-selecția unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune banca;

-încurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor piețelor pe care operează banca.

Ele trebuie să fie actualizate și să devină adaptabile la modificările mediului concurențial și economic.În elaborarea politicii de creditare, managementul băncii trebuie să parcurgă următoarele etape :

Pe baza clasificării portofoliului de credite, în funcție de calitatea creditelor, în cele 5 categorii (standard, supravegheate, substandard, dubioase și compromise) se identifică segmentele de piață favorabile (nefavorabile) pentru bancă, în funcție de rezultate, băncile vor decide ce segmente de piață vor fi abandonate (păstrate).

Cauzele care determină pierderile (câștigurile) băncii pot fi :

la nivel macroeconomic – de natură politică economică socială ;

la nivelul clienților – de natură managerială, fraude, revendicări sociale, conjunctură economică;

la nivelul băncii țin de relațiile ofițerilor de credite cu clienții, calitatea revizuirii și monitorizării creditelor, evoluția procesului de recuperare a creditelor prin executare silită.

Politica de creditare a băncilor din Republica stabilește:

principiile generale pe baza cărora este concepută aceasta;

limitele maxime de expunere sectorială și pe client;

politica de prețuri, respectiv costul creditului;

principiile de aprobare a creditelor și de delegare a competențelor;

principiile de evaluare a creditelor, de analiză a capacității de rambursare, de garantare a creditelor, precum și proceduri de urmărire a creditelor;

principiile de revizuire și clasificare a creditelor, precum și determinarea necesarului de provizioane specifice de risc.

Evaluarea cantitativă a profitabilității portofoliului de credite se înfăptuiește prin intermediul utilizării sistemului de coeficienți. Principalul coeficient integral care definește profitabilitatea portofoliului de credite în planul eficienței activității, îl constituie marja procentuală netă, luând în considerație riscul creditar – indicatorul raportului dintre venitul procentual net, modificat cu mărimea pierderilor la credite, și mărimea portofoliului de credite.

Coeficientul pierderilor la credite, care reflectă decontarea din bilanț a creditelor nerambursabile și cheltuielilor în legătură cu existența unei părți nefuncționabile în portofoliul de credite, se determină prin intermediul altor coeficienți.

Ponderea creditelor exprimate în suma Credite expirate

totală de credite acordate = Investiții de credit (3.1)

Pentru a estima gradul global de risc de credit, asumat de bancă, se poate calcula coeficientul asigurării contra riscului de credit prin raportarea fondului de risc format prin defalcările din cele cinci tipuri de credite clasificate la reducerile pederilor și la activitate și ale provizioanelor pentru pirderi la angajamente condiționale:

(3.1.1)

Îmbunătățirea calității portofoliului de credite este dată de creșterea următorului coeficient:

(3.1.2)

Nivelul creditelor clasificate nefavorabil este suma totală a creditelor clasificate în categoriile substandard, dubios și compromis. O comparare a nivelului creditelor clasificate nefavorabil pe parcursul unei peioade de analiză va indica tendințele negative în calitatea portofoliului de credite și aceasta ar putea necesita defalcările la reducerile pentru pierderi la active și a provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale.

(3.1.3)

Pentru a avea o închipuire, valoarea creditelor neperformante trebuie comparată cu Capitalul Normativ Total și Activele Totale.

(3.1.4)

(3.1.5)

O normă curentă în Moldova, în momentul actual constată faptul că, dacă totalul creditelor clasificate ca neperformante depășesc 50% din Capitalul Normativ Total, atunci calitatea activelor este categoric joasă.

O altă analiză utilă a coeficientului este de a compara nivelul creditelor expirate cu Total credite. În mod normal, cînd creditele expirate reprezintă 20% sau mai mult din portofoliul de credite al băncii, atunci calitatea activelor este joasă și orice procent peste 40% este o problemă serioasă pentru bancă.

Problemele sectorului bancar moldovenesc

Deși sistemul bancar din Republica este considerat a fi unul dintre cele mai sigure printre țările fostei URSS, și pe bună dreptate, după nivelul și ritmurile sale de dezvoltare a întrecut nivelul economiei moldovenești per ansamblu, acesta nu se poate detașa de deficiențele unei economii mici și relativ slabe în care funcționează. Printre probleme principale ale sistemului bancar moldovenesc se numără:

Nivelul relativ redus de intermediere financiară. După profunzimea sistemului bancar (ponderea creditelor acordate sectorului privat în PIB) Moldova se afla în anul 2010 pe unul din ultimele locuri printre țările ECE, cu 37,2%, depășind doar Georgia, Armenia, Azerbaidjan și Kosovo4;

Ratele relativ înalte ale dobânzilor la credite. Deși acestea au scăzut anul trecut până la un nivel minim istoric, după mărimea ratei reale a dobânzii în perioada 2005-2010, conform datelor Băncii Mondiale, Republica Moldova a fost întrecută în regiune doar de Albania și Georgia;

Cerințele rigide ale băncilor referitoare la gaj. Instabilitatea relativ înaltă a economiei, cadrul legal imperfect și sistemul judecătoresc ineficient, lipsa unor alternative pentru comercializarea pe piața secundară a unui șir de bunuri acceptate ca garanții (utilaje, terenuri agricole, etc.), fac ca cerințele referitoare la gaj ale băncilor moldovenești să fie destul de înalte și rigide.

Nivelul înalt al concentrării și gradul relativ redus al concurenței pe piața bancară. După cum am amintit deja, Republica are unul dintre cele mai înalte grade de concentrare a activelor aparținând celor mai mari 5 bănci, precum si un nivel redus al ponderii băncilor cu capital majoritar străin în totalul activelor bancare, factori care determină un nivel relativ redus de concurență pe piață;

Oferta limitată de resurse financiare pe termen lung, ceea ce face ca termenele de rambursare a creditelor acordate de bănci deseori să nu corespundă cu termenele de realizare a proiectelor finanțate și cu fluxurile de mijloace bănești ale companiilor creditate (cca. 87% din depozite sunt cu termen de până la 1 an, în timp ce cca. 63% din credite au maturitatea mai mare de 1 an);

Infrastructura informațională slab dezvoltată (primul și singurul birou de credit a început să funcționeze doar în 2011), lipsa unor date și informații statistice de calitate pentru analiza creditară, a analizelor și cercetărilor de piață; accesul public limitat la rapoartele financiare pentru analiza comparativă, calitatea joasă a rapoartelor financiare întocmite de către companii;

Procedurile lungi și anevoioase de exercitare de către bănci a dreptului de gaj, din cauza legislației imperfecte și a funcționării defectuoase a sistemului de executare judecătoresc;

Interesul relativ redus al băncilor moldovenești pentru o mare parte din sectorul IMM din cauza costurilor de creditare ridicate și a posibilității reduse de aplicare a economiilor de scară.

