Inteligenta Emotionala Ca Componenta Necesara Pentru Activitatea Profesionala la Studentii Psihologi

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………….3

CAPITOLUL I: Abordarea teoretică a conceptului de Inteligență Emoțională în literatura de specialitate……………………………………………………6

I.1. Definirea și caracterizarea inteligenței emoționale…………………………………..6

I.2. Scurt istoric al inteligenței emoționale…………………………………………………..12

I.3. Educarea inteligenței emoționale………………………………………………………….14

I.4. Inteligența emoțională componentă necesară în activitatea profesională a studenților psihologi………………………………………………………………………………..15

I.5. Inteligența emoțională și activitatea profesională……………………………………18

CAPITOLUL II: Design-ul cercetării cu privire la Inteligența Emoțională ca componentă necesară pentru activitatea profesională la studenții psihologi………………………………………………………………………………………………..22

II.1. Scopul, ipoteza, obiectivele și descrierea eșantionului cercetat………………..22

II.2. Metodele și instrumentele de cercetare…………………………………………………23

II.3. Rezultatele obținute și interpretarea lor………………………………………………..23

Concluzii……………………………………………………………………………………………….25

Bibliografie……………………………………………………………………………………………26

Anexe…………………………………………………………………………………………………….28

INTRODUCERE

Multă vreme psihologia nu a știut aproape nimic despre mecanică emoțiilor. În ultimii 20 de ani, în urmă progreselor neurobiologice s-a înțeles mai clar felul cum funcționează emoțiile, acest lucru aducând în prim plan noi remedii pentru crizele emoționale colective.În viață de zi cu zi, oamenii cu un Q.I. ridicat s-a întâmplat să nu facă față greutăților în timp ce alții cu un Q.I. modest să se descurce surprinzător de bine. Factorul care face diferența dintre ei se pare că este adesea capacitatea numită inteligență emoțională, care include autocontrolul, zelul, perseverență și capacitatea de automotivare. Toate aceste aptitudini pot fi insuflate copiilor (deci pot fi învățate), fapt care da o șansă mai mare de reușită în viață individului, independent de potențialul intelectual primit pe linie genetică. În lumea de azi inteligență emoțională poate fi un element esențial al legăturii dintre sentimente, caracter și instincte morale. Cei care sunt sclavii impulsurilor (cei lipsiți de autocontrol) au mult de suferit din punct de vedere moral. Capacitatea de a controla impulsurile stă la baza voinței și a caracterului, iar rădăcina altruismului se găsește în empatie (capacitatea de a citi emoțiile celorlalți). Există dovezi că sentimentele sunt cele mai importante resurse cu care este înzestrată ființă umană; ele ne dau conștiința de sine, nevoia autoconservării, ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine și pe ceilalți, ne spun care sunt lucrurile esențiale în viață. Majoritatea oamenilor, că urmare a educației primite sunt predispuși să venereze intelectul și să desconsidere emoțiile. Dar, oricât de inteligenți am fi, fără o conștientizare a emoțiilor noastre, fără o recunoaștere și evaluare a sentimentelor și fără un comportament pe măsură acestor sentimente nu putem avea relații armonioase cu ceilalți oameni, nu ne vom putea croi un drum în viață. Se poate spune că atunci cînd, instinctiv, ascultăm ce ne spune inima nu greșim cu nimic, deși avem senzația că procedând astfel greșim. IE este abilitatea de a încuraja oamenii, de a îi face să lucreze împreună și de a îi motiva să dea tot ce au mai bun pentru realizarea unui anumit scop. De aceea mai multe studii au clasificat inteligență emoțională că fiind cea mai importantă competență de baza care determina succesul unei activități profesionale. Inteligență emoțională este un alt fel de istețime. Este puterea de a acționa sub presiune, încrederea de a construi relații fructuoase, curajul de a lua decizii și viziunea de a crea viitorul. IE este în legătură cu leadership și creativitate și este o abilitate care poate fi învățată. Constă în puterea de a conștientiza sentimentele și de a identifica sursă lor. Motivarea alegerii temei Motivul care a stat la baza studiului fiind observația atentă asupra perioadei senzitive de dezvoltare a Inteligenței Emoționale în stadiul de formare a activității profesionale a studenților psihologi. Inteligenta emotionala este un obiectiv important pentru activitatea specialiștilor în domeniu. Felul cum își însușește atribuțiile si modul cum se comporta un psiholog sau oricare alt specialist poate fi pus in legatura cu inteligenta emotionala. Ralph Waldo Emerson venea cu ideia că ,, Ceea ce avem înapoi și ceea ce avem înainte sunt lucruri infime comparativ cu ceea ce avem înăuntrul nostru.’’ Scopul cercetării constă în studierea implicării inteligenței emoționale în activitatea profesională a studenților psihologi. Ipoteza cercetării Există o importanță majoră a inteligenței emoționale în activitatea profesională a studenților psihologi. Obiectivele cercetării:

de a studia literatura științifică cu privire la inteligența emoțională;

de a scoate în evidență importanța acesteia în activitatea profesională;

de a descrie influența inteligenței emoționale în activitatea profesională a studenților psihologi;

de a cerceta practic nivelul de inteligență emoțională în activitatea tinerilor psihologi;

de a expune concluziile cu privire la subiectul cercetat.

Structura tezei

Lucrarea de față este concepută din două părți:

Prima parte – cu caracter teoretic – conține diverse puncte de vedere al autorilor, care au abordat treptat importanța inteligenței emoționale în viața oamenilor, cum influențează aceste procese asupra calității vieții acestora și care ar fi relațiile dintre inteligența emoțională și celelalte componente aliate ei.

A doua parte – cu caracter aplicativ – conține metodologia folosită în constatarea unor date cu privire la nivelul de inteligență emoțională pe care îl reproduc studenții psihologi în activitatea sa profesională.

Lucrarea se finalizează cu concluzii, care redau analiza și interpretarea datelor culese în urma studiului efectuat asupra unui eșantion de subiecți supuși cercetării din cadrul Universității Pedagogice de Stat ,, Ion Creangă” amintit în lucrare.

CAPITOLUL I: Abordarea teoretică a conceptului de Inteligență Emoțională în literatura de specialitate

I.1. Definirea și caracterizarea inteligenței emoționale

Termenul "inteligență emoțională" a fost formulat pentru prima dată într-o teza de doctorat, în S.U.A., în 1985, de către Wayne Leon Payne care consideră că această este o abilitate care implică o relaționare creativă cu stările de teamă, durere și dorința. D. Wechsler a remarcat că adaptarea individului la mediul în care trăiește se realizează atât prin elementele cognitive, cit și prin cele non-cognitive. Aspectele non-cognitive ale inteligenței include factori de ordin afectiv, personal și social, fiind esențiale pentru reușită în viață a individului. Studiile privind inteligență emoțională sunt relativ recente, ele debutând în jurul anilor 90. S-au conturat trei mari direcții în definirea inteligenței emoționale, reprezentate de: John D. Mayer și Peter Salovey; Reuven Bar-On; D.Goleman.

