Intelepciunea Lui Solomon. Psalmii Lui Solomon

SEPTUAGINTA 4/11

Proiect realizat in cadrul COLEGNLUI NOUA EUROPA

sub patronajul lui
ANDREI PLESU
cu sprijinul
FUNDATIEI ANONIMUL

© 2007 by NEC

2007 by Editura POLIROM

BUCURE$TI, IA$I

SEPTUAGINTA

IOV

INTELEPCIUNEA LUI SOLOMON

[NTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH

PSALMII LUI SOLOMON

Volum coordonat de:
CRISTIAN BADILITA, FRANCISCA BALTACEANU,
MONICA BROSTEANU

in colaborare cu – pr. IOAN-FLORIN FLORESCU

Traduceri de:
SMARANDA BADILITA, FRANCISCA BALTACEANU,
MONICA BRO$TEANU, IULIA COJOCARIU, $TEFAN COLCERIU,
EUGEN MUNTEANU

COLEGIUL NOUA EUROPA

POLIROM
2007

INTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH

Traducers din limba greaca, introduccrc i note de

EUGEN MUNTEANU

Into ducere

1. Autorul scrierii, traducatorul contextul cultural-istoric al elaborarii operei

Nu spunem o noutate afirmand ca fiecare dintre cartile Septuagintei si-a avut propriul destin istoric, dobandind un profil propriu. Cartea Intelepciunii lui Iisus Sirah este singura dintre cartile Vechiului Testament al carei autor este cunoscut cu certitudine, gratie informatiilor pe care traducatorul sau in grece§te ni le ofera in prolog. Autorul evreu insui semneaza opera in v. 50,27 cu numele complet „Iisus fiul lui Sirah [al lull Eleazar din lerusalim" (gr. ' Irtaoi s vie; Etpax ExEacap o ' IepoaoXvRi trtc). Titlul ebraic originar al cartii, retinut de traditie, este „Cartea intelepciunii lui lqua, fiul lui Eleazar, fiul lui Sira" (ebr. holanat Y417a' ben 'El'azar ben

Sira')'. Majoritatea manuscriselor grece§ti ale LXX cele latineO ale Vulgatei poarta ca titlu inscriptia , Intelepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah" (gr. Eocia' Irtaov, viov Wax, lat. Sapientia Iesu Filii Sirach).

Aluziile sau trimiterile autobiografice de pe parcursul desfa,urarii discursului ne permit sa-i conturam autorului un pornet multumitor: Sirah trebuie sa fi fost un notabil care a trait la Ierusalim in ultima jumatate a secolului al III-lea i.H. §i primele decenii ale celui urmator (cca 250 I.H. – cca 175 i.H.). Era un reprezentant at elitei vremii sale, carturar, barbat erudit (ebr. sopher, gr. ypwRatevS), cunoscator adanc al traditiei iudaice, dar bine orientat in cultura elenistica, dominants in epoca. Nu tim daca a fost preot, dar putem presupune ca a indeplinit functii importante in cadrul comunitatii (cf. 39,4). El mentioneaza insa explicit (51,13) ca Inca din tinerete a luat decizia sa cultive intelepciunea. A calatorit in afara Palestinei

1. Numele cel mai des intrebuintat in exegeza de specialitate in diferitele versiuni biblice pome,te de la formele greaca sau latina (germ., engl. Jesus Sirach). Francezii folosesc curent denumirea Siracide (dupa genitivul patronimic grecesc), multi filologi, in special anglo-saxoni, preferand forma ebraica Ben Sira.

de cateva ori, probabil cu insarcinari oficiale (cf 34,9-11 §i 39,4), Infruntand cateva situatii limita, in care increderea in Dumnezeu i-a fost pusa la incercare (cf 34,12 51,1-7). Experienta acumulata prin studiu meditatie i-a Ingaduit sa infiinteze o §coala (,,casa Intelepciunii", cf. 51,23), permitandu-i atribuie titlul de „Sntelept" (ebr. hakham, gr. 6o0g).

Dupa o viata relativ lini~tita, inconjurat de o familie cu multi copii, organizata potrivit prescriptiilor traditionale (cf. 30,7-13 42,5), la batranete s-a hotarat compuna opera, cu scopul marturisit de a-§i instrui conationalii, ajutandu-i sa traiasca potrivit Legii §i traditiilor poporului ales.

Cat despre autorul versiunii grece§ti a cartii, el Insu§i afirma in Prolog ca purta acelai nume ca autorul textului original, bunicul sau, adaugand ca a venit in Egipt in al treizeci optulea an at domniei regelui Evergetes (,,Binefcatorul"). Numai doi regi ai Egiptului elenistic au purtat acest nume. Primul dintre ei, Ptolemeu al III-lea Evergetes (246-222 I.H.), a domnit doar 25 de ani nu se pune deci problema sa fi fost personajul amintit. Regele la care se face referire nu poate fi decat Ptolemeu at VII-lea Evergetes, supranumit §i Physkon („Pantecosul"), care a domnit in Egipt Intre 170-117 i.H. Al 38-lea an at domniei acestui rege, data sosirii in Egipt a lui Sirah-nepotul, ar fi a~adar anul 132 i.H. Realizarea versiunii grece§ti a Intelepciunii trebuie situata cativa ani buni dupa aceasta data, eventual catre ultimii ani ai domniei lui Ptolemeu at VII-lea sau imediat dupa aceea (117-116 i.H.)2. Rezulta deci ca, alaturi de alte importante componente ale Scripturii (Pentateuhul, Intelepciunea lui Solomon), Intelepciunea lui Iisus Sirah face porte din cartile traduse in grece§te la Alexandria, de un evreu palestinian. Dincolo de literalismul transpunerii, normal in epoca, textul nostru vadqte tipul de optiuni proprii ,, colii de traducere alexandrine", ai carei reprezentanti au preluat unele trasaturi stilistice din proza istorica greaca, spre deosebire de traducatorii din ,, coala asiatico-palestiniana", care practicau un literalism mult mai riguros (cf. Hari, Dorival, Munnich, p. 105).

Pentru a Intelege mai bine semnificatiile demersului carturarului Sirah §i ale nepotului sau omonim, traducatorul textului in limba greaca, este nevoie sa amintim cateva date istorice suplimentare despre epoca in care an trait.

Cucerind, intre anii 334-324 I.H., Intregul Orient inglobandu-l Intr-un imens imperiu, Alexandra Macedon a initiat un proces de expansiune a culturii

2. Dupa Jobes, Silva, p. 34, nota 8, traducerea s-ar fi efectuat chiar in anul sosirii traducatorului in Egipt (132 i.H.), ceea ce pare putin probabil, dar nu imposibil.

grece§ti care va continua §i in secolul urmator, sfar*ind prin a impune popoarelor cucerite modul de viata elenic, culture, mentalitatile, valorile i limba greaca. La Impartirea imperiului intre diadohi (,,locotenentii" lui Alexandru Macedon), timp de mai bine de un secol, Palestina a intrat sub autoritatea politics a Egiptului elenistic al dinastiei Ptolemeilor. In anul 198 I.H., Palestina trece sub autoritatea dinastiei Seleucizilor, domnitoare in Siria. Doi dintre regii Seleucizi, Antiochos al III-lea (223-187 I.H.) *i Seleucos al IV-lea (187-175 d.H.), s-au aratat favorabili poporului lui Israel, acordandu-le evreilor chiar unele privilegii §i Ingeduindu-le sa restaureze marele templu din lerusalim, o data cu restabilirea cultului mozaic in plenitudinea sa. Datorate in mare parte talentului diplomatic al marelui preot Simon al II-lea (196-174 I.H.), aceste succese politice §i confesionale ale Israelului sunt mentionate cu satisfactie entuziasm de Sirah insmi, care face un elogiu

personajului mentionat (50,1 urm.).

Succesorul lui Seleucos al IV-lea, regele Antiochos al IV-lea Epiphanes (175-164 I.H.), se va manifesta insa ca un indarjit persecutor at evreilor. In anul 174 I.H. regele elenist Il revoca din functie pe marele preot al Israelului, Onias al III-lea, fiul succesorul lui Simon, inlocuindu-l cu fratele sau, lason sau losua (174-171 I.H.). Ambitios §i oportunist, lipsit de patriotismul tatalui §i at fratelui sau, Iason sprijina politica de elenizare accelerate a regelui Antiochos al IV-lea, acceptand nu doar plata de catre Israel a unei sume considerabile (360 de talanti de argint), ci §i construirea unui gimnaziu grecesc la Ierusalim. Aceste masuri inaugureaza o epoca dramatics, de intense confruntari, care vor culmina cu rascoala armata a Macabeilor din anul 167 1.H. Faptul ca in textul nostru nu exists nici o referire directs la asemenea framantari majore este un indiciu ca Sirah si-a scris opera aproximativ intre anii 187 I.H. (inceputul domniei lui Seleucos al IV-lea, sprijinitor al marelui preot Simon al II-lea) §i 175 I.H. (inceputul domniei regelui persecutor Antiochos at IV-lea Epiphanes). Aluziile la varsta Inaintata a autorului cuprinse in textul cartii ne-ar permite sa riscsm o datare Inca mai precise, cu doar cativa ani inainte de a muri, madar prin 179-176 I.H.3

In aceste conditii vitrege pentru urmmii lui David, asaltul culturii elenistice asupra valorilor traditionale iudaice, malt Intampinat pozitiv de o anumita parte a populatiei, putea fi resimtit ca o primejdie vitals. Ceea ce

3. Cf. Jobes, Silva, p. 34, nota 8: ,,The original Hebrew of this book was written by Joshua ben Sira cca 180."

speciali0i au numit civilizatia sau cultura elenistica prezinta un set de Irasaturi caracteristice, Intre care trebuie mentionate urmatoarele: sincretismul religios (politeiO, grecii acceptau cu relativa wrinta in panteonul for divinitati noi), care permitea o relativa toleranta fata de religii diferite, un

antropocentrism care favoriza gandirea libera elogiul omului al uma-

nitatii mai presus de toate, tendinta spre universalism care conducea la

atenuarea diferentelor culturale religioase dintre popoare diferite. Daca aceste valori elenistice au reuit sa se impuna sau sa fie acceptate de unele dintre vechile culturi ale Orientului Apropiat (inclusiv cea egipteana), ele intrau in violenta contradictie cu exigentele monoteismului mozaic. In jurul

anului 200 I.H., societatea iudaica din diaspora, dar cea din Palestina se gaseau in plin proces de ,,aculturare" in raport cu cultura elenistica. Limba greaca devenise deja limba de comunicare curenta pentru evreii din diaspora, iar in Palestina greaca ajunsese sa concureze putemic in uzul public aramaica. Asumarea unora dintre mentalitatile, normele comportamentale §i moravurile elenistice de catre multi evrei putea parea inacceptabila multor spirite rigoriste, impregnate de mesianismul constitutiv al poporului ales. La fel de periculoase pentru mentinerea identitatii nationale §i religioase a iudeilor erau concesiile facute elenismului, chiar la Ierusalim, de unii din membrii inaltului cler ai aristocratiei. In acest context, opera lui Sirah poate fi vazuta ca un gest de aparare de conservare a valorilor traditionale.

2. Conceptia finalitatea eartii

Batranul intelept iudeu ne apare din scrierea sa ca un spirit conservator, preocupat de pastrarea identitatii poporului sau. Punand in centrul discursului sau motivul Intelepciunii ca valoare umana suprema, autorul Incearca o deschidere catre universul elenistic, dat find ca $i in conceptia stoica, larg raspandita in mediile elenistice cultivate, bunul suprem al vietii umane era Intelepciunea (ebr. hokhmah, gr. aoOia). Sirah-traducatorul este unul dintre autorii evrei ai epocii elenistice care, adoptand elemente importante ale terminologiei filozofice greceO, au ,,importat" in universul conceptual-semantic iudaic valori §i nuante care nu ii erau proprii. Grecescul aogi.a este poate cazul cel mai expresiv. Ca la filozofii greci, intelepciunea este pentru Siracid un atribut difuzat in Intregul univers prin vointa diving; dar ea este in acela. i timp §i o valoare istorica, personificata ca model de comportament §i instanta etica. La confluenta Intre cele doua culturi, atat autorul,

cat traducatorul se arata, pe de alts parte, con%ienti de dificultatea in care se afla poporul lui Israel de a-§i apara particularismul, de ,,popor ales", in fata provocarilor universaliste ale elenismului deopotriva, de dificultatea propriului for demers de a realiza o sinteza convenabild a traditiei, un fel de ,,manual" de comportament, la indemana, in special, a acelora dintre conationali mai expqi alterarii identitatii. Scopul ultim al cartii este de a-i convinge pe conationali ca Inlelepciunea autentica nu poate fi gasita decal in Legea revelator de Dumnezeu lui Moise. Pornind de la propria experienta de viata, cei doi carturari iudei, autorul §i traducatorul sau, elogiaza cu inflecarare §i convingere valoarea patrimoniului national, aratand ca principiile mozaice impreuna cu intregul tezaur de cutume §i norme morale al traditiei nu sunt cu nimic mai prejos decat gandirea §i cultura elenistica; mai mutt, ele sunt suficiente in sine pentru a asigura resursele necesare apararii identitatii poporului ales in fata asaltului tentatiilor pagane §i slabiciunilor interne.

Nucleului conceptiei elenistice, imaginii omului vazut ca cetatean liber al universului, Sirah ii contrapune o conceptie tipic iudaica. El recomanda separarea poporului ales de lumea pagana, a celor ,,necurati" (cf. 11,33; 12,14; 13,17), intrucat intelepciunea autentica, ce vine de la Dumnezeu, si-a ales ,,locuinta" in sanul Israelului (cf. 24,1 §i urm.). Prin raportarea la intelepciune, oamenii se impart in oameni buni, adica intelepti §i instruiti, §i oameni rai, adica proti §i neinstruiti (cf 21,11 §i urm). Cultivarea intelepciunii §i instructia este prezentata astfel ca singura cale posibila de umani-

zare §i de salvare.

3. Principalele teme ale doctrinei lui lisus Sirah

Dupa cum se poate observa din prezentarea sinoptica de mai jos,_continutul cartii este foarte bogat, batranul intelept tratand cele mai diverse aspecte ale vietii, de la educatia copiilor la atitudinea fata de boli, de la semnificatiile milosteniei pang la regulile de comportament la ospete. Din insistenta asupra for §i din ponderea in economia de ansamblu a doctrinei, se desprind tot4 cateva teme majore, pe care vom incerca sa le circumscriem sumar in

cele ce urmeaza.

Tema intelepciunii ca valoare suprema ocupa locul central deopotriva in economia discursive a cartii, cat in conceptia teologico-filozofica a autorului. Glorificarea intelepciunii §i ridicarea ei la rangul de valoare umana suprema este un topos biblic pe care it intalnim §i in alte carti sapientiale ale

Vechiului Testament, de exemplu in Proverbe, Cartea lui Iov, Intelepciunea Iui Solomon. 0 nuanta originals la Siracid o reprezinta identificarea intelepciunii cu ins4i Legea lui Moise implicit, a ,,omului intelept" cu ,,omul drept", traind potrivit prescriptiilor divine. In acest chip, accentul este mutat catre un Inteles al intelepciunii divine implicate decisiv in destinul poporului ales. Spre aceasta interpretare ne conduce mai ales prosopopeea intelepciunii din cap. 24. Omul intelept se teme de Domnul, iar frica de Domnul (gr. po (iog xvpiov) este principiul intelepciunii (cf. 1,14), garantia unei vieti fericite, certitudinea ocrotirii §i rasplatirii divine (cf 1,11 §i urm., 2,7 urm.). Manifestandu-se ca evlavie personals supunere neconditionata fata de un Dumnezeu bun ,si Ingaduitor, frica de Domnul implica respectul fats de Lege in toate articulatiile ei, caci Legea scrisa reprezinta vointa Domnului (cf. 1,26 6,37). Siracidul o spune in moduri felurite §i in repetate randuri: Intelepciunea, frica de Domnul §i Implinirea Legii nu pot fi separate una de

alta, caci alcatuiesc un intreg: ,,Orice intelepciune e frica de Domnul in

orice intelepciune se and infaptuirea Legii" -faaa ao4i.a 4o xvpiov,
xai ev naap aoOg r<oIrlanc voµov (19,20).

Pentru a putea fi respectate intocmai, prescriptiile Legii trebuie cunoscute ca atare, de unde datoria vitals a omului intelept de a studia in permanents Scriptura §i de a-i Impart4i continutul celor care it inconjoara. De aici, indisolubila legatura, permanent subliniata, Intre intelepciune §i „invatatura" (ebr. musar, gr. rcathei.a). Cele doua cuvinte apar, nu Intamplator, de mai multe on Impreuna. Cultivarea intelepciunii prin studiul permanent al Legii va deveni in traditia rabinica scopul suprem al vietii umane, Siracidul find probabil, dupa cum s-a observat4, primul care a afirmat necesitatea cultivarii Legii §i a intelepciunii ca regula de viata.

In privinta relatiei dintre om Dumnezeu, Sirah poate fi considerat un traditionalist, fiindca teologia Iui este nu una speculativ-teoretica, ci una bazata pe sinceritate absoluta, evlavie §i daruire total`s. Dumnezeu este pentru el Creatorul perfect al unui univers perfect (cf. 42,21), Fiinta unica

ve§nica (cf. 18,1; 36,4; 42,21), Cel care are §tiinta de tot ce se intampla in sanul Creatiei (cf. 42,18 urm.), Cel care carmuiqte lumea cu dreptate §i cu prevedere (cf. 16,17-23). Dumnezeu este Tatal tuturor oamenilor (cf. 17,17 §i 24,12) §i al fiecaruia in parte (cf. 31,1). Indurator iertator, Dumnezeu cere supunere incredere totals. Sirah afirma astfel o teologie optimists,

4. Introduction au Livre du Siracide, in TOB, p. 2138.

bazata pe Increderea totals in Dumnezeu: in 30,21 §i urm., se recomanda seninatatea §i optimismul ca garantie a unei ,,vieti indelungate". Traditionala este §i rezolvarea pe care Sirah o propune problemei raportului intre pacat §i libertatea omului, problems intens dezbatuta in epoca in spatiul elenistic. Dace pentru stoicii greci existenta unei divinitati bune §i persistenta in lume a raului se prezentau ca elemente ale unei ecuatii mai degraba paradoxale, pentru Sirah solutia dilemei se gale§te in ins8i persoana umana. El afirma ca omul nu are dreptul sa-L invinuiasca pe Dumnezeu pentru propriile sale rataciri (cf. 15,11 §i urm.), Intrucat Dumnezeu 1-a creat pe om dintru Inceput ca pe o fiinta libera §i 1-a 18 at in seama propriei sale judecati (cf 15,14). Semn al Satanei, pacatul se afla in inima nelegiuitului prin propria lui decizie de a-1 primi (cf. 21,27). Libertatea de optiune a omului in raport cu pacatul este Inca §i mai clar explicitata in afirmatia ca fericit cu adevarat este acela care, putand incalca poruncile divine, nu o face totu§i

(cf. 30,10).

Un alt element important al teodiceei mozaice traditionale, asumat §i de Sirah, i1 constituie problema rasplatii divine, daruita de Dumnezeu omului drept §i intelept, pazitor cu strictete al prescriptiilor Legii. Resplata destinata de Dumnezeu omului drept este concreta ,§i imediata. Ea consta din mentinerea unui bun renume, sanatate §i bunastare, o viata indelungate in mijlocul unei familii numeroase, cu copii ascultatori §i tematori de Dumnezeu. Rasplata diving reprezinte o certitudine pentru omul care se Increde in Domnul (cf. 2,8), ea este acordata omului evlavios (cf. 11,22) §i este prilej de mare bucurie (cf. 2,9). Rasplata diving este intotdeauna corespunzatoare cailor pe care le urmeaza in viata fiecare persoana (cf. 11,26) §i Dumnezeu rasplate§te mai cu seamy pentru binele facut semenilor (cf. 12,2). Pentru nelegiuiti, rasplata nu poate fi deck pedeapsa diving (12,5), pedeapsa care este ,,focul §i viermii" (7,17). Moartea nu poate fi oricum evitata (cf. 8,7): asemenea unui ve§mant, orice trup uman se inveche§te §i este sortit pieirii (cf. 14,17). Moartea se dovede§te chiar o binecuvantare pentru omul ajuns la nevoie sau la adanci batraneti (cf. 42,2), dar gandul mortii nu trebuie sa ne duce la deznadejde, ci, dimpotriva, sa ne determine o data in plus sa Implinim poruncile Domnului (cf. 28,6).

Cat prive§te acum componenta mesianica a iudaismului, prezenta in Psalmi sau la marii profeti, majoritatea interpretilor se declare de acord ca aceasta este slab reprezentata in discursul Siracidului. Singurele accente mesianice ar putea fi recunoscute, la rigoare, in rugaciunea inserata in 36,1-17,

unde, in invocarea atotputerniciei divine, in afirmarea necesitatii ca toate neamurile sa recunoasca unicitatea lui Dumnezeu 4i in imaginea apoteotica a Sionului, recunoastem note comune cu lirismul psalmic. Fats de celelalte neamuri (,,paganii" prin raportare la poporul lui Israel), Sirah manifests atitudinea conservatoare traditionala, inscriindu-se, din acest punct de vedere, in tendinta de consolidare a particularismului poporului ales, de afirmare perpetua a Legamantului cu Dumnezeu prin respectarea riguroasa a prescriptiilor Legii (circumcizia, observarea sabatului, regulile alimentare, interdictiile rituale etc.). Sunt 4nsd reperabile 4i unele pasaje in care se fac simtite semnele unei not sensibilitati, ale unei atitudini mai deschise fats de cei din afara poporului ales. In 28,1 4i urm., de exemplu, batranul intelept indeamna la iertare fats de aproapele care ti-a gre4it, ca o conditie a iertarii propriilor tale pacate. Respectarea riguroasa a Legamantului cu Domnul nu to poate Ympiedica sd ierti ne4tiinta celuilalt. Ranchiuna 4i resentimentul sunt piedici serioase in calea curatirii de propriile pacate. Anuntat deja in Lev. 19,18, imperativul iubirii fata de ,,aproapele" 4i fats de ,,semen" este reafirmat 4i de inteleptul Sirah (cf. 28,4-5).

In rigorismul ei traditionalist, atitudinea fata de femeie a lui Sirah contine puncte de vedere inacceptabile pentru sensibilitatea moderns. Prezentand femeia ca principiu at pacatului 4i principala cauza a mortii (cf. 25,24) sau ca pe un rau necesar (36,21-25), Sirah insists intr-o nota sumbra asupra defectelor femeii ca sotie, mama, fiica sau prostituata. Putinele nuante apreciative la adresa femeii le Intalnim atunci and batranul intelept face referire la obligatia fiilor de a-4i cinsti mamele (3,2-6), la cadrul legal at casytoriei (40,23), la faptul ca, fiind foarte rary, o femeie Inteleapta nu trebuie sa fie repudiata (7,19), sau cand se apreciaza ca o femeie fara prihana este un bun de mare pret, mai valoros chiar decat intemeierea unei cetati sau norocul de a avea multi fii (40,19). In rest, cel mai adesea, autorul reitereaza prevederile 4i cutumele traditionale privitoare la femeia prostituata (19,2-4), la repudierea sotiei necorespunzatoare (7,24-26), amintind de soarta aspra care o a4teapta pe femeia adultery 4i pe copiii ei nelegitimi (23,22-26). Na4terea unei fiice este socotita o paguba pentru parintele ei (22,3-5), ea fiind pricing de marl griji 4i motiv de bads in cetate (42,9-14). De aceea, parintilor li se recomanda sd se poarte cu mare asprime fats de fetele for (7,24-26). 0 femeie neobrazata t i face de ru4ine 4i tatal 4i sotul (22,3-5). Un barbat trebuie sd aiba mare grija 4i sa nu permits ca femeia sa aiba vreun ascendent asupra lui (33,20), intrucat curiozitatea femeii este

far% margini (42,6). Un rechizitoriu radical o trecere in reviste a tuturor ispitelor a curselor pe care farmecul §i frumusetea femeii le pot Intinde unui barbat intalnim in secventa 9,1-9.

Intre comentatori s-a impus, cu privire la aceasta teme, o diferenta majora de interpretare. Cei mai multi sunt de parere ca, adresandu-se unei societati de tip patriarhal, cum era societatea iudaica traditionala, mai mult, adresandu-se exclusiv unor cititori barbati, Sirah nu putea dep4i cadrele misoginismului traditional al mefientei fats de femeie, codificata de altfel §i in alte locuri din Vechiul Testament5. Sunt Insa autori care, precum W.C. Trenchard, sustin ca ,,Ben Sira a scris despre femei aka cum a fecut-o fiindca a fost motivat de o pornire personals negative impotriva tor" (Trenchard, p. 7) §i ca afirmatiile sale despre femei ar fi ,,printre cele mai obscene §i mai negative din intreaga literature veche" (ibidem, p. 172). Cazul iudaic nu este unul izolat. Atat in Grecia antics, cat §i la Roma femeia avea un statut mutt inferior fats de cel al barbatilor, iar literatura greco-latina abunda in aprecieri extrem de nefavorabile la adresa femeilor6.

Compozitia §i continutul cartii

Un anumit plan at cartii, proiectat dinainte urmat cu strictete, este greu de perceput in structura textului. La fel ca la predecesorii sei, autori de cacti sapientiale, Siracidul prezinta un discurs purtand o pronuntat% marca a oralitatii. Succesiunea temelor, atat cat poate fi recunoscuta, este intrerupta de numeroase digresiuni, reveniri reluari. Tonalitatea didactico-apodictica este uneori brusc intrerupta de secvente lirice sau imnice, meditatia filozofica

teologica se imbina cu formulari continand prescriptii ale Legii sau ecouri din Profeti. Se adauga, mai ales in partea ultima a cartii, largi pasaje narative

Vezi, de exemplu, aprecierile lui Alexander A. Di Lelia (In AB, p. 90): „ In societatea patriarhalit In care a trait, asemenea remarci nu puteau declanga o pozitie critics serioasil,

intruc5t femeile erau privite doar In rolurile 10r validate $i legitimate social, i.e. In relatia

for fats de btrbati, niciodata ca indivizi autonomi sau ca egali ai barbatilor. In plus,

Ben Sira scris cartea doar In scopul instruirii $i orientdrii unui tanar, intr-o societate

orientate catre barbati dominate de barbati; de aceea, vocabularul lui prezinta o orientare masculine. Nu a scat In vederile sale sa instruiasca femei. Dace"avem In vedere acqti factori, putem intelege de ce Ben Sira vorbete despre femei aka cum o face, chiar dace ast .zi am putea fi In dezacord cu multe din cele pe care be spune cu felul In care

o spune."

Vezi bogata antologie tematica realizatr de Lefkowitz, Pant, passim.

sau encomiastice. Exegetii moderni (de exemplu autorii TOB BJ) au Incercat sa identifice o anumita ordine a desfa~urarii discursului, cei mai multi find de acord ca ar putea fi distinse doua mari parti, segmentate, la randul lor, in cateva alte sectiuni relativ bine conturate. Impreuna cu temele tratate succesiv, un tablou sinoptic al Cartii Intelepciunii lui Iisus Sirah ar putea arata dupa cum urmeaza:

PROLOGUL I PROLOGUL AL II-LEA

PARTEA I: 0 amply culegere de precepte sapientiale de natura diversa, organizate constant in jurul temei centrale a Intelepciunii divine (1-42,15).

