Intelligence In Secolul al Xxi Lea

INTELLIGENCE ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

4.1. Conceptul de intelligence

Majoritatea cărților / studiilor dedicate domeniului intelligence-ului avansează definiții tot mai elaborate, dar care nu simplifică înțelegerea conceptului, ci din contră, adâncesc percepțiile diferite asupra acestuia.

Pentru o fundamentare corectă a conceptului, vom prezenta, câteva dintre definițiile avansate în literatura de specialitate, evidențiind caracteristicile intrinseci ale intelligence.

Definirea conceptului

În 1949, Sherman Kent, un celebru analist și teoretician din istoria serviciilor secrete, definea intelligence-ul ca fiind cunoașterea indispensabilă pentru prosperitatea și securitatea națională.

Sherman Kent descria intelligence-ul drept o „știință socială, care solicită o cantitate vastă de informații în scopul împiedicării dezechilibrelor printr-un eveniment neprevăzut”. Potrivit lui Kent, termenul intelligence are trei dimensiuni:

actul de cunoaștere (knowledge), proces împărțit în trei categorii generale: elementul de bază, primar, descriptiv (descrierea lumii), elementul curent narativ (descrierea schimbărilor de zi cu zi din lume) și elementul speculativ-evaluativ (predicții asupra modului în care lumea se va schimba);

organizația (organization) care asigură cadrul necesar funcționării ciclice a procesului de cunoaștere:

activitatea (activity) prin care serviciul de informații colectează, analizează și diseminează informațiile.

În viziunea lui Kent, termenul intelligence se referă la acele informații și analize relevante pentru promovarea intereselor naționale de securitate, pentru formularea politicilor strategice în domeniu și pentru gestionarea amenințărilor provenind de la inamicii actuali sau potențiali.

Intelligence-ul strategic era menționat ca fiind, intelligence pozitiv, extern, de nivel înalt (high-level, foreign positive intelligence) și „acea cunoaștere pe care înalții funcționari civili și militari trebuie să o aibă pentru a proteja bunăstarea națională”.

Și pentru Lowenthal Mark termenul intelligence are trei dimensiuni reprezintând „procesul prin care tipuri specifice de informații importante pentru securitatea națională sunt solicitate, culese, analizate și furnizate factorilor de decizie; produsele respectivului proces; protejarea acestor procese și a acestor informații prin activități contrainformative și realizarea de operațiuni la solicitarea autorităților abilitate”.

Thomas Troy oferă una dintre cele mai sintetice definiții, susținând că intelligence-ul reprezintă „cunoașterea inamicului”.

Oxford Dictionary definește intelligence ca ,,informație, în special cu valoare militară”.

Termenul intelligence s-a conturat și prin asocierea cu activitățile secrete. În literatura americană de specialitate, în Studies in Intelligence (publicație internă a CIA), se evidenția faptul că „intelligence reprezintă culegerea oficială, secretă de informații referitoare la alte țări și procesarea acestor informații, necesare pentru elaborarea și implementarea politicii externe, precum și derularea de activități acoperite în străinătate, pentru promovarea implementării politicii externe”.

Shulsky și Schmitt consideră că secretizarea este necesară în organizațiile din domeniul intelligence și reprezintă elementul esențial al activității informative: „relația dintre intelligence și secretizare reprezintă elementul fundamental care individualizează intelligence-ul în raport cu alte activități intelectuale”.

Comisia Brown-Aspin, reliefează importanța componentei externe, definind intelligence-ul drept „informație despre aspecte din exterior – oameni, locuri, lucruri și evenimente – de care guvernul are nevoie pentru a-și exercita funcțiile”.

Sunt și definiții ce relevă, dihotomia intern-extern ce caracterizează domeniul intelligence-ului. National Security Act din 1947 integrează cele două dimensiuni: „termenul intelligence include «foreign intelligence» și «counterintelligence». Sintagma foreign intelligence reprezintă informația referitoare la capacități, intenții sau activități ale altor guverne sau elemente ale acestora, organizații ori persoane din exterior. Sintagma counterintelligence reprezintă culegerea de informații și activitățile de protejare împotriva spionajului, a altor activități de informații, sabotaj sau asasinate dirijate de sau în folosul unor guverne străine ori factori componenți ai acestora, organizații străine sau persoane străine, ori a unor activități internaționale teroriste”.

Unele definiții ale intelligence-ului integrează termenul de cunoaștere sau fac trimitere directă sau indirectă la acesta.

Sherman Kent aprecia că „intelligence-ul reprezintă datele pe care civilii și militarii noștri, de la nivelurile ierarhice de vârf, trebuie să le dețină pentru a salvgarda bunăstarea națională”.

În documentul Consumer's Guide to Intelligence prin intelligence se înțelege „cunoașterea și cunoașterea anticipată a lumii ce ne înconjoară – preludiul deciziei factorilor decizionali în materie de politică din SUA, precum și al acțiunilor desfășurate de acești decidenți”.

Alte definiții pot fi circumscrise dihotomiei produs versus proces. Dicționarul de termeni militari și asociați elaborat de Statul Major General al Statelor Unite definește noțiunea de intelligence sub forma: a) produs rezultat din culegerea, procesarea, integrarea, analiza, evaluarea și interpretarea informațiilor disponibile referitoare la țări sau regiuni străine; b) informație și cunoștințe despre un adversar obținute prin observare, investigare, analiză sau înțelegere.

Din punct de vedere funcțional/operațional, conceptului de intelligence îi corespunde procesul de intelligence, având drept obiectiv cunoașterea, prevenirea și contracararea riscurilor și amenințărilor la adresa statului de drept și a valorilor constituționale, respectiv identificarea și promovarea oportunităților de realizare a intereselor naționale. De exemplu în SUA pentru CIA activitatea de intelligence are ca principale funcții/obiective: a) evitarea „surprizelor strategice” prin monitorizarea amenințărilor, forțelor și evenimentelor ale căror dezvoltări se pot constitui în amenințări la adresa existenței și integrității țării; b) furnizarea de expertiză pe termen lung (în domenii cu incidență/relevanță pentru securitatea națională).

După cum afirmă Peter Gill, „intelligence-ul poate fi privit ca un subdomeniu al supravegherii: o practică socială ubicuă, combinând procese ale cunoașterii și puterii și care este fundamentală în orice management de risc”.

Richard K. Betts susținea că intelligence-ul este un domeniu în care eșecul este inevitabil: orientarea resurselor și a culegerii de informații se poate realiza doar pe prioritățile cunoașterii actuale, și nu pe ale celei viitoare; automat, serviciile de informații nu pot să-și canalizeze eforturile decât asupra amenințărilor de astăzi, nu și a celor de mâine, care întotdeauna vor duce la surprize strategice”

Noțiunea de intelligence se regăsește la nivel strategic, operațional și tactic, parcurgând algoritmi bine definiți în cadrul structurilor ierarhice politice și militare.

NATO definește intelligence la nivel strategic ca “intelligence necesar stabilirii politicilor, planificării militare și fundamentării indicatorilor și avertizărilor, la nivel național și/ sau internațional”. Acesta privește capabilități, vulnerabilități și cursuri de acțiune probabile ale altor națiuni – în contextul globalizării, tot mai mult și a actorilor non-statali relevanți – în baza unor factori de analiză care acoperă domeniile economic, politic, militar, social, etc. La nivel strategic, domeniul de colectare îl reprezintă mediul de securitate global sau regional, zonele de criză și aspectele sectoriale de risc cu implicații la acest nivel.

Intelligence operațional este necesar planificării și conducerii campaniilor la nivel operațional (AAP-6). Managementul activității de Intelligence în cadrul structurilor/ operațiilor militare sunt responsabilități ale structurilor de comandă la toate eșaloanele; rezultatul acestei activități duce la folosirea optimă a forțelor în vederea atingerii obiectivelor.

La nivel tactic, rezultantele ciclului intelligence sprijină deciziile necesare operațiilor tactice, fiind focalizate pe mediul acțional și amenințările specifice, permițând comandanților să ia decizii pentru acțiuni și sarcini în cadrul misiunilor de mică amploare.

În plan național, există dificultăți în a determina un reper conceptual comun în cadrul comunității de interes; dacă la nivelul dezbaterilor academice împrumuturile conceptuale și lexicale gen “intelligence” sunt tolerabile, la nivel formal, instituțional, rezultă nevoia clarificării și standardizării tuturor elementelor de taxonomie care poziționează și definesc domeniul de referință.

Ion Duvac atribuie termenului intelligence următoarele semnificații:

element de cunoaștere susceptibil a fi codificat pentru a fi păstrat, prelucrat sau comunicat;

produs rezultat din culegerea, procesarea, integrarea, analiza, evaluarea și interpretarea datelor avute la dispoziție referitor la domenii de interes;

produsul analitic rezultat din procesarea datelor (informațiilor brute);

activitatea ce generează informații prelucrate;

titlu generic pentru spionaj.

Conceptul intelligence este de finit de I. Tulică, în sens general ca ansamblul de activități ce țin de domeniul informațiilor, contrainformațiilor și protecției intereselor fundamentale ale statului ori a sistemelor de valori naționale.

Petru Maior apreciază că ,,majoritatea definițiilor conceptului de intelligence se referă la informații pentru decidenți sau la informații obținute din activități secrete, utile pentru cunoașterea și influențarea unor entități străine, abordările clasice fiind subsumate ideii de cunoaștere strategic”. Însă dacă este privită din perspectiva ofițerului și a serviciilor de informații, noțiunea ,,este mult mai vastă decât pare la prima vedere: include nu doar studierea realităților, identificarea riscurilor și amenințărilor, ci are și valențe acționale, dincolo de cele legate direct de informațiile obținute din surse secrete – în acest sens, inlelligence-ul este, în primul rând, o armă a statului în prevenirea și contracararea unor amenințări la adresa, intereselor sale”.

La nivelul Academiei Naționale de Informații (ANI), termenul intelligence a fost adoptat ca atare, regăsindu-se în atât în produsele activității de cercetare ale Academiei, cât și în denumirea Institutului Național de Studii de Intelligence din cadrul acesteia. Acest împrumut lexical și conceptual este un compromis determinat de necesitatea de a opera o distincție – anume că intelligence nu înseamnă doar informație. Cu toate acestea, termenul de ”informații” se regăsește cu sensul ”Intelligence” în denumirea atât a ANI, a Serviciului Român de Informații sau a Comunității Naționale de Informații, pentru a menționa doar câteva din instituțiile/organizațiile de referință în domeniu – fapt ce alimentează lipsa de consistență și absența unui reper conceptual clar definit și adoptat în cadrul comunității de interes din România.

Alte variațiuni (traduceri/interpretări) ale termenului intelligence, în absența unor abordări naționale de standardizare clare, sunt reprezentate de concepte ca ”Informații pentru securitate națională”- produs analitic, rezultat al activității specializate de căutare, identificare, obținere, prelucrare/procesare a datelor referitoare la disfuncții, vulnerabilități, factori de risc, amenințări, stări de pericol la adresa principiilor și normelor politico-sociale statornicite prin Constituție.

”Informații pentru apărare”- disciplina ce vizează obținerea de intelligence, în baza cerințelor specifice, prin analizarea/ exploatarea datelor și informațiilor colectate prin diferite mijloace și de la diferite surse, în sprijinul procesului decizional, sau ”Informații militare”, termen regăsit în titulatura Direcției pentru Informații Militare sau al Brigăzii pentru Informații Militare.

Din cele prezentate putem observa dificultatea evidentă a găsirii unui termen echivalent în limba română, care să reflecteze cu acuratețe sensul noțiunii de intelligence.

Așadar, analizând definițiile atribuite conceptului „intelligence” de diferitele publicații de specialitae putem aprecia că este unul din conceptele complexe, în sensul în care poate fi utilizat din cel puțin trei perspective, și anume: proces, organizație și produs.

Intelligence-ul din perspectiva procesului poate reprezenta „ansamblul operațiilor de culegere, filtrare, analiză a datelor și informațiilor și de diseminare a produselor de intelligence cu valoare acționabilă pentru a satisface necesitățile unui consumator specific”.

Intelligence-ul din perspectiva procesului sau a producerii de informații reprezintă un demers analitic, organizat si desfășurat de către structuri specializate de analiză-sinteză, pe baza coroborării, integrării, analizării și evaluării datelor care, luate separat, aparent nu au o semnificație deosebită, dar care, stocate, preluate și interpretate, ulterior, într-un context dat, capătă importanță operativă. Acest proces (intelligence) poate avea două componente:

componenta strategică a procesului asigură beneficiarilor informațiile necesare pentru definirea politicii naționale sau pentru luarea unor decizii de interes național cu efect pe termen lung. Aceste informații vizează o analiză pe termen lung și se regăsesc în studii de intelligence și în prognoze;

componenta operațională asigură informarea continuă și în timp real a liderilor politici și militari, prin documente reprezentate în special de buletine informative curente și rapoarte de analiză pe termen scurt.

