Inteligențele multiple. d eterminarea tipurilor de inteligență [616537]

Modulul 2
Inteligențele multiple. d eterminarea tipurilor de inteligență
predominante. Stiluri de învățare corelate
2.1. Howard Gardner – profesor, observator, teoretician
Specialist în psihologia dezvoltării, cercetător și profesor de teoria cunoașterii, educație
și psihologie la Universitatea Harvard, precum și de neurologie la Facultatea de Medicină
din Massachusettes, Howard Gardner a publicat sute de articole fundamentate pe studii ed-
ucaționale și zeci de cărți traduse în mai multe țări.
Este cunoscut în lumea întreagă în special pentru cartea-studiu publicată în 1983 – Frames
of Mind: The Theory of Multiple Intelligences.
Într-un interviu acordat în primii ani de la publicarea volumului Teoria inteligențelor mul-
tiple, autorul îi îndeamnă pe specialiștii în educație, dar și pe părinți să observe jocul copiilor lor, dezvăluind că la baza cercetării sale a stat inițial această metodă simplă.
Jocul copiilor este fascinant, încântător. Copiii sunt adevărații ghizi pentru îndrumătorii lor,
educatori sau părinți. Dacă oferim aceleași jucării unui grup de băieți de aceeași vârstă, putem
observa cum, în jocul lor comun, copiii vor arăta preocupări diferite, interese diferite, strategii
de joc care pornesc din sfera inteligențelor lor predominante diferite. Howard Gardner (NYT,
1986)
Analizând și comparând performanțele individuale și profesionale ale unui număr im-
portant de elevi și studenți, Gardner concluzionează că nu ne mai putem limita, ca educatori, la a valoriza doar inteligența logico-matematică și lingvistică a copiilor, atâta timp cât mulți
dintre aceștia reușesc ulterior în profesii care au la bază și alte tipuri de predispoziții intelec-
tuale și moduri diferite de a procesa informația.
Deși criticată la început de lumea academică, cartea lui Gardner a primit în cele trei de-
cenii de la publicare multiple premii, iar autorul său se bucură în prezent de recunoașterea
internațională meritată.
În 1987 primește premiul William James din partea American Psychological Association.
În 2004 devine profesor de onoare al East China Normal University din Shanghai. În 2005 și
2008 este selectat de Foreign Policy și de Revista Prospect ca unul dintre cei mai influenți 100
de intelectuali din lume. În 2011 îi este decernat Prince of Asturias Award în științe sociale pentru elaborarea Teoriei inteligențelor multiple. În 2015 primește Brock International Prize
in Education .
Se poate spune azi că teoria lui Howard Gardner despre competența individuală a schim-
bat concepția asupra învățării și educației în ultimele decenii. De la apariția teoriei (TIM), în 1983, și până astăzi, mii de profesori, părinți și cercetători din lumea întreagă au explorat
implicațiile și aplicațiile acesteia.

2.2 Teoria inteligențelor multiple. d elimitări conceptuale
Teoria inteligențelor multiple ne diferențiază și ne aseamănă în același timp, dar într-o
manieră autentică, de care toți avem nevoie ca ființe sociale în proces de învățare perma-
nentă.
În dinamica schimbărilor socio-economice ale deceniilor care au urmat descoperirii lui Gard-
ner, poate mai mult decât oricând, teoria aceasta ne ajută să ne adaptăm învățarea continuă în
funcție de ceea ce descoperim în diferite etape de dezvoltare din copilărie, pe întreg parcursul
vieții.
Astfel, în timp ce unii oameni sunt foarte buni oratori, alții iubesc natura și o studiază cu
plăcere, unii fac calcule cu o ușurință uimitoare, alții văd lumea în culori și o și redau fascinant etc.
Ce putem observa studiind oamenii din jurul nostru? Precum Gardner, care a studiat jocul
copiilor, putem spune că lumea construită de om este uimitoare, tocmai pentru că fiecare posedă un talent aparte. Sursa acestei lumi uimitoare este însă mai mult decât talentul oamenilor. Inteli-
gența ca atribut unic permite omului o organizare mintală superioară și îi conferă acestuia statu-tul de creator.
Inteligența este o aptitudine care contribuie la adaptarea individului la situații noi. Inițial, con-
ceptul de inteligență se referea mai degrabă la aspectele intelectuale și cognitive ale adaptării noas-tre la diverse situații, însă de-a lungul timpului, teoria inteligenței s-a dezvoltat, apărând concep-
tul de inteligențe multiple (Gardner), precum și noțiunea de inteligența emoțională (Goleman).
Teoria inteligențelor multiple a lui Gardner a pornit și de la ideea că mulți dintre copiii care
au coeficientul de inteligență ridicat întâmpină dificultăți la școală. El argumenta că nu există un
singur tip de inteligență, cea măsurată prin teste, conceptul clasic de până atunci. Teoria sa susține
că inteligențele multiple nu sunt nici biologice, nici culturale, ci sunt în strânsă conexiune cu diferitele stiluri de învățare. Oamenii au stiluri de învățare diferite, aptitudini diferite, iar acestea
dezvoltă inteligențe diferite.