1. Mayer și Salovey (1990, 1993) consideră că inteligență emoțională implică:

abilitatea de a percepe cât mai corect emoțiile și de a le exprimă;

abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci când ele facilitează gândirea;

abilitatea de a cunoaște și înțelege emoțiile și de a le regulariză pentru a promova dezvoltarea emoțională și intelectuală.

Prin această definiție autorii evidențiază interconditionarile pozitive între emoție și gândire.

2. Reuven Bar-On, doctor la Universitatea din Tel Aviv, în 1992, a stabilit componentele inteligenței emoționale grupate astfel:

a) Aspectul intrapersonal

conștientizarea propriilor emoții;

optimism (asertivitate);

respect- considerație pentru propria persoană;

autorealizare;

independența.

b) Aspectul interpersonal

empatie;

relații interpersonale;

responsabilitate socială.

c) Adaptabilitate

rezolvarea problemelor;

testarea realității;

flexibilitate.

d) Controlul stresului

toleranță la stres;

controlul impulsurilor.

e) Dispoziție generală: fericire și optimism.

Acești cinci factori, componente ale inteligenței emoționale (I.E.) se evaluează prin teste specifice. Suma punctelor obținute la aceste teste reprezintă coeficientul de emoționalitate, Q.E.. După cei doi autori, în cadrul inteligenței emoționale sunt incluse următoarele capacități grupate în cinci domenii:

conștiința de sine a propriilor emoții: introspecția, observarea și recunoașterea unui sentiment în funcție de modul în care ia naștere;

stăpânirea emoțiilor: conștientizarea elementelor care stau în spatele sentimentelor, aflarea unor metode de a face față temerilor, anxietății, mâniei și supărărilor;

motivarea interioară: canalizarea emoțiilor și sentimentelor pentru atingerea unui scop, însoțită de controlul emoțional, care presupune capacitatea de a reprima impulsurile și de a amână obținerea gratificatiilor, recompenselor;

empatia: capacitatea de a manifestă sensibilitate și grijă față de sentimentele altora, persoană fiind în stare să aprecieze diferențele dintre oameni;

stabilirea și dirijarea relațiilor interumane: se referă la competență și aptitudinile sociale, persoană fiind în stare să cunoască, să analizeze și să controleze emoțiile altora.

3. A treia direcție în abordarea inteligenței emoționale este reprezentată de D. Goleman (1995). A fost preocupat de studiul creierului, creativității și comportamentului. În viziunea acestuia, constructele ce compun această formă a inteligenței sunt :

conștiința de sine – încredere în sine;

auto-controlul – dorința de adevăr, conștiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea;

motivația – dorința de a cuceri, dăruirea, inițiativa, optimismul;

empatia – a-i înțelege pe alții, diversitatea, capacitatea politică;

aptitudinile sociale – influență, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relații, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru în echipa.

D. Goleman și-a formulat definiția inteligenței emoționale pe baza lucrării lui Mayer și a lui Salovey din 1990. Aceștia și-au actualizat definiția dată inteligenței emoționale în cartea din 1997 (în care vorbesc despre interacțiunile dintre emoționalitate și raționalitate). Steve Hein (1996) încearcă o prezentare a inteligenței emoționale pe baza consultării celor mai recente lucrări. Cartea să din 1996 oferă cîteva definiții alternative (asemenea celorlalți autori care au adăugat propria lor contribuție"confuziei" referitoare la inteligență emoțională). Inteligență emoțională înseamnă:

să fii conștient de ceea ce simți tu și de ceea ce simt alții și să știi ce să faci în legătură cu acestea;

să știi să deosebești ce-ți face bine și ce-ți face rău și cum să treci de la rău la bine ;

să ai conștiința emoțională, sensibilitate și capacitate de conducere care să te ajute să maximizezi pe termen lung fericirea și supraviețuirea.

Componentele specifice inteligenței emoționale au fost preluate din lucrările lui Mayer și ale lui Salovey:

conștiința de sine;

să fii cunoscător din punct de vedere emoțional;

capacitatea de a fi empatic;

capacitatea de a lua decizii înțelepte;

capacitatea de a reuși să-ți asumi responsabilitatea pentru propriile emoții.

În prezent, există un dezacord dacă inteligență emoțională e mai mult un potențial înnăscut ori dacă reprezintă un set de abilități, competențe sau îndemnuri învățate. Goleman (1998) susține că "spre deosebire de gradul de inteligență, care rămâne același de-a lungul vieții sau de personalitate care nu se modifică, competențele bazate pe inteligență emoțională sunt abilități învățate". Cu alte cuvinte, în opinia acestuia, orice om își poate ridică gradul de inteligență emoțională prin educație și exerciții, dar unele componente ale inteligenței emoționale sunt tratate că însușiri de personalitate și deci nu s-ar putea modifică pe parcursul vieții individului. Ridicarea nivelului inteligenței emoționale și a "culturii emoționale" presupune, după S.Hein, parcurgerea mai multor etape (faze).În prima faza este necesară identificarea propriilor emoții, unde este recomandabilă folosirea listei de cuvinte care desemnează sentimente (lista întocmită de Hein). Apoi urmează faza de asumare a responsabilității pentru emoțiile identificate. Etapele următoare sunt din ce în ce mai grele, presupunând învățarea compasiunii și empatiei și încercarea de a le aplică în practică zi de zi. Că elemente ajutătoare, autorul recomandă citirea cât mai multor lucrări despre emoții ("în primul rând cele scrise de el"), găsirea unui loc sigur (de exemplu, un jurnal personal) pentru exprimarea adevăratelor sentimente, lecturarea a numeroase cărți și vizionarea filmelor de factură emoțională, etichetarea sentimentelor, trăirea ("simțirea") propriilor sentimente, evitarea oamenilor care te desconsideră, te socotesc neînsemnat. Mayer și Salovey au încercat să pună în evidență mai multe niveluri ale formării inteligenței emoționale și anume:

1. Evaluarea perceptivă și exprimarea emoției.

Acest prim nivel se referă la acuratețea cu care un individ poate identifica emoțiile și conținutul emoțional, atât la propria persoană, cât și la cei din jurul sau, la acuratețea exprimării și manifestării emoțiilor.

