Inteligenta Emotionala Si Comunicare Didactica Eficienta

LUCRARE DE DISERTAȚIE

INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI COMUNICARE DIDACTICĂ EFICIENTĂ

Cuprins

Argument /4

Capitolul 1. Inteligența emoțională – note definitorii /6

1.1. Inteligența emoțională – delimitări conceptuale / 6

1.2. Componentele inteligenței emoționale /7

Capitolul 2. Inteligența emoțională în contextul educației preșcolare /13

2.1. Rolul și importanța inteligenței emoționale în educația preșcolară /13

2.2. Dezvoltarea competențelor socio-emoționale la preșcolari /16

Capitolul 3. Comunicarea didactică – aspecte specifice /27

3.1. Delimitări conceptuale: comunicarea umană, comunicarea didactică /27

3. 2. Particularități ale comunicării didactice /30

3.3. Bariere ale comunicării didactice /31

3.4. Comunicarea didactică eficientă la ciclul preșcolar /36

Capitolul 4. Rolul emoționale în optimizarea performanțelor preșcolarilor (microcercetare pedagogică) /40

4.1. Proiectul microcercetării pedagogica /40

4.1.1. Motivația cercetării /41

4.1.2. Scopul și obiectivele cercetării /41

4.1.3. Ipotezele cercetării /41

4.1.4. Metodologia cercetării /42

4.1.5. Eșantionul cercetării /43

4.2. Desfășurarea microcercetării pedagogice, analiza și interpretarea datelor /44

4.2.1. Etapele microcercetării pedagogice /44

4.2.2. Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor /44

4.3. Concluzii /52

Concluzii/ 54

Bibliografie

Anexe

Argument

Omul este o ființă comunicațională, iar comunicarea reprezintă un proces esențial, prin care fiecare persoană devine ceea ce este și interacționează cu celelalte persoane.

Comunicăm pentu a informa, pentru a impresiona, pentru a convinge sau pentru a împărtăși stări afective.

De-a lungul timpului, oamenii de știință au observat faptul că principalul predictor care asigură performanțe și adaptare la viața socială este abilitatea persoanelor de a stabili relații cu cei din jur.

Acesti cercetători au arătat că o persoană zâmbește mai mult atunci când vorbește cu persoane cunoscute decât atunci când vorbește cu persoane pe care le cunoaște foarte bine. Astfel de momente de relaxare întăresc sistemul imunitar. Schimbul de informații, dar și de deprinderi, se face mai eficient între persoane cunoscute decât între persoane care nu se cunosc, deoarece față de cunoscuți se simt mai putin vulnerabili atunci când își împărtășesc dificultățile pe care le întâmpină într-un anumit domeniu.

La baza succesului sunt relațiile interumane, iar modul în care sunt exprimate emoțiile este foarte important, deoarece cadrul interacțiunilor sociale contribuie la menținerea lor. Atunci când situația comunicării sociale a emoției se desfășoară în armonie, aceasta va îndeplini o funcție majoră și va reuși să genereze legături socio-afective între persoanele implicate în comunicare.

Procesul de comunicare socială a emoției contribuie la stabilirea și menținerea legăturilor socio-afective. Dacă experiența emoțională comunicată este una intensă, atunci dinamica interpersonală care antrenează astfel de efecte este mult mai activă.

Procesul de comunicare socială activat de experiențe emoționale reprezintă un instrument puternic în integrarea socială. Preșcolarii au nevoie să fie învățați să fie atenți la ce simt ca să se poată adapta nevoilor lor. Emoțiile ne ajută să fim în contact cu nevoile noastre emoționale sau mentale. La fel ca și în cazul comportamentelor, preșcolarii învață din relația cu adultul să își recunoască emoțiile și ce anume îi transmite acea emoție.

Am ales această temă deoarece potrivit spuselor lui Daniel Goleman, inteligența la învățătură nu pregătește copilul pentru problemele pe care o să le întâmpine în viață.

,,Viața emoțională reprezintă o dominantă care poate fi gestionată cu mai mult sau mai puțin talent și care presupune un set unic de competențe.’’ (Daniel Goleman, 2008, pag 64)

Măsura în care o persoană abordează aceste competențe este de o importanță majoră pentru înțelegerea faptului că o persoană reușește în viață deoarece deține anumite aptinudini emoționale.

Inteligența emoțională este o cale eficientă prin care preșcolarii descoperă emoții atât pozitive cât și negative, înțeleg emoțiile declanșate în situații de conflict sau de relaționare reușită și înțeleg rolul acestora în reglarea comportamentului propriu, a trăirilor afective și dezvoltarea capacității de controlare și dirijare conștientă.

Preșcolarul învață să aibă încredere în el în funcție de ce face adultul în relația cu el (critică sau ajutor în rezolvarea unor probleme) și în funcție de ce emoții exprimă adultul, în interacțiunea cu copilul. Prin intermediul inteligenței emoționale, preșcolarii învață să genereze emoții astfel încât să vină în sprijinul gândirii.

În concluzie, calea preșcolarilor către adaptarea la mediu sunt emoțiile.

Capitolul 1

Inteligența emoțională – note definitorii

Inteligența emoțională

Societatea în care trăim este una marcată de conflicte, iar oamenii începe să se simtă din ce în ce mai singuri. ,, Ca să înțeleagă lumea, individul trebuie să găsească modalități care să-l ajute să învingă astfel de probleme. Una dintre modalități este ca această ,,înțelegere’’ să fie trecută prin filtrul emoției.’’(Luminita Drăghicescu,2008, pag 2)

,, Emoția apare în cadrul unui ansamblu de manifestări, identificate în general drept ,,stări afective’’.(Bernard Rime, 2007,pag 79)

Un studiu atent al mediului social, a demonstrat faptul că violența și agresivitatea sunt manifestări prezente în viața individului încă din copilarie. O modalitate prin care putem învăța cum să gestionăm aceste emoții și cum să le utilizăm favorabil este educația.

Emoțiile apar ca urmare a modului în care interpretăm un anumit eveniment. Ele influențează modul în care gândim, atitudinile pe care le dezvoltăm, comportamentele, etc. După emoții, oamenii sunt judecați după un anumit sistem de valori.

Emoția unei persoane este însoțită de anumite schimbări:

fiziologice /biologice;

de gândire /cognitive;

comportamentale.

Pentru a recunoaște și înțelege emoțiile, individul trebuie să le experimenteze în mediul social. ,,Capacitatea de a înțelege și de a stabili relații cu cei din jur desemnează inteligența socială’’. (Adina Botiș, 2007,pag 12)

Conceptul de inteligență emoțională a fost utilizat în anul 1985 de către Wayne Leon Payne care definea inteligența emoțională ca fiind,, o abilitate care implică o relaționare creativă cu stări de teamă, durere, dorință.’’(Apud Mihaela Roco, 2007,pag 139)

Conform lui Daniel Goleman inteligența emoțională desemnează ,,o capacitate de control și autocontrol al stresului și emoțiilor negative; o meta-abilitate, care determină și influențează modul și eficiența cu care ne putem folosi celelalte capacități și abilități pe care le posedăm, inclusiv inteligența educațională.’’(Adina Botiș, 2010, pag 57)

De asemenea, inteligența emoțională a fost considerată o modalitate prin care putem întelege emoțiile și le putem genera astfel încât să vină în sprijinul gândirii.

,,Inteligența emoțională include:

– perseverență;

-autocontrol;

– zel;

– și capacitate de automotivare’’. (Daniel Goleman, 2008,pag. 22)

Aceste aptitudini pot fi insuflate copiilor, astfel încât să le acodăm o șansă mult mai mare, independent de potențialul intelectual primit pe linie genetică.

,, Inteligența emoțională este importantă deoarece este un element esențial în legătura dintre sentimente, caracter și instincte morale.’’ (Daniel Goleman, 2008, pag 23)

S-a constatat faptul că aptitudinile fundamental etice din viață își au originea în capacitățile emoționale care sunt la baza lor.

Lecțiile emoționale învățate încă din copilărie modelează circuitele emoționale, făcând individul să fie adaptabil sau inadaptabil la fundamentele inteligenței emoționale. Individul trebuie să fie învățat ce înseamnă capacitate emoțională și socială de care are nevoie pentru a merge pe calea cea bună în viață.

In prezent, educația emoțională a copiilor este lăsată la voia întâmplării, ceea ce duce la rezultate devastatoare. O soluție poate fi o nouă viziune în ceea ce privește formarea copiilor, ținând cont atât de mintea lor, cât și de sufletul lor.

1.2. Componentele inteligenței emoționale

Scopul inteligența emoțională este de a înțelege emoțiile și de a învăța cum să gestionezi aceste emoții.

Considerând că inteligența emoțională nu este suficientă pentru a duce la bun sfârșit activitățile, Daniel Goleman a introdus noțiunea de ,,competență emoțională.’’

În timp ce inteligența emoțională determină potențialul de a deprinde fundamentele stăpânirii de sine, competențele emoționale arată cât din acest potențial este acumulat sub forme ce pot fi traduse în abilități aplicabile practic.

Competențele emoționale pot fi definite drept abilități dobândite. Daniel Goleman a considerat faptul că inteligența emoțională este o cheie spre succesul personal și profesional, ea fiind un amestec de empatie, motivație, stăpânire de sine, tact, diplomație și gândire liberă. O persoană care are aceste atribute poate fi considerată o persoană cu o inteligență emoțională ridicată. Ea își poate controla reacțiile emoționale în raport cu persoanele din jurul ei, datorită faptului că este conștientă de factorii care au dus la apariția acestei reacții.

Daniel Goleman (2008, pag 73) a identificat cinci aspecte ale inteligenței emoționale :

Cunoașterea emoțiilor proprii – se referă la capacitatea de a identifica și exprima emoții. În orice relație, oamenii exprimă idei, sentimente, fapte. Se întâmplă de multe ori să ne fie greu să exprimăm ceea ce simțim sau ne este greu să înțelegem ceea ce ni se spune. În astfel de situații, apar conflictele. Pentru a evita astfel de conflicte, este important să putem codifica și decodifica mesajele transmise, astfel încât să transmitem și să înțelegem corect aceste mesaje.

O bună cunoaștere ne poate ajuta să identificăm și să izolăm sursa răspunsurilor emoționale și să ne abținem de la anumite reacții și acțiuni care nu aduc nimic bun. Ne putem controla sentimentele negative și putem anticipa consecințele acestora. Astfel, putem să facem cu succes situațiilor care apar în viață .

Conștientizarea dispozițiilor în momentul în care apar îi face pe oameni să aibă o nouă viziune asupra vieții lor emoționale. Claritatea lor referitoare la emoții dă naștere altor trăsături de personalitate. Există persoane sigure pe limitele lor, care au tendința de a avea o privire pozitivă asupra vieții. Când au o stare proastă nu meditează foarte mult, iar proasta dispoziție nu devine obsesie, fiind capabili să iasă mai repede din starea respectivă.

Închiderea în sine

Sunt persoane care se simt adesea cuprinse de emoțiile lor și nu sunt capabile să scape de această stare. Aceste persoane sunt schimbătore și nu sunt foarte conștiente de sentimentele lor, lucru care le face să se piardă ușor. Ca urmare , nu se străduiesc să scape de această stare proastă, având impresia că nu dețin controlul asupra vieții lor emoționale.

Acceptarea

Deși sunt persoane care știu ceea ce simt, au tendința de a accepta această situație fără să facă nimic pentru a schimba această situație. Există două tipuri de oameni:

cei care sunt de obicei într-o stare bună și nu sunt motivați să-și schimbe starea;

cei care sunt înclinați spre stări proaste, dar le acceptă într-o atitudine pasivă și nu fac nimic să schimbe aceste stări.

Gestionarea emoțiilor – se referă la capacitatea de a alege cea mai bună modalitate prin care ne putem exprima într-o anumită situație.

Atunci când emoțiileiune asupra vieții lor emoționale. Claritatea lor referitoare la emoții dă naștere altor trăsături de personalitate. Există persoane sigure pe limitele lor, care au tendința de a avea o privire pozitivă asupra vieții. Când au o stare proastă nu meditează foarte mult, iar proasta dispoziție nu devine obsesie, fiind capabili să iasă mai repede din starea respectivă.

Închiderea în sine

Sunt persoane care se simt adesea cuprinse de emoțiile lor și nu sunt capabile să scape de această stare. Aceste persoane sunt schimbătore și nu sunt foarte conștiente de sentimentele lor, lucru care le face să se piardă ușor. Ca urmare , nu se străduiesc să scape de această stare proastă, având impresia că nu dețin controlul asupra vieții lor emoționale.

Acceptarea

Deși sunt persoane care știu ceea ce simt, au tendința de a accepta această situație fără să facă nimic pentru a schimba această situație. Există două tipuri de oameni:

cei care sunt de obicei într-o stare bună și nu sunt motivați să-și schimbe starea;

cei care sunt înclinați spre stări proaste, dar le acceptă într-o atitudine pasivă și nu fac nimic să schimbe aceste stări.

Gestionarea emoțiilor – se referă la capacitatea de a alege cea mai bună modalitate prin care ne putem exprima într-o anumită situație.

Atunci când emoțiile copleșesc puterea de concentrare,capacitatea de a reține toate informațiile importante în raport cu misiunea de îndeplinit este blocată.

În măsura în care emoțiile noastre merg spre o anumită direcție sau sporesc capacitatea noastră de a gândi, de a planifica, de a rezolva anumite probleme ele determină limitele capacității noastre de a ne folosi abilitățile mintale și de a decide cum vom proceda pe parcursul vieții. În măsura în care suntem motivați, simțim o plăcere sau entuziasm pentru ceea ce facem, vom fi propulsați spre reușite. Inteligența emoțională este o aptitudine majoră, în acest sens.

Automotivarea – se referă la controlul emoțiilor. Dacă suntem atenți la momentele în care reacțiile noastre emoționale izbucnesc, putem încerca să eliminăm sentimentele negative care blochează de multe ori creativitatea și puterea de conducere. Astfel, pe viitor, vom fi mult mai motivați și mai eficienți în tot ceea ce facem.

Pentru a utiliza emoțiile în scop productiv, individul trebuie:

să fie o persoană responsabilă;

să se concentreze asupra sarcinilor pe care le are de rezolvat și să-și mențină atenția asupra lor;

să nu fie o persoană impulsivă;

să încerce să se autodepășească.

Empatia

Empatia este considerată ca fiind cea mai semnificativă trăsătură a inteligenței emoționale. S Marcus a definit-o ca fiind ,,un fenomen psihic de retrăire a stărilor, gândurilor și acțiunilor celuilalt, dobândit prin transpunerea psihologică a eului într-un model obiectiv de comportament uman, permițând înțelegerea modului în care celălalt interpreteaza lumea.’’ ( Apud Mihaela Roco, 2007, pag 146)

O persoană empatică:

conștientizează emoțiile proprii, dar și pe cele ale celorlalți;

are abilitatea de a privi situația și din alte perspective.

știe să gestioneze propriile emoții;

Perceperea și recunoașterea sentimentelor celor din jur reprezintă secretul unor relații constructive. Empatia reprezintă abilitatea de a fi sensibili și de a reacționa la problemele celor din jur. Atunci când ne dezvoltăm puterea de înțelegere față de ceilalți, reușim să ne înțelegem mai bine trăirile noastre și să le acordăm mai multă atenție.

Capacitatea de administrare a relațiilor sociale între indivizi și în cadrul grupului

Thomas Hatch și Haward Gardner au identificat patru capacități pe care le-au considerat drept ,,componente ale inteligenței interpersonale:’’ ( Daniel Goleman, 2008, pag 162)

Organizarea grupurilor – reprezintă calitatea esențială a unui conducător, presupunând inițierea și coordonarea unei rețele întregi de oameni.

Negocierea soluțiilor – presupune talentul mediatorului de a preveni un conflict și de a le rezolva pe cele existente.

Relațiile personale – această componentă se referă la empatie și arta de a stabili legături interumane.

Analiza socială – se referă la capacitatea de a detecta sau presupune sentimentele celor din jur, motivele și îngrijorările lor.