Sectiunea A (1,1-16, 23):

Despre originea diving a Intelepciunii (1,1-10) Despre frica de Domnul (1,11-21)

Despre rabdare despre stapanirea de sine (1,22-24) Despre Intelepciune despre dreptate (1,25-30)

Despre frica de Domnul cand to afli la stramtoare (2,1-18) Despre Indatoririle fats de parinti (3,1-16)

Despre smerenie (3,16-25)

Despre trufie (3,26-29)

Despre milostenia fata de saraci (3,30-4,10) Despre intelepciune educatie (4,11-19)

Despre rqine despre respectul fata de ceilalti (4,20-31) Despre infumurarea celui bogat pacatos (5,1-8) Despre stapanirea de sine a omului Intelept (5,9-6,5) Despre prietenie (6,5-17)

Despre dobandirea intelepciunii (6,18-37)

Diferite sfaturi (7,1-17)

Despre prieteni, slugi copii (7,18-26)

Despre parinti (7,27-28)

Despre preoti (7,29-31)

Despre saraci despre cei aflati in nevoie (7,32-36) Despre chibzuinta §i retinere (8,1-7)

Despre traditie respectul fata de Inaintai (8,8-9)

Despre prudenta in raporturile cu oamenii agresivi sau nechibzuiti

(8,10-19)

Despre femei (9,1-10)

Despre relatiile intre oameni (9,10-18) Despre carmuire despre carmuitori (10,1-5) Despre primejdiile trufiei (10,6-18)

Despre neamurile demne de cinstire (10,19-25) Despre smerenie §i despre adevar (10,26-31) Sa nu ne Incredem in aparente (11,1-6)

Sa cugetam temeinic inainte de a acuza pe cineva (11,7-11)

Doar in Dumnezeu se cuvine sa avem incredere (11,12-22)

Despre insemnatatea mortii (11,23-28) Sa ne ferim de omul viclean (11,29-34) Despre binefaceri (12,1-7)

Despre prietenii adevarati despre cei fa4i (12,8-18) Despre primejdiile omului trufa~ (13,1-8)

Despre retinere in raporturile cu cei bogati puternici (13,9-13) Despre contrastele dintre bogati §i saraci (13,15-26) Despre adevarata fericire (14,1-2)

Despre invidie §i despre avaritie (14,3-10) Despre buna intrebuintare a bogatiei (14,11-19) Despre fericirea omului intelept (14,20-27) Despre rasplata omului drept (15,1-10) Despre libertatea omului (15,11-20)

Despre pedepsirea celor nelegiuiti (16,1-16) Rasplata diving este sigura (16,17-23)

Sectiunea B (16,24-23,27):

Despre intelepciunea diving din sanul creatiei (16,25-17,10) Despre Legamant despre Lege (17;11-14)

Despre atotputernicia lui Dumnezeu (17,15-24)

Chemare la pocainta (17,25-32)

Despre maretia lui Dumnezeu (18,1-7)

Despre nimicnicia omului (18,8-14)

Despre cum sa facem daruri (18,15-18)

Despre virtutea chibzuintei §i a prevederii (18,19-29) Despre stapanirea de sine (18,30-19,3)

Despre primejdiile uvratatii ale palavragelii (19,4-12)

Despre nevoia de a-i corecta pe prieteni verificand ceea ce se spune (19,13-17)

Despre intelepciunea adevarata §i despre cea falsa (19,18-30) Despre mustrarea indreptatita (20,1-4)

Despre tiinta de a vorbi sau tacea cand se cuvine (20,5-8) Despre cateva imprejurari paradoxale (20,9-17)

Despre necuviinta in vorbire (20,18-23)

Despre minciuna (20,24-26)

Despre avantajele indatoririle omului intelept (20,27-31) Despre datoria de a se feri de pacat (21,1-10)

Despre deosebirile dintre omul intelept omul prost (21,11-28) Despre omul lenq (22,1-2)

Despre copiii prost crescuti (22,3-8)

Despre neajunsurile prostiei (22,9-18)

Despre fidelitatea fata de prieteni (22,19-26)

Sa I1 rugam pe Dumnezeu sa ne fereasca de pacate (22,27-23,6) Despre juraminte (23,7-11)

Despre vorbirea grosolana (23,12-15)

Despre oamenii desfranati (23,16-21)

Despre femeia adultera (23,22-27)

Sectiunea C (24,1-32,13):

Elogiul intelepciunii (24,1-22)

Despre intelepciune despre Lege (24,23-34)

Despre sotul bun despre cel rau (25,1-2)

Despre batrani (25,3-6)

Despre noua lucruri bune in familie (25,7-12)

Despre femeia rea (25,13-26)

Despre fericirea barbatului casatorit (26,1-4)

Din nou despre femeia rea (26,5-12)

Despre femeia care este o bung sotie (26,13-27)

Despre trei lucruri triste nedrepte (26,28)

Despre primejdiile ispitele negustoriei (26,29-27,3)

Despre cum se oglindete omul in vorbirea sa(27,4-7)

Despre dreptate (27,8-15) Despre secrete (27,16-21) Despre ipocrizie (27,22-29)

Despre resentiment despre iertarea aproapelui (27,30-28,7)

Despre certuri (28,8-11)

Despre barfa §i calomnie (28,13-26)

Despre Imprumut (29,1-8) Despre milostenie (29,8-13)

Despre garantiile banqti (29,14-20)

Despre ospitalitate (29,21-28) Despre educatie (30,1-13) Despre sanatate (30,14-20) Despre bucurie (30,21-25) Despre bogatii (31,1-11) Despre ospete (31,12-24) Despre vin (31,25-31)

Despre cum sa ne comportam la ospete (32,1-13)

Sectiunea D (32,14-42, 14):

Despre frica de Domnul (32,14-33,6) Despre inegalitatea dintre oameni (33,7-18)

Despre buna gospodarire a casei a bunurilor proprii (33,19-24) Despre robi §i slujitori (33,25-33) Despre de$ertaciunea viselor (34,1-8) Despre folosul calatoriilor (34,9-13) Din nou despre frica de Domnul (34,14-20) Despre credinta adevarata (34,21-31) Despre Lege despre jertfe (35,1-13) Despre dreptatea lui Dumnezeu (35,14-26) Rugaciune pentru dezrobirea poporului lui Israel (36,1-17)

Despre discernamant (36,18-20) Despre alegerea unei sotii (36,21-26) Despre fal*ii prieteni (37,1-6)

Despre bunii sfatuitori §i despre cei rai (37,7-15)

Despre intelepciunea adevarata despre falsa Intelepciune (37,16-26) Despre cumpatare (37,27-31)

Despre boli §i despre medici (38,1-15) Despre doliu (38,16-24)

Despre meseriile manuale (38,25-34)

Despre cel care cugeta la lucrurile divine (38,34-39,11)

Cantare de slava catre Dumnezeu (39,12-35)

Despre soarta nefericita a oamenilor (40,1-11)

Despre bunurile adevarate despre cele false (40,12-17) Despre frica de Domnul ca bun suprem (40,18-27)

Despre cerFtorie (40,28-30) Despre moarte (41,1-4)

Despre pedepsirea celor nelegiuiti (40,5-10)

Despre un bun renume (41,11-13) Despre ru0ne (41,14-42, 8)

Despre grijile unui parinte pentru frica sa (42,9-11) Despre rautatea femeilor (42,12-14)

PARTEA A II-A: 0 meditatie asupra prezentei lui Dumnezeu in sanul creatiei §i in viata oamenilor (42,15-50,29).

Sectiunea E (42,15-50,24):

Despre slava lui Dumnezeu in sanul creatiei (42,15-25) Despre soare (43,1-5)

Despre lung (43,6-8) Despre stele (43,9-10) Despre curcubeu (43,11-12)

Despre minunile naturii (44,13-33)

Lauds inaintailor (44,1-15)

Despre Enoh (44,16) Despre Noe (44,17-18) Despre Avraam (44,19-21)

Despre Isaac (44,22) Despre Iacob (44,23) Despre Moise (44,23-45,5)

Despre Aaron (45,6-22) Despre Phinees (45,23-26)

Despre Iisus Nave (46,1-6)

Despre Chaleb (46,6-10) Despre judecatori (46,11-12)

Despre Samuel (46,13-20)

Despre Natan (47,1) Despre David (47,2-11) Despre Solomon (47,12-22)

Despre Roboam (47,23)

Despre leroboam (47,23-25)

Despre Ilie (48,1-11)

Despre Elisei (48,12-16)

Despre Ezekia (48,17-21)

Despre Isaia (48,22-25)

Despre Iosia (49,1-3)

Despre ultimii regi din Iuda (49,4-6)

Despre Ieremia (49,6-7)

Despre lezechiel (49,8-9)

Despre cei doisprezece proroci mici (49,10)

Despre Zorobabel despre Iisus, flu! lui losedec (49,11-12)

Despre Neemia (49,13)

Despre Enoh (49,14)

Despre losif (49,15)

Despre Sem ,i Set (49,16)

Despre marele preot Simon (50,1-21) Indemn la slavirea lui Dumnezeu (50,22-24) Despre cele doua neamuri urate (50,25-26) Concluzia autorului, Iisus Sirah (50,27-29) Apendici (51,1-51,30)

Cantare de slave catre Dumnezeu (51,1-12) Despre cautarea intelepciunii (51,13-30)

5. Continutul ,i semnificatia Prologurilor Prologul 1

Cele mai multe manuscrise grcce,ti ale Inlelepciunii lui Iisus Sirah, ca ,i transpunerile in alte limbi care au la baze Septuaginta (latinA, etiopiane, anneana, slavone etc.) sent precedate de un prolog scris la persoana I de autorul versiunii grece,ti, Iisus Sirah (ebr. Ben Sira'), nepotul autorului omonim al originalului ebraic. Autenticitatea acestui text nu poate fi pusa la indoiala, el prezentand structure aspectul stilistic obi,nuite in epoca elenistica. Autorul se dovede,te un foarte bun cunoscator al variantei aulice a Iimbii grece,ti comune, caci prologul corespunde regulilor stricte ale genu-Iui: o sintaxa elaboratearborescenta (originalul prezinta trei perioade, corespunzatoare celor trei paragrafe din editiile moderne), ritmicitate in succesiunea secvenlelor, proprietate ,i precizie a termenilor. Forma acestui prolog este mutt mai ,,greceasca" decat textul propriu-zis al traducerii, care

se prezinta foarte adesea indatorat originalului. Literalismul practicat de nepot in transpunerea in grecete a operei inaintgului sau este responsabil pentru numeroasele turnuri de fraza ebraice pentru semitismele frazeologice §i lexicale. Cele trei perioade ale textului au, fiecare, un continut foarte clar conturat: a) expunerea motivelor care 1-au determinat pe Iisus Sirah-bunicul sa elaboreze aceasta culegere de intelepciune, b) un apel al traducatorului cate cititor, rugat sa priveasca cu indulgenta eventualele erori sau neimpliniri ale traducerii din ebraica in greaca §i c) cateva date autobiografice ale traducatorului, Iisus Sirah-nepotul, impreuna cu formularea scopului initiativei sale.

Informatiile cele mai pretioase furnizate in Prolog privesc raporturile (confesionale politice) dintre evreii din diaspora egipteana, carora li se adreseaza traducerea in grecete, cei ramai in Palestina (in sanul carora fusese produs textul original). Venind din Palestina la Alexandria, Iisus Sirah constata ca evreii de aici ar avea nevoie de aceasta carte in limba curenta (greaca), pentru a putea intelege mesajul scriptural a trai in con-

formitate cu cerintele traditiei ale Legii. El se adreseaza direct coreligionarilor sal elenizati din Alexandria din celelalte cetati egiptene, cu dorinta de a-i intari in convingerea ca traditia culturala iudaica nu este in nici o privinta inferioara culturii elenistice dominante. Elogiul la adresa bunicului Ben Sira, portretizat ca un intelept traind dupe preceptele traditionale ale poporului lui Israel, are el insu§i o semnificatie educative, evreii elenizati fiind implicit indemnati sa constate ca principiile intelepciunii grecqti nu le contrazic pe cele ale traditiei iudaice.

Deosebit de interesante sunt observatiile pe care traducatorul le face cu privire la dificultatile riscurile traducerii, in special insistenta asupra ideii ca, transpuse in alts limbs decat ebraica originala, preceptele §i normele

intelepciunii ebraice pot modifica intelesurile. Traducerea este astfel vazuta ca un rau necesar, data fiind necesitatea urgenta pentru iudeii egipteni de a se racorda la traditia stramoilor lor. Destinatarii versiunii grece§ti nu sunt carturarii, oricum capabili sa inteleaga textul original (,,cei care sunt in stare sa citeasca" – ioi>S avaytvw6xovtag), ci membrii obipuiti ai comunitatii, elenizati pana la limita uitarii limbii stramo§eO. Acqtia din urma sunt desemnati prin expresia ,,cei din afara" (Twig KTOS)'.

7. Aceasta este interpretarea cea mai probabila a expresici citate. ,,Cei din afara" ar

mai putea fi evreii din diaspora in general (vizati catre final prin cuvintele ,,cei care

traiesc in strainatate" – Tots v naponxicz) sau chiar strainii, cei care nu aparlin
neamului Iui Israel.

Prologul al II-lea

In editia noastra de referinta (LXX-Rahlfs), apare exclusiv prologul de mai sus, care incepe cu cuvintele I1oXX6v xai REyawv. Ziegler, p. 66 §i urm., ne informed unele vechi manuscrise ale Septuagintei (care au ca prototip ms. 248) mai cuprind un al doilea prolog, incepand cu cuvintele ' Iiaovc oinos Etpa. Considerat apocrif, acest al doilea prolog a fost inclus tofu§i in unele editii moderne, intre care §i Complutensa (Alcala, 1514). Ziegler insu§i tipare§te acest prolog secund, la p. 127 a editiei sale. Intrucat retinem in traducerea noastra §i secventele care apar doar in unele manuscrise ale LXX, dar sunt incluse de Ziegler in editia sa, se impunea sa traducem §i cel de-al doilea prolog, redandu-l In caractere italice. Urmand izvorului for principal, editia protestanta de la Frankfurt din 1597 (Frankf.), primii traducatori romani au inclus in versiunea for §i acest at doilea prolog. Sub titlul ,,Cuvant Inainte den afara bagat, nearatat de cine e facut", in Bib!. 1688, gasim urmatorul text:

„Iisus acesta at lui Sirah era fecioru §i nepotu at lui Iisus, tizului lui. Acesta dara in anii de jos au fost, dupa robie §i inturnare §i dupa tot prorocii. Deci mo§ul lui Iisus, in ce chip §i el marturiseqte, om iubitoriu de osteneala au fost intre jidovi §i preaintelept, carele nu numai ceale ale altora celor mai nainte de el Intelepti barbati raspunsuri au adunat, ce §i el ale sale oarecarele au raspunsu, de multa Intaleagere §i intelepciune fiindu pline. Deci, de vreame ce cartea aceasta cel dentaiu Iisus mai adunata lasandu-o dentru oameni s-au dus, Sirah acesta dupa el luandu, iar4 la Iisus, fiiul lui, au lasat, care, de aceasta apucandu-se, la oranduiala cu buns tocmeala toata intelepciunea au adunat, §i pre al lui §i at tatane-sau §i Inca pre al mo§u-sau nume numindu-o. Dentru acest nume al intelepciunii mai vartos cu dragoste sa aiba pre ascultatoriul catra a ace§tii cacti cercetare – tragandu, cuvinte dara de intelepciune, gacitori §i pilde cuprinde, §i o sama oarecare vechi iubite de Dumnezau istorii pentru barbatii cei ce bine au placut Iui Dumnezau, §i ruga §i lauda lui, §i Inca de facerile de bine care au invrednicit Dumnezau pre norodul lui §i de rautatile care au ispitit pre vrajmqii lor. Ucenic lui Solomon acesta Iisus au fost, nemica mai putin decat acela, prejur intelepciune §i invatatura binevrand, mult Invatat cu adevarat §i fiind, §i numindu-se."8

8. Transcriere de Florentina Zgraon, In editia jubiliari din 1988 a Bibliei de la Bucuresti (,,editia Patriarhiei").

Revizorul Bibliei de la BucureO, Samuil Micu, in monumentala sa editie din 1795, a renuntat la ambele prologuri originare, pe care le-a inlocuit cu un ,,Cuvant inainte", care are urmatorul continut9:

,,Cartea aceasta sa zice «Intalepciunea lui Iisus, fiiul lui Sirah>>, carea nepotul scriitoriului de pre limba jidoveasca o au talmacit pre limba greceasca, numele Iui in cap 8, stih 29, aka sa spune: «Invatatura intalepciunei §i a §tiintii am scris intru aceasta carte Iisus, fiul Iui Sirah, Ierusalimneanul.» Pre ce vreame s-au scris aceasta carte de aici putem samui, ca intru acela~i cap pre Simon, mai aproape de vreamea sa, intra barbatii cei luminati it lauds. Acesta era feciorul lui Onie at doilea §i arhiereu mare, in multe locuri pomenea~te greale nacazuri, care au rabdat jidovii de la pagani §i de la imparati. Zara doi arhierei au fost, carii cu numele Simon s-au chemat, unul carele au fost feciorul lui Onie, a celui dintaiu, a Iui Oniia, al doilea tats. Altul, fiiul lui Onie al doilea, §i at lui Oniia, al treilea tats, pre vreamea Macaveilor vestit. In vreamea lui Oniia, celui dintaiu, jidovii in lini§te au fost ceale ce sa cuprind in capul 36 a cartii aceOia nu sa pot aduce la vreamea aceaea, ceale ce le pomenea~te scriitoriul despre sine in capul 34 sa cuvin vremii lui Oniia at treilea, supt Antioh Epifan, catra inceputul goanei, ca precum sa pare Inca nu era omorat Oniia al treilea cand s-au scris aceastea, ca ~i pomenirea lui Intra barbatii cei luminati o ar fi pus.

Talmacirea cartii in Eghipt s-au facut in anul 38 at lui Ptolomeiu Everghet, adeca in anul 38 a varstei celui ce au talmacit aceasta carte. Doi au fost Ptolomei, cel de pre urma, carele s-au zis §i Fiscon §i carele si-au adaos §ie poricla Everghet, care lucru din scrisorile banilor sa culeage.

Scriitoriul cartii ace§tiia, in vremile goanei, in multe teri au umblat mai pre urma in Eghipt s-au aFzat, unde mai blanzi domni avea jidovii. Acolo, aceasta carte jidoveate o au scris, carea limbs jidovilor nu era destul cunoscuta, pentru ca atunci jidovii grecea~te vorbiia. Pentru aceaea, nepotul lui o au talmacit pre limba greceasca, scrisoarea cea jidoveasca, dupa aceaea s-au pierdut. Insa Ieronim, in epistola 115, marturiseate ca o au vazut.

Toata invatatura obiceaiurilor o imparte §i o cuprinde in capete §i sa nevoia~te sa se roage pentru nacazul neamului sau. Teremoniile ceale legiuite §i drepturile preotiei le Iauda. Orighen, cartea 6 improtiva lui Chels, Augustin, in multe locuri, Casian aduc marturii din cartea aceasta, cu care sa intareasca

9. Preluat intocmai si de episcopul Filotei, in Biblia de la Buzau, 1854.

dogmele credintii. Inca insu§i Sirah, ca un insuflat cu duh prorocesc, area graiWe in capul 39 §i aiurea, in mai multe locuri, ca cei ce in sine simtesc pre Dumnezeu."10

6. Despre canonicitatea cartii

In ciuda pretuirii de care s-a bucurat in comentariile rabinice, Cartea Intelepciunii lui Iisus Sirah nu apartine canonului ebraic al cartilor sfinte §i, in consecinta, nici celui acceptat de protestanti care, incepand cu Luther, au luat drept baza a traditiei for scripturale Biblia evreiasca. Dupa cum atesta insa prezenta constants a acestei cacti in cele mai vechi manuscrise ale Septuagintei, ca in Vulgata, textul face pane din lista restransa a cartilor biblice mo§tenite de cre§tini de la evreii epocii elenistice. Calificand-o (alaturi de alte importante texte precum Cartile Macabeilor sau Intelepciunea lui Solomon) drept deuterocanonica (,,apartinand unei canonicitati mai    recente") §i incluzand-o in versiunile §i editiile lor, catolicii ortodoc§ii o scot astfel din randul multimii de texte ,,apocrife".

Textul de care ne ocupam este de o importanta capitala, intrucat cuvintele introductive ale Siracidului ne spun foarte multe despre constituirea ins4i a canonului biblic in traditia iudaica. In Prolog avem prima referire clara la cele trei componente distincte ale traditiei sacre: Legea (ebr. torah, gr. v6gog), Profe(ii (ebr. n`bhi'im, gr. xpo i tat) §i ,,aceia care i-au urmat" (gr. Twv a%wv Twv KaT'avtoi s rlxoXov0x6twv), ,,celelalte cacti ale stramo§ilor" (t@ v oXXcov 7catpiwv (3t(3~,1wv) sau „celelalte cacti" (Ta ? otna Twv 13t(3~iwv). Daca primele doua denumiri trimit fara echivoc la Pentateuh §i la cartile profetice, a treia categoric de texte este denumita prin perifrazele ocazionale mentionate, care anticipa termenul ce va deveni ulterior standard, §i anume Scrierile (ebr. kethubhim, gr. (3t(3~ia); aceasta inseamna ca, la data scrierii Prologului, canonul ebraic nu era definitivat, Siracidul putand spera ca i opera bunicului sau sa fie inclusa in canon, alaturi de alte ,,scrieri" aflate in circulatie. Aceasta speranta atesta realitatea ca lista textelor susceptibile de a fi incluse printre ,,Scrieri" nu era Inca incheiata, dar ea nu s-a tmplinit, caci textul sau, in ciuda dimensiunilor, a calitatii intrinseci a conformitatii stricte cu traditia mozaica, nu a fost retinut de traditia

10. Transcriere de colectivul de filologi coordonat de Ioan Chindri$, in editia jubiliara (Roma, 2000) a Bibliei lui Samuil Micu.

rabinica. Hart, Dorival, Munnich, p. 112, sintetizeaza cercetarile mai recente privitoare la aceasta tema, aratand ca evreii din Alexandria si-au constituit Inca de timpuriu o lists canonica a cartilor Vechiului Testament mai ample deck conationalii for de la lerusalim; in aceasta lists, opera Siracidului era acceptata alaturi de alte texte ,,deuterocanonice", precum 1 Ezdra, Macabei, Tobit, Iudit, Intelepciunea lui Solomon si Psalmii lui Solomon. Tocmai acest canon alexandrin a fost mostenit de crestini. Incepand de la o data ulterioara si pans astazi, evreii denumesc Vechiul Testament, vazut ca un Intreg, prin expresia tanakh, rezultata ca un acronim, prin Imbinarea vocalizata a consoanelor cu care Incepe numele fiecareia din cele trei diviziuni traditionale ale canonului; or, acest canon nu include opera Siraciduluitt.

Mull mai fericita a fost soarta cartii in traditia cresting. Cel putin din vremea Sfantului Ciprian al Cartaginei (sec. at III-lea d.H.), cartea a fost denumita Ecleziasticul (gr. KK?11ataanxoc, „cartea Bisericii"), ceea ce indica importanta care era acordata textului in comunitatile crestinismului primar, nu numai in calitate de carte „buns de citit", dar si ca un fel de manual de morals pentru instruirea neofitilor.

7. Transmiterea textului

Ca varianta primara a textului este cea ebraica este un fapt mai presus de orice indoiala. In primele secole dupa Hristos, la o data neprecizata12, textul ebraic a disparut, probabil si din cauza neincluderii sale in canonul iudaic. Pans in epoca moderns, din versiunea original`s se cunosteau doar fragmentele citate in Talmud si in alte texte de literature rabinica. Versiunea greceasca a Septuagintei si cea siriaca erau singurele versiuni integrate, servind de-a lungul secolelor ca baza pentru comentarii si pentru traducerea in alte limbi. In anul 1896, S. Schlechter, ebraist la Universitatea din Cambridge, a descoperit Intr-un manuscris provenind din depozitul unei sinagogi din Cairo ample pasaje de text ebraic, pe care le-a recunoscut imediat ca apartinand

In sanul iudaismului antic au fost manifestate multe dubii cu privire la caracterul inspirat al certii Siracidului, ea find in cele din urma exclusa dintre carlile sfinte de catre rabinii Intruniti la Iamnia Intre anii 90-110 d.H. Totu$i, in traditia rabinica medievala se constata obiceiul de a cita din Cartea Intelepciunii lui Sirah ca cum ar fi apartinut Scripturii (cf. Hari, Dorival, Munnich, p. 88).

Ieronim declare in sec. at IV-lea ca a avut in many un exemplar at Intelepciunii lui Iisus Sirah.

lui Ben Sira (cca doua treimi din ansamblul atestat de versiunea greceascs). Ceea ce s-a pastrat din versiunea ebraica a textului nostru a fort editat de cateva ori, cele mai importante editii fiind cele realizate de Levi, Smend §i Sega113.

Ulterior, alti invatati au descoperit publicat diferite alte fragmente ale textului ebraic, cele mai semnificative fiind gasite In grotele de la Qumran

in ruinele fortaretei Masada. Ca urmare, textul ebraic originar a putut fi reconstituit aproape in intregime, cu unele lacune §i prezentand notabile diferente de succesiune a capitolelor fats de LXX, astfel: 1,19-20; 3,6-16,26; 18,31-19,2; 20,5-7.13; 25,8.13.17-24; 26,1-3.13-17; 27,5-6.16; 30,11-34,1; 35,11-38,27; 39,15-51,30.

0 particularitate a Cartii Intelepciunii lui Iisus Sirah consta in aceea ca, dupa cum au dovedit cercetari mai recente, forma finals a textului ebraic ,,nu era gata in momentul in care a aparut versiunea sa greceasca; ambele texte s-au dezvoltat in continuare" (Siegert, p. 71). Acest fapt a facut ca sarcina editorilor sa fie enorm de grea. Examinarea atesta a ansamblului aces-tor manuscrise a permis invatatilor (C. Kearns, J. Ziegler §.a.) sa distinga doua redactiuni diferite, separate intre ele de cateva secole. Este vorba: a) de varianta primara, care a servit lui Sirah-nepotul ca baza a traducerii sale in grecqte pe la 117 i.H. (denumita conventional Grec I) §i b) de o variants ulterioara, provenind din mediile rabinatului fariseu §i redactata intre anii 50-150 d.H., care a fost intrebuintata, intre anii 130-215 d.H., ca baza pentru revizuirea vechii versiuni greceti a Septuagintei (conventional: Grec II).

Cele doua prototipuri grecqti sensibil diferite (G I G II) ne-au fost transmise, separat sau cu contaminari diferite, de majoritatea manuscriselor medievale ale LXX. A fost sarcina filologiei moderne sa duca la bun sfaqit dificila operatiune a compararii i colationarii manuscriselor, a eliminarii erorilor, in scopul restaurarii unui text at mai convenabil. Se apreciaza ca cel mai acurat text grecesc de care dispunem la ora actuald este cel cuprins in editia publicata de J. Ziegler cu titlul Sapientia Iesu Filii Sirach (Gottingen, 1965). Reputatul invatat german este de parere ca bogata terminologie intrebuintata arata ca traducatorul (sau traducatorii!) in grecqte al textului era un foarte bun cunoscator al cartilor canonice ale Bibliei iudaice, de care s-a servit ca de un dictionar (Ziegler, Syll., p. 455).

Versiunea latineasca din Vulgata a Cartii Intelepciunii lui Sirah are §i ea o istorie interesanta. Textul Siracidului nu a fost tradus din nou din ebraica

de leronim, ci a fost preluat ca atare din traditia textuala anterioara. De aceea, cartea se prezinta drept cea mai plina de interpolari, dublete, variante glose dintre cartile Vechiului Testament latin. Traducerea a fost realizata probabil prin sec. al II-lea d.H., pornindu-se de la versiunea greceasca revizuita (G II). Aceea~i baza textuala (G II), la care se adauga, suplimentar, probabil si o veche variants latina, a avut-o si traducerea in limba siriaca a cartii, realizata pe la inceputul secolului al IV-Iea d.H. de catre ebioniti (crqtini iudaizanti) si revizuita la sfarsitul aceluiasi secol de crestini, care i-au dat forma actuala14.

8. Cartea Intelepciunii lui Sirah in traditia romaneasca

Cuprins in prima versiune romaneasca integrals a Bibliei cu titlul ,,Intelepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah" (Bibl. 1688, pp. 663-690), textul nostru a fost consecvent inclus in sumarul majoritatii editiilor succesive in limba romans (Micu, Bibl. 1819, Filotei, $aguna, Bibl. 1914, Bib!. 1936, Radu-Gal., Bib]. 1968, Anania etc.), cu exceptia editiilor de orientare neoprotestanta (Bibl. 1874, Bibl. 1921, Corn.). Numele si preceptele Siracidului erau insa cunoscute carturarilor romani si anterior datei primei tipariri integrate a cartii. In vechile texte romanesti de literature sapientiala, omiletica, teologica sau chiar istorica, in traduceri sau in opere originale, cuvintele Siracidului sunt frecvent mentionate, citate sau comentate. Oferim in cele ce urmeaza un succint florilegiu din literatura romans veche, asa incat cititorul interesat sa poata urmari, comparand eventual cu versiunea noastra, dinamica „stilizarii citatului biblic"15 la cativa dintre autorii mai reprezentativi.

Incepem cu cea mai veche versiune romaneasca, din sec. al XVI-lea, a Florii darurilor16:

– ,,Isus Sirah dzise: «Viiata omului iaste bucuriia inemiei. $i cine se bucura fare masura de lucru ce nu se cade, aceaia nu iaste bucurie, ce iaste paean)" (p. 483", ed. cit., p. 205);

Am preluat aceste date din amplul studiu introductiv al lui Alexander A. Di Lelia la edilia AB, pp. 56-57.

Cf. Drago Moldovanu, ,,Stilizarea citatului biblic in Divanul lui Dimitrie Cantemir", in Anuar de linguistics si istorie literara, Iasi, XX (1969), pp. 49-68.

Dupe editia: Pandele Olteanu, Floarea darurilor sau Fiore di virtu, studiu, editie critics pe versiuni, dupa manuscrise, traducere gi glosar in context comparat, Editura Mitropoliei Banatului, Timi$oara, 1992.

„Isus Sirah dzise: <<Pantru nemila: Nu flu ca leul ce n-are niciodata mile,

nici spre o gadina ce sint suptu el» " (p. 499`, ed. cit., p. 212);

„Isus Sirah dzise: «Un lucru ce veri sa daruiete sa fie cu bucurie obra-

zului tau cu cuvant dulce, ca mai bunu este cuvantu cela bunu deck

mare dar»" (p. 503", ed. cit., p. 214);

„Isus Sirah dzise: ((Ado-ti amente de saracie in vremea cand eti eftin §i

ram4itele-ti Iasa sa-ti fie in vremea de saracie, ca vreamea se schimba

de demaneata pani searan" (p. 506`, ed. cit., p. 214);

„Isus Sirah dzise: <<Nu-l lua intru necredinta cuvantul adeverit oare

derep ce lucru»" (p. 555", ed. cit., p. 234).

Din Invalaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosiel7:

Sirah 19,1: ,,Cum nu sa va imbogati lucratoriul betiv, aka ~i sufletele care iubescu betiia nu vor inmulti bunatatile, ce §i cele ce vor avea le vor

piiarde" (ed. cit., p. 261);

Sirah 31,29: „Fetul mieu, <<deaca bei vin, nu te lauda nici te face barbat,

ca pre multi au pierdut vinuly gi multe rautati au facut" (ed. cit., p. 272);

Sirah 33,24: „Ca gi Sfanta Scripture marturisegte zice: <<Niciodata

cinstea §i venitul sa nu-1 dai altuiav" (ibidem).

Din Varlaam, Cartea care sa cheama Raspunsul Impotriva catihismusu-

lui calvinesc, facuta de parintele Varlaam, mitropolitul Sucevei ci Arhiepiscopul T'ardi Moldovei. Tiparita v leato bytia mira 7153, sp(s)eniaie

mira 164518:

– ,,Sa cercam §i foarte cu deadins sa socotim, aducandu-ne amente de

cuvantul inteleptului ce graiagte: «Innaintea omului iaste *i viata moartea» (Sirah 15), deci pentru se nu aleagem moarte in loc de viata" (1", ed. cit., pp. 190-191).