Procesul informațional/fluxul (ciclul) intelligence reprezintă un proces ce cuprinde un ansamblu de activități structurate pe câteva etape distincte: formularea cererii de informații; planificarea culegerii de informații; colectarea informațiilor primare; analiza informațiilor brute și producerea de intelligence finit (produsul de intelligence); diseminarea produselor către solicitantul inițial sau către alți destinatari interesați (consumatori). În această ultimă etapă, beneficiarul examinează produsul informativ primit și își poate revizui cererea, demarând din nou ciclul de informații.

Intelligence-ul ca organizație definește structurile, unitățile, agențiile care pun în practică procesul respectiv și elaborează produsul final. Agenția/Serviciul de informații reprezintă o instituție publică sau privată, legal constituită, care utilizează metode, mijloace, proceduri și tehnici specifice activității de informații, în scopul căutării, culegerii, verificării, prelucrării, documentării, stocării sau comunicării informațiilor de interes beneficiarilor/ utilizatorilor abilitați sau unor entități interesate (instituții, agenți economici, persoane private), în forme și modalități instituite potrivit legii și normelor interne.

În esență, agențiile/serviciile de informații au scopul „de a căuta și procura date, a le analiza și transforma în informații necesare conducerii politice, economice și militare a unui stat, în procesul informațional”.

Modul în care este organizat și se desfășoară acest proces determină structura și modul de funcționare a unei agenții/serviciu de informații.

Intelligence ca produs

Doctrina pentru Intelligence a Armatei SUA definește intelligence ca reprezentând produsul rezultat din colectarea, procesarea, integrarea, evaluarea, analiza și interpretarea informațiilor disponibile cu privire la națiuni străine, forțe sau elemente ostile sau potențial ostile, sau zone de operații actuale sau potențiale.

NATO definește intelligence în mod similar, ca produs rezultat din procesarea informațiilor cu privire la națiuni străine, forțe sau elemente ostile sau potențial ostile, sau zone de operații actuale sau potențiale. Definiția este extinsă și asupra activității ce are ca rezultat produsul de intelligence și a organizațiilor implicate în această activitate.

În cadrul activităților de dezvoltare doctrinară din NATO, propunerea făcută în forumurile responsabile ale Alianței pentru reformularea definiției (“Intelligence ca produs rezultat din colectarea direcționată și procesarea informațiilor cu privire la mediul acțional și capabilitățile și intențiile actorilor, cu scopul de a identifica amenințări și a oferi oportunități pentru exploatarea lor de către factorii de decizie”) urmărește o înțelegere corectă a intelligence exclusiv ca produs, rezultat al unui proces bine definit și orientat către noul mediu operațional, deschis diversității actorilor lumii globalizate.

Doctrina națională a informațiilor pentru securitate asimilează “intelligence” cu informația prelucrată și o definește ca produs analitic rezultat din procesarea datelor (informațiilor brute), precizând că termenul se aplică și pentru activitatea ce generează informații prelucrate și ca titlu generic pentru cele care finalizează procese ce conduc la realizarea acestora.

Stan Petrescu arată că ,,informațiile primare brute (information) reprezintă un material neevoluat, care poate proveni din surse deschise sau secrete. Numai după ce acestea sunt analizate, combinate, coroborate cu alte informații, sintetizate etc., vor avea însemnătate și conținut operativ în măsură să servească factorului de decizie (produse de tip intelligence)”.

Acest produs se poate prezenta sub formă de:

buletine de informare – elaborate periodic, pentru comunicarea informațiilor către beneficiarii din afara instituțiilor specializate;

sinteze informative – documente de informare realizate prin integrarea unui lot de informații circumscrise aceluiași criteriu tematic, prin care se reconstituie elementele esențiale ale unor amenințări sau ale unor surse de risc, în coordonate de timp și spațiu date;

note – principalele documente de informare, elaborate la nivel central sau local, în baza uneia sau a mai . multor informații, prin care se semnalează aspecte esențiale ale unui fapt, fenomen, eveniment l care interesează siguranța națională;

alte tipuri de documente de informare.

Având la bază abordările prezentate mai sus putem aprecia că în esență „intelligence” poate fi înțeles ca un proces cu o serie de activități care are ca rezultat produsul de ”intelligence” iar aspectele calitative și cantitative ale acestuia sunt direct condiționate de structurile și procesele aferente. (figura. 4.1.).

Figura 4.1. Structuri și activități în ciclul Intelligence

Apreciez corectă și exhaustivă definirea conceptului de intelligence-ul așa cum a fost abordat cu prilejul mesei rotunde cu tema „Societate, Democrație, Intelligence”, organizate de Serviciul Român de Informații, 8 octombrie 2008:

(1) procesul prin care informațiile importante pentru securitatea națională sunt solicitate, colectate, analizate și diseminate factorilor de decizie din stat;

(2) produsul rezultat în urma acestui proces, utilizat pentru susținerea intereselor și obiectivelor naționale;

(3) forma de organizare pentru desfășurarea acestui proces, din punct de vedere structural și al operațiunilor derulate;

(4) protejarea acestui proces și a informațiilor obținute prin activități de contrainformații.

În ce privește direcționarea activității de culegere de date și informații, putem evidenția o serie de elemente care influențează calitatea și utilitatea produsului final în atingerea obiectivelor propuse:

– în plan strategic, corecta identificare a riscurilor și amenințărilor de securitate, precum și conștientizarea propriilor vulnerabilități;

– la nivel operațional, identificarea, integrarea și managementul elementelor de risc determinate de intenția și capabilitățile adversarului, precum și de către celelalte elemente ale mediului operațional;

– dimensiunea controlului spațial – spațiul confruntărilor (de aici și spațiul informațional de interes) este, de multe ori, un sistem teritorial necontrolat de state sau de comunitatea internațională;

– implementarea unei strategii coerente de prevenire și gestionare a situațiilor de risc;

– intenția factorilor decizionali, completată de strategia de acțiune și finalitățile operaționale urmărite; cererile critice de intelligence ale factorilor de decizie politici sau militari trebuie să acopere toate aspectele necesare fundamentării măsurilor luate, orientate spre efectele urmărite;

– utilizarea adecvată a capabilităților de culegere a informațiilor la dispoziție;

– opțiunile de cooperare și conlucrare.

Mecanismele de angajare în domeniul culegerii de informații depășesc referința paradigmei clasice a securității, în virtutea căreia serviciile de intelligence, în efortul lor de a promova interesele naționale, urmăreau exclusiv penetrarea până la cel mai înalt nivel a instituțiilor străine în vederea determinării intențiilor și capabilităților acestora.

În plan global s-a produs o mutație a intereselor dinspre zona geopolitică spre cea geoeconomică, abilitatea statului constând acum în gestionarea cunoașterii la nivel strategic pentru consolidarea sectorului administrației publice, al economiei, al educației, al cercetării și al bunăstării sociale.

În societatea contemporană conceptul de intelligence dobândește valențe deosebite determinate de interesului publicului și al societății, în general, dar și pentru că organizațiile de intelligence au manifestat o mai mare deschidere și au dorit să aibă o relație mai transparență cu beneficiarii și cu opinia publică.

Una dintre consecințele orientării către societatea civilă este o rafinare conceptuală a termenului de „intelligence”, diferențiindu-se mai multe tipuri de intelligence:

– business intelligence-ul este un domeniu emergent care vine în ajutorul deciziilor de afaceri prin analiza activității interne a organizației, a nevoilor consumatorilor, a procesului de decizie etc;

– intelligence-ul competitiv, considerat adesea ca fiind sinonim cu business intelligence-ul, se caracterizează prin obținerea avantajului competitiv, a atuului concurențial pe piață. Include analiza deciziilor prezente și viitoare ale rivalilor, acțiunile acestora, piața, furnizorii și alte aspecte specifice domeniului. De altfel studierea concurenților a primit încă o denumire specifică – intelligence competitor;

– contraintelligence-ul este denumit și intelligence defensiv și se referă la activitățile organizate destinate protejării de acțiunile de intelligence ale concurenței sau ale altui stat; În sens larg, activitatea de counterintelligence (contrainformatii) se referă la informațiile culese și analizate, precum și la operațiunile întreprinse pentru a proteja un stat (inclusiv activitățile propriului serviciu de informații) împotriva atacurilor venite din partea serviciilor de informații adverse. Potrivit acestei definiții, activitatea de counterintelligence are obiective similare celei de intelligence în sine. În sens restrâns, activitatea de counterintelligence se referă, de cele mai multe ori, strict la prevenirea culegerii de informații de către un serviciu advers.

– intelligence-ul pieței: vizează studierea pieței pe care operează actorul social;

– intelligence-ul strategic este preocupat de organizație ca sistem și vizează efecte pe termen lung determinate de activitățile acesteia;

– intelligence-ul tactic are obiective pe termen scurt și este direcționat asupra unor aspecte punctuale ale activității organizației;

– intelligence-ul estimativ vizează estimarea capabilităților sectoriale ale altui actor și are ca principal obiectiv determinarea anticipativă a reacțiilor acestuia în diferite situații;

– intelligence-ul de avertizare implică evaluarea amenințărilor, analiza surprizei, a eșecurilor de intelligence și a altor indicatori ai unei posibile crize (de exemplu, în urma monitorizării unui anumit teritoriu sunt identificați indicii care au potențial de a genera o criză);

– intelligence-ul combinat presupune conjugarea eforturilor interdepartamentale sau interministeriale pentru acoperirea unui spectru complex de subiecte.

Studiile de Intelligence

Sherman Kent studia pentru prima dată, într-o manieră științifică, academică, problematica Intelligence, în lucrarea Strategic Inteligence for America Foreign Policy.

În anii '80, doi cercetători britanici, Christopher Andrew și David Dilks, vorbeau pentru prima dată de intelligence ca dimensiune de sine stătătoare a relațiilor internaționale, subliniind obligativitatea studiului intelligence în acest context7.

Direcțiile prioritare de studiu au fost diversificate, unele axându-se pe furnizarea unei perspective istorice și teoretice, altele pe dezvoltarea unor abilități de culegere a informațiilor.

Stafford Thomas diferențiază studiile de intelligence în funcție de specificul abordării care fundamentează fiecare demers de acest tip:

– abordarea funcționalistă: studiază ciclul intelligence-ului necesar
unei strategii conforme cu sec. XXI, fiind interesată în special de activitățile,
procesele și tehnologiile intelligence-ului;

– abordarea istoricistă/biografîcă: se focalizează pe studierea momentelor istoriei care au fost influențate major de produsele furnizate de intelligence, fie acestea pozitive sau negative (de exemplu, controversele referitoare la Irak, diferite situații apărute în timpul Războiului Rece în lupta cu URSS);

– abordarea structurală: este interesată cu precădere de studierea dezvoltării instituționale a comunității de intelligence;

– abordarea politică: se referă la modul în care intelligence-ul preventiv are capacitatea de a influența deciziile factorilor politici în domeniul contraterorist sau în alte sectoare. Sunt examinate etica colectării, împărtășirii, a utilizării publice a intelligence-ului în contextul strategiilor contrateroriste.

Inițial, programele de studii în domeniul securității și intelligence-ului au fost focalizate asupra explicării teoriilor intelligence-ului și descrierii istoriei sale, concomitent cu însușirea metodele necesare în colectarea informațiilor și în analiză.

Spre deosebire de abordarea tradițională, programele de intelligence contemporane includ, cu precădere, detalierea modului în care se desfășoară colectarea informațiilor, contraspionajul, acțiunile acoperite, analiza informațiilor etc. și insistă asupra importanței includerii aplicațiilor practice și a lumii reale în planurile programelor de studii.

În prezent, în conformitate cu paradigma transparenței serviciilor de informații, se operează cu ipoteza de lucru conform căreia fiecare cetățean trebuie să cunoască sarcinile, responsabilitățile, metodele și consecințele acțiunilor specifice intelligence-ului. A fost reconsiderată ideea conform căreia studiile de intelligence sunt destinate doar specialiștilor domeniului, orice cetățean putând fi considerat, o țintă potrivită acestui tip de educație.

Evoluțiile prezentului și traiectoria pe care s-au înscris studiile de intelligence până în prezent confirmă această abordare: există o întreagă pleiadă de cărți, dicționare, enciclopedii (inclusiv The Complete Idiot 's Guide to Spies and Espionage), articole, reviste, filme, emisiuni televizate etc. referitoare la acest subiect.

În tot mai multe state, serviciile de informații și-au înființat propriile universități și au făcut parteneriate cu instituții de educație deja recunoscute pentru înființarea unor programe de studiu în domeniul intelligence-ului și al securității.

Programele de studii sunt arhitecturate astfel încât să formeze specialiști în domeniul intelligence-ului, în domeniul ordinii publice sau în cel al securității corporatiste.

4.2. Intelligence din surse tehnice

Abrevierea consacrată TECHINT (Technical Intelligence) face referire la informațiile obțiute din surse tehnice. Culegerea informațiilor prin mijloace tehnice se referă la un grup de tehnici care, folosind tehnologie de ultimă oră, procură date și informații necesare. Limita acestor mijloace o reprezintă în cele din urmă ingeniozitatea tehnică umană și legile fizicii.