2. Facilitarea emoțională a gîndirii.

La acest nivel emoția influențează pozitiv gândirea. dacă în primii ani de viață emoția acționează că modalitate de semnalizare și de alertare a individului, asigurându-i supraviețuirea, pe măsură ce omul se maturizează emoțiile încep să-i modeleze gândirea, să o influențeze, atrăgându-i atenția asupra modificărilor importante din interiorul sau și din mediul înconjurător, modificări necesare unei bune adaptări. Abilitatea de a genera emoții poate facilita gândirea, în sensul că anticiparea modului în care s-ar putea simți un individ în anumite situații poate să-l ajute în luarea deciziilor, în orientarea comportamentului sau într-o direcție sau altă.Pe de altă parte, starea emoțională a unei persoane determina un anumit fel de a privi lucrurile. Astfel, o dispoziție emoțională pozitivă duce la o gândire optimistă, pe când dispoziția negativă generează pesimism.

Dacă oamenii conștientizează acest lucru, vor reuși să-și schimbe starea afectivă de moment și indirect, viziunea asupra situației, modul de a acționa și de a reacționa.

3. Înțelegerea și analizarea emoțiilor și utilizarea cunoștințelor emoționale.

Acest nivel se referă la: capacitatea de a înțelege emoțiile; recunoașterea asemănărilor și diferențelor dintre stările emoționale; cunoașterea semnificației stărilor emoționale funcție de situațiile și relațiile complexe în care se produc; recunoașterea emoțiilor complexe, amestecurilor și combinațiilor de emoții; cunoașterea modului de evoluție și de transformare a emoțiilor în funcție de situații; capacitatea de a interpreta sensul emoțiilor, de a înțelege sentimentele complexe și de a recunoaște tranzitul posibil de la o emoție la altă.

4. Reglarea emoțiilor pentru a promova creșterea emoțională și intelectuală

Presupune: capacitatea de a fi deschis (de a acceptă atât sentimente plăcute cât și neplăcute); de a utiliza sau de a se elibera de o emoție; de a monitoriza emoțiile în raport cu sine și cu ceilalți; de a manipula atât emoția proprie cât și pe a celorlalți. Jeanne Segal (1999) a pus în evidență patru componente ale inteligenței emoționale și anume : conștiința emotionalaa, acceptarea, conștiința emoțională activă și empatia. Prima componentă vizează trăirea în mod autentic a tuturor emoțiilor care ne încearcă, lăsând deoparte deprinderile intelectuale prin intermediul cărora avem tendința să gândim emoțiile. Pentru a dezvoltă autocontrolul emoțiilor, autoarea recomandă exerciții specifice de conștientizare a senzațiilor corporale și a emoțiilor. Cea de-a două componentă presupune acceptarea emoțiilor conștientizate, adică asumarea responsabilității propriilor trăiri afective. Acestea nu înseamnă resemnare și pasivitate față de emoții, ci deschidere atât față de cele plăcute, cât și față de cele neplăcute.

Conștientizarea emoțională activă înseamnă să trăiești experiență prezența și nu ceea ce ai simțit în trecut. Această componentă presupune conștientizarea a tot ceea ce simți, a cauzelor emoției, a realității și a situației în care te afli, pentru a putea fi echilibrat, a gîndi limpede și a nu fi influențat de emoțiile trecute. Empatia se referă la abilitatea de a ne raporta la sentimentele și la nevoile celorlalți, fără a renunță la propria experiență emoțională. Empatia presupune înțelegerea celuilalt, participarea la problemele sale emoționale, fără a te implică în rezolvarea acestora.

I.2. Scurt istoric al inteligenței emoționale

Inteligența emoțională a fost identificată încă din 1920 de către E.L.Thorndike și definită că inteligență socială – abilitatea de a te comportă cu înțelepciune în relațiile umane. Mai târziu, prin anii 1980, acest tip de inteligență a fost împărțit în inteligență inter și intrapersonală. Primul tip – cea interpersonală – fiind abilitatea de a îi înțelege pe alții (ce îi motivează, cum lucrează, cum poți coopera mai bine cu ei), iar cea de a două – intrapersonală – aceeași abilitate, numai că îndreptată spre propria persoană. Inteligență emoțională este astfel o „inteligență socială” care înseamnă abilitatea de a stăpîni emoțiile personale și ale celorlalți, de a le diferenția între ele și a folosi aceste informații pentru a ghida modul de gîndire și acțiune. Cînd psihologii au început să cerceteze conceptul de inteligență, s‑au concentrat pe aspecte cognitive, precum memoria sau soluționarea unor probleme. În același timp, alți cercetători s‑au concentrat pe aspectele non-cognitive. De exemplu, David Wechsler definește inteligență că fiind capacitatea globală a individului de a acționa în vederea atingerii unui anumit scop, de a gîndi rațional și de a se adapta eficient mediului în care trăiește. Încă din 1940, el face referință la elemente ale intelectului și elemente ale non‑intelectului, adică la factori afectivi, personali și sociali. La începutul anului 1943, Wechsler susține că aceste abilități ale non-intelectului sunt esențiale în prezicerea succesului în viață. În anul 1983, Howard Gardner a început să cerceteze „inteligența multiplă”; el susținea că atât inteligență interpersonală, cât și cea intrapersonală ocupă un loc la fel de important că și inteligență logico‑matematică (IQ). Termenul de inteligență emoțională a fost formulat pentru prima dată în S.U.A. de Wayne Leon Payne în anul 1985, care consideră că inteligență emoțională implică o relaționare creativă cu stările de teamă, durere și dorința (cf. Roco, 2001). Mai târziu, în 1990 a fost publicată lucrarea a doi profesori americani, John Mayer și Peter Salovey, sub formă a două articole într‑o publicație academică. Aceștia încercau să dezvolte o metodă științifică de măsurare a diferențelor dintre oameni în ceea ce privește abilitățile în domeniul emoțiilor. Ei au descoperit că unii oameni sunt mai pricepuți în identificarea propriilor sentimente, a sentimentelor celor din jur și în rezolvarea problemelor cu conotații emoționale. Mayer și Salovey sunt creatorii teoriei inteligenței emoționale. Lor le aparține modelul abilităților inteligenței emoționale, prin care definesc inteligență emoțională că fiind capacitatea de a conștientiza și controla emoțiile. Pentru ei, inteligență emoțională combină sentimentele cu gândirea și gândirea cu sentimentele. Persoană al cărui nume este cel mai des asociat cu termenul de inteligență emoțională este Daniel Goleman, autorul lucrării „Inteligență emoțională”, apărută în 199 De la prima publicare a cărții lui Daniel Goleman pe această tema, inteligență emoțională a devenit unul dintre conceptele cele mai dezbătute în Statele Unite ale Americii. Îmbinînd propriile analize și investigații cu rezultatele obținute pînă atunci în domeniu, Goleman a reușit să concerteze preocupările de cercetare științifică asupra inteligenței emoționale. Că urmare societatea a trebuit să emită și să întărească anumite legi pentru a putea stăpâni excesele emoționale, care altfel ar fi fost mult prea nesăbuite, căci nu rareori ne confruntăm cu un repertoriu emoțional modelat de nevoile imediate. În esență emoțiile sunt impulsuri care ne determina să acționăm, sunt planuri imediate de abordare a vieții, planuri pe care le avem înnăscute.

