Inteligenta Emotionala a Copiilor Deficienti de Vedere Alexitimia

LUCRARE METODICO-STIINTIFICA

PENTRU OBTINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Inteligenta emotionala a

copiilor deficienti de vedere- alexitimia

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Probleme general-teoretice

1.1. Inteligenta si inteligenta emotionala

1.1.1. Definitii ale inteligentei

1.1.2. Tipologii ale inteligentei

1.1.3. Conceptul de inteligenta emotionala.

Scurt istoric. Definitii

1.1.4. IE versus IQ

1.1.5. Inteligenta emotionala a copiilor

1.2. Alexitimia

1.2.1. Conceptul de alexitimie

1.2.2. Studii si cercetari

1.2.3. Legatura inteligenta emotionala- alexitimie

1.3. Emotiile

1.3.1. Definit, clasificari, importanta

Capitolul 2. Metodologia cercetarii

2.1. Scopul si obiectivele cercetarii

2.2. Ipoteze

2.3. Lotul de subiecti

2.4. Metode si tehnici aplicate in cercetare

Capitolul 3. Prezentarea si interpretarea datelor

3.1. Analiza datelor pe scale

3.2. Analiza datelor la nivelul intregului chestionar

3.2. Corelatiile nivelului de alexitimie

Capitolul 4. Concluzii

Capitolul 5. Studiu de caz

Capitolul 6. Program terapeutic

Bibliografie

Anexe

PREFATA

Alexitimia- un capitol inca nescris in Romania si inteligenta emotionala – subiect care incepe sa prinda contur

In ultimii ani, numeroase publicatii au venit sa informeze despre conceptul de inteligenta emotionala si despre importanta acestuia. De asemenea s-au evidentiat numeroase cerecetari in acest domeniu in tara noastra si, fara indoiala, atentia care i se acorda este tot mai mare.

Insa, conceptul de alexitimie este extrem de putin cunoscut chiar in randul specialistilor din domeniile psihiatric, psihologic si medical. Studiile si cercetarile lipsesc dar, consider ca fiind important sa facem primii pasi in acest sens.

Ce legatura este intre inteligenta emotionala si alexitimie? Una foarte importanta, dovedita de rezulate ale cercetarilor stiintifice- rezultate care vor fi detaliate pe parcursul lucrarii.

De cand Salovey si Mayer au conceptualizat inteligenta emotionala, s-au pus la punct numeroase modele de masurare a acesteia. Unul dintre modelele cele mai cunoscute este Bar-On. Acesta isi propune sa evalueze o serie de abilitati personale, emotionale, si sociale care definesc inteligenta emotionala precum si corelatiile inteligentei emotionale cu depresia, personalitatea, inteligenta academica etc. Ceea ce m-a interesat pe mine in mod deosebit si consider ca fiind relevant, este corelatia IE- alexitimie. De ce? Se stie ca prima treapta (polul bazal) a inteligentei emotionale este constientizarea propriilor emotii si evaluarea acestui aspect apare in toate materialele de cercetare. In 1997, un articol a lui Mayer si Salovey a enumerat cele patru ramuri ale IE, prima referindu-se la abilitatile de a percepe si exprima emotiile. In contrast, cel mai inalt nivel cuprinde constiinta, ‘controlul reflexiv al emotiilor’. Ei sustineau ca aceste ramuri sunt aranjate de la procesele psihologice cele mai simple inspre cele complexe. Este evident faptul ca o inalbiltate in constientizarea propriilor emotiilor nu permite celorlalte abilitati sa se dezvolte optim. Alexitimia consta tocmai in aceasta inabilitate de a constientiza si exprima aceste emotii. Si, cu cat gradul de alexitimie este mai mare, cu atat inteligenta emotionala s-a dovedit a fi mai mica.

Deoarece la nivel mondial au fost deja implementate programe axate pe dezvoltarea inteligentei emotionale, programe dezvoltate pe baza unor studii si cercetari stiintifice, consider ca este momentul ca si noi sa incepem sa facem acest lucru.

Desi cercetarea de fata are in vedere doar studiul alexitimiei la deficientii de vedere, ea poate constitui un pas in investigarea tuturor nivelelor inteligentei emotionale a acestor elevi si implementarea de programe de dezvoltare adaptate, care sa tinteasca elementul (nivelul) deficitar.

Doresc ca aceasta lucrare sa aduca un plus de valoare informationala, efortul depus constand in mare parte in intelegerea conceptului, in traducerile materialelor bibliografice, in imbinarea si asezarea intr-o forma cat mai cuprinzatoare. De asemenea, doresc ca lucrarea sa constiutuie si un semnal de alarma care sa atraga atentia asupra importantei majore pe care constiinta emotionala o are in viata tuturor acestor copii si adolescenti.

Gabriela Ianculescu

Capitolul 1. Probleme general-teoretice

1.1. Inteligenta si inteligenta emotionala

1.1.1. Definitii ale inteligentei

In dictionarul de psihologie, Norbert Sillamy defineste inteligenta ca fiind aptitudinea de a intelege relatiile care exista intre elementele unei situatii si de a te adapta astfel incat sa-ti realizezi propriile scopuri (1996, Dictionar de psihologie, pag 161). Dar, tot el specifica faptul ca multa vreme s-a crezut ca numai activitatea conceptuala si logica a omului, elaborata pe plan verbal, este inteligenta, pe cand celelalte elemente comportamentale adaptative ar rezulta din activitatea instictiva.

Termenul de INTELIGENTA provine de la latinescul INTELLIGERE, care inseamna a relationa, a organiza sau de la INTERLEGERE, care presupune stabilirea de relatii intre oameni.

Insasi terminologia sugereaza faptul ca inteligenta depaseste gandirea care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectelor si fenomenelor incluzand relatiile intre oameni. Complexitatea acestei laturi a personalitatii reiese inclusiv din modul ei de abordare in istoria filozofiei si psihologiei. Parerile fata de inteligenta au oscilat de la acceptarea si sublinierea rolului ei in cunoastere, pana la diminuarea semnificatiei ei sau chiar pana la eliminarea ei din existenta umana.

Filozofii lumii antice, Socrate si Platon, au accentuat faptul ca inteligenta ii permite omului atat sa se conduce pe sine insusi cat si sa inteleaga ordinea lumii. Filozofia indiana, prin gandirea lui Gautam Boddha, considera ca eliberarea de inteligenta ii va permite omului sa ajunga la cea mai inalta forma de fericire.

Contemporanul Osho subliniaza distinctia dintre intelect si inteligenta: ‚Intelectul este numai o parte a inteligentei. Inteligenta este un fenomen mult mai mare; ea nu contine doar intelect ci si intuitie. Intelectul si inteligenta functioneaza total distinct. Intelectul functioneaza in pasi, pas cu pas. El are o procedura, o metodologie. Daca rezolvi o problema de matematica, trebuie sa urmazi niste pasi. Intelectul e logic, rational. Inteligenta e mai mult decat logica. Ea e supralogica, e intuitiva. Itelectualul traieste numai prin argumente. Dar argumentele te pot duce pana la un anumit punct, dar dincolo de el e nevoie de fler’. Pentru gandirea occidentala, inteligenta aparea a fi atributul esential, fundamental al omului, care face din om ceea ce el este, pentru gandirea orientala, inteligenta era redusa la minimum.

Functiile inteligentei foarte controversate iar puterea este abordata diferit, unii manifestandu-si increderea aproape nemarginita in puterea ei ar altii minimalizand-o. Hegel, descria metaforic inteligenta ca pe un gardian al intregii vieti psihice : "Adevarul si rationalitatea inimii si vointei se pot gasi numai in universalitatea inteligentei si nu in singularitatea sentimentului". La extrema cealalta, Montaigne afirma ca inteligenta formeza imagini eronate despre Dumnezeu, oameni si lume.

In viziunea lui Leonardo Da Vinci, inteligenta era leagata de sensibil iar Kant, mai tarziu, o vede in uniune cu sensibilitatea, din aceasta intrepatrundere totala si absoluta putand izvori cu adevarat cunoasterea. Senzualistul Cadillac este convins ca toate cunostintele vin prin simturi si considera ca inteligenta apare ca un distilator, ca un mecanism ce permite rafinarea materialului brut furnizat de simturi. Pascal afirma ca inteligenta este inhibata de afectivitatea debordanta iar Schopenhauer vede inteligenta ca fiind subordonata vointei, singurul element primar si fundamental.

Toate aceste pareri contradictorii s-au repercutat asupra definirii inteligentei si asupra stabilirii componentelor si functiilor ei.

Filozoful francez Descartes este cel care se paropie cel mai mult de intelegerea moderna a inteligentei, definind inteligenta ca: "Mijlocul de a achizitiona o stiinta perfecta privitoare la o infinitate de lucruri’. In aceasta definire intuieste cele doua pozitii actuale ale notiunii de inteligenta: ca sistem complex de operatii si ca aptitudine generala.

Vorbind despre inteligenta ca despre un sistem complex de operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionare a celor mai diverse situatii si sarcini problematice, avem in vedere operatii si abilitati cum ar fi: adaptarea la situatii noi, deductia si generalizarea, corelarea si integrarea intr-un tot unitar a partilor relativ disparate, consecintele si anticiparea, compararea rapida a variantelor actionale si retinerea celei optime, rezolvarea corecta si usoara a unor probleme cu grade crescande de dificultate. Toate aceste abilitati si operatii scot in evidenta trei caracteristici fundamentale ale inteligentei:

capacitatea de a solutiona situatiile noi;

mobilitatea, flexibilitatea, supletea si rapiditatea ei;

adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari.

Asadar inteligenta devine expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusiv a celor afectiv – motivationale si apare ca o calitate a intregii activitati mentale. Dar, pentru a capata flexibilitate si suplete este necesara ca si celelalte functii psihice sa se dezvolte.

Cel care a intuit foarte bine acest aspect- inteligenta ca expresie a efortului evolutiv al constiintei- a fost Leibniz. Dar in psihologie, Jean Piaget a descris magistral aceasta caracteristica in epistemologia sa genetica.

La inceputul secolului XX, psihologul englez C. Sperman distinge in seria aptitudinilor umane, pe langa numerosi factori S (speciali)- care corespund, operational, numai conditiilor concrete ale activitatii respective (stiintifice, artistice, sportive, etc)- si un factor G (general), ce participa la efectuarea tuturor fenomenelor de activitate. Acest factorul general este de ordin intelectual, intrucat intelegerea si rezolvarea problemelor este necesara in orice activitate. Acest factor G a fost confundat cu inteligenta.

Termenul de inteligenta are o acceptiune dubla: pe de o parte de proces de asimilare si prelucrare a informatiilor variabile, in scopul unor adaptari optime, iar pe de alta parte, de aptitudine rezidand in structuri operationale dotate cu anumite calitati (complexitate, fluiditate, flexibilitate, productivitate), prin care se asigura eficienta conduitei. Aceste calitati sunt caracteristice subiectului, reprezinta invariatii ce pot fi evaluate statistic si sunt situatii la un anumit nivel sau rang de valoare functionala. Inteligenta apare astfel ca sistem de insusiri stabile proprii individului si care se manifesta in calitatea activitatii intelectuale centrata pe gandire. Procesul central al gandirii este strans legat, chiar imbinat organic cu toate celelalte.

Pe baza cercetarilor, psihologul american Thunstone, stabileste mai multi factori ai inteligentei: de rationament deductiv si inductiv, de memorie, de capacitate de calcul, de rapiditate perceptuala, de operare spatiala, de intelegere a cuvintelor si de fluenta verbala.

De altfel, in psihologia gandirii, s-au operat diverse diferentieri intre analitic si sintetic, pragmatic si teoretic, reproductiv si productiv, cristalizat si fluid, convergent si divergent etc.

Promovand psihologia genetica, J.Piaget defineste inteligenta ca aptitudine generala cu o anume baza nativa. Adaptarea consta in echilibrarea dintre asimilarea informationala la schemele preexistente si acomodarea/ restructurarea impusa de noile informatii ce nu se potrivesc perfect cu vechile scheme. Echilibrarea pe care Piaget o identifica cu inteligenta se produce pe baza acomodarilor, a restructurarilor sau reorganizarilor mentale. Masura at, chiar imbinat organic cu toate celelalte.

Pe baza cercetarilor, psihologul american Thunstone, stabileste mai multi factori ai inteligentei: de rationament deductiv si inductiv, de memorie, de capacitate de calcul, de rapiditate perceptuala, de operare spatiala, de intelegere a cuvintelor si de fluenta verbala.

De altfel, in psihologia gandirii, s-au operat diverse diferentieri intre analitic si sintetic, pragmatic si teoretic, reproductiv si productiv, cristalizat si fluid, convergent si divergent etc.

Promovand psihologia genetica, J.Piaget defineste inteligenta ca aptitudine generala cu o anume baza nativa. Adaptarea consta in echilibrarea dintre asimilarea informationala la schemele preexistente si acomodarea/ restructurarea impusa de noile informatii ce nu se potrivesc perfect cu vechile scheme. Echilibrarea pe care Piaget o identifica cu inteligenta se produce pe baza acomodarilor, a restructurarilor sau reorganizarilor mentale. Masura inteligentei este echivalenta cu rata acomodarilor ce permit o buna intelegere si rezolvare de probleme. Daca asimilarea este superficiala, iar acomodarea (prin prelucrarea informatiilor) nu se produce decat lent si insuficient, atunci si echilibrarea inteligenta este insuficienta, cei care s-au ocupat de debilitatea mentala acuzand fenomene de "vascozitate" mintala sau fixitate functionala opusa flexibilitatii.

Considerand inteligenta ca fiind o structura instrumentala, proprie personalitatii individuale, trebuie sa aratam ca insasi experienta de viata- cu deosebire experienta scolara si profesionala o pune in evidenta si permite evaluarea ei. Empiric, inteligenta se poate evalua dupa randamentul invatarii, dupa usurinta si profunzimea intelegerii si dupa dificultatea si noutatea problemelor pe care subiectul este in stare sa le rezolve.

Astazi, persista in psihologie intrebarea daca inteligenta este capacitatea generala de achizitie a cunostintelor, de ratiune si rezolvare de probleme sau ea implica diferite tipuri de abilitati. Cei mai multi opteaza pentru prima ipoteza.

Noile cercetari facute din perspectiva psihologiei cognitive si a neuropsihologiei, care leaga comportamentul inteligent de eficienta neurologica, ar putea aduce precizari pretioase in acest sens.

1.1.2. Tipologii ale inteligentei

Cercetarile moderne au ajuns la o concluzie foarte importanta- una din cele mai importante concluzii ale secolului XX: aceea ca omul are doua minti, fiecare aparatinandu-i unei emisfere cerebrale. Emisfera stanga este specializata in ordinea verbala si semantica, este logica, rationala, matematica, aristotelica, stiintifica si calculata. Emisfera dreapta este intuitiva, ilogica, irationala, poetica, platonica, imaginativa, romantica, mitica, religioasa si, se pare ca detine functiile de manipulare a relatiilor spatiale si de configurare a imaginilor.

In acceptiunea lui Stephen Covey, avem de-a face cu 4 tipologii ale inteligentei :

Gandirea (IQ) – reprezinta abilitatea de a analiza, rationaliza si comunica;

Simtul (EQ) – numit si “creierul stang”, reprezinta constiinta de sine, auto-cunoasterea, empatia.

Dorinta(SQ);

Actuine (PQ)

O alta viziune asupra inteligentei este cea a lui Robert Cooper. Acesta sustine ca omul are trei creiere (inteligente), fiecare fiind localizata intr-o anumita parte a corpului:

Creierul din cap (ceea ce numim noi creier in mod uzual)

Creierul din inima

Creierul din intestine (care este situat in cavitatea intestinala)

Referitor la acesta din urma, cercetarile medicale amanuntite asupra acestei cavitati, au dus la concluzia ca aici se gasesc peste un milion de neuroni, un numar cu mult mai mare decat cei identificati in maduva spinarii. Cooper sustine ca ar fi vorba de un sistem independent dar, in acelasi timp, conectat la ceea ce numim noi creier. Un exemplu al acestei inteligente situate in cavitatea intestinala este sentimentul de “fluturi in stomac” care deseori preced o intalnire importanta, acesta fiind un mijloc de avertizare al organismului uman asupra unor reactii care au loc in interiorul sau.

Creierul din inima este tot un sistem care actioneaza independent de creier (organ). Aceasta ipoteza porneste de la ideea ca in dezvoltarea unui fetus uman, inima este organul care apare mult inaintea creierului din cap. Concluzia la care a ajuns echipa de cercetatori condusa de R. Cooper in cadrul “Center for Creative Leadership” este ca singurul lucru demonstrat statistic ca diferenta intre un lider foarte bun si unul mediocru este ceea ce se numeste “grija fata de ceilalti” (adica inima, in limbaj popular).

Aceste tipuri de creier sunt in stransa interdependenta si este ideal ca o persoana sa utilizeze concomitent cele trei tipuri de inteligenta descrise mai sus. Tot R. Cooper sustine ca 96% din succesul unei persoane in viata personala si profesionala depinde de “creierul din intestine” si “creierul din inima”, dar nu demonstreaza cu rezultate sustinute de cercetarea stiintifica.

In 1993 apare faimoasa teorie a inteligentelor multiple (Multiple Intelligences) a lui Howard Gardner. Acesta dezvolta un punct de vedere foarte interesant legat de inteligenta. In acceptiunea lui omul poseda sapte tipuri de inteligenta, pe care le denumeste “inteligente multiple:

Inteligenta vizual-spatiala-Abilitatea de a percepe vizual ceea ce ne

inconjoara. Acest tip de inteligenta este cel mai des folosit in activitati ca: construit, citit, scris, pictat, echilibru, interpretarea unor imagini.

Inteligenta verbal-lingvistica-Abilitatea de a folosi cuvintele si de a vorbi.

Acest tip de inteligenta este cel mai des folosit in activitati ca: ascultarea, vorbitul, scrisul, jocul de cuvinte, explicarea unor concepte.

Inteligenta logic-matematica-Abilitatea de a folosi ratiunea, logica si

numerele. Acest tip de inteligenta este cel mai des folosit in activitati ca: rezolvarea

unor probleme, lucrul cu anumite concepte abstracte, calcule matematice.

Inteligenta kinestetica-Abilitatea de a-ti controla miscarile corpului si de

indemanare in lucrul cu diferite obiecte. Acest tip de inteligenta este cel mai des folosit in activitati ca: dansul, sportul, limbajul trupului, teatru, mima.

Inteligenta muzicala-Abilitatea de a produce si de a aprecia muzica. Acest

tip de inteligenta este cel mai des folosit in activitati ca: fluieratul, cantatul, folosirea de instrumente muzicale, compunerea de melodii.

Inteligenta interpersonala-Abilitatea de a-i intelege si de a relationa cu

ceilalti. Acest tip de inteligenta este folosit cel mai des in activitati ca: ascultare, folosirea empatiei, consiliere, lucrul in echipa, observarea starilor sufletesti.

Inteligenta intrapersonala-Abilitatea de auto-reflectie si de constientizare a

propriului eu. Acest tip de inteligenta este folosit cel mai des in activitati ca: cunoasterea propriilor puteri si slabiciuni, auto-evaluarea, descoperirea sinelui.

(Sursa: Gardner, Howard 1993 – Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences)

Aceste tipuri de inteligenta nu sunt neaparat dependente una de alta dar rareori ele sunt folosite independent. Orice individ uman le contine dar modalitatile in care acestea variaza sau se combina sunt la fel de diferite precum chipurile sau personalitatile indivizilor.

Pentru teme lucrarii de fata, importante sunt ultimele doua tipuri de inteligenta. Prin definitie, „Inteligenta interpersonala este abilitatea de a intelege alti oameni: ce ii motiveaza, cum lucreaza, cum sa lucrezi in echipa cu ei. Agentii de vanzari de succes, politicienii, profesorii si liderii religiosi este foarte probabil sa fie indivizi cu un grad inalt de inteligenta interpersonala. Inteligenta intrapersonala este o abilitate corelativa, indreptata inspre interiorul persoanei. Este capacitatea de a-ti forma modele veridice si corecte despre cineva si de a folosi acele modele eficient in viata.” (Thorndike, 1983)

Conform teoriei inteligentelor multiple oamenii devin diferiti atat datorita faptului ca poseda diferite forme de reprezentari mentale si limbaje ale intelectului dar si datorita usurintei cu care se folosesc de ele si modului prin care aceste reprezentari pot fi schimbate.

1.1.3. Conceptul de inteligenta emotionala.

Scurt istoric. Definitii

Inca de la inceputul secolului XX s-a stabilit in mod cert existenta si a altor forme de inteligenta. In 1920 E.L.Thorndike propune distinctia intre cel putin trei tipuri de inteligenta : inteligenta abstracta sau conceptuala, caracterizata de aptitudinea de a utiliza materialul verbal si simbolic, inteligenta practica, care se afla in apele sale in concret, cand are de manipulat obiecte si inteligenta sociala care implica comprehensiunea fiintelor umane si usurinta de a se acomoda cu ele ("abilitatea de a intelege si lucra cu femei si barbati, baieti si fete – de a te comporta cu intelepciune in relatiile umane").

In 1940 David Wechsler face referinta la elemente ale intelectului si elemente ale non-intelectului, adica la factori afectivi, personali si sociali. La inceputul anului 1943, el sustine ca in obtinerea succesului unei persoane in viata sunt importante, pe langa factorii cognitivi, abilitatile non-intelectuale au un rol esential. „Parerea mea este nu numai ca reprezinta, ci si ca sunt foarte importanti. Am incercat sa demonstrez ca, pe langa factori ai intelectului, exista si factori ai non-intelectului care determina un comportament inteligent. Daca observatiile mele sunt corecte, acest lucru ar insemna ca nu ne putem astepta la a fi capabili in a masura inteligenta integral pana cand testele noastre nu vor include si acesti factori”(Wechsler, 1943)

Astfel el a inceput sa se concentreze si pe aspectele non-cognitive definind inteligenta drept „capacitatea globala a individului de a actiona in vederea atingerii unui anumit scop, de a gandi rational si de a se adapta eficient mediului in care traieste” (Wechsler, 1958).

Din nefericire, munca acestor pionieri a fost trecuta cu vederea pana in anul 1983, cand Howard Gardner a inceput sa vorbeasca depre „inteligenta multipla”. Gardner sustinea ca atat inteligenta „interpersonala”, cat si cea „intrapersonala” ocupa un loc la fel de important ca si ceea ce consideram noi IQ-ul si testele prin care se masoara acesta.

Inteligenta interpersonala a fost definita ca fiind abilitatea de a ii intelege pe altii (ce ii motiveaza, cum lucreaza, cum poti coopera mai bine cu ei), iar inteligenta intrapersonala a fost definita ca abilitate indreptata spre propria persoana. Inteligenta emotionala este astfel o "inteligenta sociala" care inseamna abilitatea de a stapani emotiile personale si ale celorlalti, a le diferentia intre ele si a folosi aceste informatii pentru a ghida modul de gandire si actiune.

Sternberg, in urma analizei rezultatelor obtinute la un sondaj (in care a rugat oamenii de pe strada sa arate ce inteleg printr-o persoana inteligenta) a ajuns la concluzia ca a fi inteligent nu inseamna sa ai inteligenta academica, ci mai degraba sa ai abilitatea de a intelege si de a stabili relatii cu oamenii. Aceasta capacitate a fost raportata initial la inteligenta sociala.

In 1985, Wayne Leon Payne, a formulat pentru prima data termenul de „inteligenta emotionala” pe care o definea ca fiind „o abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta”.

Se pare ca aceste idei au venit de la faptul ca o serie de cercetari au scos la iveala faptul ca nu toate persoanele care au un coeficient intelectual inalt se descurca stralucit in viata, in timp ce alta categorie de subiecti, al caror coeficient intelectual nu este foarte ridicat au rezultate deosebite in practica.

In 1990, intr-un un articol publicat intr-un mic jurnal academic, doi psihologi, John Mayer, aflat acum la University of New Hampshire si Peter Salovey de la Yale, au oferit prima formulare a unui conceptului „inteligenta emotionala“. De fapt , cei sunt creatorii teoriei inteligenței emoționale. Ei definesc inteligența emoțională ca fiind capacitatea de a conștientiza și controla emoțiile. Pentru ei inteligența emoțională combina sentimentele cu gndirea și gndirea cu sentimentele. In acele zile, suprematia IQ-ului ca standard de definire a excelentei in viata era incontestabila; peste tot se dezbatea cu incrancenare problema daca acesta era inscris in genele noastre sau dobandit prin experienta. Si iata ca aici aveam, deodata, o modalitate noua de a analiza ingredientele care alcatuiesc reteta succesului in viata.

In 1990, a aparut o lucrare a celor doi profesori americani sub forma a doua articole, intr-o publicatie academica, lucrare in care ei incercau sa dezvolte o metoda stiintifica de masurare a diferentelor dintre oameni in ceea ce priveste abilitatile in domeniul emotiilor. Ei au descoperit ca unii oameni sunt mai priceputi in identificarea propriilor sentimente, a sentimentelor celor din jur si in rezolvarea problemelor cu conotatii emotionale.