Culegerea de culegerea informațiilor prin mijloace tehnice TECHINT se poate clasifica schematic astfel:

În funcție de metodologia aleasă și mijlocul tehnic folosit pentru obținerea informațiilor, sunt consacrate următoarele abrevieri: SIGINT (Signal Intelligence); MASINT (Measurment and Signature Intelligence; SATINT (Satellite Intelligence)- categorie de informații tehnice obținute cu ajutorul satelițiilor.

La rândul lor aceste trei mari categorii au mai multe componente, astfel;

Signal Intelligence – SIGINT – informații din unde electromagnetice

SIGINT (Signal Intelligence) informații obținute din surse care acționează în spectrul electromagnetic; SIGINT reprezintă obținerea de informații prin analiza radiațiilor electromagnetice ale inamicului cu dispozitive electronice pasive, care nu pot fi detectate prin goniometrare, pentru identificarea intențiilor, dispunerilor spațiale, capabilităților și limitărilor utilizării spectrului electromagnetic.

Cercetarea semnalelor electronice este formată din următoarele componente: COMINT (Communications Intelligence), ELINT (Electronics Intelligence), FISINT (Foreign Instrumentation Signals Intelligence)

COMINT (Communication Intelligence) informații obținute din comunicații și se obțin prin interceptarea comunicațiilor și a transmisiilor de date; COMINT presupune extragerea de informații din semnalele radio de către un receptor altul decât cel destinat în rețeaua/direcția radio planificată. COMINT se definește ca o categorie de informare derivată din analiza emisiilor stațiilor de comunicații și realizarea de produse informative pe baza analizei emisiilor radio atât sub aspect tehnic cât și de conținut. COMINT (Communications Intelligence), este contemporană cu folosirea comunicațiilor radio pentru scopuri militare și diplomatice. Începând cu sfârșitul celui de-al doilea război mondial, aceasta a cunoscut o dezvoltare deosebită, constituind o posibilitate majoră de obținere a informațiilor de către toate statele și mai ales de către marile puteri. Dezvoltarea tehnologică a pus și pune noi dificultăți și provocări pentru culegerea de informații prin interceptarea undelor electromagnetice (fibra optică, telefonia mobilă). O concretizare a evoluției interceptării telecomunicațiilor pe plan mondial este rețeaua ECHALON.

ELINT – (Electronic Intelligence) informații obținute prin intermediul transmisiilor electromagnetice care nu aparțin comunicațiilor. ELINT este o categorie de informare tehnică sau de geolocație realizată prin proprietatea de propagare directivă a undelor electromagnetice. În general, ELINT se execută în benzile de frecvențe electromagnetice radar și optoelectronice altele decât cele specifice domeniului COMINT. ELINT presupune monitorizarea și analizarea informațiilor rezultate din interceptarea radiațiilor electromagnetice, care nu reprezintă comunicații, altele decât exploziile nucleare și sursele radioactive.

Aceasta permite urmărirea unor elemente importante ale dispozitivului adversarului (instalații radar, centre de comandă și control etc), precum și determinarea unora din caracteristicile de operare a acestora EORSAT (Elint Ocean Reconnaissance Satellite) sistem folosit de URSS și apoi de Rusia pentru a localiza navele de lupta americane prin interceptarea unor semnale electronice de rutină (ex. radarele).

Un exemplu al eficienței ELINT este cel oferit de armata israeliană în timpul războiului din Liban în 1982. Desfășurând ofensiva de-a lungul litoralului libanez, conducerea israeliană era preocupată de posibilitatea unui atac al trupelor siriene concentrate în valea Bekaa și care erau protejate de mai multe baterii de rachete antiaeriene de tipul S AM, amplasate atât pe Munții Liban cât și Antiliban, ale căror dislocare nu era clar cunoscută forțelor israeliene. În acest scop au fost lansate mai multe avioane fără pilot (dotate cu aparatură care emitea semnale imitând semnalul unui avion de luptă), ceea ce a determinat apărarea antiaeriană siriană să activeze radarele de tragere ale bateriilor respective. Emisia radarelor siriene a fost captată folosind alt grup de avioane fără pilot, permițând astfel determinarea caracteristicilor radarelor folosite și locația acestora. Rezultatul a fost că peste câteva ore bateriile antiaeriene siriene au fost distruse de aviația israeliană, care apoi a obținut supremația aeriană în spațiul aerian libanez, împiedicând astfel o posibilă ofensivă siriană.

FISINT (Foreign Instrumentation Signals Intelligence) sau informarea tehnică despre alte tipuri de semnale electromagnetice derivă din interceptarea instrumentală a radiațiilor dinspre dispozitivul inamic prin oricare dispozitiv electronic altul decât receptorul special destinat acestei activități, prin metode ce nu aparține componentelor COMINT și ELINT. Aceste radiații pot fi asociate cu cele emise pe timpul testării sau utilizării echipamentelor aero-spațiale, dispuse la suprafața solului și în subsol sau în imersie. FISINT include (dar nu se limitează la acestea) metode de obținere de informații prin telemetrie, iluminare electronică, interogare electronică, transmisii de date prin unde optoelectronice etc.

TELEINT (Telemetrie Intelligence) subcategorie a FISINT derivată din interceptarea, procesarea, și analiza datelor telemetrice străine. De exemplu TELINT – interceptarea telemetrică poate furniza date folositoare la estimarea numărului de focoase transportate de către o rachetă, capacitatea sa de încărcare și puterea de foc, mărimea probabilă a focoaselor și precizia la țintă.

IMINT (Imagery Intelligence) informații provenite din surse specializate în prelucrarea imaginilor. Aceste informații pot fi obținute prin prelucrarea imaginilor dobândite prin intermediul senzorilor fotografici, radar, electrono-optici, infraroșii, termali și multispectrali, senzori ce pot fi plasați pe sol, platforme maritime sau aeriene;

Materiale informaționale furnizate și diseminate de acest tip IMINT pot fi sub forma mesajelor text, filme, fotografii, imagini directe prin camere de luat vederi, contururi ale formelor observate, modele intuitive rezultate prin jocuri de culori etc.

PHOTINT (Photografic Intelligence) informații obținute din supraveghere foto-video; Utilizarea sistemelor PHOTINT pot fi observate la structuri ale poliției și jandarmeriei, la organizații financiar-bancare, la organizații din mass-media, în alte structuri administrativ-teritoriale în special pentru supravegherea și monitorizarea unor obiective sau infrastructuri teritoriale, pentru prezentări directe a unor elemente turistice în scop publicitar, pentru supravegherea unor terminale ale sistemului informatizat financiar (în scopul evitării infracțiunilor calificate), pentru monitorizarea desfășurării unor activități în cadrul unei organizații în scopul eficientizării sale etc.

MASINT (Measurement and Signatures Intelligence) – informații din surse științifice și tehnice.

MASINT – informații provenite din analiza cantitativă și calitativă a datelor obținute cu ajutorul senzorilor specifici. Acestea sunt informații științifice și tehnice provenite din analiza datelor de tip metric, spațial, lungime de undă, dependentă de timp, modulație, plasmă și hidromagnetic în scopul identificării caracteristicilor specifice asociate sursei emițătorului sau transmițătorului și al facilitării identificării și/sau măsurării ulterioare a transmițătorului; De exemplu, MASINT poate contribui la determinarea naturii gazelor sau rezidurilor eliminate în atmosferă de o anumită fabrică, ceea ce poate fi foarte important în identificarea unei capacități de producție a armelor chimice.

Este o categorie de informații tehnice a cărei importanță crește, având în vedere riscurile proliferării armelor de distrugere în masă, dar care impune existența unor analiști cu o bună pregătire pentru a exploata eficient aceste informații.

O parte importantă a informațiilor tehnice este obținută cu ajutorul imaginilor, prin folosirea unor diferite tehnici, de la tehnica fotografică până la imaginile obținute în infraroșu, termoviziune sau alte „imagini” obținute prin analize multispectrale (MSI) sau hiperspectrale (HSI).

– Ex. tanc /macheta/imagine/senzor IR/comparare/baza de date.

Prin urmare, MASINT reprezintă o categorie de informații provenite din analiza cantitativă și calitativă a datelor obținute cu ajutorul senzorilor specifici. Acesta include un cumul de capacități informaționale în analiza amprentelor din spectrele: acustic, magnetic, seismic, NBC (nuclear, bacteorologic și chimic), radar, multi-, hiper- și ultra-spectral, optoelectronic, radioenergetic, olfactiv, alte spectre complementare și netradiționale.

Ceea ce este diferit de conceptele anterioare care sunt destinate pentru un anumit mediu informațional este faptul că MASINT completează bazele de informații printr-o analiză complexă și multiplă pentru identificarea, caracterizarea și localizarea oricărei entități dintr-un spațiu de luptă.

MASINT se poate compune din:

ACINT– (Acoustic Intelligence), domeniu care se ocupă cu informații obținute prin analiza undelor acustice. ACINT este o cercetarea strategică prin sunet, are ca obiectiv principal identificarea submarinelor cu propulsie nucleară, purtătoare de rachete strategice.

RADINT ((Radar Intelligence) informații obținute cu ajutorul radarelor. Informațiile obținute în urma folosirii radarelor fără imagini sunt similare cu ELINT, prin aceea că nu sunt implicate niciun fel de interceptări de comunicații.

NUCINT (Nuclear Intelligence) informații provenite din culegerea și analiza datelor provenite de la radiații și alte efecte rezultate din surse radioactive.

INFRAREDINT (Infrared Intelligence), are la bază tehnologii capabile să detecteze sursele infraroșii. Acestea au în supraveghere lansările de rachete prioritar cu rază lungă de acțiune.

În cadrul acestei categorii pot fi întâlnite și alte abrevieri precum: DEWINT(en. dirijată); FISINT (aparatură) etc.

SATINT (Satellite Intelligence)- categorie de informații tehnice obținute cu ajutorul satelițiilor.

Informațiile obținute prin sateliți pot fi clasificate conform schemei:

Definițiile subcategoriilor sunt asemănătoare cu cele prezentate anterior, SIGINT, IMINT, PHOTOING cu mențiunea că se referă la informații de acest gen procurate cu ajutorul satelițiilor.

De exemplu ca urmare a introducerii tehnologiei digitale a devenit posibilă transmiterea, în timp real, a imaginilor obținute din oricare punct al globului pământesc, tuturor consumatorilor de informații de tip intelligence interesați;

GEOINT (Geospațial intelligence). Mijlocul anului 1990 marchează începutul instituțional al analizei imaginii și hărții. În 1996, CIA și Ministerul Apărării pun bazele „Agenției Naționale pentru Analiza Imaginii și Hărții” (National Imagery Mapping Agency – NIMA). Reunind numeroase agenții pentru apărare, NIMA a determinat apariția unui nou produs: GEOINT.

Apelându-se la cele mai sofisticate realizări în domeniul tehnologiei informațiilor – software și hardware, NIMA a creat produși de informații extrem de valoroși referitor la imagini, permițând decidentului politico-militar să vizualizeze terenuri inaccesibile.

Obiectivul GEOINT îl constituie cunoașterea și exploatarea mediului din perspectiva produșilor de informații predictibili la nivel global, regional și local.

Unele metode tehnice de culegere a informațiilor

În activitatea desfășurată de Serviciile de Informații, culegerea de informații este întregită de utilizarea surselor tehnice, se culeg date și informații prin supravegherea directă a țintelor, interceptarea comunicațiilor sau alte procedee de supraveghere și observare.

Mijloacele și metodele tehnice de culegere a informațiilor pot include: ascultarea discuțiilor purtate în locuri unde se concentrează date și informații secrete, înregistrarea, în secret, a convorbirilor telefonice, procesarea corespondenței, pătrunderea în secret în locuri de interes pentru fotocopierea de documente sau golirea fișierelor din computere etc.

În funcție de situația operativă din țara de reședință sau inamică, asemenea acțiuni se realizează prin operații unilaterale sau în colaborare cu serviciile de securitate locale, dacă țara este aliată.

Plasarea mijloacelor de ascultare se realizează prin agenți de sprijin care au acces și au ca obiectiv atât instalarea de emițători, cât și de mijloace de ascultare fir sau radio. Plasarea de mijloace de ascultare fir sau radio, prin agenții de sprijin, se face prin închirierea de apartamente sau case în apropierea obiectivului vizat, unde se constituie posturi de ascultare, exploatate, de regulă, de agenți autohtoni sau ofițeri aflați în țara gazdă sub diverse acoperiri neoficiale.

Mijloacele de ascultare și interceptare convorbiri telefonice cuprind atât pe cele care nu impun intervenții pe rețeaua telefonică, precum și pe cele care necesită acest lucru. În primul caz, se întrebuințează microundele pentru interceptare convorbiri în ascuns, pentru al doilea caz, este necesar ca ofițerii de caz să recruteze agenți de sprijin din rândul personalului companiilor telefonice.