I.3. Educarea inteligenței emoționale

Pentru a reuși în viață Goleman consideră că fiecare dintre noi ar trebui să învețe și să exerseze principalele dimensiuni ale inteligenței emoționale :

a) Conștiința propriilor emoții:

să fii capabil să le recunoști și să le numești;

să fii în stare să înțelegi cauza lor;

să recunoști diferențele dintre sentimente și acțiuni.

b) Controlul emoțiilor:

să fii în stare să-ți stăpânești mania și să-ți tolerezi frustrările;

să fii în stare să-ți exprimi furia natural, potrivit fără agresiune;

să fii în stare să nu te autodistrugi, să te respecți, să poți să ai sentimente pozitive față de ține, de școală și familie;

să-ți poți manipula stresul;

să ai capacitatea de a scapă de singurătate și de anxietatea socială.

c) Motivarea personală (exploatarea, utilizarea emoțiilor în mod productiv):

să fii mai responsabil;

să fii capabil să te concentrezi asupra unei sarcini și să îți menții atenția asupra ei;

să fii mai puțin impulsiv și mai puțin autocontrolat;

să-ți îmbunătățești scorurile la testele de creație (realizare).

d) Empatia – citirea emoțiilor:

să fii în stare să privești din perspectiva celuilalt;

să înveți să-i asculți pe ceilalți;

să îți îmbunătățești empatia și sensibilitatea la sentimentele celorlalți.

e) Dirijarea (conducerea) relațiilor interpersonale:

să-ți dezvolți abilitățile de a analiză și înțelege relațiile interpersonale;

să-ți poți rezolva conflictele și să negociezi neînțelegerile;

să soluționezi problemele din relațiile interpersonale;

să fii mai deschis (asertiv, pozitiv) și abil în comunicare;

să fii mai popular și deschis, prietenos și implicat în mod echilibrat;

să fii mai implicat și plin de tact (delicat, atent, politicos) ;

să fii prosocial și să te integrezi armonios în grup;

să fii mai cooperant, participant, serviabil, de nădejde, îndatoritor;

să fii mai democratic în relațiile de afaceri, în modul de a te purta cu alții, în modul de a-i trata.

Abilitatea emoțională trebuie să fie dezvoltată astfel încît coeficientul de emoționalitate să reușească să se ridice peste medie.

I.4. Inteligența emoțională componentă necesară în activitatea profesională a studenților psihologi

De ani de zile, educatori, profesioniști în resurse umane, formatori, echipe de recrutare, manageri și alții știu ceea ce îi diferențiază pe lucrătorii obișnuiți de cei care se desprind din rândul mulțimii. Nu este vorba de abilități tehnice – acestea sunt relativ ușor de învățat și este ușor de determinat dacă o persoană le deține sau nu. Nu este nici neapărat inteligență. Este vorba de altceva, ceva ce știi că există atunci când o vezi, dar care este dificil de definit clar. Este vorba de abilitățile personale. După mulți ani de discuții referitoare la abilitățile personale, cei care lucrează în domeniile de training, pregătire, management și angajări s-au lăsat convinși. Descoperirea esenței a ceea ce face că oamenii să iasă în evidență la locul de muncă, a adus această discuție în prim plan. De acum înainte se poate înlocui termenul subiectiv "abilitățile personale" cu un termen mult mai exact și obiectiv – "inteligență emoțională".

Cei care nu au apreciat niciodată abilitatea de a "citi" oamenii, de a-i înțelege sau de a le înțelege sentimentele din cauza că acestea erau prea "moi" și nemăsurabile, vor putea avea un instrument foarte exact de măsurare. Pentru că inteligență emoțională este o formă de inteligență sau un set de abilități. Să luăm, de exemplu, în considerare sentimente precum frică, neliniștea sau grijile. Să presupunem că este vorba de o fabrică de mașini, și că managementul a decis creșterea productivității. Muncitorii vor trebui să muncească mai repede decât au făcut-o până atunci și, totuși, să păstreze aceeași calitate. Dacă viteză impusă se situează încă la niveluri rezonabile, oamenii se pot mobiliza și vor conștientiza faptul că vor trebui să fie mai atenți și să muncească mai mult. Dacă se cere un ritm și mai accentuat, la un nivel la care muncitorii vor simți că nu vor putea face față, ei vor începe să se îngrijoreze. Își vor face griji să nu greșească, să nu se accidenteze. Ei pot ignora aceste temeri și să muncească în continuare. Dacă își vor ignoră sentimentele, totul poate decurge normal, sau, dimpotrivă, pot apărea multe greșeli și oamenii își pot pierde locurile de muncă. Grijile, teamă și neliniștea sunt sentimente care pot însemna că ceva nu merge bine. Grijile pot trage un semnal de alarmă asupra pericolelor viitoare. Când apar griji referitoare la creșterea ritmului producției, acestea pot fi folosite într-un mod constructiv. De exemplu, pot crește orele de somn pentru a fi mai odihniți la serviciu. Sau se pot micșora pauzele dintre diferite seturi de operațiuni. Sau se poate atrage atenția managementului că, pe măsură ce se vor produce mai multe produse, acestea vor avea mai multe defecte. Toate sentimentele sunt extrem de importante în atingerea unui nivel de activitate profesională nu doar frica sau grijile. Satisfacția, de exemplu, este un semnal că lucrurile merg bine. Un sentiment de mulțumire reușitele activităților pe care le deții poate însemna un lucru bine făcut. Important de știut este faptul că sentimentele conțin informații critice de care trebuie să ții cont dacă dorești să fii eficient.

Unde intervine inteligență emoțională în cadrul succesului activității profesionale?

Inteligența emoțională nu poate prezice de una singură succesul în munca pe care o exerciți sau dorești să o realizezi, o carieră satisfăcătoare sau un leadership eficient. Este doar una din componentele importante. În cadrul calității de a fi un bun utilizator al inteligenței emoționale intră și înțelegerea faptului că această nu este și nu ar trebui să fie gîndită că un înlocuitor sau substituent al abilităților, cunoștințelor sau priceperii căpătate în timp. Inteligența emoțională crește șansele de succes, dar nu îl garantează în absența cunoștințelor necesare. Inteligența emoțională întotdeauna ajută individul. Este un lucru bun să existe. Dar și celelalte abilități și competențe sunt importante. În continuare sunt prezentate cîteva moduri în care inteligența emoțională poate ajuta cu satisfacție în activitatea profesională în rîndul studenților psihologi.

Identificarea emoțiilor

trebuie să fii conștient de propriile sentimente și emoții astfel încît să nu fii "orbit" de sentimente;

trebuie să fii conștient și de sentimentele celorlalți, pentru că această constituie un punct cheie în lucrul cu oamenii.