Din Cantemir, Divanul19:

„Eclisiasticul, gl. 10, sh. 11: <<Tot puternicul, scurtn" (47r, ed. cit., p. 201);

– ,,Ecli. gl. 7, sh. 2 (=1): <<Mai bine-i numele bun deck mirurile scumpe»" (p. 48`, ed. cit., p. 201);

Dupe editia Invalaturile lui Neagoe Basarab catre flu! Mu Theodosie. Text ales gi stabilit de Florica Moisil gi Dan Zamfirescu. Cu o noun traducere a originalului slavon de G. Mihaila. Studiu introductiv de Dan Zamfirescu gi G. Mihaila, Minerva, Bucuregti, 1970.

Dupn editia: Varlaam, Opere. Raspuns Impotriva catihismusului calvinesc. Editie critics, studiu filologic gi studiu lingvistic de Mirela Teodorescu, Minerva, Bucuregti, 1984.

Dimitrie Cantemir, Divanul. Editie Ingrijita, studiu introductiv gi comentarii de Virgil Candea. Text grecesc de Maria Marinescu-Himu, Editura Academiei, Bucuregti, 1974.

„«Cine sa va atingc de pacura, ima-sa-va de ea» Eclisiiasticul, gl. 13, sh. 1" (60", ed. cit., p. 225);

,,Precum Eclisiiasticul au cunoscut, impotriva binelui, Mu iaste, si impotriva vietii, moarte (gI. 33, sh. 15)" (65r, ed. cit., p. 233);

,,Pentru carea adevereste Eclisiiasticul: cPutintel osteniiu si multa odihns aflaiu» (gI. 51, sh. 35)" (79", ed. cit., p. 257);

„Dupa aceasta: «impotriva binelui, raul, iara impotriva vietii, moat-tea Taste», dzice Eclisiiasticul, gI. 33, sh. 15. (…) $i iar4i acela dzice: «in minte sa-ti fie ca moartea nu va zabavi» (Eclisiiasticul, gl. 14, sh. 12)" (85", ed. cit., p. 271);

,,Nice sa dzici: mila lui Dumnadzau iaste mare toate pacatele mele nu va pomeni, caci: «Mila $i manila de la dansul de sirg sa apropie» (Eclisiiasticul, gI. 13, sh. 13)" (86r, ed. cit., p. 271).

Din Antim Ivireanul, Didahii20:

„«Sarac trufas au urat sufletul mieu>>" zice Domnul la 25 capete ale lui Sirah" (147r, ed. cit., p. 160);

– „«Cu tot sufletul tau teme-te de Domnul (porunceste Sfantul Duh la al 7 cap a lui Sirah) pe preotii lauds.” $i iar4: <tTeme-te de Domnul si preotii Iauda»" (155`, ed. cit., p. 169).

La cronicarul Ion Neculce21, intr-una din formularile sale moralizatoare, gasim urmatoarea parafraza:

,,CS lacramile saracilor nice soareli, nice v5ntul nu le poate usca. Dupa cum dzice si Isus Sirah, ca ruga smeritului nuori in cer patrunde" (ed. cit., p. 194).

Marele predicator care a fost Petru Maior22 pare sa fi avut o predilectie specials pentru Siracid; cateva exemple:

Din Propovedanii:

moarte, buns iaste judecata ta.» Isus Sirah, cap 41, stih 3" (ed. cit.,

p. 45).

in editia: Antim Ivircanul, Opere. Editie critici; ,i studiu introductiv de Gabriel $trempel, Editura Minerva, Bucuregti, 1972.

Ion Neculce, Letopiselul Tariff A4oldovei ci 0 sama de cuvinte. Editic ingrijita, cu glosar, indice ,i o introducere de iorgu lordan, Editura de Stat pentru Literature ,i Artl, Bucuregti, 1955.

Pctru Maior, Scrieri, I, Procanon, Propovedanii, Didahii, Istoria penult incepuutl romdnilor in Dachia. Editic criticit alcatuitit de Florea Pugariu, prefab ,i 'abet cronologic de Maria Protase, Minerva, Bucure,ti, 1976.

Din Didahii:

,,Feciori ai, zice Sirah, cap 7, stih 24, invata-i pre ei. Nu zice:imbo-

gate§te-i pre ei, inalta-i pre ei, ci invata-i pre ei. (…) Pentru ca aceasta trabue sa fie toata nevointa voastra: ca sa faceti pre fill vo§tri oameni

buni, cetateni buni, cre§tini buni" (ed. cit, p. 71);

,,Cui va fi bine de descantatoriul mu§cat de §arpe? Sirah, cap 12, stih

17" (ed. cit., p. 73);

,,Spre fata cea neru§inoasa intare§te paza, ca nu cumva sa te faci bucurie

vrajma§ilor. Sirah, cap 42, stih 5" (ed. cit., p. 79);

,,Muiarea buna, parte bung, parte se va da celor ce se tem de Domnul.

Sirah, cap 26, stih 3" (ed. cit., p. 85);

,,La Sirah, cap 26, stih 8, zice Dumnezeu ca acela ce ia de mans vro

muiare iaste asemenea celui ce ia scorpie in mana: «Cel ce o tine pre ia, ca §i cel ce prinde scorpie.> Si vrea cu un graiu ca acesta sa ne arate, cata primejdie iaste in glumele acestea, de a ramanea omul inveninat la suflet de otrava pacatului. In capul 9, stih 10, pa,e§te mai inainte §i opre§te Dumnezeu nu numai sa nu prinda in mana tinarul vro muiare, §i nici sa §eada laugh ia, §i aka zice: ((Cu muiarea maritata nicidecum sa nu §ezi.>> (…) Ce e mai mutt? Nu vrea nici sa te uiti la ia. alntoarce-ti ochiul tau de la muiarea frumoasa §i nu te uita la frumseta striina.» Sirah, cap 9, stih 8. 5i spune pricina pentru ce, ca cu frumseta muierii multi s-au in§elat. Si pentru ca ode la iubirea, ca §i,focul se aprinde>>. $i pentru ca sa nu socoteasca oarecarele ca aici se graia§te numai de muierile sau cele maritate sau cele rele, ascultati cum arata Dumnezeu la acela~i, cap 9, stih 5: «La fata nu te uita, ca sa nu te sminte§ti intro podoaba ei.> "

(ed. cit., p. 87);

,,Deci eu vreau sa sfar§esc cu deadins dojenind pre parinti cu acele

cuvinte ale Duhului Sfant: «Nu baga pre tot omul in casa tai -ca multe slut me§te§ugurile celui viclean.>> Sirah, cap 11, stih 31" (ed. cit., p. 91).

9. Nota asupra versiunii de fata

Potrivit principiului convenit la realizarea prezentei editii, in traducere am urmarit indeaproape textul grecesc al Septuagintei in editia Rahlfs. Intrucat, pentru Cartea Intelepciunii lui Iisus Sirah, multe din vechile manuscrise includ glose ale traducatorului in grece§te on ale altor copi§ti sau comentatori ulteriori, unii dintre editorii moderni au socotit ca aceste glose sunt

parte integranta din traditia textului. Vechimea conformitatea cu ansamblul discursului le confers suficienta legitimitate. In consecinta, am inclus not aceste fragmente in discursul principal, preluandu-le dupa editia lui Ziegler. Aceste pasaje, pe care Rahlfs §i alti editori le dau in aparatul critic de subsol, sunt introduse de Ziegler (care le noteaza cu un corp de liters mai mic), in fluxul principal. Am procedat la fel, marcandu-le in versiunea noastra prin caractere italice. Am urmarit indeaproape textul grecesc, pre-land ca atare inclusiv aproximatiile sau formularile nefericite in raport cu originalul ebraic. In unele cazuri, pe care le-am semnalat explicat in note, a trebuit sa amendam textul grecesc mult prea obscur cu ajutorul corespondentului ebraic, siriac sau Iatinesc23.

In sectiunea de note comentarii am avut in vedere urmatoarele: lamurirea textului grecesc atunci cand acest lucru se impunea, explicatii lexicale sau conceptuale, informatii §i disocieri de natura istorica, filologica, culturala in limitele competentei noastre, teologice. De fiecare data am citat sursele de informare, considerand o elementary datorie de onestitate de a mentiona, in permanenta, ,,ostenelile altora".

10. Concluzii

Prin continutul prin orientarea sa teologica religioasa, ca prin calitatile sale literare, Cartea Intelepciunii lui Iisus Sirah reprezinta o marturie de prim rang asupra unei epoci de o importanta cruciala pentru configurarea profilului cultural confesional al spatiului mediteraneean la sfaritul Antichitatii. Din confruntarea cu elenismul, iudaismul s-a vazut nevoit sa incerce

reformuleze exigentele, acceptand in interiorul sau un anumit grad de diversitate polimorfica, impusa, intre altele, de crqterea treptata a ponderii diasporei fata de comunitatea palestiniana. Pe acest teren fertil, la impactul cu evenimentele istorice tragice care se vor succeda intre secolele

I i.H. I d.H., vor rasari deopotriva crqtinismul iudaismul rabinic al Evului Mediu. Opera lui Sirah a fost unul dintre ultimele texte acceptabile de catre toti cei care se revendicau de la traditia lui Moise.

23. Pentru comparatia textului LXX cu fragmentele in ebraica descoperite la Cairo, Qumran si Massada din Cartea Intelepciunii lui Iisus Sirah am intrebuintat editia din 1968 a lui Vattioni (= Hebr.); tot de aici am preluat si referintele la Peshitta.

Componenta traditionalist-conservatoare a discursului lui Sirah va asigura textului un loc privilegiat in preferintele de lecture ale evreilor, dupa cum atesta frecventa sa citare in Talmud §i in marea culegere de texte sapientiale, Zicerile parinfilor. Chiar daca nu a fost retinut in cele din urma intre textele canonului iudaic (probabil din cauza ultra-rigorismului de sorginte fariseeana care s-a impus dupa anul 70 d.H.), pretuirea de care opera lui Ben Sira s-a bucurat in mod constant printre evrei este dovedita de ecourile Clare pe care le-a lasat in texte liturgice importante precum cele rostite la Yom Kippur sau in cunoscuta rugaciune a celor Optsprezece Binecuvantari. Cat despre traditia cre§tine, chiar daca in privinta canonicitatii s-a mentinut o ezitare din pricina redactarii sale tardive, opera Siracidului s-a bucurat constant de pretuire, daca ar fi sa mentionam doar, pe tang subtitlul ,,Ecleziasticul", includerea sa constants in manuscrisele LXX si dupa ce colectia alexandrine I i pierduse creditul printre evrei.

Prin preluarea, ca text ,,deuterocanonic", in aproape toate edi_tiile moderne ale Bibliei, indiferent de orientarea confesionala a editorilor (mai putin de catre neoprotestanti), Cartea intelepciunii lui Iisus Sirah ocupa un loc proeminent in literatura sapientiale universals.

Eugen Munteanu

Prolog

Fiindu-ne date [lucruri] multe §i marete prin Lege §i prin Profeti

prin ceilalti care le-au urmat,

[fapt] pentru care se cuvine sa aducem laude lui Israel, pentru

invatatura §i intelepciunea [lui],

' intrucat trebuie ca nu numai cei care citesc sa dobandeasca tiinta,

5 ci §i [acetia], ca iubitori de invatatura [ce sunt], sa le poata fi de folos

celor din afara,

6 atat prin viu grai, cat prin scris,

bunicul meu Iisus, care s-a dedicat mai presus de orice

citirii Legii

§i Profetilor

si a celorlalte carti ale stramo§ilor

' I Intru care i-a ca§tigat o indestulatoare iscusinta,

'2 s-a indemnat §i el sa scrie ceva despre cele care duc la invatatura §i

intelepciune,

pentru ca iubitorii de invatatura, obipuindu-se ei cu acestea,

sa poata inainta cu mutt mai mutt in trairea potrivit Legii.

Sunteti a~adar rugati

sa cititi acestea

Prolog. Redactat, probabil, direct in limba greaca, de traduc5torul textului, Prologul prezinti o importanta capitalii pentru liimurirea a numeroase probleme nu doar ale cartii Intelepciunii lui Iisus Sirah, ci ale Septuagintei insqi. Despre toate implicatiile privitoare la istoria textului, persoana autorului a traduc5torului, locul sau in configurarea canonului biblic etc., am tratat mai pe larg in Introducere,' § 5.

Sintagma „cei care citesc", ,,cititorii" (gr. Zouc vaytvthaKOVSac) se refers aici la oamenii invatati, ctitrturari sau scribi, care pot intelege textele sacre in limbile originate

le pot imptrtti$i continutul §i celorlalti. Unul dintre ace$ti invatati este Ben Sirah insu;i, Dar termenul are sensul general de ,,cititori".

Pentnl intelesul expresiei ,,cei din afara" (gr. zoiS KTOg), vezi supra, Introducere, § 5. 15 Destinatarii traducerii sunt, mai ales, evreii din diaspora egipteanl., care nu mai erau in stare sa citeasca textele sacre in limba ebraicii.

264 PROLOG

17 cu bunavointa cu luare-aminte

18 sa aratati ingaduinta

19 daca vi se pare ca,

20 in ciuda straduintelor noastre, am dat grey la talmacirea anumitor cuvinte;

21 caci lucrurile spuse in aceste cacti in ebraica

22 nu au acelai inteles cand sunt transpuse in alts limbs;

23

de altfel, nu doar aceste scrieri,

24 ci insa.i Legea §i Profetii

25

celelalte cacti

26 se deosebesc destul de mult atunci cand sunt citite in limba cea dintai.

27 Ajungand in Egipt in al treizeci §i optulea an al domniei regelui Evergetes,

28 in timpul ederii mele acolo,

29 am gasit un exemplar al acestei invatatura de mare insemnatate.

20-26 Aprecierile sceptice cu privire la exactitatea textului transpus in grecqte in cornparatie cu originalul ebraic atesta faptul ca nici versiunile realizate anterior (Pentateuhul) nu se bucurau Inca de o reputatie ferma. Abia ulterior colectia va dobandi un prestigiu propriu, intrinsec, incepand sa fie considerata la fel de ,,inspirata" ca originalul ebraic (in epoca.lui Philon din Alexandria). Actul traducerii (gr. pp>lveia, in v. 20, gr. pe0epprlvevaat, in v. 30) este privit ca o operatie riscanta, de aceea apelul la ingaduinta cititorului nu este o simply figura retorica.

29 Secventa obscura in Bib!. 1688, datorata transpunerii literaliste: ,,aflaiu nu de mica invatatura asamanare." Cuvantul grecesc 4opotov, ,,exemplar", ,,copie", a pus serioase probleme de echivalare traducatorilor, caci in greaca comuna este atestat doar ca adjectiv (i opotoc) cu intelesul de baza ,,neasemanator". Pomind de la aceasta valoare adjectivala a cuvantului, unii interpreti au presupus ca am avea in context o referire la tipul de viata, nivelul de instructie sau de cunoatere a Legii etc. al evreilor din Alexandria, in comparatie cu cei din Palestina. De aici echivalari contradictorii precum: j'y decom'ris une vie conformed une haute sagesse (BJ), „am gasit o mare scadere de invatatura fata de cea din Iudeea" (Radu-Gal.), ,,am aflat o viata intru nimic mai prejos decat a noastra" (Mania). Trecand peste o serioasa dificultate de ordin gramatical (absenta in manuscrise a articolului r6, care ar fi fost marca sigura a substantivizarii), cei mai multi speciali$ti sunt de parere ca a6ogotov trebuie totu1i socotit un substantiv, sinonim cu gr. 60poiwpa, atestat la Platon cu sensul de ,,copie" (vezi, in special, Auvray). Sensul de ,,copie (a unei carti); exemplar" este inregistrat s.u. a06potoc de AB, cu trimitere precisa la pasajul nostru. De aceea, optiunea noastra merge in aceasta directie, infanta ~i de alti interpreti: j 'ai trouve un exemplaire de cette importante instruction (TOB), I came across the

PROLOG

30 Am socotit ca este foarte de folos sa ma Ingrijesc eu Insumi, cu simtul

datoriei cu toata silinta, de transpunerea acestei carti

31 cu multa §tiinta *i dupa multe ceasuri de veghe

32 petrecute in rastimpul [necesar]

33 spre a o duce la bun sfar§it, sa o dau la lumina

3a [mai ales] celor care, traind in strainatate, vor dori sa fie iubitori de

invatatura

§Iefuindu-ii obiceiurile,

sa traiasca potrivit Legii.

reproduction of a good deal that is instructive (AB), j'ai decouvert un demarquage d'instruction qui n 'est pas mediocre (Hari, Dorival, Munnich, p. 87).

33 ,,sa o dau la lumin6": litt. ,,sa o public".

Prologul al II-lea

Aces' Iisus era flu! lui Sirah si nepolul lui Iisus, fizzl sau. El a trail in anii care au urmat robiei si fntoarcerii [din Babilon] si dupa toll prorocii. Dupa cum marluriseste el insusi, bunicul sau list's a fost intre evrei un on/ sarguincios si foarte chibzuit, care nu nuntai ca a adunat preceptele celorlalli barbali inlelepli care !-au precedat, dar a si alcatuit uncle proprii, pline de inleles si de inlelepciune.

2 Asadar, deoarece primal Iisus a lasat in urzna sa aceasla carte si a plecat dinlre oameni, ace/ Sirah, la randu-i, a lasat-o si el fiului sau Iisus,

Prologul al 11-lea. Vezi supra, Introducerca. Pentru fragmentcle in caractcre italice, vezi ,,Nota asupra versiunii de fata", din Introducere.

1 Dupa un obicei larg raspandit la popoarele antice, nepotul puma adesea numele bunicului sau. Gr. oµwvuµoc, lift. ,,care poarta acelagi nume", nu mai apare In alt Ioc in LXX; prin „tizul sau" am mentinut optiunea din Bibl. 1688. Gr. tXµcawaia cste termenul frecvent intrebuintat in LXX pentru a desemna notimiea de ,,sclavie" (cf., do exemplu, Deut. 21,13; 28,41 etc.). In context se face referire clara la exilul babilonian. Gr. avaxlrlatc, derivatul postverbal de la avaxa? w, ,,a chema" (intrebuintat in primul verset din Levitic pentru a desemna ,,chemarea" lui Moise de catre Dumnezcu), no mai apare in alt Ioc din LXX. Unul din sensurile cuvantului este cel de „chemarea sprc retragere a udei trupe", ceea ce arjustifica optiunea noastra. Caci „chemarea" Ia care se face trimitere este, dupa cum reiese de altfel din context, iqirea din exilul babilonian

intoarcerea poporului in Palestina. Gr. gtxorzovo; inseamna literal ,,care iubeltc efortul" $i desemneaza calitatea de a fi activ, harnic, laborios; faptul ca acest cuv5nt, ca i altc cateva cuvinte din Prologul secund, nu mai apare In alt Ioc din LXX poate fi interpretat ca o dovada a redactarii mutt mai tarzii a acestui text. Gr. Opovtµoc, termen pe care 1-am echivalat, in functie de context, prin „chibzuit", ,,priceput" sau ,,cuminte", este un cuvant–cheie din seria terminologica sapientiala, aparand frecvent in LXX, mai ales in Prov.; sinonim partial al Iui aogos, desemneaza o scrie de calitati fundamentale ale omului intelept: prudenta, stapanirea de sine, simtul raspunderii, respcctarca Legii divine etc. Gr. &rzogOeyµa, ,,precept", ,,zicere inteleapta", este un termen curent in greaca comuna

mai apare in LXX in Deut. 32,2 fez. 13,19. Pentru termenii sapientiali avveat; ao4 ia, echivalati aici prin „inteles" $i „inlelepciune', vezi mai jos notelc de la 1,18 §i 3,29.

2 Prin expresia ,,opera bine intocmita" am redat sintetic gr. vapµovtov auvtayµa, lift.: „alcatuire armonioasa". Expresia „oranduiala cu buns tocmeala", forjata de autorii Bibl. 1688, este obscura prin literalismul ei excesiv.

PROLOGUL AL II-LEA

care, ocupandu-se de ea, a adunat toata in(elepciunea intr-o opera bine inlocmita, denumind-o alai cu numele sau al latalui sau, cat cu eel al bunicului, i urmarind ca, prin numele in;elepciunii, sa indemne, cu dragosle, pe ascultalor spre cercetarea acestei car(i.

3 A strans a,cadar laolalta cuvinte de in(elepciune, alegorii ci parabole, cateva vechi povestiri iubite de Dumnezeu despre barba(i placu(i lui Dumnezeu, prectnn . i rugaciuni cantari de lauds; [a mai strans] de asemenea [relatari despre] binefacerile pe care Dumnezeu le-a daruit poporului Sau $i despre rauta(ile prin care i-a pus la Incercare pe du~manii tor. Aces( lisus a foss un urma al lui Solomon, cu nimic mai prejos decal acela, doritor de infelepciune de inva(atura, fund qi numindu-se pe buns drep-

tale un erudil.

3 Expresia ,,cuvintc de inlelepciune" (gr. X6yot Opovnaswc) denume$te generic toate formic de cnunt apodictic, sapienlial, intre care in text sunt menlionate imediat doua, ,,alegoria" ,,parabola". Am tradus prin ,,alegorie" gr. aiviypa, cuvant care mai

Daparc

eut.

in LXX Ia Num. 12,8 (echivalat neologistic de Mihai Moraru prin „enigma') $

28,37 (Ioc in care loana Costa a preferat, prin optiunea ,,cimilitura", sa se =Mina in tradilic, cf. Bibl. 1688: ,,gaciturs"). Pentru gr. ttapaNXil, care apare in LXX mutt mai frecvent (cf. Num. 23,7.18; 24,3. 15; Deut. 28,37; Prov. 1,6; Eel. 1,17 etc.) $i echivalat in mod traditional prin „pilda" (cf. Bibl. 1688), am preferat transpunerea directs prin „parabola", care are avantajul preciziei. Tot de dragul preciziei am transpusgr. utopia, ,,relatare verbala sau scrisa", prin ,,povestire", caci echivalentul ,,istorie" din Bibl. 1688 a dob .edit in Limp, in limba romans, o denotalic principals care it face ambiguu in contextul nostru. Prin ,,urma al lui Solomon" am redat in context conlinutul sintagmei gr. dna5oc tou Eolop6vtoc, cad formula ,,ucenic lui Solomon" din Bibl. 1688 ar sugera o ncadecvata contemporaneitate a celor doua personaje. Variants a lui olrrl56c, cuvantul nu mai spare la LXX inseamna in greaca comuna „insolitor", "companion". Se intelege de In sine ca, traitor in secolul al 11-lea 1.F1., lisus Sirah nu putea fi un „insolitor' al regelui Solomon, ci doar un urma4 in sens lang. Inexistent in LXX, gr. noXu taOix, ,,enudit", adjectiv clasic in greaca, a fost transpus literal in Bib!. 1688 prin sintagma-calc „molt invalat".

Intelepciunea lui Iisus Sirah

1 Toata intelepciunea este de la Domnul si cu El ramane ea pentru vesnicie.

ZNisipul marilor, picaturile ploii

si zilele vesniciei cine le va numara?

3 InaItimea cerului, largimea pamantului, genunea si intelepciunea cine le va cerceta? ' Inainte de toate a fost creata intelepciunea,

1,1 Prima pane a cartii poate fi socotita un veritabil poem inchinat intelepciunii. Imagine centrala in discursul Siracidului, intelepciunea (ebr. holdfmah, gr. aogia) este un atribut al Dumnezeului transcendent $i un dar 1'acut de Acesta oamenilor. Adesea personificata, intelepciunea este revarsata de Dumnezeu cu d5rnicie auupra intregii creatii. Ocupand un loc de prim rang in sanul creatiei, intelepciunea nu se identifica niciodata in discursul Siracidului cu Dumnezeu Insugi. In corclatie cu pasajul similar din Prov. 8,22-31, continutul vv. 4-5 a fost in repetate randuri interpretat ca o referinta hristologica major in ciirtilc VT. Inca din primcle secole creltine, Parinti ai Bisericii precum Origen sau Tertulian au asociat imaginca intelepciunii divine cu persoana lui Iisus Hristos, in cadrul efortului de limpezire a naturii Fiului in raport cu Tatal in cadrul Treimii. Identificarea Intelepciunii cu Logosul despre care se vorbelte in Evanghelia dupa loan 1,1 a contribuit la stabilirea dogmei despre caracterul increat $i consubstantial al Fiului (= Intelepciunea/Cuvintul) in raport cu Tatal. Aceasta interpretare s-a impus la Conciliul de la Niceea (325 d.H.), impotriva interpretarii ariene, potrivit careia pasajul in cauza ar fi un argument in favoarea naturii create a Fiului. Pentru detalii privind semnificatiile teologlee ale intelepciunii la Ben Sirah, vezi Marbock, pp. 17-34, Pelikan, I, pp. 191-210 $i Jobes, Silva, p. 25. Vezi, de asemenea, supra, Introducerea, § 2. Teonimul cel mai des folosit de Siracid este ,,Domnul" (gr. K6pto;), si mai rat ,,Dumnezeu" (gr. 6Eog). Am pastrat constant in traducere aceasta diferentiere.

1,2 Acest verset este preluat ca atare in Cartea tainelor lui Enoh, 47,5.

1,4 Tema primordialitatii intelepciunii in univcrsul creat este un topos at textelor biblice sapientiale, cf. Prov. 8,22 si urm., lov 28,12 $i urm. „intelegerea chibzuintei": gr. cn veatc 4povOEU)S, cf. ,,inteleagerea mintii" (Bib!. 1688, Micu); sintagma combina doi termeni importanti din repertoriul sapiential, care apar freevent singuri. Alte solutii de traducere: intellectus prudentiae (Vulg.), intelligence prudente (TOB, BJ), prudent

1NTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 1

far Yntelegerea chibzuintei e din veac.

5Izvorul intelepciunii este cuvantul lui Dumnezeu in inaltimi,

far caile ei sunt porunci vesnice.

6 Radacina intelepciunii cui i-a fost descoperita? Si subtilitatile ei cine le-a cunoscut?

tiinta intelepciunii cui i s-a dezvaluit

~i marea ei experienta a vietii cine a cunoscut-o?

8 Unul singur este Intelept, cu adevarat de temut,

a~ezat pe tronul Sau.

9 Domnul Ins4 a creat-o

a vazut-o, 8i a masurat-o,

§i a revarsat-o peste toate lucrarile Sale,

10 peste orice fiinta, potrivit darniciei Sale,

understanding (AB). In Luther se prefers reprezentarea separata a celor doua elemente:

sein Verstand and seine Einsicht.

1,6 Este exprimata ideea ca natura profunda a intelepciunii nu poate fi patrunst de min-

tea omeneasca, door Dumnezeu stapbnind-o pe deplin. Prin „subtilitati" am redat sensul central at gr. Ta navovpyevµata, care corespunde ebr. ma'arfimeyhd, ,,viclenie", cf ce: subtleties. Alte optiuni: astutias illius (Vulg.), ses accomplissements (TOB), ses are ss forma (BJ), ihre geheimen Gedanken (Luther). Dupa AB, s.u., gr. navovpy µ

de plural conotatii pozitive. Solutia „me$ter8ugurile" (Bibl. 1688, pastrata la Micu 8i Bibl. 1914) este exacta, data find semnificatia In epoca a cuvantului ales. Acceptabila $i explicita apare formularea „tainicile ei puneri la Cale" (Radu-Gal.). Cuvantul mai apare

Inca o data, Ia 42,18.

1,7 Expresia „ 8tiinta intelepciunii", gr. entaTpµrl ao4iac, cf disciplina sapientiae

(Vulg.), la science de la sagesse (TOB, BJ) reprezinta o alto imbinare de termeni-cheie ai repertoriului sapiential. Gr. navnetpia, „experienta bogata" (cf. AB, s.u.), este un compus care mai apare in 25,6. Cf. ,,bogatia mijloacelor ei" (Radu-Gal.), la richesse de ses voles (BJ), grande experience (TOB), resourcefulness (AB).

1,8 Imaginea Dumnezeului atotputemic, a$ezat pe tronul de slava, reapare mai jos

(43,29), ca $i in alte locuri din VT (Is. 6,1; Ps. 9,5; 47,9). as xo

1,10 Prin ,,orice fiinta" am echivalat in mod explicit ebraismul grecesc naarlS p c (cf 8i AB: every living thing), tradus de unii interpreti in mod literal: toute chair (TOB, BJ). Aceasta expresie se refers la toti oamenii, ideea fund ca Dumnezeu a „revarsat" (el;exeev) intelepciunea peste toti oamenii (cf. Luther: fiber alle Menschen), dar ,,a rezervat-o" sau ,,a Impartit-o" (exoprlyrlaev) In special ,,celor care II iubesc" (toil aym ty arov), adica membrilor poporului lui Israel, care traiesc potrivit Legii. Am interpretat secventa gr. Kara Trly Sooty amov In sensul, impus de context, ,,potrivit darniciei lui (Dumnezeu)"; cf. $i „dupa masura darniciei sale" (Radu-Gal.), selon sa largesse (TOB, BJ), according to his bounty (AB), nach seinem Gefallen (Luther).

si a impartit-o celor care II iubesc.

Iubirea Damnului este intelepciune slavita, El o imparte celor care Il privesc.

11 Frica de Domnul e marire si mandrie, si bucurie, si cununa de veselie.

12 Frica de Domnul va inveseli inima

si va darui bucurie, desfatare si viata indelungata. Frica de Domnul este un dal- de la Domnul si ea ne acaza pe caile iubirii.