3.2 Activități de atragerea depozitelor bancare și tendințe de creditare

Operațiunile de acceptare a depozitelor în practica bancară, reprezintă principala categorie de operațiuni prin care instituțiile de credit își atrag resursele necesare desfășurării activității de intermediere pe piață. Depozitul reprezintă suma de bani încredințată unei instituții de credit în următoarele condiții:

Să fie încredințată în totalitate, cu sau fără dobîndă și orice alte facilități, la cerere sau la termen convenit de către deponent cu depozitarul;

Să nu se refere la transferul proprietății, în furnizarea de servicii sau la acordarea de garanții;

Contul curent: se adresează: clienților băncii, persoanelor fizice sau juridice sau entități fără personalitate juridică rezidente înregistrate în .

Caracteristici principale:

clientul semnează cu banca o convenție (contract) în vederea derulării operațiunilor în contul de disponibilități;

prin contul curent se pot efectua operațiuni de alimentare în numerar sau pentru virament, eliberarea de sume în numerar ( prin casieria instituției de credit sau prin bancomat pentru persoanele fizice) la cererea și în favoarea deponentului, operațiuni de plăți prin virament în limita soldului disponibil, transferuri bancare interne și internaționale;

pentru disponibilitățile existente în cont deponentul primește dobîndă fixă sau variabilă;

la deschiderea contului curent, deponentul trebuie să depună o sumă minimă stabilită cu banca și să achite un comision al cărui nivel diferă de la o bancă la alta, iar la retragerea lor deponentului i se percepe un comision de retragere;

Portofoliul de credite Depozite

Fig 3 Portofoliul de credite și depozite a băncilor comerciale

Sursa: Elaborat în baza datelor prezentate de www.bank.md

Sistemul de gestionare al creditelor pune accentul pe analiza profesională a cererilor pentru credite și determinarea solvabilității

Diminuarea depozitelor erodează sursele de creditare

În aprilie băncile moldovene au redus volumul creditelor cu peste 25%.În linii mari, scăderea depozitelor la termen se explică prin scăderea veniturilor populației, în particular fiind vorba despre scăderea remitențelor. În plus, activitatea economică a firmelor este în declin, ceea ce afectează în mod serios salariile angajaților, asta în primul rînd. În al doilea rînd, în ultima perioadă a scăzut siguranța depozitelor bancare și asta în mare parte pe fundalul apariției unor semnale din sectorul bancar, care au generat retrageri importante ale economiilor populației, oamenii punînd în cele din urmă banii la ciorap. Diminuarea depozitelor în general nu este o problemă majoră în acest moment.

Dacă însă tendința va continua mai pronunțat, ar putea surveni chiar probleme cu lichiditățile, dar fiind faptul că peste 70 la sută din resursele de creditare ale băncilor provin din plasamentele la depozite.

Interacțiunea este directă, din simplul motiv că scăderea depozitelor nu are cum să nu influențeze sursele de creditare, depozitele fiind de fapt principalele active ale băncilor comerciale. Spre exemplu, în aprilie, băncile din Moldova au redus volumul creditelor cu cca 320 milioane de lei, creditarea diminuîndu-se cu peste 25 la sută față de luna martie. Deci este o sumă destul de importantă. Totuși, trebuie să constatăm că și băncile și-au înăsprit condițiile de creditare, din motive lesne de înțeles, iar sistemul bancar se confruntă într-o măsură oarecare cu lipsă de lichidități. De pildă, la 1 mai, persoanele fizice și juridice datorau băncilor peste 22 miliarde de lei. 
Sigur că diminuarea depozitelor va eroda, chiar și pe termen mediu, sursele de creditare ale băncilor, însă nu atît de mult în actuala conjunctură, deoarece puțini sînt acei agenți economici care sînt dipuși să contracteze credite. Actualmente, necesitatea creditării pentru firme se face mai degrabă pentru acoperirea unor deficite de casă sau pentru cheltuieli curente, decît pentru proiecte investiționale de lungă durată.

Băncile din Europa, în general, trebuie să își schmbe modelul de afaceri. În general, o parte din fondurile lor vin din depozite și o altă parte din atragerea de resurse de pe piața de capital. Băncile devin mai conservatoare, se bazează mai mult pe depozite și nu pe atragerea de bani de pe piața de capital.

Împrumuturile neperformante înseamnă pierderi pentru bănci și funcția unei bănci este aceea de a transforma depozitele și economiile publicului în împrumuturi pentru investițiile productive pentru ipoteci, dar și împrumuturi pentru companii pentru a face noi investiții. Dacă aceste împrumuturi nu sunt rambursate, deși în general creditele ipotecare sunt rambursabile, este o problemă, pentru că asta împiedică banca să își îndeplinească funcția de bază.Pe de o parte, aceasta are legătură cu creșterea economică redusă. Odată ce creșterea economică își va reveni, consumatorii și investitorii vor avea mai multă încredere, vor putea cere mai multe împrumuturi, ceea ce va permite băncilor să aibă un portofoliu de credite mai bune, mai solide și portofoliul de împrumuturi neperformante va scădea. Important este ca băncile să poată, după ce se va fi încercat totul atunci când au înprumuturi neperformante pentru care au provizioane, să poată elimina din evidențele lor sau să le vândă unor agenții de recuperare astfel încât banca respectivă să nu își mai împovăreze bilanțul cu astfel de credite neperformante.