Interceptarea convorbirilor purtate în locuri de interes situate în apropierea reprezentanțelor diplomatice, comerciale sau militare se realizează și prin mijloace care utilizează fascicule laser, radiații, infraroșii pentru prelucrarea vibrațiilor ferestrelor. Astfel de acțiuni se realizează din case conspirative create special în acest scop.

Echipamentele ultraperformante, precum microfoane, camere video, microemițătoare radio-tv, microfoane speciale, au oferit serviciilor de informații posibilități inedite și foarte întinse de înregistrare și transmitere de mesaje prin sunet și imagine.

În prezent, există microemițătoare de mărimea unui vârf de ac, care pot fi ascunse într-o floare, într-o bijuterie sau într-un dinte.

Nu este întotdeauna necesar să se instaleze microfoane pentru a capta sunetele. În încăperi sunt suprafețe care vibrează la șocul produs de undele sonore: de exemplu, pastilele telefonului, difuzoarele unei stații de înaltă fidelitate, dar și scrumiere, oglinzi, geamurile ferestrelor, aceste obiecte funcționând ca stații de emisie pasive.

Culegerea de informații cu ajutorul mijloacelor tehnice a fost mult îmbunătățită, odată cu dezvoltarea tehnicilor de recepție și înregistrare a sunetelor și imaginilor. Putem să ne formăm o imagine despre existența tehnicii ultraperformate de culegere de informații studiind ofertele companiilor cu profil comercializare tehnică de spionaj și observăm o evoluție deosebită privind:

– localizatoarele GPS (înregistrarea și transmiterea traseelor și coordonatelor geografice ale mașinilor sau persoanelor care îl dețin, ascultarea ambientală a mașinii;

– microfoane spion de tip gsm, wireless sau reportofon care înregistrează;

– camere spion DVR, wireless, CCTV, IP, 3G, 4G, ascunse în pix, ceas de mână, ceasurile de birou sau perete, cheie auto, ochelari din categoria camerelor portabile, termometru de camera sau bec etc.;

Toate statele lumii sunt preocupate de modernizarea și perfecționarea sistemelor de culegere și procesare informațională.

4.3. Intelligence din surse umane

Evoluția spectrului de amenințări în lumea globalizată, precum și caracterul operațiilor militare recente și actuale, au determinat ca informațiile din surse umane (HUMINT) să revină în prim-planul interesului atât a serviciilor și agențiilor statale din domeniul securității, cât și în mediul militar. Nivelul de utilizare al acestei capabilități dictează și caracteristicile definitorii pentru modul în care resursele, mijloacele și procedurile specifice disciplinei sunt percepute.

Astfel, putem vorbi despre HUMINT la nivel strategic, gestionat de către serviciile de informații/ contrainformații în plan intern, sau serviciile de informații externe ale statelor, prin intermediul instituției atașaturii militare, dar și în mod acoperit, prin mijlocirea unor rețele de spionaj, în funcție de interesele de securitate naționale și opțiunile existente.

Riscurile rezultate din activitatea clandestină sunt deosebit de ridicate, națiunile în cauză putând recurge la deportarea, închiderea sau chiar executarea spionilor capturați. În cazul imunităților diplomatice, persoanele implicate în acte de spionaj pot fi declarate ”persona non grata” și obligate să părăsească teritoriul țării respective.

La nivel militar operațional-tactic, HUMINT este abordat ca ,,intelligence derivat din informațiile colectate de la sau furnizate de către surse umane”, în cadrul unui spectru larg de acțiuni și misiuni specifice, care implică – într-o viziune comprehensivă a operației – toți militarii ca ”senzori umani” (într-un cadru bine determinat), precum și structuri specializate în culegerea și managementul acestui tip de informații.

În cadru național se manifestă abordări diferențiate în ce privește nivelul de clasificare a documentelor doctrinare referitoare la acest subiect, din rațiuni de securitate. În NATO, documentele de standardizare referitoare la HUMINT (AJP-2.3, Doctrina Aliată Întrunită pentru HUMINT și AIntP-5, Publicația Aliată pentru Intelligence – Doctrina NATO pentru proceduri HUMINT) au un nivel de clasificare care nu permite accesul larg la consultarea acestora, primând principiile securității informației (nevoia de a cunoaște); în schimb, manualul american FM 2-22.3, care detaliază aspecte specifice operațiilor de colectare a informațiilor din surse umane, este postat pe internet, fără restricții de acces.

Și la nivel conceptual apar diferențe notabile în ce privește structurile, funcțiunile și procedurile HUMINT. Școala anglo-saxonă de Intelligence include în spectrul HUMINT ,,operațiile cu sursele, întâlnirile cu persoanele oficiale, interogarea persoanelor reținute, precum și intervievarea civililor sau a propriului personal, în anumite circumstanțe”.

Doctrina franceză înglobează în HUMINT (în limba franceză ROHUM – renseignement d'origine humaine) atât culegerea de informații ca rezultat al interacțiunii interpersonale (conversation) – ROHUM-C – cât și informațiile obținute prin observare, fără contact interpersonal cu adversarul – asimilat recunoașterilor în adâncimea dispozitivului inamic (reconnaissance – de unde acronimul ROHUM-R).

Dezvoltarea istorică a capabilității înregistrează chiar programe de cercetare concentrate asupra dezvoltării unei laturi neconvenționale a HUMINT – obținerea de informații prin mijloace paranormale (clarviziune sau telepatie), unde SUA a fost concurată de Uniunea Sovietică.

Un algoritm teoretic de bază al operației de culegere de informații din surse umane cuprinde:

identificarea nevoilor de informații;

determinarea locației informației;

identificarea persoanelor care au acces la informația respectivă;

construirea scenariului pentru întâlnirea și evaluarea indivizilor cu acces la informația dorită;

identificarea persoanei susceptibile și recrutarea acesteia ca agent;

menținerea unei legături securizate cu agentul și preluarea de la acesta a fluxului de informații urmărit.

Dezvoltarea resurselor necesare colectării și analizei informațiilor din surse umane necesită timp; totodată, operatorii HUMINT sunt vulnerabili în fața tacticilor de inducere în eroare ale serviciilor de contrainformații. Acestea sunt doar o parte din limitările acestei discipline, însă sunt contrabalansate de avantajele pe care HUMINT le oferă. Pe lângă costul relativ redus în comparație cu disciplinele tehnice de culegere a informațiilor, aspectele acoperite de sursele umane sunt greu accesibile altor senzori; folosirea agenților este o resursă valoroasă; agenții sunt experți în domeniile de interes, cu vizibilitate asupra evenimentelor sau lucrurilor ce fac obiectul culegerii de informații.

Nivelul tactic al culegerii de informații din surse umane solicită atât cunoștințele și abilitățile militare, cât și trăsăturile de personalitate ale operatorilor HUMINT. Manualul pentru contrainsurgență al Armatei SUA descrie operatorul HUMINT ca fiind capabil să ,,acționeze cu un minim de echipament și să fie dislocat în orice mediu operațional, în sprijinul ofensivei, a luptei de apărare, în cadrul operațiilor de stabilitate și reconstrucție sau în sprijinul civililor”.

Pregătirea operatorului HUMINT include elemente aprofundate de cunoaștere a aspectelor socio-culturale în aria de operații, limba locală, limbajul non-verbal etc.

Chiar dacă nu este o disciplină dependentă de tehnologie, sprijinul cu sisteme și aparatură specifică este menit să îmbunătățească performanța generală a acestei capabilități. Pe lângă programele informatice destinate instruirii, managementului operațiilor, gestionării surselor și raportării/ schimbului de informații, regăsim la nivel tactic aparatură individuală menită să sprijine operatorii în colectarea de date:

Aparatură de înregistrare audio-video;

Dicționare digitale portabile cu translator;

Aparate de înregistrare a datelor biometrice;

Tehnică de comunicații și transmitere de date;

Detectoare de minciuni portabile etc.

În principiu, elementele HUMINT acționează în zone de responsabilitate atribuite, acoperind sectoare ale mai multor unități, coordonarea cu aceste limitându-se la aspecte de control tactic. În anumite circumstanțe operaționale, cum ar fi contrainsurgența, eficiența echipei HUMINT este dată de integrarea atât în mediul de culegere (menținând contact zilnic cu comunitatea), cât și de relația directă și constantă cu subunitatea sprijinită.

Dezvoltarea capabilității HUMINT, în toate aspectele definitorii, rămâne un deziderat puternic legat de experiența practică. Un model pentru dezvoltarea unei capabilități HUMINT comprehensive este oferit de R. Steele, antrenând viziunea transparenței care să angreneze cu titlu permanent atât comunitățile, cât și entitățile specializate în colectarea de informații din surse umane (figura 4. 2).

Figura 4.2. – HUMINT într-o abordare comprehensivă (Steele, Robert D. (2010) Human Intelligence: all humans, all minds, all the time, Advancing Strategic Thought Series

Cum și de ce pot fi obținute informații din surse umane? Răspunsul la o astfel de întrebare poate fi sintetizat într-o schemă prescurtată în traducere BICO (Banii, Ideologia, Compromiterea/Șantajul, Orgoliul personal):

Banii – pot cumpăra un agent, de regulă la un preț ridicol de mic;

Ideologia – folosită pentru a-i recruta pe cei care nu acceptă sistemul social din țara lor;

Compromiterea (Șantajul) – aducerea subiectului într-o situație compromițătoare sau folosirea unor elemente din trecutul acestuia ca mijloc de șantaj;

Orgoliul personal – folosirea acelor subiecți care cred că ar merita un tratament (o situație) mai bun decât cel de care se bucură în prezent, și/sau facându-1 să se simtă mult mai important în propriii săi ochi.

4.4. Intelligence socio-cultural – SOCINT

Aspectele umane ale mediului operațional reprezintă ,,un set complex de elemente, factori, procese, interacțiuni și percepții dintr-o societate afectată de un nivel ridicat de violență ce au capacitatea nu numai de a influența operațiile unor forțe armate ci chiar de a determina rezultatul final al conflictului”. Aceste aspecte se referă la factorii psihologici, culturali și sociali în relație cu contextul istoric, politic, instituțional, economic, militar și legal generate de o situație de criză.

Inteligența culturală este o teorie managerială și a psihologiei organizaționale care postulează fapul că înțelegerea impactului zestrei culturale a unui individ asupra comportamentului său este esențial în asigurarea eficienței activității și în măsurarea abilității de angajare cu succes în orice mediu/cadru social. Inteligența culturală facilitează cunoașterea culturală, solicitând un anumit nivel de empatie; pentru organizația militară, inteligența culturală reprezintă abilitatea de a lua decizii în baza înțelegerii tuturor factorilor culturali (limba, societatea, economia, obicieurile, istoria, religia) și reprezintă un atribut epistemic al liderului.

Dincolo de aspectul specific dezvoltării cunoașterii, cu aplicabilitate universală, abordarea volumului de date și informații specifice acestui mediu din perspectiva Intelligence presupune, la nivel strategic, înțelegerea sistematică a obiceiurilor, atitudinilor morale și culturii populațiilor străine în vederea îmbunătățirii eficacității inițiativelor de securitate națională. În acest sens, capabilitatea SOCINT:

urmărește determinarea unor răspunsuri operaționale pentru scenarii indezirabile din punct de vedere cultural;

facilitează discernerea impactului imediat al acestui răspuns și evaluarea efectelor în detrimentul operației;

condiționează comportamentul trupelor și facilitează comunicarea eficientă;

sprijină procesul de identificare a indicatorilor și avertizărilor;

asigură succesul operațiilor sub acoperire etc.

Practica operațională a mers mai departe în ce privește integrarea aspectelor socio-culturale în cadrul capabilității Intelligence. Platforma CIDNE (Combined Information Data Network Exchange/ Schimbul prin Rețea a Informațiilor Combinate) reprezintă o bază de date interconectată ce furnizează abilitatea ca diferite comunități naționale sau multinaționale disparate să capteze, gestioneze și distribuie datele de care dispun în sprijinul oricărei operații prin intermediul unei interfețe web. CIDNE asigură atât repozitorul achizițiilor senzorilor umani, cât mijloacele necesare vizualizării din perspectivă sistemică a rețelelor umane formale și informale, furnizând structurilor de analiză produse deosebit de utile precu cea prezentată în figura 4.3.

Figura 4.3 – Platforma CIDNE – vizualizarea rețelelor umane

4.5. OSINT în activitatea de INTELLIGENCE – Open Sources INTelligence

Informațiile nu trebuie să fie neapărat secrete pentru a fi valoroase. Foarte multe informații valoroase sunt disponibile legal și în mod deschis în baze de date comerciale și științifice, publicații ale companiilor private, surse guvernamentale, pagini web, sisteme de comunicare online, etc.

În timpul Războiului Rece, serviciul sovietic de informații considera că revista americană Aviation Week era atât de valoroasă, încât, la fiecare apariție, mai multe exemplare erau trimise în grabă către un avion care aștepta pe pistă, de îndată ce revista apărea pe tarabe. Avionul era plin cu translatori, astfel încât articolele cele mai importante să poată fi traduse în timpul zborului și să fie pregătite pentru exploatare de îndată ce aeronava ateriza la Moscova.