13 Celui care se teme de Domnul ii va fi bine la sfarsit,

1,11 ,,Frica de Domnul" (gr. 06 ; xupiov) reprezinta, alaturi de intelepciune, cu care este indisolubil Iegata, nucleul teologiei Iui Ben Sirah, care este in fond atitudinea veterotestamentara de baza fata de Dumnezeu (cf. Deut. 4,9-10; 8,5-6; Prov. 1,7; 9,10; Iov 28,28 etc.). Aceasta nu mai inseamna spaima fizica, ci pietate, supunere totals si iubire fata de Creator, iar continutul complex al conceptului este nuantat, intr-o succesiunc imnica, in cele ce urmeaza, unde frica de Domnul este descrisa drept „marire, mandric, bucurie $i cununa de veselie" (v. 1I), „inccput al intelepciunii" (v. 14), „plinatate a intelepciunii" (v. 16), „cununa a intelepciunii:' (v. 18), ,.radacina a intelepciunii" (v, 20) sau pur si simplu „intelepciune $i invatatura" (v. 27). Seria de atribute melaforice se va regasi mai jos, 6,18 si urm., in cadrul unei exhortatii catre cautarca intelepciunii. „Mari-ma" sau ,,slava" (ebr. kabhodh, gr. Sofia) $i „cununa de veselie" (ebr. 'atereth tip''ereth, gr. ah4avoc crya ktaµaroS) trimit la natura divina a, intelepciunii. „bucurie", gr. E00poauvrl: desemnand in greaca homcrica notiunea de ,,banchet" si find deopotriva numele uncia dintre gratii, cuvantul este f'oartc frecvent intrcbuintat in LXX (dupa Concord., peste 100 de recurente doar in cartile canonise), undo a ajuns sa semnifice un complex moral-sapiential continand notele semantics dc bunastare spirituals, seninatatc si fericire rezultand dintr-o viata morals $i de supunere fats de Dumnezeu.

1,12 „Viata indelungata" reds compusul gr. paKporlµepevatS, atestat doar in acest loc din Sir. Continutul cuvantului este redat perifrastic do intcrpreti: longue vie (TOB, B]), langes Leben (Luther), longitudinem dierum (Vulg.). Vechii intcrpreti romani au crcat prin calchiere sintagma „indelungare de viata" (Bib!. 1688), modificata de Micu in „Iungime de zile"; aceasta ultima formula s-a perpetuat neintrcrupt, pans astszi, la Filotci, $aguna, Bib!. 1819, Bibl. 1936, Radu-Gal., Bibl. 1968, Anania. Mai frecvent apare in LXX verbul corespondent, gr. paKpofµepevor, ca de exemplu aici, in v. 20 sau mai jos, 3,6. Autorii versiunii siriace au in acest loc expresia ,,viata vesnica", ceca ce rcprezinta o interpretare creltina.

1,13 Secventa 1,11-13 pune in tema doua components esentiale ale iudaismului: a) stransa legatura intre religie si comportamentul moral, in masura in care virtutea estc vazuta ca rod al fricii de Domnul, si b) motivatia utilitarista a comportamentului moral, in masura in care traiul virtuos aduce cu sine o recompensa imediata (vczi Spicq, p. 565). Trimiterea

iar in ziua sa de pe urma el va fi binecuvantat.

14 Inceputul intelepciunii este sa te temi de Domnul

§i, pentru cei credincio§i, a fost creata in pantecul mamei.

fs Intre oameni si-a facut cuib pe temelie verica, urmgilor for ea va ramane credincioasa.

16 Plinatatea intelepciunii inseamna sa te temi de Domnul,

ea ii imbata [pe oameni] cu roadele sale.

17 Toata casa for o va umple cu ceea ce doresc hambarele for cu ce rodqte ea.

18 Cununa intelepciunii este frica de Domnul, cea care face sa infloreasca pacea §i sanatatea.

la binecuvantarea pe care omul virtuos $i cu frica de Dumnezeu o va primi la sfar$itul vietii este o conotatie din LXX care lipse$te din originalul ebraic: fata de textul ebraic, traducerea greaca pare a manifesta in mai multe locuri credinta intr-o rasplat Jpedeapsa

dupa moarte (cf de ex. 7,17; 21,10).

1,14 Ideea ca frica de Domnul este indisolubil legata de intelepciune este unu:din moti-

vele e centrale ale doctrinei sapientiale a Siracidului (vezi §i Introducerea, § 3). petul": gr. &pXn, cu sensul literal „inceput", are in LXX urmatoarele trei valori semantice principale (existents de altfel in greaca comuna): 1) ,,punct de pomire; origine" (cf mai jos, 15,14 sau 39,25); 2) ,,partea cea mai importanta a unui lucre; temei" (cf mai jos, 29,21); 3) „esenta sau principiu al unui lucre" (cf mai jos, 10,21 $i 11,3). In versetul de

fats, cele trei sensuri apar toate simultan §i indistinct.

1,16 „Plinatatea": gr. n7,t)aµov>1 ar putea sugera aici, ca in Lev. 25,19; 26,5, starea de

satietate alimentara, cf, ,,satiu" (Bib!. 1688, Micu, Bib!. 1914). Cuvantul poate fi inteles $i in sensul de ,,belgug" (ca in Gen. 41,30). Unii interpreti renunta la conotatiile alimentare si opteaza pentru sensul „deplinatate" (cf. Radu-Gal.: „deplinatate", TOP va BJ: plenitude, Luther: Faille). Imaginea unui Dumnezeu care „ii imbata" (gr. µ ) pe oamenii credincio$i cu roadele intelepciunii se incadreaza firesc in contextul metaforic. Pentru metafora ,,roadele intelepciunii", cf. Prov. 8,19; 11,30.

1,17 intregul versa pare o parafraza dupa Prov. 9,1-6.

1,18 lrnaginea ,,cununii" (gr. aie@avoc) ca reprezentare simbolica a ideii de ,,superlativ"

sau ,,excelenta" este un topos formal in cartile sapientiale ale LXX, cf., de exemplu, mai jos, 25,6, dar *i Prov. 17,6; 12,4; 16,31. Echivalarea traditionala prin ,,pace" a ebr. ,salom, gr. sip vii, corespunde unui complex conceptual care conoteaza ideile de bunastare, prosperitate, multumire, siguranta, seninatate, impacare cu Dumnezeu cu semenii. Unii interprets incearca sa expliciteze cafe ceva din aceste nuante: ,,fericirea"(Radu-Gal.), bien-titre (BJ). Prin ,,sanatate" am echivalat (asemenea majoritatii interpretilor, cf. Luther: Heil, BJ: same, TOB: bonne sante) expresia greceasca (putin tautologica) byietav i&ascJS, litt. „sanatatea vindecarii" (Bibl. 1688), dar, tautologic: ,,vindecare de insanato$are" (Micu, Bibl. 1914).

Amandoua sunt daruri de la Domnul intru pace, iar mandria celor care 11 iubesc pe El sporeVe.

19 [Domnul] a vazut-o §i a masurat-o.

Ea a revarsat tiinta cunoa§tere intelegatoare a inaltat slava celor care o stapanesc.

20 Radacina intelepciunii este sa to temi de Domnul ramurile ei – viata indelungata.

21 Frica de Domnul alunga pacatele,

ramanand Tanga not ea abate mania [DomnuluiJ.

22 O furie nedreapta nu va putea fi indreptatita,

caci pornirea spre furie a cuiva inseamna prabu§irea lui.

23 Omul indelung-rabdator i§i va pastra cumpatul pang la vremea potrivita

apoi ii va fi redata bucuria.

24 Pana la vremea potrivita va ascunde gandurile, §i buzele multora vor povesti despre priceperea lui.

25 Printre comorile intelepciunii se afla pilde ale §tiintei,

1,19 Ca gi 6o~ia, termenii ntanjg, „0inta", yviuvtS, „cunoa~tere" $i avvem5, ,,intelegere", „inteligenta" sau „intelect", ,,pricepere", ,,iscusinta" au fort moteniti in repertoriul terminologic sapiential at LXX din lexicul filosofic grecesc clasic. Frecvent, ace$ti termeni-cheie apar impreuna, uneori, ca aici, in combinatii sintagmatice precum yv6at5 ovveae , lift. „cunoa$terea intelegerii", cf. BJ: connaissance intelligente. 0 dezambiguizare a expresiei la Luther: macht die Leute verstandig and klug.

1,20 Imaginea intelepciunii ca arbore reapare in 24,13-14.16-17, unde apar cedrul, palmierul sau vita de vie.

1,22 Primejdiile majore cauzate de iritare, de ,,furia nedreapta" (gr. Ougeg aStxoS) sau de ,,pomirea spre furie" (pomj 'rov Ouµov) sunt amintite mai jos, 27,30, ca §i in alte texte sapientiale (Prov. 10,18; 12,16; 14,29 etc.).

1,23 „indelung-rabdator": compusul gr. µaxp60uµoc, ,,care Indus multe", apare relativ frecvent in LXX (cf. Ex. 34,6; Ps. 7,12; Prov. 14,29 etc.) gi este calchiat in Bibl. 1688: ,,cel indelung rabdatoriu", expresie traditionaIi; in Bibliile rom5ne$ti. Corespondentul ebr. este secventa 'erekh 'appayim, lift. „lung la nari'; nasul era in imaginarul iudaic sediul maniei. Echilibrul, cumpatul, retinerea §i tacerea omului intelept sunt frecvent mentionate ca valori comportamentale nu doar in VT, ci $i in literatura sapientiala a

Ili, egiptenilor (cf. Duesberg, I, pp. 113-119).

1,25 ,,frica de Dumnezeu": gr. Oeocepeta, termen rar in LXX, un compus interpretat de lexicografi ca ,,slujire a lui Dumnezeu", sau „frica de Dumnezeu; religiozitate" (AB),

I sau ,,cult at divinitatii, pietate" (Bailly), cf piste (BJ, TOB), fear of the Lord (AB). Am optat in context pentru solutia ,,frica de Dumnezeu", aceeqi ca in Gen. 20,11 (unde

dar celui pacatos frica de Dumnezeu ii pare uraciune. 26 Daca doreO intelepciune, implinqte poruncile

*i Domnul ti-o va darui.

2' Caci inlelepciunea invatatura inseamna frica de Domnul,

credinla blandetea sunt incantarea Lui.

2' sa nu Iii nesupus fate de frica de Domnul

nu to apropia de ea cu inima impartita.

29

SA nu Iii fatarnic cu oamenii

sa-ti infranezi buzele.

3o sa nu te inalti pe tine insuti,

ca sa nu te prabu$e;ti §i sa aduci asupra sufletului tau necinstire;

caci Domnul va da pe fata cele ascunse ale tale i te va dobori in mijlocul adunarii,

0coaelicia corespunde cbr. yir"ath 'Elohim, ,,frica de Dumnezeu"). Tcrmenul mai apare inca o data in Iov 28,28, unde corespunde ebr. yir 'alb 'Adhonay.

1,26-27 Avem aici unul din locurile in care ecualia „inlelepciunea – implinirea Legii – invatetura – frica de Domnul" apare formulate cu cea mai mare claritate. • Am tradus prin ,,incantare" gr. cuSoxia. cuvant care inseamna in greaca (referitor la Dumnezeu) „bunavoinle" (ca mai jos, 2,16), dar „mullumire; incantare" chiar ,,implinire, satisfaclic" (ca mai jos, 18,31). Alte opliuni de traducere: ce qu'il aime (BJ), son bon

plaisir (TOB), delight (AB). • „Credinta blandetea" (ebr. 'emunah 'anawah,
gr. nianS ;i npao rrlg, cf la fidelite et la douceur – BJ TOB, trust and humility – AB)

mai apar impreuna, ca atribute ale omului intelept, in 45,4.

1,28 Expresia „cu inima imparlita" corespunde gr. v KapSig 5taail, lift. ,,cu inima in

doua park", cf avec un coeur double (BJ, TOB), with duplicity of heart (AB), mit falschem ller_en (Luther). Ca desemnare metaforica a ipocriziei minciunii, imaginea inimii scindate apare in Ps. 12/11,3, find lexicalizate in ebr. prin /ebb wdlebh, lilt.

,,inima ;i inima". ldeea dedublarii ca sursa a ipocriziei este exprimata prin gr. Sty>,waaog, lift. „cu limba in doua parli", care apare ca epitet al omului ipocrit mai jos (5,9; 6,1; 12,3). S-a aratat ca, in imaginarul veterotestamentar, inima apare ca sediu al

interioritalii, al inteligentei voinlei libere a omului, iar limba este vazuta ca simbol al

omului exterior, al deciziilor actiunilor acestuia. in consecinlb, ipocrizia, dedublarea,
fie a inimii, fie a limbii, reprezinta o grava alterare a personalitalii umane, un pacat

major (cf. 1-ladot, pp. 177-192). cu oamenii": lift.
1,29 Rom. „fbtarnic" este echivalarea tradilionala a gr. imoxptrilc. „

,,in gurile oamenilor".

1,30 Pedeapsa divina pentru trufie este dezvaluirea in fata ,,adunarii" (gr. avvaywlrl) a

,,celor ascunse", id est faptele gandurile ascunse inavuabile pe care le are omul rau (gr. ra xpurzta aou). Ideea din acest dicton reapare frecvent in VT, cain NT, cf lez. 17,24; lov 22,29; Prov. 11,2; 16,18; Mt. 18,4; 23,12; Lc. 1,52; 14,11.

deoarece nu to-ai apropiat de frica de Domnul §i inima to este plina de viclenie.

2 Fiule, daca nazuiqti sa-1 sluje§ti Domnului, pregate§te-ti sufletul pentru Incercare.

2Indreapta-ti inima, fii neclintit

nu te tulbura in clipa de restri§te.

3 Alipe§te-te de El §i nu te departa,

ca sa fii marit la sfar§itul zilelor tale.

' Tot ce ti se intampla, prime§te,

2 Indemnurile fierbinti pe care, in acest capitol, Siracidul le adreseaza conationalilor sai pentru a-i intari in credinta fata de Dumnezeul lui Israel pot fi privite §i ca incurajsri $i referiri concrete la vitregia epocii (despre persecutiile regilor elenistici la adresa evreilor vezi supra, Introducerea, § 1). Prezentandu-se ca un poem despre marinimia divina, capitolul poarta in unele manuscrise titlul ,,Despre rabdare".

2,1-2 Apelativul ,,fiule" (gr. Teicvov), adesea la plural, ,,fiilor" (gr. Texva), este un topos formal al literaturii sapientiale (cf mai jos, 3,1; 4,1; 6,32 etc., dar §i Prov. 2,1; 3,1 etc.), reluand formula ebraics uzuala de adresare a invatatorului catre discipolii sal; expresia a fost mogtenita de cre§tini pentru a marca raportul intre preot §i mirean. Ideea ca, pentru a raspunde bunavointei divine, omul evlavios gi virtuos trebuie sa infrunte diferite ,,ispite" sau „incercari" (gr. netpaap6v), pregatindu-§i sufletul pentru clipa de restri§te (gr. naywyn), este un element central al doctrinei deuteronomice despre rasplata (cf. Rankin, pp. 77 §i urm.); sublinierea necesitatii de a accepta incercarile vietii §i de a vedea in ele un semn al bunavointei divine apare formulata §i mai jos, 4,17; 6,7: 44,20. V. $i Mt. 6,13 §i Lc. 11,14. • Verbul gr. xapTepew, ,,a fi tare, neclintit" §i ,,a indura cu rabdare", intrebuintat aici la imperativ, define§te starea de fermitate morals, cf sois resole (TOB), arme-toi de courage (BJ), be… steadfast (AB). Aparc rar in LXX, dar Inca o data mai jos, 12,15. ,,nu te tulbura": gr. o tsaSw, ,,a se grabi", ,,a se zori", ,,a se agita". 2,3 ,,Alipe§te-te": gr. tcokxaw are In greaca sensul primar (despre metale) ,,a lipi, a suda"; ca §i aici, este intrebuintat in LXX pentru a sugera indisolubila legatura intre om §i Dumnezeu (cf. Deut. 6,13; 10,20 etc.; Ps. 21,16; 24,21 etc.). Cf. Radu-Gal.: ,,lipegte-te de Domnul", TOB, BJ: attache-toi d hit, AB: cling to him. Secventa gr. Iva av rlO~jS en' eaxcrrwv aou din LXX este pasibila de interpretari, dupa cum verbului gr. avtavw, ,,a cre§te, a marl", i se confera o conotatie concret-materials sau una spirituala. Am optat pentru o solutie neutra, dar vezi ,i alte solutii: ,,ca sa cre$ti intru cele de apoi ale tale" (Bibl. 1914), ,,ca sa cre$ti mereu pana la star§itul tau" (Radu-Gal.), to finiras tes fours dans la prosperite (TOB), ajin d'etre exalte a ton dernier jour (BJ), thus will your f rture be great (AB).

2,4 Prin sintagma ,,in necazurile umilirii tale" am incercat o reproducere cat mai exacta a gr. v cXRaygaaty Tanetvtuaetu aou. Daca, in genere, gr. a2 Xayga inseamna in LXX

iNTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 2 275

§i in necazurile umilirii tale indelung-rabdator!

5 Caci prin foc se pune aurul la incercare,

iar oamenii placuti [lui Dumnezeu], in cuptorul smereniei.

In boll si in saracie, pastreaza-fi increderea in El!

6 Increde-te in [Domnul] El iti va veni in ajutor,

indreapta-ti cane nadajduiete in El!

7 Voi, cei care va temeti de Domnul, 4eptati cu rabdare indurarea Lui,

nu va abateti din drum, ca sa nu va prabuiti.

8 Voi, cei care va temeti de Domnul, incredeti-va in El,

§i nu va lipsi rasplata voastra.

9 Voi, cei care va temeti de Domnul, nadajduiti cele bune,

bucuria vqnica §i indurarea;

caci rasplata Lui este un dar vesnic plin de bucurie.

10 Priviti la generatiile trecute vedeti:

cine si-a pus nadejdea in Domnul a fost dat de ru§ine?

Sau cine a ramas neclintit in frica [de Domnul] *i a fost parasit? Sau cine L-a strigat §i a ramas nebagat in seams?

11 Caci milostiv indurator este Domnul

,,pret" (cf. Lev. 27,10.33), aici are sensul de ,,vicisitudine, necaz", cf les vicissitudes (BJ), les revers (TOB). ,,A 11 indelung-rabdator" este semnificatia exacta a gr. gaxpo2vµeiv, cf montre-toi patient (BJ), sois patient (TOB); be patient (AB).

2,5 Complexul metaforic cu continut ,,metalurgic" este un topos biblic; vezi i Is. 48,10;

Prov..17,3; 27,21; Ps. 66,10; Intel. 3,6.

2,7 Vb. gr. avaµevw apare in LXX cu sensul original ,,a a~tepta cu rabdare; a se bizui

pe…", cf, sustinete n:isericordiam eius (Vulg.), comptez sur sa misericorde (TOB, BJ). Prin ,,Indurare" am echivalat gr. eReos, lat. misericordia, Incercand o ,,actualizare"

terminologica in raport cu traditionalul „mils" (Bibl. 1688, Micu etc.).

2,8 Gr. mcai s i prezints dificultati de echivalare; am optat pentru ,,a lipsi", dar cf. $i

votre recompense ne saurait faillir (BJ), votre recompense ne vous fera pas defaut

(TOB), your reward will not be lost (AB).

2,9 Pluralul din formula eiS aya0a trimite la bunurile terestre, cf. ,,ceale bune" (Bibl.

1688), good things (AB), prosperite (TOB). 0 interpretare mai nuantata: ses bienfaits (BJ). Sintagma gr. eig e4poavvnv aiwvoS, lift. ,,spre veselia veacului" (Bibl. 1688), cf la joie perpetuelle (TOB), la joie eternelle (BJ), trimite insa spre o components spiritual-eshatologica. Ultima parse a versetului, existents doar in uncle manuscrise, pare o gloss tarzie, prin care se expliciteazs $i se subliniaza continutul rasplstii divine:

viata ve$nica.

2,11 Pentru Dumnezeu- atributele ,,compasiunii" (gr. oixttpµwv) $i ,,indurarii" (gr.

aeARmv) sunt centrale, cf. Ex. 34,6; Ps. 86,5; 103,8; Iov 4,6-7 etc.

§i iarta pacatele §i ne mantuie§te in clipa de restri§te.

12 Vai de inimile fricoase §i de mainile neputincioase,

vai de pacatosul care umbla pe doua carari!

13 Vai de inima slabs, deoarece nu are incredere §i de aceea nu va gasi ocrotire!

14 Vai de voi, cei care v-ati pierdut rabdarea! Si ce veti face cand va va cerceta Domnul?

15 Cei care se tem de Domnul nu vor fi nesupu§i fata de cuvintele Lui

§i cei care II iubesc vor pazi cane Lui.

16 Cei care se tem de Domnul cauta bunavointa Lui §i cei care I1 iubesc se indestuleaza din Lege[a Lui].

17 Cei care se tern de Domnul pregatesc inimile

in fata Lui smeresc sufletele.

18 sa cadem in mainile Domnului

§i nu in mainile oamenilor,

caci pe cat e maretia Lui

tot atat este §i indurarea Lui.

2,12 Pentru conotatiile negative ale duplicitatii (aici: ,,pe doua carari" = gr. eni Ho ipipouc), vezi supra, nota 1,28. ,,A umbla pe doua carari" poate semnifica lipsa de fermitate in credinta fats de Domnul.

2,14 Redat de not prin „rabdare" (cf. Luther: Geduld), gr. vnoµovtj are ~i conotatiile de ,,rezistenta, persistenta, indrazneala, perseverenta", cf. 1'endurance (BJ), perseverance (TOB), $i chiar ,,speranta", cf hope (AB). Redat in mod traditional in romans prin ,,a cerceta" (Mania) sau ,,a cerca" (Bib!. 1688), vb. gr. entaxentogm a capatat in LXX un sens relativ precis, desemnand eel mai adesea ,,vizita" pe care Dumnezeu o face poporului ales, pentru a constata respectarea prescriptiilor Legii (cf, de ex., Gen. 21,1; 50, 24; Ex. 30,16 etc.), dar $i pentru a-i veni in ajutor (cf. Ex. 4,31; Soph. 2,7).

2,15-16 Iubirea fata de Domnul ca act de credinta este un element comun iudaismului $i creltinismului. Pentru valorile semantice ale gr. etiSoxia, tradus aici prin ,,bunavointa", vezi supra, nota 1,27. Pentru sensul in context cf. $i cherchent a lui plaire (BJ), recherchent son bon plaisir (TOB), seek to please him (AB). Autorul identifica aici frica ascultarea de Dumnezeu cu iubirea dezinteresata fata de El, idee comuna apoi iudaismului cre$tinismului.

2,17 ,,Umilinta" sau ,,smerenia" (subst. gr. rreivwa15, adj. Tonetvoc sau vb. tcvtetvow apar de zeci de on in LXX) este una din componentele imperative ale atitudinii omului fats de Dumnezeu, valoare comuna iudaismului $i cre$tinismului.

2,18 Gr. pEyaswauvrt apare pentru prima data in LXX desemi.eaza ideea de ,,majestate, grandoare, maretie", find folosit mai ales cu referire la gloria divina (cf. Deut. 32,2; 2Rg. 7,21 etc.). Alte optiuni: magnitudinem eius sa majeste (BJ), sa grandeur (TOB), his majesty (AB).

3 Fiilor, ascultati-ma pe mine, tatal vostru, faceti astfel, ca sa fiti mantuiti!

2 Caci Domnul II preamare0e pe tata in fata copiilor

intare0e judecata mamei asupra fiilor ei.

3 Cel care-0i cinste§te tatal isp4qte pacatele,

a §i este asemenea celui ce strange comori cel care-0i preamarqte mama.

Cel care-0i cinste0e tatal va gasi bucuria in copiii sai

ziua rugaciunii sale va fi ascultat.

Cel care-0 preamarqte tatal va avea viata indelungata

cel care se supune Domnului va darui odihna mamei sale.

Cel care se teme de Domnul cinste,te tatal

ca pe nite stapani va sluji pe parintii sai. s In fapta in cuvant cinste§te-l pe tatal tau, ca sa vine asupra to binecuvantarea lui;

3,1 Ziegler propune, In loc de gr. µov, ,,pe mine", lectura XeyRev, ,,mustrare, Indrumare, porunca", astfel Inca, reconstituit, inceputul versetului apare astfel: eXeygev natpbs axoaate,'rexva, ,,Indrumarea parintelui sa o ascultati, fiilor", ceea ce se potrive$te $i interpretarii din Vulg.: iudicium patris audite, flii, ca celei din Hexapla, unde, in loc de gr. e7`eypev, ,,Indrumare" , apare gr. xpiµa, ,judecata" (dupe ebr. miepath). Conjectura a fost acceptata in AB: children, pay heed to a father's right. Respectul $i supunerea totala fata de parinti reprezinta unul dintre fundamentele eticii veterotestamentare, cf. Ex. 21,17, Lev. 20,9, Deut. 5,16 etc. Prezenta In context a gr. awOilte, ,,sa fiti mantuiti", este considerate de unii comentatori drept rezultat al unei interpolari crqtine, caci in versiunea siriaca (Peshitta) apare aici verbul ,,a trai". De regula inse, vb. gr. awOijvctt, ,,a fi salvat, mantuit", din LXX corespunde ebr. lihyoth, ,,pentru a tai".

3,2 ,,in fata copiilor": se poate Intelege ,,asupra copiilor" sau ,,in copii". ,,judecata":

in sens de ,,autoritatea".

3,4 Vb. gr. caro0rlaaupi(w, ,,a strange comori", apare doer aici in LXX $i reapare in NT

la ITim. 6,19.

3,6 Pentru continutul expresiei ,,a avea viata indelungata" (gr. µaxporlµepevw), cf supra,

nota 1,12. 0 viata indelungata era privity de un evreu pios ca semn al bunavointei divine. ,,va darui odihna": gr. &varrauw are nuanta odihnei care improspateaza.

3,7 Cuvintele „stapan" (gr. Seano'nlc) §i ,,a sluji" (gr. SovXcvEtv), intrebuintate de regula cu privire la raporturile dintre stapan $i sclav sau dintre Dumnezeu gi oameni, i-au fycut pe unii sa dea o interpretare juridica secventei, ca referire la dreptul absolut al

parintilor asupra copiilor.

3,8 Incepand din acest punct si pane la 16,24, se desfegoary unul dintre cele mai ample pa-

saje din manuscrisele originalului ebraic, gasite la Cairo in 1896 (vezi Introducerea, § 7). Supravalorizarea binecuvantarii parintilor (gr. 62,oyia) este Inca una dintre pietrele unghiulare ale eticii veterotestamentare, cf. Gen. 9,27; 28,1 etc.

9 cad binecuvantarea tatalui intareste casele fiilor,

iar blestemul mamei le smulge din temelii.

10 sa nu cauti marire in necinstirea tatalui tau,

caci necinstirea tatalui tau nu este pentru tine marire.

I' Intr-adevar, marirea unui om [vine] din cinstirea tatalui sau, iar o mama dispretuita [inseamna] rusine pentru copiii ei.

Fiule, sa fii sprijin tatalui tau la batranete

si sa nu-1 mahnesti in timpul vietii lui.

Chiar daca-si va pierde intelegerea, sa fii ingaduitor cu el si sa nu-I batjocoresti pentru ca to esti plin de vigoare.

Caci milostenia catre tats nu va fi data uitarii

si-n locul pacatelor tale ti se va inalta casa noua.

15^

In ziua ta de restriste [Domnul] Isi va aduce aminte de tine: ca gheata pe vreme frumoasa, asa se vor topi pacatele tale. 16 Asemenea unui hulitor e eel care-si paraseste tatal si este blestemat de Domnul eel care-si necajeste mama.

17 Fiule, savarseste cu blandete faptele tale,

3,9 Metafora arhitectural-urbana din acest verset reprezinta o adaptare a traducatorului in grecegte a textului, cad in originalul ebraic avem o metafora de tip botanic-agricol: „Caci binecuvantarea tatalui inradacineaza [familial, iar blestemul mamei dezradacineaza ce este sadit."

3,10-11 Pasajul contine ideea solidaritatii intre tats si flu in privinta reputatiei, idee pe care o regasim si in tragedia clasica, de exemplu in Antigona lui Sofocle (703-704). 3,14 „Milostenia" sau darul cu virtuti expiatorii (gr. aerlµoa6vi) corespunde in Hebr. subst. (dhagah, lift. ,,dreptate"; in sensul VT aceasta desemneaza pozitionarea corecta a omului fata de Dumnezeu, pazirea poruncilor. Ultima pane a versetului (Bib!. 1688, lift.: ,,in locul pacatelor, sa va zidi langa tine") este obscura, in special din cauza vb. gr. apoaavotxoSogeogar, un hapax legomenon In LXX, glosat de lexicografi prin definitii precum: rebatir aupres, edifier a cote (Bailly, s. u.) sau to be added for edification (LSJ, s.u.). Corespondentul ebraic este mai explicit: ,,ea va fi pentru tine ca o jertfa pentru pacat" (cf. AB: it will serve as a sin offering). Alte solutii: ,,in locul pacatelor se va zidi casa ta" (Bibl. 1914), ,,in pofida pacatelor, casei tale ii va merge bine" (Radu-Gal.), a la place de tes peches, elle sera pour toi une ntaison nouvelle (TOB), et, pour tes peches, elle to vattdra reparation (BJ).

3,16 Interpretarea neglijentei fats de parinti drept o blasfemie si un mare peat este puternic subliniata in cretinism, cf. Mt. 15,4-6, Mc. 7,10-13.

3,17 Gr. npautr)S, ,,blandete, ingaduinta", corespunde ebr. 'anawah, care inseamna, pe langa „blandete", $i ,,modestie, smerenie". Desemnata de regtila in LXX prin gr.'ratreivwrnS, smerenia este in traditia veterotestamentara un concept etic central. La Sirah, smerenia presupune in primul rand supunere totals fats de Dumnezeu $i respectul scrupulos fats

§i vei fi iubit de omul placut [lui Dumnezeu].

18 Cu cat qti mai mare, cu atat mai mutt sa te smereO vei gasi har inaintea Domnului.

19 Multi sunt oamenii semefi 3i preamariti, dar celor smeriti le dezvaluie El tainele Sale.

20 Caci mare este puterea Domnului

El este preamarit de cei smeriti.

21 Cele prea grele pentru tine nu le cerceta

nu scruta cele ce sunt peste puterile tale.

22 La cele ce ti-au fost poruncite, la acelea gandqte-te, caci nu ai nevoie de cele ascunse.

23 Nu-ti da silinta in lucruri care-ti sunt de prisos,

oricum ti s-a aratat mai mutt decat poate cuprinde intelegerea oamenilor.

24 cad multi au fost dui in ratacire de o parere grqita

do prescriptiile Legii, dar implica $i dimensiuni precum respectul fats de sine gi fata de ceilalti (mai ales fata de parinti), ingaduinta pentru cei slabi sau nevoiai, rabdare, modestic, toleranta. In Hebr. formularea este diferita: ,,Fiule, sa te porti cu smerenie in zilele talc dc bunastare, i vei fi mai iubit decat cel care face daruri."