Este firesc faptul că băncile activează în așa mod ca să aibă profit.Pentru aceasta au nevoie de venituri de pe urma creditelor, care să depășească costul plăților de dobînzi de la depozite.Ca urmare procentul de depozit este mai mic și depinde de rata de credit.La rîndul său rata de credit depinde de cererea pentru acest tip de serviciu și de rata de refinanțare a Băncii Naționale- procentul după care cea mai importantă bancă a țării creditează băncile comerciale. Depozitele permit băncilor să-și mențină lichiditatea și reprezintă unul dintre sursele de venit direcționate spre acordarea creditelor. Dacă banca are nevoie de o mărire a lichidității sale, aceasta poate să facă depozitele mai atractive pentru o perioadă acordînd un procent mai mare.
Cu toate acestea, banca acordă atenție factorilor sus-numiți, riscurilor neachitării creditelor și nivelului inflației din țară.În așa mod, depozitele sînt întotdeauna profitabile pentru banci.
În , încă la începutul creării sistemului bancar, au existat ,,timpuri de aur”, cînd cu ajutorul depozitului se putea cîștiga foarte bine. Concurînd în atragerea depozitelor, băncile propuneau procente extreme de ridicate, astfel că acei dintre investitori care reușeau să depună banii la bancă și mai ales să-i scoată la timp obțineau un surplus bănesc considerabil la suma existentă.
Constituirea unui depozit sau cont de economii este intotdeauna o solutie pentru cei care au o suma de bani disponibila si doresc sa o puna deoparte.

In timp ce pentru sumele mari exista posibilitatea negocierii unei dobanzi mai bune, pentru cei care au economii mai reduse exista alte posibilitati de maximizare a randamentului. 
Alegerea bancii la care se depun banii este o optiune care difera in functie de prioritatile fiecarui client. Cei mai comozi pot merge catre banca la care au deja deschis un cont, in timp ce clientii care vor sa obtina dobanda cea mai mare isi muta banii des, in cautarea ofertelor din piata. Indiferent de categoria de clienti, exista cateva modalitati prin care nivelul standard al dobanzii poate fi maximizat, iar banii raman in siguranta. 

Ulterior,prezit un top al depozitelor oferite de către băncile comerciale :
Top depozite 12 luni

11% – rată oferită de mai multe produse ale băncilor comerciale: Clasic (Unibank), BS-Absolut (Banca Socială), Fidelitate (Banca de Economii) și Încredere în viitor (Unibank). Toate aceste depozite permit depuneri suplimentare și retrageri din cont cu excepția depozitului Încredere în viitor, care nu permite retrageri parțiale a mijloacelor bănești.

10,5% – dobândă oferită de depozitul Aniversare 20 ani (Banca Socială), Barocco (Comerțbank) și Acord (Moldindconbank). Banca Socială permite depuneri suplimentare, în timp ce Moldindconbank și Comerțbank nu permite nici retrageri și nici depuneri suplimentare. Toate cele 3 depozite au rata flotantă a dobânzii.

10,25% – rată oferită de Victoriabank (depozitul De Paști 2013) și Comerțbank (depozitul Gotik). Depozitul oferit de Victoriabank pemite depuneri suplimentare și retrageri parțiale a mijloacelor bănești, de asemenea este posibilă capitalizarea dobânzii. Comerțbank nu permite depuneri sau retrageri, dar oferă rată fixă a dobânzii.

Top depozite 24 luni

12% – rata (flotantă) oferită de Moldindconbank (depozitul Acord), Uni-Profit (Unibank) și Comerțbank (depozitul Barocco). Nici unul din depozite nu permite depuneri sau retrageri parțiale a banilor.

11,75% – rată oferită de depozitul BS-Absolut (Banca Socială). Depozitul permite atât depuneri suplimentare, cât și retrageri de bani din cont. Rata dobânzii – flotantă.

11,7% – dobândă oferită de Banca Socială prin intermediul depozitelor Clasice și Aniversare 20 de ani. Depozitul Aniversare permite depuneri suplimentare și de asemenea oferă posibilitatea capitalizării dobânzii.
Împachetarea creditelor cu depozitele bancare

Creditul poate deveni un stimulator pentru oferirea unor servicii bancare complementare.

În părerea noastră, băncile au posibilitatea de a mări treptat termenele de atragere a mijloacelor bănești libere ale populației la conturi de depozit pe un termen de 10 ani și mai mult.

Însă pentru aceasta trebuie ca băncile să ofere o anumită protecție a depunătorilor de anumite riscuri, principalele dintre care sunt riscul inflaționist și riscul lichidității.

Riscul inflaționist, adică al deprecierii sumei plasate și a dobânzilor primite poate fi gestionat prinoferirea unor condiții speciale de calcul a ratei dobânzii la depozitele pe termen lung, astfel încât deponenții să obșină un nivel acceptabil al ratei reale (efective) a dobânzii.

În condițiile actuale, dat fiind faptul, că unele categorii de depunători consideră mai importantă menținerea unui ecivalent valutar al sumei în lei; lor li se pot oferi depozite cu rate ajustabile, însă la rata modificării cursului leului moldovenesc față de EURO, căci utilizarea EURO ca mijloc de tezaurizare de către populația Republicii Moldova crește din an în an.

În ce privește riscul lichidității, problema aferentă este mai complicată, căci este legată de posibilitatea, că depunătorul va avea nevoie de banii depuși până la expirarea termenului depozitului. În acest caz apare frica, că retrăgând suma depusă înainte de termen, deponentul va pierde cel puțin o parte a dobânzilor aferente.

Pentru rezolvarea acestei probleme este necesară o soluție complexă. Dat fiind faptul, că nevoia eventuală de bani la deponent cel mai probabil va avea un caracter temporar, are sens de a împacheta noul produs – depozitul pe termen lung – cu un cont de card de credit.

Dintr-o parte, depozitul pe termen lung va servi drept garanție pentru restituirea creditelor oferite prin intermediul cardului, iar suma lui – ca plafon pentru volumul creditului.

Din altă parte, pentru a face rost temporar de bani deponentul nu va fi nevoit să rupă contractul de depozit.

În afară de aceasta, creditul poate fi completat cu alte servicii bancare. Spre exemplu, Republica se dezvoltă cu pași rapizi rețelele de telefonie celulară, ceea ce acordă posibilitatea implementării tehnologiilor mobile-banking.