In ultimii zece ani, acesti doi profesori au dezvoltat doua teste care incearca sa masoare cat mai exact ceea ce ei numesc “inteligenta noastra emotionala”. Din cauza ca aproape toate scrierile lor s-au facut in mediul academic, numele si rezultatele cercetarilor lor nu sunt foarte cunoscute.

Un alt nume in domeniul inteligentei emotionale este David Carusso. Acesta a continuat munca de cercetare inceputa de Mayer si Salovey. Mergand pe aceeasi idee, Carusso sugereaza ca IE este adevarata forma de inteligenta, care, insa, nu a fost masurata in mod stiintific pana cand nu s-a inceput munca de cercetare.

Una din definitiile pe care Caruso, impreuna cu predecesorii sai o propun este “abilitatea de a procesa informatiile emotionale, in special pe cele care presupun perceptia, asimilarea, intelegerea si controlul emotiilor”. (Mayer si Cobb, 2000)

Mai departe acesta merge si mai in detaliu, explicind ca aceasta consta in urmatoarele “patru ramuri ale abilitatii mentale”:

Identificarea emotionala, perceptia si exprimarea

Facilitarea emotionala a gandurilor

Intelegerea emotionala

Managementul emotional

Intr-una din publicatiile recente ale acestora, aceste ramuri sunt descrise in felul urmator:

I. Perceptia Emotionala, include abilitati precum: identificarea emotiilor pe fete, in muzica si din povestiri.

II. Facilitarea Emotionala a Gandurilor, include abilitati precum: conectarea emotiilor cu alte senzatii mentale cum ar fi gustul sau culoarea (conexiuni care pot da nastere la lucrari de arta), si folosirea emotiilor in argumentare si rezolvarea problemelor.

III. Intelegerea Emotionala, include rezolvarea problemelor emotionale, cum ar fi care dintre emotii sunt similare, care sunt opuse si ce relatii exista intre ele.

IV. Managementul Emotional, include intelegerea implicatiilor actiunilor sociale asupra emotiilor si controlarea emotiilor proprii si ale celor din jur.

In 1997, un articol a lui Mayer si Salovey a enumerat aceste patru ramuri dupa cum urmeaza si a oferit un grafic detaliat care reflecta gandurile proprii. In acel articol, ei sustineau ca ramurile prezentate in grafic sunt “aranjate de la procesele psihologice cele mai simple inspre cele complexe. De exemplu, cel mai de jos nivel cuprinde abilitatile (relativ) simple de a percepe si exprima emotiile. In contrast, cel mai inalt nivel cuprinde constiinta, controlul reflexiv al emotiilor”. Abilitatile care apar relativ repede in dezvoltare sunt situate in stanga ramurii, cele care apar mai tarziu sunt la dreapta. (Adaptat dupa “Ce este Inteligenta Emotionala”, de Jack Mayer si Peter Salovey si “Dezvoltarea Emotionala si Inteligenta Emotionala: Implicatii Educationale”, de Peter Salovey si David Sluyter, 1997).

Cele patru ramuri ale inteligentei emotionale si semnificatia lor sunt detaliate in

cele ce urmeaza:

Perceptia, Cunoasterea si Exprimarea emotiilor

Abilitatea de a identifica emotiile din starea fizica, sentimente si ganduri

Abilitatea de a identifica emotiile altor persoane, din operele de arta, design etc., prin limbaj, sunet, aparente si comportamente.

Abilitatea de a iti exprima emotiile clar si de a-ti exprima nevoile legate de acele sentimente.

Abilitatea de a distinge intre exprimarea sentimentelor clara sau confuza, sincera sau falsa.

Facilitarea emotionala a gandirii

Emotiile ajuta la prioritizarea gandirii prin directionarea atentiei spre informatiile importante la un moment dat.

Emotiile sunt suficient de disponibile si de “vii” incat pot fi generate ca suport pentru exprimarea judecatilor.

Schimbarile in starile emotionale pot schimba perspectivele individuale de la optimism la pesimism, incurajand luarea in consideratie a mai multor puncte de vedere.

Starile emotionale incurajeaza in mod diferit diferitele aspecte ale abordarilor solutiilor unei anumite probleme ca de exemplu fericirea, care faciliteaza creativitatea.

Intelegerea si analiza emotiilor; folosirea cunostintelor emotionale

Capacitatea de a categorisi emotiile si de a realiza relatiile dintre cuvinte si emotii pe care le genereaza

Abilitatea de a interpreta modalitatile prin care emotiile converg spre relatii, cum ar fi tristetea care insoteste deseori o pierdere.

Capacitatea de a intelege sentimentele complexe: sentimente simultane de dragoste si ura sau combinatii de sentimente cum ar fi indignarea ca combinatie intre revolta si surpriza

Abilitatea de a constientiza tranzitia dintre sentimente, cum ar fi tranzitia de la suparare la satisfactie sau de la suparare la jena

Controlul reflexiv al emotiilor, calea spre dezvoltarea emotionala si intelectuala

Capacitatea de a fi deschis la sentimente, atat cele placute cat si cele neplacute

Abilitatea de a te implica sau detasa in mod constient intr-o emotie in functie de utilitatea sa.

Abilitatea de a monitoriza in mod reflexiv emotiile in relatie cu tine insuti sau cu cei din jur, cum ar fi cat de logici, puternici, sau influentabili sunt.

Abilitatea de a controla emotiile proprii sau ale celor din jur prin

moderarea celor negative si incurajarea celor pozitive, fara a ascunde sau exagera anumite informatii.

Insa, persoana al carui nume este cel mai des asociat cu termenul de “inteligenta emotionala” este psihologul american Daniel Goleman. Inainte de a deveni faimos, Goleman a scris mai multe articole in revista Popular Psychology si apoi, pentru ziarul New York Times. La sfarsitul anului 1994, inceputul anului 1995 acesta avea de gand sa scrie o carte despre conceptul de “literatura emotionala”. Pentru a se documenta, D Goleman a facut mai multe vizite in scoli pentru a vedea ce programe deruleaza pentru dezvoltarea literaturii emotionale. El a studiat si multe si materiale legate de emotii. Ajungand la lucrarile lui Mayer si Salovey. A hotarat sa schimbe numele viitoarei carti in “Inteligenta Emotionala”, cel mai probabil pentru ca se putea vinde mai bine. Motto-ul cartii lui Goleman este un citat din Etica Nicomahica a lui Aristotel: "Oricine se poate infuria – asta e usor. Dar sa fii furios pe cine trebuie, in masura in care trebuie, la momentul potrivit, din motivul potrivit si la modul potrivit, asta nu e usor".

Daniel Goleman considera ca reusita in viata nu tine de regula de existenta unui IQ crescut iar performantele realizate nu isi au originea numai intr-un IQ superior. „In cel mai fericit caz, IQ-ul contribuie cu 20% la factorii care determina reusita in viata, fapt care ii lasa pe ceilalti; 80% prada altor forte” (D. Goleman, Inteligenta emotionala, 2001, pag. 50). El sustine ca reusita unei persoane cu un IQ modest si insuccesul unei persoane cu un IQ ridicat se datoreaza cel mai adesea „inteligentei emotionale”. Astfel el defineste inteligenta emotionala ca fiind „capacitatea de a fi in stare sa se motiveze si sa persevereze in fata frustrarilor; de a-si stapani impulsurile si de a amana satisfactiile; de a-si regla starile de spirit si de a impiedica necazurile sa-i intunece gandirea; de a fi staruitor si de a spera” (D. Goleman, op. cit.).

In publicatia sa – "Emotional Inteligence: Why It Can Matter More Than IQ" ("Inteligenta emotionala: De ce poate fi mai importanta decat IQ), din 1995, Daniel Goleman aduce in actualitate si defineste practic notiunea de inteligenta emotionala. Cartea a devenit in scrut timp best seller si este considera ta de insasi autor cheia succesului personal si profesional. El descrie inteligenta emotionala ca pe un amestec de stapanire de sine, motivatie, empatie, gandire libera, tact si diplomatie iar aceste atribute ale unei persoane o fac sa aiba o inteligenta emotionala ridicata. Astfel, ea isi poate controla reactiile emotionale in raport cu alte persoane, datorita faptului ca este constienta de toti factorii care contribuie la aparitia reactiei respective.

Tot D. Goleman traseaza o linie de demarcatie intre rational si emotional, afirmand ca „de fapt, avem doua minti, una care gandeste si una care simte”, viata noastra mintala fiind creata prin interactiunea acestor doua moduri fundamental diferite. Pe de o parte, mintea rationala care este „modul de comprehensiune de care suntem cel mai constienti: mai proeminent in starea de trezire, operand cu ganduri, capabil sa cantareasca si sa reflecteze” (D. Goleman, Inteligenta emotionala, 2001, p. 23), si pe de alta parte, mintea emotionala care este un sistem de cunoastere „impulsiv si foarte puternic, chiar daca uneori ilogic”. Intre raportul ratiune – emotie in controlul asupra mintii exista o variatie stabila, in sensul ca „cu cat un sentiment este mai intens, cu atat mintea devine mai dominant emotionala – si deci mai ineficienta din punct de vedere rational” (D. Goleman, op. cit).

Cele doua minti despre care vorbeste D. Goleman, cea rationala si cea emotionala, au moduri diferite de a stabili raporturi intre fenomene. In timp ce mintea rationala face legaturi logice intre cauze si efecte, mintea emotionala nu face discriminari, gasind legaturi intre lucruri care au vagi trasaturi comune” (D. Goleman, Inteligenta emotionala, 2001, p. 352). Logica mintii emotionale este „asociativa”, fiecare lucru il sustine pe celalalt, identitatea obiectiva a lucrurilor isi pierde din valoare, ceea ce conteaza este felul in care sunt percepute. Pornind de la realitatea obiectiva, se pot declansa anumite amintiri sau elemente care simbolizeaza realitatea. Ceva care ne aminteste de altceva poate fi mult mai important decat ceea ce este in sine. Astfel, valoarea unor opere de arta isi gaseste explicatia in capacitatea acestora de a trezi anumite trairi prin intermediul imaginilor si metaforelor care se adreseaza direct mintii emotionale. Limbajul in care se adreseaza astfel de opere este unul emotional, logica lor capteaza mai putin din punct de vedere rational, ele gasindu-si locul in expresiile sufletesti.

Intre cele doua dimensiuni (cea rationala si cea emotionala), exista o continua interdependenta, fiecare este partener egal in viata mintala, influentandu-se reciproc „emotiile alimenteaza si informeaza operatiile mintii rationale si mintea rationala rafineaza si uneori se opune emotiilor”. Cu toate acestea, subliniaza D. Goleman, mintile noastre sunt “facultati semi-independente fiecare reflectand o operatiune distincta, dar conectata la circuitul creierului” (D. Goleman, Inteligenta emotionala, 2001, p. 352). Cele doua minti isi intrepatrund caile, stabilindu-se un anumit grad de cooperare, sentimentele fiind esentiale pentru gandire, iar gandirea pentru sentimente. Capacitatea emotionala ne calauzeste hotararile de moment, lucrand in colaborare cu mintea rationala, ajutand – sau dimpotriva – gandirea iar pe de alta parte, “creierul gandirii” joaca un rol de conducator la nivelul emotiilor, exceptie facand doar acele momente cand emotiile sunt foarte puternice, mintea rationala fiind inlaturata pentru ca controlul sa fie preluat de mintea emotionala. Dezvoltarea uneia dintre aceste capacitati nu implica neaparat existenta celeilalte intr-un grad la fel de mare.

Dr. A. Damasio, neurolog la Universitatea din Iowa, a efectuat o serie de studii (asupra felului in care pacientii au de suferit datorita unor probleme de circuit prefrontal-amigdal), in urma carora a ajuns la concluzia ca sentimentele sunt practic indispensabile pentru deciziile rationale. Prin urmare, emotia este implicata in rationamente la fel de mult ca si gandirea.

Inteligenta emotionala este capacitatea personala de identificare si gestionare eficienta a propriilor emotii in raport cu scopurile personale (cariera, familie, educatie etc). Finalitatea ei consta in atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter si intra-personale.

Pana nu de mult timp, testele care masurau coeficientul de inteligenta (IQ) al unei persoane erau considerate complet relevante pentru capacitatile sale strict intelectuale. O noutiune destul de noua – inteligenta emotionala – a zgaltait insa putin inteligenta bazata doar pe acumularile de cunostinte. Si cum multe persoane cu un IQ ridicat ajung uneori sa fie depasite pe plan personal si profesional de altele cu un coeficient mai mic, iar abilitatile de comunicare au capatat din ce in ce mai multa importanta, inteligenta emotionala castiga teren.

Incepand cu anul 1995, de la prima publicare a cartii lui Daniel Goleman pe aceasta tema, inteligenta emotionala a devenit unul dintre conceptele cele mai dezbatute in Statele Unite ale Americii. De exemplu, cand Harvard Business Review a publicat un articol in anul 1998, acesta a atras un numar mai mare de cititori decat a facut-o oricare alt articol din aceasta publicatie in ultimii 40 de ani. Cand managerul general al Johnson & Johnson a citit acest articol, a fost atat de impresionat incat a trimis copii ale acestuia la mai mult de 400 de top-manageri din intreaga lume.

In cartea sa, Goleman prezinta o multitudine de informatii interesante legate de creier, emotii si comportament. Totusi, Goleman descria foarte putine idei originale, desi cartea cuprindea si cateva din propriile paradigme si credinte. In principal, ceea ce a facut el a fost sa colecteze munca mai multor oameni, sa o organizeze si sa ii dea o forma comerciala. Din 1995, Goleman s-a concentrat mai mult asupra cercetarii stiintifice despre inteligenta emotionala.

Imbinand propriile analize si cercetari cu rezultatele obtinute pana atunci in domeniu, Goleman arata in prima carte ca, in esenta, avem doua creiere, respectiv doua minti: cea rationala si cea emotionala. Inteligenta emotionala – ale carei componente sunt: autocunoasterea, auto-reglarea, auto-motivarea, empatia si abilitatea de a stabili relatii cu ceilalti – determina modul in care ne descurcam cu propriile emotii si cu ale celorlalti.

Goleman arata, bazandu-se si pe o analiza facuta pe mii de barbati si femei, ca atunci cand e vorba de totalul inteligentei emotionale, femeile nu sunt mai "destepte" decit barbatii si nici barbatii nu sunt superiori femeilor, fiecare avand un profil personal de puncte forte si slabiciuni in fiecare din domeniile inteligentei emotionale. De asemenea, arata ca nivelul nostru de inteligenta emotionala nu este fixat genetic si nu se dezvolta numai la inceputul copilariei.

Inteligenta noastra emotionala determina potentialul pe care-l avem pentru a invata abilitatile practice bazate pe cele cinci elemente ale inteligentei emotionale:

Elementele inteligentei emotionale:

a) Cunoasterea emotiilor personale

Cunoasterea emotiilor personale presupune identificarea si exprimarea lor coerenta, intr-un context dat. In orice relatie exprimam informatii, sentimente, fapte, amintiri. Uneori insa, ne este greu sa exprimam clar ceea ce vrem sa spunem sau simtim – nu suntem coerenti, iar alteori ne este greu sa intelegem ceea ce ni se spune – intentia care se ascunde in spatele cuvintelor. Aceste situatii sunt generatoare de conflict.

Pentru a le evita este important sa putem codifica si decodifica mesajele transmise, la nivelul verbal sau non-verbal, astfel incat sa transmitem si sa intelegem corect sensul mesajelor.

b) Gestionarea emotiilor

Gestionarea emotiilor se refera la capacitatea noastra de a alege modalitatea prin care ne vom exprima intr-o anumita situatie.

Pentru a ne gestiona emotiile este important sa tinem cont de:

Ce exprimam?

Cum exprimam?

Cand exprimam?

Unde exprimam?

Cui exprimam?

c) Directionarea emotiilor catre scop

Scopul este criteriul dupa care ne gestionam emotiile. Este important sa tinem cont de ceea ce vrem sa facem sau sa obtinem, in mod concret:

durata in timp – cand vrem sa atingem scopul

participanti – de cine avem nevoie

strategie – ce pasi trebuie urmati

resurse – de ce avem nevoie

d) Empatia

Este capacitatea de a intui sau de a recunoaste emotiile celorlalti. Empatia nu inseamna sa traim emotiile altor persoane, ci sa le intelegem pornind de la experientele noastre.

e) Capacitatea de a construi relatii interpersonale pozitive

Arta inteligentei emotionale se rezuma in cadrul acestei componente. Astfel, avem posibilitatea de a ne crea propriile relatii folosind elementele mentionate pana acum: ne fixam scopurile, ne canalizam energia si emotiile in functie de scop (folosind empatia ca instrument), ne exprimam si identificam emotiile intr-un mod coerent. Vom fi constienti de responsabilitatea noastra si a celorlalti in relatiile interpersonale. Acest lucru ne va ajuta sa reducem conflictele si sa comunicam eficient.

Competenta emotionala – care combina gandirea cu simtirea – arata cat din acel potential am translatat in abilitatile pe care le avem.

Celor cinci dimensiuni ale inteligentei emotionale le corespund 25 de competente emotionale, dar nimeni nu le are pe toate. Insa pentru a atinge performante remarcabile e nevoie sa fim tari doar in cateva din aceste competente – in jur de sase – si ca acestea sa fie “imprastiate" in toate cele cinci domenii ale inteligentei emotionale.

In continuare este prezentat cadrul competentelor emotionale, prezentat de Daniel Goleman in cartea sa “Working with Emotional Intelligence” (1998):

A.COMPETENTE PERSONALE

I.Auto-cunoastere

1.Constiinta emotionala

iti constientizezi propriile emotii si motivul acestora

poti face legatura intre ceea ce simti, gandesti, zici si faci

stii care dintre sentimente iti pot afecta performantele

te ghidezi dupa valori si obiective personale

2.Auto-evaluare precisa

iti stii punctele tari si slabe

inveti din experientele anterioare

esti deschis spre feed-back, perspective noi, esti auto-didact

3.Incredere de sine

stii sa te faci observabil; ai prezenta de spirit

ai puterea sa sustii anumite lucruri in care crezi dar care nu sunt imbratisate de majoritatea lumii

capabil sa iei decizii, in ciuda unor presiuni sau incertitudini

II.Auto-reglare

1.Autocontrol

iti poti depasi usor pornirile impulsive sau frustrarile

iti poti pastra calmul chiar si in cele mai tensionate momente

gandesti si te poti concentra chiar si sub presiune

2.Demn de incredere

actionezi etic si impecabil

iti castigi increderea prin autenticitate si originalitate

iti recunosti propriile greseli

sustii anumite principii in care crezi, chiar daca nu sunt imbratisate de restul majoritatii

3.Constinciozitate

iti iei angajamente si iti tii promisiunile

te simti responsabil pentru atingerea obiectivelor personale

esti organizat in munca

4.Adaptabilitate

poti face mai multe lucruri deodata, esti flexibil in prioritati

iti adaptezi actiunile conform mediului de desfasurare

esti flexibil in perceptia anumitor evenimente

B. COMPETENTE SOCIALE

I.Constiinta sociala

1.Empatie

esti sensibil la emotiile celor din jur si stii sa asculti

intelegi punctele de vedere ale celorlalti

sari in ajutor pe baza intelegerii sentimentelor sau trairilor celorlalti

2.Asertivitate

intelegi nevoile celorlalti si cauti cai de crestere a satisfactiei lor

oferi cu usurinta ajutor si sprijin

3.Dezvoltarea celorlalti

vezi si recunosti capacitatile si rezultatele celorlalti

dai feed-back constructiv si identifici nevoile de dezvoltare ale celorlalti

esti vazut ca un lider informal, de la care ai ce sa inveti sau in care ai incredere

4.Toleranta

respecti si manifesti intelegere fata de oameni din diferite medii sociale

intelegi diferite puncte de vedere si observi usor diferentele din cadrul grupurilor

vezi diversitatea ca pe o oportunitate

te opui intolerantei

II. Abilitati sociale

1.Influenta

te pricepi la a face presiuni

folosesti modalitati foarte convingatoare de prezentare, adaptate situatiei

te folosesti de strategii complexe precum influentarea indirecta pentru a-ti atrage sustinerea sau intelegerea de partea ta

te folosesti de dramatismul unor evenimente pentru a sublinia anumite opinii personale

2.Comunicare

faci fata cu rapiditate unor situatii diferite

esti un bun ascultator, cauti intelegerea mutuala si accepti schimbul sau impartasirea unor informatii

sustii comunicarea deschisa si esti receptiv atat la vestile bune, cat si la cele proaste

3.Leadership

subliniezi entuziast si sustii o viziune si misiune comuna

preiei rolul de conducator daca e nevoie, indiferent de pozitie sau situatie

ii calauzesti pe ceilalti inspre reusita

conduci prin exemplu

4.Catalizator al schimbarii

recunosti nevoia de schimbare si dai la o parte barierele

provoci obisnuitul pentru a identifica nevoia de schimbare

faci din schimbare o prioritate si ii antrenezi si pe ceilalti in atingerea ei

5.Managementul conflictelor

te descurci cu persoanele si situatiile dificile folosindu-te de diplomatie si tact

identifici potentialele conflicte, neintelegeri si ajuti la solutionarea lor

incurajezi discutiile de grup sau dezbaterile

conduci spre solutii win-win

6.Construirea de relatii

cultivi si mentii retelele informale

cauti relatii care sunt benefice pentru ambele parti

construiesti raporturi interumane si ii implici si pe altii

iti faci si intretii relatii personale de prietenie cu colegii sau partenerii

7.Colaborare si cooperare

echilibrezi munca cu relatiile personale

colaborezi, faci schimb de idei, informatii si resurse

promovezi un climat pozitiv, de prietenie si intelegere

identifici sau intretii relatiile de colaborare

8.Aptitudini de echipa

modelezi calitatile echipei precum respectul, cooperarea si intrajutorarea

atragi toti membrii echipei in activitati entuziaste si participative

construiesti identitatea echipei, spiritul de echipa si implicarea

"Cu alte cuvinte, sunt multe drumuri spre excelenta", spune Daniel Goleman, aratand ca, oricum, seturile-cheie de competente emotionale cerute de la angajati difera de la o companie la alta si de la o industrie la alta.

1.1.5. IE versus IQ

Intrebarea care se pune deseori este ce ii face pe unii oameni, cu un coeficient de inteligenta mediu sau chiar scazut, sa reuseasca in viata. Ce ii face pe altii, cu un IQ ridicat, sa aiba esecuri, sa stagneze? Raspunsul la acest aparent paradox este modul in care fiecare dintre ei isi foloseste inteligenta emotionala (EQ).

Chiar daca o persoana are suficiente cunostinte si idei inteligente, daca nu isi cunoaste si nu reuseste sa-si gestioneze emotiile si sentimentele, poate intampina dificultati in incercarea de a-si construi relatiile cu ceilalti sau o cariera profesionala de succes. Persoanele cu un inalt grad de autocunoastere isi dau seama cum sentimentele lor ii afecteaza, atat pe ei, cat si pe cei din jur.

Dezvoltarea inteligentei emotionale ne permite sa ne punem in valoare aptitudinile intelectuale, creativitatea si ne asigura reusita, atat in plan personal, cat si in cel profesional.

Desi lucrarea de fata doreste explicarea avantajelor folosirii inteligentei emotionale, nu trebuie scapata din vedere inteligenta generala, masurata prin IQ. In realitate multi psihologi inca considera ca IQ este singura care poate garanta succesul. IQ este foarte importanta, insa, pentru a-ti creste competitivitatea, trebuie sa iti construiesti planurile de dezvoltare ulterioara cuprinzind si propria inteligenta emotionala.

Plecand de la rolul adaptiv al afectivitatii s-a constatat ca persoanele care au un coeficient intelectual (IQ – indice al nivelului de dezvoltare a inteligentei, stabilit prin raportarea varstei mentale la varsta cronologica) inalt sau o inteligenta academica foarte bine dezvoltata se descurca mult mai putin in viata de zi cu zi, in timp ce alta categorie de subiecti, desi au un IQ mai redus in comparatie cu primii, au rezultate deosebite in practica. De unde a aparut intrebarea: “Cum reusesc acestia sa aiba succese in situatii critice, sa faca fata oricand in imprejurari de viata?”. Sternberg (1988) a rugat oamenii de pe strada sa arate ce inteleg ei printr-o persoana inteligenta. In urma analizei raspunsurilor la acest sondaj a ajuns la concluzia ca ei dispun de o alta abilitate decat inteligenta academica, datorita careia reusesc sa depaseasca obstacolele vietii de zi cu zi. Aceasta abilitatea a fost raportata initial la inteligenta sociala, care desemneaza capacitatea de a intelege si de a stabili relatii cu oamenii. (Williams, W.M., Sternberg, R.J. 1988 – Group Intelligence. How Some Groups are Better than Others).

Thorndike definea inteligenta emotionala ca fiind capacitatea de a intelege si de a actiona inteligent in cadrul relatiilor interumane. Revenind la prima parte a acestei lucrari, H. Gardner rezerva un loc foarte important acelor forme de inteligenta care permit omului o adaptare superioara la mediul social – inteligenta interpersonala si inteligenta intrapersonala – Gardner, Howard 1993 – Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences.