Folosirea emoțiilor

creativitatea poate proveni din abilitatea de a genera o anumită stare sau un sentiment potrivit;

să simți "pentru" ceilalți, să poți să fii empatic, poate proveni din abilitatea de a genera un sentiment pe care celelalte persoane îl percep.

Înțelegerea sentimentelor

să știi ce îi motivează pe oameni;

să înțelegi punctul de vedere al celorlalți oameni;

să înțelegi și să poți să te descurci cu interacțiunea în cadrul grupului.

Controlul emoțiilor

să fii tot timpul conștient de propriile emoții, care conțin informații de valoare, și folosește-le pentru a rezolva problemele;

cînd ai un sentiment de tristețe, află cauza de care ai fost dezamăgit și rezolva problema;

cînd ai un sentiment de supărare, află cauza de care ești frustat și rezolva problema;

cînd ai un sentiment de neliniște, află cauza de care ești îngrijorat și rezolva problema;

cînd ai un sentiment de mulțumire, află cauza de care ești vesel și repet-o.

I.5. Inteligența emoțională și activitatea profesională

Odinioară exista o tendință de a aplica teste de inteligență pentru angajarea la serviciu. actualmente, însă, este cunoscut că un nou tip de inteligență câștigă tot mai mult teren în structurile organizaționale, și anume inteligența emoțională (EQ). Inteligența emoțională este capacitatea personală de identificare și gestionare eficientă a propriilor emoții în raport cu scopurile personale. Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter-, intrapersonale. Chiar dacă o persoană are suficiente cunoștințe și idei inteligente, dar nu cunoaște procedeele de a stabili relații cu alții și nu reușește să-și gestioneze emoțiile și sentimentele, poate întîmpina dificultăți în relații cu ceilalți sau роt rata cariera profesională de succes. Inteligența emoțională poate fi independentă de nivelul IQ-ului unei persoane. În acest sens, o persoană cu un IQ mediu poate dispune de foarte bune abilități a inteligenței emoționale, la fel cum o persoană cu un IQ ridicat poate avea un potențial mai scăzut în ceea ce privește folosirea inteligenței emoționale în diverse situații. Acest paradox apare în principiu ca urmare a faptului că inteligența emoțională depinde foarte mult de modalitatea în care o persoană posedă abilități adecvate în ceea ce privește gestionarea propriilor emoții și trăiri. Astfel, o persoană cu un nivel scăzut de autocunoaștere poate întâmpina dificultăți în ceea ce privește relaționarea cu ceilalți sau în ceea ce privește construirea unei cariere de succes. O persoană cu un grad înalt de autocunoaștere va realiza cu siguranță felul în care sentimentele și emoțiile sale au efect asupra sa și a celorlalti, și va dezvolta o atitudine proactivă care îi va fi de folos în carieră. Inteligența emoțională este un aliaj de stapânire de sine, motivație, empatie, gândire liberă, tact și diplomație. Aceste atribute ale unei persoane o fac să aibă o inteligență emoțională ridicată. Astfel, ea își poate controla reacțiile emoționale în raport cu alte persoane, datorită faptului că este conștientă de totalitatea factorilor implicați la generarea anui anumit tip de comportament, anumitor reacții respective. Daniel Bichis spune ca «EQ-ul poate explica de ce unii oameni cu o inteligenta rațională (IQ) foarte înaltă nu reușesc în viață sau nu ating poziții profesionale înalte, în timp ce persoanele cu un IQ mediu sau chiar sub medie ajung în funcții de conducător». Răspunsul la acest aparent paradox este modul în care fiecare dintre ei își folosesc inteligența emoțională (EQ). Inteligența emoțională este unul dintre cei mai importanți parametri definitorii pentru succesul profesional. Ea definește un set de abilități ce sunt diferite, dar complimentare, abilităților logice și cognitive măsurate de coeficientul de inteligență (IQ). Spre deosebire de acesta din urmă, abilitățile din EQ pot fi învățate și dezvoltate întreaga viață. Ele reprezintă un sistem integrat, ce poate fi regăsit la nivel individual, de grup și de organizație și au un efect imediat de optimizare a comunicării, cooperării și eficienței la toate aceste niveluri. Dezvoltarea inteligenței emoționale ne permite să ne punem în valoare aptitudinile intelectuale, creativitatea, ne asigură reușita, atât în plan personal, cât și în cel profesional.

Studiile cu privire la inteligența emoțională au fost elaborate începând cu anii 90, conturându-se trei direcții în definirea acesteia:

mayer și salovey (1990-1993): gândirea face posibilă perceperea corectă a propriilor emoții, exprimarea și reglarea lor, ca și cunoașterea și înțelegerea emoțiilor celorlalți. De asemenea, dezvoltarea intelectuală a unei persoane depinde în mare măsură de starea ei emoțională. reuven Bar-on: care grupează componentele inteligenței emoționale după comportamentele observabile care se pot regla în procesul educațional: aspectul intrapersonal, aspectul interpersonal, adaptabilitate, controlul stresului, dispoziție generală. Daniel goleman: care identifică la nivelul inteligenței emoționale o serie de constructe care o compun și care ar putea fi denumite și ca trăsături de caracter ale ființei umane: conștiința de sine, autocontrolul, motivația, empatia, aptitudinile sociale. Inteligența emoțională este o competența emoțională care ne ajută să ne abordăm emoțiile și să le aplicăm la situațiile din viața noastră de zi cu zi. Persoanele care au capacități emoționale bine dezvoltate, au mai multe șanse să fie mulțumiți în viață și eficienți, își stăpânesc bine sentimentele și abordează corect sentimentele celorlalți. Acest tip de inteligență vine să completeze inteligența lingvistică, logică și matematică, spațială etc.

aptitudinile cheie ale inteligenței emoționale sunt: » cunoașterea emoțiilor – capacitatea de a recunoște sentimentele atunci când apar și de a nu le elimina dacă nu ne convin: “Sunt furios / furioasă!” în loc să-mi ,, înghit furia’’ s-au să-mi i-au un calman. gestionarea emoțiilor – capacitatea de a aborda emoțiile neplăcute, după ce le-am acceptat că le simțim. “Îmi ocup timpul cu o activitate care mă face să mă simt bine “. » automotivarea – emoțiile ne fac mai puternici sau mai neputincioși.

“Să-mi dezvolt o formă de autocontrol emoțional” » recunoșterea emoțiilor – să-mi detectez cu mai multă precizie emoțiile și să-mi construiesc propriul “sistem de lucru” cu ele. În profesiunea de psiholog IE este absolut necesară. Psihologul întotdeauna, împreună cu clientul discută asupra problemelor complexe sau mai puțin complexe cu care se adresează persoana și tinde intotdeauna să-l ajute:

să ințeleagă deciziile de fiecare zi a clientului și consecințele acestora;

să rezolve multitudinile de probleme emoționale și a relațiilor interpersonale confuze ale subiectului;

să inlăture haosul intern al persoanei.