Pentru început clientului pot să fie transmise cu ajutorul serviciului SMS umătoare informație cu privire:

la cursul valutar;

la ratele dobânzilor;

soldurile din conturi;

datele cu privire la tranzacțiile cu contul de card.

Dacă primele patru servicii pot constitui un mijloc de aprofundare a colaborării dintre bancă și client, apoi ultimul serviciu va permite, de asemenea, ridicarea securității utilizării cardurilor bancare și, posibil, reducerea numărului de fraude și combaterea escrocheriilor cu cardurile bancare.

O altă idee de lărgire a operațiunilor de creditare ar consta în următoarele.Pentru atragerea mijloacelor bănești în scopul finanțării diferitor programe ipotecare, banca ipotecară ar putea emite obligațiuni ipotecare sau obligațiuni garantate prin acorduri (gajul) de ipotecă.

Schema de emitere este următoarea: banca investițională emite obligațiuni ipotecare, apoi mijloacele obținute le folosește pentru creditarea ipotecară. Prin urmare, activele create în cadrul ipotecii servesc drept garanție pentru rambursarea împrumutului.

Aplicarea tehnologiei Data Mining în bănci

Tehnologiile Data Mining reprezintă sisteme de analiză intelectuală a datelor, care devin tot mai actuale în domeniul bancar în legătură cu influența următorilor factori: acumularea de către bănci a unui volum mare de informație, intensificarea concurenței, mărirea numărului de cazuri de escrocherii și nerambursare a creditelor.

Dezvoltarea cu succes și prosperarea băncii depinde în mod direct de capacitatea sa de a reacționa adecvat la modificarea mediului extern, precum și de capacitatea de a prognoza rezultatele unor sau altor factori de influență. Astfel, în raportul publicat de Asociația Bancherilor Americani (ABA) s-a remarcat că 45 de 100 bănci mari din SUA au implementat sisteme de analiză intelectuală a datelor și încă 50 bănci au început implementarea sau planifică s-o facă în timpul apropiat.

Utilizarea instrumentelor Data Mining are următoarele sarcini.

analiza riscului de creditare;

atragerea și menținerea clienților;

prognozarea modificării clientelei;

depistarea totalității produselor și serviciilor bancare procurate de către clienți ;

prognozarea soldurilor în conturile clienților;

gestiunea portofoliului de valori mobiliare;

depistarea cazurilor de escrocherii cu cardurile de credit;

evaluarea profitabilității proiectelor investiționale;

estimarea intensității concurenței și a concurenților apropiați ;

profilarea celor mai mari succese;

ridicarea calității informației financiare de arhivă;

verificarea datelor după cursul valutelor.

În așa fel, pentru a – și menține poziția pe piața bancară și a dispune de stabilitate băncile comerciale vor fi nevoite să întreprindă măsuri urgente privind gestiunea activității de creditare în vederea micșorării ponderii creditelor problematice în portofoliul creditar și majorării veniturilor aferente activității de creditare.

3.3 Perfecționarea creditării prin prisma implicării depozitelor bancare

Sectorul bancar al Republicii se află în proces de dezvoltare. Organismele regionale au solicitat îmbunătățirea cadrului de reglementare, încurajînd băncile să-și sporească standardele manageriale, pentru a evita eventuale dificiențe macroeconomice. Între timp, profiturile și calitatea activelor per ansamblu mai au loc de creștere.

Pierderile importante, generate de criza de pe piața creditării, au determinat sistemul bancar să examineze introducerea unor noi reguli de raportare a indicatorilor de expunere a băncilor la risc să-și reorienteze politicile de credit și să caute soluții de redresare a efectelor negative ale crizei financiare.

Astfel, dacă până la criza financiară politica de credit a băncilor era orientată în primul rând spre vânzarea produselor creditare existente și promovarea unora noi pe piață atunci la moment băncile se luptă în fiecare zi cu debitorii problematici care nu sînt nimic altceva decât rezultatul politicii de credit de care s-au condus specialiștii de credit o lungă perioadă de timp. Printre principiile de bază ale acesteia putem enumera:

standarde din ce în ce mai lejere pentru aprobarea de împrumuturi;

o creștere semnificativă a stimulentelor pentru credite, precum termeni inițiali avantajoși;

o tendință pe termen lung de creștere a prețului bunurilor.

Ca orice criză, cea cu care ne confruntăm azi are lecții ce trebuie învățate și oferă o listă de sarcini pentru legiuitori. Două dintre cele mai importante provocări sunt legate de transparență și lichidități. De asemenea, există o presiune spre a impune o contabilitate mai eficientă. După modul în care lucrurile se prezintă astăzi la momentul de față politica creditară a băncilor este preocupată de:

– elaborarea noilor strategii de lucru cu creditele problematice;

– introducerea unor cerințe de prudențialitate mai aspre;

– elaborarea unui cadru de reglementare extins, care va include o metodologie mai bună de raportare a riscurilor și revizuirea modului de calcul a valorii activelor financiare;

– elaborarea schemelor de a mișca surplusul de lichiditate de la cei ce economisesc la cei ce au nevoie de mai multe resurse (pentru consum sau pentru investiții), pentru a-și ajuta debitorii să evite restanțele ulterioare la credite;

– păstrarea unui nivel al dobânzilor (ce acoperă diverse orizonturi de timp) care ar concilia dorința unora de a se împrumuta cu înclinația altora de a renunța la o parte din resursele proprii pe o perioada de timp;

– elaborarea unor mecanisme noi de supraveghere (prudențiale) eficace, cu ajutorul cărora s-ar evita eșecurile majore și turbulențele de proporții.

Pe lângă toate acestea fiecare bancă are lacune specifice politicii sale de credit care necesită o abordare diferită în dependență de situația financiară a băncii și nu poate fi aceeași pentru întregul sistem bancar.