În domeniul exploatării Surselor Deschise – Open Sources INTelligence, există patru categorii distincte de informații ce se pot obține și utiliza în procesul de intelligence:

Open Source Data – OSD (Datele din Surse Deschise) reprezintă informațiile brute, imprimate, difuzate oral, prin radio sau televiziune, precum și alte elemente de informație publică rezultate de la o sursă primară. Acestea pot fi sub formă text, fotografică, video sau înregistrare audio.

Open Source Information – OSINF (Informațiile din Surse Deschise) reprezintă informații disponibile public pentru informarea în masă, prezentate sub formă scrisă, electronică sau orală, adunate, ordonate și puse laolaltă, în general printr-un proces care presupune filtrare și validare primară, iar uneori pot fi supuse unei prelucrări de tip prezentare.

OSINF nu fac obiectul constrângerilor de proprietate, decât cele ce țin de drepturile de autor, nu conțin date clasificate și nu sunt dobândite în mod clandestin.

Open Source Intelligence – OSINT (Intelligence din Surse Deschise) reprezintă informații care au fost căutate și culese în mod deliberat, planificat și organizat, au fost prelucrate pentru a fi diseminate unui segment de beneficiari avizați (decidenți policico-militari și militari) cu scopul de a sprijini luarea unor decizii. Rezultatele prelucrării OSINT pot conține informații de valoare, evaluări și conexiuni care depășesc sfera informațiilor publice precum cea din imaginea alăturată.

OSINT este o disciplină distinctă a procesului de intelligence, care se bazează pe prelucrarea informațiilor disponibile publice, neclasificate sau cu circulație limitată, informațiile astfel obținute fiind folosite pentru completarea imaginii unice de intelligence obținută prin procesarea conjugată a tuturor informațiilor obținute în procesul intelligence (sintetizat în imaginile următoare).

OSINT Validated – OSINT-V (OSINT Validat) sunt informații rezultate numai în urma procesului de prelucrare al tuturor informațiilor provenite din toate categoriile de surse (all-sources process), inclusiv cele din surse clasificate. OSINT-V este OSINT despre care se poate spune că este fie confirmat din surse clasificate, fie că nu există informații clasificate care să pună la îndoială pe cele disponibile din OSINT.

La baza OSINT stau presa scrisă și audio-video, literatura, Internet-ul, documentații științifice, publicații diverse (cărți de telefoane, anuare, statistici, Yellow Pages etc.)

Tipologia surselor deschise

Sursele primare (umane) relevante includ oficialii guvernamentali, personalul din cercetare-dezvoltare, angajații din companiile de apărare, personalul tehnic (asistenții și laboranții etc.), precum și furnizorii de tehnologie importantă.

Sursele primare pot contribui pe trei niveluri la monitorizarea proliferării amenințărilor. În primul rând, pot fi utilizate pentru obținerea de OSINT care nu sunt disponibile din surse secundare

Sursele primare pot fi folosite pentru a ajuta la eliminarea potențialelor inexactități, subiectivism, lipsă de relevanță și dezinformare din sursele secundare.

Sursele secundare includ ziare, periodice specializate, cărți, documente guvernamentale, înregistrări ale emisiunilor radio și TV, site-uri specializate și baze de date online.

De exemplu există periodice precum Jane’s Defence Weekly, Jane’s International Defence Review cu informații relevante din domeniul apărării.

Furnizori de știri relevante sunt agențiile de presă precum Agence France Press, The Associated Press, Ria Novosti, Reuters. Acestea pot fi surse importante de informații cu privire la problemele existente în anumite regiuni și țări. Publicații ca New York Times, Washington Post, Los Angeles Times, Jerusalem Post, USA Today sau South China Morning Post sunt cele mai accesate site-uri de pe Internet.

Internetul găzduiește numeroase website-uri specializate, iar astfel de surse secundare pot fi accesate prin List-Servers și prin utilizarea motoarelor de căutare precum Google, Yahoo, Bing. Multe baze de date online pot fi accesate pe baza unui abonament.

Există surse comerciale online care percep sau nu taxe de abonament sau taxe de utilizare pentru accesul la informațiile lor. Desigur valoarea unora dintre aceste surse este dată de zeci de ani de selecții editoriale, autentificare, formatare, indexare, abstractizare, de gestionare și prezentare.

Literatura gri este o categorie de surse deschise definită ca materiale neclasificate, dar mai puțin comune, realizată de regulă la nivele guvernamentale, academice, de afaceri sau economice, în format electronic sau tipărit, disponibile de regulă prin intermediul unor canale specializate și care nu sunt supuse regulilor generale de publicare, distribuire, control bibliografic sau achiziționare de către agenții. Literatura gri nu se poate obține prin achiziționare tradițională (comercială), în cadrul unor librării publice.

Procurarea de literatură este facilitată în principal de relaționarea cu „experți intermediari”, precum unii angajați guvernamentali sau companii. Exemplele de literatură gri cuprind: documentare tehnice și științifice, rapoarte guvernamentale, studii academice, materialele din cadrul conferințelor, rapoartele diferitelor comisii și comitete, standarde, opinii, newslettere, documente de lucru, buletine interne și materialele din cadrul unor expoziții. Literatura gri poate fi găsită în baze de date, arhive și vizitând site-urile de Internet.

Sursele tehnice pot include imaginile comerciale disponibile obținute prin satelit. De exemplu, produsul Google Earth, disponibil liber pe Internet și într-o continuă dezvoltare, permite vizualizarea și exploatarea de imagini geografice de pe întreg mapamondul, unele porțiuni fiind zoomabile, de înaltă rezoluție, disponibile până la detalii de 1-2 metri.

Valoarea surselor deschise

Nu numai că datele din surse deschise nu se pot diferenția uneori de secrete, dar OSINT depășesc, uneori, ca valoare, informațiile clasificate, când spunem valoare, spunem viteză, cantitate, claritate, accesibilitate și cost.

Viteza – când se declanșează o criză într-un punct îndepărtat al globului, într-o zonă în care mijloacele de comunicare sunt relativ restrânse și puține, analiștii de informații și decidenții politici vor apela, deseori, la mijloacele de comunicare în masă, adică la televizor și Internet.

Cantitatea – numărul deținătorilor de bloguri, al jurnaliștilor, comentatorilor, reporterilor TV, precum și al formatorilor de opinie din lume este cu mult mai mare decât al ofițerilor de informații. Astfel, datele provenind de la funcționarii din mass-media, puse cap la cap, se situează deseori la aproape același nivel, la nivel egal sau superior celor secrete raportate de lucrătorii din intelligence.

Calitatea – ofițerii de informații induși în eroare de diverse apariții din presă produc, uneori, rapoarte având la bază, știri din ziare și date fabricate de agenți rivali sau inamici. Aceste rapoarte sunt inferioare celor din surse deschise, nu pot fi alterate de minciunile respectivilor agenți.

Claritatea, credibilitatea – un analist constată datele exacte provenite de la surse HUMIT, pe motiv că în presă acestea sunt prezentate diferit. Aceasta reprezintă o problemă. De exemplu, când un decident citește un raport despre un lider, având la bază afirmațiile unei „surse al cărui nivel de încredere nu a fost confirmat”, dilema este evidentă. Lipsa de claritate poate avea consecințe destul de grave în diferite situații, pentru că anumite informații pot genera acțiuni sortite eșecului. Ofițerii de informații trebuie să analizeze credibilitatea informației și a sursei acesteia pe o scară de la 1 la 8, 1 însemnând Confirmată (Confirmed), iar 8 – fără baze (Can not be judged).

Accesibilitatea – secretele, ascunse în spatele clasificărilor, compartimentelor, sunt uneori greu de împărtășit decidenților politici și militari. Toate oficialitățile pot citi, însă, OSINT. Acest lucru contribuie la formarea unor păreri sau convingeri care dau mai mare credit informațiilor din surse deschise.

Costurile – un satelit sau un echipament de supraveghere de sute de miliarde de € poate furniza informații sub formă ed imagini despre anumite puncte i mportante de pe glob, fabrici de armament, centrale nucleare, locația unde se pot ascunde teroriștii. Dar un reporter bine pregătit, abil, incisiv poate prezenta într-o publicație fotografii din interiorul fabricii, utilajele, echipamenele și tehnologiile folosite în centarla nucleară sau poate chiar un interviu cu presupusul terorist care se ascunde în casa conspirativă. Un abonament la o astfel de publicație în acre apar datele culese de jurnalist poate costa mult mai puțin.

Dificultăți în domeniul OSINT

Inexactitate, subiectivitate, lipsă de relevanță, dezinformare. Este esențial ca valoarea surselor deschise să nu fie absolutizată, pentru că acestea pot conține inexactități, puncte de vedere subiective, date lipsite de relevanță și chiar dezinformări. De exemplu, subiectivitatea din sursele deschise poate fi rezultatul opiniilor culturale, personale, sociale, economice sau politice ale unor persoane sau grupuri de interese. În plus, sursele deschise pot fi induse în eroare.

Din acest motiv, sursele deschise trebuie evaluate critic permanent și sistematic în ceea ce privește acuratețea, imparțialitatea și relevanța. Mai mult, toate sursele originale folosite în OSINT trebuie citate exact, acolo unde se poate, pentru a se asigura că beneficiarul final știe exact de unde provine informația.

Surplusul de informații. Pentru că un efort de culegere din surse deschise să fie eficient, trebuie ca beneficiarul final să nu fie supraîncărcat cu informații.

Acest lucru se realizează prin folosirea experților în domeniul analizei informațiilor, astfel încât să se evite posibilitatea promovării informațiilor fără valoare, să se elimine repetițiile inutile (redundanța), iar în final, beneficiarul să primească doar ceea ce a cerut și are nevoie. Supraîncărcarea cu informații nu numai că îl copleșește pe beneficiar cu informații fără valoare, care se repetă, dar reprezintă și o pierdere de timp prețios și costuri mari.

Securitatea operațiilor – OPSEC – se realizează realtiv ușor în mediul OSINT prin luarea unor măsuri: ascunderea originii locului și statutului celor care execută căutarea, prin utilizarea de intermediari cu grad ridicat de încredere; folosirea tehnicilor și practicilor din domeniul Internet Security; utilizarea de acorduri de confidențialitate comerciale (Non-Disclosure Agreement) realizate între utilizatorul și furnizorul de informații online. Această măsură este aplicabilă mai mult în mediul intelligence-ului competitiv (al lumii de afaceri) și mai puțin în cazul serviciilor clasice de informații.

Proprietatea intelectuală (respectarea copyright-ului). În trecut, multe guverne au considerat că legea copyright-ului nu permitea satisfacerea nevoii lor de utilizare a informațiilor destinate publicului larg sub această constrângere, ceea ce a dus de multe ori la clasificarea informațiilor rezultate din surse aparținând unor sectoare private publice, dar al căror drept de proprietate fusese violat.

Acest lucru este important din două motive: primul ține de necesitatea unui comportament legal și etic, iar al doilea de faptul că, de regulă, rezultatele exploatării OSINT sunt folosite în schimbul de informații cu partenerii civili sau militari. Din această perspectivă, respectarea copyright-ului reprezintă un mijloc vital pentru menținerea flexibilității în exploatarea surselor deschise la dispoziție.

Bariera lingvistică. Chiar și în condițiile apartenenței la alianțe (cum sunt NATO sau UE) și naturii multiculturale și multilingvistice a acestora, există nenumărate situații în care contingentele (mai ales care acționează în afara zonei tradiționale de acțiune a alianței) au nevoie de capabilități de traducere din diverse limbi străine. Acest lucru a fost evident în cazul campaniilor din Irak și Afganistan, unde este foarte dificil de asigurat traducerea materialelor sau emisiunilor posturilor locale de radio-TV, din limbi precum arabă, pashto, dari, farsi, uzbecă, urdu, etc. Chiar și utilizarea localnicilor cunoscători ai unor limbi de circulație internațională este dificilă, pe de o parte, datorită necesității acordării acestora a unor certificate de securitate/confidențialitate corespunzătoare, iar, pe de altă parte, datorită prețurilor extrem de mari cerute pentru astfel de servicii de traducere – interpretare.

În contextul globalizării, serviciile de informații din spațiul euro-atlantic se confruntă cu dezvoltarea exponențială a informațiilor din surse deschise (surse media, informații și analize din zona academică și de cercetare, în sens larg orice informație publică), care poate contribui în mod relevant, prin disponibilitatea lor imediată și caracterul lor foarte divers, la fundamentarea deciziilor în domeniul securității.

4.6. Intelligence în UE

În prezent, pot fi identificate câteva organisme ale UE care, împreună, conturează ceea ce s-ar putea numi o structură informativă comunitară: EU Intelligence Analysis Centre (EU INTCEN); Centrul Satelit al Uniunii Europene (European Union Satellite Centre – EUSC); Oficiul European de Poliție (Europol) și FRONTEX.

EU Intelligence Analysis Centre (EU INTCEN) – este un organism de informații al UE, parte a European External Action Service (EEAS) sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Vicepreședinte al Comisiei Europene.