3,18 Ideca ca cci puternici ,i bogati sunt cu atat mai datori sa se umileasca in fata lui Dumnezeu a oamenilor a fost asumata 5i de cre$tini, cf., intre altele, Mt. 23,12 $i 1Pt. 5,5-6. 3,20 In I-lebr. formularea este diferita: „Caci mare este indurarea lui Dumnezeu, iar taina Sa El o dezvaluie celor smeriti."

3,21-24 Pasaj extrem de important pentru intelegerea nuantata a raporturilor intre valorile iudaice traditionale $i mentalitatile $i comportamentul intelectual elenistic. Spicq, p. 581, atrage atentia ca avcrtismentul formulat de Sirah cu privire la primejdiile ogoliului intelectual 5i ale curiozitatii excesive nu este intamplator. In epoca, speculatiie cosmogonicc $i teologice erau larg raspandite printre grecii pagani, exercitand o redutabila forttl de atractie asupra multor evrei. Sirah se arata Ingrijorat de riscul alterarii puritatii doctrinare In impactul cu universul conceptual al filosofiei §i 5tiintei grece5ti. De aceea, in context, este Inca o data subliniata suprematia valorilor traditionale: intelepciunca, smerenia. credinta, respectul fata de Legc 5i frica de Domnul.

3,22 Expresia „cele ascunse" (gr. T& xpunta) trimite fie la structura aporetica a unora dintre rationamentele filozofici grece$ti, fie la componenta initiatica a unora dintre curentcle gnosticc din gandirea clenistica.

3,24 in Behr. conotatiile polemice la adresa elenismului sunt mai putin intense: „caci numeroase sunt parerilc fiilor oamenilor." Prin „parere gre$ita" am tradus gr. vn6Xnyn5 (ef. TOB: speculations, AB: speculations), jar prin „presupunerc ma" am tncercat sa reproducem continutul gr. unovota novnpa (cf. TOB: imagination perverse, AB: misleading fancies), ambele expresii grecegti, putemic conotate negativ, desemnand ipostaze per-verse ale gandirii speculative.

o presupunere rea le-a abatut gandirea.

25 Cine nu are pupile este lipsit de lumina,

iar tine nu are parte de cunoastere sa nu suslina [ca ar avea-o].

26 Inima impietrita va sfarsi rau pang la urma, iar cel care iubete primejdia va pieri in ea.

27 Inima impietrita va fi impovarata de suferinte §i pacatosul va aduna pacate peste pacate.

28

Pentru nenorocirea celui trufq nu este leac,

caci buruiana rautatii a prins in el radacina.

29 Inima celui care intelege cugeta asupra unei pilde o ureche ce asculta este dorinta inteleptului.

30 Focul intetit it stinge apa,

iar milostenia §terge pacatele.

3t Cine raspunde prin binefacere se gande§te la cele viitoare in clipa prabuirii va gasi sprijin.

3,26 Reluats in v. urmator, expresia „inima impietrita", dupa gr. xapSia 6xXrlpa

corespunde ebr. lebh kdbhedh, literal: „inima grea", care apare $i In Ex. 7,14 8,28,
unde desemneaza starea psihica a Faraonului, insensibil la cererea poporului ales de a fi eliberat; aici semnifica autosuficienta orgoliului intelectual in opozitie cu smerenia supunerea fats de Dumnezeu, denumits prin expresia „inima ascultstoare" (ebr. lebh Om ea `). AI doilea stih In ebr.: ,,Cel care iube$te placerile va fi tarat de ele."

3,28 Potrivit teologiei deuteronomice, pacatosul prime$te pedeapsa in aceasts viata. Omul orgolios sau obraznic (gr. rzepr)~avoc, ebr. lej, ,,batjocoritor; arogant, trufa$") este gray afectat in integritatea persoanei sale, ca $i cum ar fi un bolnav incurabil; cf. $i mai jos, 8,11 gi 13,1. Componenta maladiva a orgoliului este mai clar exprimata in Hebr.: „SS nu Incerci ss vindeci boala celui obraznic, pentru el nu exists vindecare, caci suferinla lui este pricinuita de o plants rea."

3,29 ,,inima": cf, nota la 1,28. Adj. gr. avvetOS, ,,inteligent", „care intelege", ,,priceput", ,,iscusit", termen important al repertoriului sapiential, in corelatie cu subst. avvEm5, „intelegere", „inteligenta", „iscusinta", este redat in traditia romaneasca de text prin „intelegator", respectiv „intelegere". Gr. Stavon0~jaerat (pe care I-am echivalat prin ,,cugeta") reflects cu aproximatie continutul ebr. yabin, „discerne, „apreciazs": omul inteligent gtie sapretuiasca o „pilda" subtils (gr. rzapa(io~tj). ,,o ureche ce asculta": se refers la un auditoriu avizat.

3,30 Pentru intelesurile milosteniei, cf supra, nota la 3,14.

3,31 In Hebr. formularea este mai directs: ,,cel care face binele II va regasi In calea sa." Am optat pentru ,,binefacere" pentru a echivala gr. xaptc, orientandu-ne dupa context (cf. gi BJ §i TOB: bienfaits), cu toate ca acest concept complex are 1i conotatiile de „blandete, bunstate; farmec". In alte locuri, xaptc poate insemna chiar „recuno$tinta", „multumire" (ca in 8,19; 12,1) sau „plecaciune, compliment" (ca in 20,13).

Fiule, sa nu-l lipsesti pe omul sarac de mijloace de trai

si sa nu faci sa tanjeasca ochii celui nevoias.

2 sa nu-l mahnesti pe cel flamand

si sa nu-l superi pe om in stramtorarea lui.

3 Inima suparata sa nu o mai tulburi [si tu]

si sa nu-1 faci sa tanjeasca pe cel nevoias dupa darul [tau].

a sa nu-1 alungi pe cel care te roaga la nevoie si sa nu-ti intorci fata de la cel sarac.

De la cel nevoia~ sa nu-ti intorci privirea si sa nu-i dai prilej omului sa te blesteme.

Caci, daca acesta te blestema in amaraciunea sufletului sau,

rugaciunea ii va fi ascultata de Cel care I-a creat. Fa-te iubit in adunare

4,2 ,,cel flamand": gr. yruxi> netvwaa, lit!. ,,suflet flamand", echivaleaza continutul ebr. nepher haterah, ,,suflet aflat in nevoie". Despre sensul „persoana, cineva" al ebr. nephe;, ,,suflet", cf. Lev. 2,1 (nota). Transpunerea mecanica a ebr. nephec prin gr. yruxA este unul dintre cele mai expresive exemple de transfer semantic din ebraica in greaca Septuagintei. Intr-adevar, ebr. nephq, pe langa sensul generic ,,suflet" si eel, foarte frecvent, de ,,cineva", „persoana", mai apare in VT si cu alte valori semantice lexicale precum ,,vietuitoare" (cf. Gen. 2,7), ,,viata" (Ex. 21,23), ,,constiinta interioara a unei persoane" (Ps. 42,5), ,,sediu al pasiunilor" (Is. 58,10), „patima; dorinta" (ca mai jos, 6,4) sau pronominale: „ea" (Gen. 49,6), „tu" (Is. 43,14), ,,el" (Ps. 25,13), ,,noi" (Ps. 124,7), ,,ei" (Is. 46,2) sau chiar ,,tu insuti" (mai jos, 10,28).

4,4 Formulari asemanatoare gasim in Prov. 19,17, dar si la Mt. 5,42, caci datoria de solidaritate fata de cei saraci este o components centrals atat a eticii iudaice, cat si a celei crestine. Subliniind in mod repetat datoria celor Instariti de a-i ajuta si proteja pe cei saraci, Sirah nu condamns bogatia in sine, ci doar avaritia, insensibilitatea si nepasarea. In comparatie cu aceasta codificare a solidaritati comunitare la evrei, Spicq, p. 588, constata ca grecii considerau saracia ca o pedeapsa divina, mentalitatea for find atat de diferita de cea iudaics, incat, dupa cum mentioneaza Platon in Legile, II, un atenian a propus la un moment dat aprobarea unei legi prin care saracii sa fie condam-

nati la exil.

4,6 In Prov. 14,31 oprimarea celui sarac este prezentath ca o blasfemie la adresa Creatorului. Pentru desemnarea teonimului ,,Creatorul" (aici, gr. 6 nota, ,,Cel care 1-a creat") termenul traditional romanesc este eel de ,,Ziditor".

4,7 ,,Adunarea" (gr. avvay i y1, ebr. `edhah) reprezinta totalitatea membrilor comunitatii. Expresia gr. npoa4t… aeaut6v noiet, ,,fa-te iubit", reapare in 20,13. ,,Cel mai mare" (gr. geytatav) este intrebuintat generic pentru notiunea de „sef, capetenie". In Hebr. si In cele mai multe manuscrise ale LXX, cuvantul apare aici la singular, fapt care ar trimite catre membrii aristocratiei evreiesti, vazuti ca indivizi. Unele manuscrise

inaintea celui mai mare smerqte-ti capul.

s Apleaca-ti urechea catre cel sarac

§i intoarce-i cu blandete cuvintele de intampinare.

9 Scoate-1 pe cel prigonit din mainile prigonitorului

nu fi Iipsit de curaj and vei imparti dreptatea.

10 Fii ca un tats pentru orfani ca un sot pentru mama lor;

vei fi astfel ca un fiu al Celui Preainalt

El te va iubi mai mult decat mama ta.

11 Intelepciunea ii inalta pe fiii sai

are grija de cei care o cauta.

12 Cine o iubete iube§te viata,

cei care se trezesc in zori pentru ea se vor umple de bucurie.

grece$ti, ca 8i Peshitta, au insa pluralul, a. a incat a fost formulate parerea ca „la Ierusalim nu exista un singur conducator, ci o gerousia sau adunarea notabilitatilor, care va deveni cunoscuta mai tarziu cu numele Sanhedrin" (Box, Oesterly, p. 328).

4,8-10 Aici, ca 8i infra, 35,15-22, sunt mentionati impreuna membrii vitregiti de soarta ai comunitatii (saracii, oprimatii, vaduvele, orfanii), care se bucurau de protectia specials a Legii (cf. Deut. 24,17-22; Lev. 19,9-10; 23,22 etc.).

4,8 Cu semnificatia ,,a fi sensibil la…", expresia „Apleaca-ti urechea", gr. xlivov to otss aov, este un ebraism biblic, preluat ca atare in traditia romaneasca: „pleaca-ti la sarac ureachea" (Bibl. 1688). Formuland anoxpi0nnt avtw eipnvtxa v itpautrln, traducetorul grec a redat literal Hebr.: hacibhehu,salom, ca 8i cum ar fi ignorat faptul ca a15m, ,,pace", era in ebraice formula uzuala de salut. Literalismul greveaza cele mai vechi versiuni romanegti: ,,raspunde lui de pace cu linitte" (Bibl. 1688).

4,9 Prin ,,a fi lipsit de curaj" am reprodus compusul gr. oXtyoyfvxem, ,,a fi lad", lift. ,,a avea suflet mic", cf. Bibl. 1688: „sa nu f i slab de inimh".

4,10 „mama for": Hebr. are: „vaduve". In etica veterotestamentara, vaduva 8i orfanul se aflau sub protectia directs 8i nemijlocita a lui Dumnezeu (cf. Ex. 22,21-23; Deut. 24,17). „vei fi… ca un fiu al Celui Preainalt": Hebr. are ,,Dumnezeu te va numi fu". Traducatorul LXX atenueaza din scrupul teologic. Prezentarea lui Dumnezeu ca Tats este un lopos biblic central in NT, dar se intalne8te 8i in VT, ca Parinte al poporului, iar in textele tarzii, chiar al omului credincios (cf. 8i 23,1. 4; 51,10, dar 8i Deut. 32,6; Prov. 3,12 etc.). Teonimul gr. UtytatoS, un superlativ (cf. Vulg.: Altissimus), redat in mod traditional in romane8te prin ,,cel Preainalt" (cf. Bib!. 1688: ,,cel Preainaltat"), apare foarte frecvent in LXX: Gen. 14,18; Num. 24,16; Deut. 32,8 etc.

4,11 In LXX, vb. avow ev, „inalta", are conotatia de ,,elevare spirituals, innobiiare"; Hebr. are „educe Definirea metaforica a oamenilor intelepti drept „fi" (ebr. baneyha, gr. viol) ai intelepciunii reapare la Lc. 7,35; expresia pare ss fie un ecou din limba egipteana (cf. Couroyer, 1975, passim).

t3 Cine o stapanqte va mo§teni marire

oriunde se va duce, Domnul it va binecuvanta.

t4 Inchinatorii ei li slujesc Celui sfant

Domnul ii iubete pe cei care o iubesc. is Cine asculta de ea va judeca neamuri

cine se apropie de ea va Iocui in siguranta.

Daca se increde in ea, o va m4eni pe de-a-ntregul,

iar urma~ii sal o vor stapani mereu.

Caci, la Inceput, va merge cu el pe cei Yntortocheate,

frica cutremur va aduce asupra lui; va chinui cu mustrarea ei

pang card va capata Incredere in sufletul lui;

§i-l va pune la incercare prin indreptarile ei.

$i iar4i se va intoarce la el pe cale dreapta, it va bucura

va dezvalui cele ascunse ale ei.

Daca insa el va rataci, it va parasi

4,14 Avem aici o noue formulare a identitatii intre intelepciune si frica de Domnul (cf supra, 1,11). In LXX, sunt folosite doue verbe, Xcrrpevw, ,,a adora", $i ?`ettoupyew, ,,a sluji", pentru a reda In context sensul vb. $W7', ,,a sluji", verb cu accentuate conotatii ritualice (cf. Deut. 10,8; 17,12; 21,5).

4,15 In Hebr. intelepciunea personificata vorbeste de aici si pane in v. 19 la pers. I. ,,va judeca neamuri": Hebr. are ,,va judeca cu dreptate". Imaginea omului intelept si drept ca judecator al popoarelor se regase$te in Int. 3,8, dar si in NT, de ex. la 1Cor. 6,2 $i Apoc.

3,21; 20,4.

4,16 Acest verset lipse$te din Hebr.

4,17 Formularea din Hebr. este mai simple si mai precise: „Caci voi merge alaturi de el ca o straine, si mai Intai iI voi supune la Incercari; pane tend mintea lui va fi plina de mine." Ideea ca Dumnezeu ii pune la incercare pe cei alegi apare frecventin VT, cf., de ex., Gen. 22,1; Ex. 15,25; Deut. 8,2 etc. Este insa straniu ca sunt folosite aici, cu referire Ia raporturile intre intelepciune si omul ales de ea, aceleasi doua cuvinte Intrebuintate In Ex. 15,16 pentru a sugera sentimentul de teroare pe care trebuia sa it aiba canaanenii la aparitia poporului ales: „spaima $i cutremur" (gr. $otiov xai Seaiav, cf. BJ: crainte et tremblement, BJ: la crainte et l'effroi). ,,mustrarea": gr. natSeia inseamna ,,educatie", „(buna) cre$tere data cuiva", dar $i „dojane" $i chiar „pedeapsa educative".

4,18 „cele ascunse": ideea ca intelepciunea detine ,,taine" (ebr. misetarim, gr. ¢a xpun'ra) pe care le dezvaluie doar celor alesi este un topos al literaturii sapientiale (cf mai jos, 39,2-3, dar si Iov 11,6 $i Dan. 2,20-22).

4,19 In Hebr. formularea este diferite: „Daca se departeaza de mine, II voi parasi si iI voi lase pe seama talharilor." Pasajul originar se lamureste printr-o secventa din Ier. 49,7-11,

va lass in seama prabqirii lui.

20 Ia seama la vremea potrivita, pazete-te de rau

nu te ru0na de tine insuti.

21 Pentru ca este o ru0ne care duce in pacat

este o ru§ine [care inseamna] marire har.

22 sa nu flu partinitor cu tine insuti

sa nu te ru0nezi, spre prabuOrea ta.

23 sa nu-ti infranezi vorbirea atunci and e nevoie de ea,

sa nu-fi ascunzi infelepciunea,

24 caci prin vorbire se face cunoscuta intelepciunea,

unde cei care $i-au pierdut intelepciunea sunt pedepsiti de Domnul prin trimiterea unor jefuitori. ,,In seama": lift. ,,In mainile" – semitism.

4,20 „Ia seama la vremea potrivita": gr. uvritPecov xmpov, lift. „respects termenul", dupa ebr. 'et emor, cf. Anania: „urmare4te prilejul cel bun". Alti interpreti prefera o explicitare a sensului, cf. BJ: tiers compte des circonstances, TOB: observe les circonstances. Paza de ,,ceea ce este rau" (ebr. ra', gr. caro novrlpov) este o trimitere transparenta la raul moral reprezentat de compromisurile pe care multi evrei le faceau in epoca elenismului (vezi Introducerea). „nu te ru$ina de tine insuti": litt. ,,de sufletul tau"; „ru$inea de sine" reprezinta o aluzie probabila la tentatia unor evrei cultivati de a-4i ascunde sau disimula specificitatea iudaica in mediile elenistice unde traiau ca minoritari. 4,21 „Ru$inea care duce in pscat" este ru$inea de propria identitate iudaica, iar ru$inea care aduce ,,mire $i har" este pocainta, recunoa~terea pacatelor proprii. In 41,16-22, Sirah ofera o tuna lists cu lucrurile de care un evreu credincios ar trebui sa se ru$ineze: desfraul, minciuna, infamia, nedreptatea, furtul, grosolania, indiscretia etc.

4,22 In LXX, versetul este obscur, transpus literal prin „Sa nu iai obraz asupra sufletului tau $i sa nu to ru4inezi de cadeare" (Bibl. 1688). De aici diversitatea interpretarilor: BJ: Ne sois pas trop severe pour toi-meme et ne rougis pas pour ta perte; TOB: Ne fais pas mauvais visage a toi-meme, n 'aie pas honte au point de tomber; AB: Show no favoritism to your own discredit; let no one intimidate you to your own downfall. Cauza neintelegerii este confuzia intre sensul literal ,,a lua fata" al ebr. NS' panim 4i sensul real, contextual, al acestei expresii, acela de ,,a fi partinitor". Aceasta expresie calchiata de LXX dupa Hebr. o regasim In Lev. 19,15, dar $i mai jos, 35,13 $i 42,1. „Prabugirea" (gr. nr& ytS) la care se face trimitere in ultima parte a versetului este pacatul de a-ti ascunde identitatea iudaica in mediul elenistic ostil, v. supra, 4,21.

4,23-24 Indemn tran$ant spre afirmarea cu curaj a credintei iudaice in fata strainilor. „Intelepciunea" 4i „invatatura" cuprind elementele Legii 4i ale traditiei, care trebuie aparate public „cand este nevoie" (gr. v xmpra xpei aS), adica atunci cand aceste valori sunt contestate, depreciate sau chiar amenintate, cum se intampla in epoca, prin persecutiile regilor seleucizi. „(cand este) nevoie": gr. xpeia5; uncle manuscrise au awrgpioc. „(cand e spre) izbavire".

iar invatatura prin cuvantul limbii.

25 Sa nu vorbeO impotriva adevarului, dar sa te rginezi de lipsa ta de invatatura.

26 Sa nu-ti fie rqine sa-ti marturise§ti pacatele §i nu te impotrivi curgerii raului.

27 Sa nu te injose§ti in fata omului nebun nu fi partinitor cu cel puternic.

28 Pana la moarte sa te lupti pentru adevar

§i Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.

29 Sa nu fii indraznet in vorba,

dar lenq §i delasator in fapte.

3o Sa nu fii ca un leu in casa ta

§i [nici] banuitor fats de slujitorii tai. 31 Mana ta sa nu fie deschisa la luat §i stransa and e vorba de dat Inapoi.

5 1 Sa nu te bizui pe averile tale

§i sa nu spui: ,,Acestea 1mi sunt de ajuns!"

4,25 ,,A vorbi impotriva adevarului" inseamna a contrazice prescripliile Legii. Adevarul este in traditia iudaica sinonim cu Dumnezeu (Box, Oesterly, p. 330, citeaza un pasaj din Talmud In care se spune ca „Adevarul este numele lui Dumnezeu"). Vezi $i spusele Mantuitomlui la In. 14,6: ,,Eu sunt calea, adevarul $i viata."

4,27 In Hebr. fomiularea difera: ,,Sa nu stai alaturi de un judecator nedrept, caci vei judeca impreuna cu el dupa bunul lui plac." „Omul nebun" (ebr. ndbhal, gr. pwpoS) este aici

apostatul de la Legea lui Moise.

4,28 In Hebr., fraza continua cu secventa: ,,nu te arata fatamic §i nu cleveti cu limba ta." 4,30 Verset obscur atat in Hebr., cat gi in LXX. Gr. Oavtamoxon6v, pe care 1-am tradus prin ,,banuitor", este un participiu al vb. aviamoxonw, un hapax legomenon atestat doar in acest loc din Sirah aproximat semantic de lexicografi prin ,,a se lasa prada fanteziilor, himerelor" (cf se frapper d'imagination, se tourmenter de chimeres, se repaitre d'illusions – Bailly, s.u.). Alte interpretari: Ne sois pas un lion dans ta maison et un poltron parmi tes serviteurs (TOB); Ne sois pas un lion a la maison et un poltron avec tes serviteurs (BJ); Be not a lion at home, nor sly and suspicious with your servants (AB).

5,1 Nocivitatea orgoliului bazat pe avere este denuntata in Deut. 8,17-18, ca $i in Ps. 62/61,11-12. De asemenea, la Lc. 12,15 urm. la lTim. 6,17. Notiunea de ,,sufi-

cienta" este redata In LXX prin adj. gr. auiapxns, lift. ,,care este suficient sie§i"; este
deci vorba nu de faptul de a te multumi cu bunurile pe care le ai, ci de a face din avere

un scop in sine.

2 Sa nu te la5i tarat de sufletul 5i de vigoarea ta, ca sa urmezi poftele inimii tale;

3 5i sa nu spui: ,,Cine va avea putere asupra mea?", caci Domnul te va pedepsi negre5it.

4 Sa nu spui: ,,Am pacatuit! Si ce mi s-a intamplat?", caci Domnul este indelung-rabdator.

In privinta iertarii, sa nu flu Iipsit de teama

a5a incat sa ingramade5ti pacat peste pacat.

6 Sa nu spui: ,,Mare este ingaduinta Lui,

de multimea pacatelor mele ma va ierta!"

Caci 5i indurarea, 5i urgia se afla la El,

5i deasupra pacato5ilor se va opri mania Lui. 7Nu intarzia sa te intorci la Domnul

5,2 „Sa nu te la~i tarat de sufletul…": gr. µti eaxoxoOOct 't gruxil aou, lift. in Bibl. 1688: ,,nu urma sufletului tau". Pentru sensurile ,,sufletului" in gr. 5i in ebr. cf nota la 4,2. ,,sa urmezi poftele": lit/. ,,sa umbli in poftele" – semitism.

5,3 Orgoliul suprem at celui care se crede mai presus de vointa Iui Dumnezeu este aspru sanctionat in VT (cf., de ex., Ps. 11). Un exemplu dramatic at sanctiunii divine apare in Dan. 4,25-30, unde se relateaza despre prabugirea regelui Nabucodonosor ca efect al nemasuratului sau orgoliu. „te va pedepsi negregit": lift. ,,pedepsindu-te te va pedepsi". 5,4 Ideea este cajudecata divina va veni in chip implacabil, oricat de ingaduitor ii poate parea Dumnezeu pacatosutui prezumtios. Pentru gr. paxpoOupoc, „indelung-rabdator', v. supra, nota 1,23.

5,5 Prin „iertare" am tradus gr. tlaagOc, cuvant care desemneaza in Ex. 30,10 5i Lev. 23,27-28 „jertfa de impacare". Aici corespunde ebr. s liHdh, litt.: „iertare", 5i desemneaza icrtarea divina, consecinta a pocaintei omului.

5,6 Punct central al teologiei veterotestamentare: Dumnezeu este deopotriva ,,Domn at indurarilor" 5i ,,Domn at maniei"; pacatosul pocait poate spera la milostivirea divina, pe cand cel care persista in pacat poate fi sigur ca, mai devreme sau mai tarziu, pedeapsa divina va veni asupa lui. A te baza pe generozitatea divina pentru a pacatui in continuare nu este doar un catcul gregit, ci 5i un pacat major. Pasajul e considerat de unii exegeti drept un veritabil ,,compendiu de teodicee" (Prato, p. 367). „ingaduinta" (gr. oixt:tpµoc) 5i ,,indurarea" (gr. e?.eoc) sunt atribute divine opuse ,,urgiei" (gr. opyi) ,i „maniei" (gr. Ouµog).

5,7 „A te intoarce la Domnul" reprezinta actul convertirii 5i al pocaintei. „Urgia Domnului" (gr. opyti xupiou) corespunde ebr. zo'am, lilt. „indignare; suparare". Caracterul imprevizibil al pedepsei divine („pe nea~teptate", gr. 4aruva) este evocat, cu acela$i cuvant, in Lev. 2,14, Num. 4,20, ca 5i in Mc. 9,8. Expresia ,,in clipa razbunarii" (gr. ev xatpw xStxtjaecoS) reapare in Is. 34,8; 61,2; 63,4 5i Prov. 6,34, desemnand peste tot momentul judecatii divine.

si nu amana de la o zi la alta,

pentru ca urgia Domnului va izbucni pe nea~teptate si-n clipa razbunarii te va nimici.

8 Sa nu te bizui pe averi nedrepte,

caci ele nu-ti vor folosi la nimic in ziua nenorocirii.

9 sa nu vanturi in orice vant

si sa nu pornesti pe orice carare;

aka este pacatosul cu limba in doua parti.

10 Ramai neclintit in cugetul tau

si sa nu ai decat un singur cuvant.

11 Fii grabnic la ascultare,

dar cu indelunga-rabdare sa dai raspuns.

12 Daca ai o parere, raspunde-i aproapelui tau,

5,8 Expresia gr. erzi Xprjµamv aSixotc, Litt. ,,pe averi nedrepte", poate fi inteleasa in chipuri diferite: fie in sensul de ,,averi in$elatoare", cum'ne sugereaza Hebr..(unde avem formula ,,averi ale minciunii"), fie in sensul de ,,averi dobandite in chip fraudulos" (cf. BJ: richesses mal acquises, TOB: richesses injustement acquises).

5,9 De aici si pana la sfarsitul capitolului avem o succesiune de prescriptii referitoare la buna intrebuintare a vorbirii, tema recurenta in literatura sapientiala orientala. Mai jos, intre cap. 20-28, tema este reluata. Dubla imagine a ,,vanturatului in orice vant" si a indiferentei in alegerea unei cai exprima lipsa de fermitate in propriile convingeri si inclinatia spre compromisuri inacceptabile in chestiunile de credinta si in cele morale. Pentru ,,Iimba in doua parti", v. supra, 1,28.

5,10 Subliniere a fermitatei in convingeri a barbatului intelept; gr. auvEmg, „intelegere, cuget", trebuie aici inteles in sensul de ,,convingere". ,,A avea un singur cuvant" (ebr. dabhar, gr. Xoyoc), in sensul ,,a sustine un singur adevar'; din nou condamnare a duplicitatii $i a relei credinte.

5,11 Continutul acestui precept apace $i in Prov. 18,13 si este reluat, aproape cuvant cu cuvant, in lac. 1,19. Exegetii au identificat formule paralele In literatura sapientiala egipteana: „A fi Iinistit (…) este ceva mai frumos decat floarea Teftef; sa vorbe$ti doar daca stii cum sa rezolvi dilema" (aped Duesberg, Fransen, p. 113). ,,Fiule, sa-ti tii cararea si cuvantul cum se cuvine; sa asculti si sa nu te grabegti card dai raspunsul" (apud Spicq, p. 595).

5,12 Aici, gr. avvEatc, „intelegere; cuget" (cf. Bib!. 1688: ,,de iaste la tine inteleagerea") are sensul contextual ,,parere"; omul intelept se exprima doar atunci card este competent cu privire la ceea ce se vorbegte. Expresia ,,a-si pune mana la gura" este un ebraism si semnifica tacerea in multiple ipostaze: ca semn al prudentei si retinerii, precum aici, ca semn at regretului de a fi rostit o prostie (cf. Prov. 30,32) sau ca semn at respectului pentru cel care vorbe$te (cf. Iov 21,5; 29,9; int. 8,12 etc.). Pentru amanunte, v. Couroyer, 1960, passim.

iar daca nu ai, pune-ti mana la gura.

13 Slava [omului] necinstea [stau] in vorbire, iar limba omului – prabqirea Iui.

14 sa nu-ti faci nume de barfitor

,si cu limba to sa nu pui capcane,

caci asupra hotului cade ruinea

grea osanda asupra [omului] fatarnic.

tsNu fi nqtiutor nici in cele mari, nici in cele mici; §i sa nu te faci din prieten duman;

caci numele rau poarta cu sine rqine §i ocara; aka este pacatosul cu limba in doua parti.

6 2 sa nu te semeteti in sfatul sufletului tau,

5,13 „Slava": statutul social al unui om, buna sau reaua sa reputatie, depind de discursul

sau. In consecinta, gr. Soa ar putea fi echivalat prin ,,bunul nume", actualizand un

sens secundar, referitor la oameni, al acestui termen, intrebuintat in LXX NT, de regula, cu sensul (despre Dumnezeu) „marire, slava"; prin .,necinste" am tradus gr. atmia. Asupra posibilelor abuzuri ale vorbirii (gr. XoX'ta) sau ale limbii (gr. yX?x aa) Sirah revine mai jos, in 14,1; 19,6-17; 20,16-20; 22,27 urm.; 25,8; 28,12-26. Cf.

Prov. 12,18; Mt. 12,37; Iac. 3,3-10.