Aceste componente puse la un loc, asigură reușita socială. Cei care dau dovadă de inteligență socială pot stabili cu usurință legături sociale, fiind mai perspicace în interpretarea reacțiilor celor din jur, în conducere sau în rezolvarea problemelor care apar.

Aceste capacități interpersonale se construiesc pe inteligențe emoționale. De exemplu, cei care fac o impresie bună în societate sunt capabili să își monitorizeze propria exprimare a emoțiilor și să o adapteze în funcție de reacția celor din jur.

În concepția lui Daniel Goleman, acestea sunt componentele care asigură reușita în viață.

Competențele emoționale personale sunt:

Conștiința de sine ( să fim conștienți de slăbiciunile și punctele forte);

Automotivația (să avem inițiativă în desfășurarea unor activități; să fim perseverenți și optimiști în ciuda unor obstacole).

Stăpânirea de sine (să fim responsabili pentru ceea ce facem; să fim deschiși la nou);

Competențele emoționale sociale sunt:

Empatia (să îi ajutăm oamenii din jurul nostru să se dezvolte; să identificăm nevoile celorlalți);

Sociabilitatea (se referă la capacitatea de a crea legături cu cei din jur; de a conlucra pentru a obține rezultatul dorit. (Daniel Goleman, 2008, pag 73)

Este evident faptul că oamenii au capacități diferite în fiecare dintre aceste direcții. Unii oameni își pot stăpâni propria neliniște mult mai bine, dar sunt și capabili să calmeze pe altcineva. În mare măsură, în toate aceste direcții contează foarte mult reacțiile și obiceiurile noastre, care pot fi îmbunătățite dacă se depune efortul cuvenit.

Bibliografie

Drăghicescu Luminița, Note de curs – Strategii de dezvoltare a inteligenței socio-emoționale, 2007

Goleman, Daniel, Inteligență emoțională, București, Editura Curtea Veche, 2008

Rime, Bernard, Comunicarea socială a emoțiilor, Editura Trei, 2007

Roco, Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională, București Editura Polirom, 2007

*** Revista învățământului preșcolar Nr.3-4/2010, București , Editura Didactică și Pedagogică, 2010

CAPITOLUL 2

Inteligența emoțională în contextul educației preșcolare

2.1. Rolul și importanța inteligenței emoționale în educația preșcolară

Inteligența emoțională a fost definită de John D Mayer și Peter Salovey drept ,,o capacitate de a percepe emoțiile, de a accesa și genera emoții astfel încât să vină în sprijinul gândirii, de a înțelege emoțiile și semnificația acestora și de a regal în mod eficient emotivitatea, pentru a determina îmbunătățirea evoluției emoționale și intelectuale.’’ ( apud Stein, Book, 2007, pag 14).

Robert K Cooper a definit inteligența emoțională ca fiind ,, o capacitate de a simți, de a înțelege și de a aplica efectiv puterea și acuitatea emoțiilor ca o sursă de energie umană, informație, conectare și influență.’’(apud Silvia Breben, 2010, pag 12)

În mod tradițional, ,,puterea creierului este dată de inteligența generală, însă cu cât lumea devine mai complexă, inteligența emoțională trece pe primul plan’’.(apud Silvia Breben, 2010, pag 12)

Studii de specialitate au sugerat faptul că în preșcolaritate, copilul trăiește o amplificare și o diversificare a stărilor afective, conturându-se astfel posibilitatea de valorizare a acestora. Stările emoționale și relațiile afective contribuie la cristalizarea inteligenței emoționale. Ea se manifestă printr-o comunicare eficientă cu cei din jur și printr-o conduită civilizată în plan social. Educația preșcolară vizează stimularea unor atitudini și comportamente bazate pe generozitate, încredere, înțelegere, spirit de echipă, etc.

Odată ce preșcolarii devin capabili să vorbească, dezvoltarea emoțională capătă o dimensiune nouă. Având cuvinte pentru emoții, preșcolarii pot să comunice cu cei din jur despre ce simt cu adevărat, dar pot să asculte și ce părere au ceilalți despre sentimentele pe care le trăiesc. Astfel, emoțiile sunt împărtășite, iar înțelegerea lor devine mult mai ușoară.

Preșcolarii se gândesc, pe măsură ce cresc, la emoțiile pe care le trăiesc și încearcă să înțeleagă ce înseamnă aceste emoții atât pentru ei, cât și pentru cei din jur. În cursul dezvoltării, preșcolarii achizitionează competențe emoționale. Aceste competențe sunt abilități prin care putem gestiona propriile trăiri, le putem și recunoaște și adapta la emoțiile celorlalți.

În această perioadă, copiii se dezvoltă foarte repede. Dacă procesul de dezvoltare este neglijat, este mult mai dificil să compensezi mai târziu pierderile acumulate acum.

În acest sens, este evident faptul că alegerile făcute și acțiunile întreprinse în perioada preșcolarității au o puternică influență asupra procesului de formare și dezvoltare globală a personalității preșcolarului.

Plecând de la premisa că inteligența emoțională constituie liantul dintre individ și mediul în care trăiește, unul dintre obiectivele institutiilor de învățământ este acela de educare a preșcolarilor în sensul omeniei, al generozității, al receptivității la bucuriile și durerile celor din jur. Cele mai importante resurse ale individului sunt stările afective, deoarece inteligența generală crește doar în momentul în care se dezvoltă și inteligența emoțională.

Scopul dezvoltării inteligenței emoționale este:

,,de asigurare a unei vieți ulterioare bazată pe valorile universale, prin exersarea abilităților de inteligență emoțională de la vârstele timpurii;

de promovare a exprimării emoțiilor în diversitatea situațiilor de viață pentru a înțelege complexitatea rezolvării problemelor personale, de familie, din societate, în etapele ulterioare ale vieții de școlar/ adult.’’ (Silvia Breben, 2010, pag 99)

Dezvoltarea inteligenței emoționale trebuie să reprezinte un obiectiv prioritar al educației preșcolare deoarece prin intermediul ei preșcolarii:

reușesc să capete încredere în ei, arătând cine sunt ei, cum gândesc, ce simt cu adevărat, ce nu le place, ce apreciază etc;

adoptă anumite atitudini și comportamente care asigură reușita în viață;

învață să-și stăpânească trăirile emoționale prin autodisciplinare, inhibare sau manifestarea liberă a acestor trăiri și analiza rezultatelor.

Un grad înalt de dezvoltare a inteligenței emoționale se corelează cu stări de fericire, autocontrol, autonomie, apreciere, socializare, motivare, echilibru, concentrare, satisfacție etc

Un grad scăzut de dezvoltare a inteligenței emoționale se poate asocia cu stări de singurătate, teamă, dezamăgire, depresie, supărare, eșec, etc

De fiecare dată când educatorul zâmbește și îi oferă atenție unui preșcolar, acesta se dezvoltă și învață să aibă încredere în el. Însă de fiecare dată când un educator o să critice un preșcolar sau o să-i atraga atenția că a greșit, acel preșcolar o să devină neîncrezător.

Problemele preșcolarilor sunt de natură emoțională. Educatorul poate fi derutat de atitudinile, stările și comportamentele lor și poate comite greșeli strategice, dacă nu îi observă cu mare atenție.

Uneori, preșcolarii sunt puternici, dând dovadă de încredere în forțele proprii, dar alteori dau dovadă de slăbiciune. În aceste situații, educatorul poate desfășura jocuri prin care preșcolarii pot învăța ce pot face atunci când au anumite stări sănătoase, optimiste pentru ei și pentru întregul grup, și cum pot menține aceste stări, dar ce pot face și în alte situații, atunci cand au anumite stări care provoacă rău, atât lor, cât și celor din jur.

Copilul reacționează în funcție de trăirile interioare. De aceea, dacă vom analiza reacțiile copilului, putem observa trăirile de neîncredere, frustrare, nemulțumire, milă etc.

Exersând înțelegerea trăirilor emoționale, preșcolarii vor descoperi și vor învăța să respecte anumite reguli de viață, vor învăța modalități de valorificare a propriilor emoții.

Relaționarea cu cei din jur stimulează gama trăirilor afective ale preșcolarilor. Descifrarea acestor trăiri și acceptarea lor constituie un beneficiu pentru grădiniță.

Prin organizarea unor jocuri și activități variate, putem dezvolta inteligența emoțională. De aceea, este foarte important ca atenția educatorului să se canalizeze pe intervenția bazată pe aprecierea și descoperirea calităților preșcolarilor, pe încurajarea acestora, antrenarea lor în activități care se bazează pe cooperare.

Este esențial ca educatorul să aleagă metode prin care preșcolarii relaționează, își valorifică latura emoțională care îi pune în valoare în fața grupului, care le dă încredere, le oferă șansa de a fi lider, de a reprezenta grupul cu o emoție constructivă.

Copilul lider este conștient de capacitățile lui, este sigur că poate relata celorlalți cum a reușit să-și autoregleze stările emoționale, cât sprijin a primit din partea colegilor, cât de empatici au fost aceștia, poate explica trăirea de relaxare, de bucurie manifestată fie meditativ, fie zgomotos.

Reușita este afișată în funcție de ,,prezența’’ inteligenței emoționale.

Pentru a avea performanțe, educatorul trebuie să îi învețe pe copii să comunice propriile emoții și să le controleze pentru a crea acea armonizare a trăirilor întregului grup, care influențează activitatea de învățare.

Însă, înainte de a ajuta preșcolarii să-și însușească anumite competențe emoționale cu ajutorul cărora să-și poată optimiza comunicarea cu ei înșiși, dar și cu cei din jur, educatorul trebuie să respecte anumite principii:

– trebuie să învețe să-și păstreze calmul;

– să devină conștient de sentimentele lui și cele ale celor din jurul;

– să încerce să înțeleagă punctele de vedere ale celorlalți;

– să gândească pozitiv;

-să-și stabilească anumite obiective și să urmărească atingerea acestora. (Adina Botiș, 2007, pag 28)

Competențele emoționale ale educatorului, influențează în mod direct formarea și dezvoltarea preșcolarului. Copilul observă comportamentul educatorului și îl imită. Acest lucru înseamnă că, atunci când educatorul își propune să-l învețe pe copil competențe sociale și emoționale este necesar să îi ofere ca model propriul comportament. Preșcolarii învață din ce fac adulții. Comportamentul educatorului se va reflecta în comportamentului social al preșcolarului,în modul în care acesta își va rezolva problemele și își va gestiona emoțiile.

În concluzie, competențele sociale și cele emoționale sunt adevărate ,, instrumente’’ pe care trebuie să le dezvoltăm la preșcolari pentru a le asigura adaptarea optimă la viață. Aceste competențe sunt exersate în cadrul relațiilor pe care preșcolarul le stabileșete cu persoanele importante din viața lui. Comportamentul persoanelor din jurul preșcolarului reprezintă principalul reper în învățarea acestor competențe.

2.2. Dezvoltarea competențelor socio-emoționale la preșcolari

Dezvoltarea socială a preșcolarilor

,,Competențele sociale reprezintă un repertoriu de comportamente care facilitează interacțiunea și integrarea socială a copiilor.’’ (Domnica Petrovai, Sorina Petrică,2012, pag 14)

Prin urmare, lipsa competențelor sociale îi face pe unii preșcolari să fie ținta ironiilor din partea colegilor deoarece sunt preșcolari mult mai agresivi care observă cu ușurință că aceștia nu au modalități de apărare. Ei au mai multe probleme în colectivitate.

Dezvoltarea competențelor sociale la preșcolari poate fi asociată cu efecte benefice, cum ar fi:

sănătate emoțională;

mai multă încredere în sine;

mai mulți prieteni.

Studii de specialitate au arătat faptul că cele mai importante competențe sociale vizează:

,,Inițierea și menținerea unor relații – se referă la însușirea unor comportamente care duc la o bună funcționare a unei relații, cum ar fi:

încurajarea tuturor preșcolarilor să se joace împreună;

integrarea în cadrul unui joc;

inițiativa de a comunica cu persoanele din jurul nostru;

împărțirea jucăriilor, dar și a altor materiale;

manifestarea afecțiunii față de persoanele din jur;

oferirea unor complimente .

Integrarea în grup – se referă la capacitatea preșcolarului de:

cooperare cu ceilalți, în cadrul unor activități desfășurate;

respectare a regulilor aferente unor situații sociale;

rezolvare a conflictelor într-un mod eficient.’’

(Domnica Petrovai, Sorina Petrică, 2012, pag 15)

Comportamentele problematice pe care le manifestă preșcolarii la această vârstă apar ca rezultat al unui nivel scăzut de dezvoltare a competențelor sociale și emoționale, cât și al unui nivel crescut de impulsivitate. De exemplu, atunci când un preșcolar dorește un obiect care nu este al lui va încerca să obțină acel obiect fără să-l ceară. Abilitatea de a formula o cerere nu este o abilitate cu care ne naștem, ci este o abilitatea pe care trebuie să o învățăm, însă acest lucru nu se realizează spontan.

Învățarea comportamentală ajută preșcolarul să învețe ce are de făcut în anumite situații, fără să fie pus într-o situație jenantă pentru nereușita lui. Fiecare comportament este un rezultat care apare în cadrul unui proces de învățare, iar în acest caz, preșcolarii se comportă exact cum au învățat. Comportamentul neadecvat este de fapt un feedback dat de preșcolar pentru a arăta ce a învățat să facă. În procesul de învățare este foarte importantă reacția pe care o are educatorul la comportamentul neadecvat al preșcolarului. De cele mai multe ori, educatorul tinde să aibă o reacție de pedeapsă, iar acest lucru este ineficient pe termen lung. Comportamentul neadecvat dispare din repertoriul comportamental al preșcolarului în momentul în care a învățat alte comportamente prin care își poate rezolva problemele.

Învățarea comportamentelor adecvate reprezintă un proces de lungă durată care are nevoie de foarte multe încurajări, dar și foarte mult exercițiu. Ca în orice proces sunt realizate multe greșeli care sunt frecvente la început, dar care scad pe măsură ce preșcolarul exersează respectivul comportament. Pentru a învăța o abilitate, preșcolarul are nevoie de repetiții pentru a avea performanțe optime, de aceea este important ca educatorul să nu îi spună ce nu a făcut bine, deoarece îi poate provoca o reacție negativă care poate bloca performanța.

Una dintre competențele pe care trebuie să le aibă un educator este aceea de a oferi mesaje de feedback care ajută la construirea încrederii în sine a copiilor. De exemplu, dacă educatorul a spus ,, Ai desenat urât!’’, preșcolarul poate învăța că aprecierea performanței lui depinde de modul în care reacționează cei din jur.

Punctul cheie al învățării comportamentale la preșcolarii este reprezentat de regulile care exprimă asteptările pe care adulții le au față de copii. Studii de specialitate au arătat faptul că preșcolarii care sunt educați astfel, își pot dezvolta la un nivel înalt abilitățile sociale.

Ca să fie respectată de copil, este foarte important modul în care i se comunică regula. Atunci când educatorul controlează strict acțiunile preșcolarului, acesta este mai puțin motivat să respecte regulile și are mai puține oportunități să-și exerseze abilitățile. Pentru a se comporta într-un mod dorit, preșcolarul trebuie să simtă faptul că are posibilitatea de a alege.

,,Cele mai utilizate reguli care reglementează comportamnetul preșcolarilor în cadrul grădiniței vizează:

modul în care preșcolarii comunică;

modul în care își asteaptă rândul;

modul în care își exprimă trăirile afective.’’

(Domnica Petrovai, Sorina Petrică, 2012, pag 45)

Regulile sunt foarte importante, deoarece ghidează comportamentul preșcolarilor în anumite situații sociale. Preșcolarii au nevoie să fie ghidați tot timpul de un adult pentru a recunoaște și pentru a respecta aceste reguli de comportament. Regulile asigură o bună desfășurarea a activităților instructiv-educative, de aceea este necesar ca educatorul să stabilească niște reguli clare, care sunt înțelese de preșcolari. Respectarea regulilor asigură eficiență actului didactic.