Misiuni:

analiză de informații, avertizare timpurie și conștientizarea situației în domeniul politicii externe și de securitate comună a politicii de apărare și de combatere a terorismului;

monitorizarea și evaluarea evenimente internaționale, cu accent pe zone geografice sensibile, terorismul și proliferarea armelor de distrugere în masă și a altor amenințări globale.

EU INTCEN acționează și ca un punct de intrare unic în UE pentru informațiile clasificate care provin din serviciile de informații și de securitate civile ale statelor member.

Structuri:

Divizia Analiza (The Analysis Division) – pentru furnizarea de analize strategice pe baza informațiilor de la serviciile de securitate și de informații ale statelor membre. Acesta este compus din diferite secțiuni, care se ocupă cu subiecte geografice și tematice;

Divizia Relații Externe (The General and External Relations Division). Acesta este compusă din trei secțiuni: domeniul IT, Comunicarea internă și externă, analiza open source.

Personalul care încadrează aceste structuri este constituit în majoritate din funcționari permanenți ai UE dar și din angajați (agenți) temporar precum și experți naționali din securitatea și serviciile de informații din statele membre ale UE care sunt detașați la UE INTCEN.

Produsele analitice sunt bazate pe informații de la serviciile de informații și de securitate ale statelor membre ale UE dar folosesc și surse deschise (mass-media, site-uri, blog-uri, etc.), informații de la EU Satellite Centre, organizații internaționale, ONG-uri precum și informații din misiunile PSAC (Politica de Securitate și Apărare Comună), vizite, excursii.

Produsele analitice realizate EU INTCEN de constau în:

-evaluari Intelligence: documente strategice pe termen lung (actualizate la fiecare 6 luni) ;

-rapoarte Intelligence: referitoare la crize, evenimente, sau documente tematice axate pe subiecte de actualitate;

-sinteze Intelligence: rezumatul unor evenimente curente importante cu analizarea informațiilor;

-evaluări ale amenințărilor: concentrate pe identificarea riscurilor pentru personalul UE într-o anumită țară (actualizate la fiecare 6 luni) .

În plus față de aceste produse, UE INTCEN asigură informații ,,ad-hoc briefings”, pentru Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Vicepreședinte al Comisiei Europene, reprezentanții speciali ai UE, diverse organisme ale Consiliului și Parlamentului European.

Centrul Satelit al Uniunii Europene (European Union Satellite Centre – EUSC)

EUSC susține „procesul decizional al Uniunii, în contextul PESC, în special, a PESA, inclusiv operațiunile de gestionare a crizelor, prin furnizarea, de informații adecvate de și calitate care rezultă din analiza imaginilor prin satelit și a datelor colaterale, inclusiv imagini aeriene și servicii conexe”. Centrul satelit al Uniunii Europene se află în Torrejón de Ardoz, în apropiere de Madrid, Spania.

Misiuni:

– furnizarea produse rezultate din analiza imaginilor satelitare și a datelor colaterale, precum și servicii conexe;

oferă controlat, acces la baze de date de informații geospațiale pentru părțile interesate și utilizatorii autorizați.

Structuri:

Divizia operațiuni (Operations Division)- este nucleul operațional al SATCEN, unde analiștii exploatează datele de observare a Pamantului pentru a pregăti o produse cu informații geospațiale. Divizia este sub-divizată în patru echipe funcționale:

– pregătirea datelor și diseminare (Data Preparation and Dissemination);

– suport de criză și evaluarea situației (Crisis Support and Situation Assessment);

– cartografiere și detectare îndepărtată (Mapping and Remote Sensing);

– non-proliferare ( Non-Proliferation).

Divizia dezvoltare capabilități (Capability Development Division) – analiști calificați în special pe noile evoluții de observare a Pământului, precum și în analiză de imagini și produse de informații geospațiale.

Această structură sprijină activitatea analiștilor de imagini din Divizia Operațiuni prin evaluarea capacităților și proiectelor de observare nou apărute pe Pământ și producerea versiunile finale ale analizei și a produselor de informații geospațiale.

Divizia se formată din următoarele echipe funcționale:

– unitatea de formare- pregătește și oferă cursuri de specialitate în analiza imaginilor la analiștii Diviziei Operațiuni;

– proiecte de observare a Pământului- conține specialisti care pot evalua utilitatea unor noi capabilități și sisteme de observare a Pământului și identificarea acelor domenii care pot îmbunătăți eficiența SATCEN în îndeplinirea misiunii sale. (Inițiative precum Monitorizarea Globală pentru Mediu și Securitate – finanțat de Comisia Europeană și Agenția Spațială Europeană);

– secțiunea de producție – analiștii de imagini din Divizia operațiuni pregătesc produsele lor și le trimit la această echipă pentru a produce versiunea finală pe CD-ROM sau DVD. Ele produc mai multe copii ale fiecărui produs, care sunt apoi trimise la Registrul pentru expedierea mai departe pentru utilizatori.

Personalul Centrului, este format din analiști cu experiență în analiza imaginilor, specialiști geo-spațiali recrutați din statele membre ale UE, precum și experți detașați din statele membre și statele terțe. Utilitatea unui asemenea centru este incontestabilă. De exemplu Centrul a susținut EUFOR Ciad/RCA (operațiune lansată în ianuarie 2008), atât cu GEOINT și cât și cu IMINT). Grupuri armate atacau civili în timpul conflictului Ciad. În acest context, EUSC a primit misiunea de a oferi informații comandantului operațiunii EUFOR din Ciad pentru a lua deciziile corecte. Astfel trupele de pe teren au folosit produsele EUSC (fig 4.4.) pentru a asigura o pază eficientă a taberelor de refugiați.

Figura 4.4.Tabără de refugiați Djabal, Ciad, imagine din satelit.

Europol

Este o agenție de aplicare a legii în UE al cărui scop principal este de a contribui la realizarea unei Europe mai sigure în beneficiul tuturor cetățenilor UE.

Misiune:

– lupta împotriva criminalității internaționale grave și a terorismului. Se dorește ca Europol-ul să fie capabil să furnizeze statelor membre intelligence și analize în legătură cu evenimente internaționale majore, beneficiind în acest sens de un sistem de informare și de analiza de intelligence.

Sistemul de informare al Europol – Europol Information System (EIS)

Obiectivul principal al Sistemului de informare al Europol (EIS) este de a fi un sistem de referință pentru infracțiuni, persoanele implicate, precum și alte date necesare pentru a sprijini statele membre, Europol în lupta împotriva crimei organizate, terorismului și a altor forme de infracțiunil grave.

Informațiile sunt introduse cu ajutorul unor sisteme automate de încărcare a datelor, referitoare la persoane, mașini, numere de telefon, arme de foc etc.

Sistemul de analiză Europol (EAS)

Analiștii utilizează metodologii și tehnici pentru identificarea legăturilor lipsă în investigațiile transfrontaliere, furnizând informații pentru operațiunile în desfășurare în statele membre ale UE. Diferitele componente ale sistemului asigură centralizarea și gestionarea informațiilor precum și capacități analitice printr-o gamă largă de instrumente de analiză.

Produse de intelligence:

De analiză strategic:

– OCTA -European Organised Crime Threat Assessment – prin care se identifică și evaluează amenințările emergente, se descrie structura grupurilor de crimă organizată și modul în care acestea funcționează;

– TE-SAT- EU Terrorism Situation and Trend Report- oferă o prezentare detaliată a stării de terorism în UE (publicat anual) etc.

de avertizare a unor noi amenințări de criminalitate organizată precum – traficul de ființe umane și internetul etc.

FRONTEX – Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene – European Agency for the Management of Operational Cooperation at the External Borders of the Member States of the European Union.

Misiune:

– promovează, coordonează și dezvoltă management european al frontierelor, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a UE și aplicarea conceptului de gestionare integrată a frontierelor.

Stucturi de management al informațiilor

În cadrul Diviziei operațiuni (Operations Division) funcționează și Centrul Frontex -FSC (Frontex Situation Centre) cu rolul de a oferi o imagine actualizată în mod constant, cât mai aproape în timp real cu putință, a frontierelor, a migrației și situației externe din Europa. FSC are următoarele funcții:

Monitorizarea situației – asigură alerte timpurii și rapoarte de situație pentru clienții interni și externi;

Punct central de contact – contact oficial (de intrare și ieșire) între statele membre și Frontex, precum și pentru alți parteneri externi;

Sprijin operațional comun – FSC prelucrează datele primite din toate domeniile de activitate, coroborarea și prelucrare în „poze zilnice situaționale” cu ceea ce se întâmplă pe teren;

Monitorizarea mass-mediei – monitorizează constant sursele deschise și mass-media;

Conștientizare misiuni și de back-up – asigurarea personalului Frontex cu informații relevante despre zonele critice;

Suport de gestionare a crizelor – asigură că toate procedurile interne să fie respectate.

Activități de intelligence

Analiza de risc – Frontex monitorizează mediul de securitate global, în special a factorilor politici, economici, sociali, tehnologici, juridici și de mediu care ar putea afecta securitatea frontierelor.

Frontex a dezvoltat propriul modelul al analizei de risc, numit CIRAM (The Common Integrated Risk Analysis Model). CIRAM implică colectarea de informatii, analiza de risc și difuzarea la parteneri. Parteneri sunt autoritățile de control la frontieră, atât în ​​cadrul zonei Schengen cât și la frontierele externe ale UE (vamele), precum și cooperarea cu statele vecine și statele non-UE.

Activitățile de analiză a riscurilor Frontex se împart în două categorii: analiza strategica și analiza operatională.

Analiza Strategică

Frontex culege informații din diferite surse, de la:

– autoritățile de frontieră a statelor membre UE și țările non-UE;

– partenerii UE (cum ar fi Comisia Europeană, Europol);

– organizații internaționale;

– open source (lucrări academice, studii și mass-media).

Pe baza informațiilor obținute se construiește o imagine a situației, a modelelor și tendințelor migrației ilegale, a activităților infracționale transfrontaliere, inclusiv a traficului de ființe umane.

Odată ce o „zona de sensibilă” la frontiera externă a fost identificată, urmează o propunere pentru participare la o operațiune comună a statelor membre a UE și țările asociate.

Analiza Operatională. Informații precum naționalitatea migranților, punctele de plecare și de sosire specifice utilizate, dimensiunea și tipul de bărci (pentru operațiunile pe mare), prețul plătit grupurilor de facilitare, rutele urmate și alte detalii cu privire la rețelele de contrabandă în cauză sunt toate reunite și analizate. Informațiile sunt transmise la personalul de operare, prin intermediul centrelor de coordonare internaționale, naționale și locale în scopul de a maximiza eficiența operațiunilor. Se întocmesc rapoarte zilnice și periodice care să ofere o imagine actualizată și detaliată, nu numai pentru personalul de operare, dar, și pentru gestionarea Frontex, Comisia Europeană și organismele naționale și internaționale.

Eurosur – este cadrul de schimb de informații menit să îmbunătățească gestionarea frontierelor externe ale Europei. Acesta are ca scop să sprijine statele membre prin creșterea gradului de conștientizare a situației și a capacității de reacție în combaterea criminalității transfrontaliere, combaterea migrației ilegale și prevenirea pierderii de vieți pe mare a migranților.

Baza Eurosur este constituită dintro rețea de centre de coordonare națională NCCs -National Coordination Centres. Fiecare stat membru stabilește un NCC, care grupează autoritățile responsabile de controlul frontierelor la nivel național.

NCCs colectează informații locale și naționale cu privire la situația de la frontieră, ( de exemplu punctele de frontieră ilegale și activitatea criminală). Datele prelucrate de personalul NCCs creează o imagine națională situațională, asigurând și schimbul de informații relevante cu alte state membre și Frontex. Pe baza acestor informații și informații din alte surse, Frontex creează o imagine situațională europeană comună și o imagine cu informații pre-frontieră (axată pe zonele dincolo de frontierele zonei Schengen și UE).

Cele două imagini create de Frontex conțin informații cu privire la evenimentele recente care au avut loc la frontiere, activități operaționale și analize. Acestea sunt create, întreținute de către Frontex și partajate cu statele membre prin intermediul rețelei NCCs.

În plus față de menținerea și partajarea imaginile situaționale, Frontex oferă informații colectate de la sateliți și alte instrumente de supraveghere la nivel european numite servicii EUROSUR Servicii Fusion.

Așa numitele servicii Eurosur Serviciile Fusion includ capacități de detecție automată și de urmărire prin satelit, funcționalități software pentru detectarea anomaliilor și estimarea pozițiilor navelor (folosesc tehnologia optică și radar prin satelit pentru a localiza navele suspectate a fi implicate în contrabandă de oameni pe mare) precum și previziuni oceanografice. Multe dintre serviciile sunt livrate în colaborare cu Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) și Centrul Satelitar al UE (SATCEN).

Studiile de intelligence

În Europa Studiile de intelligence, au devenit parte a formării culturii de securitate, astfel în unele state, serviciile de informații au realizat parteneriate cu universități sau centre de cercetare pentru organizarea de cursuri, cercetări sau diverse activități conexe pe domeniul securității naționale, în scopul familiarizării studenților sau masteranzilor cu domeniul intelligence.