5,14 „barfitor': gr. yri0vpoS, lift. _care,u,ote,te", desemneaza, figurat, pe omul barfitor

(cf. BJ, TOB: medisant); cf expresia in Hebr. bn`al-i`tm im, lift. ,,detinator a doua

limbi", echivalata, de regula, chiar in acest verset, camai sus (v. 9) mai jos (6,1), prin gr. SiyXwaaoS, ,,cu limba in doua parti". Pentru evitarea monotoniei, am tradus uneori gr. SiyXuaaoS, litt. ,,cu doua limbi"/„cu limbs dubla", prin ,,om Mtmic". In comparatie cu simplitatea formularii din Hebr. („Sa nu flu numit Mimicsa nu iti folose,ti limba la calomnii; caci ruinea a fost creata pentru hot, iar dispretul aproapelui pentru fatamic"), traducatoml in grece,te s-a exprimat incalcit redundant. Vezi supra, 1,28.

5,15 „Nu fi ne,tiutor", gr. µn ayv6st: Hebr. are ,,sa nu pacatuie,ti". Pentru „cu limba in doua parti", v. 1,28 6,14.

6 Editia Rahlfs incepe cap. 6 direct cu v. 2, mentionand in nota: „6,1: cf. 5,15". Traducatorii modemi atribuie v. 6,1 o pane din 5,15.

6,2 LXX condamna aici orgoliul, pe cand formularea din Hebr. trimite mai degraba catre lipsa de cumpat: „Sa nu cazi in puterea dorintei tale." Cf. TOB: Ne t'exalte pas toi-meme dans le dessein de ton ame; BJ: Ne t'exalte pas dans to passion; AB: Fall not into the grip of desire. Pentru semnificatiile complexe ale ,,sufletului", v. supra, 4,2 5,2. Comparatia cu taurul (absents din Hebr.) face obscur enuntul din LXX; traducatorul a vmt, probabil, sa spuna ca sufletul celui care se lass purtat de impulsuri pasionale va fi sffiat asemenea taurului tran,at la sacrificare. leronim pare sa fi contaminat versiunea greceasca cu cea ebraica, ajungand la formula: Non te extollas in cogitatione animae

IN('ELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 6 289

pentru ca sufletul tau sa nu fie facut bucati ca un taur.

s Frunzele ti le vei mama pe de-a-ntregul roadele ti le vei nimici,

vei ramane doar un lemn uscat.

4 Sufletul rau duce la pierzanie pe cel stapanit de el

0-l face de rasul dumanilor.

5 Vorba dulce va inmulti prietenii

limba rostind lucruri bune sporete [salutarile] binevoitoare.

6 Cei care-ti dau binete sa fie multi,

dar sfetnici ai tai, doar unul dintr-o mie.

Cand dobandqti un prieten, sa-1 dobandqti punandu-l la incercare

sa nu ai incredere in el prea curand.

8 Caci e [cate] unul care ti-e prieten cand ii vine lui bine, dar nu ramane langa tine in ziua nenorocirii tale.

9 Si mai este [cate] un prieten care se preschimba in duman 0 care va da pe fata cearta voastra, spre ocara ta.

tuae uelut taunts, ne forte elidatur uirtus tua per stultitiam (Vulg.). In secventa finala a versetului (wS taupo; n Wuxi aou), Ziegler inlocuie§ten Wvxn, „sufletul", prin it iaxuc

,,putere", inspirat probabil de Vulg. uirtus.

6,3 Topos stilistic in VT: definirea metaforica a omului mistuit de patimi drept un ,,lemn

uscat" (ebr. 'ef yaber, gr. Ukov npov) reapare la Is. 56,3, Am. 2,9. In Dan. 4,7-14, visul premonitor at lui Nabucodonosor are In centru imaginea unui arbore falnic, doborat

In cele din urma de un finger.

6,4 „Sufletul rau" reds gr. Wuxn novnpa, dupa Heb'r. nephei 'azzah, litt. ,,suflet violent";

este vorba despre pasiunile carnale.

6,5 ,,vorba duke", gr. Xapvy. yxvx: transpunere literala dupa ebr. hek 'arebh, ,,gatlej

dulce" (Bib!. 1688: ,,gatlejul dulce"). Adj. gr. EUaXoc, ,,care roste§te lucruri bune", ca atribut pentru „limba", poate fi tradus §i prin ,,amabil; afabil". Prin „[salutari] binevoitoare" am tradus compusul gr. c utpomjyopa (cf. Bibl. 1688: ,,bunele inchinaciuni"). 6,6 Gr. oi. eipnvevov'rec aot (transpus literal prin ,,cei ce au pace cu tine" In Bibl. 1688) reprezinta la randul sau un calc dupa ebr. 'anWy elom`ka, lift. ,,oamenii pacii tale", prin care se desemneaza persoanele cu care to saluli, simplele cunotinte (vezi nota anterioara). Expresia mai reapare in Ier. 20,10; 38,22. „sfetnici" (denumire tradilionala, dupa Bibl. 1688) corespunde gr. a4µ[iovxoi aou; coresp. ebr. ba'al sod`ka, litt. ,,cel care define sfatul tau", desemneaza pe prietenul intim, confidentul sau omul de incredere at cuiva. Ideea prudentei $i a discretiei in pastrarea secretelor personale reapare in 8,17-19. 6,7 Cf supra; 4,17, contextul in care Inlelepciunea II pune la incercare pe intelept spre a

se convinge de sinceritatea trairilor lui.

6,8 Avem In acest adagiu un prototip probabil al proverbelor de tipul „prietenul la

nevoie se cunoa$te", existente in mai toate limbile modeme.

lo $i mai e cate un prieten care-ti este tovar4 de ospete, dar care nu ramane Ianga tine in ziua nenorocirii tale.

11 Cat te'afli in bunastare, el va fi ca tine

va vorbi cu indrazneala slugilor tale.

12 Daca insa vei fi umilit, va fi impotriva ta

se va ascunde de la fata ta.

13 De du§manii tai departeaza-te

cu prietenii tai Iii cu Iuare aminte.

14 Prietenul credincios este adapost sigur

eel care 1-a gasit a gasit o comoara.

15 Prietenul credincios nu poate fi dat la schimb
nici o balanta nu-i poate cantari vrednicia.

16 Prietenul credincios este leac de viata

cei care se tern de Domnul it vor gasi.

17 Cel care se teme de Domnul alege bine prietenii, caci dupa cum este el insuO aka este aproapele sau.

18 Fiule, alege invatatura Inca din tineretea ta,

i [astfel], pana and vei incarunti, vei gasi intelepciunea.

6,10-12 Gr. KotvwvhS tpc teiav apare tradus literal „obstitoriu de mease" in Bib!. 1688. Reluata mai jos (12,8 si urm.; 13,21; 22,25) si intalnita $i in alte locuri din VT (cf. Iov 19,19-22; Prov. 14,20; 19,4 etc.), ideea ca prietenii care roiesc injurul nostru cat suntem bogati ne parasesc cand ne aflam la nevoie constituie nucleul unui motiv literar lug raspandit in literatura universals, daca ar fi sa mentionam doar scenariul dramatic din Timon din Arena de Shakespeare, cunoscutul distih ovidian: Donec eris felLr, multos numerabis amicos./ Tempora si f::erint nubila solus eris – „Cat timp vei fi fericit vei numsra multi prieteni./ Dan vremurile vor fi innorate, singur vei i" (Tristia, 1, 9, 5) sau cunoscutul dicton latin, atribuit lui Quintus Ennius: Amicus certus in re incerta cernitur – „Prietenul sigur se vede intr-o imprejurare nesigura".

6,15 Prin transpunere Iiterala, sensul este obscur in Bib!. 1688: „Priatenul credincios nu lute schimbare $i nu iaste cumpsniturs bunatatilor lui." Desemnarea metaforica a prietenului drept o comoara este un topos stilistic in cartile sapientiale (cf. Prov. 1,13; 3,9; 6,31; 10,15 etc.). De aici elementele simbolice legate de schimb (gr. c ,raX yµa, ,,obiect oferit ca marfa") si balanta (gr. ara0g6c).

6,16 Doar cei care se tem de Domnul vor putea gasi un prieten adevarat, descris de aceea drept „Ieac de viata" (gr. pappaxov ~wr)S). In literatura patristica siriaca Iisus 1-Iristos este deseori prezentat drept „leac de viata" (cf. Di Lelia, p. 189).

6,17 0 interpretare a celui do-al doilea stih este „El isi iubeste prietenul ca pe sine Insugi", iar alta, ,,prietenul sau va fi ca si el, cu frica Iui Dumnezeu" (cf, BJ, ad loc.).

19 Asemenea plugarului *i semanatorului apropie-te de ea

a~teapta roadele ei cele bune;

caci putin to vei osteni cu lucratul ei, dar curand vei manca din rodirile ei.

29 Cat de impovaratoare este ea pentru cei neinvatati,

iar cel Ears minte nu va starui in ea!

21 Grea ca un bolovan de incercare va fi pentru el

nu va intarzia sa o lase jos.

222 Caci intelepciunea este aka dupe cum o arata numele

nu se arata multora.

23 Asculta, fiule, primqte gandul meu §i nu lepada povata meal

24 Pune-ti picioarele in obezile ei in lantul ei, grumazul.

6,19 Echivalenta metaforica intre cultivarea intelepciunii $i rasplata roadelor muncii plugarului apare ,i in lac. 5,7. Imagistica agricola este de altfel abundenta In VT, cf. Is.

5,2-7; 45,8; Iov 4,8; Prov. 22,8; In. 15,1; Mt. 16,7; Mc. 4,26-29 etc.

6,20 Prin „fare minte" am tradus gr. axapStoc, lift. „fare inima", care echivaleaza literal

ebr. hasar lebh, ,,care nu are inima"; expresia reapare in Prov. 6,32; 7,7; 10,13 etc.

Despre sensurile speciale in ebraica ale ,,inimii", v. supra, 1,28; 3,29; 5,2.

6,21 „bolovan de incercare", gr. 2,i0og Soxtµaaia5 (ebr. 'ebhen ma'amasah, ,,piatra de

povara"): reprezinta o piatra grea intrebuintata la concursuri, mentionata $i In Zah. 12,3. Ideea este cA prostul considers intelepciunea nu un privilegiu, ci un chin o incercare

imposibil de trecut. Imaginea reapare la Mt. 11,30.

6,22 Intelepciunea este departata, inaccesibila. In Hebr., in Ioc de „intelepciune" apace

„invatatura", aka Inca[ semnificatia se lamuregte prin aceea ca versetul originar contine un joc de cuvinte intre subst. ebr. musar, „invatatura, discipline", mCsar, participiu al

verbului sur, ,,a indeparta".

6,23-24 Aceste versete lipsesc din Hebr. Indicatia continuta aici este identica cu cea din

Prov. 19,20 da glas convingerii carturarului ca doar invatatura asigura omului o buns

situare in viata.

6,24-27 Avem aici o succesiune de imagini din domeniile vanatorii injugarii animale-

lor, menite sa sugereze angajamentul total presupus de dobandirea intelepciunii invataturii. Acumularea de cuvinte *i sintagme precum ,,obezile" (gr. lac neSac), „lantul" (gr. toy KXotev), „apleaca-ti umarul" (gr. unoOES tOv thgov aou), „Iegaturile" (Seapoig),

„urmare~te-o" (gr. i;'txvEvaov), „card o vei prinde, nu o mai lass sa-ti scape" (gr. eyxpat1c ycv6gevoS µn x¢ a$rrily) fac ape! Ia imaginarul traditional al unui'popor nomad, chemat sa acceada la valorile supreme ale intelepciunii. Elemente metaforice similare

augul, povara) gim in discursul Mantuitorului, in descrierea apostolatului cretin (cf. Mt. 11,28-30). V. 26 lipsqte din Hebr.

292 1NjELEPCIUNEA LU1 IISUS SIRAH 6

25 Apleaca-ti umarul poart-o [in spate]

nu fi suparat din pricina legaturilor ei.

26 Cu tot'sufletul tau apropie-te de ea

cu toata puterea to pqte cane ei.

27 Urmarqte-o indeaproape cerceteaz-o, iar ea ti se va face cunoscuta;

atunci card o vei prinde, nu o mai lass sa-ti scape.

28 Caci in cele din urma iti vei gasi in ea odihna

ea se va preschimba pentru tine in bucurie.

29 Atunci obezile ei iti vor fi adapost trainic §i lanturile ei, vemant de slava.

30

Podoaba de aur poarta pe ea,

iar legaturile ei sunt din fir de iacint.

31 [Ca pe] un vemant de slava o vei imbraca

§i ca pe o cununa de mare bucurie ti-o vei pune pe cap.

32 Daca vrei, fiule, vei ajunge invatat

6,28 Concluzie a „vanatorii" imaginare prezentate anterior: rasplata succesului in dobandirea intelepciunii sunt odihna (gr. &vcarauatc) $i bucuria (gr. s 4poavvrl); pentru intelesurile gr. a poa4vrl, v. supra, 1,12.

6,29 Departe de a implica servitute, dobandirea intelepciunii_ inseamna libertate personala; de aici, transformarea simbolurilor inlantuirii (obezi, lanturi) in semne ale securita-

personate (,,adapost trainic", gr. eiS oxEmly ioxvoc; „vqmant de slava", gr. eiS aroxrly Soi;nS). Imagistica inve$mantarii ca metafora a asumarii valorilor morale este recurenta atat In VT (cf. Ps. 131,9; Iov 19,9; 29,14), cat in NT (cf. IPt. 5,5; Apoc. 7,9; 19,8). 6,30 ,,pe ea", gr. rz'avTFiS: literal, secventa suna: „Pentru ca podoaba de aur iaste pre ea $i legaturile ei – rasucitura de iachinth" (Bibl. 1688). Vulg. se inspira dupa LXX, formul"and secventa astfel: decor enim uitae est in ilia. Interpretii modemi corecteaza dupa Hebr.: son joug sera un ornement d'or (TOB), son joug est une parure d'or (BJ), ,jugul ei, o gateala de aur" (Anania), her yoke will be your gold adornment (AB). Intelepciunea este un jug" nu in sensul de povara $i munca inrobitoare, ci in eel al certitudinii indrumarii pe drumul cel drept. De aceea jugul (cf supra, 6,25) este ,,podoaba de aur" (gr. xoa.toc xpvaeoS), iar legaturile ei ,,panglici purpurii" (gr. xxutaµa vcndvOtvov, lift. ,,fir de iacint"). Panglicile purpurii sunt mentionate in Num. 15,38-40 ca elemente ritual-decorative, care trebuie sa-i aminteasca lui Israel indatoririle sale fata de Domnul. Evocand acest element In contextul de aici, Siracidul i$i indeamna o data in plus conationalii sa reziste ispitelor elenistice sa ramana fideli traditiei mozaice.

6,31 Intelepciunea este prezentata in continuare ca un „ve$mant de slava" $i ca o „cununa de mare bucurie". Aural §i purpura, coroana ca simboluri ale demnitatii preotelti $i regale, toate sunt reprezentari simbolice ale splendorii $i gloriei, sugerand ca inteleptul se bucura de privilegii similare preotului regelui.

6,32 De aici pana la sfarlitul capitolului sunt descrise caile concrete de dobandire a intelepciunii invataturii, cu indicatii interesante privitoare la „sistemul de invatamant"

daca iti vei da silinta, vei fi iscusit.

33 De-ti va placea sa asculti, vei primi [invatatura]

daca-ti vei pleca urechea, vei fi intelept.

34 Stai aproape de adunarea celor batrani;

0 de cine este intelept alipete-te.

36 Orice istorisire dumnezeiasca ascult-o cu draga inima nu la sa-ti scape nici una din pildele intelepte.

36 Daca vezi un om care intelege; alearga la el dis-de-dimineata

iudaic: ascultarea atenta a discursurilor oamenilor batrani $i intelepti, concentrarea atentiei, gasirea unui mentor etc. Restrictia conditionals „daca vrei" (gr. Eav 6e4g) corespunde ebr. tasim libbeka, lift. „daca iti pui inima" (ca sediu al vointei §i ratiunii), prin care se subliniaza ideea ca premisa dobandirii intelepciunii este vointa personala a individului. Prin „daca Iti vei da silinta" (cf. BJ TOB: si to le vera) am echivalat contextual gr. e«v errtS@c Tn1v Wuxnv sou, ebraism frazeologic In LXX, transpus literal in Bib!. 1688: ,,de vei da sufletul tau". Pentm polisemia lui ,,suflet", cf. §i 4,2; 5,2; 6,4. Redat traditional prin rom. ,,iscusit", gr. navovpyog desemneaza un complex de calitati care tin mai mutt de abilitate, ingeniozitate, dexteritate.

6,33 Gr. nmSeuOnaq, ,,vei primi invatatura/deveni invatat", corespunde vb. ebr. tiwwaser, apartinand aceluia$i radical cu subst. mfrsar, „invatatura, discipline", redat de regula de LXX prin nmSeia. ,,A pleca urechea" (gr. KXivtc To ouS aou) subliniaza importanta atentiei incordate a discipolului ca premisa a succesului instmirii; cf. Prov. 8,32-33.

6,34 Referinta la batrani (gr. rtpea(i&cepot) ca depozitari ai intelepciunii revine mai jos, 8,9, 25,4 §i 32,3. Ideea reapare in Iov 25,4. Prin ,,adunare" am redat gr. itXftOog, lift. ,,multime" (Bibl. 1688); referire la intmnirile informale ale oamenilor batrani ai comunitatii, dedicate unor dezbateri doctrinare sau pe teme de interes colectiv. Al doilea stih, Litt. cine este intelept? De acela alipegte-te!".

6,35 Sintagma ,,istorisire dumnezeiasca" (cf. Bib!. 1688: ,,poveastea dumnezeiasca"), dupe gr. Sujyrlaty 6eiav, desemneaza textele nacre, cu continut revelat, cf discours divin (TOB), toute parole qui vient de Dieu (BJ). Prin ,,pildele intelepte" am echivalat expresia gr. rcapotgtat auvaecuc, cf., literal: ,,pildele inteleagerii" (Bibl. 1688), un ebraism frazeologic reproducand ebr. mewl binah, litt. ,,zicere a intelegerii", cf sage proverbe (TOB), les proverbes subtils (BJ); este vorba despre unitatea discursive tipica a literaturii sapientiale, enuntul apodictic prin care, in cuvinte putine, adesea prin mijloace metaforice sau simbolice, se afirma un adevar de ordin general sau un precept moral, a$a cum sunt chiar versetele scrierii Siracidului. Forma apodictica $i concentrate a celor mai multe dintre enunturile literaturii sapientiale se explica prin faptul ca $i la evrei, ca la majoritatea marilor culturi antice, experienta de viata a comunitatii a fost transmisa pe cale orals, Inainte de a fi fost scrisa.

6,36 Avem aici o succesiune de imagini putemice, sugerand hotararea care trebuie sa-1 caracterizeze-pe cel aflat in cautarea intelepciunii. Daca ai norocul sa cunoti un om inteligent (gr. auvecoS, ebr. yabhin, ,,care discerne, pricepe") nu trebuie sa eziti sa to

si piciorul tau sa toceasca treptele portilor lui. 37 Cugeta la hotararile Domnului

si la poruncile Lui gandeste-te fara ragaz. El Insusi iti va intari inima

si dorinta de intelepciune iti va fi implinita.

7 Sa nu faci lucruri rele si nici un rau nu to va ajunge. z Stai departe de nedreptate si se va abate de la tine. Fiule, sa nu semeni in brazdele nedreptatii,

ca nu cumva sa seceri de pe ele de sapte on mai mult. ' Sa nu ceri de la Domnul stapanire asupra altora, nici de la rege, scaun de marire.

5 Sa nu faci pe dreptul in fata Domnului,

scoli foarte devreme (gr. opOpKe npoc 6Tbv, Bibl. 1688: „maineca catra el") pentru a-I putea asculta, asa incat ,,piciorul tau sa toceasca treptele portilor lui" (gr. t3cOgovS Oupwv a6To expttiETw 6 novg sou).

6,37 Ultimul verset al capitolului contine o revenire la esenta intelepciunii: frica de Domnul (in Hebr. formularea difera tocmai in acest lens: ,,ai grija sa cuno$ti frica de Cel Preainalt") si respectarea cu strictete a Legii; „hotarare" (gr. nposTayga sau nposTaygastS) $i „porunca" (gr. vto? ) desemneazi frecvent, ca termeni tehnici, comandamentele divine.

7,1 Pluralul grecesc Kaxa, lift. „Iucruri rele", corespunde ebr. ra', la singular.

7,2-3 ,,nedreptate": echivalat ambiguu prin gr. &Stxos, lilt. ,,ceea ce este nedrept", subst. ebr. 'awon apare de doua on succesiv, cu cele doua sensuri ale sale: ,,nedreptate; ticalo$ie" si „vinovatie; pedeapsa pentru o nedreptate".

7,3 Pentru imagistica agricola, cf supra, 6,8. Siracidul este con$tient de efectele sociale dezastruoase ale nedreptatii (ebr. 'awel, gr. aStxia). Ideea „inseptirii" efectelor unei actiuni sau a intensitatii unei calitati este un topos formal frecvent atat in VT (cf mai jos, 20,12; 35,10; 40,8, dar $i Gen. 4,15; Prov. 6,31 etc.), cat si in NT (cf. Mt. 18,22, Lc. 17,4 etc.).

7,4 Reticenta inteleptului fata de puterea politica, fie ea acordata de Domnul (ebr. mem`salah, gr. fyeµovia), fie acordata de rege (ebr. m4abh kabhodh, gr. xaOeSpa So r)S), era justificata In societatea elenistica, in care, precum la curtile Seleucizilor si ale Ptolemeilor, coruptia functionarilor era recunoscuta (cf. 2Mac. 3,4-13; 4,7-16).

7,5 Ideea ca nimeni nu poate sa se pretinda nevinovat in fata Domnului este un reper ferm al teologiei veterotestamentare (cf. Iov 9,2; 3Rg. 8,46), dar $i al celei neotestamentare (cf. Lc. 18,9 si urm; ICor. 4,4). A trezi invidia celor puternici prin calitatile tale este un act riscant, dupa cum ni se atrage atentia si in Prov. 25,6-7. Acest precept poate fi pus inlegatura cu Lc. 14,7 si urm., incheiat cu cuvintele: „Oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta."

1NT,ELEPCIUNEA LU1 IISUS SIRAH 7 295

nici pe Inteleptul in fata regelui.

'Nu cauta sa te faci judecator,

ca nu cumva sa nu flu in stare sa Inlaturi nedreptatile

ca nu cumva sa dai Inapoi in fata principelui

sa cazi Intr-o cursa ce-ti va tirbi nepartinirea.

' Sa nu grebe§ti in fata adunarii cetatii

sa nu te Injoseti in fata gloatei.

s sa nu adaugi un pacat peste altul,

caci Inca de prima data nu vei ramane nevinovat.

9 sa nu spui: ,,Multimea darurilor mete o va lua in seams

§i, cand le voi infati*a inaintea Dumnezeului celui Preainalt, Acesta le

va primi."

7,6 Profunda experienta de viata a lui Sirah ii permite sa recunoasca riscurile enorme la care se expunea un judecator. Rectitudinea *i integritatea morals a unui judecator (gr. vo4rrlc) erau periclitate deopotriva de posibilitatea de a lasa nepedepsite nedreptatile, dar §i de partinirea indusa de presiunile celui puternic. Ambele cazuri reprezinta o „dauna" majors (cf. AB: mar), un ,,risc" sau o ,,compromitere" (cf. TOB: compromeltre, BJ: risque). Cuvantul intrebuintat de LXX este gr. cKavSaxov, al carui Inteles primar este cel de ,,capcana, cursa; piedics, impediment" (cf. Iov 23,13, 3Rg. 18,21 etc. *i Rom. 11,9, IPt. 2,8 etc.). 0 interpretare antropologica a acestui important termen biblic, la Girard (cap. ,,Le scandale du christianisme", in special pp. 138 $i urm.), pentru care, intre altele, skandalon $i raul absolut (Satan) sunt unul $i acelai Iucru. Deciziile grqite ale judecatorilor sunt frecvent gi aspru condamnate in VT, cf. Ex. 20,16; Lev. 19,15; Deut. 1,17; Prov. 18,5 etc. In Bib!, 1688 pasajul este marcat de literalism: ,,Nu ceare a te face judecator, ca nu cumva nu vei putea a radica strambatetile, ca nu cfindai te vei sfii

in fata silnicului §i vei pune piadeca intro direptatea ta: ' i ,,multime, loafs" (gr.

7,7 Distingand intre ,,adunarea cetatii" (gr. nOoc no?EmS) g

oxxog), LXX pare sa se refere pe de o parte la consiliul notabilitatilor, numit mai jos, v.

14, „adunarea batranilor", $i, pe de alta parte, la popond in ansamblul sau, adunat in piata publics. In Hebr. este vorba exclusiv de adunarea batranilor. „Greielile" compromitatoare la care se face trimitere sunt de natura juridica: acuzatii nedrepte, marturii

false, rastalmscirea probelor etc.

7,8 In Bibl. 1688: ,,sa nu legi de doao on pscatul", literal dups LXX: µi1 xatQSE6µCi)Ot

Sis aµaptiav. Ideea este cs o infractiune repetata este dublu pedepsita.

7,9 Condamnarea formalismului in indeplinirea indatoririlor ritualice gi a credintei multor

israeliti ca vor impaca pe Dumnezeu prin inmultirea jertfelor este foarte adesea formulata de profeti, cf. Is. 1,10-16; Am. 5,21-24; Mich. 6,6-8, Ier. 6,19-20. Cf., de asemenea, Prov. 21,27 etc. Jertfele sunt legitime gi plscute Domnului doar atunci cand vin din dragoste pentru Dumnezeu (Deut. 6,5) §i pentnt aproapele (Lev. 19,18). Mai jos, in cap. 51,1

urm. sunt prezentate pe Iarg semnificatiile autentice ale ritualului de prezentare a jertfei. Pentnu „Preainalt", v. supra, 4,10.

296 INLEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 7

10 Sa nu sovaielnic in rugaciunea ta si sa nu prege]i sa faci milostenie.

t Sa nu' rani de otnul cu sufletul atnarat, caci este Cineva care snereste si inalta.

12 Sa nu fauresti vreo minciuna impotriva fratelui tau, nici impotriva prietenului tau sa nu faci a,a ceva.

13 Fereste-te sa spui vreo minciuna:

staruinta in minciuna nu duce la nimic bun. a Sa nu palavragesti in adunarea batranilor si sa nu repeti cuvinte in rugaciunea ta. l5 Sa nu urasti munca cea Brea,

nici lucrarea pamantului, randuita de Cel Preainalt.

7,10 Compusul gr. oXtyotyuxew, ,,a fi las", care mai apace ,i supra, 4,9, este din nou calchiat in Bibl. 1688, de data aceasta prin formula ,,sa nu lii putin la suflet". Cf Vulg. pusillanimis; TOB pusillanime. Pentru ,,milostcnic", v. supra, 3,14. Ideea estc ca, pentru a fi crcdibila si bine primita de Domnul, rugaciunea nu trcbuie [lcuta in graba ;i trebuie insotita intotdcauna de milostenii; cf supra, 3,30 $i urm.

7,11 Tumura din LXX este literal reprodusa in Bibl. 1688: ,,nu batjocori pe om fiind in amaraciunea sufletului lui"; aluzie probabila la nefericirca celui care, potrivit doctrinei retribuirii din Deuteronom, este pedepsit pentru un pacat comis sau este pus la incercare de Dumnezeu. Pentru a doua parte a versetului, cf. Lc. 1,52: doar Dumnezeu decide cand ,i pe cine sa umileasca ,i pe cine sa inalte, iar hotararile Sale nu pot fi cuprinse cu mintea omeneasca. Versetul poate fi privit $i ca un avertisment privitor la fragilitatca destinului uman.

7,12 Luat in intelesul „minciuna" si cchivalat prin gr. tyE 5oS (cf si Vulg: niendacium), ebr. hamas inscamna deopotriva si „ticalosie", si ,,violenta". Ambiguu formulate in LXX, ultima partc a versetului (µr)Se ¢ixcu Tro oµotov noiet) poate fi intcleasa $i altfel: ,,Sa nu faci prietenului acelagi [lucru rau pc care ti I-a flcut el]."

7,13 Minciuna si marturia falsa sunt viguros si explicit condamnate atat in VT (cf Ex. 20,16; Lev. 19,11-12; 1cr. 9,3 si urm. etc.), cat si in NT (lac. 3,14; Col. 3,9). 7,14 Dispretuita in sine, palavrageala (gr. t oleaxia) era cu atat mai condamnabila in prezenta batranilor (cf. $i 32,9). Pentru ,,adunarea batranilor" (numita aici explicit nxfOog npea[iurepwv), v. supra, 4,7 si 7,7.

7,15 Pretuirea muncii grele (gr. eninovog epyaaia) si in special a muncilor agrare (gr. ycwpyia) are un temei doctrinar, cad de au fost date de Dumnezeu lui Adam de la inccput, pentru cultivarea Edenului (Gen. 2,15) iar apoi, dupa cadcre, pentru a-si castiga painca zilnica (Gen. 3,17-19). Aprecierea muncilor manuale poate avea la Sirah si un subtext conjunctural-istoric, daca tinem seama ca In epoca elenistica tot mai multi cvrci renuntau la activitatile agrar-pastorale traditionale pentru a ingrosa randurile plcbci urbane, mult mai expusa pacatelor de tot felul (cf mai jos, 26,29 si urm.). Pentru ,,Cel Preainalt", v. 4,10.

16 Nu te alatura multimii pacato0or,

amintqte-ti ca urgia [Domnului] nu va Intarzia.

17 Smere§te-ti adanc sufletul,

caci pedeapsa pentru necredincios sunt focul viermii.

18 Sa nu dai la schimb un prieten pentru bani, nici pe fratele tau bun, pentru aurul de Suphir.

19 Sa nu te lipsqti de o sotie Inteleapta §i bunk caci harul ei este mai presus decat aurul.

2° Sa nu chinuie§ti sluga ce lucreaza cu credinta; nici pe simbriawl care iii da sufletul [muncind].

Sluga priceputa sa o iubeasca sufletul tau: sa n-o lipse§ti de libertate.