Spre deosebire de IQ, care se schimba destul de putin dupa adolescenta, inteligenta emotionala pare sa fie, in mare parte, invatata si continua sa se dezvolte pe masura ce trecem prin viata si invatam din experienta. Competenta noastra in acest domeniu poate continua sa creasca, iar pentru aceasta exista un cuvant popular: maturizare.

Spre deosebire de IQ, inteligenta emotionala (IE) s-a dovedit a fi un predictor mai de incredere al succesului in viata personala si profesionala. IQ si IE nu reprezinta competente opuse ci, mai degraba, separate, dar prima nu poate functiona la potentialul ei maxim fara cea de-a doua.

Se pare ca tot mai multi specialisti recunosc importanta inteligentei emotionale, atat in viata sociala, cat si la locul de munca. Iata motivul pentru care multe dintre cercetarile in domeniu se concentreaza pe identificarea unor modalitati de masurare a nivelului acestei inteligente.

1.1.6. Inteligenta emotionala a copiilor

Rezultatele muncii depuse in domeniul inteligentei emotionale au devenit interesante si pentru cei care se ocupau de educatie care au adoptat acest concept prin intermediul programelor de „educatie sociala si emotionala“ (SEL — Social and Emotional Learning). In 1995, abia daca se gaseau cateva astfel de programe, in cadrul carora copiii sa deprinda abilitati din domeniul inteligentei emotionale. Acum, dupa un deceniu, zeci de mii de scoli din intreaga lume ofera copiilor programe de educatie sociala si emotionala.

In Statele Unite educatia sociala si emotionala este inclusa obligatoriu in programa, sustinandu-se ca asa cum elevii trebuie sa atinga un anume nivel de competenta la matematica sau limba materna, tot asa trebuie sa stapaneasca si aceste abilitati esentiale pentru viata. In Illinois, de exemplu, au fost stabilite standarde stricte de invatare pentru educatia sociala si emotionala la nivelul fiecarei clase, de la gradinita pana in ultimul an de liceu.

Singapore a adoptat o initiativa activa in ce priveste educatia sociala si emotionala, precum si unele scoli din Malaezia, Hong Kong, Japonia si Corea. In Europa, Anglia se afla in fruntea initiativei, dar in mai bine de alte douasprezece tari exista scoli care au acceptat conceptul de IE, precum si in Australia, Noua Zeelanda, America Latina si Africa.

In 2002, UNESCO a demarat o initiativa mondiala de promovare a educatiei sociale si emotionale, emitand o declaratie cu zece principii de baza pentru implementarea educatiei sociale si emotionale in ministerele educatiei din 140 de tari.

In cadrul unor state si natiuni, educatia sociala si emotionala a devenit o eticheta generala, sub care sunt reunite programe de educare a caracterului, de prevenire a violentei, a agresivitatii, de prevenire a consumului de droguri si de disciplina scolara. Scopul nu este doar acela de a reduce aceste comportamente in randul elevilor, ci si de a imbunatati climatul din scoli si, in ultima instanta, de a creste performantele academice ale elevilor.

In 1995 a fost prezentata o schema a dovezilor preliminare care sugerau ca educatia sociala si emotionala reprezinta elementul activ din programele scolare care imbunatatesc capacitatea de invatare a copilului si, concomitent, previn probleme precum violenta. Daca ii ajutam pe copii sa isi imbunatateasca constiinta de sine si increderea in sine, sa isi controleze emotiile si impulsurile suparatoare si sa-si dezvolte empatia, rasplata lor nu va consta doar intr-un comportament imbunatatit, ci si in performante academice masurabile. Acest fapt este dovedit stiintific de rezultatele unei meta-analize a 668 de studii de evaluare a programelor de educatie sociala si emotionala pentru copii de varsta prescolara pana la absolventi de liceu. Acest studiu in masa a fost desfasurat sub conducerea lui Roger Weissberg, care conduce Comitetul pentru Educatie Academica, Sociala si Emotionala din cadrul University of Illinois din Chicago — organizatia care a deschis drumul pentru introducerea educatiei sociale si emotionale in scolile din intreaga lume.

Datele demonstreaza ca programele de educatie sociala si emotionala au determinat imbunatatiri ale reusitelor academice, dupa cum demonstreaza rezultatele testelor de evaluare si mediile anuale. In scolile care au participat la studiu, pana la 50% dintre copii au aratat imbunatatiri ale punctajelor si pana la 38% si-au imbunatatit media anuala.

Datorita educatiei sociale si emotionale, scolile au devenit in acelasi timp mai sigure, incidentele cauzate de comportamentele inadecvate au scazut cu o medie de pana la 28%; absentele de la cursuri au scazut cu pana la 44%; alte sanctiuni disciplinare, cu 27%. Concomitent, a crescut rata prezentei la cursuri, iar 63% dintre elevi au manifestat un comportament pozitiv semnificativ imbunatatit. In universul cercetarii din domeniul stiintelor sociale, aceste rezultate sunt remarcabile in cazul oricarui program care promoveaza o schimbare de comportament. Educatia sociala si emotionala si-a respectat promisiunea.

D. Goleman sugera ca o buna parte din eficienta educatiei sociale si emotionale provine din impactul pe care ea il are asupra modelarii circuitelor neurale la copii, in special a celor care raspund de functiile cortexului prefrontal, ce regleaza memoria de lucru — adica ceea ce retinem pe parcursul invatarii — si inhiba impulsurile emotionale suparatoare.

Acum exista si primele dovezi stiintifice preliminare ale acestui fapt. Mark Greenberg de la Pennsylvania State University, unul dintre autorii curriculei PATHS pentru educatia sociala si emotionala, raporteaza ca acest program destinat elevilor de scoala primara nu numai ca sporeste performantele academice, ci, chiar mai important, o buna parte din abilitatea crescuta de invatare se datoreaza dezvoltarii atentiei si a memoriei de lucru, functii vitale ale cortexului prefrontal 2. Aceasta sugereaza concludent faptul ca neuroplasticitatea, adica modelarea creierului prin experiente repetate, joaca un rol-cheie in beneficiile pe care le aduce educatia sociala si emotionala.

1.2. Alexitimia

1.2.1. Conceptul de alexitimie
Cel care a creat termenul „alexitimie“, profesorul de origine greaca Peter E.

Sifneos, de la Universitatea Harvard, prezenta alexitimicul drept „personalitatea timpurilor noastre“. Prin aceasta afirmatie el vrea sa spuna ca ansamblul de trasaturi ce definesc alexitimia pare a corespunde profilului social al indivizilor vremurilor noastre. Datorita vietii fantasmatice sarace, alexitimicul are, ca rezultat, o forma de gandire utilitara, o tendinta de a folosi actiunea pentru a evita conflictele si situatiile stresante, o restrictie marcanta in exprimarea emotiilor si, in particular, o dificultate in a gasi cuvintele pentru a descrie emotiile si sentimentele. Alti cercetatori, care au abordat ulterior fenomenul, au afirmat chiar ca acest tip de gandire operatorie si alexitimia ar putea fi formele excelente de adaptare la exigentele vietii moderne, al carei ideal de ratiune pare a fi cel al calculatoarelor, care nu au emotii.

Prin definitie, alexitimia se refera la o abilitate limitata de a recunoaste propriile emotii si de a le exprima verbal dar, pe langa aceste aspecte de baza alexitimia implica si pericolul incetarii perceperii senzatiilor fizice dintr-o anumita cauza emotionala, o imaginatie saraca si un stil cognitiv extern. Conceptul a fost indelung studiat la adulti deoarece este vazut ca un factor de risc pentru o serie de probleme medicale si de sanatate inrudite.
Desi indivizii alexitimici par lipsiti de orice tip de sentiment, in realitate nu este vorba despre o absenta a sentimentelor, ci de o incapacitate a acestora de asi exprima emotiile. O alta tarsatura caracteristica a acestor persoane este dificultatea de a diferentia emotiile de senzatiile corporale, putand confunda suferinta emotionala cu durerea fizica. Ei pot afirma ca au „un gol“ in stomac, palpitatii, transpiratii si ameteli dar, de fapt ni isi dau seama ca ceea ce simt ar putea fi anxietate. Manifestarile somatice, aparute in diverse forme sunt, de fapt, manifestari emotionale pe care ei sunt incapabili sa le recunoasca. Ei exprima aceste simptome fizice si pentru ca au slabe capacitati de fantasmare. Studierea viselor accestor indivizi dovedeste o limitare a vietii. In abordarile psihanaliste sa constatat ca subiectii alexitimici viseaza putin, iar continutul viselor lor este sarac, factual si realist. Imposibilitatea lor de a povesti un vis este legata de dificultatea de a vorbi despre emotiile proprii: subiectii viseaza, fara indoiala, dar nu pot verbaliza. Gandurile lor au continut pragmatic si sunt indreptate mai mult catre exterior decat spre senzatiile interioare. Alexitimicii au tendinta sa descrie evenimentele factual, fara fantasme, fara simboluri, relatand mai mult circumstantele legate de producerea lor. Trairile, senzatiile sunt exprimate dupa acelasi tipar, ei dovedind o lipsa de „nuanta“ referitor la acestea.

Acesti oameni nu-si gasesc cuvintele pentru a-si exprima sentimentele. Intr-adevar, ei par lipsiti de toate sentimentele, desi asta s-ar putea datora mai degraba incapacitatii de a-si exprima emotia decat absentei totale a emotiei. Aceasta categorie de oameni a fost observata mai intai de psihanalistii care s-au mirat ca exista o categorie de pacienti care nu puteau fi tratati prin nici o metoda pentru ca nu dadeau semne sa aiba sentimente, fantezii sau vise colorate — pe scurt, nu dadeau dovada de o viata emotionala interioara despre care ar fi putut sa vorbeasca.

Trasaturile clinice definitorii ale alexitimicilor includ dificultatea de a descrie sentimentele — ale lor sau ale altora — si un vocabular emotional extrem de limitat. Mai mult, discern cu greu emotiile intre ele sau de senzatiile trupesti, astfel incat pot povesti ca au nervi la stomac, palpitatii, transpiratii sau ameteli — dar nu-si dau seama ca de fapt simt o stare de neliniste. „Ei dau impresia ca sunt altfel, niste extraterestri care au picat de pe o cu totul alta lume si au fost parasutati in mijlocul unei societati dominate de sentimente“, asa ii descrie doctorul Peter Sifneos. Alexitimicii plang rareori, dar si cand o fac, nu se mai opresc. Totusi, sunt foarte incurcati daca sunt intrebati de ce plang. Aceasta este esenta problemei. Alexitimicii nu ca nu ar simti niciodata nimic, dar sunt incapabili sa-si dea seama — si mai ales sa se exprime — sau sa explice exact ce sentimente au. Le lipseste in mod acut capacitatea fundamentala de a da dovada de inteligenta emotionala, de constientizare de sine — faptul de a sti ce simtim, ce emotii ne tulbura in interior. Alexitimicii dezmint acea conceptie a simtului comun potrivit careia este mai mult decat clar ceea ce simtim: ei habar nu au despre ce este vorba. Cand ceva — sau mai precis cineva — ii impresioneaza intr-atat incat sa simta ceva, experienta in sine ii blocheaza si ii copleseste, deci trebuie evitata cu orice pret. Sentimentele ajung la ei, atunci cand ajung, ca o ametitoare neliniste.

Aceasta confuzie fundamentala in privinta sentimentelor pare sa duca adesea la vagi probleme medicale, atunci cand realmente aceste senzatii de disperare emotionala sunt traite; acest fenomen este cunoscut in psihiatrie sub numele de somatizare — o durere emotionala poate fi confundata cu una fizica (si este diferita de o boala psihosomatica, in cazul careia problemele emotionale duc la complicatii realmente de ordin medical). Intr-adevar, mare parte din interesul psihiatrilor fata de alexitimici este acela de a-i deosebi de cei care vin la doctor pentru a cere ajutor spre deosebire de cei care cad prada unei obsesii sterpe de a gasi un diagnostic medical si un tratament pentru ceea ce este de fapt o problema emotionala.

In vreme ce nimeni nu poate spune inca precis ce anume produce alexitimia, dr. Sifneos propune ca explicatie o deconectare intre sistemul limbic si neocortex, in special de centrii vorbirii, ceea ce s-ar potrivi foarte bine cu ceea ce s-a aflat despre creierul emotional. Pacientii cu atacuri grave de apoplexie la care aceasta deconectare a fost realizata printr-o operatie chirurgicala cu scopul de a-i elibera de aceste simptome, observa Sifneos, devin insensibili din punct de vedere emotional, asemeni celor cu alexitimie, care sunt incapabili sa isi exprime sentimentele in cuvinte si sunt lipsiti de o viata imaginara. Pe scurt, desi circuitele creierului emotional pot reactiona prin sentimente, neocortexul nu poate tria aceste sentimente si nici nu le poate nuanta prin limbaj.

Henry Roth observa in romanul sau Call It Sleep (Sa-i zicem somn) puterea limbajului: „Daca poti exprima in cuvinte ceea ce simti, inseamna ca acel ceva iti apartine.“ In mod corolar evident, aceasta este si dilema alexitimicilor: negasindu-si cuvintele pentru sentimente, nu si le pot insusi.

In cartea sa “Inteligenta Emotionala” (Bucuresti, 2001, p.72), Daniel Goleman reliefeaza printr-un exemplu elocvent cele scrise mai sus : in urma unei oparatii chirurgicale de extirpare a unei tumori la nivel cortical, Elliot a suferit o schimbare severa de personalitate. Candva, fusese un avocat celebru, iar dupa operatie nu mai era in stare sa-si pastreze slujba. Sotia l-a parasit. El si-a investit economiile in afaceri paguboase si a sfarsit prin a locui in dormitorul pentru oaspeti din casa fratelui sau.

Problema lui Elliot ii uimea pe toti. Din punct de vedere intelectual, era la fel de destept ca mai inainte, dar nu mai stia sa-si organizeze timpul, se pierdea in amanunte minore si isi pierduse simtul prioritatilor. Reprosurile care i se faceau nu pareau sa-l afecteze; fusese concediat din mai multe slujbe de avocatura. Desi testele de inteligenta nu detectasera nimic in neregula cu facultatile lui mintale , el s-a dus totusi la un neurolog.

Antonio Damasio, neurologul la care a mers Elliot, a fost socat de un element care lipsea din repertoriul mintal al lui Elliot: desi nu era nimic in neregula cu logica sa, cu memoria, cu atentia sau cu orice alta capacitate cognitiva, acesta isi uitase pur si simplu sentimentele referitoare la ceea ce se intamplase cu el. Si mai izbitor era faptul ca Elliot putea povesti tragicele intamplari din viata sa cu o detasare totala, ca si cum ar fi privit de la distanta pierderile si esecurile din trecutul sau — fara nici un dram de regret sau de tristete, de frustrare sau de manie fata de nedreptatile vietii.

Damasio a ajuns la concluzia ca aceasta neconstientizare emotionala avea drept sursa indepartarea odata cu tumora de pe creier si a unei parti din lobii prefrontali, interventia chirurgicala taind legatura dintre centrii de jos ai creierului emotional (in special nucleul amigdalian si circuitele colaterale) si capacitatea de gandire la nivelul neocortexului.

Gandirea lui Elliot devenise una ca de calculator, capabila deci sa treaca prin toate fazele calcularii unei hotarari, dar incapabila sa desemneze valori pentru diversele posibilitati. Acest rationament lipsit de orice implicare emotionala era esenta problemei lui Elliot, sau cel putin asa banuia Damasio: o prea putina constientizare a sentimentelor sale in raport cu lucrurile, il facea pe Elliot sa produca un rationament gresit. Acest handicap si-a facut simtita prezenta si in hotararile de zi cu zi. Lipsindu-i constientizarea propriilor sentimente, nu avea nici un fel de preferinte. Din cazul lui Elliot putem invata o lectie esentiala, si anume aceea a rolului crucial al sentimentelor atunci cand ne aflam in situatia de a lua decizii in viata. Sentimentele puternice pot dauna rationamentelor, dar lipsa constientizarii lor poate fi si ea dezastruoasa, mai ales atunci cand trebuie sa cantarim hotararile de care depinde in mare parte soarta noastra: ce cariera sa urmam, daca sa ramanem intr-o slujba iesim in oras sau cu cine sa ne casatorim, unde sa traim, ce apartament sa inchiriem sau ce casa sa cumparam — si asa mai departe. Asemenea hotarari nu pot fi bune daca sunt luate doar rational, ele presupun si un sentiment visceral si intelepciunea emotionala adunata din experientele trecute. Logica formala nu poate functiona de una singura ca baza pentru a hotari cu cine sa ne casatorim sau in cine sa avem incredere sau ce slujba sa ne luam: acestea sunt zone in care ratiunea fara sentiment este oarba. Semnalele intuitive care ne calauzesc in asemenea momente apar sub forma unor valuri actionate limbic din viscere, pe care Damasio le mai numeste si „marcatori somatici“, sau mai bine zis, sentimente viscerale. Marcatorul somatic este un fel de alarma automata care de obicei atrage atentia asupra unui pericol potential presupus de o anumita actiune in desfasurare. Cel mai adesea, acesti marcatori ne indeparteaza de o alegere impotriva careia suntem avertizati de experienta anterioara. Totodata, ei ne pot avertiza si cand apare o ocazie excelenta. De obicei, pe moment, nu ne amintim exact ce anume a dus la formarea sentimentului negativ; nu avem nevoie decat de un semnal ca o potentiala perseverare intr-o anumita directie poate fi un dezastru. De cate ori apare un asemenea sentiment visceral putem sa renuntam imediat sau sa continuam cu mai multa incredere, astfel incat multitudinea de alegeri sa devina o matrice decizionala mai usor de manevrat. Cheia unor decizii personale sanatoase este simpla: sa fim in acord cu sentimentele noastre.

Pentru a vedea cat de bine este inteles termenul de alexitimie, Hal, pune o serie de intrebari cheie, al caror raspunsuri vin sa completeze ceea ce este de fapt alexitimia.

Ce este alexitimia ?

Ce nu este alexitimia ?

De ce nu am auzit de alexitimie inainte ?

Cum spun/ stiu daca sunt alexitimic ?

Care este provenienta termenului?

Care sunt trasaturile definitorii ale sindromului alexitimiei?

Cum au fost ele fixate?

Este o boala, un sindrom, o trasatura de personalitate, o dezordine, o conditie, un mod de gandire, o aparare nevrotica sau o dezordine a creierului?

Care sunt diferentele intre alexitimia primara si cea secundara ?

Este de origine psihologica sau neurologica ?

Ce structuri neurologice sunt implicate in alexitimie ?

Care sunt cauzele ?

Cum se trateaza? Exista vreo cura?

Raspunsurile la aceste intrebari sunt date in cele ce urmeaza.

Care este originea termenului ?

In perioada 1950-1960 psihiatrii Peter E. Sifneos si John Nemiah, lucrand la Beth Israel Hospital at Hervard, au observat ca o mare parte din pacientii cu tulburari psihosomatice aveau mari dificultati in a vorbi despre emotiile lor. Acesti pacienti aveau si alte caracteristici in comun cum ar fi postura teapana, concentrarea asupra detaliilor functionale si o viata lipsita de fantezie. In 1972, Sifneos a folosit termenul de alexitimie pentru a se referi la aceste caracteristici. Le-a introdus in doua publicatii : un articol intitulat ‘The Prevalence of ‘Alexithymic’ Characteristics in Psychosomatic Patients’, si alt articol publicat in cartea ‘Topics of Psychosomatic Research’ (1972) si in jurnalul ‘Psychotherapy and Psychosomatics’(1973) ; si, pe scurt in cartea sa ‘Short-Term Psychotherapy and Emitional Crisis’.

Ce este alexitimia ?

Pe scurt, spune Hal, alexitimia este inabilitatea de a discuta despre emotii si sentimente din cauza lipsei unei constiinte emotionale.

Alexitimicii sunt practic inabili in a identifica, a intelege si a desrie propriile emotii, iar constructia termenului se bazeaza pe aceste principale deficiente ale functionalitatii emotionale.

Termenul provine din grecescul a (prefix care defineste lipsa a ceva), lexis (vorbire, cuvant) si thimos (emotii) si poate fi tradus adliteram ca “ o lipsa a cuvintelor despre sentimente” (a lacke of words for feeling). Se subliniaza ca alexitimia nu se defineste asa, aceasta referindu-se la sindromul descris in literatura si nu la o simpla absenta a cuvintelor in exprimarea emotiilor. Termenul se refera sindromul descris in literatura, nu la o simpla absenta a cuvintelor care exprima emotiile.

Ce nu este alexitimia ?

Sunt multe interpretari populare, eronate ale termenului de alexitimie. De notat sunt cautarile pe net asupre termenului care fac trimitere catre o serie de definitii si descrieri radical diferite. Multe definitii eronate confunda alexitimia cu alte stari si tulburari care implica lipsa emotiei sau a exprimarii emotionale.

De exemplu, alexitimia nu ar trebui confundata cu :

Sociopatia ( lipsa interesului pentru ceilalti)

Stoicismul (rezistenta deliberata la impulsurile emotionale)

Apatia (lipsa reactivitatii emotionale sau a motivatiei)

Reprimarea emotionala (negarea subconstienta a emotiilor)

De asemenea alexitimia nu trebuie confundata nici cu incapacitatea (stereo) tipic masculina de a exprima emotiile.

De ce nu am auzit de alexitimie inainte ?

Pentru faptul ca nu a fost foarte popularizata. Cei mai multi medici psihiatri, medici de familie, psihologi cunosc foarte putin sau nimic despre alexitimie. Multi dintre ei argumenteaza ca termenul este definit intr-un mod saracacios sau fara aplicabilitate practica in pshiatrie.

Totusi, sute de articole au fost publicate in jurnalele medicale de specialitate cat si in carti stiintifice care au devenit foarte populare (de exemplu, cartea lui Daniei Goleman-‘Inteligenta Emotionala’ sau cartea Ritei Carter- ‘Mapping the Mind’)

Doua conceptii despre alexitimie

In literatura de specialitate exista doua conceptii, strans legate, ale termenului: conceptul psihiatric (in literatura medicala) si conceptul psihometric (in literatura psihologica de specialitate).

Conceptul psihiatric iese la iveala in contextul medicinei psihosomatice. In a cest sens, alexitimia se refera la un set de caracteristici similar gandirii operatorii, observate la un grup de pacienti cu tulburari psihosomatice. Clasificarea se aplica acelora carora manifesta simptomele cheie ale deficientei in gandirea emotionala, determinate prin examinarea cu anumite protocoale, ca Beth Israel Questionnaire. Alexitimia ar putea fi utilizata sa descrie profilul comportamental al pacientilor cu un numar diferit de sindroame, dar nu consituie o tulburare clinica, in adevaratul sens al cuvantului. Este un descriptor general ca akinezia, abulia sau apneea.

In psihologie ea este considerata ca o trasatura de personalitate care implica existenta unui sir continuu de abilitati. Totusi, persoanele al caror idicator al gradului de alexitimie este peste valoarea arbitrara nu sunt considerate a avea o deteriorare semnificanta din punct de vedere clinic. Diferenta intre cele doua definitii desi este subtila, este totusi importanta.

Cele mai multe discutii teoretice despre alexitimie par sa implice

modelul psihiatric, dar cele mai multe teste adopta modelul psihometric. Confuzia apare adesea in cadrul aceleiasi publicatii sau studiu . De exemplu, multe studii identifica o anumita ipoteza preluata din literatura psihiatrica, ulterior examineaza aceasta ipoteza prin chestionare psihometrice ca apoi sa concluzioneze ca aceasta ipoteza nu poate fi sustinuta ; orcum testul psihometric redefineste constructul in mod implicit si largeste aria sa referinta. Prin urmare este discutabil daca rezultatele mai multor studii empirice au o sustinere directa pe conceptia psihiatrica despre alexitimie.

Cum recunoastem un alexitimic ?

Alexitimicii sunt practic incapabili identifice, sa inteleaga si sa descrie

propriile emotii. Ei par a nu avea nici un fel de emotii si nici un fel de reactie la orice manifestare sentimentala. Cand este vorba de viata emotionala, un alexitimic poate declara ca nu stie despre ce sa vorbeasca; el nu are sentimente puternice- nici pozitive, nici negative. Practic ei, alexitimicii sunt incapabili sa vorbeasca deschis cuiva despre sentimentele lor. De fapt, nu isi dau seama ce simt : nu se infurie, nu se intristeaza si nu se bucura. Asa cum constatata terapeutii sau psihiatrii, acest vid emotional ii poate face pe alexitimici sa para plictisitori, lipsiti de gust si de culoare.

Cum putem recunoaste ca suntem alexitimici ?

Un punct cheie in recunosterea faptului ca cineva este alexitimic este

daca are dificultati sau deficiente in intelegerea emotiilor, ca de exemplu :

pare dificil sa vorbeasca despre propriile emotii ;

este perceput de ceilalti a fi excesiv de logic sau lipsit de sentimentalisme, fara a fi nepritenos ;

este surprins de reactiile emotionale ale celorlalti ;

este foarte rar visator sau fantazeaza asupra propriilor proiecte ;

are o reactie redusa legata de arta , literatura sau muzica ;

ia decizii personale conform cu principiile nu cu sentimentele ;

sufera ocazional tulburari fiziologice inexplicabile cum ar fi : palpitatii, dureri de stomac sau imbujorari.