Dezvoltarea emoțională a preșcolarilor

,,Emoțiile sunt trăirile unei perosane față de evenimentele importante pentru aceasta.’’(Adina Botiș, 2007, pag 11)

Atunci când ne raportăm la dezvoltarea emoțională a preșcolarilor vorbim despre abilități:

de identificare și recunoaștere a propriilor emoții;

de identificare, recunoaștere și înțelegere a emoțiilor celorlalți;

de reacție într-un mod sănătos față de emoțiile trăite. (Adina Botiș, 2007, pag 12)

Dezvoltarea emoțională a preșcolarilor este influențată de calitatea relațiilor dintre cadrul didactic și parinții preșcolarilor. Modul în care adulții răspund atunci când preșcolarul trăiește o emoție, îi modelează și acestuia aceeași atitudine față de emoțiile respective.

,,Părinții și cadrele didactice contribuie la dezvoltarea abilităților emoționale ale preșcolarilor prin următoarele modalități:

prin reacția pe care au avut-o față de emoțiile exprimate de preșcolari (reacția pe care adulții o au față de exprimarea emoțională a preșcolarilor este important, deoarece determină exprimarea sau inhibarea viitoarelor emoții);

prin discuțiile purtate pe baza emoțiilor (este foarte important modul în care adulții discută despre problemele legate de emoții, deoarece poate transmite sprijinul și acceptarea lor și ajută la conștientizarea de către copii a diferitelor stări emoționale);

prin exprimarea corectă a propriilor emoții (dacă un adult exprimă frecvent anumite emoții negative și copilul va exprima același lucru, datorită faptului că expunerea acestei emoții s-a făcut în repetate rânduri).’’(Domnica Petrovai, 2011, pag 9)

Din relația cu adulții, preșcolarii învață să acorde atenție trăirilor afective. Prin comportament, preșcolarul își adaptează mediul în funcție de emoțiile pe care le trăiește. Atunci când adulții din viața preșcolarului nu îl învață să fie atent la ce simte, adaptarea la nevoile lui devine deficitară. Preșcolarul poate învăța greșit că ceea ce simte nu este bine și poate ajunge să își formeze convingeri negative despre sine.

Pentru a ajuta preșcolarul să-și exprime adecvat emoțiile, atât educatorul, cât și părinții pot utiliza anumite strategii cum ar fi:

să ascultăm preșcolarul și să-l consolăm atunci când este trist;

să încurajăm preșcolarul să-și exprime emoțiile;

să evităm minimalizarea emoțiilor preșcolarului;

să acordăm atenție emoțiilor pe care le exprimă preșcolarul;

să reacționăm moderat la emoțiile exprimate de preșcolar.

Ca să-și exprime emoțiile în mod adecvat, preșcolarul trebuie mai întâi să le recunoască. ,,Abilitatea de recunoaștere a expresiilor emoționale reprezintă un fundament pentru achiziția ulterioară a unor informații suplimentare despre emoții, precum cauzele și consecințele emoțiilor, manifestările lor cele mai subtile, regulile sociale privind emoțiile și etichetele emoționale utilizate în limbajul la care este expus.’’(Adina Botiș, 2007, pag 21)

Recunoașterea corectă a emoțiilor asigură adaptarea în cadrul societății. În schimb recunoașterea greșită a unei emoții poate provoca dificultăți în cadrul unor relații sociale. Emoțiile pot fi identificate cu ajutorul unor indici, cum ar fi expresia facială, tonul vocii.

Este foarte important să-i învățăm pe preșcolari cum să identifice corect cauza unor emoții. Educatorul trebuie să ofere preșcolarului un context adecvat de învățare, prin intermediul propriilor reacții.

Una dintre modalitățile de învățare pe care o putem utiliza la această vârstă este cea prin observare și imitare. Preșcolarul învață foarte multe lucruri din comportamentul adultului. Este foarte important ca educatorul să comunice la persoana I în anumite situații în care nu sunt implicați preșcolarii. De exemplu, ,,Sunt supărată pentru că mi-am spart ceasul.’’ Situația în care educatorul utilizează mesaje la persoana I pentru a sancționa comportamentul nepotrivit al preșcolarului în anumite situații, duce la crearea unui efect negativ asupra procesului de dezvoltare.

De asemenea, este important ca educatorul să apeleze la ajutorul părinților pentru a sprijini preșcolarii, deoarece aceaștia au probleme în generalizarea abilităților pe care le-au învățat în anumite contexte. Părintele trebuie să știe cum trebuie să comunice cu preșcolarul atunci când exprimă emoții pe care le-a trăit în relație cu alte persoane. În acest caz, educatorul poate oferi câteva sfaturi în ceea ce privește identificarea unor modalități prin care pot fi exersate abilități de identificare a cauzelor emoției.

Atât educatorul cât și părinții îi pot ajuta pe preșcolari să recunoască și să înțeleagă emoțiile. Pentru început, este necesar să îi ajutăm pe preșcolari să înțeleagă cuvintele care exprimă emoțiile. Cuvintele care se referă la emoții sunt o problemă pentru preșcolari, deoarece se referă la stări emoționale neobservabile. De cele mai multe ori aceste stări sunt însoțite de caracteristici perceptuale cum ar fi expresia fetei sau de comportamente emoționale (plânsul), ceea ce le permite oamenilor să vorbească despre lacrimi atunci când prezintă unui preșcolar ,, tristețea’’.

Din perspectiva socializării, dezvoltarea și utilizarea limbajului emoțiilor în discuțiile de zi cu zi este legată de relațiile interpersonale, de reglare și exprime a emoțiilor.

Toți oamenii doresc să contribuie la creșterea unor copii sănătoși și echilibrați mental, dar și emoțional.

Preșcolaritatea este momentul în care copiii au cea mai mare nevoie de adulți, pentru că au nevoie să fie învățați să relaționeze cu ceilalți, să rezolve anumite situații sociale cu care se confruntă, au nevoie să învețe cum să trăiască sănătos anumite emoții fără să-i rănească pe cei din jur.

Preșcolarii observă și imită comportamentul adulților. Acțiunile adulților îl ghidează pe preșcolar și îi cultiva încrederea în sine. Adultul îl învață pe preșcolar cum să își gestioneze anumite emoții, cum să rezolve un conflict sau cum să fie cooperant nu doar prin vorbe, ci și prin acțiuni. Comportamentul adultului este principalul reper în funcție de care preșcolarul învață abilitățile sociale și emoționale.

Dezvoltarea socio-emoțională vizează capacitatea preșcolarului de a stabili și, în același timp de a menține interacțiuni cu persoanele din jur.

,,Dezvoltarea emoțională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-și percepe și exprima emoțiile, de a înțelege și răspunde emoțiilor celorlalți.’’(Domnica Petrovai, 2012, pag 135)

Abilitatea socială reprezintă ,,abilitatea de a atinge diferite ținte personale în interacțiunile sociale și de a cultiva și menține relații pozitive cu ceilalți.’’(Domnica Petrovai, 2011, pag 7)

Există o interdependență între dezvoltarea socială și cea emoțională. Preșcolarii înțeleg faptul că acțiunile întreprinse de ei pot avea anumite consecințe și, în acest caz, pot învăța cum să-și controleze emoții cum ar fi : timiditatea, frica, mania etc.

Pentru a asigura dezvoltarea socio-emoțională a preșcolarului, este necesar ca activitățile desfăsurate cu acesta să vizeze:

dezvoltarea abilităților de interacțiune cu persoanele din jur, atât copii de vârstă apropiată cât și adulți ;

formarea și dezvoltarea comportamentelor prosociale;

acceptarea și respectarea diversităților;

dezvoltarea conceptului de sine;

dezvoltarea autocontrolului emoțiilor;

dezvoltarea expresivității emoționale.

Educatorul poate desfășura împreună cu preșcolarii jocuri și activități organizate sistematic, care contribuie la dezvoltarea abilitătilor socio-emoționale. Exersând înțelegerea propriilor trăiri emoționale și pe cele ale colegilor, preșcolarii învață să respecte reguli de viață. În cadrul acestor jocuri pot fi implicați și adulții. Pot fi desfășurate activități cum ar fi:

,,Amuză-te cu mine’’

Obiective:

să transforme orice conversație într-un moment de amuzament

să recunoască trăiri afective pozitive;

să folosească cel putin 3-4 expresii populare sau din poveștile cunoscute

Atunci când se ivește un conflict, educatoarea intervine cu expresia ,,neîntelegerile voastre sunt ca o furtună într-un pahar cu apă’’. Pre;colarii vor descoperi singuri înțelesul acestei expresii. Se vor împărți în mai multe grupe și vor avea ca temă de reflecție ,,Ce am simțit în momentul…?’’ Răspunsurile preșcolarilor vor demonstra eficiența acestui joc prin capacitățiile de exprimare a trăirilor în momentul declanșării conflictului și după ce au rezolvat conflictul și activitatea a decurs normal.

Apar trăiri ca: furie, nemulțumire, tristețe, apoi prietenie, încredere în membrii grupului etc.

După două-trei evaluări amuzante, cu grijă alese, preșcolarii vor dori să devină ,,evaluatori cu haz’’.

Se vor informa de la adulí sau vor prelua expresii pe care le-au mai auzit din diferite povești, filme etc.

Acest joc este o formă de cultivare a încrederii, dar și de manifestare a bucuriei de a fi lider.

,,Cine ajuge primul?’’

Obiective:

să aleagă cel mai scurt drum pentru a ajunge la timp să salveze viețuitoarele aflate în pericol;

să motiveze alegerea soluției.

Doi preșcolari vor porni pe un drum improvizat pentru a duce o scrisoare și o trusă medicinală într-o zonă fără semnal, salvând viata unor animale bolnave.

Pe drum, aceștia găsesc un indiciu pe o ciupercuță care le sugerează să aleagă o cărare mai scurtă pentru a ajunge la timp, dacă iubesc cu adevărat animalele aflate în pericol. Îi avertizează că vor întâlni mai multe obstacole.

Pe parcursul acestui joc vor fi adresate mai multe întrebări. ,,Ce au ales copiii?’’, ,,Ce alte pericole pot întâlni?’’, ,,Pot ar trebui să facă să ajungă la timp?’’

Motivația se intersectează cu empatia. Cei empatici vor fi mai motivați, vor acționa conștienți de fapta lor, de rezultatele lor, de rezultatele ulterioare, nu vor aștepta elogii.

Pentru ceilalți preșcolari jocul se repetă până se vor observa anumite progrese.

,,Schimbă masca’’

Obiective:

– să identifice și să recunoască stărilor afective;

– să accepte schimbarea stărilor negative cu cele pozitive.

Timp de 5 minute, preșcolarii privesc cu atenție măștile ce înfățișează stări emoționale de o mare diversitate: tristețe, iubire, mulțumire, curaj, bucurie, furie etc și în perechi îți exprimă părerile.

În atelierele de lucru deja pregătite, preșcolarii își vor confecționează masca pe care au ales-o și descriu starea emoțională pe care o exprimă ți experiența de viață trăită de ei într-un anumit context.

La un semnal se transform în statui timp de un minut. La un alt semnal ,, Schimbă masca’’, preșcolarii schimbă între ei măștile rostind: ,,Schimb frica în favoarea curajului’’,

,, Schimb tristețea, iau bucuria’’ sau.

La finalul jocului, preșcolarii prezintă răspunsurile personalizate la întrebările:

,,Când au fost cele mai frumoase sentimente, dar cele mai urâte?’’ , ,,Ce stări emoționale nu ar dori să mai trăiască?’’

,,Să visăm, să creăm’’

Obiective:

– să creeze noi profesii pentru a trăi sentimentul reușitei, al bucuriei creației;

– să interpreteze visul devenind lider și trăind sentimentul împlinirii, reușitei, încrederii în forțele proprii.

Se prezintă preșcolarilor secvențe cu anumite filmulețe sau un set cu imagini ce infățișează profesii spectaculoase care transmit emoții puternice: scafandru, cosmonaut, apicultor, aviator, circar etc.

În grupuri mici, preșcolarii dezbat timp de trei minute imaginile vizionate susținându-și ideile.

Se creează un mediu de liniște și relaxare printr-o muzică adecvată. Timp de 5 minute, copiii stau pe orizontală cu fața în sus și visează la o profesie nouă, sarcina fiind chiar denumirea jocului. Copiii își prezintă visul. Se aleg cele mai spectaculoase profesii imaginate de copii. Se organizează un jos de rol, liderul fiind autorul visului. Se va evalua trăirile copiilor în timpul jocului.

,,Nu astepta nicio recompensă’’

Obiective

Să analizeze situații de viață reală sau desprinse din comportamentul unor personaje din povești cunoscute;

Să descopere emoțiile pozitive declanșate de faptele bune pe care le pot face pentru familia lor, pentru un coleg, pentru plante sau animale;

Să renunțe la recompense materiale în schimbul trăirii unor sentimente mărețe: bunătate, ajutor, iubire.

Un copil alege o imagine cu un personaj îndragit, descrie fapta, comportamentul pozitiv sau negative al acestuia: de ajutor, de hărnicie, de prietenie, de sprijin,etc și răspunde la întrebarea ,, Cum crezi că a fost răsplătit pentru fapta lui?

Copilul are ocazia de a formula un sfat pentru personajul îndrăgit: ,,Să nu aștepți nicio răsplată’’, motivând pe înțelesul lui acest sfat care trebuie să devină o regulă de aur.

,, Te alungăm, furie’’

Obiective

Să descrie trăirile interioare determinate de furie;

Să numească cel puțin două motive care provoacă furia și tot atâtea soluții de înlăturare a acesteia.

Se observă comportamentul copiilor timp de 3-4 zile. Se reține pe o bulină roșie numele copiilor care fac crize de furie, iar pe o bulină albastră numele copiilor care prin comportamentul lor reușesc să înfurie alți copii.

La sfârșitul fiecărei zile ,copiii vor fi rugați să precizeze motivul pentru care au manifestat un anumit comportament.

Acești copii se vor grupa în cele două cercuri corespunzătoare culorilor de pe buline.

Copiii care au rămas în afara celor două cercuri se vor grupa într-un semicerc.

Se adresează întrebări copiilor dacî stiu care este motivul pentru care au ajuns în acel cerc.La un semna, cercurile sunt aruncate rostind cu toții ,, Te alungăm, furie’’.

În grupă se instalează liniștea, ordinea, încrederea în toți copiii.Concluziile vor fi formulate de fiecare grup ajutat de educatoare prin întrebări.Acest joc se termină cu întrebarea ,,Ce am învățat din acest joc?’

În cadrul acestor jocuri și activități, educatorul observă acțiunile întreprinse de

preșcolar, dar, în același timp, observă și acțiunile și comportamentul adulților din jurul preșcolarilor pentru a vedea dacă sunt abilități pe care aceștia nu le au formate și pentru a organiza alte activități care să vină în sprijinul preșcolarului pentru a-i forma și dezvolta abilitățile socio-emoționale.

S-a confirmat faptul că adultul joacă un rol foarte important în formarea și dezvoltarea abilităților socio-emoționale. În cazul preșcolarilor, educatorul este persoana cu care aceștia stabilesc cele mai multe relații. Modul în care reacționează educatorul contribuie la modelarea comportamentală a preșcolarului. De exemplu, educatorul se enervează și țipă de fiecare dată când solicită preșcolarului să strânga jucăriile, iar acesta refuză. Din această situație preșcolarul va învăța că așa trebuie să procedeze în situații asemănătoare din viața lui. Modul în care adulții reacționează la ce fac preșcolarii, este rezultatul unui mod personal de a înțelege propriul comportament. Confruntați cu aceeași situație, adulții reacționează diferit la comportamentul pe care îi au preșcolarii. Atunci când se confruntă cu un comportament neadecvat precum cel de aruncare a jucăriilor, persoanele din jurul preșcolarului vor avea reacții diferite, în funcție de interpretarea pe care o fac. Adulții care se vor gândi că preșcolarul are acest comportament pentru că vrea să îi enerveze, se vor simți furioși și vor avea un comportament agresiv. Cei care se vor gândi că preșcolarul are acest comportament pentru că s-a plictisit, vor încerca să fie calmi și vor găsi alte activități pe care preșcolarul să le desfăsoare.