Dacă ar fi să vorbim despre tendințe vădite ale politicii de credit care nu necesită o cultură economică pentru a putea fi observate concluzionăm următoarele aspect ale direcțiilor în activitatea băncilor autohtone:

evitarea investițiilor pe termen lung;

înăsprirea criteriilor de selectare a clienților potențiali și de acordare a noilor credite;

evitarea acordării creditelor ipotecare și a autocreditelor prin introducerea standardelor aspre de evaluare a clienților, de adoptare a deciziilor și a condițiilor de acordare;

modificarea normelor de asigurare a creditelor, se preferă gajul sigur (imobile, depozite bancare, hârtii de valoare etc.);

evitarea acordării creditelor de consum neasigurate;

majorarea pachetului de documente solicitat la examinarea tranzacției de credit;

micșorarea limitelor maximale de creditare pe toate direcțiile: credite persoanelor fizice, credite întreprinderilor, limite maximale pe client și grup de persoane ce acționează în comun;

direcționarea mijloacelor creditare libere spre sectoarele economiei care au avut de suferit mai puțin în urma crizei financiare sau care nu au fost atinse de aceasta.

Concluzionând asupra politicii de creditare desfășurate în cadrul băncilor comerciale din Republica , vom opina pentru locul primordial al acesteia în finanțarea agenților economici ținând cont de rezultatele evaluării.

Din aceste considerente, se propun următoarele direcții de perfecționare a politicii de creditare:

– în vederea sporirii profitului net al băncilor comerciale, îmbunătățirii calității portofoliului creditar, diversificării activelor și selectării celor mai credibili clienți bancari, este necesară intercorelarea obiectivelor politicii de creditare cu cele ale activității de evaluare;

– desfășurarea concomitentă a procesului de creditare și a proceselor de evaluare în conformitate cu cerințele internaționale pentru a reduce volumul creditelor problematice și a întări opțiunile băncii privind finanțarea clienților bancari;

– întărirea disciplinei de credit prin monitorizarea permanentă a activității băncii, inclusiv a procesului de creditare și prin perfecționarea bazei legislative a mecanismului de depunere și evaluare a gajului;

– monitorizarea permanentă a garanțiilor asigurării și rambursării creditului;

– revederea metodologiei privind evaluarea și comercializarea gajului în cadrul departamentelor de evaluare a gajului a băncilor comerciale;

– revederea politicii de creditare a băncilor comerciale prin prisma dispersării riscului portofoliului de credite și stabilirii ratei dobânzii, ținând cont de principiul prudenței bancare;

– desfășurarea analizei-diagnostic al stării financiare a agenților economici în vederea determinării credibilității, utilizând baze de date unice pe grupe de clienți și pe sectoare ale economiei;

– analiza credibilității clienților bancari prin utilizarea bazelor de date computerizate și documentare, în vederea asigurării veridicității informației și clasificării adecvate a acestora pe grupe de risc și pe ramuri ale economiei.

Pentru eficientizarea portofoliului de credite, ar fi oportună revizuirea permanentă a politicii de creditare vis-a-vis de problemele rambursării creditelor și diminuării riscului de credit, ceea ce ar ameliora, la rândul său, situația privind creditele problematice și ar contribui la îmbunătățirea mecanismului de plăți între clienți și bancă .

Din acest punct de vedere, este necesară revederea strategiilor bancare privind creditarea, care să includă mai multe modalități de rambursarea a creditelor, metode mai eficiente de evaluare a credibilității clienților bancari.

O preocupare majoră a băncilor comerciale, în acest context, o constituie limitarea și diviziunea (diversificarea) riscului de credit, care, la rândul său, influențează calitatea portofoliului de credite.

O altă cauză a înrăutățirii portofoliului de credite a băncii este personalul băncii și anume ofițerii de credit care sunt cei de care depinde în primul rând calitatea portofoliului de credit, anume ei selectează potențialii clienți ai băncii și sunt cei care primii iau decizia de acordare a creditului, ei efectuiază monitoringul creditelor deja acordate și urmăresc situația financiară a debitorilor băncii, de ei depinde într-o oarecare măsură atitudinea clientului față de bancă și față de angajamentele pe care acesta și le asumă odată cu semnarea contractului de credit. Este foarte important ca ofițerii de credit să cunoască perfect standardele, regulamentele și procedurile impuse de către politica de credit a băncii, să conceapă esența strategiilor de care se conduce banca și scopurile spre care aceasta aspiră. Însă, deseori băncile sunt preocupate de calificarea personalului său nu în acea măsură în care ar fi trebuit să fie, managementul superior având drept scop primordial elaborarea normelor interne uită de cei care se conduc de ele și de rolul lor deosebit de important.

Una dintre cauzele principale ale înrăutățirii calității portofoliului de credit la moment este criza financiară mondială care a dat bătăi de cap bankerilor de pretutindeni. Mulți dintre debitorii cu istorii creditare perfecte când s-au pomenit față în față cu criza nu au putut să-i țină piept, aceasta a afectat situația lor financiară și procesul de onorare a obligațiunilor acestora față de bancă. Însă vinovați de înrăutățirea calității portofoliului de credite sunt nu numai rău platnicii dar și managementul superior al băncilor care odată cu apariția primelor semne ale crizei financiare urmau să-și schimbe imediat toate strategiile și căile de atingere a scopurilor propuse și bineînțeles cele mai mari schimbări urma să le suporte politica de credit de care și depinde cel mai mult calitatea portofoliului de credit al oricărei băncii.

Odată acordate creditele urmează a fi regulat monitorizate, iar un monitoring efectiv este remediul cel mai bun pentru a menține un portofoliu de credite sănătos. Efectuat la timp și cu mare atenție el ne permite determinarea problemelor cu care se confruntă debitorii băncii și ne ajută la preîntâmpinarea restanțelor și apariția creditelor infectate care ulterior ne pot înrăutăți calitatea portofoliului de credite. Însă din păcate nu toate băncile sunt atente la acest factor imperios de important care deseori le și joacă fiesta. Monitoringul leger fiind una din principalele cauze ale înrăutățirii portofoliului de credit al băncii.

Este, desigur evident că o politică de credit performantă trebuie să cuprindă atât programe cît și proceduri de gestionare a portofoliului de credit care vizează, de fapt, minimalizarea probabilității de înrăutățire a acestuia și a expunerii potențiale a băncii.