De aceea, consilierul trebuie sa realizeze, cine este el, cine ar putea el fi și cum dorește clientul să-l vadă. Pentru aceasta este foarte important ca psihologul să posede anumite trăsături de personalitate, care i-ar permite realizarea acestor obiective. Pentru a fi eficient, psihologul trebuie să fie empatic. Empatia este un proces în cadrul căruia psihologul se apropie din ce în e mai mult de sensurile și emoțiile clientului. Empatia înseamnă a simți sensuri pe care clientul nu le conștientizează. Întotdeauna în relatarea sa clientul pune anumite accente care reflectă emoțiile, experiențele semnificative. Empatizarea persoanei in general, duce la eliminarea mecanismelor de apărare. Este dificil de admis ca o persoana cu o inteligență emoțională redusă poate fi capabilă să fie empatică cu o alta persoana. Pentru a fi capabil de a înțelege emoțiile celuilalt este nevoie de a putea exprima adecvat emoțiile proprii pentru a le percepe pe ale celuilalt.

Achiziționarea cunoștințelor și competențelor profesionale a specialității de psiholog, condiționează ridicarea nivelului de inteligență emoțională.

CAPITOLUL II: Design-ul cercetării cu privire la Inteligența Emoțională ca componentă necesară pentru activitatea profesională la studenții psihologi

II.1. Scopul, ipoteza, obiectivele și descrierea eșantionului cercetat

Stabilirea obiectivelor cercetării este foarte importantă în vederea identificării anumitor probleme care se ivesc în cadrul desfășurării activității profesionale pe care leținem, dar mai ales la nivelul inteligenței emoționale care joacă rolul primordial în detrimentul tuturor activităților pe care le întreprindem. Studiul ce-l desfășurăm presupune scoaterea în evidență a esențialului pentru ca, în urma unei analize analitico-sintetice, să se revină la caracterul general al tezei, potrivit căreia mediul social, favorabil influențează pozitiv întreaga activitate intelectuală. Scopul cercetării constă în studierea implicării inteligenței emoționale în activitatea profesională a studenților psihologi. Ipoteza cercetării Există o importanță majoră a inteligenței emoționale în activitatea profesională a studenților psihologi. Obiectivele cercetării:

analiza literaturii de specialitate;

selectarea metodologiei cercetării empirice;

aplicarea probelor de cercetare pe eșantionul selectat;

prelucrarea statistică a datelor și interpretarea psihologică;

identificarea nivelului de inteligență emoțională;

elaborarea concluziilor.

Eșantionul cercetat a fost alcătuit din 30 de subiecți dintre care 15 de gen masculin și 15 de gen feminin, studenți selectați aleator cu vîrstele cuprinse între 20-25 ani. Experimentul a fost efectuat în cadrul Universității Pedagogice de Stat ,, Ion Creangă’’ din sectorul Buiucani, în perioada 03.06.15 – 14.06.15.

II.2. Metodele și instrumentele de cercetare

Baza metodologică a cercetării constă în aplicarea principiilor metodologice, precum cel a dezvoltării, al determinismul, al legăturii conștiinței cu activitatea de educație.

Metodele de cercetare aplicate în această teză au fost, în conformitate cu obiectivele investigației:

metode teoretice: analiza, compararea și generalizarea datelor din literatura științifică cu privire la problema de cercetare;

metode empirice: observația;

metode statistice: analiza calitativă și cantitativă a datelor obținute;

metode psihologice: Test de Inteligență Emoțională (vezi Anexa 2).

II.3. Rezultatele obținute și interpretarea lor

În urma aplicării testului de Inteligență Emoțională am obținut următoarele rezultate (vezi Tabelul 1):

Tabelul.1. Rezultatele obținute la Testul de Inteligență Emoțională în rîndul studenților psihologi

În tabelul de mai sus sunt prezentate rezultatele obținute la aplicarea testului ce indică nivelul Inteligenței Emoționale la studenții psihologi. În urma prelucrării rezultatelor s-a obținut o stratificare importantă a a scorurilor de I.E. ce le-au obținut subiecții respectivi în cercetarea noastră. Reprezentarea grafică a acestor date arată astfel:

Fig.1 Reprezentarea grafică a gradului de IE la studenții psihologi pe gen

În figura reprezentată mai sus este determinat pe categorii de gen stratificarea subiecților în dependență de nivelul de IQ. De aici se constată că studenții psihologi de gen feminin în activitatea sa profesională alcătuiesc cel mai înalt nivel de Inteligență Emoțională cu coeficientul IQ cel mai ridicat. Iar studenții de gen masculin care au fost și mai puțini la număr în cercetarea noastră au înregistrat un coeficient de IQ de la 75 – 140 sub nivelul ce la-u înregistrat subiecții de gen feminin. De aici se rezultă că studenții de gen feminin posedă un grad de IE mai aranjat în activitatea lor profesională de psiholog decît subiecții de gen masculin.

Concluzii

În urma cercetării noastre am constat că Inteligența Emoțională este o componentă destul de necesară atît în activitatea profesională a studenților psihologi cît și a tuturor persoanelor. Lipsa acesteia coboară personalitatea individului la nivelul cel mai jos de care acesta se v-a simți indispensabil și nefolositor în orice activitate ce o v-a desfășura. Sistemul educațional uman pune în mod tradițional accentul pe cele trei activități fundamentale- scris, citit, socotit- toate caracteristice emisferei stângi (dominată de raționalitate), excluzând aproape educarea facultăților emisferei drepte care este sediul imaginației, orientării spațiale, decodării muzicii, culorii, ritmului, creativității (dominantă să fiind intuiția). Cercetările din ultimul deceniu acceptă alături de IQ (coeficientul de inteligență) și EQ (coeficientul emoțional). Aceștia se află într-o relație de interdependență, fiind incompleți și ineficienți unul fără celălalt. EQ ridicat face să trăim intens ceea ce ni se întîmplă și să ne cunoaștem mai bine, pe noi și pe ceilalți. Mai mult, dacă IQ este oarecum limitat de premisele genetice, EQ este infinit că posibilități de dezvoltare și de creștere. Cercetările în domeniu au demonstrat că inteligența emoțională este un predictor mai de încredere al succesului în viață decît IQ-ul însă, totodată, nu trebuie uitat că acestea nu reprezintă competențe opuse, ci mai degrabă separate, nici una dintre ele neputînd funcționa la capacitate maximă fără cealaltă. Inteligența emoțională joacă un rol important în multe domenii din viață tuturor. Anumite posturi nu necesită un înalt grad de inteligență emoțională. Aceste tipuri de carieră se concentrează în principal asupra unor responsabilități care pot fi îndeplinite individual sau prin lucrul cu ceilalți prin metode fixe, stabilite și structurate dinainte. Asta nu înseamnă, însă, că un individ cu un înalt nivel de inteligență emoțională nu v-a reuși în astfel de poziții. De fapt, chiar inteligența emoțională poate fi chiar elementul care îl diferențiază de ceilalți colegi și îl ajută în obținerea succesului.