Cursurile de intelligence se diferențiază, de regulă, în funcție de specialitatea universității în care se desfășoară. Astfel, dacă cursurile se desfășoară în cadrul unui departament de relații internaționale, ele se vor axa pe rolul intelligence-ului în contextul relațiilor politice internaționale; în vreme ce în cadrul departamentului de istorie, se va urmări evoluția istorică a activității de intelligence și se vor analiza momente istorice determinante din acest punct de vedere etc.

Programele de masterat direcționate pe relații internaționale, în particular, tind să scoată în evidență interdisciplinaritatea, integrând abordările academice cu cele profesionale, cu discipline care converg spre specificul unor zone ale politicii, acestea fiind distincte de orientarea teoretică a celor mai multe programe.

Au fost dezvoltate numeroase programe de studiu legate de domeniul intelligence.

În Spania, la Facultatea de Științe Juridice – Universitatea „Rey Juan Carlos” din Madrid a fost creată în anul 2005, Cátedra Servicios de Inteligencia y Sistemas Democráticos, dedicată studiilor de securitate, apoi a fost creat Máster Interuniversitario en Analista de Inteligencia, prin colaborarea cu Universitatea Carlos III.

În Marea Britanie, referindu-se la apariția studiilor de intelligence, Michael Goodman remarca „în timp ce intelligence-ul nu este un fenomen nou, studiile de intelligence sunt”.

În Marea Britanie la Universitatea Wales, găsim atât cursuri de licență, cât și cursuri de masterat, adresate atât începătorilor, cât și profesioniștilor. Alte centre universitare care organizează cursuri de intelligence în Marea Britanie sunt: Cambridge, Salford, Kings College, University of London, Birmingham University, Brunel University, Edinbourgh University, Queen Mary College, Liverpool John Moores, Nottingham University, Reading University, Sheffield University, University of St. Andrews.

În Franța, platforma cursurilor de Intelligence este acoperită de două instituții reprezentative: Centrul Francez de Cercetare a Intelligence-ului, Centre Français de Recherche sur le Renseignement (CF2R) și Centrul de analiză politică comparată, de geostrategie și relații internaționale, Centre d'analyse politique comparée, de géostratégie et de relations internationales (CAPCEGRI). Cele două instituții colaborează în organizarea unui curs în domeniu.

La CF2R se desfășoară un program de studiu de trei luni, care se adresează celor care urmează să își desfășoare activitatea în intelligence (viitori conducători sau membri ai conducerii unui serviciu de informații, ofițeri și cadre ale forțelor armate, ale poliției) sau să interacționeze cu intelligence-ul (funcționari internaționali și membri ai organismelor internaționale, diplomați, parlamentari, înalți funcționari și membri ai cabinetelor ministeriale, prefecți etc.); conducători de întreprinderi de intelligence, de investigații și economic, responsabili cu securitatea sau intelligence-ul economic incluzând și sectorul vamal; personalului care provine din lumea universitară, jurnaliști sau personal din ONG-uri care urmează să cunoască mai bine domeniul informațiilor și practicile sale în vederea promovării culturii de securitate în societatea civilă.

În foarte multe state Europa de azi există centre de pregătire în domeniul intelligence-ului, fie că sunt afiliate serviciilor sau agențiilor de securitate, fie că sunt cursuri realizate de universități civile sau în parteneriat cu agențiile de securitate.

În Germania, de exemplu, Școala de Informații BND – este al șaptelea Departament al Serviciului Federal de Informații (Bundesnachrichtendienst – BND). Aceasta face parte și dintr-o structură federală mai amplă, numită Facultatea Federală de Specialitate; Școala BND apare și cu titulatura ,,Institutul pentru Tehnica Informațiilor”.

În Spania, cursurile se realizează într-un parteneriat realizat între Centrul Național de Informații și Universitatea „Rey Juan Carlos”.

4.7. Intelligence în NATO

Majoritatea deciziilor care se iau în Consiliul Nord-Atlantic au la bază informațiile furnizate reprezentanților statelor membre de către serviciile naționale de informații. În plan operativ, serviciile de informații din statele membre ale NATO mențin contacte, pe probleme de interes, însă nu există o coordonare între aceste structuri și cele ale staff-ului militar internațional.

Structuri

Există trei niveluri de intelligence: strategic, operațional și tactic, iar la nivelul NATO aceastea se regăsesc în structuri și aranjamente instituționale pe patru niveluri: nivelul politico-strategic, militar-strategic, operațional și tactic.

Nivelul politico-strategic. La acest nivel, există două tipuri de structuri care asigură sprijinul pentru consultări și decizii în cadrul Consiliului Nord-Atlantic (NAC):

a) comitetele/grupurile de lucru, în cadrul cărora au loc consultări între reprezentanții statelor membre. Procesul de luare a deciziilor în NAC este sprijinit, pe acest palier, de Intelligence Steering Board (ISB). Rolul ISB este de a asigura coordonarea civil-militară în domeniul informațiilor, de a identifica și prioritiza cerințele de informații pe termen mediu și lung. Toate comitetele cu responsabilități în domeniul informațiilor relaționează cu Consiliul Nord-Atlantic și Comitetul Militar (MC) prin intermediul ISB, acesta având rol de interfață, cu respectarea integrității evaluărilor elaborate de structurile de intelligence. Președintele ISB este adjunctul Secretarului General NATO, iar în compunerea acestei structuri intră reprezentanți de nivel superior din cadrul Secretariatului Internațional și al Statului Major Internațional și al comitetelor cu responsabilități în domeniul intelligence-ului.

Reprezentanții serviciilor de informații civile se reunesc în cadrul unui comitet dedicat – Comitetul pentru Informații Civile (CIC). Principalul scop al CIC este de a oferi consiliere NAC pe problemele legate de intelligence și de a asigura cunoașterea amenințărilor ce pot afecta Alianța.

b) structurile permanente ale NATO, care solicită informații de la statele membre și sprijină activitatea comitetelor, fiind de altfel și reprezentate în cadrul acestor comitete, astfel:

Oficiul de Securitate al NATO (NOS) coordonează, monitorizează și implementează politica de securitate a Alianței. Directorul NOS este principalul consilier al Secretarului General al NATO pe probleme de securitate. Acesta dirijează forțele ce răspund de securitatea Cartierului General și este responsabil de coordonarea întregului aparat de securitate al NATO. NOS asigură și sprijin pentru activitatea CIC, având în vedere caracterul nepermanent al acestui comitet.

Unitatea pentru Informații privind Amenințarea Teroristă (TTIU) este structura dedicată problemelor legate de terorism. TTIU reprezintă o entitate permanentă, formată din experți militari și civili care analizează amenințările teroriste, în general, precum și pe cele la adresa Alianței. În plus față de legătura obișnuită cu serviciile de informații ale statelor aliate, TTIU asigură și conexiunea cu țările partenere, devenind centrul de expertiză pe terorism al NATOHQ.

Unitatea de Legătură pentru Informații (ILU) reprezintă o structură comună a Secretariatului Internațional și a Statului Major Internațional, similară TTIU, destinată cooperării cu partenerii, în special pe probleme de terorism.

Divizia pentru Amenințări Emergente de Securitate (ESCD) este o structură înființată în cadrul Secretariatului Internațional al NATO. Divizia are în responsabilitate pregătirea unor rapoarte și evaluări integrate pe probleme emergente, care depășesc responsabilitatea serviciilor. Domeniile de responsabilitate, gestionate de structuri dedicate, includ securitatea energetică, combaterea terorismului, proliferarea armelor de distrugere în masă, la care se adaugă o capabilitate de analiză strategică.

Nivelul militar-strategic. La acest nivel implicații pentru activitatea de intelligence o au următoarele structuri:

a) Comitetul Militar reprezintă cea mai înaltă autoritate militară a NATO, formată din reprezentanții militari permanenți ai statelor membre
(reunind periodic șefii de stat major), care asigură consiliere militară NAC și
coordonarea strategică a comitetelor militare.

Comitetul pentru Informații Militare (MIC) este omologul militar al CIC, cu care se coordonează permanent. Împreună cu acest comitet elaborează o evaluare generală comună privind amenințările la adresa NATO. La MIC participă toți șefii serviciilor de informații ai statelor membre ale Alianței.

b) Divizia pentru Informații a Statului Major Internațional (IMS IN
DIV) asigură coordonarea, integrarea, evaluarea și diseminarea informațiilor militare la NATO HQ. Acest organism asigură întreținerea bazelor de date, având atribuții pe linia avertizării strategice, precum și în domeniul gestionării crizelor. Consiliază Comitetul Militar pe probleme strategice militare și sprijină activitatea Comandamentului Aliat pentru Operațiuni (ACO).

Comandamentul Aliat pentru Operații (ACO) este un comandament strategic cu responsabilități operaționale. Acesta este condus de către SACEUR( Comandantul Suprem Aliat pentru Europa -Supreme Allied Commander for Europe – SACEUR), și își are locația în cadrul Comandamentului Suprem al Puterilor Aliate din Europa, la Mons, în Belgia.

ACO coordonează toate operațiile aliate, precum și modul de întrebuințare a forțelor aflate la dispoziție, pe timp de pace și la război. În componența acestuia intră mai multe structuri (J1-J9), printre care și structura responsabilă de gestionarea informațiilor militare (SHAPE J2), care pregătește intelligence-ul strategic și operațional pentru operațiunile NATO.

J2 sprijină de asemenea activitatea unui grup de lucru, care gestionează probleme de intelligence militar precum evaluări, tendințe tehnologice, transmiterea datelor, securitatea comunicațiilor, avertizare timpurie (cu sugrupuri pe categorii de forțe – terestre, navale, aeriene).

c. Intelligence Fusion Centrul NATO (NIFC)

Intelligence Fusion Centrul NATO (NIFC) este un centru cu o conducere militară, sponsorizat de SUA pe baza unui memorandum (MOU) și „închiriat” de Comitetul Militar al NATO. Situat în Marea Britanie, IFC NATO a devenit pe deplin operațional în decembrie 2007, și numără peste 200 militari și civili specialiști în domeniul informațiilor. Acest centru este direcționat de către Comitetul Militar al NATO să contribuie în mod semnificativ, dar nu să înlocuiască, Comandamentul Aliat Operații NATO (ACO) în activități-cheie de informații.

NIFC rămâne în afara „lanțurilor naționale” de comandă și a structurilor permanente și de criză ale NATO, dar intră sub comanda operațională a SACEUR prin șeful său adjunct al Statului Major pentru Operații și Intelligence de la SHAPE.

Misiune – sprijină Comandantul Suprem Aliat din Europa (SACEUR) și Comandamentul Aliat pentru Operații (ACO), prin furnizarea de informații pentru a avertiza despre potențiale crize și pentru a sprijini planificarea și executarea operațiunilor NATO; include inclusiv sprijinul direct de informații al Forțelor de Operații Speciale NATO.

NIFC este o organizație de informații profesională, adaptabilă, cu competențe tehnologice și operaționale axată pe livrarea unor produse informative relevante în timp util, care să contribuie la cunoașterea situației și eficiența operațională a NATO.

NIFC a fost creat pentru a facilita schimbul și fuziunea de informații, să contribuie la acoperirea lacunelor de informații în cadrul ACO, și să sprijine planificarea și executarea operațiunilor curente. Analiștii NIFC colaborează cu o gamă largă de parteneri pentru a produce evaluări de informații care să asigure conștientizarea situației NATO inclusiv in vederea dislocării de forțe în diverse teatre de acțiuni militare.

Centrul oferă un mediu unic în care națiunile participante își unesc forțele pentru a fuziona informații în sprijinul direct al operațiunilor NATO. În plus, multe dintre evaluările NIFC au fost puse la dispoziția planificatorilor militari din Uniunea Europeană și NATO Parteneriat pentru Pace.

Lucrează direct cu centre naționale de analiză, mediul academic, grupurile de reflecție și organizațiile internaționale și private, utilizând atât informații clasificate cât și informații disponibile din surse deschise, iar produsele de informații ale NIFC sunt partajate inclusiv cu partenerii internaționali ai NATO.

NIFC a oferit sprijin de informații în misiuni importante ale NATO astfel:

operațiunile ISAF din Afganistan. NIFC menține ofițerii de legătură din cadrul ISAF pentru a optimiza contribuția la misiunea ISAF;

operațiunea KFOR de menținerea a păcii în Kosovo. NIFC asigură vizite frecvente cu un ofițer de legătură pentru a coordona eforturilor sale;

operațiunea Ocean Shield de combatere a pirateriei în largul Cornului Africii. NIFC a fost un element cheie care contribuie la această misiune de la începuturile sale printr-un parteneriat cu Comandamentul Maritim NATO de la Northwood, Marea Britanie;

operațiunea Active Endeavour în Marea Mediterană pentru descurajarea, apărarea și protecția împotriva terorismului. NIFC oferă sprijin de rutină pentru aceste operațiuni;

operațiunea Unified Protector din Libia. Între 24 martie și 31 octombrie 2011, NIFC a oferit sprijin de informații direct CJTF Unified Protector;

operațiuni ale Forțelor de Operații Speciale NATO. A asigurat sprijint de informații direct Forțelor de Operații Speciale NATO în Afganistan.