Susținem perfecționarea politicii de credit, începând cu analiza cererilor de credite și până în momentul rambursării integrale a creditelor și încasării dobânzilor diferite prin următoarele măsuri ce urmează să fie luate în vederea eficientizării acesteia:

analizarea cu maximă competență a capacității financiare și non-financiare a agentului economic;

intervenția organelor de control bancare pe parcursul derulării procesului de creditare, în scopul identificării greutăților cu care se confruntă clientul și al evitării acordării de noi credite;

cu privire la garanțiile acceptate la credit, practica ultimilor ani, a demonstrat că execuția silită, demarează greu, iar în unele situații, unele bunuri aduse în garanție sunt greu valorificabile. Pentru aceea se impune completarea gajului general cu gajuri concrete de bunuri ușor valorificabile.

în ce privește încasarea dobânzilor la creditele acordate, propunem introducerea de clauze contractuale care dau dreptul băncii de a bloca utilizarea creditului, în cazul în care împrumutatul nu a achitat dobânzile două luni consecutiv.

dispersia riscului prin sindicalizarea împrumuturilor mari cu alte societăți bancare;

asigurarea împotriva riscului la instituții specializate (societăți de asigurare- reasigurare);

stabilirea unor limite de expunere nu numai pe ramuri de activitate, ci și pe tipuri de credite și debitori, pe baza unor modele proprii de analiză;

creșterea ponderii creditelor acordate pe obiect în total credite;

interzicerea accesului la credite pentru agenți economici nerentabili și fără posibilități de rambursare, inclusiv din categoria D și E;

monitorizarea agenților economici, clienți ai băncii cu performanțe financiare necorespunzatoare, cu cele mai mari datorii restante către bănci;

conlucrarea, cu biroul de credite care poate furniza informații asupra clienților care au mai beneficiat de credite de la alte bănci;

Implementarea inovaților în cadrul depozitelor bancare

La moment situația financiară a economiei naționale, într-o măsură mai mare sau mai mică, depinde de atragerea de noi surse, pentru a putea fi ele plasate în economie, dar deja cu o destinație anumită. Creșterea sau scăderea masei monetare din aria sistemului bancar este influențată de depozitele bancare, atrase de la persoanele fizice, juridice și alte categorii de instituții financiare.

Astfel, se poate afirma că rețelele de calculatoare prin performanțele și avantajele lor au reprezentat și vor rămâne în continuare principala infrastructură de comunicații pentru sistemele informatice. Prin interconectarea acestora la nivel mondial în cadrul rețelei Internet, s-a creat un mediu informațional cu resurse și servicii, care permit oamenilor să se informeze, să conlucreze în diverse domenii de activitate, să se autoinstruiască și să partajeze resursele de calcul aflate la distanță.

Acest proces s-a manifestat în toate domeniile de activitate, inclusiv cel bancar. Continua dezvoltare tehnologică și competiția între organizațiile bancare existente și cele nou înființate, au impulsionat diversificarea produselor și serviciilor bancare, făcându-se accesibile sau fiind distribuite clienților și pe cale electronică. specifice,

Astfel, odată cu dezvoltarea, sistematizarea, extinderea performanțelor bancare, a apărut și necesitatea de a implementa noi instumente, prin care ar fi posibilă efectuarea unor operațiuni de atragerea la maxim a disponibilităților bănești, pentru ca mai tîrziu să poată fi plasate în economia națională, în interesele proprii și a clienților săi.

Banca este instituția care optează atât în beneficiul propriu, cât și al clienților săi. Ea permite multiplicarea banilor, înt-un timp foarte scurt. Avînd în vedere toate cele spuse anterior, putem demonstra o evoluție grandioasă din ultimii ani, a celor mai marcate fenomele sau procese petrecute în cadrul sistemului bancar din Republica .

Concluzii capitolul III

După cum, bine se știe, creditul este o operațiune riscantă, care presupune luarea unor măsuri ferme, destinate să reducă riscul. Nu există credit lipsit total de risc. Riscul este practic inseparabil de credit, de aceea băncile trebuie să evite acordarea unor credite persoanelor care nu prezintă înredere.

Băncile trebuie să acționeze prudent în gestionarea capitalului disponibil, deoarece aceste capitaluri sunt acumulate de la persoane fizice și juridice, alții decât fondatorii băncii. Băncile comerciale se sprijină în activitatea lor pe capitaluri depuse de cei care le au disponibile, cât și pe cele obținute pe calea creditului. Se potrivește și în cazul băncilor comerciale expresia „banca este instituția ce lucrează cu banii altora”.

Creșterea volumului de creditare este evidentă și , momentul care demonstrează că sistemul bancar continuă să-și mărească treptat influența asupra dezvoltării sectorului real al economiei. Cu toate că, creșterea volumului de creditare este un indicator pozitiv care demonstrează dorința clienților de a împrumuta bani de la bancă și este un factor important, care prezintă sursa de venit pentru bănci, în situații în care are loc un „boom” creditor, sistemul financiar poate deveni slab și neperformant.

Spre regret, sistemul bancar din RM are probleme caracteristice țărilor cu economia de piața în dezvoltare. Aceste probleme sunt determinate, în special, de nivelul de dezvoltare economică, de diversificarea insuficientă, de nivelul  sporit al riscurilor, de nivelul redus de trai al populației. E evident, că volumul mijloacelor cu care operează sistemul bancar din RM nu este la nivelul cuvenit.

Din punctul meu de vedere depozitele reprezintă o sursă adecvată cu ajutorul cărora noi obținem venituri, cîștiguri în plus. La moment există o gamă largă de depozite, acordată de către băncile comerciale, care pot satisface orice dorință și orice capriciu, la alegerea clientului.

Cu depozitele noi păstrăm banii în siguranță, avem posibilitatea să inmulțim mijloacele accumulate, avem acces la banii noștri oricînd și oriunde, și în caz de necesitate depozitul poate servi drept gaj pentru a obține un credit.

Încheiere și concluzii

“Creditul este timp sau bani. Este timp care se dă așteptând banii sau banii care se dau așteptând un timp.”