Este necesar ca adultul să înțeleagă că este foarte important modul în care reacționăm față de preșcolar, deoarece influențăm modul în care acesta se va comporta pe viitor.

Adulții oferă încredere preșcolarilor prin ceea ce fac. Modul în care își exprimă emoțiile și reacționează față de acțiunile și comportamentele preșcolarilor reprezintă moment cheie în dezvoltarea sănătoasă, a acestora, atât din punct de vedere social, cât și emoțional. Este necesar ca adulții să le ofere atenție preșcolarilor și să reacționeze bland ori de câte ori e nevoie, deoarece așa îi vor învăța reguli sănătoase de comportament.

Bibliografie

Breben, Silvia , Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la vârsta preșcolară și școlară mică, Editura Reprograf, Craiova

Botiș, Adina, Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar- Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor, fete și băieți cu vârsta până la 7 ani, 2007

Goleman, Daniel, Inteligență emoțională, București, Editura Curtea Veche, 2008

Petrovai Dominica, Pentru un copil sănătos emoțional și social, Editura V&I Integral, București, 2012

Petrovai Dominica, Ghid pentru dezvoltarea abilitășilor socio-emoționale ale copiilor în vârstă de 3-10 ani

Roco, Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională, București Editura Polirom, 2007

*** ,,Revista învățământului preșcolar’’ Nr.3, București , Editura Didactică și Pedagogică, 2007

CAPITOLUL 3

Comunicarea didactică – aspecte specifice

3.1. Delimitări conceptuale: comunicarea umană, comunicarea didactică

Comunicarea este esențială în viața social, deoarece prin intermediul ei oamenii își împărtășesc idei, atitudini, cunoștințe, interese. Procesul de comunicare este esențial: prin comunicare fiecare om devine ce este cu adevărat și interacționează cu ceilalți.

Trăim într-o societate în care suntem implicați zilnic în procese de comunicare, atât în calitate de receptor, cât și în calitate de emițător. Comunicăm cu oamenii din jurul nostru pentru a ne informa, pentru a convinge, pentru a impresiona, pentru a împărtăși anumite stări afective sau pentru a obține anumite schimbări de comportament.

Comunicarea umană a fost definită ca ,,un proces de interacțiune între persoane, grupuri, ca relație mijlocită prin cuvânt, imagine, gest, simbol sau semn.’’(Dorina Sălăvăstru, 2004, pag 180)

Comunicarea reprezintă un proces de transmitere și schimb de informații între oameni, împărtășirea unor idei, decizii sau stări afective care au drept scop obținerea unor efecte pentru cei implicați.

Procesele de comunicare sunt esențiale în constituirea grupurilor sociale. Studii de specialitate au arătat faptul că, în cadrul grupului, comunicarea joacă un rol important în sincronizarea și reglarea eforturilor individuale.

În literature de specialitate sunt identificate diverse tipuri de comunicare umană.

În funcție de modalitatea de transmitere a mesajului putem identifica:

Comunicarea verbală – informația este codificată și transmisă prin cuvânt.

Comunicarea paraverbală – se manifestă prin intensitatea vorbirii, debitul de cuvinte, timbrul vocii, pauze, ritm.

Comunicarea nonverbală – conținutul mesajului este influențat de gestică, mimica feței, indicatoare sugestive, expresive, descriptive.

Comunicarea scrisă – se referă la forma și fondul textului.

Comunicarea vizuală – are funcție informativă, de stimulare a gândirii, a spiritului de creativitate și observare, de formare a capacităților intelectuale.

În funcție de scopul urmărit, putem distinge:

Comunicarea accidentală – prin intermediul ei oferim informații altei persoane fără intenția de a o învăța ceva anume.

Comunicarea subiectivă- prin intermediul ei, persoana își exprimă sentimentele în mod direct dintr-o necesitate de descărcare.

Comunicare instrumentală- oferim intenționat o informație prin care urmărim să schimbăm ceva în comportamentul celor din jur.

,,Comunicarea instrumentală apare atunci când:

este focalizată pe un scop bine determinat, comunicat partenerilor;

este urmărită atingerea scopului, prin obținerea unor anumite efecte în comportamentul receptorului;

are capacitatea de a se modifica pentru a-și atinge obiectivul, în funcție de reacția partenerilor.’’ (Marin Stoica, 2002, pag 366):

În actul didactic dominantă este comunicarea instrumental, deoarece are drept scop să producă sau să provoace schimbări în comportamentul receptorului, însă nu este exclusă și prezența celorlalte două.

Dacă, prin esența ei, orice comunicare didactică este și instrumentală, reciproca nu mai este valabilă. Iar dacă o comunicare didactică poate fi, într-o anumită măsură, accidentală sau subiectivă, acestea din urmă nu sunt și didactice.

Actele de comunicare prin care încercăm să influențăm persoanele din jurul nostru intră în sfera comunicării educaționale chiar dacă se desfășoară în instituții specializate sau nu, chiar dacă sunt sau nu sunt organizate. Orice formă de comunicare didactică este și o comunicare educațională. Cadrul didactic desfășoară cu preșcolarii o comunicare didactică, dar și una educațională care produce schimbări în personalitatea acestora.

Nu orice comunicare educațională poate fi și una didactică. Sfera conceptului de comunicare educațională este mult mai largă decât cea a comunicării didactice.

Comunicarea educațională este cea care contribuie la realizarea fenomenului educațional, iar comunicarea didactică apare ca o formă obligatorie, particulară în vehicularea anumitor continuturi.

Comunicarea didactică reprezintă ,,o comunicare instrumentală, direct implicată în susținerea unui proces sistematic de învățare.’’(Luminița Iacob,1998, pag 53)

Comunicarea didactică este considerată o formă de interacțiune între educator și preșcolari, prin care educatorul transmite mesajul său, în cadrul procesului de predare-învățare-evaluare, având drept scop realizarea obiectivelor propuse. Codurile utilizate de educator sunt gesturile, cuvântul, mișcarea, intonația, stările afective.

Comunicarea didactică se deosebește de celelalte forme ale comunicării umane prim mai multe caracteristici:

Comunicarea didactică se desfășoară între două sau mai multe persoane: educatorul are drept scop instruirea preșcolarilor utilizând comunicarea verbală, scrisă, paraverbală, nonverbală și vizuală, dar mai ales combinată.

Mesajul didactic are dimensiune explicativ-demonstrativă și este transmis preșcolarilor prin intermediul unor strategii didactice alese de educator, care asigură dezvoltarea intelectuală a acestora.

Mesajul didactic este conceput și organizat de către educator, pe baza unor obiective didactice.

Comunicarea este reglată și autoreglată cu ajutorul unor retroacțiuni care ajută la îndepărtarea blocajelor care apar pe parcurs.

Stilul didactic este determinat de concepția didactică a educatorului și de structura lui psihică.

Pentru a fi didactică, o comunicare trebuie să îndeplinească o serie de condiții:

,,Comunicarea trebuie să fie intenționată și să vizeze schimbări în comportamentul sau atitudinea celui ce receptează comunicarea, să vizeze schimbări de cunoaștere, afectivitate;

Comunicarea trebuie să fie desfășurată într-un cadru organizat și să fie derulată după principii care să asigure eficiență și calitate;

Comunicarea didactică să se realizeze, în general, în instituții specializate care să se preocupe de o organizare eficientă a comunicării în cadrul lor.’’ (Luminița Iacob, 1998, pag 57)

Comunicarea didactică se referă transmiterea și schimbul de informații, la împărtășirea unor stări afective, a unor impresii cu scopul de a asigura înțelegerea, îmbogățind sfera cunoștințelor.

Comunicarea didactică nu se referă doar la transmiterea unor cunoștințe, ci și la desfășurarea unui proces de generarea a unor comportamente de durată sau de schimbare a unor atitudini si comportamente. Ea are drept scop modificarea personalității receptorului în sensul dorit.

3. 2. Particularități ale comunicării didactice

Comunicarea didactică este considerată de Sorin Cristea ,,un principiu axiomatic al activității de educație, care presupune un mesaj educațional elaborat de subiectul educației, capabil să provoace reacția formativă a obiectului educaței, evaluabilă în termen de conexiune inversă externă și internă.’’(Sorin Cristea, 2000)

Comunicarea didactică presupune desfășurarea unui proces complex care generează comportamente de durată sau schimbă atitudini si comportamente ale preșcolarilor. Pentru a realiza obiectivele stabilite, sunt puse în mișcare un ansamblu de mijloace, canale și proceduri care să facă mai profitabile intervențiile didactice.

Ca elemente de specificitate ale comunicării didactice sunt amintite:

,,Caracterul bilateral, care evidențiază importanța și necesitatea instituirii unor legături performante între educator și preșcolari.

Dimensiunea explicativă a discursului didactic este destul de pronunțată, deoarece el vizează înțelegerea informațiilor transmise. O învățare eficientă are ca premisă înțelegerea conținutului propus, condiție pentru continuarea procesualității învățării.

Structura comunicării didactice conform logicii pedagogice are ca primă cerință facilitarea înțelegerii unui adevăr, și nu doar simpla lui enunțare.

În structura conținuturilor programelor școlare se acordă întâietate logicii pedagogice deoarece vizează înțelegerea, față de cea știintifică (vizează adevărul) sau față de cea istorică.

Foarte important este și rolul activ pe care îl are educatorul față de conținutul științific cu care va opera. În procesul de transmitere de informații, educatorul selectează, organizează și personalizează conținuturile literaturii de specialitate, fiind ghidat de programa în vigoare.

Combinarea în cadrul comunicării didactice a celor două forme verbale, orale și scrise, este o realitate deoarece apar o serie de particularități de formă, de ritm sau de conținut.

Calitatea comunicării didactice depinde de strategia utilizată de cadrul didactic, care este proiectată în funcție de scopul activității didactice, obiectivele urmărite, locul desfășurării, personalitatea cadrului didactic și a preșcolarilor, dar și de stilul didactic adoptat.

Un alt aspect important al comunicării didactice îl reprezintă pericolul transferului autorității de statut asupra conținuturilor, sub forma argumentului autorității. Pentru preșcolarii care învață apare riscul ca un lucru să fie considerat fals sau adevărat nu pentru că este demonstrat, ci pentru că este o informație provenită de la o ,,sursă’’ autorizată.

Personalizarea comunicării didactice face ca în același timp, în același cadru instituțional, același potențial uman, același conținut formal să fie explorate și exploatate diferit de către fiecare cadru didactic, să aibă rezultate diferite. În funcție de propriile particularități și de filosofia la care aderă, cadrul didactic accentuează una sau alta dintre dimensiunile comunicării, creând premise de răspuns din partea preșcolarilor

De asemenea, comunicarea didactică trebuie să fie evaluativă și autoevaluativă, în egală măsură, atât pentru educat, cât și pentru educator, urmărind atingerea finalităților propuse, acoperirea intereselor si nevoilor preșcolarilor.’’

(Marin Stoica, 2002, pag 370 )

Pe lângă aceste elemente de specificitate sunt amintite alte trăsături care, la rândul lor, contribuie la crearea unui univers specific comunicării didactice:

surplusul de informație, cantitativă și calitativă, impusă de necesitatea înțelegerii mesajului transmis;

utilizarea accentuată a unor norme nescrise (,, Nu vorbești neîntrebat!’’, ,,Când vorbește educatoarea, se ascultă doar!’’);

finalismul accentuat al comunicării, subordonată permanent obiectivului didactic urmărit;

combinarea permanentă a comunicării verticale cu cea orizontală în diferite forme spontane sau organizate;

dominarea comunicării verbale de către cadrul didactic.(Marin Stoica, 2002, pag 371)

Îmbinarea acestor trăsăturilor și a elementelor de specificitate duce la crearea unui univers eficient al comunicării didactice.

3.3. Bariere în comunicarea didactică

Comunicarea didactică ar trebui să fie una dintre cele mai performante forme ale comunicării, însă în practica educațională s-au constatat o serie de obstacole.

Aceste obstacole care stau în fața comunicării didactice sunt de o mare diversitate.

S-a constatat că de cele mai multe ori cadrul didactic nu poate comunica cu preșcolarul fie din cauza faptului că acesta este bolnav sau obosit, fie nu se poate concentra, fie datorită faptului că deține un vocabular sărac sau pentru că se consideră marginalizat ce ceilalți colegi.

,, Pot fi distinse următoarele blocaje ale comunicării didactice :

blocaje determinate de caracteristicile persoanei aflate în comunicarea didactică;

blocaje determinate de canalul de transmisie;

blocaje determinate de relațiile social-valorice care există între participanții la comunicarea didactică;

blocaje determinate de particularitățile domeniului în care se realizează comunicarea didactică.’’(Luminița Iacob, 2008, pag 372)

Blocajele determinate de caracteristicile persoanei aflate în comunicarea didactică

Orice persoană care comunică este direct implicată în situația de comunicare, angajându-se în ea cu toată personalitatea sa și cu un sistem propriu de nevoi care îi determină motivațiile. Elementele de personalitate ale educatorului dar și elementele de personalitate ale educatului își pun amprenta asupra relației de comunicare. Când vorbim de caracteristicile persoanelor care se află în procesul de comunicare, avem în vedere probleme ce țin de ordin fizic și fiziologic ( diferite deficiențe senzoriale, oboseala, stresul), care produc distorsiuni în comunicarea didactică. Educatoarea trebuie să cunoască astfel de probleme cu care se confruntă preșcolarii și să țină cont de ele în stabilirea relației de comunicare cu aceștia.

Comunicarea dintre educator și preșcolar poate fi perturbată de factori psihologici, dar și de factori de personalitate. Preșcolarii apreciază educatorul care este amabil, deschis, le înțelege problemele, dorința de a ajuta, stăpânirea de sine și detestă ironia, sarcasmul, spiritul de dominație. De exemplu, relația de comunicare poate fi afectată atunci când preșcolarul se simte ridiculizat.

În relații de comunicare, chiar și preșcolarii se angajează cu anumite trăsături de personalitate ce trebuie luate în considerare de cadrul didactic, deoarece pot provoca dificultăți în procesul de comunicare. De exemplu, persoanele introvertite sunt orientațe către sine și către relație, nu se angajează și nu acceptă cu adevărat o sarcină decât dacă relația are un caracter pozitiv. În acest caz, eficiența comunicării este asigurată de trăirile afective. Astfel de preșcolari au nevoie ca munca lor să fie recunoscută și pusă în valoare de către educator. În cazul în care nu se întâmplă acest lucru, apar atitudini de retragere, evitare, deoarece preșcolarii se vor simți neînțeleși. În schimb persoanele extravertite sunt orientate către acțiune și sunt preocupate mai puțin de persoane și de relațiile pe care le stabilesc. În astfel de situații, persoanele extravertite se adaptează mai ușor diferitelor stiluri de comunicare decât persoanele introvertite și sunt mai receptivi la dialogul inițiat de educator.

Un alt obstacol determinat de caracteristicile persoanei poate fi și vocabularul sărac.

De cele mai multe ori, acest lucru îi împiedică pe preșcolari să participe activ la activitățile desfășurate, deoarece nu înțeleg mare lucru din ce a realizat educatorul și nu va exista o comunicare cu ei. Este necesar ca educatorul să planifice activitățile în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale prescolarului, dar și în funcție de experiența de viață a acestuia.

În unele familii, adulții petrec foarte puțin timp cu copiii, motiv pentru care acei copii învață că trebuie să rămână tăcuți. Educatorul are datoria de a cunoaște mediul în care trăiesc preșcolarii, relațiile din familie, iar la nevoie poate oferi sfaturi despre importanța comunicării.

O altă barieră în calea comunicării didactice o reprezintă lipsa de cunoaștințe. Volumul mic de cunoștințe, lipsa informației îl pune pe preșcolar în situația în care îi este imposibil să comunice. Adulții au datoria de a le arăta preșcolarilor cât mai multe obiecte, de a-i ajuta să afle legătura dintre ele, de a le citi povești și de a discuta pe baza lor, de a merge împreună la plimbare și de a discuta despre ce observă în natură, de a ajuta preșcolarii să-și îmbogățească bagajul informațional. În acest fel, preșcolarii vor avea subiecte de comunicare, de relaționare cu cei din jur.