2.2.1 Cele 9 tipuri de inteligență – clasificarea făcută de Gardner
• Inteligența lingvistică-verbală este specifică persoanelor care gândesc cu predilecție în
cuvinte și folosesc cu ușurință limba pentru a exprima și înțelege realitatea. Pentru aceste
persoane, înțelesul și ordinea cuvintelor, precum și sonoritatea limbii sunt importante; de
cele mai multe ori, ei învață limba maternă mai repede și limbi străine mai ușor și citesc mult
mai rapid și mai ușor decât ceilalți.
• Inteligența logico-matematică. Dominanța acesteia determină analiza cauzelor și efectelor,
înțelegerea relațiilor dintre acțiuni, obiecte și idei. Abilitățile de a calcula, cuantifica, evalua
propoziții și de a efectua operații logice complexe, de a opera cu modele, categorii, relații, de
a grupa și ordona date și de a le interpreta, de a efectua raționamente reprezintă caracteristici
care ies în evidență în cazul acestei inteligențe, împreună cu abilități de gândire deductivă și
inductivă și capacități critice și creative de rezolvare a problemelor.
• Inteligența vizual-spațială constă în a percepe în detaliu lumea vizuală, a naviga foarte
ușor printre imagini, culori, linii, forme și a înțelege relațiile dintre aceste elemente. Cele mai
importante caracteristici ale inteligenței vizuale sunt abilitatea de a gândi și imagina în trei
dimensiuni și de a recrea în imaginație aspecte vizuale. Persoanele care posedă inteligența
vizual-spațială înțeleg fără efort relațiile dintre obiecte și spațiu.
• Inteligența muzical-ritmică este caracteristică persoanelor care gândesc în sunete, melo-
dii, rime sau ritmuri. Aceste persoane pot recunoaște, crea și reproduce muzica foarte ușor,
folosind fie un instrument, fie vocea, și sunt foarte sensibile la intensitatea, tonalitatea și înălțimea sunetelor. Pentru cei care prezintă acest tip de inteligență, între emoții și muzică
există o strânsă legătură.
• Inteligența naturalistă este dominantă la persoanele care înțeleg într-un mod profund
lumea plantelor și a animalelor. Ele au abilitatea de a stabili relații ecologice, interacționează
foarte ușor cu creaturile vii și se simt în strânsă conexiune cu forțele naturii, cu fenomenele
legate de viață.
• Inteligența interpersonală este caracteristică celor care înțeleg cum funcționează oamenii,
care recunosc și celebrează diferențele dintre aceștia, care sunt sensibili la aspectele subtile
interioare ale celor din jur. Ei stabilesc relații cu ușurință, sunt oameni empatici și au o ca-
pacitate mare de a cuprinde/conține universul interior al celor din jurul lor.
• Inteligența intrapersonală se manifestă prin: înțelegere de sine profundă, autocunoaștere,
conectare profundă cu universul interior propriu. Persoanele care au inteligența intraper –
sonală dominantă au o capacitate ridicată de a se înțelege pe sine, de a cuprinde cu gândirea
aspectele subtile interioare proprii și au o viziune, o hartă destul de clară a universului lor
interior.