Bibliografie

Adams, G., Berzonsky, M. (coord.) (2009). Psihologia adolescenței. Manualul Blackwell, Editura Polirom, Iași;

Adler, A. (1996). Cunoașterea omului, Editura Iri, București.

Arădăvoaice, Gh., Popescu, Șt., (f.a.), Teste psihologice de autoevaluare. Editura Antet, Filipeștii de Târg, Prahova;

Banciu, D., Rădulescu, M. S., Voicu, M., (1987), Adolescenții și familia, Editura Științifică și Enciclopedică, București;

DANIEL GOLEMAN, Inteligenta emotionala, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2001;

Elias, M., Tobias, S., Friedlander, B. (2003). Stimularea inteligenței emoționale a adolescenților, Editura Curtea Veche, București;

Gilles Azzopardi, 2007 „Dezvoltațivă inteligența”, București.

Goleman Daniel, 2001, „inteligența Emoțională”, București;

Goleman Daniel, Boiatzis Richard, 2007, „inteligenta emoțională în leadership”, București;

Goleman, D. Inteligența emoțională, cheia succesului în viață, Ed. Allfa, București, 2004;

Goleman, D. Inteligența emoțională, Ed. Curtea Veche, București, 2001;

JEANNE SEGAL, Dezvoltarea inteligentei emotionale, Ed. Teora, 2000;

Mayer, J., Salovey, P., Caruso, D. Emotional Intelligence: Theory, Findings and Implications. Psychological Inquiry, 15 (3), 197-215, 2004;

MIHAELA ROCO, Creativitatea si inteligenta emotionala, Ed. Polirom, Iasi, 2001;

Petrides, K.V., Frederickson, N., Furnham, A. The role of trait emotional intelligence in academic performance and deviant behavior at school. Personality and Individual Differences, 36, 277-293, 2004;

Wood Robert, Tolley Harry , 2003, „Inteligența emoțională prin teste – cum să vă evaluați inteligența emoțională”, București;

Surse web:

www.inteligenta-emotionala.ro;

https://psihoconsultanta.wordpress.com/leadership/inteligenta-emotionala/;

http://www.la-psiholog.ro/teste-psihologice/test-eq-inteligenta-emotionala;

http://www.topexperti.ro/teste-psihologice/categorie/Inteligenta-emotionala_1;

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Daniel_Goleman_IE.htm.

Anexe

Anexa 1

Tabelul ce indică nivelurile de IE la adolescenții psihologi

Anexa 2

TEST DE INTLIGENȚĂ EMOȚIONALĂ

Alegeți răspunsul care descrie cel mai bine reacția dvs. la următoarele scenarii. Răspundeți pe baza a ceea ce ați fi vrut să faceți în realitae, nu cum credeți dvs. că trebuie să fie răspunsul.

Accentuați răspunsul cu negru.

1. Sunteți într-un avion care e lovit brusc de turbulentă și începe să se balanseze într-o parte și în altă. Ce faceți?

a. Continuați să citiți sau să va uitați la film dând puțină atenție turbulentei;

b. Deveniți plin de grijă față de pericol urmărind stewardesa și citind fișa cu instrucțiuni în caz de pericol;

c. Cîte puțin din a. și b.;

d. N-am observat nimic.

2. Ați luat în parc un grup de copii de 4 ani. O fetiță începe să plângă deoarece ceilalți nu vor să joace cu ea. Ce faceți?

a. Nu va amestecați, lăsați copiii să rezolve singuri problema;

b. Vorbiți cu ea și o ajutați să găsească o modalitate de a-i face pe ceilalți să se joace cu ea;

c. Îi spuneți cu o voce blînda să nu plîngă;

d. Încercați să-i distrageti atenția și să-i arătați câteva lucruri cu care se poate juca;

3. Închipuiți-va că sunteți student la un colegiu și sperați să obțineți o notă mare la un concurs, dar ați descoperit că ați luat o notă proastă la mijlocul semestrului. Ce faceți?

a. Vă faceți un plan special pentru a îmbunătăți notă, hotărându-va să urmați planul;

b. Hotărîți să fiți mai buni în viitor;

c. Vă spuneți că nu contează mult ce ați făcut la curs și va concentrați asupra altor cursuri la care notele dvs. sunt mai mari;

d. Mergeți la profesor și încercați să discutați cu el în scopul obstinerii unei note mai bune;

4. Imaginați-vă că sunteți agent de asigurări și telefonați la clienți pentru prospectare, 15 persoane la rînd au închis telefonul și sunteți descurajat. Ce faceți?

a. Ajunge pentru astăzi – sperând să aveți mai mult noroc mîine;

b. Evaluați calitățile dvs. care poate subminează abilitatea de a face vînzări;

c. Încercați ceva nou la următorul telefon și încercați să nu va blocați;

d. Găsiți altceva de lucru;

5. Sunteți managerul unei organizații care încearcă să încurajeze respectul pentru

diversitatea etnică și rasială. Surprindeți pe cineva spunînd un banc rasist. Ce faceți?

a. Nu-l luați în seamă – e numai o glumă;

b. Chemați persoană în biroul dvs. pentru a o admonesta;

c. Vorbiți direct și pe loc, spunînd că asemenea glume sunt nepotrivite și nu vor fi tolerate în organizația dvs.;

d. Îi sugerați persoanei care a spus glumă să urmeze programul de școlarizare privind diversitatea.

6. Încercați să calmați un prieten înfuriat pe un șofer care i-a tăiat calea în mod periculos prin față. Ce faceți?

a. Îi spuneți să uite pentru că totul e OK acum și ce s-a întîmplat nu e mare lucru.

b. Puneți una din casetele lui favorite și încercați să-l distrați;

c. Îi dați dreptate considerând la fel că și el și celălalt șofer s-au dat în spectacol;

d. Îi relatați că mai demult vi s-a întîmplat și dvs. ceva asemănător și că v-ați simțit la fel de furios că și el, dar după aceea v-ați dat seama că după stilul în care gonea celălalt șofer va ajunge curînd la spitalul de urgență.

7. Dvs. și partenerul de viață ați intrat într-o discuție aprinsă care a escaladat într-un meci de țipete. Sunteți amîndoi furioși și recurgeți la atacuri personale pe care nu le înțelegeți și în care nu credeți, dar le continuați. Ce faceți?

a. Luați o pauză de 20 minute și apoi reluați discuția;

b. Opriți ceartă în acel moment, tăceți, nu contează ce spune partenerul dvs.;

c. Spuneți că vă pare rău și îi cereți partenerului să-și ceară și el iertare;

d. Vă opriți la un moment, vă adunați gîndurile, apoi vă precizați punctul de vedere asupra problemei.