Lipsa de interes reprezintă una dintre cele mai mari bariere care trebuie depășite pentru a nu crea un blocaj în comunicarea didactică. Educatorul trebuie să le stârnească interesul și curiozitatea, prin utilizarea unor materiale atractive, expresive, adecvate vârstei preșcolarului. Mimica, gesturile educatorului trezesc dorința de a asculta, de a afla lucruri noi despre anumite subiecte. Exprimarea educatorului trebuie să fie pe înțelesul preșcolarilor, iar sarcinile trebuie să fie clare, astfel încât să fie înțelese.

Alte obstacole care sunt determinate de caracteristicile persoanei sunt atitudinea și comportamentul individualist, egocentric, axarea individului pe sine însuși, pe acțiunile sale și pe rezultatele sale. Atitudinile și comportamentele individualiste și egocentrice sunt obstacole în cadrul procesului de comunicare. Dialogul cu persoana centrată pe sine este greoi, dar nu imposibil. În momentul în care o persoană intră într-o relație de comunicare cu ceilalți trebuie să cunoască limitele și posibilitățile proprii, ceea ce îi lipsește persoanei egocentric, deoarece aceasta are întotdeauna o cunoaștere falsă despre sine (cine se vede numai pe sine și nu se compară cu cei din jur nu-și cunoaște calitățile și defectele).

Evoluția comunicării este pusă în evidență prin modul în care preșcolarii realizează percepția celorlalți. La vârsta preșcolară, un alt copil este văzut ca o amenințare, ca o persoană care dorește să-l deranjeze, îi poate lua jucăriile, îi poate distruge construcția sau îi poate rupe desenul. De aici apar conflictele între copii. Studii de specialitate au atătat faptul că frecvența conflictelor scade odată cu vârsta, în schimb durata se prelungește (preșcolarii țipă, plâng, fac apel la adulți mai mult timp).

Pe fondul interrelațional încep să se formeze și unele trăsături caracteriale. Factorul care le generează îl constituie nu atât contradicțiile care se manifestă la această vârstă, cât modul în care sunt soluționate. De exmplu, dacă într-o familie se cultivă nesăbuit dorințele și pretențiile preșcolarului, dar este neglijată dezvoltarea implicării personale în activitate, echilibrul, apar disfuncționalități în relațiile preșcolarilor cu cei din jur. Aceasta se asociază cu instalarea unor trăsături de caracte,r cum ar fi lipsa de sensibilitate și atenție față de cei din jur, egoismul, narcisismul. Numai acțiunile educative echilibrate, cu cerințe gradate sunt în măsură să prevină apariția unor astfel de însușiri caracteriale. Educarea unor astfel de atitudini se face prin încredințarea unor sarcini și responsabilități prin care se urmărește antrenarea preșcolarilor în jocuri și activități collective, în cadrul cărora poate comunica mai des cu ceilalți preșcolari, dezvoltând astfel și spiritul de echipă.

Blocajele determinate de canalele de transmisie

Orice distorsiune la nivelul limbajului verbal este considerat ca fiind un blocaj în comunicare.

Limbajul este un sistem care funcționează ca vehicul pentru schimbul de informații de la o persoană la alta. ,,Pentru ca semnele să poată înlocui această funcție de transferabilitate, este necesar ca ele să îndeplinească două funcții:

-să trimită la o referință ( realitatea pe care sensul o aduce la cunoștința receptorului);

– să fie purtătoare ale unui sens (modalitate prin care un obiect este adus la cunoștința receptorului);’’(Dorina Sălăvăstru, 2004, pag 215)

În acest caz, apar obstacole în procesul de comunicare atunci când preșcolarii utilizează incorect sensul unor termeni. Sarcina pe care o are educatorul este de a ajuta preșcolarii să descopere sensul corect și referința adecvată, prin identificarea sensului în funcție de context.

Pe anumite trepte ale preșcolarității, odată cu îmbogățirea vocabularului și cu creșterea abilităților preșcolarului de a-l mânui, se amplifică sursele ambiguității, dar odată cu ele se amplifică și natura obstacolelor care stau în fața comunicării didactice.

Lingviștii au atras atenția asupra unor situații în care apar dificultăți în cadrul procesului de comunicare din cauza folosirii unor cuvinte necunoscute de către destinatari (utilizarea unor termeni străini, termeni tehnici etc). În ultimii ani, oamenii s-au confruntat cu termini străini împrumutați mai ales din limba engleză. Acești termeni sunt incluși în mesaje adresate nu specialiștilor, ci maselor largi, ceea ce face ca mesajul să fie un mijloc de manipulare.

Pentru cadrul didactic preocupat de efectul comunicării sale din punct de vedere al înțelegerii complete, este foarte important să ofere preșcolarilor modele de stăpânire și folosire corectă a limbii române.

Blocaje determinate de relațiile social-valorice în cadrul comunicării didactice

Această categorie de obstacole își are originea în relațiile interindividuale dintre persoanele care participă la relația de comunicare.

Pot fi identificate și obstacole care provin din natura relațiilor valorice pe care participanții le dezvoltă în cadrul procesului didactic.

Într-o societate în care valorile morale sunt amestecate, dar sunt și confuze, este ușor să apară conflicte valorice între preșcolar și cadru didactic. De cele mai multe ori, aceste conflicte își au originea în mediul familial din care provine preșcolarul, în mediul cultural în care a fost crescut și educat.

Conflictele apar și la nivelul valorilor vieții în comun. Tânăra generație este adepta unei libertăți maximale de gândire și acțiune. Astfel de cerințe sunt resimțite sub forma unor atentate la libertățile individului, ca restricții la libera inițiativă individuală.

Blocajele comunicării determinate de natura domeniului cognitiv

Abilitatea de comunicare în cadrul acestor activități presupune din partea preșcolarului satisfacerea unor condiții cum ar fi:

preșcolarul trebuie să înțeleagă limbajul într-un domeniu cognitiv specializat;

preșcolarul trebuie să stăpânească sistemul de semne specializat, prin intermediul căruia sunt exprimate și receptate procesele domeniului.

Îndeplinirea unor astfel de condiții este o sarcină destul de dificilă, ceea ce face ca unele dificultăți de comunicare să-și găsească originea aici.

Există domenii ale cunoașterii în care dificultățile de comunicare își au originea în promovarea unor idei, cunoașteri de maximă generalitate și abstracțiune. Principala condiție pentru o comunicare didactică eficiența este asumarea de către preșcolar a sensurilor specializate ale termenilor, iar sarcina cadrului didactic e aceea de a recurge la diferite proceduri de introducere a sensului și de indentificare a referinței.

Deși îmbracă diferite forme, constituind reale probleme în realizarea procesului de comunicare, barierele pot fi de cele mai multe ori evitate, existând modalități care duc la înlăturarea lor.

3.4. Comunicarea didactică eficientă la ciclul preșcolar

În cadrul procesului instructiv-educativ, cea care asigură eficiență și calitate actului didactic este comunicarea. Scopul comunicării îl constituie transmiterea și recepția unor semnificații, în vederea obținerii unor efecte pragmaice.

Calitatea mesajului transmis de educator constituie prima condiție prin care putem asigura eficiența demersului didactic. În cadrul procesului de comunicare, mesajul transmis trebuie să fie foarte clar exprimat și convingător. Credibilitatea și argumentele educatorului au o mare importanță în comunicarea didactică, pentru că gradul de receptivitate a mesajelor și atmosfera favorabilă sunt dependente de acestă credibilitate.

Un educator bun trebuie să dețină cunoștințe solide, să dovedească faptul că poate să fie un bun comunicator și să demonstreze că este interesat de modul în care preșcolarii au înțeles mesajele transmise de el. De asemenea, un bun educator trebuie să găsească, atunci când este cazul modalități de îmbunătățire a comunicării.

Pentru optimizarea actului comunicațional trebuie înlăturat caracterul autocratic, care generează pasivitate din partea preșcolarilor. Aceștia au nevoie să fie stimulați să participe activ în cadrul activităților desfășurate, să-și dezvolte simțul responsabilității, să manifeste independență și spirit de inițiativă.

În cadrul jocurilor și activităților desfășurate în grădiniță, preșcolarilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a-și manifesta interesul, curiozitatea prin adresarea unor întrebări, urmând ca aceștia să învețe prin descoperire.

Empatia este un alt element definitoriu prin care putem eficientiza procesul de comunicare. În orice proces comunicațional, educatorul încearcă să-și controleze emoțiile proprii, dar încearcă să dirijeze și emoțiile celor pe care dorește să-i influențeze prin valorificarea capacității empatice.

Un cadru didactic empatic va utiliza feedback-ul drept un instrument prin intermediul căruia poate asigura optimizarea comunicării, oferindu-l într-un moment benefic și a sigurându-se că beneficiarii acestuia sunt pregătiți să-l primească și să-l valorifice. În caz contrar, relația de comunicare poate fi deteriorată.

,,Feedback-ul reprezintă reacția de răspuns a receptorului la mesajul primit de la emițător.’’(Petre Anghel, 2003, pag 64)

Este un mod prin care putem ajuta pe cineva să înțeleagă efectele produse de un anumit mesaj asupra celui căruia i-a fost adresat mesajul.

Educatorul trebuie să afle dacă mesajele sale au fost recepționate și trebuie să găsească anumite modalități prin care poate ameliora emisia, în cazul în care a constatat distorsiuni în procesul comunicării. Feedback-ul cel mai natural și cel mai spontan este primit de educator dacă își observă cu mare atenție preșcolarii. Comportamentele nonverbale sunt foarte numeroase și reprezintă pentru educator indicii ale înțelegerii sau neînțelegerii mesajului. Orice educator trebuie să stie să utilizeze ca sursă a feedback-ului canalul considerat fundamental în comunicarea nonverbală: limbajul trupului constituie un mijloc prin care putem sesiza implicarea preșcolarilor și atitudinea acestora față de educator. Actul comunicării este eficient atunci când favorizează o implicare activă din partea preșcolarilor, o angajare cu toate forțele intelectuale și afective în procesul receptării. Astfel, receptarea depășește simpla percepere a unor conținuturi audiate. A produce interlocutori activi și a determina preșcolarii să manifeste o atitudine activă în cursul ascultării reprezintă un indicator al competențelor educatorului.

Alături de feedback, o altă componentă a comunicării care asigură eficiența este ascultarea. Ea condiționează recepționarea corectă a mesajului transmis, dar și înțelegerea emoțiilor dincolo de cuvinte. A ști să asculți este caracteristică fundamentală a unei comunicări ce favorizează exprimarea celuilalt. De aceea, educatorul trebuie să creeze un cadru optim în care preșcolarul să nu se simtă judecat, manipulat prin întrebări, ci să se simtă ascultat.

Reușita activităților din grădinită depinde de calitatea relațiilor stabilite între educator și preșcolari și de interesul acordat activizării tuturor preșcolarilor în cadrul jocurilor și activităților desfășurate.

Ascultarea activă, interactivă și empatică constituie o modalitate prin care preșcolarii sunt încurajați să se exprime liber, să-și împărtășească gândurile, ideile, trăirile. Faptul că educatorul nu critică aceste gânduri, idei, impresii îi face pe preșcolari să se simtă bine și să-și exprime cu încredere problemele pe care le întâmpină.

Abilitatea de ,,a asculta’’ reprezintă o cale prin care putem asigura eficiența procesul comunicațional. A fi un bun ascultător înseamnă să fii capabil să-ți concentrezi atenția asupra mesajelor transmise. La vârsta preșcolară apar dificultăți legate de ascultarea activă. Însă educatorul poate găsi metode prin care poate stimula preșcolarii să asculte în mod activ, interactiv, empatic și poate forma comportamente ce încurajează ascultarea.

Comunicarea dintre educator și preșcolar este foarte importantă din punct de vedere psihosocial, având o încărcătură afectivă puternică ce poate facilita apariția unui climat psihosocial optim, care poate potența colaborarea dintre cele două persoane. Prin umanizarea și personalizarea interacțiunii educaționale, educatorul devine acea persoană care poate crea condiții pentru ca preșcolarii să-și formeze și să-și dezvolte armonios și integral personalitatea.

Bibliografie

Anghel, Petre, Stiluri si metode de comunicare, București, Editura Aramis, 2003;

Barbu, Hristu, Popescu, Eugenia, Șerban, Filofteia, Activități de joc și recreativ- distractive, București, Editura Didactică și Pedagogică,;

Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, Metode interactive de grup- ghid metodic, Editura Arves, 2002

Cerghit , Ioan, Metode de învățământ, Iași, Editura Polirom, 2006;

Cotoară, Daniela, Tîrziman, Elena, Aspecte ale comunicării din domeniul socio- uman, București, Editura Universității,;

Cucoș, Constantin , Psihopedagogie, Iași, Editura Polirom, 1998;

Dinu, Mihai, Fundamentele comunicării interpersonale, București, Editura All;

Iacob, Luminița, Comunicarea didactică în Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și grade didactice , Iași, Editura Polirom , 2008;

Neacșu, Ioan, Metode și tehnici de învățare eficientă, București, Editura Minerva, 1990;

Pânișoară, Ion – Ovidiu, Comunicarea eficientă, Iași, Editura Polirom, 2003;

Popa, Mariana, Comunicarea- aspecte generale și particulare, București, Editura Paidea, 2006;

Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educației, Iași, Editura Polirom, 2004;

Șoitu, Laurențiu, Pedagogia comunicării, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1997;

*** ,,Programa activităților instructiv- educative din grădiniță, București, 2005

Capitolul 4

Rolul inteligenței emoționale în optimizarea performanțelor preșcolarilor (microcercetare pedagogică)

4.1. Proiectul microcercetării pedagogice

4.1.1 Motivația cercetării

Lumea în care trăim se schimbă și, odată cu ea, se schimbă și educația. Sursele de informare pentru adulți și copii se multiplică, astfel încât pentru cei atrași de nou, de spectaculos, una pare mai atractivă decât alta.

În sistemul de învățământ au loc transformări rapide, centrate pe crearea unui mediu de învățare stimulativ, care poate eficientiza activitatea educațională și, implicit, îmbunătățirea rezultatelor acesteia.

Nevoile și cerințele copiilor de astăzi pretind dascălilor o schimbare radicală a modului de abordare a activității didactice. Activitățile desfășurate în grădiniță sunt așteptate de preșcolari pentru a-și pune în valoare deprinderile, a descoperi împreună cu ceilalți necunoscutul, a învăța unii de la alții. Activitățile și metodele noi incită curiozitatea de cunoaștere, creează o estetică nouă a mediului educațional ce declanșează asupra preșcolarilor emoții pozitive, dar care influențează, în același timp posibilitatea cooperării, autocunoașterii, responsabilizării, învățării unor lecții de viață emoțională.

Desfășurarea unor jocuri moderne promovează un limbaj nou, iar preșcolarii descoperă limbajul trupului și al gândului. Ansamblul fiecărui joc are un altfel de trăire, de ritm, de expresivitate emoțională etc.

Educatorul poate desfășura jocuri de dezvoltare a inteligenței emoționale ce pot fi asociate cu reflectarea stărilor interne printr-o conștientizare asociată cu simțirea.

Preșcolarii asteaptă cu interes noi jocuri și sunt dispuși chiar și ei sa creeze variante la jocurile pe care deja le cunosc.

Crearea unor jocuri noi, în acord cu recentele teorii despre inteligența, jocuri ce pot fi practicate de copii din diferite medii, reprezintă principala preocupare a cadrelor didactice.

Jocurile bazate pe dezvoltarea inteligenței emoționale contribuie la conturarea unui stil de viață sănătos, optimist, echilibrat, bazat pe empatie, pe trăiri afective, care se aprofundează prin exercițiu repetitiv. Prin intermediul lor, preșcolarii învață să-și valorifice latura emoțională care îi valorizează în fața grupului, le oferă încredere în ei și o șansă de a comunica eficient.

Desfășurarea unor jocuri de dezvoltare a inteligenței emoționale ajută la creșterea armonioasa și echilibrată a preșcolarilor, dar și la îmbunătățirea unor trăsături de personalitate, cum ar fi: motivația, voința, abilitatea de comunicare, respectul față de sine și față de cei din jur, încrederea în sine, gestionarea sentimentelor etc.