Ai turme? Pazqte-le!

7,16 in Hebr. prima parte a versetului este diferita: „Sa nu te socoti mai presus decat

semenii tai." Pentru ,,urgie", v. supra, 5,7.

7,17 Focul viermii apar ca reprezentari simbolice ale pedepsei divine la Is. 66,24 $i

lud. 16,17. intrucat in Hebr. nu se mentioneaza decat „viermii", unii exegeti (cf. Di Leila, pp. 201-202) deduc ca in perioada dintre compunerea cartii, in aprox. 180 i.H., gi traducerea ei de catre nepotul lui Ben Sirah, candva dupa 117 i.H., s-a dezvoltat credinta despre rasplata gi pedeapsa de dupa moarte, credinta a carei afirmare explicita apare In

iudaismul tarziu.

7,18 Cf. Bibl. 1688: ,,sa nu schimbi priatenul pentru nedobanda'; gr. Sta4opov, at carui

sens primar este cel de „diferenta", inseamna in context ,,diferenta pe care o ai de platit", adica „suma de bani, pret". V. $i supra, 6,15. Ofirul (dupa ebr. 'Ophirah), in LXX cu forma Suphir, este numele unei regiuni mitice, renumita in Antichitate pentru bogatia zacaminteior sale de aur. Localizata cu aproximatie pe coasta sudica a Arabiei sau pe

cea estica a Africii, este mentionata in 3Rg. 9,28; Is. 13,12; Iov 22,24. –
7,19 Sintagma ao4i xai tya0n, „inteleapta buna", ca atribut at unei bune sotii, reda

ebr. tobhath hen, lift. ,,cu un bun farmec, Incantatoare". Referitor la conceptia lui Sirah

despre femeie, v. Introducerea, § 3.

7,20 Atat sclavul sau servitorul care apartinea unui stapan (gr. oixernc, cf. Bibl. 1688:

,,sluga"), cat ~i cel angajat contra unui salariu (gr. gia0tog, dupa ebr. sakhir, „lucrator platit", cf. Bib!. 1688: „naimit") erau prin lege protejati contra abuzurilor stapanului (cf. Deut. 15,12-18; 23,16; Lev. 19,13; 25,6 etc.). „lucreaza cu credinta": cf Bibl. 1688:

„lucreaza cu adevaru", literal dupa LXX: ep '&r 11svov ev a2~0ei Qt.

7,21 Legea prevedea ca sclavul din poporul lui Israel trebuia eliberat In al aptelea an

(cf. Ex. 21,2; Lev. 25,39 urm; Deut. 15,12 urm.). Hebr. are: ,,Pe sluga.priceputa sa o

iubqti cape tine insuti (lift. cape sufletul tau) (cf. Lev. 19,18).

7,22 „turme": ebr. b`hemah, gr. x'rrlvrl, desemneaza generic Intreaga ,,avere mi§catoare"

a unui om (Bibl. 1688: ,,dobitoace"). Enuntul reprezinta o condensate legitimare a proprietatii.

Daca ai folos de pe urma lor, sa ramana la tine!

23 Ai fii? Crete-i cu asprime

incovoaie-le grumazul de cand sunt mici.

24 Ai fiice? Vegheaza asupra trupului for

nu be arata un chip prea bland!

zs Marita-ti fiica vei fi pus capat unei marl griji,

dar sa o daruiqti unui barbat cugetat.

26 Ai o sotie dupa sufletul tau? Sa n-o izgonqti!

Dar, daca nu o iubeO, sa nu i to Incredintezi.

27 Din toata inima respecta-l pe tatal tau

sa nu uiti de durerile mamei tale.

Zs Adu-ti aminte ca prin ei te-ai nascut.

Cum le vei rasplati ceea ce au facut ei pentru tine?

29 Din tot sufletul teme-te de Domnul

7,23 Prin „Crete-i cu asprime" am redat gr. zaiSeucov auto (ebr. yasser, ,,a pedepsi; a discipline"). Imaginea grumazului incovoiat (gr. xaµytov… toy tpaxrlxov 6t6v) subliniaza o data in plus convingerea Siracidului ca fundamentul educatiei copiilor II constituie rigoarea. Hebr. are: „casatore§te-i".

7,24-25 Expresie clara a statutului de inferioritate a fiicei in raport cu fratii sai. Tatal era cel care decidea care va fi barbatul fiicei sale, care va prelua grija §i datoria de a o supraveghea. Detalii despre povara de a avea o fiica, infra 42,9-14.

7,26 Prin ,,a izgoni" am echivalat gr. KW%w „(despre o sotie) a repudia", specializat In LXX pentru ebr. ta'ebh, ,,a avea sill.; a privi ceva drept necurat" (cf. Deut. 7,26; Iov 19,19). Ideea este ca o buns sotie este ceva atat de rar, Inca barbatul trebuie sa o

jti pastreze cu orice pret.

7,27 Vv. 27 gi 28 lipsesc din Hebr. „respecta-I": lift. „slavelte-l". La fel la v. 31. Datoria de a-ti onora §i proteja parintii este Inscrisa in Decalog (cf. Ex. 20,12; Deut. 5,16), dar constituie, deopotriva, una din pietrele unghiulare ale eticii creltine (cf. Mt. 15,4-5; Mc. 7,10-13; Lc. 18,20, Ef. 6,2 etc.). V. supra, 3,1. Expresia ,,din toata inima" (ebr. b`"koi libb`k6, gr. ev 8% rl xap&ipi), ca §i cele similare din v. urmatoare: „cu tot sufletul" (ebr. naph`seka, gr. v olq yruxij), ,,cu toata puterea" (ebr. me iodhekhd, gr. v o~q Svvaµet), reprezinta ebraisme frazeologice intrate in majoritatea limbilor moderne. Ele aPar in Pasajul celebru din Deut. 6,5

Wma` }'isra'e!).

7,29-31 Fara sa fi fost preot el insuli, Sirah arata in mod constant o mare pretuire pentru functia sacerdotala, cum de altfel recomandau cu insistenta Legea $i traditia. In epoca elenistica, in absenta unei ierarhii politice propriu-zise, preotimea exercita in Iudeea $i functiile politice $i administrative cele mai importante, reprezentand poporul ales in fata regelui elenistic. Pentru detalii despre prescriptiile privitoare la Intrebuintarea jertfelor de catre preoti, cf. Ex. 29,27-28; Lev. 2,1-10; 7,31-36; Deut. 14,28-29.

7,29 ,,teme-te": gr. Euxa(ieiv are nuanta de ,,a avea grija", ,,a umbla cu precautie".

cinstqte-i pe preotii Lui.

30 Cu toata puterea ta iube§te-L pe Cel care te-a creat

§i pe slujitorii Lui nu-i nesocoti.

31 Teme-te de Domnul respecta-l pe preot,

§i da-i partea lui dupa cum ti s-a poruncit,

parga, [jertfa] pentru pacat, darul din §oldul [vitei],

jertfa de sfintire [a preotului] §i parga din cele sfinte.

32 Intinde-ti mana catre cel sarac,

pentru ca binecuvantarea ta sa fie deplina.

u Harul darului tau [sa se reverse] catre toti cei vii

§i nu ovai sa daruie§ti harul tau celui mort.

3' sa nu intorci spatele celor care plang §i cu cei indurerati fii indurerat.

Nu §ovai sa-l cercetezi pe omul bolnav,

caci pentru asemenea fapte vei fi iubit.

In toate cuvintele tale adu-ti aminte de cele de pe urma ale tale

si-n veac nu vei [mai] pacatui.

7,32 „Intinde-ti mana catre cel sarac" (gr. =wxw Extewov Tnv xEipa aov) este o definire metaforica a generozitatii. Pentru datoria fata de saraci, v. supra, 4,4. ,,binecuvantarea ta" – cea pe care o agtepti de la Dumnezeu.

7,33 Aici gr. xaptc, pe care I-am tradus prin ,,har", corespunde ebr. hesed, ,,bunatate, mild". Este vorba despre o subliniere a faptului ca darnicia celui care are trebuie sa se reverse asupra tuturor celor aflati in nevoie (saraci, batrani, vaduve, orfani etc.). Asocierea celor morti In aceasta lista este surprinzatoare. In acest caz ,,harul" pentru cei morti ar putea fi ,,prinosul de brand" ritual, mentionat mai jos, 30,18, sau, poate, ,,painea de consolare" franta §i Impartita intre cei apropiati In memoria mortului, despre care se face mentiune In Ier. 16,7. In ciuda unor interdictii mai vechi (cf. Deut. 26,14), practica praznicului de pomenire a celui mort s-a raspandit ulterior printre evrei. Cunoscute $i de catre greci romani, ritualurile funerare de acest tip erau practicate de cre$tini in primele secole, de vreme ce au ajuns sa fie combatute de Parinti importanti ai Bisericii precum Ambrozie (De Ella, 17) Augustin (Epist., 20,10). Ar putea fi vorba insa, pur §i simplu, de Indatorirea de a le asigura o inmormantare decenta. Alte Indatoriri fats de persoanele decedate sunt mentionate mai jos, 22,11-12 $i 38,16-23.

7,34 Datoria de compasiune fata de cei aflati in suferinta avea un caracter aproape sacru. Cuvinte asemanatoare regasim In Iov 30,35; Rom. 12,15; 2Cor. 11,29.

7,35 Grija fats de cei bolnavi este Inscrisa in codul etic iudaic (cf. Iov 2,11-13), du §i cretin (cf. Mt. 25,39), ca forma a iubirii fata de aproapele prescris in Lev. 19,18.

7,36 „In toate cuvintele tale" (gr. £v Haar Toic %6yots aou) implica §i tot ceea ce faci
sau gande$ti" (cf. BJ: dans tout ce que to fais; TOB: quoi que to fasses; AB: in whatever

8 Sa nu te certi cu omul puternic, ca nu cumva sa cazi in mainile lui.

Z Sa nu te invrajbqti cu un om bogat,

ca nu cumva sa traga mai mult la cantar decat tine;

caci aurul a dus pe multi la pierzanie a aplecat inimile regilor.

3 Sa nu te certi cu omul guraliv

sa nu ingramadeO lemne peste focul lui.

4 Sa nu faci glume cu omul prost crescut, ca nu cumva sa fie ocarati stramoii tai.

5 Sa nu dojeneO pe omul care se caiqte de pacatul sau;

aminte§te-ti ca toti suntem pedepsiti.

6 Sa nu necinste§ti un om aflat la batranete, caci unii dintre not i'mbatranesc. Sa nu te bucuri de moartea cuiva; amintqte-ti ca ne sfaqim cu totii. 8 Sa nu nesocoteO istorisirile inteleptilor i sa te intorci mereu la pildele for.

you do ,,cele de pe urma ale tale": gr. TS Esxata sou (tradus literal prin ,,ceale de apoi ale tale" in Bibl. 1688) desemneaza complexul de evenimente finale ale conditiei umane (moartea, judecata Iui Dumnezeu, rasplata sau pedeapsa vegnica). ,,Nu vei [mail pacatui", dupa gr. ovx aµap sets, corespunde ebr. lo' tigaheth, ,,nu vei fi corupt, stricat".

8,2 Aluzie la inechitatile judiciare existente In societatea iudaica a epocii elenistice; legea pedepsea totui abuzurile judecatorilor, inclusiv mita, cf. Ex. 23,8; Deut. 16,19; 27,25; Am. 5,12; o condamnare a mitei $i mai jos, 20,29.

8,3 ,,guraliv": cf. Bib! 1688 ,,Iimbut". Alte interpretari: un beau parleur (BJ), un homme bavard (TOB), a person of railing speech (AB); sintagma reapare mai jos, 9,18 20,20, exprimand dispretul total al Siracidului pentru palavragii, socotiti o veritabila primejdie publica. Metafora cuvintelor ca lemne puse pe un foc alimentand disputele revine in 28,10. Evitarea discutiilor sterile cu protii sau cu nebunii sunt insistent recomandate omului intelept, cf 21,26; 22,13.

8,4 Stram4i (gr. of npoyovot) sunt insultati in persoana celui umilit de un prost. In Hebr. ideea este mai explicita: ,,pentru ca acesta sa nu-i dispretuiasca pe oamenii nobili." 8,5 „pedepsiti": gr. ev enttiµots, flit. ,,in pedepse"; Bibl. 1688: ,,intru vini"; Hebr. are ,,toti suntem vinovati". Ideea ca toti oamenii sunt pacatqi este comuna VT §i NT, cf. 3Rg. 8,46, Iov 25,4, Rom. 3,9; 5,12. Cf mai ales episodul relatat in In. 8,7.

8,6 Despre respectul datorat batranilor, v. supra, 6,34. In 3,13 se spune explicit ca batranii trebuie respectati chiar $i daca sunt senili.

8,8 Despre ,,istorisiri" §i ,,pilde", v. supra, 6,35.

Cad de la ei vei deprinde invatatura

§i cum sa-ti indepline§ti datoria fata de cei mari.

9 Nu te indeparta de istorisirile batranilor, caci §i ei le-au invatat de la parintii tor.

Fiindca de la ei vei deprinde intelegerea

cum sa dai raspuns potrivit atunci cand trebuie.

10 Nu aprinde carbunii pacatosului,

ca sa nu arzi in flacara focului lui.

Nu-ti pierde cumpatul cu omul obraznic,

ca sa nu te prinda in cursa propriilor tale cuvinte.

'Z sa nu dai cu imprumut unui om mai puternic decat tine,

iar, daca-l imprumuti, socotqte [ce ai imprumutat] ca pierdut.

sa nu te pui cheza mai presus de puterile tale §i daca totui o faci, a~teapta-te sa ai de platit.

sa nu te judeci cu un judecator,

caci dupa faima lui se va da sentinta.

sa nu porne*ti la drum cu indraznetul nechibzuit,

8,9 Am tradus prin ,,istorisire", ca,i mai sus, gr. Stnynga; in Hebr., apare insa aici o alts nuanta semantics, cea a ebr..`mu`ah, ,,traditie" (lift. „ceea ce a fost auzit"). Ideea de traditie aparein Deut. 4,9; 11,19; Iov 8,8-10. Echivalat de obicei prin gr. aveatc, „inlelegere; inteligenta", ebr. sekhel este un termen-cheie din seria terminologica sapientiala, insemnand, in functie de context,„cunoa,tere'", „prudenta", ,,intuitie", ,,bun-simt", „inlelegere". A fi In stare sa formulezi raspunsul potrivit unei circumstante (gr. Soi vm &rzoxptatv), reprezinta una din abilitatile importante ale omului educat intelept; cf.

supra 5,11, ca,i infra, 11,8. –
8,10-11 Metafora focului ca pasiune nimicitoare reapare mai jos, 9,8, ca,i In Iov 31,12.

Ideea este aici ca inteleptul trebuie sa evite sa intre in disputa cu „pacatosui" pentru a nu se compromite. „Nu-ti pierde cumpatul": lift: ,,nu te scula sa pleci".

8,12-13 Sirah constata cu realism ca, in ciuda reglementarilor legate destul de precise de minutioase privitoare la imprumuturi cautiuni (cf infra, 29,1-7), abuzurile celor

bogati puternici erau frecvente (cf. 29,14-20, dar Prov. 6,1-5; 11,15; 17,18 etc.).
Vb. gr. Eyyu&ogm, ,,a se institui garant", casubst. yyvn, „garantie", sunt traditional redate in romans prin ,,a (se) cheza,ui", respectiv „cheza," (aici, Bibl. 1688: „sa nu

te chiza,uie,ti", Anania: ,,nu te pane cheza,").

8,14 ,,dupa faima…": se poate intelege „dupa parerea…". Hebr. are: ,,va judeca dupa

bunul sau plac."

8,15 Continutul acestui aforism pare sa se bazeze pe experienta de calator a lui Sirah,

transparenta de asemenea in 37,9 urm. „indraznetul nechibzuit": lift. „temerarul".
Pentru desemnarea unui tovara, de calatorie nepotrivit, cf. „indraznet" (Bibl. 1688),

Ca 55 nu IC ImpovareZ.C;

cirri el se va puna dupa cum ii e voia

prin nechibzuinta lui vci picri imprcun5 cu el.

t`' S1 nu te certi cu omul minios

i sa nu trcci cu el prin lac pustiu;

caci in ochii Itti sangclc nu prctuic;tc nimic

i acolo Linde nu vci putea ccrc ajutor se va arunca asupra ta. t' SA nu te sfStuic; ti cu un nebun,

caci nu va It in stare sa-;i tins gura.

1s in fala unui strain, s5 nu faci ceva (care trebuic s5 runl5nal ascuns, caci nu ;Iii cc s-ar putca ivi do aici.

19 Sa nu-ti dcscopcri inima fala de oricine

sa nu te atepti la rccuno;tinta,

9 t SA nu gelos pc fcmcia care ti-e Braga

,,ne'nfricat' (Anania), 11aghals (Luther), aventurier (131), auclacicux ("1'013), ruthless (AB). Gr. appoouvn, pe care I-am tradus de regula prin ,,nechibzuinlh", semnilich un complex dc tritsaturi morale negative opusc conlinutului gr. cugpoairvrl (pentru care v. supra. 1.12).

8,16 „manias": ornul impulsiv ;i agresiv (aici ebr. Ira 'al 'aph, lift. „dclinhtorul m5niei", gr. 0upnxSn;), c/: „m5nios" (Bib!. 1688. Anania), colcreux (131), violent ('FOB), quick-tempered (A13). cte privit Irecvent in VT ca o veritabiI5 catastrol't, cf, pray. 22.24; Is. 48.4 etc. 8,17 Adj. gr. pcopo;, rcprodus de reguih de ram. ,,nebun", apare foane Irecvent in c;irlilc sapienliale. Am explicitat idcca lipsel de discrelie, fonnuiath nectar in LXX: o6 yap Suvi)octcn ?.oyov on`i Lit, lin. ,sari nu va putea s5 acopere cuvhntul".

8,18 Gr. CV(J7toy &.3.otpiou µr) not; KpuntOv este redat literal in 13ibl. 1688 prin ..inaintea striinului sit no fad ascunsu". Brit) ,.a Sc ivi" ne-am (inut aproape de gr. te.etat, liu ,s;r va na;te" (Bib!. 1688): sensul achy explicit este .,(strhinul) va n'iscoci", e'1. Li'e'n! cr (131).

8,19 ..s:( nu to a;tepli la recuno;tinlh": Ilebr. are _sr' no indcparteri do la tine fericirea", ceea cc face inn ;i mai c!ar5 idcea ch discrelia este cea mai sigurh garmlie a securitalii personate.

9,1 ..femeia care li-C drtgii': lift ..fenieta s5nului t5u" – ebraism: cf..,rlu r5yni nruiarea s5nului tau", 13ibl. 1688. Expresia ..Icmcia s5nului tau" ca dcscmnare a solidi Iegitimc apare in Deut. 13.7 ;i 28.54. ,.gelos": verbul .,a r5vni" s-a ,.acomodat" din pullet de vedere semantic, prcluSnd in vechile traduceri biblice rom5ncti arnbcle grupuri de scnsuri ale corespondentului s5u din LXX. vb. gr. n?.o(o, ;i anurne: I) ,.a dori cu ardoare"' ;i 2) „a invidia" sau ,.a gelozi". Imprcun5 cu derivatclc sale ,,r5vn5" ,,r5vnitor", vb. „a rivni" (imprumut dup5 slavon. ptean:eern) apare foarte frecvent in vechile psaltiri din

§i sa n-o Inveti cu deprindere rea fata de tine.

2 sa nu te dai pe mana unei femei, ca sa nu ajunga sa te stapaneasca.

3 sa nu te apropii de o femeie prostituata, ca sa nu cazi In laturile ei.

a In preajma unei cantarete cu harpa sa nu zaboveti,

ca sa nu flu prins in mrejele ei.

sec. al XVI-lea, ca *i in in Bibl. 1688 ca echivalent al gr. l;rlXdw (cf., de ex., Num. 5,14; Deut. 32,21). Potrivit contextului, am tradus aici prin ,,deprindere rea" gr. natSeia novepa, litt. „invataturs rea" (Bib!. 1688). Despre implicaliile ritualice $i juridice ale

geloziei, cf. Num. 5,14.

9,2 ,,Sa nu te dai pe mana unei femei": o traducere literals in Bibl. 1688: „sa nu dai

muierii sufletul tau." Despre valorile semantice speciale ale ,,sufletului", cf. 4,2 5,2. Avertismentul are in vedere atat femeia virtuoasa, mentionata in v. 1, cat femeia in ipostazele degradant-imorale mentionate in versetele urmatoare. Despre misoginismul

Siracidului, cf. Introducerea noastra.

9,3 „Sa nu te apropii de o…": vb. gr. inravtaw, ,,a merge in intampinarea cuiva; a

intalni" (cf. Bibl. 1688: ,,nu te timpina cu muiarea ce sa face talanita"), este uneori intrebuintat in LXX ca exprimare eufemistica pentru ,,a avea relatii sexuale", dupa vb. ebr. ORB, ,,a se apropia", dar §i ,,a intretine raporturi sexuale" (cf. Lev. 18,6.14.19; Dent. 22,14; Is. 8,3; Iez. 18,6). Notiunea de ,,femeie prostituata" este lexicalizata in acest loc in LXX prin participiul vb. etmpi w, ,,a practica meseria de curtezana", in sintagma yvvn tatpttoµevrl, cf courtisane (BJ, TOB). Echivalentul „talanita" (cuvant cu origine necunoscuta, atestat prima data in Herodotul de la Copula, aprox. 1640) mai apare Inca o data in Bib!. 1688, in secventa ,,de fameaie talanita fecior e$ti tu" (LXX: yvvn etaipa – Jud. 11,2); un verset mai sus, diferenta sinonimica este realizata prin optiunea ,,femeie curva", dupa gr. yuvii nopv i. De altfel, adj./subst. „curva" impreuna cu vb. „a (prea)curvi" sunt termenii traditionali pentru „prostituata" in traditia textuala romaneasca. In contextul nostru, Sirah, vv. 3 6, Bib!. 1990 gi Anania renunta la diferentiere sinonimica prefers peste tot „desfranata". Interesant de mentionat ca in Hebr., in contextele mentionate femeia prostituata este denumita prin expresia ,,femeie straina", ca gi in Prov. 2,16; 5,3; 7,5; 22,14; 23,27 (peste tot, in Bib, 1990: ,,femeia straina"). Dupa Duesberg, Fransen, p. 131, intrebuintand cu referire la stratagemele femeii sintagme precum ,,in laturile" (gr. etc TuS nayiSaS) sau „in mrejele" (gr. ev To c

ntxetpr)µaatv), Siracidul are in minte un paralelism metaforic contrastiv cu ,,obezile"

gi „Ianturile" intelepciunii, mentionate in 6,24-27.

9,4 Un episod in care cantareata cu harpa (gr. tyaxxovaT) apare'ca prostituata este

mentionat in Is. 15,16. Tradus de not prin „mreje" (cf. BJ, TOB: artifices), gr. rztxEtprfµata apare doar aici in LXX, sensul curent in greaca comuna find cel de „tertip", „stratagems (militara)".

5 sa nu priveO cu prea multa Iuare-aminte la o fecioara, ca nu cumva sa ajungi pedepsit impreuna cu ea.

G sa nu te dai pe mana femeilor desfranate,

ca sa nu-ti pierzi averea.

sa nu priveO in jur pe ulitele cetatii

sa nu rataceO prin locurile ei pustii.

s Intoarce-ti privirile de la femeia chipe§a

nu privi cu prea multa luare-aminte o frumusete strains; multi s-au ratacit din pricina frumusetii unei femei din aceasta iubirea se aprinde ca un foc.

9 sa nu te a~ezi cu nici un chip alaturi de-o femeie maritata

9,5 Legea prevedea ca, daca un barbat defloreaza o virgins (gr. nap0evo5), este obligat sa plateasca tatalui 50 de sicli de argint sa o is de sotie (Deut. 22,28-29); daca fata respective era logodita, atat ea (in caz ca nu opusese rezistents), cat berbatul trebuiau ucii cu pietre (Deut. 22,23-24).

9,6 ,,averea": lift. ,,motenirea", ,,patrimoniul".

9,7 ,,Sa nu prive$ti in jur…" – in cautarea unei prostituate! Hebr. continua la sfar itul versetului: ,,privindu-te to insuti ca pe un nebun targuindu-te la pre' in spatele easel ei." 9,8 „Frumusetea strains" (gr. KaXo5 bXX6tptov) este frumusetea unei femei militate. Despre metafora focului, v. 8,10.

9,9 Am urmat indeaproape optiunea din Bibl. 1688, ca find mai apropiata de LXX: „Cu muiarea meritata sa nu ezi nice Intr-un chip sa nu pilduiqti cu dansa in case, ca nu candai sa va pleca sufletul tau asupra ei $i cu duhul tau vei luneca la pietre." Acest pasaj pune probleme interesante de interpretare, intre altele $i deoarece contine o creatie lexicala care apare doar in LXX, verbul gr. ovg(io?oxorrew, pe care am decis se it echivalam global prin rom. ,,a chefui", orientandu-ne dupe indicatiile lexicografilor care it gloseaza prin rechercher les pique-niques (Bailly, s.u.) sau to be given to feasting (LSJ). Din LSJ $i din Concord. (Appendix, s.u.) mai aflam ca, sub forma adjectivala ovp(ioXoxonoc, notiunea aceasta mai apare de doua on in Prov. In versiunile grecegti mai tarzii ale lui Aquila, Symmachus §i Theodotion. Verbul este un compus din subst. gr. aug(ioX, termen polisemantic insemnand, intre altele, ,,contributie in bani la organizarea unei petreceri", „petrecere campeneasca", $i vb. gr. xbnTw, de la al csrui sens de baza, ,,a lovi", s-a dezvoltat sensul ,,a obosi", ,,a uza prin exces". Acest verb mai apare In LXX Inca o data mai jos, Sir. 18,33, precum in Deut. 21,20; vechii interpreti romani dovedesc de data aceasta mulls imaginatie interpretative, procedand la analiza semantics a elementelor compusului $i traducand prin sintagmele „ftcand sfat de osteneala"

respectiv, „fscand zaloage betivea$te". Cat privqte verbul ,,a pildui", selectat aici de autorii Bibl. 1688, atestarile din DLR ne arata ca era intrebuintat in sec. al XVII-lea (de D. Cantemir) cu sensul ,,a spune ceva pe ocolite, folosind anumite simboluri sau alegorii", sens care putea servi intentiei traducatorilor de a sugera imaginea unui chef

sa nu chefuieO cu ea band vin,

ca nu cumva sufletul tau sa se incline catre ea sa luneci spre pieire cu duhul tau.

10 Sa nu-I parase§ti pe prietenul vechi,

caci unul mai nou nu este pe potriva acestuia. Un prieten nou este ca vinul eel nou;

daca se va ?nvechi, II vei bea cu bucurie.

11 Sa nu pizmuieO faima pacatosului,

cad nu tii care ii va fi

sfar~itul.

12 sa nu te bucuri de bucuria nelegiuitilor,

degradant $i dezonorant. Micu pastreaza interpretarea Inainta$ilor, dar opereaza o actualizare a sensului: ,,Cu muiare maritata nicidecum sa nu ezi In pilde sa nu vorbe$ti cu ea in vin" (identic in Bibl. 1819; Ia $aguna Bibl. 1914: „band vin"). $i mai explicita este Inca formularea de la Filotei: ,,Cu femeia maritata nicidecum sa nu $azi In casa, gi In pilde sa nu vorbegti cu ea band vin" (identic in Bibl. 1936). 0 formulare radical noun la Radu-Gal.: ,,Nu te wza niciodata langa o femeie maritata gi nu te apuca cu ea sa te intreci la haute." De mentionat in treacat $i o probabila gre§eala de traducere: in loc de ev oivw, ,,cu vin", autorii Bib!. 1688 au citit ev oixw, ,,in casa". Corectand prin ,,in vin", Micu remarca grqeala in nota de subsol: ,,in cea vechie: in case. Alte interpretari: non alterceris cum ilia in uino, ne forte declinet cor tuum in illam et sanguine tuo labaris in perditionem (Vulg., v. 13); sitze nicht bei der Frau eines andern and schmause nicht mit ihr and scherze nicht mit iht helm Wein (Luther); ne festoie pas avec elle en buvant du vin (TOB); pique-niquer du vin avec elle (BJ); with a married women recline not at table nor drink intoxicants with her (AB); ,,nu petrece cu ea band la mass" (Mania). Gr. ev mevµGov, ,,cu duhul tau", mai poste fi interpretat $i In sensul ,,datorita pasiunii tale" (cf passion – BJ, TOB); Hebr. are ,,sange" (cf sanguine tuo – Vulg., in blood – AB). Adulterul era pedepsit cu moartea, cf. Lev. 20,10; Deut. 22,22. Dupa Box, Oesterly, pp. 436-437, Sirah exprima aici dezacordul fata de obiceiul, care capatase raspandire in vremea sa, ca femeile sa fie admise la petrecerile barbatilor alaturi de solii lor, ceea ce constituia un factor perturbator in raport cu rigoarea prescripliilor traditionale.

9,10 In Lc. 5,38-39 regasim, in alt context metaforic, imagistica,,vin vechi/vin nou". 9,12 Optand pentru formularea ,,Sa nu te bucuri de bucuria nelegiuitilor" ne-am pastrat aproape de LXX: µ1j E 08o; lc ev evSoxta 0ael3wv, acolo unde Bibl. 1688 este foarte vaga: ,,sa nu voiqti intru bunavrerea celor necredinciqi"; cf. Anania: ,,nu-ti face placere din placerea nelegiuitilor"; foarte explicit la Luther: hab kein Gefallen an dem, was den Gottlosen gefallt; Ziegler propune o lectiune mai buns, cu evo&a, "izbanda, regita, succes", in loc de evboxia, ca la Rahlfs (dupa majoritatea manuscriselor), lectiune acceptata de interpreti mai recenti: opt not for the success of pride (AB); ne te felicite pas de la reussite des impies (BJ); n 'approuve pas la reussite des impies (TOB). Iudeii erau convini ca pedeapsa pentru pacate va fi primita de fiecare in timpul vietii.

ci aminte0e-ti ca, pana la iad, nu vor ramane nejudecati. 13Tine-te departe de omul care are putinta sa ucida

nu vei gusta frica de moarte;

daca insa te apropii de el, nu cumva sa faci vreo grqeala, pentru ca acesta sa nu-ti is viata.