Aceste trasaturi sunt oferite de Hal doar ca ghid continuarea ulterioara a

investigarii si evaluarii, fara a avea pretentia de a avea valoare diagnostica.

Care sunt trasaturile cheie ale sindomului alexitimic ?

dificultati in a identifica diferitele sentimente, emotii ;

dicultate in a distinge intre senzatiile emotionale si

senzatiile organice ;

limitari in intelegerea cauzelor sentimntelor ;

dificultati in a verbaliza / vorbi despre sentimente ;

unui stil de gandire functional ;

lipsa bucuriei si a cautarii placerii ;

postura rigida ;

Aceasta, sustine Hal, nu este o lista dupa care se poate diagnostica. Exista inca unele discutii in legatura cu care dintre aceste caracteristici sunt centrale pentru definirea acestui construct.

Este adevarat ca alexitimicii nu au emotii ?

Nu. Alexitimicii au emotii. In cea mai mare parte a timpului ei sunt fie incostienti de expresia psihologica a emotiilor in corp (inrositul sau cresterea pulsului) fie nu le inteleg semnificatia emotionala. Cand cauza si natura emotiilor este evidenta, alexitimicii dezvolta emotii asemenea tuturor oamenilor. Emotiile puternice par sa ii ia prin surprindere si pot sa nu fie capabili sa limiteze exprimarea acestora.

Alexitimicii sunt inclinati spre anxietate cronica. Aceasta este partial datorat insuccesului in etichetarea corecta a propriilor emotii. Chiar si in cazul nonalexitimicilor, emotiile care nu sunt identificate corect sau intelese sunt percepute psihologic ca anxiatate nediferentiata. Dar aceasta situatie se produce cel mai adesea in cazul alexitimicilor. In plus incapacitatea de a lua decizii rapide pe baza unor sentimente primare tinde sa creeze o teama/ angoasa legata de alegerile personale.

Depresia este si ea inatlnita in alexitimie. Alexitimicii experimenteaza complicatii chinuitoare in viata care declanseaza instictiv ganduri foarte negative (ganduri neargumentate in mod realist). Aceste ganduri negative tind sa creeze o stare de depresie statusului corpului in a se pregati pentru actiune prin activarea sistemului nervos parasimpatic si produce descarcari de neurotransmitatori in anumite parti creierului care conduc la emotii incetinite si reacti reduse in corp si in minte. Rezultatul este o forma somatica a depresiei iar pacientii pot avea dificultati in explicarea acesteia (un alexitimic inteligent poate fi capabil sa ofere explicatii plauzibile).

Cum este evaluata alexitimia?

In evaluarile clinice psihiatrii utilizeaza metoda interviului clinic, utilizand Beth Israel Questionnaire. Psihologii utilizeaza 20-item Toronto Alexithymia Scale (TAS-20) care este cel mai popular chestionar de evaluare utilizat in numeroase studii deoarece este foarte bine validat si se bazeaza pe o baza de date consistenta.

Este alexitimia o tulburare, o stare, o boala, un sindrom , o trasatura de personalitate, un stil de gandire sau o aparare nevrotica ?

Alexitimia este mai mult decat o calitate, o proprietate sau o caracteristica. De fapt ea se refera la un grup de caracteristici convergente. Din punct de vedere psihiatric ea este considerata un sindrom clinic, dar nu in sens de boala, ci ca o combinatie caracteristica de opinii, emotii, comportamnete etc." (Oxford Concise Dictionary, 9th edn.).

Alexitimia este un indicator al disfunctiilor in procesarea cognitiva a emotiilor si, conventional, acest termen este adesea utilizat pentru a face referire la o problema psihilogica ascunsa desi aceasta utilizare se indeparteaza de la intelesul general acceptat. Este controversata acceptarea alexitimiei ca tulburare deoarece inca nu a fost oficializata in acest mod de catre psihiatri si nu apare inca in DSM-IV sau in ICD-10. Termenul de stare este inca vag dar este acceptat in cele mai multe contexte.

Cele mai recente studii psihologice descriu alexitimia ca fiind o trasatura de

personalitate; aceasta insemna ca este o trasatura persistenta a comportamentului persoanei. Intr-un sens tehnic mai face referire la o dimensiune calitativa a variatiei individuale masurata pe o scala psihometrica.

Alexitimia ar putea fi definita ca o stare de dezvoltare, psihodinamica sau neurologica. In ciuda evidentei puternice pentru cauzele de dezvoltare sau psihodinamice si pentru anormalitatile neurologice specifice, fiecare din aceste descrieri prejudiciaza cercetarea emiprica la un mod foarte foarte partizan.

La fel, este impropriu sa se descrie alexitimia ca fiind um mod de a gandi, o aparare nevrotica sau o anormalitate neurala deoarece aceste ipoteze inca nu au fost dovedite.

Care este diferenta intre alexitimia primara si alexitimia secundara?

Notiunile de alexitimie primara si secundara au fost introduse de echipa formata din primii cercetatori ai acetui domeniu: Nemiah, Freyberger & Sifneos (1976). Pentru Freyberger alexitimia primara este o trasatura permanenta a profilului pacientului, ca o trasatura de personalitate, ce sufera schimbari mici in timp sau odata cu schimbarea circumstantelor. Pe de alta parte, alexitimia secundara survine ca urmare a unor traume severe de natura psihologica prin care pacientul isi suprima durerea emotionala, ca o modalitate de aparare temporara impotriva acesteia. Cand factorul stresor dispare alexitimia dispare si ea.

Mai tarziu, Sifneos, a reconceptualizat diferenta intre alexitimia primara si cea secundara pe baza diferentelor intre cauzele neurologice si cauzele psihologice. In termenii sai, alexitimia primara este definita ca avand atat o baza neurologica distincta cat si o cauza fizica, la fel ca anomaliile genetice, intreruperile in dezvoltarea biologica, sau afectiuni ale creierului.

Alexitimia secundara e rezultata din influentele psihologice cum ar fi conditionarea socioculturala si aparari impotriva traumelor. Alexitimia secundara se presupune astfel a fi mai trecatoare decat alexitimia primara si mai apta sa raspunda tratamentului terapeutic sau anumitor traininguri (programe de antrenament).

Datorita ambiguitatii intre alexitimia primara si secundara, autorii contemporani prefera sa nu utilizeze aceasta distinctie.

Este de natura neurologica sau psihologica?

Aceasta intrebare este pusa deseori in sindroamele psihiatrice cu scopul de a atribui responsabilitatea sau de a gasi modalitati terapeutice potrivite. Este o evidenta ca alexitimia poate fi in egala masura neurogenica (cauzata de anormalitatile biologice), psihogenica (cauzata de traume psihologica sau externa). Daca este rezultatul brusc al unori rani la cap, atunci este sigur de natura neurologica. Daca este corelata cu istoria unor abuzuri sau traume psihice este probabil de natura psihologica. Este foarte rar ca aceasta cauza sa fie atat de repede identifica in teste clinice care sa certifice aceasta cauza. Mai mult de atat, creierul este intr-o permanenta schimbare, atat psihologica cat si neurologica. Un insussces biologic sau de dezvoltare poate atrage dupa sine o psihologie defensiva care poate dezvolta o descarcare neurologica anormala. Atata timp cat terapia psihodinamica poate fi alegerea potrivita in scopul schimbarii apararii de tip alexitimie secundare intr-o aparare mult mai sanatoasa ea (terapia psihodinamica) nu va fi capabila sa corecteze anii de dezvoltare a anomaliilor neurale si dezvoltarea tesutului cortical. Deci cauzele psihologice si neurologice sunt interconectabile si inseparabile in analiza cauzelor alexitimiei.

Daca legaturile intre structurile neurale si diferitele procese emotionale se afla in pericol ca urmare a ranilor sau a atrofierii, alexitimia este ireversibila si atunci atentia trebuie orientata spre invarea strategiilor de copping. De altfel, daca aceste structuri sunt inca intacte dar slab utilizate- probabil activitatea neurala este inhibata de alte procese- atunci exista o mare posibilitate de reducere a alexitimiei prin interventia psihoterapeutica (in acord cu Sifneos care lucreaza cu alexitimia neurologica si care pledeaza in favoarea strategiilor compensatorii-de copping, in timp ce Kristal , care lucreaza cu alexitimia posttraumatica promoveaza o forma de terapie bazata pe trinin personal si educarea emotiilor si a semnificatiei lor psihologice).

Alexitimia a fost evidentiata si in comportamentele adictive – toxicomanie, alcoolism, tulburarile de ordin alimentar, precum si in dereglarile functionale gastrointestinale, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarile anxioase, de panica, depresive, cele somatoforme etc. S-a pus problema alexitimiei inclusiv in dezechilibrele dinamicii sexuale. De fapt, alexitimia complica bolile organice si prelungeste spitalizarile deoarece pacientul nu-si da seama niciodata de suferinta lui. Se pare ca alexitimia ar fi o trasatura mai degraba tipic masculina si mai frecventa la indivizii mai in varsta si la cei proveniti din medii sociale defavorizate

Ce structuri neurologice sunt implicate in alexitimie?

Investigatiile sugereaza de departe doua modele ale disfunctiilor neuropsihologce. Modelul limbic neocortical presupune o deconectare a sistemului limbic de neurocortex. Sistemul limbic identifica si coordoneaza reactiile fiziologice la stimulilor emotivi iar neocortexul interpreteaza ce se intampla si cum se raporteaza la scopul personal. Daca acesta din urma nu mai are acces la informatii detaliate despre reactii sau asocierile acestora cu stimulii nu isi mai poate poate interpreta si clasifica emotia.

Modelul interemisferic presupune o comunicare deficienta intre cele doua emisfere ecerbrale. Emisfera dreapta este specializata in sesisarea si interpretarea contextuala a feedback-ului intern provenit de la emotiile corporale. Emisfera stanga este specializata in limbaj, categorizari si logica. Ipoteza spune ca aceasta emisfera stanga este ignoranta fata de informatiile intuitive din emisfera dreapta. Chiar daca persoana poate avea o emotie la nivel subconstient ea ar putea nega sincer acest lucru sau ar putea-o transforma intr-o scuza. Acest fenomen a fost observat la pacientii split-brain atunci cand au loc deconectari intre cele doua emisfere.

Fiecare dintre aceste modele pot fi responsabile pentrui diferitele subtipuri de alexitimie. Este posibil ca situatie psihologoica de alexitimie sa rezulte intre o reducere a semanlului neural in aceste cai fara vreo distrugere fizica a structurilor neurale.

Care sunt cauzele?

Diferite cazuri de alexitimie pot avea diferite cauze. Principalele posibilitati sugereaza de departe a include trasaturi evidente, anormalitati genetice, intreruperea dezvoltarii neurale, traume mentale, parare psihologica impotriva strsului sau bolii si conditii aprentale sau culturale.

Cum se poate trata? Exista metode?

Sifneos si Nemiah argumenteaza ca terapiile orientate in interior, spre sine sunr eficiente. Dar aceste metode provoaca stress la pacientii alexitimici prin focalizarea atentiei pe inabilitatea lor de a-si intelege propriile emottii. De aceea in astfel de cazuri este de preferat sa se concentreze pe identificarea strategiilor compensatorii de copping. Unii psihologi cred ca alexitimia poate raspunde la interventiile psihoterapeutice

De exemplu Kristal este sigur pe rezultatele obtinute prin metodele prpuse de el in timp ce clinicienii explica cum pacientii somatizeaza emotiile lor si cum aceste efecte sunt temporare si pot fi doar experimental validate. Pacientul este apoi incurajat sa-si identifice emotiile dar acesta este un preces foarte incet si potential frustrant. S-ar putea ca expertii sa renunte la el si sa nu se astepte nimeni la o teorie comuna asupra emotiilor. Conform majoritatii terapiilor psihiatrice acesta nu garanteza producerea rezultatelor pozitive. Distigerea intre a primare si cea secundara este particular relevanta alegerea terapiilor de succes. Terapiile orientate spre interior nu sunt indicate in situatiile in care caile de lagatuta intre ariile emotionale ale creierului au fost distruse; poate fi lpsit de rezultata sa astepti sa lucrezi cu un apcient in identificarea emotiilor sale daca structurile creieru;lui responsabile pentru intuitia emotionala nu lucreaza corect. Alexitimia posttraumatica este mai pregatita sa raspunda la training si educatie in identificarea emotiilor deoarece structurile neurale par a fi intacte. Nu exista medicatie specifica alexitimiei. De altfel ea este cunoscuta corelata cu starile de spirit schimbatoare si unii pacienti pot beneficia de pa urma antidepresivelor. Acest lucru le poate usura focalizarea pe feelingurI si pe interpretarea experientelor interne. Probabil ca marele obstacol in calea tratamentului este recunosterea acestei probleme. Multi psihiatri sunt sceptici in aceasta privinta si adeptii mentinerii confuziei asuprea definitiei. Din pacate atat timp cat acest sindrom acest nu va fi dezbatut mai pe larg ajutorul profesionist nu va putea fi valabil.

Alexitimia la copii
Este o stare care poate aparea din cauza unor perturbari ale

dezvoltarii afective a copilului, pana in stadiul in care el invata sa vorbeasca. Mai multe studii recente subliniaza legatura dintre alexitimie si disfunctia in interactiunea copiilor cu familia, cum ar fi lipsa ingrijirii materne, a manifestarilor afective. Din acest motiv, alexitimia ar reprezenta si un mecanism de aparare, un stil defensiv in anumite circumstante, atunci cand experienta primita depaseste capacitatile obisnuite de adaptare sau cand realitatea cotidiana devine dureroasa, de nesuportat.

1.2.2. Studii si cercetari

Toronto Alexithymia Scale

In prezent, cea mai utilizata scala de masurare a alexitimiei este Toronto Alexithymia Scale (TAS20 ; Bagby, Parker, & Taylor, 1994). TAS20 masoara trei factori :

dificultatea in identificarea emotiilor proprii,

dificultatea descrierii acestor emotii altora si

gandirea orientata spre exterior.

Acest al treilea factor se bazeaza pe observatiile lui Sifneos,observatii referitoare la faptul ca pacietii cu boli psihosomatice sunt preocupati de detalii ale obiectelor si evenimentelor din mediul inconjurator. In multe studii, primii doi factori indica valori predictive bune dar consistenta interna si valoarea predictiva a celui de-al treilea factor a aratat valori nesimnificative ( overview Kooiman, Spinhoven, & Trijburg, 2002). Acest patern a aparut si in cazul unui chestionar similar pentru copii (Rieffe, Oosterveld, & Meerum Terwogot, 2006).

Structura trifactoriala a alexitimiei, care a fost mentionata mai sus, a fost identificata si la copii din doua grupe de varsta (740 copii recrutati din scolile primare si secundare, respectiv 11 si 13 ani), cu toate ca factorul « Gandirea orientata spre exterior » a aratat o importanta si o relevanta mai slaba a acestiu factor. In ciuda fptului ca acest concept acopera mai multe caracteristiciu, TAS-20 ia in considerare numai cei trei factori presupusi a fi de baza .Ultimul factor arata o preferinta spre detaliile externe ale ale vietii zilnice mai degraba decat o gandire asupra legaturii intre emotii, fantezii si alte experiente personale. Masura in care acesti trei factori sunt raspunzatori si corespondenta dintre ei a fost stabilita in cateva studii facute pe adulti- in context clinic si neclinic-, cu toate ca sunt multe alte studii care au avut la baza doar structura in 2 factori (vezi Kooiman, Spinhoven & Trijsburg, 2002, pentru o vasta provire de ansamblu).

Valoarea predictiva a chestionarului a fost de asemenea satisfacatoare. In acord cu litaratura pentru adulti, rezultatele au aratat ca factorii « Dificultatea in identificarea emotiilor » si « Dificultatea descrierii emotiilor » au contribuit la predictia problemelor somatice de autoevaluare in timp ce factorul « Gandirea orientata spre exterior » nu a facut-o.

Peste toate acestea, primii doi factori au proprietati psihometrice bune in timp ce cel de-al treilea factor ar fi ineficient. Cum era de asteptat, TAS- 20 coreleaza pozitiv cu simptomele fizice ale autoevaluarii si negativ cu nivelul perceptiei sanatatii in randul populatiei adulte nonoclinice (Bach, Bach& de Zwaan, 1996, Taylor& Bagby, 2000), chiar daca corelatia cu al treilea factor nu este intotdeauna evidenta atunci cand cei trei factori sunt tratati separat.

Mai mult de atat, se presupune ca oamenii care sufera de alexitimie isi pot identifica propria lor stare sufleteasca dar gresesc in identificare emotiilor, deoarece ei nu leaga statusul lor afectiv de situatii specifice, amintiri sau asteptari.(Taylor, 1999). Aici se face o distinctie clara intre dispozitie (stare afectiva globala, fara scop sau impuls din afara) si emotii (stare afectiva care este direct legata de un eveniment specific sau o situatie)- Frijda, 1991. Se presupune ca oamenii alexitimici gresesc in analiza situatiei intr-un mod care nu ii ajuta sa-si comande emotiile adaptabil. Insuficienta analiza a starii lor afective influenteaza negativ si potentialul de coping si emotiile negative continua. Aceasta continuare a emotiilor negative si a schimbarilor fizice corespondente care sunt blocate de o anumita cauza emotionala explica predominarea starii negative si a simptomelor fizice de autoevaluare crescute care caracterizeaza oamenii alexitimici.

Asocierea pozitiva predictiva a TAS-20 cu starile de dispozitie negative, in egala masura o corelatie negativa cu starile de dispozitie pozitiva a fost bine stabilita in randul populatiei nonclinice. Cu toate acestea, cand au fost investigate separat, din nou, cel de-al treilea factor nu a aratat asocierea asteptata cu dispozitiie negative.

Surprinzator, alexitimia la copii abia a inceput sa fie studiata si investigata, chiar daca se presupune a fi o trasatura de personalitate ce este posibil prezenta in copilrie. Deja o mai buna cunostere a ceea ce insemna alexitimia in copilarie poate imbunatati intelegerea manifestarilor ei de-a lungul viatii.

Numai un studiu s-a adresat incercarii de a concepe un chestionar pentru masurarea alexitimiei la copii – in Japonia, care a fost schitat pentru completare de catre invatatorii lor, dar un instrument de « auto- evaluare » pentru exprimarea alexitimiei la copii este inca absent.

Obiectivul studiului a fost conceperea unui chestionar pentru alexitimie la copii

si examinarea structurii in factori si validitatea combinatiei. In scopul asigurarii unei certe continuitati si comparabilitati intre instrumentele folosite pentru adulti si copii, s-a ales sa bazam chestionarul pentru copii in mare masura folosind chestionarul pentru adulti, TAS20. Punctele TAS20 au fost rescrise pentru copii cu permisiune explicita din parte celor trei autori, Bagby, Parker si Taylor- si chestionarul pentru copii a fost impartit in scolile primare( grupele 6,7 si 8) si scolile secundare ( grupa 1 si 2 ).

In primul rand, daca cele trei caracteristici ale personalitatii alexitimice care au fost reflectate de TAS20 apar deja in copilarie, nici o diferenta intre copii din scoala primara si cei din scoala secundara nu poate fi gasita daca respectam forma structurii in trei factori. Daca, pe de alta parte , un grad de certitudine al alexitimiei este sa fie privit ca o caracteristica a dezvoltarii la copii, putem anticipa o lipsa a capacitatii discriminative la varstele mici. Autorii chestionarului se asteapta ca raspunsul copiilor de scoala secundara sa fie mult mai adecvat decat raspunsul tipar al copiilor mai mici. In al doilea rand daca alexitimia poate fi identificata la copii, chestionarul pentru alexitimie poate arata o legatura negativa cu dispozitii autoevaluate pozitive(bucurie) si – legatura pozitiva cu dispozitii negative(suparara, tristete, frica) si numarul problemelor sanatatii autoevaluate.

Concluziile acestiu studiu sugereaza ca trasaturile de baza ale alexitimei pot fi identificate din copilarie. Doi dintre factorii alexitimiei (DIF SI DDF) au aratat proprietati psihometrice bune, au fost legati pozitiv cu starile de dispozitie negativa si au contribuit pozitiv la precizarea bolilor somatice de autoevaluare, independent de starea de dispozitie. Este nevoie de prudenta in interpretarea concluziilor deoarece cel de-al treilea factor (EOT) a aratat o slaba siguranta si validitate si nu a putut contribui la predictia bolilor somatice.

In primul rand modelul tifactorial a aparut ca o reprezentare acceptabila a

chestionarului la copii si punctele au reprezentat trei factori uni dimensionali. Mai mult, analizele multigrup au aratat ca structura in trei factori a fost aplicabila la amanadoua grupele de varsta cu toate ca restrictia de egalitate pe incarcarea factorilor si dezacordurile unice au aratat ca exista diferente la nivel de punct intre grupe. Incarcarile factorului adecvat si inalta siguranta au aratat ca factorii DIF si DDF sunt doua concepte care pot fi clar distinse la fiecare. In accord cu literatura pentru adulti, oricum, factorul EOT a aratat rezultate slabe deoarece multe incarcari au fost joase. Slabiciunea acestui factor a fost de asemenea vizibila in slaba siguranta a coeficientului si slaba corelatie intre puncte.

In al doilea rand validitatea predictiva a chestionarului pentru copii a fost substantiala tinand seama de bolile somatice si starile de dispozitie. Acest rezultata a ramas cand cele doua grupe de varsta au fost analizate separat.

In acord cu aceste studii cea mai inalta alexitimie s-a inregistrat acolo unde era legata de mai multe probleme fizice de autoevaluare si o stare de dispozitie generala negativa care poate creste cand emotiile nu sunt legate de situatii specifice. O limitare totusi a fost ca aceasta a fost data in mare masura de contributia factorului DIF. Cu toate ca factorul DDF a aratat corelatii substantiale cu toate variabilele dependente (SCL si cele patru stari de dispozitie) unica sa contributie a fost mai slaba decat s-a asteptat. Posibil acest lucru s-a datorat mai degraba corelatiei inalte cu factorul de identificare 56. Inca poate fi argumentat ca aceasta scala poate masura si alti factori cum ar fi probleme de autodezvaluire cauzate de rusine.

Emotions Awareness Qwestionnaire for children (EAQ)

Pentru a clarifica mai bine conceptul de alexitimie, autorii EAQ (Carolien Rieffe, Mark Meerum Terwogt, K.V. Petrides, Richard Cowan, Anne C. Miers si Abigail Tolland) propun conceperea unui nou chestionar de investigare a nivelului de constientizare a emotiilor la copii care sa cuprinda urmatoarele scale:

Diferentierea emotiilor

Exprimarea verbala a emotiilor

Constientizarea corpului

Eliberarea emotiilor

Analiza emotiilor

Atentia pentru emotiile altora

In primul rand cei sase factori structurali ai EAQ au fost identificati in cadrul unui lot de 692 copii, cu varste cuprinse intre 9-16 ani, desi scala ‘Eliberarea Emotiilor’ a demonstrat proprietati psihometrice sarace. In al doilea rand, valoarea predictiva a chestionarului arata legaturi directe cu plangerile de ordin somatic (lucru demonstrat in doua tari diferite – Anglia si Olanda), depresia, starile de ingijorare si inteligenta emotionala. El coreleaza pozitiv cu depresia, anxietatea, starile de ingrijorare si negativ cu inteligenta emotionala.

EAQ isi propune sa ajute la identificarea elementelor (dis)funtiilor emotionale care coreleza cu diferitele tipuri de probleme psihologice.

1.2.3. Legatura inteligenta emotionala- alexitimie

Legatura intre inteligenta emotionala si alexitimie a fost demonstrata in studii si cercetari facute de psihologi renumiti. Astfel, putem subilinia aici cercetarile efectuate de Donald H. Saklofske, Elizabeth J. Austin si Paul S. Minski, psihologi in cadrul Departmentului de psihologie educationala si educatie speciala de la Universitatea din Saskatchewan, Canada si de la departamentul de psihologie din Edinburgh, Anglia si publicate in 2001. Rezultatele lor au pus in evidenta ccca cele doua constructe, inteligenta emotionala (masurata cu Bar-On EQ-i) si alexitimia, sunt puternic corelate (Elsevier Science Ltd.) . Taylor & Bagby, 2000, subliniaza ca aceasta corelatie este de mare interes. Ei spun ca cele trei trasaturi fundamentale ale elexitimiei, masurate de TAS20 (dificultatea in identificarea emotiilor proprii, dificultatea descrierii acestor emotii altora si gandirea orientata spre exterior) sunt evident legati de polul bazal al inteligentei emotionale, iar inteligenta emotionala coreleaza puternic si negativ cu alexitimia (Dawda & Hart, 2000; Schutte et al., 1998). Prin adaugare, este cunoscut faptul ca alexitimia este asociata cu un deficit in perceptia emotiilor non-verbale (Parker, Taylor, & Bagby, 1993).