Totodată, a acorda credit înseamnă a acorda încredere, a pune imediat la dispoziția altuia o sumă de bani în schimbul promisiunii că suma sa va fi restituită într-un timp determinat împreună cu o remunerație convenită pentru serviciul prestat și pentru riscul asumat al pierderii parțiale sau totale pe care-l comportă natura acestui serviciu.

De aceea chiar dacă studiile de finanțare se bazează pe tehnici și procedee contabile precise, care operează cu rigiditatea cifrelor, totuși, nu pot fi evitate unele aspecte subtile de apreciere, de fler personal care conferă creditului o dimensiune umană atât de importantă încât activitatea bancară poate fi sub un anumit aspect, privită mai curând ca o artă decât ca o știință.

Așadar în definirea creditului bancar se împletesc noțiunile de timp, încredere, risc și prudență. Tocmai pentru că între momentul deschiderii creditului și acela al rambursării se scurge o perioadă de timp, banca trebuie să aibă încredere în clientul ei, în sensul că acesta își va îndeplini obligația asumată. Și cum această încredere presupune asumarea riscului de nu fi plătită datoria clientului, banca încearcă să controleze acest risc plus dimensionarea volumului creditului și a dobânzii și prin garanțiile pe care le pretinde.

Prudența bancară presupune în plus controlul utilizării creditului de către client în conformitate cu destinația pentru care a fost acordat. Totodată banca nu se va cantona în pasivitate până la împlinirea termenului de rambursare ci va încerca să mobilizeze creditul prin rescont pentru a-și crea noi posibilități de reutilizare a acelorași credite.

Pe de altă parte și destinația creditului bancar este diferită de aceea a împrumutului civic. Chiar dacă există și un credit pentru consum, el nu exprimă adevărata menire a creditului comercial. În epoca actuală creditul servește finanțării extinderii și modernizării producției sau a desfacerii (achiziționarea de materii prime, de resurse energetice, de stocuri de marfă de echipament tehnologic și de tehnologie, de material rulant, mobilier, etc), dar totodată și finanțării progresului economic și creșterii nivelului vieții, construirii de noi surse de energie, căi de comunicație, locuințe și creării unor facilități de cumpărare pentru consumatori.

Departamentul ce elaborează politica de credit a băncii urmează să efectueze sistematizat analize și prognoze atât a situației financiare din interiorul băncii cît și a situației economiei naționale în ansamblu dar și a economiei pe plan mondial, deoarece anume de capacitatea de sesizare rapidă a tendințelor pieței depind și strategiile băncii care se relevă în politica de credit și care determină acțiunile băncii în activitatea sa de zi cu zi, bine determinate, elaborate și aplicate în practică acestea permit băncii evitarea deficiențelor și minimizarea efectelor negative cauzate de anumite situații create atât pe plan intern și național cît și internațional.

Astfel, prin intermediul unei perfecționări continue și adaptări sistematizate la tendințele pieței politica de credit se va transforma într-un pilon sigur al profitabilității și calității portofoliului de credite și eficientizării activității de creditare a băncii care ulterior va determina constituirea unor indicatori financiari stabili și generarea unor venituri cu ritmuri constante de creștere.Creșterea volumului de creditare este evidentă și constantă, momentul care demonstrează că sistemul bancar continuă să-și mărească treptat influența asupra dezvoltării sectorului real al economiei. Cu toate că, creșterea volumului de creditare este un indicator pozitiv care demonstrează dorința clienților de a împrumuta bani de la bancă și este un factor important, care prezintă sursa de venit pentru bănci, în situații în care are loc un „boom” creditor, sistemul financiar poate deveni slab și neperformant.

Condițiile economice actuale de dezvoltare a instituțiilor financiare impun existența unor politici și strategii bine organizate și determinate prin aplicarea tehnicilor specifice și instrumentelor manageriale caracteristice economiei autohtone în situația crizei financiare mondiale.

Sensibilitatea portofoliului de credit la tendințele economiei actuale pune în fața instituțiilor bancare problema elaborării unor strategii eficiente ce vor permite ulterior îmbunătățirea sau menținerea calității portofoliului de credite.

Totodată în lucrare, s-a constatat oportunitatea îmbunătățirii schemei de asigurare a depozitelor în sistemul bancar al Republicii Moldova, prin acordarea posibilității deponenților de a practica benevol la schemele de garantare a depozitelor, ceea ce va permite ca, în cazul survenirii insolvabilității unei bănci, sumele garantate să fie plăite tuturor deponenților conform prevederilor legislației, iar deponenților asigurați li se va achita, suplimentar, o anumită sumă, avîndu-se în vedere mărimea și termeul depozitului, precum și gradul de stabilitate al băncii.

Cu depozitele noi păstrăm banii în siguranță, avem posibilitatea să inmulțim mijloacele accumulate, avem acces la banii noștri oricînd și oriunde, și în caz de necesitate depozitul poate servi drept gaj pentru a obține un credit.

Banca garanteză siguranța, confidențialitatea deponenților și eliberarea mijloacelor la prima cerere a deponentului.

“Clientul e rege, iar banca e supusul ei”

Bibliografie

Legi, acte normative

Legea cu privire a Moldovei nr. 548- XII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 56-57/624 din 12.10.1995.

Legea instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1/2 din 01.01.1996.

Legea privind birourile istoriilor de credit nr. 122-XVI din 29.05.2008 // Monitorul Oficial nr.133-139/559 din 29.07.2008.

Recomandări cu privire la sistemele de control intern în băncile din Republica Moldova din 9.11.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.14-15/37 din 12.02.99.

Regulamentul nr.33/09-01 cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi.// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.64 din 03.10.1996.

Regulamentul nr.33/09-01 cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi.// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.64 din 03.10.1996.

Regulamentul nr.3/09 cu privire la expunerile "mari".//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.70/31 din 14.12.1995.

Regulamentul 1/09 privind tranzacțiile cu persoane afiliate băncii.// Monitorul Oficial al Republicii Moldova 27-28, art. 102 din.

Regulamentul nr. 149 cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale și formarea reducerilor pentru pierderi la active și provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale.// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, -152/560.

Regulamentul cu privire la creditele expirate.// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.87-89 din 24.09.1998.