La nivel operativ și tactic activitatea de intelligence este esențială pentru sprijinul informațional al forțelor NATO dislocate în teatrele de operații și este asigurată de secțiuni J2/G2/A2 ce sunt în componența următoarelor comandamente:

nivelul operațiv este asigurat de Comandamentele de nivel operativ, denumite comandamente ale forței întrunite (Joint Force Command Headquarters – HQ JFC), unul cu sediul în Brunssum (Olanda), iar celălalt în Napoli (Italia), sunt apte să conducă operații majore întrunite (Major Joint Operation – MJO), din care una poate fi tip apărare colectivă (MJO+) timp de 12 luni, și nu au în subordine, la pace, comandamente ale componentelor.

nivelul tactic este reprezentat Comandamentele funcționale (ale categoriilor de forțe), din care unul terestru, unul maritim și celălalt aerian (HQ LANDCOM de la Izmir, Turcia; HQ MARCOM de la Northwood, Marea Britanie; HQ AIRCOM) de la Ramstein, Germania) sunt subordonate direct SHAPE și responsabile pentru conducerea a câte unei operații întrunite de mică amploare (Smaller Joint Operation – SJO) specifice (preponderent terestre, maritime sau aeriene). Nivelul tactic este reprezentat și de comandanții și forțele din teatrele de operații, care culeg informații din teren.

Procesul de intelligence al Alianței urmează ciclul clasic, parcurgând etapele de elaborare a cerințelor strategice, culegere, analiză, diseminare și evaluare. Așa cum se afirmă în Strategic Vision: The Military Challenge, „modul în care se realizează culegerea, analiza, diseminarea și împărtășirea informațiilor este critic pentru reducerea timpului de decizie între recunoașterea unui risc de securitate și întreprinderea demersurilor necesare”.

Doctrine de intelligence în NATO

În domeniul Intelligence în NATO există o serie de doctrine a căror arhitectură este prezentată în figura 4.5.

Figura 4.5.Arhitectura doctrinelor întrunite pentru Intelligence în NATO

Doctrina NATO pentru Intelligence (AJP 2.0A) reiterează caracteristicile mediului de securitate actual și oferă o serie de îndrumări pentru modul în care structurile de intelligence contemporane trebuie să se adapteze la mediul actual, cum ar fi:

focalizarea atât pe adversar, cât și pe mediul operațional;

structurile/ mijloacele de colectare trebuie să fie pregătite să preia date și informații cu relevanță la toate nivelurile – tactic, operativ, strategic;

asigurarea preciziei și acurateței necesare necesare identificării adversarului disimulat în cadrul societății;

păstrarea unei legături puternice și permanente a comandanțiilor cu structurile Intelligence subordonate;

asigurarea fluxurilor de informații pe orizontală și verticală în cadrul structurii de comandă;

dezvoltarea complexului de informații legat de potențialele ținte, pentru a exploata oportunitățile oferite prin înțelegerea tuturor aspectelor asociate acesteia.

Joint Intelligence, Reconaissance, Surveillance (JISR) în NATO

În NATO, disciplina Intelligence este privită ca parte a unui set de capabilități integrate – Intelligence, Supraveghere și Recunoașteri Întrunite/ Joint Intelligence, Reconaissance, Surveillance (JISR) – spectru ce întrunește elementele de planificare și operare ale tuturor mijloacelor de colectare a informațiilor cu procesarea, exploatarea, și diseminarea informației rezultate în sprijinul direct al planificării, pregătirii și execuției operațiilor. De altfel în cadrul JISR în NATO există un proiect important precum MAJIIC (Multi-sensorAerospace-ground Joint ISR Interoperability Coalition).

Se folosesc senzorii specifici disciplinelor tehnice de colectare a datelor și informațiilor: Ground Moving Target Indicator-GMTI, Synthetic Aperture Radar-SAR, Electrono Optical-EO, Infra red, Electronic Warfare Support Measures- ESM (figura 4.6), amplasați în diferite medii (figura 4.7).

Figura 4.6. Tipuri de senzori ISR din MAJIIC

Figura 4.7. Schema senzorilor ISR din MAJIIC, axată exclusiv pe colectorii tehnici

Dezvoltarea capabilității JISR cuprinde și o componentă esențială în asigurarea mijloacelor proprii de supraveghere ale NATO – sistemul Alliance Ground Surveillance (AGS) (Sistemul Aliat pentru Supraveghere Terestră), format din cinci vehicule aeriene fără pilot Global Hawk (figura 4.8.), precum și elementele de sprijin, comandă și control la sol.

Figura 4.8. Sistemul Aliat pentru Supraveghere Terestră, Northrop Grumman RQ-4 Global Hawk

Sistemul AGS va fi achiziționat de 15 aliați (Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Norvegia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Statele Unite), și va fi pus la dispoziția Alianței în perioada 2017-2018.

Baza principală de operare pentru AGS va fi situată la Sigonella Baza Air în Italia, având un dublu scop ca bază de desfășurare și exploatare a datelor necesare unui Intelligence comun al NATO, supraveghere și recunoaștere (JISR) și centru de formare.

Acesta va permite Alianței să asigure supravegherea zonelor de interes și a obiectivelor statice sau în mișcare de la mare altitudine, folosind senzorii performanți cu care Global Hawk este echipat.

La Summit-ul NATO de la Chicago 2012, șefii de stat și de guvern și-au exprimat dorința de a realiza o capacitate JISR (Joint Intelligence, Reconaissance, Surveillance) durabilă și disponibilă permanent, constituindu-se în ochii și urechile Alianței, pentru a obține un avantaj de decizii strategice.

La Summit-ul de Wales 2014, a fost reconfirmată importanța JISR, aceasta constituind o mare prioritate a NATO.

În scopul de a demonstra și evalua progresele înregistrate în dezoltarea capacităților JISR ale Alianței, la fiecare doi ani se desfășoară anumite studii tehnice. Un astfel de studiu denumit Unified Vision 14 a fost prezentat în Norvegia, specificându-se faptul că pe baza experienței dobândite în operațiunile recente, Alianța este în căutare de a stabili un sistem ISR eficient și permanent, constituit înt-un mecanism care reunește:   

 date și informații colectate prin intermediul unor proiecte inteligente de apărare, cum ar fi sistemul de supraveghere NATO’s Alliance Ground Surveillance (AGS) sau AWACS;

și    o mare varietate de capabilități ISR ​​naționale, inclusiv ale forțelor terestre, maritime și aeriene, platforme spațiale, cum ar fi sateliții, și Operațiuni ale Forțelor Speciale.

Atât supravegherea cât și recunoașterea includ astfel observarea vizuală (de la soldați pe teren), observarea electronică (realizată cu sateliți, avioane fără pilot, senzori de sol și nave maritime). Aceste informații sunt apoi analizate și transformate în produse de intelligence (figura 4.9).

Figura 4.9. Studiul Unified Vision 14 referitor la Joint Intelligence, Reconaissance, Surveillance

Coordonate ale capabilității HUMINT în NATO

Doctrină – HUMINT beneficiază de formularea clară a principiilor, proceselor și responsabilităților de bază în domeniu, cuprinse în Politica HUMINT în NATO, document aflat în responsabilitatea Statului Major Internațional – Divizia Intelligence. Un rol deosebit de important în elaborarea documentului l-a avut Grupul de lucru NATO HUMINT (NHWG), inițiatorul acestui demers, precum și HCOE care, prin expertiza asigurată în procesul de ajustare, adjudecare și implementare a comentariilor/ propunerilor națiunilor, a marcat prima contribuție importantă în domeniul fundamentării teoretice a disciplinei HUMINT în NATO.

Nivelul următor în domeniul documentelor de standardizare HUMINT îl reprezintă Doctrina NATO HUMINT (AJP-2.3).

În completarea doctrinei vine o clasă de documente suplimentare, menite să prezinte elementele structurale ale HUMINT și funcțiunile acestora, tehnicile, tacticile, procedurile de lucru la nivel de stat major și activitățile corespondente ciclului informațional, integrarea tehnologiilor de sprijin ale procesului de culegere, procesare și diseminare a informației, etc.

AIntP-5 (Doctrina pentru proceduri HUMINT în NATO), standard aflat în proces de revizuire și care va fi publicat sub noua denumire ,,Tehnici, tactici și proceduri HUMINT în NATO”, este documentul care abordează în mod detaliat modalitatea de punere în practică a principiilor teoretice ale disciplinei.

Un punct de reper solid ca furnizor de educație și instruire pentru disciplina HUMINT îl reprezintă NATO HUMINT Centre Of Excellence- HCOE.

Dar ce este un Centru de Excelență NATO ? Este o entitate sponsorizată la nivel național sau multi- național care oferă expertiză și experiență recunoscută în beneficiul Alianței, în special în sprijinul transformării. Aceasta oferă oportunități pentru a îmbunătăți educația și formarea, pentru a îmbunătăți interoperabilitatea și capacitățile, pentru a ajuta la dezvoltarea doctrinei și / sau pentru a testa și valida concepte prin experimentare.

Ca parte a efortului de transformare a Alianței NATO Military Authorities Intelligence Coordination Group (NMAICG) a indicat neajunsuri și dificultăți în utilizarea HUMINT în teatrele de operații, lipsa de personal calificat.

Unul dintre răspunsurile la problema a fost înființarea, în 2004, a NATO Human Intelligence Working Group (NHWG), învestit cu expertiza și autoritatea competentă pentru a coordona dezvoltarea doctrinei și a politicii HUMINT.

În plus, sa stabilit necesitatea unei organizații în măsură să ofere Alianței expertiza operațională / strategică pentru dezvoltarea HUMINT, pentru a testa tactici HUMINT, tehnici și proceduri (TTPs), pentru a dezvolta proiecte specifice, pentru a evalua tehnologii, echipamente și sisteme de structuri operaționale HUMINT.

Având la bază oferta de națiune gazdă, s-a decis să înființarea HUMINT COE în România, iar în urma procesului de negociere, în 2009, s-au alăturat acestui proiect – Grecia, Ungaria, România, Slovenia, Turcia și în 2010 și 2011, Polonia, Slovacia și Republica.

Asfel HCOE a devenit punctul central de expertiză HUMINT în NATO și se constituie în vârful de lance al inițiativelor majore pe domeniul HUMINT în cadrul Alianței.

Aspectelor legate de pregătirea individuală li se adaugă cele de instruire colectivă, unde sunt antrenate și calitățile de conducere (leadership) la nivel tactic, precum și relațiile de colaborare cu Școala NATO de la Oberammergau (Germania).

Dezvoltarea cunoașterii vs. Intelligence în NATO

Dezvoltarea cunoașterii (Knowledge Development – KD) – concept care la nivelul NATO semnifică procesul proactiv ce acoperă colectarea, analiza, stocarea și distribuția informației, cu scopul de a contribui la înțelegerea comună și împărtășită a mediului operațional – reprezintă modalitatea prin care produsele informative din ciclul Intelligence (focalizate pe riscuri și amenințări) se îmbogățesc ca substanță prin înțelegerea mai bună a interacțiunilor și efectelor posibile în domeniul militar, politic, economic, social, infrastructură și mediu informațional (subscrise acronimului PMESII, folosit în activitatea de analiză) în diferite faze ale gestionării situației de criză.

O simplă trecere în revistă a procesului KD este prezentată în figura 4.10.

.

Figura 4.10. Procesul Knowledge Development (KD)

Îndrumarul pre-doctrinal NATO privind KD evidențiază două diferențe semnificative între KD și Intelligence (Bi-SC – KD, 2011, VI):

dacă domeniul intelligence se concentrează asupra adversarilor actuali și potențiali, KD, submisă abordării comprehensive, observă capabilitățile, interacțiunile și influențele între toți actorii principali în cadrul mediului operațional complex;

KD cuprinde folosirea deliberată a surselor nemilitare dincolo de scopul activităților de tip Intelligence al structurilor militare, incluzând colectarea de informații și cunoaștere de la organizații internaționale guvernamentale și neguvernamentale, agenții, organizații comerciale, etc.

Capabilitatea KD este necesară activităților de avertizare situațională, planificare, execuție și evaluare a operațiilor în cadrul abordării comprehensive. Imaginea cuprinzătoare a cadrului operațional este realizată prin fuzionarea produselor KD și Intelligence într-un format analitic integrat, submis nevoii de dezvoltare a cunoașterii și înțelegerii fenomenelor securitare specifice unei zone de interes informațional.

Figura 4.11. ilustrează modalitatea în care managementul informației și al cunoașterii contribuie la dezvoltarea cunoașterii, deziderat în care capabilitatea Intelligence reprezintă un pilon esențial.

Figura 4.11. Relația dintre dezvoltarea cunoașterii și managementul informației/ cunoașterii