Un studiu efectuat pe un lot de 354 subiecti a evidetiat urmatoarele corelatii ale inteligentei emotionale

EI coreleaza negativ si semnificant cu nevrotismul

EI coreleaza pozitiv si semnificant cu extraversia

EI coreleaza pozitiv cu satisfactia

EI coreleaza negativ cu depresia

EI nu coreleaza semnificativ cu abilitatile cognitive

Relatia intre IE si alexitimie a fost investigata si ea iar rezultatele indica faptul ca, desi cele doua constructe sunt distincte, sunt puternic corelate (2002-Elsevier Science Ltd. All rights reserved).

Relatia intre IE si alexitimie (Taylor & Bagby, 2000) este foarte

interesanta. Trasaturile definitorii ale alexitimiei (dificultatea in identificare si denumirea emotiilor, dificultatea in descrierea emotiilor si gandirea orientata spre exterior ) coreleaza in mod evident cu polul bazal al EI si , intr-adevar EI si gradele alexitimiei sunt corelate puternic negativ (Dawda & Hart, 2000; Schutte et al., 1998). In plus, este cunoscut faptul ca alexitimia este asociata cu deficientele in perceptia emotiilor non-verbale (Parker, Taylor, & Bagby, 1993).

1.3. Emotiile

In cursul sau de psihologie generala, P.P. Neveanu sublinia faptul ca afectivitatea este componenta de baza a psihicului, nota definitorie a acestuia deoarece „emotia este in acelasi timp traire si comunicare, stare si act, proces intern si relatie sau comportament” (P.P. Neveanu, Curs de psihologie generala, 1976, p. 486).

M. Roco subliniaza faptul ca emotiile sunt importante deoarece ele asigura supravietuirea individului, acestea functionand ca un sistem interior de ghidare. Ele actioneaza atunci cand luam decizii, cand stabilim limite, cand comunicam. De asemenea ele asigura unitatea intre oameni, fiind cele care ne definesc ca specie. Evitam sa luam hotarari atunci cand nu stim ce vom simti in legatura cu deciziile noastre. Daca simtim un anumit disconfort intr-o situatie anume acest fapt ne poate ajuta sa trasam limite pentru a ne proteja sanatatea mentala si psihica.

Procesele emotionale angajeaza intregul organism pentru o cat mai buna adaptare la conditiile de mediu. „Emotia este o miscare sau o vibratie in acelasi timp organica, psihica si comportamentala; este o energie ce sustine adaptarea, fiind implicata in demersurile adaptative si dobandind configuratiile procesului adaptativ; este tensiunea cu efectele de atractie sau respingere, trairea subiectiva a unor autentice relatii cu lumea si a dezvoltarii acestor relatii in raport cu cerintele pe care subiectul le exprima in raport cu lumea si in acelasi timp cu cerintele pe care ambianta sociala le adreseaza subiectului” (P.P. Neveanu, Curs de psihologie generala, 1976, p. 467).

Emotiile apar si se dezvolta in procesul interactiunilor reale si semnificative ale subiectului cu lumea sa. Nu este suficienta doar o stare de excitatie fiziologica pentru a induce emotia, ci este necesar ca pe langa aceasta stare sa existe si o cognitie adecvata. Starea emotionala apare astfel ca urmare a interactiunii dintre factorii cognitivi si o stare de excitare fiziologica.

Emotia, considera D. Goleman, se refera la un „sentiment si la gandurile pe care aceasta le antreneaza, la stari psihologice si biologice si la masura in care suntem inclinati sa actionam” (D. Goleman, Inteligenta emotionala, 2001, p. 341). Aparitia emotiilor se realizeaza pe doua cai, arata D. Goleman. Emotiile apar, pe de o parte, ca urmare a reactiilor involuntare pe care le avem in fata unor situatii urgente, acestea avand rolul de a ne mobiliza in vederea intreprinderii unor actiuni, iar pe de alta parte, exista si un alt tip de reactie emotionala, mai inceata decat reactia imediata, care „se naste si se amplifica in gandul nostru inainte de a se ajunge la sentiment” („sentimentul prin intermediul gandirii”). Ratiunea nu poate hotara ce emotii sa avem, dar poate controla „cursul reactiilor” noastre. „Desi nu putem schimba usor emotiile specifice ce pot fi declansate de un anumit gand, foarte adesea putem alege insa la ce sa ne gandim” (D. Goleman, Inteligenta emotionala, 2001, p. 351). Gandurile noastre ajung in felul acesta sa ne influenteze dispozitia in care ne aflam (spre exemplu, gandurile melancolice ne intristeaza sau amintirile fericite ne ridica moralul). Cand sentimentele declansate prin intermediul gandirii persista mai mult timp, ele devin dispozitii care in timp stabilesc un anumit ton afectiv. O mare parte din viata emotionala este inconstienta, sentimentele care ne framanta in interior nu trec mereu pragul constientizarii. Inceputul psihologic al unei emotii se declanseaza de obicei inainte ca persoana respectiva sa fie constienta de sentiment in sine. Odata cu trecerea timpului, emotiile preconstiente devin suficient de puternice pentru a fi constientizate. Astfel, se poate vorbi de doua niveluri de emotie, cel constient si cel inconstient. Emotiile care inca nu au depasit pragul constientizarii pot avea un „impact puternic asupra felului in care percepem si in care reactionam, chiar daca habar nu avem ca ele lucreaza deja” (D. Goleman, Inteligenta emotonala, 2001, p. 76).

P. Janet considerand ca intre afectiv si intelectual exista o stransa interdependenta, demonstreaza ca sentimentele (care sunt mai complexe decat fenomenele pur afective) sustin organizarea (in contextul integral) al personalitatii. Pentru P.P. Neveanu „sentimentele sunt actiuni secundare care modifica acte primare si sustin conduite rationale” (P.P. Neveanu, Curs de psihologie generala, 1976, p. 478).

A. si R. Mucchelli, considera ca afectivitatea se caracterizeaza prin: 1) implicare personala completa (ceea ce ne vizeaza, ne atinge in mod individual si singular); 2) semnificatii personale pe care le atribuim conditiilor noastre de existenta si mediului care ne inconjoara; 3) puterea de determinare a comportamentului nostru; 4) este esential psihosomatica sau fiziologica, desfasurarea trairii in plan fizic decat la nivel constient, sub forma sentimentelor.

Pentru M. Golu procesele afective sunt strans dependente de valorile culturale (explica acest lucru prin regimul reactivitatii afective si varietatea expresiilor si preferintelor la diferite popoare). Factorii sociali sunt cei care prin crearea situatiilor afectogene influenteaza si determina comportamente afective prin modelarea acestora intr-un anumit mod si prin conditionarea nivelului (intensitatii) comportamentelor afective.

H. Wallon isi fundamenteaza teoria sa asupra emotiilor pornind de la punctele de vedere biofiziologice si sociologice. El considera ca dezvoltarea emotiilor apare ca urmare a modificarii motricitatii prin factorii de actiune si relatiile sociale, intre emotii si circumstantele externe existand legaturi conditionate. Emotiile servesc la tranzitia de la automatismele pure la viata intelectuala, care poate sa furnizeze actiunii (prin reprezentare si simboluri) alte motive si alte mijloace decat cele ale prezentului.

Afectivitatea raspunde direct si pregnant la activitatea si relatiile sociale, dupa care se modeleaza si perfectioneaza. „Starile si relatiile socioafective se modeleaza si dobandesc sensuri in raport cu intreg sistemul socio-cultural la care subiectul participa si care-l influenteaza direct sau indirect” (P.P. Neveanu, Curs de psihologie generala, 1976, p. 484).

De la o viata de relatie extrem de saraca (a copilului nou nascut) se ajunge treptat prin dezvoltarea perceptiilor exteroceptive si a cuplurilor senzoriale la sensibilitatea emotionala (prin functia reflectorie si cea adaptativa). Emotia apare astfel inaintea limbajului si il insoteste, dezvoltandu-se in legatura cu el. Intre afectivitate si cognitie se realizeaza o legatura pe baza careia are loc dezvoltarea constiintei, dezvoltarea personalitatii. Formarea structurilor cognitiv-afective poate fi interpretata ca avand rol de sistem dispozitional ce se exprima in pregatirea pentru anumite actiuni. Starea emotionala a unei persoane determina un anumit fel de a privi lucrurile (o dispozitie pozitiva duce la o gandire optimista, in timp ce dispozitia negativa genereaza pesimism). Starea afectiva influenteaza, prin urmare, modul de a actiona si de a reactiona al individului in anumite situatii.

Pe masura ce omul se maturizeaza, emotiile incep sa-i modeleze gandirea, sa o influenteze, atragandu-i atentia asupra modificarilor importante din interiorul sau sau din mediul inconjurator. „Abilitatea de a genera emotii poate facilita gandirea, in sensul ca anticiparea modului in care s-ar simti un individ in anumite situatii poate sa-l ajute in luarea deciziilor, in orientarea comportamentului intr-o directie sau alta” (M. Roco, Creativitate si inteligenta emotionala, 2001, p. 144).

Procesele afective sunt mai bine observate in conditiile modificarilor de situatii, al interventiei unui factor perturbator, atunci cand este necesar un efort de readaptare. Pentru restabilirea echilibrului nu mai sunt suficiente mijloacele obisnuite, si ajustarea nu se poate face doar pe cale intelectuala fiind necesara o restructurare energetica. Emotia este cea care este implicata in aceasta restructurare. Ea produce initial efecte de dezorganizare, pentru ca mai tarziu, cand starea de dezordine se reduce, sa intretina actiunea ajustata situatiei.

Cand intervin procesele cognitive creste gradul de control asupra emotiilor; “cognitia bine determinata, care inseamna o corecta identificare si evaluare a obiectului, favorizeaza producerea unei emotii specifice”, in timp ce “cognitia confuza, care se insoteste de incertitudine in ceea ce priveste identitatea si semnificatia obiectului favorizeaza producerea unor emotii nespecifice” (M. Golu, Fundamentele psihologiei, 2000, p. 452), care sunt resimtite ca stari de neliniste, tensiune. Atunci cand emotiile depasesc capacitatea de concentrare, se blocheaza capacitatea cognitiva iar informatiile relevante in raport cu misiunea de indeplinit sunt blocate.

V. Pavelcu subliniaza faptul ca emotia are un profund caracter distructiv asupra laturei cognitive; emotia, distruge structurile perceptive, intelectuale; emotia intuneca mintea, produce un vid intelectual, un haos in gandire, o completa dezorientare in gandire; emotia il decapiteaza pe individ” (V. Pavelcu, Caracterele afectivitatii, 1938, p. 57).

Spre deosebire de emotie, care dezorienteaza activitatea intelectuala, rupe unitatea mintala, sentimentul este un factor de coeziune a structurilor intelectuale, orientand si sustinand activitatea intelectuala. Acest lucru se datoreaza in special faptului ca emotia apare numai atunci cand tensiunile afective devin insuportabile pentru individ, ceea ce determina o „ingustare a ciclului functional normal si o revenire la cicluri mai primitive”, o revenire la stadiul functional subcortical.

Gael Lindelfield defineste emotia ca pe ‚un set de reactii, declansate automat de creier pentru a pregati corpul si mintea in vederea unei actiuni adecvate, cand simturile noastre percep ca se intampla ceva relevant pentru starea noastra de confort’.

Si toate aceste teorii despre emotii si sentimente isi gasesc radacini adanci in istorie. In Etica nicomahica, Aristotel isi pune intrebari filozofice referitoare la virtute, caracter si la o viata mai buna. Pentru el, provocarea consta in stapanirea vietii noastre emotionale prin inteligenta. Cand sunt bine exercitate, pasiunile noastre ne calauzesc gandirea, valorile si supravietuirea. Arta consta, de fapt, in adecvarea emotiilor si felul in care le exprimam.

Este evident faptul ca emotiile au putere asupra gandirii si este foarte intersant de stiut de ce. Deoarece creierul emotional a existat inaintea celui rational. De asemenea, este foarte interesant de vazut cum a evoluat creierul emotional de-a lungul timpului pentru a avea un tablou mai complet asupra reactiilor noastre emotionale.

Aria centrala a vietii noastre emotionale este amigdala. Aceasta este situata in zona prefrontala, chiar sub trunchiul cerebral, la baza sistemului limbic. Ea este, de fapt, originalul nostru creier emotional primitiv. Ea a evoluat la stramosii nostri ca mecanism menit sa determine o actiune rapida de lupta sau de fuga, cand a fost simtit un pericol. Chiar daca ulterior s-a dezvoltat neocortexul, uneori reactionam primitiv din punct de vedere emotional. Acest lucru se intampla deaorece amigdala recurge la propriul sau depozit de informatii, care sunt de doua feluri: amintiri ale unor experiente emotionale si planuri dinainte programate ale unor reactii emotionale care fusesera folosite anterior cu un oarecare succes. Imediat dupa receptarea semnalului emotional de urgenta, amigdala cauta in arhivele sale pentru a compara elementele cheie ale noii experiente cu cele inregistrate in trecut. Dupa ce a gasit o corespondenta suficient de buna, pune in miscare modelul actuinii de rapsuns. Doar ca ea are la alegere numai un numar limitat de reactii primitive- lupta sau fuga, iar actiunea pe care o va initia va tine de agresivitate sau pasivitate.

Neocortexul este centrul nostru rafinat al intelegerii, situat in sistemul limbic care inconjoara trunchiul cerebral si este alcatuit dintr-un set complex de straturi de circuite neuronale. Acest centru a evoluat din ‚creieru olfactiv’ primitiv al stramosilor nostri, cand mirosul era singurul instrument necesar acestora pentru a-i ajuta sa deosebeasca ce este bun de ce este rau pentru ei. Pe masura ce aomenii au evoluat s-a dezvoltat acest senzor mai fin, neocortexul. Aceasta formatuine, alcatuita dintr-o substanta gelatiforma de culoare cenusie a ajuns in prezent la un asemenea grad de evolutie incat ne inzestreaza cu un serviciu analitic ultrarapid, cu un efect decizional si formator de opinie. Tesatura lui de fibre nervoase intricate ne face apti sa avem sentimente in raport cu un eveniment si sa gandim la modul prin care putem reactiona.

Insa trebuie sa subliniem faptul ca actiunea neocortexului este anihilata cand emotiile noastre sunt puternice. In aceste situatii, ele sunt preluate automat de amigdala si reacttile sunt cele doua amintite mai sus.

Capitolul 2. Metodologia cercetarii

2.1. Scopul cercetarii

Scopul cercetarii este depistarea alexitimiei la elevii deficienti de vedere si dovedirea importantei implementarii de programe care isi propun sa dezvolte abilitatile de constientizare si exprimare a emotiilor.

2.3. Obiectivele cercetarii

Obiectivele teoretice urmarite in cercetarea noastra sunt:

O1: Studierea conceptelor de inteligenta emotionala si alexitimie

O2: Evidentierea importantei constientizarii si exprimarii emotiilor

Obiectivele practice ale cercetarii noastre sunt:

O1: Studiul nivelului de constientizarea si exprimare emotiilor la copiii si adolescentii deficienti de vedere

O2.Evidentierea relatiilor dintre nivelul de constientizare a emotiilor (nivelului de alexitimie) si varsta, sex, coeficient intelectual, grad de handicap si mediu sociocultural

O3: Stabilirea unor demersuri psihopedagogice care sa ii ajute pe deficientii

de vedere sa isi dezvolte inteligenta emotionala

2.2. Ipotezele cercetarii

Ipoteza 1: se presupune ca in in scoala pentru deficienti de vedere exista elevi cu inteligenta emotionala scazuta datorita faptului ca au o abilitate scazuta de constientizare si exprimare a emotiilor, masurata prin nivelul alexitimiei.

Ipoteza 2 : se presupune ca alexitimia demonstrata la elevii cu deficiente de vedere poata fi ameliorata prin utilizarea unor programe specifice, pe care noi le-am dezvoltat.

2.4.Lotul de subiecti

Cercetarea a fost realizata in cadrul Scolii pentru deficienti de vedere din Bucuresti, pe un esantion format din 60 de subiecti.

Acestia au coeficientul de inteligenta cuprins intre 66-122 (pentru a ni se permite surprinderea mai riguroasa a anumitor aspecte vizate in scopul atingerii obiectivelor cercetarii, au fost inclusi in esantion si un numar restrans de subiecti cu diagnostic de deficienta mintala usoara, precum si un numar de subiecti cu intelect liminar).

Din totalul de 60 de subiecti, un numar de 33 este de baieti si 27 de fete.

Vastele copiilor sunt cuprinse intre 9 si 16 ani. Media de vaste a fetelor este 13.19 (14-17 ani) iar cea a baietilor este de 13.09 (14-17 ani).

Distributia pe varste este urmatoarea: N = 4 elevi pentru 9 ani; N = 2 elevi pentru 10 ani, N = 10 subiecti pentru 11 ani, N = 4 subiecti pentru 12 ani, N = 13 subiecti pentru 13 ani, N = 7 subiecti pentru 14 ani, N = 15 subiecti pentru 15 ani, N = 5 subiecti pentru 16 ani (vezi tabelul 10 din anexe).

Din punct de vedere al gradului de handicap, 53 sunt slab vazatori si 7 sunt nevazatori.

2.5.Metode si tehnici aplicate in cercetare

Metodele folosite in cercetarea de fata au fost de documentare, de culegere a datelor, metode de tip psihometric, interviul structurat, ancheta psihologica si metode de prelucrare a datelor (statistico-matematice).

O prima categorie de metode folosite au fost cele de documentare, care au presupus studierea literaturii de specialitate romaneasca si straina, a studiilor efectuate in domeniul alexitimiei, a cercetarilor stiintifice care pun in evidenta legatura alexitimie- inteligenta emotionala si a unor teze de doctorat cu privire la inteligenta emotionala.

Interviul semistructurat si observatia sistematizata au fost utilizate pentru completarea informatiilor si pentru asigurarea unei mai bune rigurozitati a cercetarii.

Metodele statistico-matematice constau in ordonarea, clasificarea si corelarea datelor, cu scopul ca din estimarea lor numerica sa se obtina concluzii asupra unor fenomene esentiale, descoperirea unor legaturi intre acestea. Metoda statistica reprezinta un instrument de analiza cantitativa.

Prelucrarea statistica reduce datele brute la cateva valori caracteristice; frecvente sau procente, coeficienti de corelatie etc. Interpretarea rezultatelor permite verificarea ipotezelor, formularea de concluzii in vederea unor previziuni, ca expresie a descoperirii anumitor raporturi, unor fenomene cu valoare de lege.

Metodele psihometrice

Metodele psihometrice vizeaza masurarea capacitatilor psihice ale individului în vederea stabilirii prezentei sau absentei lor si mai ales a nivelului lor de dezvoltatre. Temenul de „psihometrie” (folosit prima data de C. Wolf) indica un ansamblu de metode cantitative utilizate în psihologie pentru a pune în corespondenta anumite propietati ale numerelor cu anumite propietati ale faptelor psihice. Dintre metodele psihometrice cea mai folosita este metoda testelor psihologice. În lucrarea de fata am folosit urmatoarele doua categorii de teste: de creativitate si de inteligenta.

Descrierea si aplicarea chestionarului Emotions Awareness Questionnaire for children (EAQ TEST) -chestionar pentru constientizarea emotiilor a copiilor.

EAQ a fost proiectat cu scopul de a indentifica modul in care adolescentii si copiii se refera/ gandesc despre emotiile lor. O grupa de psihologi pentru copii s-a ocupat de aceasta si au cerut ajutorul pedagogilor pentru a adapta cuvintele frazelor din chestionar si sensul intrebarilor la nivelul varstei si intelegerii acestora. El a fost utilizat in cercetari care doreau sa evidentieze legatura dintre alexitimie si dispozitiile negative, alexitimie si tulburarile psihosomatice pe loturi de copii si adolescenti, in Anglia, Canada, Japonia, etc.

Itemii au fost tradusi cu exectitate, avandu-se in vedere pastrarea sensului si adaptarea la un limbaj adecvat varstei subiectilor.

EAQ contine in total 40 de itemi si este structurat in sase factori ai functionarii emotionale : Diferentierea emotiilor, Exprimarea verbala a emotiilor, Constientizarea la nivelul corpului, Eliberarea emotiilor si Analiza emotiilor

Introducere – Proprietatile psihometrice ale EAQ

Constientizarea emotiilor include mai multe aspecte decat cele cuprinse in TAS20. Autorii EAQ identifica sase aspecte in aceasta noua scala cara masoara gradul de constentizare a emotiilor, scala bazata pe TAS20 dar careia i s-au adus completari.

Scala ‘Diferentierea emotiilor’ este prezenta si in TAS 20 pentru copii, dar a fost ajustata. In primul rand literatura de spacialitate pentru adulti si copii arata asociatii pozitive intre tulburarile somatice si dispozitiile/starile negative, depresia si/sau anxietate ( Jellesma, Rieffe, Meerum Terwogt, & Kneepkens, 2006; Kooiman et al., 2002). Este evident faptul ca, desi persoanele cu tulburari somatice isi pot identifica propriile emotii, totusi au dificultati in analiza lor, in a face diferenta intre variatiile/ nuantele emotionale si in intelegerea cauzelor lor ( Rieffe, Meerum Terwogt, & Jellesma, in press). De exemplu, ‘ a se simti rau’ are o conotatie negativa clara care s-ar putea referi la o constelatie de emotii negative ca ‘furie’, ‘tristete’, sau ‘gelozie’ ( Frijda, 1986, Rieffe et al., in press). Astfel, factorul Identificarea propriilor emotii a fost redenumit Diferentierea emotiilor si s-au adaugat itemi care sa evidentieze abilitatea in diferentierea si intelegerea cauzelor propriilor emotii.

In al doilea rand, scala de identificare din TAS20 contine itemi precum ‘ Simt lucruri in corpul meu pe care nici doctorii nu le inteleg’. Autorii EAQ prefera sa faca o distinctie intre identificarea unei stari emotionale subiective (denumita in mod curent ‘emotie’, Scherer, 2000) si identificarea unui fenomen fiziologic emotional. ‘Teoria codului multiplu’a lui Bucci (1997) sustine ideea ca, copiii isi dezvolta o schema nonverbala emotionala bazata pe senzatii senzoriale, viscerale si kinestezice inainte de a putea clasifica aceste experiente in termeni emotionali. Mai mult decat atat este ‘ipoteza perceptiei simptomului’ a lui Pennebeker care sustine ca plangerile de ordin somatic sunt legate de o tendinta de a interpreta eronat reactiile fizice in situatii care semana cu starile emotionale si de a le lega de cauze medicale. De aceea, itemii care se refera la senzatiile fizice au fost inlaturati din alte scale si a fost adaugata o scala separata- ‘Constientizarea corporala’- a fenomenelor emotionale de tip fiziologic. In mod logic, aceasta ipoteza a perceptiei simptomului prezice ca plangerile de ordin somatic si constientizarea corporala in evocarea situatiilor emotionale sunt corelate in mod negativ.

Scala din EAQ denumita Impartasirea Emotiilor se bazeaza pe itemii scalei Dificultatea in Descrierea si Explicarea Emotiilor din TAS20, dar prin adaugarea unei noi scale in EAQ- Exteriorizarea Emotiilor cu scopul de a face distinctia intre comunicarea propriilor emotii, care se poate face intr-un mod direct, lipsit de incarcatura emotionala si exprimarea directa a emotiilor care adesea este nonverbala. Totusi, in timp ce exprimarea starilor emotionale este considerata a fi de tip adaptativ, exprimarea directa sau simpla exprimare/ manifestare directa a propriilor emotii s-a dovedit a fi deseori dezadaptativa ( Suveg& Zeman, 2004).

In final, alte doua doua scale suplimentare Analiza Emotiilor si Atentia pentru Emotiile Altora s-au introdus cu scopul de a identifica bunavointa, dorinta, vointa copiilor de a acorda atentie, de a contempla emotiile altor persoane precum si propriille emotii. O analiza ineficienta a situatiilor emotionale ar putea sa reflecte o inabilitate, dar in acelasi timp isi poate gasi baza si intr-o atitudine de tip defensiv in care se neglijaza semnalele emotionale- cum se intalneste in cazul pacientilor cu tulburari psihosomatice (Bonnato % Singer, 1990).

Obiectivul studiului efectuat de grupul de psihologi care au pus la punct acest instrument (Carolien Rieffe, Mark Meerum Terwogt, K.V. Petrides, Richard Cowan, Anne C. Miers si Abigail Tolland) s-a axat pe doua catete: luand in considerare faptul ca constientizarea emotionala este demonstrata a fi relevanta in multe probleme fiziologice, dincolo de problemele fizice de sanatate, primul scop a fost de a largi conceptul de alexitimie utilizand un numar de aspecte de constientizare a emotiilor care ar putea sa imbogateasca, sa aduca o valoare adaugata acestui concept. In mod secundar pentru ca nici un instrument aceceptabil nu este disponibil copiilor cu varste de aprximativ 10 ani si mai mult, un chestionar de constientizare emotionala a fost configurat, ceea ce este corespunzator acestui interval de varsta. Este de asteptat ca numarul de plangeri care sunt raportate chiar de care subiecti sa coreleze negativ cu abilitatea copiilor de a diferentia intre diferitele tipuri de emotii. Tendinta lor de a-si analiza sentimentele si de a vorbi despre ele, atentia lor catre simptomele corporale cauzate de catre stimularea emotiuonala si atentia lor catre sentimentele altor oameni si in acelasi timp coreleaza pozitiv cu tendinta copiilor de a-si demonstra aceste emotii . pentru a reusi sa testam aceste predictii chestionarul a fost aplicat copiilor din Anglia si Olanda si au fost analizate separat. Aditional ne-am uitat la validitatea predictiva a acestui chestionar prin examinarea asociatiilor cu depresia si cu starile de ingrijorare in esantionul din Marea Britanie.