Regulamentul nr.153 cu privire la activitatea de creditare a băncilor ce operează în Republica Moldova//Monitorul Oficial nr. 8 din 30.01.1998.

Lucrări științifice

12. Gîrlea Mihail. Perfecționarea gestiunii relațiilor de credit a băncilor comerciale cu clienții în scopul reducerii riscurilor bancare.

13. Gîrlea Mihail. Factorul inovațional în sistemul creditar vizînd relația bancă-client în probleme teoretice și practice ale economiei proprietății intelectuale

14. Gîrlea Mihail. Sistemul de management al relației de credit – tendință actuală în managementul clientelei.

15. Baidoc, Monica. Analiza și clasificarea portofoliului de credite: publicație pentru agenții economici – Finanțe, bănci,asigurari, v.7, nr.10, octombrie 2004. – 535 p.

16. Basno C. Monedă și Credit. București: Editura Economică, 1991. 178p.

17. Cucu M. Aspectul stabilizării și sporirii siguranței sistemului bancar al RM în contextul integrării în Uniunea Europeană-Autoreferat al tezei de doctor în economie.-Chișinău: Editura ASEM, 2007.-p. 4

18. Cociug V. Cinic L. Gestiunea riscurilor bancare.- Chișinău: Editura ASEM, 2008.- 215p

19. Grigoriță C. Activitate bancară. – Chișinău: Editura „Cartier”, 2004. – 280 p

20. Băncilă Natalia, Stratulat Oleg, Dascaliuc Daniela “Gestiunea financiară a întreprinderii”: manual pentru studenții facultăților de economie și finanțe. Chișinău, ULIM, 2005

21. Dascalu Cornelia, Botea Mihaela  “Contabilitatea principalelor operațiuni ale băncilor comerciale”,  Editura ASE, 1999;

22. Ionescu Lucian C. „Bancile și operațiunile bancare” Editura Economica, 1996;

Alte surse

23. Rapoarte anuale, trimestriale// www.bnm.md

24. Indicatorii sistemului bancar // www.logos.press.md

25. www.CNAA.acad.md

26. http://www.victoriabank.md/file/2012/rapoarte%202012/Raport_anual_VB_2011.pdf

27. http://www.bank.md/index.php?fid=2&nrpg=529

28. http://www.bank.md/index.php?fid=9&inst=3&bankmnuid=0

29.http://www.scribd.com/doc/31344152/Produse-Si-Servicii-Bancare

30. http://www.e-referate.ro/referate/Operatiunile_bancare2011-01-10.html

31. http://bancamea.md/

Bibliografie

Legi, acte normative

Legea cu privire a Moldovei nr. 548- XII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 56-57/624 din 12.10.1995.

Legea instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1/2 din 01.01.1996.

Legea privind birourile istoriilor de credit nr. 122-XVI din 29.05.2008 // Monitorul Oficial nr.133-139/559 din 29.07.2008.

Recomandări cu privire la sistemele de control intern în băncile din Republica Moldova din 9.11.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.14-15/37 din 12.02.99.

Regulamentul nr.33/09-01 cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi.// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.64 din 03.10.1996.

Regulamentul nr.33/09-01 cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi.// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.64 din 03.10.1996.

Regulamentul nr.3/09 cu privire la expunerile "mari".//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.70/31 din 14.12.1995.

Regulamentul 1/09 privind tranzacțiile cu persoane afiliate băncii.// Monitorul Oficial al Republicii Moldova 27-28, art. 102 din.

Regulamentul nr. 149 cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale și formarea reducerilor pentru pierderi la active și provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale.// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, -152/560.

Regulamentul cu privire la creditele expirate.// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.87-89 din 24.09.1998.

Regulamentul nr.153 cu privire la activitatea de creditare a băncilor ce operează în Republica Moldova//Monitorul Oficial nr. 8 din 30.01.1998.

Lucrări științifice

12. Gîrlea Mihail. Perfecționarea gestiunii relațiilor de credit a băncilor comerciale cu clienții în scopul reducerii riscurilor bancare.

13. Gîrlea Mihail. Factorul inovațional în sistemul creditar vizînd relația bancă-client în probleme teoretice și practice ale economiei proprietății intelectuale

14. Gîrlea Mihail. Sistemul de management al relației de credit – tendință actuală în managementul clientelei.

15. Baidoc, Monica. Analiza și clasificarea portofoliului de credite: publicație pentru agenții economici – Finanțe, bănci,asigurari, v.7, nr.10, octombrie 2004. – 535 p.

16. Basno C. Monedă și Credit. București: Editura Economică, 1991. 178p.

17. Cucu M. Aspectul stabilizării și sporirii siguranței sistemului bancar al RM în contextul integrării în Uniunea Europeană-Autoreferat al tezei de doctor în economie.-Chișinău: Editura ASEM, 2007.-p. 4

18. Cociug V. Cinic L. Gestiunea riscurilor bancare.- Chișinău: Editura ASEM, 2008.- 215p

19. Grigoriță C. Activitate bancară. – Chișinău: Editura „Cartier”, 2004. – 280 p

20. Băncilă Natalia, Stratulat Oleg, Dascaliuc Daniela “Gestiunea financiară a întreprinderii”: manual pentru studenții facultăților de economie și finanțe. Chișinău, ULIM, 2005

21. Dascalu Cornelia, Botea Mihaela  “Contabilitatea principalelor operațiuni ale băncilor comerciale”,  Editura ASE, 1999;

22. Ionescu Lucian C. „Bancile și operațiunile bancare” Editura Economica, 1996;

Alte surse

23. Rapoarte anuale, trimestriale// www.bnm.md

24. Indicatorii sistemului bancar // www.logos.press.md

25. www.CNAA.acad.md

26. http://www.victoriabank.md/file/2012/rapoarte%202012/Raport_anual_VB_2011.pdf

27. http://www.bank.md/index.php?fid=2&nrpg=529

28. http://www.bank.md/index.php?fid=9&inst=3&bankmnuid=0

29.http://www.scribd.com/doc/31344152/Produse-Si-Servicii-Bancare

30. http://www.e-referate.ro/referate/Operatiunile_bancare2011-01-10.html

31. http://bancamea.md/