Observăm zilnic în jocul copiilor o lume a lor care aduce comportamente,trăiri, teme, idei, probleme absolut noi.

În cadrul acestei cercetări, ne propunem să evidențiem importanța inteligenței emoționale în cadrul procesului educațional, proces care ajută copiii să-și formeze personalitatea, să se cunoască, să-și exprime trăirile, să-și descopere stilul propriu de gândire și acțiune, să și-l modeleze.

4.1.2. Scopul cercetării

Scopul prezentei microcercetări pedagogice este acela de a evidenția rolul inteligenței emoționale în optimizarea performanțelor preșcolarilor.

4.1.3. Obiectivele cercetării

măsurarea și aprecierea nivelului de cunoștințe, deprinderi, capacități ale preșcolarilor;

identificarea efectelor activităților centrate pe dezvoltarea inteligenței emoționale acestora în planul performanțelor preșcolarilor.

4.1.4. Ipoteza cercetării

Dacă, în cadrul activităților desfășurate în grădiniță, se vor desfășura jocuri și activități care să dezvolte inteligența emoțională, atunci performanțele preșcolarilor vor crește, copiii vor fi mult mai motivați să participle la activități, iar climatul socio-afectiv al grupei va fi influențat pozitiv.

4.1.5. Metodologia cercetării

În cadrul microcercetării derulate, am valorificat următoarele metode de cercetare:

Testul – reprezintă un instrument de cercetare alcătuit dintr-un ansamblu de itemi, care vizează cunoașterea fondului informativ și formativ dobândit de subiecții investigați, respectiv identificarea prezenței sau absenței cunoștințelor, capacităților, priceperilor, deprinderilor, comportamentelor adecvate.

Testul a fost utilizat pentru a măsura cât mai exact volumul și calitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor copiilor înainte, pe parcursul și după efectuarea efectuarea experimentului.

Diagrama de structură – reprezintă un grafic statistic în care sunt trecute datele din tabelele care cuprind rezultatele preșcolarilor.

Experimentul – a constat în verificarea ipotezei formulate, scopul lui fiind de a o confirma sau infirma.

După numărul de subiecți implicați, acesta este un experiment psihopedagogic colectiv, desfășurat într-un mediu natural, în perioada septembrie 2013 – mai 2014

Experimentul pe care l-am realizat a cuprins trei etape:

1. Etapa inițială (etapa pre-experimentală) – această etapă a constat în desfășurarea unui joc bazat pe dezvoltarea inteligenței emoționale.

2. Etapa experimentală – a constat în desfășurarea unor jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale.

Modalitatea de derulare a activităților bazate jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale a condus la stimularea comunicării și la dezvoltarea expresivității emoționale.

Copiii au traversat diverse experiențe de învățare, interrelaționând în grupuri de învățare activă, și au capătat încredere în capacitățile individuale și ale grupului.

Pe parcursul derulării acestei etape au fost desfășurate mai multe jocuri pentru stimularea inteligenței emoționale cu scopul de a dezvolta expresivitatea emoțională, dar și abilitățile de interacțiune cu cei din jur.

3. Etapa finală (etapa post – experimentală) – a constat în realizarea unei evaluări finale, care a avut drept scop măsurarea gradului în care copiii și-au însușit cunoștințele și deprinderile vizate. Ea s-a concretizat în desfășurarea unui joc care are drept scop dezvoltarea inteligenței emoționale.

4.1.6. Eșantionul cercetării

Grupa experimentală – a fost grupa mijlocie ,,Puișorii”, de la Grădinița Nr.16, Târgoviște, Dâmbovița. Numărul subiecților a fost de 26 preșcolari. Eșantionul cercetat cuprinde subiecți neselectați, ce provin din medii diverse, putând fi luat în considerare ca atare.

Din efectivul de 26 preșcolari, 14 sunt baieți (54 %), iar 12 sunt fete (46 %). Un sfert din preșcolari provine din familii de intelectuali, iar ceilalți preșcolari din familii cu părinți care au o pregătire medie; 2 preșcolari prezintă tulburări de vorbire.

Specificul acestui colectiv este faptul că este un colectiv eterogen, atât în ceea ce privește posibilitățile intelectuale, efortul și angajarea cu care acești copii se implică în activitățile instructiv-educativ, cât și din punct de vedere comportamental.

Această grupă dispune de sprijinul moral și material al părinților, deși de multe ori el este sporadic.

Grupa martor – a fost grupa mijlocie ,,Greierașii” de la Grădinița Nr.16, Târgoviște, Dâmbovița, care are un efectiv de 26 preșcolari, cu următoarea structură: 12 sunt fete (46 %), iar 14 sunt băieți ( 54%). Spre deosebire de grupa experimentală, jumătate dintre preșcolari provin din familii de intelectuali, iar restul din familii cu studii medii.

Menționăm faptul că și această grupă dispune de sprijinul material și intelectual al părinților, care se implică în toate activitățile desfășurate de grădiniță. Pentru desfășurarea fiecărui proiect tematic, părintii au participat cu imagini, enciclopedii și alte materiale specifice temei.

Desfășurarea microcercetării pedagogice, analiza și interpretarea datelor

4.2.1. Etapele microcercetării pedagogice

Documentarea pedagogică a avut loc în perioada 1 septembrie 2013 – mai 2014. Experimentul pedagogic s-a derulat în anul școlar 2013-2014 și a constat în parcurgerea următoarelor etape:

la începutul anului școlar, s-a desfășurat un joc bazat pe dezvoltarea inteligenței emoționale – etapa inițială – ( septembrie – octombrie);

pe parcursul anului școlar, la grupa experimentală s-au desfășurat jocuri  și activități care să ajute la dezvoltarea inteligenței emoționale, conform particularităților individuale și de vârstă ale copiilor, iar la grupa de control au fost desfășurate activități prevăzute în programă, cu caracter general – etapa formativ-ameliorativă (octombrie- aprilie);

la sfârșitul anului școlar, a fost aplicat un test pentru verificarea eficienței activităților desfășurate – etapa finală (mai).

4.2.2. Analiza, prelucrarea și și interpretarea datelor

Etapa inițială

Această etapă a constat în desfășurarea jocului – ,,Copii veseli, copii triști’’.

Obiectivele urmărite în cadrul acestui joc sunt:

să identifice și să denumească trăirile emoționale ale personajelor din scurtele povestiri prezentate;

să exprime nonverbal stări, trăiri emoționale proprii, precum și ale personajelor din povestirile prezentate;

să găsească jetonul cu expresiile faciale reprezentând diferite emoții ( bucurie, tristețe, fericire, supărare, dezamăgire, furie, uimire, durere, milă, invidie, răutate).

Acest joc s-a desfășurat în sala de grupă. În cadrul acestui joc au fost prezentate trei întâmplări. Preșcolarii au discutat pe baza acestor întâmplări, au identificat și au descris trăirile emoționale ale personajelor.

La sfârșitul jocului, preșcolarii au exprimat prin intermediul limbajului nonverbal emoțiile pe care le-au experimentat personajele din povestirile prezentate: bucurie, tristețe, fericire, supărare, dezamăgire, furie, uimire, durere, invidie, răutate, nedumerire, teamă.

Copiii au asociat jetoanele, reprezentând expresii faciale stilizate, cu imagini reprezentând copii cu diferite stări emoționale.

Rezultatele obținute de preșcolarii celor două grupe au fost înregistrate în tabelul de mai jos:

Legendă :

negru – grupa mijlocie ,, Puișorii ’’ – grupa experimentală ;

roșu – grupa mijlocie ,, Greierașii’’- grupa de control ;

Î – Comportamnet însușit

D – Comportamnet în dezvoltare

A – Comportament absent

Tabel nr.1 Rezultate obținute în urma aplicării jocului inițial

Grupa experimentală

Fig. nr.1 Rezultatele obținute în urma desfășurării jocului ,,Copii veseli, copii triști’’

Grupa de control

Fig. nr.2 Rezultatele obținute în urma aplicării desfășurării jocului ,, Copii veseli, copii triști’’

În urma desfășurării jocului ,,Copii veseli, copii triști’’, preșcolarii au înregistrat rezultate asemănătoare, diferențele fiind nesemnificative.

Astfel, la grupa experimentală, la primul obiectiv, 10 preșcolari au înregistrat un comportament însușit, 14 preșcolari – comportament în dezvoltare, iar doi preșcolari – comportament absent. Prin comparație, la grupa de control s-au evidențiat următoarele rezultate: 9 preșcolari – comportament însușit, 13 preșcolari – comportament în dezvoltare, iar 2 preșcolari – comportament absent, deoarece nu au reușit să identifice decât o singură trăire emoțională (bucuria).

La al doilea item, preșcolarii de la grupa experimentală au obținut următoarele rezultate: 9 preșcolari – comportament însușit, 15 preșcolari – comportament în dezvoltare, deoarece nu au reușit să exprime nonverbal toate trăirile emoționale din povestirile prezentate, iar 2 preșcolari – comportament absent, deoarece nu au reușit să exprime nonverbal decât două trăiri emoționale. Prin comparație, la grupa de control s-au obținut următoarele rezultate: 10 preșcolari – comportment însușit, 10 preșcolari – comportament în dezvoltare, iar 5 preșcolari – comportament absent.

La ultimul item, preșcolarii de la grupa experimentală au obținut următoarele rezultate:

12 preșcolari – comportament însușit, deoarece au reușit să găsească jetoanele potrivite, 12 preșcolari – comportament în dezvoltare, deoarece nu au reușit să asocieze toate jetoanele reprezentând expresii faciale stilizate, cu imagini reprezentând copii cu diferite stări, iar 2 preșcolari – comportament absent deoarece nu au reușit să asocieze decât două jetoane cu imaginile prezentate.

Etapa experimentală

În etapa experimentală, la grupul experimental s-au desfășurat activități instructiv-educative care au avut drept scop dezvoltarea inteligenței emoționale la vârsta preșcolară, conform particularităților individuale și de vârstă ale copiilor, iar la grupul de control au fost desfășurate activități prevăzute în programă, bazate, în special, pe valorificarea metodelor și procedeelor didactice tradiționale, conform proiectelor didactice prezentate (Anexa 1).

Etapa finală

În această etapă s-a realizat evaluarea finală, care a avut drept scop măsurarea gradului în care copiii și-au însușit cunoștințele și deprinderile vizate.

Această etapă a constat în desfășurarea unui joc bazat pe dezvoltarea inteligenței emoționale la vârsta preșcolară – ,,Să facem haz de necaz’’- Spectacol comic.

Obiectivele urmărite în cadrul acestui joc sunt:

să identifice cel puțin trei stări emoționale trăite;

să argumenteze efectele anumitor stări emoționale asupra stării lui de sănătate și a celorlalți;

să-și autoregleze comportamentele negative prin exercițiu;

să simuleze situații de viață reală, adoptând conduita emoțional-expresivă adecvată.

Fiecare copil a încercat să se facă ascultat și să stârnească râsul, în diferite momente ale zilei. De exemplu, în tranziții sau la întâlnirea de dimineață. Acest joc a început cu un brainstorming. Fiecare copil a denumit o întâmplare pe care dorea să o prezinte și o emoție pe care dorea s-o trăiască. De exemplu, ,,La circ’’- veselie, ,,La joacă’’- curaj, ,,În parc’’- iubire, ,,La doctor’’-teamă.

În cadrul acestui joc, preșcolarii au ales cine începe, în funcție de interesul manifestat față de titlul prezentării.

Copilul nominalizat a mers și a ales din lada hazlie obiecte care se potrivesc mesajului pe care dorea să-l transmită astfel încât ceilalți preșcolari să nu se poată opri din râs. Obiectele din lada hazlie puteau să fie combinate astfel încât aceste accesorii să mențină hazul cât mai mult timp. Fiecare preșcolar a fost atenționat că este important timpul de râs, cel care îl poate face câștigator.

Rezultatele obținute de preșcolarii celor două grupe au fost înregistrate în tabelul de mai jos:

Legendă :

negru – grupa mijlocie ,, Puișorii ’’ – grupa experimentală ;

roșu – grupa mijlocie ,, Greierașii’’- grupa de control ;

Î – Comportament însușit

D – Comportament în dezvoltare

A – Coportament absent

Tabel nr.3 Rezultatele obținute în urma desfășurării jocului final

Grupa experimentală

Fig. nr.5 Rezultatele obținute în urma desfășurării jocului final

Grupa de control

Fig. nr.6 Rezultatele obținute în urma desfășurării jocului final

În etapa de evaluare finală, rezultatele obținute de preșcolarii din grupa experimentală au înregistrat o îmbunătățire evidentă, ca urmare a valorificării constante, în cadrul activităților desfășurate, a numeroase jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale.

Preșcolarii de la grupa experimentală au înregistrat rezultate bune la itemul care le solicita acestora să identifice cel puțin trei stări emoționale. Astfel, la acest item, 20 preșcolari din grupa experimentală au înregistrat un comportament însușit (aceștia au reușit să identifice toate trăirile afective), 5 preșcolari – comportament în dezvoltare , iar 2 preșcolari – comportament absent, din cauza faptului că nu au reușit să identifice decât două stări emoționale (bucuria și tristețea). Prin comparație, la acest item, la grupa de control, doar 12 preșcolari au demonstrat un comportament însușit, iar 14 preșcolari – comportament în dezvoltare. Tot la grupa de control, în cazul a 2 copii comportamentul vizat a fost absent, deoarece aceștia nu au reușit să identifice decât două stări emoționale (bucuria și tristețea).

La acest item toți copiii au reușit să identifice cu ușurintă bucuria și tristețea.

La itemul care solicita copiilor să argumenteze efectele anumitor stări emoționale asupra stării de sănătate, majoritatea preșcolarilor de la grupa experimentală au înregistrat un comportament însușit, 7 copii – comportament în dezvoltare, iar un copil – comportament absent. Astfel, comparând rezultatele inițiale cu cele finale se constată o creștere a performanțelor copiilor de la grupa experimentală.

În schimb, la grupa de control rezultatele nu au indicat aceeași creștere ca în cazul grupei experimentale. Din prelucrarea datelor obținute, s-a evidențiat faptul că doar 13 preșcolari au demonstrat un comportament însușit, 12 preșcolari – comportament în dezvoltare, iar doi preșcolari – comportament absent.

Am observat faptul că preșcolarii din grupa experimentală au dat dovadă de încredere, de siguranță, participarea la astfel de jocuri bazate pe stimularea inteligenței emoționale a dus la dispariția fricii de eșec și a determinat curajul de a-și asuma riscul. Preșcolarii au fost mult mai sociabili, au fost încântați să participe la un astfel de joc, iar la sfârsitul lui au creat si ei propriile jocuri.

În schimb, preșcolarii de la grupa de control se joacau mai mult separat, nu-și exprimau sentimentele, nu aveau încredere în forțele proprii, nu erau foarte sociabili.

La finalul acestui joc, am constatat faptul că la grupa experimentală s-a înregistrat o creștere a performanțelor în comparație cu rezultatele inițiale, pe când la grupa de control nu au fost remarcate aceleași rezultate.

4.3. Concluzii

Rezultatele demersului de cercetare întreprins, bazate pe coroborarea datelor obținute prin utilizarea testului, experimentului și a observației comportamentului copiilor pe parcursul activităților, confirmă, în final, faptul că ipoteza formulată inițial este validă.

Aplicând un demers metodologic bazat pe utilizarea, în mod creator, a unor jocuri care duc la dezvoltarea inteligenței emoționale în cadrul tuturor activităților desfășurate cu preșcolarii, au fost obținute progrese reale în ceea ce privește capacitatea copiilor de a înțelege și observa comportamentele și implicarea lor în diferite acțiuni, de a studia, investiga și căpăta încredere în capacitățile individuale și ale grupului din care fac parte.

Aplicarea unor jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale în activitatea cu preșcolarii ne-a permis să cautam noi variante pentru a spori eficiența activității instructiv-educative din grădiniță, prin directa implicare a preșcolarului și mobilizarea efortului său cognitiv și emoțional. Adevărata învățare este aceea care permite transferul de achiziții în contexte noi. Astfel de activități au oferit copiilor posibilitatea de a-și împărtăși părerile, experiența, ideile, trăirile, sentimentele, strategiile personale de lucru, informațiile, iar timpul de soluționare a problemelor a fost de cele mai multe ori mai scurt.