A fost de asteptat ca scalele din EAQ : Diferentierea Emotiilor, Impartasirea Verbala, Atentia pentru Emotiile Altora, Costientizarea Corporala si Analiza Emotiilor sa coreleze negativ cu depresia si cu starile de ingrijorare iar Exeriorizarea Emotiilor sa arate corelatii pozitive cu acestea.

Aplicarea chestionarului, instructaj

Chestionarul este aplicat individual; nu se fixeaza un timp limita de rezolvare (subiectii rezolva testul in ritmul propriu). Fiecarui subiect ii este distribuit un exemplar din chestionar

Inainte de a incepe completarea chestionarului, subiectilor li se face urmatorul instructaj: ”Cititi cu atentie fiecare afirmatie si alegeti unul din raspunsurile (fals, uneori, adevarat) care considerati ca se potriveste cel mai bine cu felul tau obisnuit de a fi.

Notarea si interpretarea raspunsurilor. Fiecare item este insotit de trei trepte de estimare: fals, uneori adevarat si adeseori adevarat. Subiectii trebuie sa aleaga una din variantele de raspuns si sa o bifeze. Se utilizeaza un punctaj de la 1 la 3 puncte. In functie de varianta de raspuns aleasa se acorda urmatorul punctaj: fals – 1 punct; b), uneori- 2 puncte; adevarat- 3 puncte. Unele afirmatii sunt formulate negativ si se scoreaza invers. Punctele obtinute de fiecare subiect se aduna si se raporteaza la un etalon global de evaluare.

Punctajul maxim este de 120 iar cel minim este de 40.

Daca se constata ca anumiti subiecti nu se descurca li se ofera sprijin suplimentar (explicatii, vocabular adecvat etc).

Testul psihometric de inteligenta Raven si W.I.S.C.

Testul psihometric de inteligenta Raven

Pentru masurarea inteligentei am folosit testul matricelor progresive elaborat de C. J. Raven. Acest test neverbal este considerat de multi autori ca un test de inteligenta generala având o corelatie de 0,80 pe scara Binet-Simon si o saturatie de factorul „G” de 0,82. Analiza testului a aratat ca factorul spatial este implicat, în special în primele itemuri si ca testul poate fi utilizat ca un test de rationament. Corelatia cu alte teste de inteligenta (teste verbale si de performanta) este între 0,40 si 0,75, corelatia fiind mai mare cu testele de performanta.

Testul elaborat de Raven nu masoara pur si simplu o performanta intelectuala, ci o capacitate generala de organizare a ghestaltului si de integrare a relatiilor. Scorul total este influentat pe lânga factorii cognitivi, de capacitatea inductiva, de întelegerea relatiilor spatiale etc. si de factori non-intelectuali de personalitate (temperament, afectivitate, motivatie etc.).

Testul cuprinde 60 de itemi (probe) fiecare item constând dintr-un desen abstract, adesea dintr-un grup de figuri (matrice) din care lipseste o parte (un element). Subiectul trebuie sa gaseasca care este figura unica (din cele 6 sau 8 oferite pe aceeasi plansa sub matrice) potrivita pentru încheierea (completarea) corecta a matricii.

Probele sunt grupate în 5 serii de câte 12 matrici, seriile fiind notate de la A la E. Fiecare serie dezvolta o tema diferita (descrierea seriilor este prezentata la anexa nr. 3), si începe cu o sarcina usoara urmata apoi de 11 probe de dificultate crescânda. Datorita faptului ca seriile se succed în ordinea dificultatii gradate se favorizeaza învatarea rezolvarii problemelor pe parcursul probei.

Testul MP(s) desi cuprinde un singur gen de sarcini, prin varietatea temelor sale poate evidentia, în strânsa legatura cu inteligenta generala, capacitatea de restructurare (mobilitate – rigiditate mintala) si de transfer întrucât subiectul îsi exerseaza tehnica de rezolvare în însusi cursul parcurgerii probelor.

Testul a fost aplicat în grup, fara sa se fixeze un timp limita de rezolvare (timpul mediu necesar rezolvarii a fost de 35-40 minute). Fiecarui subiect i s-a distribuit un exemplar din test si o fisa personala de cotare pentru înregistrarea raspunsurilor. Înainte de a începe rezolvarea efectiva a testului subiectilor investigati li s-a facut urmatorul instructaj: „Aveti în fata 60 de planse. Ele sunt aranjate în 5 grupe, notate cu literele A, B, C, D, E. În fiecare serie sunt 12 probleme aranjate în functie de gradul lor de compexitate, de la probe usoare la probe mai grele. În fiecare proba, într-un cadru se afla o imagine mare compusa din mai multe figuri. Aceste figuri sau desene nu sunt alcatuite la întâmplare, ci dupa o anumita regula. Aceasta regula trebuie sa o descoperiti la fiecare proba, ca sa puteti completa partea ramasa alba, cu una din cele 6 sau 8 figuri care se afla sub imaginea mare. Treceti succesiv de la o proba la alta. Sa nu omiteti sau sa sariti peste nici o plansa; respectati ordinea lor. Raspunsul vostru, adica numarul figurii alese, îl scrieti în rubrica corespunzatoare al fisei de raspuns. Începeti sa lucrati cât mai corect si cât mai repede posibil”.

Pentru fiecare raspuns corect s-a acordat câte un punct. Punctajul obtinut prin numararea raspunsurilor se raporteaza la un etalon care permite stabilirea nivelului de inteligenta generala a subiectului (coeficientul de inteligenta). Clasificarea intelectuala pe nivele de inteligenta se face în functie de IQ obtinut: sub 70: DMU; 70-79 intelect liminar; 80-89 IQ inteligenta sub medie; 90-109 inteligenta normala; 110-130 inteligenta superioara.

Mentionam faptul ca, in functie de deficienta de vedere si de particularitatile acesteia, paginile testului au fost adaptate ca marime.

W.I.S.C.

Acest test s-a aplicat copiilor nevazatori, carora bateriile Raven nu le sunt accesibile. Deoarece problele de performanta nu s-au putut aplica datorile lipsei de vedere, s-au utilizat doar prbele verbale, probe care indica un QI verbal. Testul contine urmatoarele scale: Informatii generale, Similitudini, Aritmetica, Vocabular si Comprehensiune.

Testul s-a aplicat individual, fara limita de timp.

Tehnicile proiective au fost utilizate in scopul sesizarii personalitatii in intregul ei. Testele de personalitate sunt tehnici psihologice de explorare a unor aspecte noncognitive- efective si conative- ale personalitatii. In lucrarea de fata s-a facut apel la urmatoarele teste proiective : Copacul, Familia si Persoana care au oferit informatii valoroase in interpretarea datelor.

Capitolul 3. Prezentarea si interpretarea datelor

Nivelul intelectual

Interpretarea testelor de inteligenta a oferit urmatoarele rezultate: : DMU- 5 subiecti, intelect liminar- 10 subiecti, inteligenta sub medie- 18 subiecti, inteligenta normala slaba- 21 subiecti, inteligenta normala buna- 2 subiecti si inteligenta deasupra nivelului mediu.- 5 subiecti.

Reprezentarea grafica a subiectilor pe intervale IQ este redata in figura de mai jos

Legenda

6= sub 70: DMU; 5=70-79 intelect liminar; 4=80-89 IQ inteligenta sub medie; 3=90-99 inteligenta normala slaba; 2=100-109 inteligenta normala buna; 1=110-119 inteligenta deasupra nivelului mediu.

3.1. Analiza datelor pe scale la EAQ

Pentru a realiza acest lucru am raportat scorurile obtinute de subiecti pe fiecare scala la valorile maxime si minime ale scalelor ( valoarea minima este 40 iar valoarea maxima este 120). Am utilizat scala Lickert pe cinci intervale. Am considerat ca intervalul I (foarte bun) corespunde nonalexitimiei (grad ridicat de constientizare si exprimare verbala a emotiilor); intervalul II (bun), reprezinta un nivel de constientizare emotionala bun; incepand cu gradul III (mediu) nivelul alexitimiei creste progresiv pana la gradul V (foarte slab), care reprezinta un nivel inalt de alexitimie.

Pe baza datelor obtinute vom incerca, in cele de urmeaza, sa stabilim in ce

masura deficientii de vedere sunt alexitimici prin surprinderea mai multor trasaturi care definesc aceasta capacitate, si anume: diferentierea emotiilor, impartasirea emotiilor, constientizarea corpului, eliberarea emotiilor, analiza emotiilor si grija pentru emotiile altora.

Intervalele au fost definite astfel:

Intervalul I: abilitate foarte buna de constientizare a emotiilor (nonalexirimie)

Intervalul II: abilitate buna de constientizare a emotiilor

Intervalul III: abilitate medie de constientizare a emotiilor

Intervalul II: abilitate slaba de constientizare a emotiilor

Intervalul II: inabilitate in constientizare a emotiilor (alexitimie inalta)

De asemenea se vor stabili corelatiile intre varstele subiectilor chestionati si scorurile obtinute cat si corelatia intre coeficientul intelectual si scorurile totale.

Pornind de la definitie alexitimiei- alexitimia se refera la o abilitate limitata de a recunoaste propriile emotii si de a le exprima verbal dar, pe langa aceste aspecte de baza, alexitimia implica si pericolul incetarii perceperii senzatiilor fizice dintr-o anumita cauza emotionala, o imaginatie saraca si un stil cognitiv extern- vom face o analiza a rezultatelor obtinute pe cele sase scale, cat si o analiza la nivelul intregului chestionar.

In tabelele de mai jos este prezentata repartitia subiectilor pe cele 5 intervale.

A.DIFERENTIEREA EMOTIILOR

B. IMPARTASIREA EMOTIILOR

C. CONSTIENTIZAREA CORPULUI

D. EXTERIORIZAREA EMOTIILOR

E. ANALIZA EMOTIILOR

F. GRIJA PENTRU EMOTIILE ALTORA

A. DIFERENTIEREA EMOTIILOR

Scala ‘Diferentierea emotiilor’ contine itemi care care evidentiaza abilitatea in diferentierea si intelegerea cauzelor propriilor emotii. Setul de itemi al acestei scale este urmaturul:

1.1.Sunt adesea confuz sau nedumerit de ceea ce simt

1.2.E dificil sa stiu daca ma simt trist sau furios sau in alt fel

1.3.Nu stiu niciodata exact ce simt

1.4.Cand sunt suparat, nu stiu daca sunt trist, speriat sau furios

1.5.Cateodata , ma simt suparat si nu am idee de ce

1.6.Adesea nu stiu de ce sunt furios

1.7.Nu stiu cand ceva ma va supara sau nu

Procentele corespunzatoare intervalelor I si II indica faptul ca exista elevi care au o abilitate foarte buna si buna de a diferentia emotiile (‘Cand sunt suparat, nu stiu daca sunt trist, speriat sau furios’ sau ‘E dificil sa stiu daca ma simt trist sau furios sau in alt fel’)si intelegerea cauzelor propriilor emotii (‘Cateodata , ma simt suparat si nu am idee de ce’ sau ‘Adesea nu stiu de ce sunt furios’ ). Acestia se incadreaza in intervalul I si sunt in numar de 14 subiecti (23%). Cei incadrati in intervalul doi au aceasta abilitate, ceva mai scazuta decat cei din intevalul I.

Procentele subiectilor care se incadreaza in intervalele III, IV si V sunt de 32%, 8% respectiv 2%. Caracteristicile acestor subiecti sunt urmatoarele:

abilitate scazuta si foarte scazuta de a diferentia emotiile, au

dificultati majore in a identifica diferitele sentimente si emotii personale.

afectarea constientizarii de sine – faptul de a sti ce simt, ce emotii

ii tulbura in interior;

confuzie in privinta sentimentelor ;

capacitatea scazuta si foarte scazuta de a fi deschisi la sentimente,

atat cele placute cat si cele neplacute este scazuta.

capacitate scazuta si foarte scazuta de a recunoaste anumite emotii

si treptele intermediare ale acestora.

Vezi graficul 2 in anexe

B. IMPARTASIREA EMOTIILOR

Setul de itemi al acestei scale este urmatorul:

2.1. Cand ma simt suparat, adesea vorbesc cu cineva despre asta

2.2. Cand ma supara ceva, pastrez pentru mine

2.3. Pot explica cu usurinta unui prieten cum ma simt in interiorul meu.

2.4. Gasesc ca e dificil sa-I explic unui prieten cum ma simt

2.5. Imi e greu sa spun cuiva cum ma simt

2.6. Vreau ca alti oameni sa inteleaga cand sunt suparat sau furios

Scorurile mici ale intervalelor I si II indica subiectii care stiu sa

exprime verbal ceea ce simt (‘Pot explica cu usurinta unui prieten cum ma simt in interiorul meu’ sau’ Cand ma simt suparat, adesea vorbesc cu cineva despre asta’). Ei au un vocabular emotional normal dezvoltat, pot indica usor nuantele emotiilor pe care le au si pot stabili usor relatiile dintre cuvinte si emotiile pe care acestea le genereaza.

Procentele corespunzatoare intervalelor III, IV si V sunt de 36%, 17% si 6%. Ce ne releva aceste procente? Faptul ca in scoala pentru deficienti de vedere exista copii si adolescenti care sunt in mare dificultate atunci cand este nevoie sa vorbeasca despre propriile emotii.

Caracteristicile acestor copii sunt :

dificultati in a vorbi despre propriile emotii si sentimente sau incapacitatea de a-si exprima emotiile.

dovedesc o abiliate scazuta sau o inabilitatea in a-si exprima emotiile clar si in a-si exprima nevoile legate de acele sentimente.

dovedesc o capacitatea diminuata de a categorisi emotiile si de a realiza relatiile dintre cuvinte si emotiile pe care le genereaza.

vocabularul lor emotional este foarte scazut

intampina mari dificultati in a gasi cuvintele pentru a descrie emotiile si sentimentele

Vezi graficul 3 in anexe

C. CONSTIENTIZAREA CORPULUI

Setul de itemi al acestei scale este urmatorul:

3.1. Cand sunt speriat sau nelinistit, simt ceva in stomac.

3.2. Cand sunt suparat, pot sa simt asta si in corpul meu.

3.3. Nu simt nimic in corp cand sunt suparat sau agitat.

3.4. Am alte senzatii in corp cand sunt suparat de ceva.

3.5. Cand sunt trist imi simt corpul slabit.

3.6. Pot simti cum corpul meu se tensioneaza cand ma infurii sau ma supar.

3.7. Cand imi simt bataile inimii, stiu ca sunt nelinistit, agitat sau speriat.

Scala Constientizarea Corpului prezinta urmatoarele procente pe

intervalele I si II:15% respectiv 45%. Acesti subiecti pot face legatura intre emotii si senzatiile corporale (‘Pot simti cum corpul meu se tensioneaza cand ma infurii sau ma supar’ sau ‘Cand imi simt bataile inimii, stiu ca sunt nelinistit, agitat sau speriat’), disting cu usurinta intre senzatiile emotionale si senzatiile organice si interpreteaza corect reactiile fizice in situatii care semana cu starile emotionale .

Procentele pe intervalele III, IV si V sunt de 12%, 17%, respectiv 5%. Acesti subiecti intampina dificultati in a diferentia emotiile de senzatiile corporale ; ei pot confunda suferinta emotionala cu durerea fizica. Sufera ocazional tulburari fiziologice inexplicabile cum ar fi : dureri de stomac, migrane sau imbujorari.

In cea mai mare parte a timpului ei sunt fie incostienti de expresia psihologica a emotiilor in corp (inrositul sau cresterea pulsului) fie nu le inteleg semnificatia emotionala (de exemplu itemul ‘Nu simt nimic in corp cand sunt suparat sau agitat’)

Vezi graficul 4 in anexe

D. EXTERIORIZAREA EMOTIILOR

Setul de itemi al acestei scale este urmatorul:

4.1. Cand sunt nervos, las sa se vada aceasta.

4.2. Intotdeauna incerc sa-mi reprim furia cat mai iute cu putinta.

4.3. Cand sunt suparat, imi place s-o arat tuturor.

4.4. Imi este rusine cand alti oameni observa ca sunt suparat

4.5. Nu-mi plac emotiile puternice.

4.6. Imi place sa-mi arat emotiile atunci cand apar.

Scala Exteriorizarea Emotiilor, a fost construita cu scopul de a face distinctia intre comunicarea verbala a propriilor emotii, care se poate face intr-un mod direct, lipsit de incarcatura emotionala si exprimarea directa a emotiilor care adesea este nonverbala. In timp ce exprimarea verbala a starilor emotionale este considerata a fi de tip adaptativ, manifestarea directa a propriilor emotii s-a dovedit a fi deseori dezadaptativa. Ne putem referi la un element al inteligentei emotionale, si anume ‘gestionarea emotiilor’. Gestionarea emotiilor se refera la capacitatea noastra de a alege modalitatea prin care ne vom exprima intr-o anumita situatie.

Pentru a ne gestiona emotiile este important sa tinem cont de ce exprimam, cum exprimam, cand exprimam, unde exprimam si cui exprimam?

Se observa ca subiectii apartinand intervalelor I si II (5% si 32%) sunt in numar mic comparativ cu cei aflati pe intervalele III,IV si V (25%, 17% si 5%).

Se observa numarul destul de ridicat de elevi care isi exteriorizeaza emotiile. S-a observat ca acestia

isi poti depasi cu greutate pornirile impulsive sau frustrarile

au mari dificultati in pastrarea calmului in momente tensionate

sub presiune au dificultati majore in a gandi si a se concentra

abilitatea lor de a se implica sau detasa in mod constient intr-o

emotie in functie de utilitatea sa este scazuta.

abilitatea de a-si monitoriza in mod reflexiv emotiile in relatie cu

sine insusi sau cu cei din jur este slab dezvoltata.

abilitate foarte scazuta de a controla emotiile proprii sau ale celor din jur prin moderarea celor negative.

managementul emotional este deficitar, spre deosebire de cei din primele doua intervale, care dau dovada de control emotional, isi depasesc mai usor pornirile impulsive, au o toleranta mai ridicata la frustrare, fapt observat in comportamentul acestora la scoala.

Aceste procente evidentiaza faptul ca in scoala pentru deficienti de

vedere exista un procent crescut de elevi care au comportamnetele impulsive sau agresive, care au probleme de disciplina scolara.

In mod sigur, emotiile, pe langa rolul lor esential in viata, pot avea si

consecinte negative daca ele nu sunt controlate si sunt exprimate fara discernamant.

Vezi graficul 5 in anexe

E. ANALIZA EMOTIILOR

Aceasta scala vrea sa reliefeze abilitatea copiilor si adolescentilor de a-si

analiza propriile emotii. O analiza ineficienta a situatiilor emotionale ar putea sa reflecte o inabilitate in acest domeniu.

Setul de itemi al acestei scale este urmatorul:

5.1. Cand sunt suparat sau manios, incerc sa inteleg de ce

5.2. Sentimentele mele ma ajuta sa inteleg ce mi s-a intamplat.

5.3. Cand am o problema ma ajuta cand stiu ce simt in legatura cu ea

5.4. Nu este important sa stiu ce simt despre lucruri.

5.5. Cand ma simt trist ma gandesc la altceva in mod intentionat.

5.6. Cand sunt nelinistit nu vreau sa ma gandesc la asta.

5.7. Este important pentru mine sa inteleg ce simt.

Despre elevii incadrati in intervalele I si II se poate spune ca acorda o mare atentie emotiilor si, in acelasi timp analizeaza aceste emotii. Ei isi pot da seama de nuanta emotiilor pe care le incearca, pot preciza ce anume situatie a provocat emotia si in ce grad de intensitate. Aceasta analiza are un rol foarte important deoarece ii ajuta sa isi inteleaga starea, scazandu-le in acelasi timp nivelul de anxietate.

Procentele obtinute pe scalele IV si V sunt de 14% si 7%. Acesti subiecti:

au dificultati in analiza propriilor emotii,

fac cu mare greutate diferenta intre variatiile emotionale

sunt inabili in intelegerea cauzelor care provoaca emotiile.

dificultati atat in constientizarea propriilor emotii cat si in analizarea motivelor acestora

Vezi graficul 6 in anexe

F. GRIJA PENTRU EMOTIILE ALTORA

Scala Grija pentru Emotiile Altora s-a introdus cu scopul de a identifica

bunavointa, dorinta, vointa copiilor de a acorda atentie, de a contempla emotiilor altor persoane. Putem aici aminti de un element al inteligentei emotionale, si anume empatia.

Setul de itemi al acestei scale este urmatorul:

6.1. E important sa stiu ce simt prietenii mei.

6.2. Nu vreau sa stiu ce simt prietenii mei.

6.3. Daca un prieten din clasa este suparat, incerc sa inteleg de ce.

6.4. Nu-mi pasa cum se simt prietenii mei.

6.5. Daca un prieten este suparat ignor asta.

6.6. Intotdeauna stiu ce simt prietenii mei.

6.7. Nu-mi place cand prietenii mei isi arata sentimentele.

Elevii incadrati in intervalele I si II sunt sensibili la emotiile celor din jur si stiu sa ii asculte pe ceilalti si au capacitatea de a intui sau de a recunoaste emotiile celorlalti. Ei inteleg punctele de vedere ale celorlalti. Ei sar in ajutor pe baza intelegerii sentimentelor sau trairilor celorlalti.

Pe intervalele IV si V avem urmatoarele procente: 14% si 5%. Acesti subiecti dovedesc :

lipsa de interes pentru emotiile celor din jur.

par stanjeniti cand sunt pusi in fata altor persoane care isi exprima emotiile, nestiind cum anume sa procedeze.

se evidentiaza si neintelegerea emotiilor celor din jur.

O analiza ineficienta a situatiilor emotionale ar putea sa reflecte o inabilitate,

dar in acelasi timp poate proveni si dintr-o atitudine defensiva in care se neglijaza semnalele emotionale.

Vezi graficul 7 in anexe

Analiza generala

La fel ca si la analiza pe scale, s-a luat in considerare un numar de cinci intervale: V=foarte slab, IV=slab, III=mediu, II=bun si I=foarte bun

Intervalul I: abilitate foarte buna de constientizare a emotiilor (nonalexirimie)

Intervalul II: abilitate buna de constientizare a emotiilor

Intervalul III: abilitate medie de constientizare a emotiilor

Intervalul II: abilitate slaba de constientizare a emotiilor

Intervalul II: inabilitate in constientizare a emotiilor (alexitimie inalta)

Rezultatele dovedesc urmatoarele : doar un subiect poate fi considerat non-alexitimic. Este foarte putin si totodata ingrijorator. Si al II lea interval are un procent mai mic decat intervalele III, IV, considerate a fi caracterizate de o ablitate scazuta de constientizare si verbalizare a emotiilor. Intervalul V, corespunzator unei alexitimii inalte este gol. Si, tinand cont de corelatiile negative intre alexitimie si inteligenta emotionla, se poate afirma ca un procent mai mare de 50% din lotul investigat este reprezentat de elevi cu o inteligenta emotionala scazuta.

Vezi graficul 8 in anexe

Corelatiile alexitimiei

Corelatia alexitimie- varsta

In urma analizei statistice s-a demonstrat ca nu exista o corelatie semnificativa intre cele 2 variabile, pragul de semnificatie fiind > 0.5 (p>0.5).

Corelatia alexitimie- IQ

Analiza statistica dovedeste ca este o corelatie( p= 0.043) intre cele

doua variabile. Cu toate ca legatura dintre cele 2 variabile este de intensitate scazuta(r=0.262) corelatia are un semn pozitiv ceea ce ne determina sa afirmam ca, pe masura ce QI creste, creste si scorul. Rezultatul confirma ideea ca poti fi inteligent si sa iti lipseasca acea constoientizare de sine care te ajuta sa reusesti in viata. ‘Chiar daca o persoana are suficiente cunostinte si idei inteligente, daca nu isi cunoaste si nu reuseste sa-si gestioneze emotiile si sentimentele, poate intampina dificultati in incercarea de a-si construi relatiile cu ceilalti sau o cariera profesionala de succes. Persoanele cu un inalt grad de autocunoastere isi dau seama cum sentimentele lor ii afecteaza, atat pe ei, cat si pe cei din jur’- Daniel Goleman (Inteligenta emotionala).