• Inteligența corporal-kinestezică se manifestă prin gândirea în mișcări, prin folosirea cor –
pului cu ușurință în moduri complexe. Simțul timpului și al coordonării corpului se în-
trepătrund armonios în acest tip de inteligență. Inteligența corporal-kinestezică este domi-
nantă la persoanele care simt experiențele în mod complex cu întregul corp, care se exprimă
cu ușurință prin mișcări fluide ale corpului.
• Inteligența existențială/spirituală este cea mai controversată, deoarece nu își are asociată
o anume zonă a creierului, precum celelalte tipuri de inteligență; din acest motiv nici nu se
regăsește de cele mai multe ori în clasificarea tipurilor de inteligență (de obicei, lista conține
doar 8 puncte). Inteligența existențială sau spirituală este mai mult dezvoltată la filosofi, la
persoanele care sunt preocupate în special de sensul vieții, al existenței, despre universul în
care trăim cu principiile de funcționare, spiritualitate etc.
Concluzia celor care studiază și aplică teoria inteligențelor multiple este că gândim, învățăm
și creăm în moduri diferite. Dezvoltarea potențialului nostru depinde de ceea ce învățăm și de cum învățăm cu inteligența noastră specifică. Inteligența este fluidă, nu este fixă. Învățarea ex-
periențială variată amplifică inteligența.
2.3 Stiluri de învățare corelate inteligențelor multiple predominante
Fiind expuși unei game variate de oportunități de învățare, cel mai probabil vom face
o alegere care ne facilitează o învățare eficientă. Performanțele în învățare vor fi astfel, în mod evident, amplificate. Limitarea șanselor la experiențele de învățare poate determina re-
ducerea unei inteligențe, știut fiind că acele zone ale creierului uman care nu sunt folosite se
dezactivează, ducând la reducerea potențialului de învățare. Ghid – Instruirea diferențiată,
aplicații ale teoriei inteligențelor multiple, 2001, p. 17
Un element esențial în aplicarea teoriei inteligențelor multiple pentru alegerea strategiilor
didactice la clasă este cunoașterea profilului de inteligență a elevilor, aflarea punctelor „tari“
și „slabe“ ale acestora (exercițiul Gardner de identificare a tipurilor de inteligență predomi-
nante, vezi aplicații). Propunerea lui Gardner este de a expune de timpuriu elevii unor medii
diferite de învățare, aparținând domeniilor care determină inteligențe diferite. Copiii se vor
orienta spre acelea care se potrivesc inteligențelor care „promit“, evitând domeniul inteli-
gențelor „în risc“.
Stiluri de învățare corelate tipurilor de inteligență predominante:
• Stilul de învățare verbal se bazează pe: citit, scris, povestit. Persoanele cu inteligență
verbală pot memora cu ușurință numele locurilor, datelor și ale jocurilor, dar pot face și
asocieri care permit ordonarea cronologică a unor evenimente, descrierea etc. Testele de

cultură generală sunt floare la ureche pentru o astfel de memorie, iar capacitatea de reține-
re se bazează pe vorbire, auz și, mai ales, pe citit.
• Stilul de învățare spațială/vizuală. Persoanele cu inteligență spațială pot reține informații
prin imagini. Acestea înțeleg și învață cel mai bine prin imagini, dar și prin experiențe con-
crete: vizite, experimente, practică. Le place să deseneze, să construiască și să creeze diverse
lucruri, fiind pricepuți la jocuri de tip lego sau puzzle. Iar dacă acestea sunt folosite pentru a
învața diverse lucruri, atunci nu vor avea probleme în a înțelege și a reține informațiile.
• Stilul de învățare logico-matematic. Copilul care are o astfel de inteligență este foarte bun
prieten cu cifrele și calculele. Este o fire pragmatică, calculată și care se bazează pe gândire
logică și raționamente. Învață cel mai bine prin organizarea, categorisirea și clasificarea in-
formațiilor și lucrează cel mai bine cu modele abstracte. Stilul său de învățare îl poate ajuta
în activități de cunoașterea mediului, geografie, istorie, literatură etc.
• Stilul de învățare naturalist. Copilul sau adultul cu o astfel de inteligență se bazează în
înțelegerea lumii în care trăiește, mai exact pe elementele de mediu care-l înconjoară. Învață
cel mai mult din explorarea mediului înconjurător, din contactul cu natura, animalele, fauna
etc. Este foarte organizat și învață cel mai bine în mijlocul naturii, dar acest stil îi facilitează
și o învățare eficientă în laborator.
• Stilul de învățare intrapersonal se bazează foarte mult pe propriile capacitați de cunoaștere și
de înțelegere. Acest stil permite persoanei să se autoevalueze și să se automotiveze. Se descurcă
pe cont propriu și învață singur pentru că se pricepe foarte mult atât la autoanaliză, cât și la
analiza și selectarea informației de care are nevoie. Învață cel mai bine în proiecte individuale,
într-un spațiu personal fără foarte multe instrucțiuni.
• Stilul de învățare intrapersonal predispune individul la empatie, disponibilitate de a relațio-
na și de a învăța din experiențe directe cu cei din jur. Este caracterizat de spirit de echipă.
Sociabil și prietenos va învăța ușor în cadrul grupului, în dezbateri și comunicări deschise.
Bibliografie:
Howard Gardner, Inteligențe multiple. Noi orizonturi pentru teorie și practică- 2007 Ed. SigmaHoward Gardner, Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences – 1983Dudley Barlow, Intelligence Reframed: Multiple Intelligences for the 21st Centurywww.alexandramoga.ro, Teoria inteligențelor multiple – 2017 The Education Digest 65 (5), 75, – 2000