Am observat faptul că dacă educatorul reușește să desfășoare mai multe activități de acest gen, inteligența emoțională devine prezentă în sala de grupă și în afara ei, preșcolarii învață să gândească înainte de a lua o hotărăre, chiar dacă primul impuls este altul. Așa se exersează stăpânirea emoțiilor care apar în anumite situații neprevăzute.

Comportamentul copiilor în astfel de situații de joc corespunde emoțiilor și sentimentelor pe care preșcolarul le trăiește în acel moment provocat de noi, care pot fi recunoscute observând limbajul nonverbal al copilului, ce poate fi relaxat sau tensionat, sigur pe el sau nesigur. Atât educatoarea, cât și ceilalți colegi, recunosc astfel de stări deoarece la această vârstă copiii nu reușesc să-și mascheze trăirile interioare. Însă, prin jocurile propuse preșcolarii învață să recunoască și să regleze astfel de trăiri.

Uneori aceste trăiri pot fi recunoscute și după modul în care vorbesc preșcolarii: fie vorbesc rar sau prea repede, tare sau încet, sau după comportamentele nonverbale. De aceea limbajul trupului poate fi educat prin jocuri și învățat cu ușurință de la cele mai fragede vârste.

În concluzie, utilizarea jocurilor centrate pe dezvoltarea inteligenței emoționale, îi ajută pe copii să descopere valoarea, frumusețea și diversitatea interacțiunii, îi ajută să-și promoveze ideile, să capete încredere în forțele proprii și să se implice profund și activ în construirea personalității proprii.

Concluzii

Comunicarea didactică este una din resursele majore ale procesului instructiv-educativ.

Copiii trebuie să dispună, încă de la vârsta preșcolară, de capacitatea de a comunica eficient cu cei din jur, de a-și exprima în mod inteligibil impresiile, gândurile, ideile, trăirile, sentimentele, ceea ce va constitui o baza în activitatea lor și, apoi, în viata socială de mai târziu.

De cele mai multe ori, problemele copiilor sunt de natură emoțională. De aceea este important ca fiecare cadru didactic să găsească metode prin care îi poate ajuta pe preșcolari să-ți exprime în mod adecvat emoțiile, iar în anumite situații să învețe să-și gestioneze anumite trăiri.

O modalitate prin care putem ajuta copiii să-și exprime emoțiile sunt jocurile desfășurate în cadrul grădiniței, care au drept scop dezvoltarea inteligenței emoționale. Rolul inteligenței emoționale este de a promova exprimarea eficientă a emoțiilor în diversitatea situațiilor de viață pentru a veni în sprijinul rezolvării problemelor personale, de familie, din societate.

Pentru a ajunge la performanțe în acest domeniu, preșcolarii trebuie să învețe să explice ceea ce simt, să identifice emoțiile și sentimentele proprii, dar și pe cele ale colegilor, să comunice propriile stări emoționale, să le controleze, pentru a crea acea armonizare a trăirilor colective care influențează activitatea de învățare ulterioară.

Cele mai importante resurse ale individului sunt stările affective, deoarece inteligența generală crește doar în momentul în care se dezvoltă și inteligența emoțională.

Prin valorificarea competențelor emoționale, preșcolarii devin mai sociabili, învăță să lucreze împreună, să își unescă forțele pentru a reuși să realizeze sarcina primită sau pentru a rezolva o problemă cu care se confruntă. Interrelațiile dintre membrii grupului sporesc interesul pentru o temă sau o sarcină dată, motivând copiii pentru învățare.

Bibliografie

Anghel, Petre, Stiluri si metode de comunicare, București, Editura Aramis, 2003;

Barbu, Hristu, Popescu, Eugenia, Șerban, Filofteia, Activități de joc și recreativ- distractive, București, Editura Didactică și Pedagogică,;

Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, Metode interactive de grup- ghid metodic, Editura Arves, 2002

Breben, Silvia , Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la vârsta preșcolară și școlară mică, Editura Reprograf, Craiova

Botiș, Adina, Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar- Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor, fete și băieți cu vârsta până la 7 ani, 2007

Cerghit , Ioan, Metode de învățământ, Iași, Editura Polirom, 2006;

Cotoară, Daniela, Tîrziman, Elena, Aspecte ale comunicării din domeniul socio- uman, București, Editura Universității,;

Cristea,Sorin, Dicționar de pedagogie, București, Editura Litera, 2000;

Cucoș, Constantin , Psihopedagogie, Iași, Editura Polirom, 1998;

Dinu, Mihai, Fundamentele comunicării interpersonale, București, Editura All;

Drăghicescu Luminița, Note de curs-Strategii de dezvoltare a inteligenței socio-emoționale, 2007

Goleman, Daniel, Inteligență emoțională, București, Editura Curtea Veche, 2008

Iacob, Luminița, Comunicarea didactică în Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și grade didactice , Iași, Editura Polirom , 2008;

Neacșu, Ioan, Metode și tehnici de învățare eficientă, București, Editura Minerva, 1990;

Pânișoară, Ion – Ovidiu, Comunicarea eficientă, Iași, Editura Polirom, 2003;

Petrovai Dominica, Pentru un copil sănătos emoțional și social, Editura V&I Integral, București, 2012

Petrovai Dominica, Ghid pentru dezvoltarea abilitășilor socio-emoționale ale copiilor în vârstă de 3-10 ani

Popa, Mariana, Comunicarea- aspecte generale și particulare, București, Editura Paidea, 2006;

Rime, Bernard, Comunicarea socială a emoțiilor, Editura Trei, 2007

Roco, Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională, București Editura Polirom, 2007

Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educației, Iași, Editura Polirom, 2004;

Șoitu, Laurențiu, Pedagogia comunicării, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1997;

*** ,,Revista învățământului preșcolar’’ Nr.3, București , Editura Didactică și Pedagogică, 2007

*** ,,Revista învățământului preșcolar’’ Nr.3-4/2010, București , Editura Didactică și Pedagogică, 2010

*** ,, Dezvoltarea abilităților socio-emoționale ale copiilor în vârstă de 3-10 ani’’, București, 2011

*** ,,Programa activităților instructiv- educative din grădiniță, București, 2005

Anexa 1

Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la vârsta preșcolară

,,Formula succesului’’

Obiective:

– Conceperea unor formule care pot frâna anumite stări negative și asocierea lor după culoare.

– Autoreglarea comportamentului prin aplicarea formulelor însușite, în situații noi, cu efecte pozitive asupra stărilor emoționale.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Plăcuțe cartoane roșii și albastre, creioane colorate, imaginea unui blazon, clepsidra.

Scenariul jocului

Exercițiul se desfășoară pe grupuri.

Preșcolarii primesc cartonașe pe care vor desena timp de 5 minut o emoție negativă trăită în timpul zilei.

Preșcolarii denumesc și descriu trăirea emoțională desenată. Pentru fiecare stare emoțională trăită, aceștia vor încerca să găsească o formulă a învingătorului. De exemplu, copiii au desenat un cap de copil furios.

Pasul 1

Ce cuvânt este opus cuvântului furios?

Copiii identifică mai multe cuvintele opuse: calm, liniștit.

Pasul 2

Preșcolarii alcătuiesc propoziții prin care să învingă furia. Ca de exemplu, ,,Sunt calm și mult mai liniștit.’’

Se fac mai multe încercări și se alege ce mai potrivită formulă.

,, Umbrela prieteniei’’

Obiective:

Să identifice cel puțin trei stări emoționale trăite și să argumenteze efectele asupra stării de sănătate.

Să simuleze situații de viață reale.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Umbrele, soare, norișori ;

Personaje

Vânzator, grup de copii, cumpărător, soare și norișori

Scenariul jocului

Educatoarea le prezintă preșcolarilor o întâmplare pe care încarcă să o pună în scenă.

Un copil intră într-un magazin și dorește să cumpere un aragaz de jucărie și primește bonus o umbrelă uriașă. Copilul iese din magazine și se îndreaptă spre casa, dar din senin, începe ploaia. Pe drum alți preșcolari, îngrijorați, aleargă spre copilul care are umbrela. Fața lor se înseninează, în momentul în care sunt primiți sub umbrelă. Copiii se simt în siguranță.

Dar vântul începe să bată, tună și fulgeră, iar preșcolarii se opresc lângă o clădire adăpostiți sub umbrelă. Stările de bine se transform în teamă. Încep să povestească experiența de la muzeul pe care tocmai l-au vizitat. Râsetele cu lacrimi de bucurie răsună sub acea umbrelă. Nici nu au observat că ploaia s-a oprit. Toții se îndreaptă spre casă.

Stările prin care au trecut acei copii au rămas doar plăcute amintiri.

,, Iartă-mă’’

Obiective:

-Să recunoască greșelile care au provocat stări emoționale negative;

– Să găsească modalități prin care pot învinge teama, acționând verbal și emoțional;

Scenariul jocului

La sfâșitul fiecărei zile preșcolarii vor încerca să exerseze ,,Iertarea’’.

Cei care au greșit față de persoanele din jur se vor așeza față în față cu mâna dreaptă pe umărul stâng al partenerului și partenerul invers și vor rosti pe rând: ,,Te iert- Iartă-mă’’ .

La început, vor fi timizi, dar, urmează bucuria iertării și totul se încheie cu prietenie frumoasă.

Acesta este ,,Buchetul emoțional al sentimentelor trăite în acest joc.

,,Tabloul trăirilor mele’’

Obiective:

Familiarizarea copiilor cu trăirilor emoționale prin folosirea unor siluete.

Formarea deprinderii de a evalua stările emoționale trăite pe parcursul zile.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Jurnal pentru fiecare copil cu file pentru o săptămână, coif vesel.

Scenariul jocului

Fiecare preșcolar are acest jurnal pe care-l completează cu desene în zilele în care au fost fluctuații de stări emoționale datorate jocurilor, activității, relațiilor, evenimentelor,etc.

La sfârșitul zilei, preșcolarii prezintă în fața colegilor ,, Tabloul trăirilor mele’’ exprimând ce au simțit și dacă acele stări au fost pozitive sau negative. Această activitate se repetă.

,, Schimbă masca’’

Obiective:

Să conștientizeze fluctuațiile stărilor emoționale

Să accepte schimbarea stărilor negative cu cele pozitive.

Materiale utilizate în cadrul jocului

Măști ce înfățișează tristețea, furie, iubire, fericire, mulțumire, curaj, materiale refolosibile, autocolant, șabloane, lipici.

Scenariul jocului

Timp de 5 minute preșcolarii privesc cu atenție mai multe măști ce înfățișează stări emoționale de o mare diversitate: tristețe, furie, bucurie, fericire, mulțumire, sfială, curaj,etc și în perechi își exprimă părerile despre acestea. După ce și-au exprimat părerile, copiii își vor confecționa câte o mască cu fizionomia aleasă și descriu starea emoțională pe care o exprimă și experiența de viață trăită de ei într-un anumit context.

La un semnal se transformă în statui timp de 2 minute.

La un alt semnal ,, Schimbă masca’’, preșcolarii vor schimba măștile rostind: ,,Schimb frica, iau curajul’’ ,, Schimb tristețea cu bucuria’’.

La finalul jocului, preșcolarii prezintă răspunsurile personalizate la întrebările: Când au trăit cele mai frumoase sentimente/ dar cele mai urâte? ,, Ce stări emoționale nu ar dori să mai trăiască? Exemplu: tristețea, umilința.

,,Cercul prieteniei’’

Obiective:

Să identifice stări emoționale diferite: curaj, curiozitate, neliniște, bucurie;

Să motiveze alegerea drumului denumind cel puțin trei calități curiozitatea, curajul, încredere, simplitate

Materiale utilizate ]n cadrul jocului:

Ecusoane cu cifre, ghemuri, cercuri colorate.

Scenariul jocului:

Preșcolarii primesc ecusoane de la unu la trei. Cei ce poartă ecusonul cu numărul trei vor primi câte un cerc și un ghem .

La un semnal, preșcolarii vor rostogoli ghemul către unul din colegii preferați care poartă ecusonul cu nr.1 sau 2. Acesta va rostogoli ghemul la alt coleg preferat de el pe care-l dorește în grupul celor trei prieteni. Acesta va strânge ghemul până ajunge la cel de-al doilea copil, acesta va prelua ghemul, îl va strânge până ajunge în cercul prietenilor. Pe rând vor rosti:,,Prietenul meu esti tu… și tu ….’’

Ghemul va stârni amuzamentul prin faptul că se va intersecta cu altele.

,, Nasturi verzi și roșii’’

Obiective:

Să formuleze întrebări și răspunsuri corecte;

Să trăiască emoții pozitive, motivante de la o etapă la alta a jocului;

Să conștientizeze rolul echipei, rolul informațiilor acumulate anterior;

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Nasturi verzi și roșii de diferite mărimi;

Scenariul jocului

Se formează 2 echipe. Liderul adresează întrebări pe rând ambelor echipe. De exemplu: Când apune soarele?

Preșcolarul desemnat de echipă care a răspuns corect la întrebare va primi un nas mic verde, iar cel care a prezentat un răspuns greșit un nas mare roșu.

Nasurile se lungesc prin suprapunere în funcție de răspunsurile formulate.

Echipa 1 formulează întrebări pentru echipa nr.2

În funcție de exactitatea răspunsurilor, echipele vor primi nasturi verzi sau roșii, suprapunându-le peste cele existente.

Pe rând fiecare echipă va adresa o întrebare.

Răspunsul se formulează prin consultarea echipei și se prezintă pe rând de către coechipieri.

La final jocului se va evalua numărul nasturilor acumulați de fiecare echipă.

,, Cercurile vorbesc’’

Obiective:

Să folosească diferite părti ale corpului executând exerciții care sugerează stări emoționale descoperite în imagini;

Să analizeze rezultatul combinării deferitelor părți ale corpului folosind cel puțin o denumire din care se desprind trăirile emoționale transmise.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Piramida și diamantul, fotografii, clopoțel, imagini din reviste.

Personaje : Grupul sportivilor, Grupul antrenorilor, Fotograful, Reporterul

Scenariul jocului:

Grupa se împarte în două grupuri

1.Grupa Sportivilor – execută ecercițiile.

2.Grupa Antrenorilor – analizează și denumesc, eventual explică semnificația fiecărei poziții.

Preșcolarii se vor așeză în cerc pe covor unul lângă altul la o distanță de 3-4cm.

Antrenorul transmite sarcina de îndeplinit, și o repetă de mai multe ori, oprindu-se în dreptul copilului care nu reușește să-și coordoneze corect mișcarea diferitelor segmente ale corpului.

După fiecare exercițiu sau când se combină două exerciții și imaginea formată sugerează o emoție, când are o semnificație, grupul antrenorilor analizează, argumentează,denumesc imaginea formată care poate fi floare, soare etc.

Rolurile se vor schimba între cele două echipe.

Un preșcolar poate îndeplini rolul de fotograf pentru a crea acea motivație intrinsecă grupului de a executa corect exercițiile.

,, Te alungăm, furie’’

Obiective:

Să descrie trăirile interioare determinate de furie

Să numească cel puțin două motive care provoacă furia și tot atâtea soluții de înlăturare a acesteia.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Buline mari sau cercuri roșii și albastre

Scenariul jocului:

Se observă comportamentul preșcolarilor timp de 4-5 zile. Se reține pe o bulină roșie numele preșcolarilor care au un comportament agresiv, iar pe o bulină albastră numele copiilor care prin comportamentul lor reușesc să agite alți preșcolari.

La sfârșitul fiecărei zile, preșcolarii sunt rugați să motiveze de ce au avut un astfel de comportament.

Acești preșcolari se vor grupa în cele două cercuri corespunzătoare culorilor de pe buline.

Copiii care au rămas în afara celor două cercuri se vor grupa într-un semicerc.

Se vor adresa întrebări preșcolarilor dacă stiu care este motivul pentru care sunt în acel cerc.