8. Închipuiți-vă că ați fost numit șeful unei echipe noi de lucru care încearcă să găsească o soluție creativă la o problema de servici. Care este primul lucru pe care îl faceți?

a. Faceți o agendă și alocați timp pentru discuții asupra fiecărui aspect al problemei, așa veți realiza cea mai bună folosire a timpului;

b. Cereți oamenilor să-și facă timp pentru a se cunoaște mai bine între ei;

c. Începeți prin a solicită fiecărei persoane idei privind rezolvarea problemei, cît timp ideile sunt proaspete;

d. Începeți printr-o ședința de „brainstorming" (dezlănțuirea ideilor), încurajînd pe fiecare să spună ce idee îi vine în minte, indiferent cît de „fantastică" este.

9. Fiul dvs. de 3 ani este extrem de timid și a fost hipersensibil și puțin înfricoșat de locurile și oamenii străini, de cînd s-a născut. Ce faceți?

a. Acceptați că are un temperament sfios, timid și căutați modalități de a-l proteja de situații care l-ar putea tulbura;

b. Îl duceți la un psihiatru pentru copii pentru a-l încuraja;

c. Îl expuneți cu premeditare la mai mulți oameni și locuri străine astfel încît să-și poată înfrînge frică;

d. Aranjați o serie neîntreruptă de experiențe competitive dar ușor de realizat care-l vor învăța că poate relaționa cu oamenii și poate umblă din nou prin locuri noi.

10. Considerați că de mai mulți ani ați dorit să reîncepeți să învățați să cântați la un instrument la care ați încercat și în copilărie, iar acum, pentru distracție, v-ați hotărât în sfîrșit să începeți din nou. Doriți să va folosiți cît mai eficient timpul dvs. Ce faceți?

a. Vă limitați la timpul strict de exercițiu în fiecare zi;

b. Alegeți piese muzicale care vă solicită mai mult abilitatea (care vi se par mai grele);

c. Exersați numai cînd în mod real aveți dispoziție;

d. Încercați piese care sunt mult peste abilitățile dvs., dar pe care le puteți stăpîni cu un efort sîrguincios.

COTAREA TESTULUI

Pana la 100p – punctaj sub medie

100p-125p – punctaj mediu

125p-175p – punctaj peste medie

200p – excepțional.

DESCRIEREA TESTULUI DE (de DANIEL GOLEMAN)

Testul este elaborat de Daniel Goleman, autorul cărții „Intelegenta emoțională", apărută în 1995. Testul este adaptat de Mihaela Rocco și constă în 10 întrebări ce prezintă unele situații (ecenarii) în care se poate află o persoană. Completarea testului are în vedere, pe de o parte, asigurarea pe cât posibil a transpunerii individului în situația respectivă, iar pe altă parte, alegerea uneia dintre variantele de răspuns din cele patru posibile, care reprezintă unele modalități concrete de a reacționa în situațiile indicate de întrebări. Scenariile conținute de itemi sunt următoarele:

Itemul 1.

Persoana se află într-o situație critică ce îi amenință viață. Trei dintre variantele de răspuns privesc capacitatea de a fi conștient de emoțiile personale, de a cunoaște situația din punct de vedere afectiv și de a răspunde adevcat, echilibrat la situațiile neobișnuite, critice sau stresante.

Itemul 2.

Un copil este foarte supărat, iar adulții care se află în preajma lui încearcă să-l ajute să depășească această stare emoțională negativă. Părinții, educatorii sau adulții în general, cel care au nivel ridicat al inteligenței emoționale, folosesc situație pentru a-i antrena emoțional pe copii, ajungându-i să înțeleagă de unde provine starea emoțională negativă (supărarea), ce anume îi determina să fie supărați, să înțeleagă ceea ce simt, să observe alternativele pe care le pot încerca pentru a găsi soluțiile adecvate.

Itemul 3.

Un subiect adult se află într-o situație care trebuie să fie modificată în vederea obținerii unor beneficii. Acest item al testului se referă la motivația proprie, intrinsecă, la capacitatea de a elabora un plan pentru a trece peste obstacole, frustrări și capacitatea de a urmări un scop. Este vizată „speranța" că dimensiune a inteligenței emoționale.

Itemul 4.

Scenariul prezentat se referă la o persoană care are eșecuri repetate într-o anumită direcție. Doar una dintre variantele de răspuns se referă la gradul de optimism al persoanei, care o ajută să treacă peste piedici, să continue, să persevereze fără a se blama pe sine sau a se demoraliză.

Itemul 5.

În situația prezentată de test se urmărește comportarea persoanei față de minorități, atitudinea ei cu privire la diversitatea etnică, culturală, etc, doar una dintre variantele de răspuns indică modul optim de a crea o atmosfera deschisă diversității. Este vizată schimbarea prejudecăților prin acțiune asupra lor și prin adoptarea unui model democratic de stăpânire a furiei.

Itemul 6.

Acest item se referă la modul în care se poate calmă o persoană furioasă. Varianta corectă de răspuns se referă la capacitatea empatică a persoanei, la modalitățile de stăpânire a furiei.

Itemul 7.

Reprezintă o situație în care unul dintre personaje este stăpânit de agresivitate, este mânios. Cel mai indicat răspuns în cazul unei dispute puternice este să ia o pauză, interval în care persoană se poate calmă, și astfel nu mai distorsionează percepția situației în care se află, nu se mai lansează în atacuri violente pe care le regretă ulterior. După această perioada de relaxare, persoană respectivă poate fi mult mai bine pregtita pentru o discuție utilă, productivă.

Itemul 8.

Într-un colectiv de muncă trebuie găsită o soluție pentru o problema delicată sau plicticoasă. Prin răspunsul dat se arată că membrilor unei echipe trebuie să li se asigure relații armonioase, un climat psihic confortabil care să le permită exprimarea ideilor personale într-un mod natural degajat și creativ.

Itemul 9.

Un copil, un tamar sau un adult se poat află în situații relativ stresante datorită, pe de o parte, timidității lor personale, iar pe de altă parte situațiilor relativ noi neobișnuite, care le accentuează starea de teamă. Răspunsul corectvizeaza implicare persoanelor respective în situații noi, atragerea lor în mod progresiv în relații interpersonale.

Itemul 10.

Se arată că o persoană care are inițiativa schimbărilor în activitatea ei este mult mai pregătită să se angajeze cu plăcere într-un nou gen de acțiune, învață mai repede cum să obțină performanțe superioare.Este important că cineva să fie capabil să încerce și altceva decât ceea ce face în mod curent, dezvoltându-și astfel unele talente ascunse.

Modul de notare și interpretare a răspunsurilor la testul de inteligență emoțională constă în a aduna punctele corespunzatoare celor patru variante de răspuns de la cei zece itemi, după care se raportează punctajul obținut la etalon.