Corelatia nivel alexitimie- sex

În urma prelucrarii statistice se constata ca nu exista o corelatie semnificativa între scorul total obtinut de subiecti si repartitia acestora în functie de sex (p=0.946)

Corelatia nivel alexitimie- grad de handicap

Val.0 = nevăzători Val. 1 = ambliopi

În urma prelucrarii statistice se constata ca nu exista o corelatie semnificativa între scorul total obtinut de subiecti și gradul de handicap al acestora (p=0.351)

Datele anamnestice evidentiaza o lagatura directa intre nivelul sociocultural al familiei si nivelul alexitimiei. Copiii proveniti din medii precare au o abilitate mai scazuta de constientizare si exprimare a emotiilor

Interpretare calitativa

Pe langa rezultatele cantitative obtinute, am tinut sa subliniez si importanta unor observatii caliative pe care le voi mentiona in cele de mai jos.

In primul rand mi se pare relevant faptul ca, doar 60 de chestionare din totalul de 78 de chestionare aplicate au fost valide. Deci 18 de copii nu au inteles afirmatiile sau cerintele chestionarului, au raspuns identic la afirmatii care aveau sensuri opuse (E important sa stiu ce simt prietenii mei/ Nu-mi pasa cum se simt prietenii mei , Este important pentru mine sa inteleg ce simt/ Nu este important sa stiu ce simt despre lucruri’ sau ‘Cand ma simt suparat, adesea vorbesc cu cineva despre asta’/’Cand ma supara ceva pastrez pentru mine’). Acesti subiecti au iesit din lot deoarece chestionarele nu erau valide. Insa acest fapt nu trebuie trecut cu vederea. Intre cei 18 subiecti 10 erau cu intelect normal, 5 cu intelect liminar si 3 cu DMU. Explicatia este ca acestora le lipseste constiinta emotionala iar vocabularul lor emotional este foarte scazut. Explicatia se datoreaza si unei capacitatii discriminative la varstele mici (acesti copii au vaste de 9 si 10 ani).

Interviul semistructurat a avut la baza urmatoarele intrebari :

Ce este o emotie ?

Ce fel de emotii ai intalnit pana acum, la tine si la cei din jurul tau ?

Ce faci atunci cand esti furios ?

Ce faci cand esti fericit ?

Ce faci cand esti trist ?

De asemanea s-a avut in vedere cum diferentiaza intensitatea emotiilor

Scopul acestor intrebari este acela de a completa chestionarul cu informatii

referitoare la dezvoltarea vocabularului emotional, frecventa crescuta a unor emotii, felul incare se manifesta in diferite situatii, gradul de cenzura, toleranta la frustrare. Informatiile care se extrag in urma acestor intrebari sunt relevante si confirma presupunerile legate de abiliatea de constientizare si exprimare a emotiilor. O definitie stiintifica a emotiilor nu a fost data de nici un elev, lucru care nu pare surprinzator la aceasta varsta. Dar raspunsurile la intrebarea 1 au fost de forma :

ceva ce simti cand esti suparat/ trist/nervos – raspunsuri date de copii si de cei cu DMU si intelect liminar

cand plangi / razi/ te superi – raspunsuri date de copii si de cei cu DM si

stare care iti apare cand esti suparat/ trist/ nervos- adolescenti

Raspunsurile la intrebarea 2. au fost extrem de limitate. Preponderent s-au intalnit emotii ca : enervat, furios, suparat, agresiv, fericit si trist. Emotiile sunt prezentate in ordine descrescatoare ca frecventa in raspunsuri.

Raspunsurile la intrebarea 3 : dau si eu (desi nu se specificase ca este lovit de cineva), lovesc, plec de acolo, (ca si cum ar fi presupus un eventual conflict), tin in mine dar si raspunsuri de forma : incerc sa ma calmez, ma gandesc ce s-a intamplat (raspunsuri in proportie mica). S-a observat ca exista o proportie mult mai mare de cuvinte care exprima actiunea decat cele care exprima orientarea catre o analiza a emotiei. Se observa si conotatia agresiva sau impulsiva, confirmata si de limbajul corporal al celor intervievati. Acest lucru vine sa confirme faptul ca majoritatea subiectilor se exprima mai degraba decat sa se cenzureze sau sa analizeze ce anume le-a provocat furia.

Raspunsurile la intrebarea 4. , la fel ca la intrebarea precedenta, abunda in verbe de actiune : sar in sus, tip, urlu, manifestarea emotiei fiind exploziva. Acest lucru este bun (faptul ca ai o emotie pozitiva) dar ii poate deranja pe ceilalti prin expansivitatea exprimarii.

La intrebarea 5, in ordine descresctoare ca frecventa, au fost date urmatoarele raspunsuri : plang, ma duc la mine in camera, vorbesc cu prietenii, ma gandesc numai la asta.

Interviul nestructurat a urmarit completarea informatiilor obtinute pe baza chestionarului. Fiecare scala a fost completata cu intrebari suplimentare, notate si utilizate in concluzii. De exemplu, la itemul A1, elevii au fost intrebati ce insemna confuz sau nedumerit. 43 de elevi nu intelegeau ce semnifica aceste cuvinte. De asemenea s-a verificat intelegerea cuvantului ‘nelinistit’ precum si a unor expresii ca ‘in interiorul meu’, ‘corpul se simte tensionat’ ,’ emotii puternice’. S-au extras urmatoarele concluzii care confirma rezultatele la chestionar: elevii au vocabular al emotiilor limitat; nuantarile emotionale aproape ca lipsesc, elvii utilizand un numar mic de cuvinte (de exemplu spun ca sunt furiosi atunci cand, de fapt recunosc ca sunt iritati)

Tot la observatii calitative putem adauga faptul ca cei incadrati in intervalele III si IV, intr-un procent mai mare, provin dintr-un mediu social sarac (familii dezorganizate sau cu un nivel social si cultural scazut), fapt ce poate justifica rezultatele ridicate la chestionar.

Putem concluziona ca unii copii au un vocabular al emotiilor scazut. Mai mult actioneaza decat sa analizeze emotiile iar actiunile sunt legate de emotii negative. Emotiile cu frecventa mai mare din vocabularul lor emotional sunt predominant negative, actiunile sunt pe masura iar cenzura este foarte mica.

Capitolul 4. Concluzii

Datele rezultate confirma prima ipoteza a cercetarii: in scoala pentru deficienti de vedere exista elevi cu o inteligenta emotionala scazuta datorita faptului ca au o abilitate scazuta de constientizare si exprimare a emotiilor. Acestia din urma dau dovada de constientizare de sine scazuta— nu stiu ce simt, ce emotii ii tulbura în interior.

Ne-am intrebat la ce anume foloseste o investigare amanuntita a acestui aspect. Concluzia la care s-a ajuns este ca aceasta investigare ne poate indica cu o mai mare precizie modul in care vom structura anumite programe de interventie pentru copii, programe care sa aiba ca scop dezvoltarea inteligentei emotionale.

Observatiile directe intuiau aceste rezultate (inteligenta emotionala scazuta datorata slabei constientizari emotionale), dar ele trebuiau dovedite statistic. S-a observat faptul ca acesti elevi devin din ce in ce mai agresivi, interesul lor pentru scoala este din ce in ce mai scazut, reusitele academice sunt tot mai mici. Nu este desigur numai cazul elevilor acestei scoli; aceasta este o problema din ce in ce mai dezbatuta la nivel national, deaorece drumul pe care mergem este destul de spinos.

Revenind la gradul scazut al IE la unii elevi, ne-am straduit sa mergem cat mai aproape de ‘radacina’ ei: constientizarea si exprimarea emotiilor. Am observat de-a lungul timpului ca acesti elevi prezinta deficiente in acest domeniu. Aceasta ‘forare’ in adancime ne permite sa intelegem cauzele si efectele dar sa si putem interveni intr-un mod eficient pentru corectarea aspectelor nedorite. Facand o paralela cu conceptul de numar, nu il putem invata pe copil sa socoteasca daca mai intai nu are stabile conceptele de cantitate. Sau nu va putea trece la operatiile de inmultire si impartire pana nu va sti sa adune si sa scada. Trecerea peste etape nu face decat sa il tina pe loc. In cazul IE problema se pune la fel. Nu poti sa il inveti sa-si controleze, sa isi stapaneasca emotiile daca acesta nu constientizeaza ca le are si, le si poate exprima. De aceea este necesar sa mergem cu investigatiile cat mai adanc.

Termenul de alexitimie este foarte putin cunoscut chiar in domeniile medical si psihologic. In tara noastra inca nu au aparut materiale si studii despre alexitimie.

Lucrarea este o munca de pionierat si, fara indoiala ca ar putea fi dusa mult mai departe prin aprofundarea cercetarii. Dar, am considerat ca este foarte important sa facem un pas si sa cunoastem cat mai multe despre acest subiect deoarece, dupa cum spunea si ‘parintele’ ei, P. Sifneos, pare a fi destul de actuala: ‘personalitatea alexitimicului pare sa fie personalitatea timpurilor prezente’. Poate unii dintre noi gandesc ca aceasta ‘economie emotionala’ ii ajuta in viata. Dar este o falsa impresie care poate aduce mari neplaceri de ordin fiziologic si psihologic. Emotii avem, dar unii dintre noi nu si le recunosc. A nu le recunoaste sau constientiza nu insemna ca ele vor disparea; din contra, energia emotionala isi va cauta supape de iesire care pot fi daunatoare sanatatii fizice si mentale.

Revenind la rezultatele cercetarii si analizand graficul de mai jos ,

observam ca un singur subiect se afla pe intervalul I, chiar la granita dintre intervale. Se poate trage concluzia ca in lotul de studiu exista un singur nonalexitimic. Putem demonstra analizand rezultatele pe scale ale fiecarui subiect ca acest chestionar ne ofera date foarte cuprinzatoare. In cazul singurului nonalextimic, rezultatele pe scale sunt urmatoarele: A: 7(nivel minim), B= 12, C= 7 (nivel minim), D=7 (nivel minim) , E=13, F=7 (nivel minim). Ce putem spune despre acest subiect (fata, 14 ani)? Ca este nonalexitimic, ca are un grad foarte ridicat de constientizare si exprimare emotionala. Mergand pe analiza scalelor putem spune ca poate face cu precizie diferenta intre emotii, depisteaza corect ce anume ii provoaca emotiile si stie ce emotii are la un moment dat. In schimb are usoare dificultati in a verbaliza, in a povesti altora despre emotiile sale. Subiectul esta intr-adevar timid, relationeaza cu greutate si atitudinea colectivului fata de el este una de respingere. Se pare ca acesta nu stie sa se integreze datorita neincredrerii in sine. Scorul mare indica faptul ca doreste sa comunice, dar ii este greu sa faca acest lucru datorita acestor factori conjuncturali. Poate sa faca o legatura directa intre emotiile sale si expresia lor corporala. Isi exteriorizeaza emotiile: plange foarte des si ii place sa isi arate suferinta. Este intr-adevar o fire demonstrativa si are tendinta de a manipula pe cei din jur prin acesasta exteriorizare. Exteriorizarea se face uneori si prin actiuni usor agresive. Prezinta un deficit in analiza emotiilor. Il intereseaza`mai degraba sa impresioneze decat sa afle ce anume i-a cauzat emotia. De asemenea este empatic si este interesat de emotiile celorlati. Aceasta analiza arata utilitatea acestui chestionar. El ne poate da cateva puncte de reper importante. Insa chestionarul se refera doar la abilitatea de constientizare emotionala. Faptul ca subiectul nu este alexitimic nu insemna ca are o inteligenta emotionala crescuta. Din contra, faptul ca nu se descurca cu semenii si nu isi poate gestiona emotiile demonstreaza o IE scazuta.

Mai departe, in intervalul II, pe care l-am caracterizat printr-o abilitate buna de constientizare si exprimare emotionala avem 32 de elevi, din totalul de 60. Este un procent mai mare decat cel al intervalului III, dar acest lucru nu ne bucura deoarece intervalul III contine 26 de elevi din lot. Acesti copii au intr-adevar nevoie de dezvoltarea acestei abilitati.

Pe intervalul IV este un singur elev iar pe intervalul V nu este nici unul. As dori sa interpretez si cazul celui mai alexitimic copil si sa arat inca odata ca rezultatele sale respecta realitatea. Subiectul nr 39, are 9 ani si este baiat. Scorurile obtinute sunt urmatoarele: scala A= 18 (interval IV), scala B=15 (interval IV), scala C=15(intervalII), scala D=14 (interval IV) , scala E= 13(interval III), scala F= 14(interval III). Subiectul provine dintr-un mediu sociocultural sarac. Conditiile de dezvoltare nu i-au permis sa isi dezvolte aceasta abiliate. Este foarte vorbaret si are o fire vesela dar are un vocabular emotional foarte sarac. Discutiile care doresc o autoanaliza din partea acestora sunt evitate prin directionarea catre alte subiecte. Copilul doreste sa vorbeasca, dar pare confuz in ceea ce simte. Spune ca se simte rau sau bine dar nu poate sa spuna despre ce fel de rau sau bine este vorba. Are dificultati in a indica si ce anume i-a provocat starea de rau sau de bine:’ Nu stiu, asa sunt eu acum’. Nestiind sa-si defineasca emotiile, nici nu poate povesti ceva despre ele. Subiectul, dupa cum spuneam ,este evitat. ‘De ce e greu sa-i explici cuiva cum te simti?’ ‘ pentru ca nu stiu ce sa-i spun’. El doreste sa comunice cu ceilalti, dar acest subiect il incomodeaza deoarece nu stie cum sa o faca. In schimb, pare mai constient de exprimarea emotiilor in corp. A realizat ca exista o legatura intre ritmul cardiac crescut si o emotie, dar, din pacate nu stie care anume emotie este. Ea poate fi doar buna sau rea si atat.

Exteriorizarea emotiilor se face intr-un mod brutal, extrem. Emotiile pozitive ii declaseaza stari de agitatie continua, fara sa o poate controla iar cele negative, la polul opus il fac sa devina agresiv. Gestionarea emotionala este deficitara. Despre analiza emotiilor, el se straduieste sa faca acest lucru dar, are dificultati. Si scala V are o valoare mai scazuta. Acest lucru dovedeste o oarecare empatie, dar mai de graba are un comportament egocentric. Doreste satisfacerea imediata a nevoilor sale inainte de acordarea de atentie celor din jur. Concluzia este ca acest chestionar se suprapune, la nivelul trasaturii investigate, peste datele obtinute prin alte metode si cu alte instrumente de masura.

Corelatiile gradului de alexitimie

Referitor la corelatia alexitimie- IQ, datele confirma existenta unei corelatii: p= 0.043 intre cele doua variabile. Cu toate ca legatura dintre ele este de intensitate scazuta(r=0.262), corelatia are un semn pozitiv ceea ce ne determina sa afirmam ca, pe masura ce QI creste, creste si scorul.

Corelatia intre QI si scor total

Acest rezultat nu ne-a luat prin surpindere deoarece descrierile personalitatilor alexitimice subliniaza ca acestia au capacitati intelectuale normal dezvoltate. Dar de ce totusi o corelatie pozitiva? Explicam acest lucru prin faptul ca acesti subiecti si-au dezvoltat de-a lungul timpului un stil cognitiv extern,o forma de gandire utilitara, o tendinta de a folosi actiunea pentru a evita conflictele si situatiile stresante, o restrictie marcanta in exprimarea emotiilor si, in particular, o dificultate in a gasi cuvintele pentru a descrie emotiile si sentimentele. Acest tip de gandire operatorie si alexitimia sunt pentru acesti subiecti formele de adaptare la conditiile de viata si modalitati excelente de aparare impotriva posibilelor suferinte cauzate de propria deficienta sau de conditiile de viata.

Am putea sublinia si concluzia la care am ajuns centralizand informatiile despre mediul de provenienta al subiectilor. Un procent de 62% din subiecti provin din medii deficitare din punct de vedere socio-cultural. Lipsa unei educatii in acest sens (atat in familie cat si in scoala) isi spune cuvantul. Alexitimia la acesti copii este o stare care poate aparea din cauza unor perturbari ale dezvoltarii afective a copilului, pana in stadiul in care el invata sa vorbeasca. Unii dintre acesti copii au fost separati de mama dupa nastere datorita problemelor de sanatate aparute (prematurii). Altii au fost nevoiti sa isi parasesaca familia pentru a veni la aceasta scoala. Supraprotectia de pana atunci a parintilor si parasirea familiei pot crea conflicte interne acestor copii (sentimentul de abandon). Trauma suferita poate contura o personalitate alexitimica.

Lipsa ingrijirii materne si a manifestarilor afective intalnita in cazurile unor copii din lotul experimental justifica scorurile inalte obtinute de acestia.

In anumite circumstante alexitimia reprezenta un mecanism de aparare, un stil defensiv, atunci cand experienta primita depaseste capacitatile obisnuite de adaptare sau cand realitatea cotidiana devine dureroasa, de nesuportat.

Corelatia varsta – scor total

Datele arata ca nu exista o corelatie semnificativa intre cele 2 variabile, (pragul de semnificatie p>0.5). Desi ne-am fi asteptat sa fie o corelatie negativa, in sensul ca odata cu trecerea timpului acesti elevi sa dovedeasca o constiinta emotionala mai ridicata. Dar, se pare ca ceea ce am afirmat mai sus, este adevarat: acesti copii, lipsiti de educatia necesara, au uitat sa isi mai acorde atentie lor insisi, sa fie mai atenti la emotiile lor.

Corelatia nivel alexitimie- sex

În urma prelucrarii statistice se constata ca nu exista o corelatie semnificativa între scorul total obtinut de subiecti si repartitia acestora în functie de sex (p=0.946)

Corelatia nivel alexitimie- grad de handicap

Prelucrarea statistica dovedeste ca nu exista o corelatie semnificativa între scorul total obtinut de subiecti și gradul de handicap al acestora

Datele anamnestice evidentiaza o lagatura directa intre nivelul sociocultural al familiei si nivelul alexitimiei. Copiii proveniti din medii precare au o abilitate mai scazuta de constientizare si exprimare a emotiilor .

In conclzie, in cadrul lotului de cercetare exista un singur elev- si acela aflat la limita superioara- care poate fi declarat nonalexitimic (vezi graficul 10 din anexe). Celelalte procente dovedesc faptul ca exista elevi deficienti de vedere care au nevoie de educatie in domeniul emotiilor datorita unei abilitati scazute de constientizare si exprimare a emotiilor. De asemenea putea afirma ca acest nivelul alexitimiei este indepandent de varsta, sex, grad de handicap, IQ dar depinde de nivelul mediului socio-cultural si de educatie.

Fenomenul poate fi diminuat si chiar inlaturat prin programe care vizeaza dezvoltarea acestei abilitati. Odata dezvoltata, se poate dezvolta si empatia, se poate imbunatati constiinta de sine, se poate dezvlota încrederea în sine cat si controlul emotional.

Daca structurile neuronale sunt intacte dar slab utilizate- probabil activitatea neurala este inhibata de alte procese, si atunci exista o mare posibilitate de reducere a alexitimiei prin interventia terapeutica bazata pe training personal si pe educarea emotiilor si a semnificatiei lor psihologice.

Am putea spune ca am devenit o societate bolnava, o societate in care emotiile sunt ‘abolite’ in favoarea unei gandiri extrem de reci (sau foarte cerebrale cum ne place sa credem). Nu ne dam inca seama de pericolul care deja ne inconjoara. Emotiile nu dispar; ca orice alta forma de energie, aceasta energie psihica se tranforma. Si, daca nu ii acordam atentia necesara ea o poate lua pe un drum spinos, acela al bolilor fizice si psihice.

Sa ne ajutam pe noi pentru a-i putea ajuta pe cei carora le dedicam o mare parte din viata nostra!

Capitolul 5. Studiu de caz

Cazul MI

MI are 15 ani este elev in clasa a VIII. Provine dintr-o familie lagal constituita, parintii au studii medii dar au divortat cand copilul avea 7 ani. Mama se ocupa de copil. Tatal nu este interesat de acesta- nu pastraza legatura de la divort. Relatiile tatalui cu familia au fost foarte tensionate: certuri cu mama si agresiune fizica asupra cupilului. Nivelul de cultura al familiei este scazut. Stau intr-un apartament cu trei camere, impreuna cu bunicul matern, matusa materna, cu sotul acesteia si cu copilul lor. Raletiile sunt amiabile, fara certuri sau conflicte.

Datele anemnestice evidentiaza ca acest copil s-a nascut la termen, prin cezariana, scor APGAR 9. Nu au fost probleme la nastere. In urma inteviului cu mama aflam ca a fost un copil dorit si nimic nu a intervenit pe parcursul sarcinii.

Copilul a urmat cursurile unei scoli normale, unde s-a descurcat destul de greu datorita deficientei de vedere, desi depunea eforturi serioase. Fiind un copil cu un potential intelectual bun, a dezvoltat, in urma rezultatelor , o fobie scolara. La sugestia cadrelor didactice din scoala normala, copilului i s-a facut un control oftalmologic si s-a aflat ca are strabism convergent, OS- astigmatism hipermetropic si OD-hipermetropie mica (grad accentuat). Certificatul medical indica un sindrom depresiv. Sugestiile au fost ca acesta sa fie orientat spre scoala pentru deficienti de vedere, lucru care s-a si intamplat in clasa a VI a. Insa copilul refuzat sa vina la scoala. Un grup de profesori s-a deplasat in nenumarate randuri la domiciliul acetuia convingandu-l sa frecventeze cursurile. Familia a fost de un real ajutor. Cu timpul reuseste sa se integreze in colectivul de elevi si sa stabileasca relatii bune cu colegii. Potentialul intelectual, sprijinul acordat la cabinetul EPV precum si intelegerea din partea profesorilor l-au ajutat sa recupereze destul de repede. Rezultatle la invatatura erau bune.

Inainte de inceperea programului terapeutic s-a trasat profilul psihologic al lui MI .

Tabloul psihologic evidentiaza

un coeficient intelectual de 87 la bateriile Raven si 92 la testul WISC. La aplicarea testului WISC, in cadrul scalei Comprehensiune, rezultatele calitative indica o anumita stare de indiferenta in a-i ajuta pe celalati, o lipsa de implicare (la itemul: ‘Ce faci daca vezi un fum gros iesind de la fereastra case vecine?’, raspunsul a fost simplu: ’Anunt pompierii’, neindicand nici o alta forma de ajutor. Sau la itemul:’ Este mai bine sa dam bani unor cersetori de pe strada sau unui ONG?’ , raspunsul a fost:’ La nici unii pentru ca nici mie nu imi da nimeni’) .

anxietate, usoara depresie (testele proiective), emotivitate ridicata (cu imbujorari, la nivel de expresie emotionala corporala), timiditate.

Interviul clinic a scos la lumina urmatoarele :

o problema a identitatii sex-rol si in conturarea imaginii de sine. MI nu a avut un model masculin, tatal acestuia prin comportamentul pe care l-a afisat si prin faptul ca l-a parasit i-a negat propria individualitate, imaginea de sine fiind denaturata.

comportament slab, anxios, evitatnt sau rebel. MI are doua tendinte de a relationa, fie se cearta cu interlocutorul (este agresorul- identificare paterna), fie tace, retragându-se (este victima- identificare materna). În aceste conditii asumarea masculinitatii devine dificila, atasamentul si culpabilitatea de separare de mama (victima) sunt crescute, favorizând o conditie psihica precara, nonasertivitate sau conduite de control excesiv.

dezvoltarea unor sentimente de neputinta, simtindu-se „mic si neajutorat”, sentimente de inadecvare, insecuritate si cupabilitate, avand drept urmare o imgine de sine scazuta

neputand sa-si explice reactiile tatalui sau, MI a considerat (exprimare la nivel inconstient) ca el era de vina pentru persecutiile la care erau supusi el si mama sa. Astfel a ajuns sa nu-si mai exprime emotiile, sentimentele si dorintele si sa se culpabilizeze atunci cand încearca sa ceara ceva.

Aplicandu-I chestionarul EAQ am ramas surpinsa de scorurile

obtinute pe scalele: Diferentierea emotiilor (19), Impartasirea emotiilor (6), Constientizarea corpului (15), Eliberarea emotiilor (18), Analiza emotiilor (15) si Grija pentru emotiile altora ( 12). Scoruri joase a obtinut la nivelul scalelor si Grija pentru emotiile altora (10). Este evident ca MI este putin empatic, doreste destul de putin sa comunice cu ceilati si sa le impartaseasca din trairile sale. Are dificultati in diferentierea emotiilor, dificultati de constientizare a emotiilor la nivelul corpului (faptul ca roseste cand este emotionat sau dureri de cap cand este tensionat). La cabinetului de consiliere s-a observat nevoia de a vorbi despre problemele lui, disponibilitatea in a discuta despre sine, fara a avea mari rezistente. Doar ca atunci cand dorea sa exprime ceea ce simtea, intampina dificultati datorita faptului ca nu stia ce anume sa exprime, cum sa se exprime, ce cuvinte sa utilizeze. Pe scurt, se poate spune despre acest elev ca avea o abilitate scazuta in a constientiza si in a vorbi desre emotiile proprii si un vocabular al emotiilor sarac. De asemenea nu isi dadea seama de exprimarea emotiiilor la nivelul corpului (evidentaita cel mai adesea prin inrositul fetei si prin dureri de cap). Dar, in aparenta nimic nu il facea pe acest elev sa se deosebeasca foarte mult de ceilalti.