La un semnal dat, cercurile sunt aruncate, iar copiii rostesc :,, Te alungăm, furie’’.

În grupă se instalează liniștea, încrederea în toți copiii.

Concluziile vor fi formulate de ambele grupe cu ajutorul educatoarei prin întrebări.

Acest joc se termină cu întrebarea ,,Ce am învățat?’’

,,Cine ajunge primul?’’

Obiective

Să găsească soluții la problema aplicativă dată;

Să aleagă cea mai viabilă soluție pentru a duce la îndeplinirea sarcina;

Să identifice trăirile învingătorilor și învinșilor;

Să descrie cel puțin o stare emoțională trăită cel mai intens.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Diferite obiecte care se vor folosi pe post de obstacole, palete de culori diferite cu semnificații diferite, o machetă cu pădurea și parc, ecusoane pentru fiecare lider.

Scenariul jocului:

Se vor forma două echipe. Fiecare echipă își desemnează un lider, care va rezolva sarcina aplicativă după algoritmul conceput în echipa din care face parte.

Se prezintă sarcina aplicativă de către lider:

Priviți imaginile și ascultați sarcina de teren.

,, Scurtați drumul care duce la parc/pădure pentru a hrăni viețuitoarele care așteaptă să se împrietenească cu voi și pentru a salva viețuitoarele aflate în pericol.

Cei 2 copii voluntari vor fi însoțiți de un ghid care citește harta realizată de fiecare grup (hartă cu figuri) și-i ghidează până la rezolvarea sarcinii, adică până când vor reuși să hrănească animalelor din parc și din pădure.

Cele două echipe vor trăi stări afective diferite în același timp, stări ce sunt înregistrate de educatoare.

Toți pre;colarii vor trăi emoții puternice care îi vor conduce spre un final fericit. La sfârșitul jocului fiecare echipă va descrie stările prin care a trecut echipa adversă.

Bibliografie

Anghel, Petre, Stiluri si metode de comunicare, București, Editura Aramis, 2003;

Barbu, Hristu, Popescu, Eugenia, Șerban, Filofteia, Activități de joc și recreativ- distractive, București, Editura Didactică și Pedagogică,;

Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, Metode interactive de grup- ghid metodic, Editura Arves, 2002

Breben, Silvia , Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la vârsta preșcolară și școlară mică, Editura Reprograf, Craiova

Botiș, Adina, Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar- Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor, fete și băieți cu vârsta până la 7 ani, 2007

Cerghit , Ioan, Metode de învățământ, Iași, Editura Polirom, 2006;

Cotoară, Daniela, Tîrziman, Elena, Aspecte ale comunicării din domeniul socio- uman, București, Editura Universității,;

Cristea,Sorin, Dicționar de pedagogie, București, Editura Litera, 2000;

Cucoș, Constantin , Psihopedagogie, Iași, Editura Polirom, 1998;

Dinu, Mihai, Fundamentele comunicării interpersonale, București, Editura All;

Drăghicescu Luminița, Note de curs-Strategii de dezvoltare a inteligenței socio-emoționale, 2007

Goleman, Daniel, Inteligență emoțională, București, Editura Curtea Veche, 2008

Iacob, Luminița, Comunicarea didactică în Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și grade didactice , Iași, Editura Polirom , 2008;

Neacșu, Ioan, Metode și tehnici de învățare eficientă, București, Editura Minerva, 1990;

Pânișoară, Ion – Ovidiu, Comunicarea eficientă, Iași, Editura Polirom, 2003;

Petrovai Dominica, Pentru un copil sănătos emoțional și social, Editura V&I Integral, București, 2012

Petrovai Dominica, Ghid pentru dezvoltarea abilitășilor socio-emoționale ale copiilor în vârstă de 3-10 ani

Popa, Mariana, Comunicarea- aspecte generale și particulare, București, Editura Paidea, 2006;

Rime, Bernard, Comunicarea socială a emoțiilor, Editura Trei, 2007

Roco, Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională, București Editura Polirom, 2007

Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educației, Iași, Editura Polirom, 2004;

Șoitu, Laurențiu, Pedagogia comunicării, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1997;

*** ,,Revista învățământului preșcolar’’ Nr.3, București , Editura Didactică și Pedagogică, 2007

*** ,,Revista învățământului preșcolar’’ Nr.3-4/2010, București , Editura Didactică și Pedagogică, 2010

*** ,, Dezvoltarea abilităților socio-emoționale ale copiilor în vârstă de 3-10 ani’’, București, 2011

*** ,,Programa activităților instructiv- educative din grădiniță, București, 2005

Anexa 1

Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la vârsta preșcolară

,,Formula succesului’’

Obiective:

– Conceperea unor formule care pot frâna anumite stări negative și asocierea lor după culoare.

– Autoreglarea comportamentului prin aplicarea formulelor însușite, în situații noi, cu efecte pozitive asupra stărilor emoționale.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Plăcuțe cartoane roșii și albastre, creioane colorate, imaginea unui blazon, clepsidra.

Scenariul jocului

Exercițiul se desfășoară pe grupuri.

Preșcolarii primesc cartonașe pe care vor desena timp de 5 minut o emoție negativă trăită în timpul zilei.

Preșcolarii denumesc și descriu trăirea emoțională desenată. Pentru fiecare stare emoțională trăită, aceștia vor încerca să găsească o formulă a învingătorului. De exemplu, copiii au desenat un cap de copil furios.

Pasul 1

Ce cuvânt este opus cuvântului furios?

Copiii identifică mai multe cuvintele opuse: calm, liniștit.

Pasul 2

Preșcolarii alcătuiesc propoziții prin care să învingă furia. Ca de exemplu, ,,Sunt calm și mult mai liniștit.’’

Se fac mai multe încercări și se alege ce mai potrivită formulă.

,, Umbrela prieteniei’’

Obiective:

Să identifice cel puțin trei stări emoționale trăite și să argumenteze efectele asupra stării de sănătate.

Să simuleze situații de viață reale.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Umbrele, soare, norișori ;

Personaje

Vânzator, grup de copii, cumpărător, soare și norișori

Scenariul jocului

Educatoarea le prezintă preșcolarilor o întâmplare pe care încarcă să o pună în scenă.

Un copil intră într-un magazin și dorește să cumpere un aragaz de jucărie și primește bonus o umbrelă uriașă. Copilul iese din magazine și se îndreaptă spre casa, dar din senin, începe ploaia. Pe drum alți preșcolari, îngrijorați, aleargă spre copilul care are umbrela. Fața lor se înseninează, în momentul în care sunt primiți sub umbrelă. Copiii se simt în siguranță.

Dar vântul începe să bată, tună și fulgeră, iar preșcolarii se opresc lângă o clădire adăpostiți sub umbrelă. Stările de bine se transform în teamă. Încep să povestească experiența de la muzeul pe care tocmai l-au vizitat. Râsetele cu lacrimi de bucurie răsună sub acea umbrelă. Nici nu au observat că ploaia s-a oprit. Toții se îndreaptă spre casă.

Stările prin care au trecut acei copii au rămas doar plăcute amintiri.

,, Iartă-mă’’

Obiective:

-Să recunoască greșelile care au provocat stări emoționale negative;

– Să găsească modalități prin care pot învinge teama, acționând verbal și emoțional;

Scenariul jocului

La sfâșitul fiecărei zile preșcolarii vor încerca să exerseze ,,Iertarea’’.

Cei care au greșit față de persoanele din jur se vor așeza față în față cu mâna dreaptă pe umărul stâng al partenerului și partenerul invers și vor rosti pe rând: ,,Te iert- Iartă-mă’’ .

La început, vor fi timizi, dar, urmează bucuria iertării și totul se încheie cu prietenie frumoasă.

Acesta este ,,Buchetul emoțional al sentimentelor trăite în acest joc.

,,Tabloul trăirilor mele’’

Obiective:

Familiarizarea copiilor cu trăirilor emoționale prin folosirea unor siluete.

Formarea deprinderii de a evalua stările emoționale trăite pe parcursul zile.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Jurnal pentru fiecare copil cu file pentru o săptămână, coif vesel.

Scenariul jocului

Fiecare preșcolar are acest jurnal pe care-l completează cu desene în zilele în care au fost fluctuații de stări emoționale datorate jocurilor, activității, relațiilor, evenimentelor,etc.

La sfârșitul zilei, preșcolarii prezintă în fața colegilor ,, Tabloul trăirilor mele’’ exprimând ce au simțit și dacă acele stări au fost pozitive sau negative. Această activitate se repetă.

,, Schimbă masca’’

Obiective:

Să conștientizeze fluctuațiile stărilor emoționale

Să accepte schimbarea stărilor negative cu cele pozitive.

Materiale utilizate în cadrul jocului

Măști ce înfățișează tristețea, furie, iubire, fericire, mulțumire, curaj, materiale refolosibile, autocolant, șabloane, lipici.

Scenariul jocului

Timp de 5 minute preșcolarii privesc cu atenție mai multe măști ce înfățișează stări emoționale de o mare diversitate: tristețe, furie, bucurie, fericire, mulțumire, sfială, curaj,etc și în perechi își exprimă părerile despre acestea. După ce și-au exprimat părerile, copiii își vor confecționa câte o mască cu fizionomia aleasă și descriu starea emoțională pe care o exprimă și experiența de viață trăită de ei într-un anumit context.

La un semnal se transformă în statui timp de 2 minute.

La un alt semnal ,, Schimbă masca’’, preșcolarii vor schimba măștile rostind: ,,Schimb frica, iau curajul’’ ,, Schimb tristețea cu bucuria’’.

La finalul jocului, preșcolarii prezintă răspunsurile personalizate la întrebările: Când au trăit cele mai frumoase sentimente/ dar cele mai urâte? ,, Ce stări emoționale nu ar dori să mai trăiască? Exemplu: tristețea, umilința.

,,Cercul prieteniei’’

Obiective:

Să identifice stări emoționale diferite: curaj, curiozitate, neliniște, bucurie;

Să motiveze alegerea drumului denumind cel puțin trei calități curiozitatea, curajul, încredere, simplitate

Materiale utilizate ]n cadrul jocului:

Ecusoane cu cifre, ghemuri, cercuri colorate.

Scenariul jocului:

Preșcolarii primesc ecusoane de la unu la trei. Cei ce poartă ecusonul cu numărul trei vor primi câte un cerc și un ghem .

La un semnal, preșcolarii vor rostogoli ghemul către unul din colegii preferați care poartă ecusonul cu nr.1 sau 2. Acesta va rostogoli ghemul la alt coleg preferat de el pe care-l dorește în grupul celor trei prieteni. Acesta va strânge ghemul până ajunge la cel de-al doilea copil, acesta va prelua ghemul, îl va strânge până ajunge în cercul prietenilor. Pe rând vor rosti:,,Prietenul meu esti tu… și tu ….’’

Ghemul va stârni amuzamentul prin faptul că se va intersecta cu altele.

,, Nasturi verzi și roșii’’

Obiective:

Să formuleze întrebări și răspunsuri corecte;

Să trăiască emoții pozitive, motivante de la o etapă la alta a jocului;

Să conștientizeze rolul echipei, rolul informațiilor acumulate anterior;

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Nasturi verzi și roșii de diferite mărimi;

Scenariul jocului

Se formează 2 echipe. Liderul adresează întrebări pe rând ambelor echipe. De exemplu: Când apune soarele?

Preșcolarul desemnat de echipă care a răspuns corect la întrebare va primi un nas mic verde, iar cel care a prezentat un răspuns greșit un nas mare roșu.

Nasurile se lungesc prin suprapunere în funcție de răspunsurile formulate.

Echipa 1 formulează întrebări pentru echipa nr.2

În funcție de exactitatea răspunsurilor, echipele vor primi nasturi verzi sau roșii, suprapunându-le peste cele existente.

Pe rând fiecare echipă va adresa o întrebare.

Răspunsul se formulează prin consultarea echipei și se prezintă pe rând de către coechipieri.

La final jocului se va evalua numărul nasturilor acumulați de fiecare echipă.

,, Cercurile vorbesc’’

Obiective:

Să folosească diferite părti ale corpului executând exerciții care sugerează stări emoționale descoperite în imagini;

Să analizeze rezultatul combinării deferitelor părți ale corpului folosind cel puțin o denumire din care se desprind trăirile emoționale transmise.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Piramida și diamantul, fotografii, clopoțel, imagini din reviste.

Personaje : Grupul sportivilor, Grupul antrenorilor, Fotograful, Reporterul

Scenariul jocului:

Grupa se împarte în două grupuri

1.Grupa Sportivilor – execută ecercițiile.

2.Grupa Antrenorilor – analizează și denumesc, eventual explică semnificația fiecărei poziții.

Preșcolarii se vor așeză în cerc pe covor unul lângă altul la o distanță de 3-4cm.

Antrenorul transmite sarcina de îndeplinit, și o repetă de mai multe ori, oprindu-se în dreptul copilului care nu reușește să-și coordoneze corect mișcarea diferitelor segmente ale corpului.

După fiecare exercițiu sau când se combină două exerciții și imaginea formată sugerează o emoție, când are o semnificație, grupul antrenorilor analizează, argumentează,denumesc imaginea formată care poate fi floare, soare etc.

Rolurile se vor schimba între cele două echipe.

Un preșcolar poate îndeplini rolul de fotograf pentru a crea acea motivație intrinsecă grupului de a executa corect exercițiile.

,, Te alungăm, furie’’

Obiective:

Să descrie trăirile interioare determinate de furie

Să numească cel puțin două motive care provoacă furia și tot atâtea soluții de înlăturare a acesteia.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Buline mari sau cercuri roșii și albastre

Scenariul jocului:

Se observă comportamentul preșcolarilor timp de 4-5 zile. Se reține pe o bulină roșie numele preșcolarilor care au un comportament agresiv, iar pe o bulină albastră numele copiilor care prin comportamentul lor reușesc să agite alți preșcolari.

La sfârșitul fiecărei zile, preșcolarii sunt rugați să motiveze de ce au avut un astfel de comportament.

Acești preșcolari se vor grupa în cele două cercuri corespunzătoare culorilor de pe buline.

Copiii care au rămas în afara celor două cercuri se vor grupa într-un semicerc.

Se vor adresa întrebări preșcolarilor dacă stiu care este motivul pentru care sunt în acel cerc.

La un semnal dat, cercurile sunt aruncate, iar copiii rostesc :,, Te alungăm, furie’’.

În grupă se instalează liniștea, încrederea în toți copiii.

Concluziile vor fi formulate de ambele grupe cu ajutorul educatoarei prin întrebări.

Acest joc se termină cu întrebarea ,,Ce am învățat?’’

,,Cine ajunge primul?’’

Obiective

Să găsească soluții la problema aplicativă dată;

Să aleagă cea mai viabilă soluție pentru a duce la îndeplinirea sarcina;

Să identifice trăirile învingătorilor și învinșilor;

Să descrie cel puțin o stare emoțională trăită cel mai intens.

Materiale utilizate în cadrul jocului:

Diferite obiecte care se vor folosi pe post de obstacole, palete de culori diferite cu semnificații diferite, o machetă cu pădurea și parc, ecusoane pentru fiecare lider.

Scenariul jocului:

Se vor forma două echipe. Fiecare echipă își desemnează un lider, care va rezolva sarcina aplicativă după algoritmul conceput în echipa din care face parte.

Se prezintă sarcina aplicativă de către lider:

Priviți imaginile și ascultați sarcina de teren.

,, Scurtați drumul care duce la parc/pădure pentru a hrăni viețuitoarele care așteaptă să se împrietenească cu voi și pentru a salva viețuitoarele aflate în pericol.

Cei 2 copii voluntari vor fi însoțiți de un ghid care citește harta realizată de fiecare grup (hartă cu figuri) și-i ghidează până la rezolvarea sarcinii, adică până când vor reuși să hrănească animalelor din parc și din pădure.

Cele două echipe vor trăi stări afective diferite în același timp, stări ce sunt înregistrate de educatoare.

Toți pre;colarii vor trăi emoții puternice care îi vor conduce spre un final fericit. La sfârșitul jocului fiecare echipă va descrie stările prin care a trecut echipa adversă.