Timp de sapte luni MI a fost consiliat in cadru cabinetului de consiliere, cu o frecventa de o ora pe saptamana. Inainte de inceperea programului au avut loc trei sedinte necesare anamnezei, trasarii profilului de personalitate si stabilirii progamului de lucru. Ultimele doua sedinte ale programului au fost pentru verificarea celor invatate.

Relatia subiect –psiholog suficient consolidata, motivatia subiectului buna si gradul de constientizarea unor probleme de ordin interior destul de mare l-au determinat pe MI sa isi doreasca o schimbare si sa participe la program.

La sfarsitul celor sapte luni s-a aplicat a doua oara chestionarul EAQ, testul de inteligenta si testele proiective.

Dupa a doua aplicare a chestionarului, la un interval de aproximativ opt luni, scorurile obtinute au scazut. Acest lucru demonstreaza ca un astfel de program, axat pe diminuarea alexitimiei ( la cei care au) prin dezvoltarea abilitatii de constientizare emotionala este util si necesar in astfel de cazuri. De asemenea, o modificare a avut si la nivelul testului de inteligenta WISC. Rezultatele ai indicat o crestere cu 2 puncte, rezultata dintr-un punctaj mai mare la nivelul scalei ‘Comprehensiune generala’ (la nivelul itemilor mentionati in descrierea profilului initial). Testele priective Copacul si Pesoana arata o crestere a nivelului stimei de sine, un grad mai scazut de anxietate, iar notele depresive au disparut.

La nivel comportamental si relational MI este mai asertiv, comunicarea fiind mai directa si fara note agresive. Discuta cu ceilalti despre emotiile pe care le are, dar mai putin decat inainte deoarece ‘strigatul de ajutor’ inconstiet catre ceilalti s-a tranformat intr-o mai buna autoanaliza si o mai mare incredere in sine. Exteriorizarea emotiilor prin acte comportamentale s-a diminuat, acest fapt dovedind ca a invatat sa faca o mai buna analiza a cauzelor emotiilor si a intensitatii acestora.

Mai jos am alaturat si graficele comparate, pentru o mai buna evidentiere a rezultatelor.

Desenele : Copacul si Persoana sunt prezentate in anexe.

Program de dezvoltare a abilitatii de constientizare si exprimare emotionala

Introducere- Premise teoretice in elaborarea programului

Este bine sa ne constientizam propriile emotii si sa putem vorbi despre ele . Cunoscandu-le, putem merge mai departe, sa invatam sa le gestionam si sa le utilizam in rezolvarea problemelor cu care ne confruntam zi de zi. La fel de important este sa comunicam altora emotiile noastre pentru a gasi un suport emotional si pentru a intelege ce dorim de la cei din jur, cum la fel de bine este sa le intelegem emotiile celorlalti si sa le oferim la randul nostru suportul emotional pe care ei il cer.

Dupa modelul ‘Mayer&Salovey’ al inteligentei emotionale, acesta este primul pas in dezvoltarea ei: sa formam/ dezvoltam abilitatea de a identifica emotiile dupa numele lor. Mayer si Salovey spun ca dezvoltarea IE nu poate avea loc fara acest prim pas( etichetarea corecta a emotiilor fiind cel de-al treilea pas in dezvoltarea EI -intelegerea emotiilor). Dupa cum am subliniat de-a lungul lucrarii, aceasta inabilitate este denumita alexitimie si ea poate fi tratata prin mijloace terapeutice si educationale.

In limba romana sunt foarte multe cuvinte care exprima si identifica emotii dar pe care noi nu le folosim iar motivele sunt diverse. Doua dintre aceste motive sunt: incapacitatea de a le constientiza si un vocabular al emotiilor rudimentar

( lipsa educatiei in domeniul emotiilor).

De ce este necesar ca noi sa investigam foarte bine aceasta abilitate? Deoarece, la fel ca si la celelalte materii, si in domeniul emotiilor se porneste de la simplu la complicat. Trecerea peste o etapa impiedica dezvoltarea urmatoarei s.a.m.d. Chestionarul pentru constientizarea emotiilor, utilizat in lucrare, este un instrument bine elaborat deoarece, prin rezultatele obtinute pe cele sase scale, cat si la nivel general, putem vedea cu exactitate ce anume poate sa faca sau nu un subiect si in ce masura. Stiind aceste amanunte putem structura un program de formare sau dezvoltare al acestei abilitati. Este indicat ca acest program sa imbrace forme educationale, aplicate la nivel de clasa insa, atunci ca cand problematica subiectilor este mai mare, este bine sa se ofere ajutor individual, psihologic, in cadrul cabinetului de consiliere.

De ce este important sa formam/dezvoltatm aceasta abilitate? Asa cum elevii trebuie sa atinga un anume nivel de competenta la matematica sau limba romana, tot asa trebuie sa stapaneasca si aceste abilitati esentiale pentru viata.

Care este importanta stapanirii acestor abilitati ?

– Dezvoltarea inteligentei emotionale.

La ce este utila dezvoltarea inteligentei emotionale ?

– Privit la nivel individual, aceasta il ajuta pe copil sa îsi îmbunatateasca constiinta de sine si încrederea în sine, sa îsi controleze emotiile si impulsurile suparatoare si sa-si dezvolte empatia. Facand aceste lucruri mai bine, comportamentul copilului se va imbunatati iar rezultatele academice se vor imbunatati si ele. Rezultatele unui studiu în masa, desfasurat sub conducerea lui Roger Weissberg, care conduce Comitetul pentru Educatie Academica, Sociala si Emotionala din cadrul University of Illinois din Chicago — organizatia care a deschis drumul pentru introducerea educatiei sociale si emotionale în scolile din întreaga lume, demonstreaza ca programele de educatie sociala si emotionala au determinat îmbunatatiri ale reusitelor academice (dupa cum demonstreazã rezultatele testelor de evaluare si mediile anuale). In scolile care au participat la studiu, pana la 50% dintre copii au aratat imbunatatiri ale punctajelor si pana la 38% si-au îmbunatatit media anuala.

La nivel social, dezvoltarea inteligentei emotionale, prin intermediul unor astfel programe se poate realiza mai multe lucruri printre care educarea caracterului, prevenirea violentei si a agresivitatii, combaterea problemelor de disciplina scolara si îmbunatatirea climatului din scoli.

Deficientii de vedere, au dificultati in perceperea limbajului corporal al celorlalti, prezentand dificultati in decodarea mesajului transmis pe cale vizuala. Se stie ca limbajul vorbit reprezinta doar o mica parte a limbajului. Ponderea cea mare este detinuta de limbajul corpului (studiile arata ca 90% din comunicarea noastra este non-verbala). De asemenea tonul vocii, ritmul, inflexiunile au importanta lor. La cei normal dezvoltati din punct de vedere fizic si mental, dezvoltarea acestei abilitati se poate face de la sine. La deficientii de vedere este nevoie de un sprijin suplimentar, de o educatie care se poate realiza prin dezvoltarea si educarea auzului ca mijloc important de receptare si decodare a limbajului emotional vorbit.

Programul utilizat in studiul de caz demonstraza ca formarea/ dezvoltarea acestor abilitati are efecte pozitive asupra dezvoltarii personalitatii subiectului care a partcipat la program. Specificam ca acest program se refera doar la primul nivel al inteligentei emotionale, ca este doar un punct de plecare care poate fi imbunatatit.

Mi s-a parut important ca structurarea acestui program sa se faca pe cicluri gimnaziale. Astfel, în primii ani de scoala primara, elevii trebuie sa învete sa-si recunoasca si sa-si eticheteze cu acuratete emotiile si felul în care acestea i-au determinat sa actioneze. Pana la sfarsitul scolii primare, prin intermediul lectiilor despre empatie, elevii ar trebui sa fie capabili sa identifice indiciile verbale si nonverbale ale sentimentelor altcuiva; în scoala generala, acestia ar trebui sa fie capabili sa analizeze factorii stresanti pentru ei sau ce anume îi motiveaza sa atinga cele mai bune performante.

!Desi programul are repere fixe- un scop bine determinat si obiective clare- acestea au fost adaptate nevoilor subiectului iar durata la fel, a fost adaptata ritmului lui interior de schimbare.

Programul are si un caracter educativ dar, fiind vorba de o schimbare mai profunda, caracterul psihoterapeutic isi spune cuvantul.

Structura programului

Scopul programului

Dezvoltarea inteligentei emotionale prin formarea/ dezvoltarea abilitatii de a

identifica/ denumi/ comunica emotiile

! Pe tot parcursul programului se dau asa numitele ‘teme’ terapeutice prin care subiectul este invitat sa exerseze ceva nou ca apoi, in sedinta urmatoare, sa se discute realizarea temei si ceea ce simte facand acest lucru (autocunoastere).

Obiectivele programului:

O1:Dezvoltarea vocabularului emotiilor 2 sedinte

Activitati:

Se ofera liste cu emotii pozitive si negative ; se discuta intelesul fiecarei emotii ; daca termenul nu este cunoscut, se ofera explicatii ;

Subiectul este invitat sa caute momente din viata sa in care s-a simtit neajutorat, nemultumit, relaxat, mandru, etc .

O2:Identificarea emotiilor dupa numele lor- 2 sedinte

Activitati:

Subiectul este pus sa descrie anumite situatii din viata personala si

sa discute despre emotiile care au insotit evenimentele respective ;

subiectul este pus sa denumeasca/ eticheteze emotiile.

Subiectului i se ofera alte situatii de viata si este pus sa identifice emotiile prin care trec personajele respective

O3 : Exprimarea intensitatii emotiilor prin utilizarea unor cuvinte pot

exprima nu doar emotiile ci si intensitatea acestora- 4 sedinte

!Exprimand intensitatea emotiilor putem sa comunicam ceea ce simtim in mod real; exagerarile sau minimalizarile emotiilor distorsioneaza realitatea proprie iar eficienta comunicarii este subminata.

Activitati:

Iata cateva activitati prin care subiectul este invatat sa exprime intensitatii emotiilor:

evaluarea emotiilor cu o modificare: ma simt putin ranit/ ma simt foarte ranit

alegerea unui cuvant specific dintr-un sir continuu de cuvinte care au

grade diferite de intensitate ale acelei emotii: ma simt deranjat/ infuriat/ furios/ .

utilizand o scala de la 0-10 ‘ma simt ranit la nivelul 2/10’.

!Aceasta a treia metoda este cea mai interesanta si ajuta sa avem o perceptie reala a propriilor emotii. Iar aceasta estimare corecta ne ajuta sa ne reglam comportamnetul sau sa intelegem cat este el de adecvat.

O4 :Dezvoltarea si educarea auzului pentru recunosterea emotiilor din vocea altor persoane (s-a utilizat un program inspirat dupa – Reading the Mind in the Voice – in care elevii sunt pusi sa decripteze emotiile din vocile necunoscute)- 2 sedinte

Activitati :

subiectul este pus sa recunoasca/intuiasca emotiile din vocile unor

persoane- inregistrate audio

O5 : Inlocuirea exprimarii evitante cu exprimarea directa a emotiilor-

8 sedinte

!Deseori exprimarea directa a emotiilor nu este acceptata social. Ne temem sa nu ii ofensam pe ceilalti, sa ne aratam nefericiti sau suferinzi, sa fim dezaprobati social. Din pacate, traim intr-o lume in care aparentele conteaza mai mult decat realitatea. Asa ca, in loc sa ne exprimam direct si sincer emotiile, noi o facem indirect.Uneori mintim in exprimarea emotiilor noastre. Cand incepem sa ne ascundem emotiile sau sa mintim in legatura cu ele sau sa le spunem oamenilor ceea ce ei doresc sa auda noi impiedicam comunicarea, distorsionam realitatea, combatem evolutia inteligentei si dezonoram natura.

Sa aratam cateva exemple de moduri in care facem acest lucru:

Mascarea propriilor emotii. Sunt multe feluri prin care o putem face. Uneori mintim pur si simplu in legatura cu ce simtim. Spunem ca ne simtim bine cand, de fapt este evident ca suntem iritati, ingrijorati sau stresati. Uneori, mai mult sau mai putin intentionat, substituim o emotie cu alta. De exemplu, putem spune ‘sper sa nu ploua’ cand, de fapt noi ne temem ca va ploua.

Exagerarea. Noi exageram emotiile uneori sau adesea pentru a atrage atentia celorlalti. Cei care exagereaza emotiile si le-au neglijat de mult timp si risca sa indeparteze oamenii de ei. De asemenea risca sa nu fie crezuti cand se simt cu adevarat asa, deoarece trimit multe alarme false. Aceste exprimari nu sunt adevarate in sens literal: ma simt mort, ma simt decimat, ma simt devastat, ma simt calcat de masina.

Minimizarea. Multi isi minimalizeaza emotiile, in spacial cand sunt suparati, ingrijorati sau depresivi. Ei utilizeaza expresii ca: ‘sunt bine’, ‘sunt ok’, ‘nu-ti face griji pentru mine’. Multi oameni sunt prea mandri, incapatanati, infricosati pentru a-si impartasi emotiile altora. Ei doresc cu disperare sa se apropie de altii, dar nu le dau voie acestora sa se apropie de ei. Ei pur si simplu ii imping pe ceilalti sa le refuze adevaratele emotii.

Activitati:

elevul este pus sa observe cand anume utilizeaza acest tip de comunicare si sa o inlocuiasca cu o comunicare onesta/ sincera a emotiilor

elevul este pus sa decopere la altii acest tip de comunicare.

O6 :Constientizarea emotiilor in comunicarea indirecta- 6 sedinte

! Deoarece nu suntem obisnuiti sa ne exprimam direct emotiile, utilizam comunicarea indirecta exprimand ceea ce simtim prin exemple, etichetari sau figuri de stil. Evitarea unei astfel de comunicari si exprimarea emotiilor personale ne conduce la o mai buna recunoastere si constientizare a acestora si la o mai buna autocunoastere. Exemple de comunicare care se cer analizate (constientizate) si inlocuite cu forme directe:

‘ma simt (exprimarea emotiilor printr-o eticheta)… ca un copil, ca un ratat’ in loc de ‘ ma simt copil’, ‘ma simt ratat’. Astfel are loc o autoetichetare si un discontact emotional. Etichetarile negative nu ne ajuta deloc sa ne simtim mai bine. Mai mult, aceasta etichetare determina la nivel mental o programare, astfel incat sa repetam actiunile care ne conduc la astfel de emotii.

‘simt ca (un gand)… el va castiga, a gresit’ etc.. Dar intelegerea a cum ma simt eu cand el face asta este omisa

‘simt ca (exprimarea emotiilor in forma comportamentelor) imi vine sa il bat, sa ii dau o lectie’. Cei care utilizeaza acesata exprimare, de fapt nu sunt in legatura directa cu emotiile lor, nu le constientizeaza.

‘simt ca ma critici…’ in loc de exprimarea directa, la persoana I: ma simt criticat.

Activitati :

– subiectul este invitat sa identifice acest fel de comunicare atat la el cat si la ceilalti

subiectul este pus sa analizeze ce anume simte cand comunica utilizand etichete, sau figuri de stil;

Inlocuirea, prin exercitiu, a comunicarii in forma ‘simt ca ma critici…’ cu exprimarea directa, la persoana I: ma simt criticat. Prima modalitate de exprimare il pune pe celalalt in defensiva, il acuza, ceea ce face sa sufere cominicarea si relatia, mai mult decat sa ajute.

– subiectul este pus sa decopere importanta acestui fel de comunicare;

! Prin acest tip de exprimare ne asumam ceea ce simtim. Poate parea dificil la inceput, dar, pe parcurs se observa ca devine din ce in ce mai usor sa te exprimi astfel.

O7: Inlocuire predictiilor cu exprimarea a emotiilor- 2 sedinte;

Activitati:

elevul va descoperi acest fel de comunicare si il va inlocui cu o exprimare directa( de ex.‘ Te vei rani’ cu ‘Imi e teama ca te vei rani’; sau ‘Vom intarzia’ cu ‘Imi e teama ca vom intarzia’, etc)

subiectul este invitat sa analizeze cum se simte inlocuind acest fel de comunicare

va descoperi acest fel de comunicare si la persoanele din jur

!Toate aceste activitati care tintesc constientizarea, etichetarea

corecta a emotiilor si denumirea lor au in vedere un aspect important si anume faptul ca, dupa un anumit timp, doar exprimarea unui cuvant care desemnaza o emotie poate determina aparitia acelei emotii. Aceasta insemna ca identificand o emotie dupa denumirea ei se acceseaza partea emotionala din creierul nostru in care sunt stocate emotiile. Acest pas al identificarii emotiilor dupa numele lor poate fi esenatial in dezvoltarea acestei abilitati innascute de procesare emotionala. De asemenea centrarea pe sine, prin constientizarea faptului ca nu ne exprimam in mod adecvat emotiile poate conduce la cresterea gradului de constietizare emotionala. Acesta ajuta mai departe la dezvoltarea unei comunicari subtile adecvate prin care calitatea relatiilor umane se poate imbunatati.

BIBLIOGRAFIE

Inteligenta emotionala / Daniel Goleman; Curtea Veche Publishing, 2001

Psihopedagogie speciala- Deficienta de vrdere / Mircea Ste4fan, 2000;

Dezvoltarea inteligentei emotionale prin educatie rational-emotiva si comportamentala / Ann Vernon, 1989;

Perfectionarea relatiei educationale, in Revista de pedagogie, nr.7/ M. Stefan, 1989 ;

Deficiente de vedere / Anca Rozorea, 1998 ;

Inteligenta sociala / Daniel Goleman; Curtea Veche Publishing, 2007

Inteligenta emotionala în educatia copiilor /Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander ;Curtea Veche Publishing, 2007

Psihologia vârstelor / Emil Verza, 1993,

Psihologia persoanei / N. Margineanu, 1999,

Creativitate și inteligență emoțională / M. Roco, 2001

Psihologie generală / A. Cosmovici, 1996,

Caracterele afectivității / V. Pavelcu, 1938

Curs de psihologie generală / P.P. Neveanu, 1976

An Argument for the Basic Emotions“ („Un argument pentru existenta emotiilor fundamentale“) / Paul Ekman ; Cognition and Emotion, 6, 1992.

A Data Book of Child and Adolescent Injury (Anuar statistic al problemelor adolescentilor), Centrul National pentru Educatie si Sanatate a Mamei si Copilului, Washington, DC, 1991.

Longitudinal Study of Negative Emotional States and Adjustments from Early Childhood Through Adolescence“, Child Development, vol. 59 / Alexander Thomas si altii, sept. 1988

Predicting Early Onset of Male Antisocial Behavior from Preschool Behavior“ („Anticiparea aparitiei comportamentului antisocial masculin înca din comportamentul prescolar“,

Archives of General Psychiatry / Richard Tremblay si altii,sept. 1994

Factor structure and validity of a trait emotional intelligence measure-Donald H. Saklofske, Elizabeth J. Austin,*, Paul S. Minski

Psychometric properties of the Emotion Awareness Questionnaire for children Carolien Rieffe , Mark Meerum Terwogt, K.V. Petrides, Richard Cowan, Anne C. Miers and Abigail Tolland

Dictionar de psihologie/ Norbert Sillamy, 1996

Dictionar de sociologie/ Larousse, 1996

Alexithymic Characteristics in Children With Refractory Hematological Diseases, Isao Fukunishi, M.D., Tokyo Institute of Psychiatry

The twenty-item Toronto Alexithymia Scale: Part I-Bagby, R. M., Parker, J. D. A., & Taylor, G. J. (1994).

Emotional awareness and somatic complaints in children- Rieffe, C., Meerum Terwogt, M., & Bosch, J. D. (2004). European Journal of Developmental Psychology, 1, 31–47.

An alexithymia questionnaire for children: Factorial and concurrent validation results. Personality and Individual Differences, 40, 123–133.Rieffe, C., Oosterveld, P., & Meerum Terwogt, M. (2006).

The prevalence of alexithymic characteristics in psychosomatic patients. Psychotherapy and Psychosomatics, 22, 255–262.- Sifneos, P. E. (1973).

The ‘Reading the Mind in the Voice’ Test-Revised: A Study of Complex Emotion Recognition in Adults with and Without Autism Spectrum Conditions- Golan AE Simon Baron-Cohen AE,Jacqueline J. Hill AE M. D. Rutherford

Siguranta emotionala/ Gael Lindenfield, 1997;

Comunicarea eficienta cu copiii/ Adele Faber& Elaine Mazlish, 2002;

Grseli ale parintilor care ii pot distruge pe copii/ Dr. Laura Schlessinger, 2004;

Dezvoltarea inteligentei emotionale prin educatie rational- emotiva si comportamentala (clasele 1-4) / Anne Vernon, 2004;

Dezvoltarea inteligentei emotionale prin educatie rational- emotiva si comportamentala (clasele 9-12) / Anne Vernon, 2006

Anexe

Tabelul 1. Centralizarea elevilor, a datelor personale (varsta, sex), a rezultatelor obtinute la testele de inteligenta si EAQ

Tabel 10

Repartitia elevilor (numar si procente) pe varste

NOTA Intrebarile sunt deja structurate pe scale

BIBLIOGRAFIE

Inteligenta emotionala / Daniel Goleman; Curtea Veche Publishing, 2001

Psihopedagogie speciala- Deficienta de vrdere / Mircea Ste4fan, 2000;

Dezvoltarea inteligentei emotionale prin educatie rational-emotiva si comportamentala / Ann Vernon, 1989;

Perfectionarea relatiei educationale, in Revista de pedagogie, nr.7/ M. Stefan, 1989 ;

Deficiente de vedere / Anca Rozorea, 1998 ;

Inteligenta sociala / Daniel Goleman; Curtea Veche Publishing, 2007

Inteligenta emotionala în educatia copiilor /Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander ;Curtea Veche Publishing, 2007

Psihologia vârstelor / Emil Verza, 1993,

Psihologia persoanei / N. Margineanu, 1999,

Creativitate și inteligență emoțională / M. Roco, 2001

Psihologie generală / A. Cosmovici, 1996,

Caracterele afectivității / V. Pavelcu, 1938

Curs de psihologie generală / P.P. Neveanu, 1976

An Argument for the Basic Emotions“ („Un argument pentru existenta emotiilor fundamentale“) / Paul Ekman ; Cognition and Emotion, 6, 1992.

A Data Book of Child and Adolescent Injury (Anuar statistic al problemelor adolescentilor), Centrul National pentru Educatie si Sanatate a Mamei si Copilului, Washington, DC, 1991.

Longitudinal Study of Negative Emotional States and Adjustments from Early Childhood Through Adolescence“, Child Development, vol. 59 / Alexander Thomas si altii, sept. 1988

Predicting Early Onset of Male Antisocial Behavior from Preschool Behavior“ („Anticiparea aparitiei comportamentului antisocial masculin înca din comportamentul prescolar“,

Archives of General Psychiatry / Richard Tremblay si altii,sept. 1994

Factor structure and validity of a trait emotional intelligence measure-Donald H. Saklofske, Elizabeth J. Austin,*, Paul S. Minski

Psychometric properties of the Emotion Awareness Questionnaire for children Carolien Rieffe , Mark Meerum Terwogt, K.V. Petrides, Richard Cowan, Anne C. Miers and Abigail Tolland

Dictionar de psihologie/ Norbert Sillamy, 1996

Dictionar de sociologie/ Larousse, 1996

Alexithymic Characteristics in Children With Refractory Hematological Diseases, Isao Fukunishi, M.D., Tokyo Institute of Psychiatry

The twenty-item Toronto Alexithymia Scale: Part I-Bagby, R. M., Parker, J. D. A., & Taylor, G. J. (1994).

Emotional awareness and somatic complaints in children- Rieffe, C., Meerum Terwogt, M., & Bosch, J. D. (2004). European Journal of Developmental Psychology, 1, 31–47.

An alexithymia questionnaire for children: Factorial and concurrent validation results. Personality and Individual Differences, 40, 123–133.Rieffe, C., Oosterveld, P., & Meerum Terwogt, M. (2006).

The prevalence of alexithymic characteristics in psychosomatic patients. Psychotherapy and Psychosomatics, 22, 255–262.- Sifneos, P. E. (1973).

The ‘Reading the Mind in the Voice’ Test-Revised: A Study of Complex Emotion Recognition in Adults with and Without Autism Spectrum Conditions- Golan AE Simon Baron-Cohen AE,Jacqueline J. Hill AE M. D. Rutherford

Siguranta emotionala/ Gael Lindenfield, 1997;

Comunicarea eficienta cu copiii/ Adele Faber& Elaine Mazlish, 2002;

Grseli ale parintilor care ii pot distruge pe copii/ Dr. Laura Schlessinger, 2004;

Dezvoltarea inteligentei emotionale prin educatie rational- emotiva si comportamentala (clasele 1-4) / Anne Vernon, 2004;

Dezvoltarea inteligentei emotionale prin educatie rational- emotiva si comportamentala (clasele 9-12) / Anne Vernon, 2006

Anexe

Tabelul 1. Centralizarea elevilor, a datelor personale (varsta, sex), a rezultatelor obtinute la testele de inteligenta si EAQ

Tabel 10

Repartitia elevilor (numar si procente) pe varste

NOTA Intrebarile sunt deja structurate pe scale