Sa bine ca umbli prin mijlocul capcanelor

ca te plimbi pe meterezele cetatii.

14 Atat cat iti sta in putere, cerceteaza-i pe cei care-ti sunt apropiati sftuie§te-te cu cei intelepti.

15 Stai de vorba cu cei care inteleg

0 tot cuvantul tau sa fie despre Legea Celui Preainalt.

t6 Barbatii drepti sa-ti fie comeseni

0 in frica de Domnul sa stea mandria ta.

Lucrarea ie0ta din mana mqterilor este vrednica de Iauda, dar carmuitorul poporului prin vorbirea Iui se dovedqte intelept.

Barbatul guraliv este temut in cetatea lui

eel nestapanit la vorba va fi privit cu ura.

9,13 Dreptul de viata $i de moarte asupra supugilor (in text: gr. e;ovaia Tov 4ove6ety) II aveau in epoca elenistica atat regele, cat $i functionarii comandantii militari. Avertismentul Siracidului corespunde aladar unei amenintari cat se poate de reale. De aici compararea vietii cu umbletul printre capcane (gr. ev peaty nayibwv) sau cu expunerea pe meterezele unei cetati (rzi erzal ewv n6XeuS).

9,14 Omul intelept are datoria de a-§i sf'atui semenii (gr. atoxaaat Tobc nXrl6iov), neputand, la randul sau, intra in dialog decat cu oamenii intelepti (gr. µeta ao66v aug(3ouxe0ou), cf. Prov. 13,14; 15, 31.

9,15 Singura tema legitima intr-o discutie (gr. 8taloytog6c) intre oameni inteligenti sau intr-un discurs (gr. Sti1Yr)at5) este Legea lui Dumnezeu. ,,Cel Preainalt", v. 4,10. 9,16 ,,comeseni": gr. avvSetnvot (compus calchiat in Bibl. 1688: „impreuna-tinatori"), cf conuiuae (Vulg.), commensaux (BJ), compagnons de table (TOB), table compagnons (AB). „Barbatii drepti" (gr. avbpeS Sixatot) sunt inteleptii, deoarece, potrivit conceptiei Siracidului, esenta intelepciunii consta In cunoa$terea respectarea Legii in frica
de Dumnezeu.

9,17 Secventa obscura in LXX: „In mana mqterilor lucrul sa va Iauda $i povatuitoriul narodului – intelept in cuvantul lui" (Bibl. 1688). Am optat pentru explicitarea unei paralele metaforice intre dexteritatea manuala a artizanului (gr. texvirnS) §i ingeniozitatea verbala (gr. x6yo5) de care trebuic sa dea dovada un conducator (gr. kotiµevo5).

9,18 Pentru ,,guraliv", v. supra, 8,3. Expresia gr. o nponetp5 ev Xoytp auTob, pe care am tradus-o prin ,,cel nestapanit la vorba" (cf. ,,cel darzu la cuvantul lui" – Bibl. 1688), reprezinta o alta desemnare a omului flecar §i palavragiu $i reapare in LXX in Prov. 10,14; 13,3; cf. I'homme enrporte (TOB), le bavard (BJ), whoever talks rashly (AB).

10 ' Judecatorul Intelept Invata poporul

carmuirea unui om iscusit este bine oranduita.

2 Dupa cum este judecatorul poporului, aka sunt *i slujitorii sal,

dupa cum este carmuitorul cetatii, aka sunt toti cei care locuiesc in ea.

3 Regele neinvatat iii duce la pieire poporul

cetatea dainuie prin chibzuinta principilor saj.

a In mana Domnului se afla carmuirea pamantului

10,1 In acest context, ca gi in alte locuri, cuvintele , judecator" (gr. xptTrjc) ,,carmuitor" (gr. f1yo0gevoc) se refers la acee4 realitate istorica, desemnand ideea de ,,magistrat, capetenie, conducator". Corespondentul ebr. 4'ophet, „judecator", era numele traditional al capeteniei unei comunitati israelite, intre atributiile careia se Inscriau organizarea cetatii, asigurarea ordinei publice *i a apararii, administrarea resurselor financiare §i materiale, *i mai putin exercitarea functiilor juridice propriu-zise, care cadeau in sarcina preotilor. Dupa cum indica relatia etimologica o atesta documentele, aceasta functie era cunoscuta altor neamuri semitice, find similara, de exemplu, cu cea a ,,suffetilor" cartaginezi. Gr. tjyeµovia, pe care I-am tradus prin „carmuire", poate fi Inteles §i ca

,,autoritate" (l'autorite, BJ, TOB). Exprimata In fel chip In paremiologiatuturor

popoarelor, ideea ca orice comunitate are capeteniile pe care le merits (cf dictonul
lat. quails pastor talis grex) reapare in Iez. 16,44.

10,2-3 In Hebr. exists un subtil joc de cuvinte intre doi termeni cu acela$i radical (,$$, ,,a Iocui, a rsmane"), anume ebr. yogebayw, ,,cei care locuiesc in ea", din v. 2, ebr. no,cebheth, ,,daainuie, prospers", din v. 3. Autorul versiunii grecqti a incercat o transpunere a acestei figuri etimologice prin of xarroucovvTec – oixt60nwerat, cuvinte cu acelai radical (gr. oixoc, ,,locuinta" ). Rezultatul este indoielnic, intrucat, daca of xacotxouvres este transparent din punct de vedere semantic (,,cei care locuiesc"), vb. oixt60naETat se pretend la interpretari diverse, cf grows (AB), dolt sa prosperite (BJ), est fondee (TOB), propafe$te (Mania); solutia noastrs: „dainuie". Paralelismul sintactico-semantic este pastrat in Bibl. 1688: ,,ceia ce lacuiesc… sa va Iscui." Am tradus aici gr. ai veatS prin „chibzuinta" (v. supra, 1,18 $i 3,29). Prin ,,principe" am echivalat gr. Svv6arric, cu sensul generic „persoana care are autoritate asupra altora" (cf. TOB, AB: princes, BJ: chefs); in Bib!. 1688: ,,cei nasalnici" (,,puternici"), termen curent in epoca.

10,4 „carmuirea": gr. e ovaia, ,,putere de decizie; autoritate" (cf Bibl. 1688: ,,stapanirea' ; AB: sovereigniry), este un sinonim peritru nyeµovia, intrebuintat mai sus. In acest loc este formulat temeiul vetero- $i neotestamentar al regalitatii: Dumnezeu este detinatorul unic al suveranitatii puterii depline, pe care o delega ,,Ia vreme potrivita" (gr. etc xaipov) celui ,,de care este nevoie" (Tev xptjatµov). Cf. Dan. 2,21; 4,14; Int. 6,3 $i urm.; Lc. 1,52. Dedus cu necesitate din monoteismul iudaic, acest principiu se afla in contradictie ireductibils cu doctrina oficiala a statului elenistic, intrucat, asemenea marilor regi ai Babilonului, atat stapanii Seleucizi ai Palestinei, cat $i cei ai Egiptului

ptolemaic (precum de asemenea, mai tarziu, imparatii romani), pretindeau sa fie

considerati ei in~i~i zei.

si El va ridica asupra lui, la vreme potrivita, pe omul de care este nevoie. 5 In mana Domnului este izbanda omului

si El Isi va aseza marirea pe fruntea carturarului.

Sa nu pastrezi gand rau aproapelui tau pentru nici o nedreptate si sa nu faci nimic dintr-un avant pripit.

7 Trufia este urata si inaintea Domnului, si inaintea oamenilor; si pentru Domnul, si pentru oameni nedreptatea este o greseala.

8 Domnia trece de la un neam la altul

din pricina nedreptatilor, a silniciilor si a [lacomiei de] averi. Nimic nu este mai nelegiuit decat omul care iubeste banii,

caci fsi scoate si sufletul la vanzare.

10,5 „izbanda": gr. evo&ia, calchiat in Bibl. 1688 prin compusul „buns-calatoria", se refers la succesul social al unei persoane, cf. TOB, BJ: le sncces. „Marirea", dupe gr. Soi;a, corespunde aici ebr. hodh, ,,splendoare, majestate"; pentru sensurile complexe si multiple ale gr. 6oi;a, cf. $i 1,11 $i 5,13. ,,pe fruntea (litt pe fata) carturarului": Hebr. are ,,in fata legislatorului". Echivaland cuvantul ebraic prin gr. ypaggaie6S (in romans, traditional: „carturar'), traducatorul a adaptat referinta la realitatile Egiptului, unde scribii erau uneori inalti functionari (cf. TOB, nota ad loc.).

10,6 Trimitere foarte probabila la indemnul de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti, formulat in Lev. 19,18. ,,Sa nu faci nimic dintr-un avant pripit" este intelesul contextual exact al gr. µp npi aae !nlSEv Ev epyots vppewS, cf. lift. ,,nu face nemica cu lucrurile semetiei" (Bibl. 1688); cuvant complex, gr. iipptc (hybris-ul tragicilor greci!), mai poste fi interpretat, pe langa sensul de ,,ardoare excesiva, impetuozitate", si in sensul de ,,lipsa de mssura, orgoliu, insolenta" (cf. AB, TOB, BJ: arrogance).

10,7 „Trufia" (gr. nepr)4avia, ebr. zadhon) era considerate de evrei un pacat capital, pricina a decaderii si sursa a pacatului originar (cf. Gen. 3,4-6) si a ,,amestecului limbi-Ior" din episodul turnului Babel (cf. Gen. 11,1-9). VT abunda in evenimente care ilustreazs pedepsirea de cstre Dumnezeu a orgoliului uman: prabusirea regelui din Tir (Iez. 28,1 si urm.), alungarea de la domnie a lui Nabucodonosor (cf. Dan. 4,27 si urm.) etc. Aceasta atitudine fata de pacatul trufiei este mo$tenita $i in NT, cf. Mt. 23,12; lac. 4,6; lPt. 5,5. Un pacat major era socotita si nedreptatea.

10,8 ,,Domnia": gr. 13amkcia (Bibl. 1688: „imparatiia"), cf .1a souverainete (BJ), la royaute (TOB), dominion (AB). Prin ,,silnicii" am tradus aici gr. iit3petS, cuvant pentru ale carui intelesuri v. nota la 10,6. Dupa Di Lella,. p. 224, acest pasaj contine o referinta directs la evenimente politico-militare cu care Sirah a fost contemporan. [n anul 217 i.H., Antioh al III-lea eel Mare, regele seleucid al Siriei, a i. •ercat se smulga de la egipteni controlul asupra Palestinei, dar a fost infrant in Walla de la Raphia de catre Ptolemeu al 1V-lea Philopator. Doua decenii mai tarziu, in lupta de la Panium (198 i.H.), Antioh al III-lea 1-a invins pe tanarul Ptolemeu al IV-lea Epiphanes, ingloband Palestina in regatul seleucid.

9 De ce se inalta trufas [cel ce-i doar] pamant si cenusa,

cand, In viata fiind, i-am aruncat maruntaiele?

10 Doctorul isi bate joc de boala indelungata si [cine-i] astazi rege maine va muri.

11 Caci atunci and moare omul mosteneste taratoare, flare si viermi.

12 inceputul trufiei omului este sa se departeze de Domnul

10,9 Pasaj obscur in LXX: cf. ,,Ce sa semeteaste pamantul $i cenusa? Caci In viata am lepadat droburile Iui" (Bibl. 1688); vb. ,,am aruncat" (gr. epptyra) nu are nici o justificare In context; in Hebr. apare verbul RMM, ,,a face viermi; a putrezi", sugerandu-se futilitatea destinului uman prin imaginea derizorie a intestinelor aflate in putrefactie, cf un titre qui, vivant, a deja les tripes degoutantes (BJ), de son vivant ses intestine sont pourriture (TOB). Putrezirea de viu e un topos al literaturii revansarde: regii tirani, ticalosi, nedrepti ajung cadavre Inca din timpul vietii. Expresia „pamant $i cenusa" (ebr. 'aphar wa 'epher, gr. yn Km. rnro86c, lat. terra et cinis) reapare mai jos, 17,32 si 40,30; cuvintele sunt intrebuintate de Avraam (Gen. 18,27) pentru a se autodefini ca om

in fata Iui Dumnezeu.

10,10 In LXX: gaxpbv apptixsTrlµa, axtinrtet iatp6S; cf. ,,boala indelungata taie-o doctoral" (Bibl. 1688), cu intelesul obscur. In Hebr. relatia semantico-sintactica agent/ object direct este cu total alta: ,,o boala neinsemnata isi bate joc de doctor", cf a slight illness – the doctor jests (AB), eine leichte Krankheit – der Arzt scherzt (Luther); alti interpreti combina izvorul grecesc cu eel ebraic, Incercand sa dea un sens coerent secventei: une longue maladie defre le medecin (TOB), une longue maladie se moque du medecin (BJ), ,,boala Iunga isi bate joc de doctor" (Mania). De altfel, in acelagi sens apare o corectura si in Sinaiticus. Di Lella, p. 225, gase$te ca semnificatia versetului este clara: ,,Ceea ce la un moment dat este o simpla in$tiintare despre boala regelui, de care doctoral nu se ingrijoreaza, se termina a doua zi prin moartea pacientului." Acela$i autor interpreteaza corelatia facuta de Sirah in context intre ideea de regalitate $i cea de coruptibilitate si instabilitate a destinului uman ca o diatriba voalata la adresa regilor elenistici, care se proclamau ,,zei pe pamant" $i „stapani ai lumii".

10,11 „Tarat0arele"(gr. pnera), ,,fiarele" (gr. Oripia) si,,viermii" (gr. auwX,rlxec) sunt reprezentari simbolice ale mortii $i putrefactiei.

10,12-13 De aici si pana la v. 18, Siracidul detaliaza tema incompatibilitatii dintre orgoliul uman si frica de Domnul, definita Inca de la primele versete (cf. 1,11-14) drept „inceput at Intelepciunii". Gr. bpxil Inseamna ,,Inceput" (cf. AB: the beginning of pride; TOB: le commencement de 1'orgueil), dar si ,,principiu, temei" (cf. BJ: le principe de 1'orgueil). Pentru „trufie", v. 10,7. „cel care staruie in ea": Hebr. are „izvorul ei". Prin „dezlantuie noian de spurcaciune" am explicitat gr. oµiipnaet pSavyµa, cf. lift. ,,ploua-va scarba" (Bibl. 1688), cf. „revarsa uraciune" (Mania). Gr. (iS@Xvyµa (ebr. zimmah) redat de obicei prin „spurcaciune" desemneaza in LXX tot ceea ce este impur $i nociv. ,,Nenorocirile" (gr. Tvc itayasyac) corespunde ebr. nega', care inseamna si „plaga,

§i sa-i abata inima de la Cel care I-a creat.

13 Caci trufia este inceputul pacatului

eel care staruie in ea dezlantuie noian de spurcaciune.

De aceea Domnul a f cut de pomina nenorocirile for §i i-a nimicit cu totul.

14 Domnul a rasturnat tronurile carmuitorilor §i i-a a~ezat in locul for pe cei blanzi.

15 Domnul a smuls radacinile neamurilor §i i-a rasadit in locul for pe cei smeriti.

16 Domnul a dat peste cap tarile neamurilor §i le-a nimicit pang la temeliile pamantului.

17 Le-a scos dintre oameni §i le-a dus la pieire, a §ters de pe fata pamantului amintirea lor.

18 Trufia nu a fost creata pentru oameni,

nici pornirea maniei pentru cei nascuti din femei.

19 Care semintie este vrednica de cinstire? Semintia omului!

semn de mizerie, boals", cuvant intrebuintat $i in Gen. 12,17 (LXX: etaug6g, ,,incercare") si Ex. 11,1 (LXX: rzlrly~j, ,,plaga").

10,14 Ideea cs Domnul este unica sursa de legitimare a puterii politice, pe care o atribuie si o is oamenilor potrivit propriei sale vointe este un topos biblic (cf. lov 5,11; Dan. 4,14; Tob. 4,19 etc.); Lc. 1,52 pare o parafraza a secventei de aici.

10,15 Acest verset lipsind In Hebr., continutul sau va fi reformulat in v. urmator.

10,16 in Hebr. formularea este diferita: ,,Dumnezeu a $ters de tot urmele neamurilor $i le-a smuls radscinile din psmant."

10,17 $tergerea de pe fata pamantului a amintirii neamurilor pagane (ebr. goyim, gr. to EOvrl) era vazuta de evrei ca o pedeapsa suprema, cf. Deut. 32,26, Iov 18,17. 10,18 Prin ,,pornirea maniei" am echivalat sintagma gr. bpyn Otigou, lilt. ,,urgia maniei" (Bib]. 1688), cf la violente co/ere (BJ), l'emporten:ent de la colere (TOB), „mania cea lute" (Anania). „cei nascuti din femei": gr. yevvr)µaaty yuvatxwv (lilt. in Bibl. 1688: ,,Ia nasterile muierilor"), constructie defectuoasa calchiata dups ebr. yuludh litt. ,,ce e nascut din femeie" (desemnare generics a oamenilor, echivalata ca atare de cei mai multi interpreti), poate fi inteleass si ca ,,neamul femeiesc", cf nationi mulierum (Vulg.), la race de la femme (BJ).

10,19 Avem aici una din formularile cele mai expresive a principiului central al teologiei Siracidului, echivalenta intre frica de Domnul si intelepciune, cf supra 1,11; 1,14; 1,26-27; 4,14; 9,15-16. Omul nu este prin natura sa demn de dispret sau, dimpotrivs, onorabil, ci doar in mssura in care se teme sau nu de Domnul. ,,semintie": gr. a7tepµa, lift. „samants" (Bib!. 1688), era intrebuintat Inca de tragicii greci si de Platon cu sensul de „descendents, urma~i", de unde sensul de ,,semintie, neam" (cf. BJ, TOB: race).

Care semintie este vrednica de cinstire? Cei care se tem de Domnul! Care semintie este nevrednica de cinstire? Semintia omului!

Care semintie este nevrednica de cinstire? Cei care incalca poruncile!

20 Carmuitorul este preamarit In mijlocul fratilor [sail,

iar cei care se tem de Domnul – in ochii Lui.

21 Frica de Domnul este inceputul primirii [la Dumnezeu], iar impietrirea si trufia sunt inceputul lepadarii.

22 Fie cel bogat, fie cel preamarit, fie cel sarac – mandria for [sa fie] frica de Domnul!

23 Nu este drept sa ocar4ti pe saracul iscusit §i nu se cuvine sa lauzi pe barbatul pacatos.

24 Capetenia, judecatorul §i principele vor fi preamariti,

dar nici unul dintre ei nu este mai mare deck cel care se teme de

Domnul.

25 Pe sluga Inteleapta o vor sluji oameni liberi

10,20 ,,Fratii" (gr. aSe?4oi) sunt membrii comunitatii primare a lui Israel (ebr. 'ahim, ,,rude, neamuri", dar $i ,,frati"). Ideea este aici ca cei care traiesc potrivit Legii (,,se tem de Domnul") sunt demni de tot atata stima ca ,si membrii clasei stapanitoare gi ai

preotimii.

10,21 Existent doar in unele manuscrise ale LXX acest verset contine cuplul terminologic npoa~tlyfc, „primire"/exjlo7n, „Iepadare", intrebuintat, cu referire la Dumnezeu, *i in NT, la Rom. 11,15. Pentru sensul ,,principiu" al gr. apxf, ,,Inceput", cf supra, 1,14. Prin ,,Impietrirea" am tradus gr. ax7,.r1Pvaµog, lilt. „intarire, invartopre".

10,22 In loc de referirea din LXX Ia omul bogat (gr. nxovatoS) la cel care se bucura de faima (gr. EvSo oS), Ziegler propune lectura npoa XvTo; xdt evoS KO nTUrxoS, acceptata in BJ: proselyte, etranger ou pauvre gi in TOB: le proselyte, 1'etranger, le pauvre. Textul Hebr. justifica aceasta optiune, caci aici se indica in mod explicit patru categorii defavorizate din sanul comunitatii, denumite prin termeni distincti: ebr. Or, ,,nou venit, rezident temporar", ebr. zar, „calator, strain", ebr. nokkri, „strain" gi ebr. ra$, ,,sac"; cf. AB: sojourner, wayfarer, alien or pauper. Daca respectau Legea aratau „frica de Domnul" $i acqtia se bucurau de oarecare protectie legala (cf. Ex. 22,20; Lev. 19,33; Deut. 24,14).

10,24 In sens generic, „capetenie" corespunde gr. (intrebuintat mai ales la plural) ieytaTav, ,,mai-marele, primul (in stat)". Ca §i mai sus, la 7,6 10,3, am tradus aici prin „principe" gr. ouvaarTlc. Pentru „judecator", v. 10,1.

10,25 Este exprimata aici una dintre cele mai profunde idei ale Siracidului: nu averea sau pozitia sociala a unei persoane ii define$te superioritatea, ci intelepciunea, cu toate valorile morale implicate de acest concept (modestie, discretie, respectul Legii $i al traditiei etc.). Remarcam in aceasta pozitie unele prefigurari ale ideii cre$tine de eliberare

barbatul tiutor nu va carti.

26 Nu face pe inteleptul atunci cand iti faci datoria

nu to fali la vreme de stramtorare.

27 Mai bun este cine lucreaza §i are cu prisosinta de toate, decat cine se plimba falindu-se, dar e lipsit de paine.

28 Fiule, flu mandru cu modestie de tine insuti

§i pretuie§te-te dupa vrednicie.

29 Pe cel care va pacatui impotriva sufletului sau cine-I va pretui? Cine-1 va Iauda pe cel care-si face [el insu§i] viata de ocara? 3o Saracul este pretuit pentru tiinta lui,

iar bogatul este pretuit pentru averea lui.

31 [Dace cineva] este Iaudat in saracie,

dar in bogatie, cu cat mai mult?

Iar cel dispretuit in bogatie,

in saracie, cu cat mai mult [va fi]?

11 1 Intelepciunea celui smerit ii va Malta capul

universals prin persoana Mantuitorului Iisus Hristos, proclamata de Apostolul Pavel in Gal. 3,28 $i Col. 3,11. Prin ,,a carti" am transpus gr. yoyyvco, litt. ,,a murmura"; pentru acest verb avem in Bib]. 1688 ,,a rapgti", adica ,,a murumura, a carti, a protesta", lug intrebuintat in textele biserice$ti romanetti din sec. al XVI-lea-al XVII-lea (vezi DLR, s.u.).

10,26-27 Ideea de aici reapare, in termeni aproape identici, in Prov. 12,9: indeplinirea datoriei (gr. To epyov, lift. ,,Iucrarea") nu poate fi pretext de afirmare a mandriei, la fel cum si in momentele de stramtorare (gr. vrcvoxcopia) trebuie pastrata decenta, munca onests find unica sursa de bunsstare.

10,28 Cf. Bibl. 1688: „Fatule, in blandeate marea~te sufletul tau si da lui cinste dupa vrednicia lui"; pentru semnificatiile speciale ale ,,sufletului", v. 4,2. Prin ,,modestie" am redat gr. npa0Trlg, lift. „blandete", cuvant care apare si mai sus, la 3,17. Ideea este ca stima fats de propria persoana nu se poate dobandi prin afirmare orgolioasa, ci doer prin aprecierea realists a propriei valori.

10,29 In stransa legatura cu ideea din versetul anterior, Sirah afirma aici ca cel care se depreciaza pe sine nu poate pretinde respectul celorlalti.

10,31 In LXX interogatia retorice este formulate cu maze parcimonie de mijloace, cf lift. Bibl. 1688: ,,Cel ce sa slavea$te intro saracie darn in avutie cu cat? Si cel neslsvit intro avutie, darn in saracie cu cat?" Se subliniaza Inca o data ca, in bogatie sau saracie, singura valoare stabile este Intelepciunea.

11,1 Pentru ,,smerit", v. 2,27 $i 3,17. Pomind de la Hebr., unii interpreti opteaza aici nu pentru ,,cel smerit", ci pentru ,,cel sarac", mentionat in versetul imediat anterior, cf le

mijlocul celor marl it va a~eza.

z sa nu lauzi un barbat pentru frumusetea lui sa nu-ti fie sila de un om pentru infatiprea lui.

3 Mica e printre zburatoare albina, dar rodul ei, neintrecut in dulceata.

' sa nu te lauzi cu vemintele pe care le porti §i sa nu flu semet in ziua maririi [tale]; caci minunate sunt lucrarile Domnului §i ascunse pentru oameni sunt faptele Lui.

5 Multi tirani au fost pui la pamant,

iar cel la care nu se a~tepta nimeni a purtat coroana.

6 Multi principi au ajuns la mare ocara

pauvre (BJ), the poor person (AB). Intelepciunea „inal(a capul" celui smerit sau sarac in sensul ca „1I face fiber", cad acesta este continutul autentic, calchiat In LXX, al expresiei ebr. NS' ro'q, lift. „a-$i inalta capul". Pentru „capetenii", vezi 10,24. Ideea ca inteleptul 4i are locul alaturi de capetenii chiar daca este sarac reapare, in termeni foarte

asemanatori, In 1 Rg. 2,8.

11,3 ,.neintrecut in dulceata": litt. ,,cel dintai dintre lucrurile dulci" (gr. apxh y?.vxa-

aµatwv); cf nota 1,14.

11,4 Prima parte a versetului este diferita in Hebr.: „Nu-ti bate joc de cel care poarta doar un fort ~i nu glumi pe seama celui aflat in amaraciune."

11,5 Formularea (cf. Litt. „Multi tirani au $azut pre tarana, iara cel nepriceput au purtat sterna" – Bibl. 1688) difera de cea din Hebr. unde se spune ca ,,cei umili adesea s-au urcat pe trop $i cel neluat in seama a purtat coroana". leronim combina in Vulg. cele doua variante, pentru el „tiranul" gi „cel la care nu te agteptai" find una §i aceea§i persoana: Multi tyranni sederunt in throno, et insuspicabilis portauit diadema! Optiunea ,,nepriceput" este nefericita in Bib!. 1688 pentru gr. avunovorlroc, ,,care nu poate fi banuit" (cf echivalenta perfecta prin lat. insuspicabilis). „Sterna" este cuvantul unanim intrebuintat in vechea traditie romaneasca (Bibl. 1688, Micu, Bibl. 1819, Filotei, $aguna, Bib!. 1914) pentru a desemna ,,coroana (regala)"; mentinerea sa in acest context in Biblia 1990 este surprinzatoare $i anacronica. Cf. un inconnu (BJ), celui que I'on n'attendait pas (TOB), some that none would consider (AB), dem… an den man nicht gedacht hatte (Luther).

Micu, Biblia 1819: ,,Multi tirani au §ezut pre pamant, lard cel de carele nu sa gandea au purtat sterna." Filotei: „Multi tirani au §azut pre pamant, iara cel de carele nu sa gandea a purtat sterna." $aguna: ,,Multi tirani au ezut pre pamant; iara cel de carele nu se gandea au purtat sterna." Biblia 1914: „Multi tirani au statut pe pamant, iar cel de care nu se gandea nimeni a purtat sterna." Radu-Gal.: ,,Multi tirani s-au prab4t la pamant, iar cel la care nu se gandea nimeni a purtat diadema." Biblia 1990: ,,Multi tirani au cazut pe pamant, iar cel la care nu se gandea nimeni a purtat sterna."

. 11,6 „pe mainile altora": Hebr. are ,,pe mainile strainilor Adj. gr. avoo4oc, „celebru, vestit", poate fi interpretat $i in sensul ,,onorat, cinstit" (Bibl. 1688: „slaviti").

oameni vestiti au fost dati pe mainile altora.

' Nu invinovati inainte de a cerceta; gande§te-te Mai intai apoi dojene§te.

8 Sa nu raspunzi inainte de a asculta

§i sa nu intrerupi pe cineva in timp ce vorbe§te.

9 sa nu to certi pentru un lucre care nu te priveste §i-n cearta pacato0or sa nu te amesteci.

10 Fiule, nu te apuca de prea multe lucruri: daca le vei inmulti, nu vei ramane Ears vina; chiar de vei alerga dupa ele, nu le vei prinde

nu vei scapa [de ele] prin fug.

11 Este [sate unul] care trude§te, se ostenete §i se zorqte,

dar cu atat mai mult ramane in urma.

12 [Altul] e slab §i lipsit de sprijin,

fara vlaga §i cople§it de saracie,

dar ochii Domnului au privit spre el cu bunavointa §i [Domnul] I-a ridicat din injosirea lui, is i-a inaltat capul

§i multi s-au mirat de aceasta.

14 Cele bune §i cele rele, viata moartea,

11,8 Despre regulile bunei cuviinte in dialog, cf. Prov. 18,13; v. supra, 8,9. Ultima secventa in LXX: v µcaw Xoywv µi1 napeµ .kou, lift. ,,in mijlocul cuvintelor nu te Invalui" (Bibl. 1688).

11,10 Pasajul urmator contine referiri la activitatile lucrative. Ideea ca omul angrenat in dobandirea de averi este expus gre§elii gi pacatului apare in Prov. 28,20. 0 veritabila ,,tipologie" a pacatelor oamenilor de afaceri gasim mai jos, 26,29 $i urm. ,,nu te apuca… lucruri": lit!. „lucrarile tale sa nu fie cu privire la multe". A doua pane a versetului este neclara in LXX: Kai Eav 61tKrIc, ov µr1 xatala0r1S• Kai ou µr1 EKCtiygc StaSpas, lift. 4i de vei goni, nu vei prinde gi nu vei scapa fugind." Ideea pare sa fie aceea ca, o data pomita, extenuanta goana dupa avere nu mai poate fi oprita; avertismente similare intalnim in Prov. 11,18; 13,11; 20,21; 21,6; 28,22 etc. Hebr. are: „Fiul meu, daca nu alergi nu vei ajunge $i daca nu cauti nu vei gasi."

11,12-13 In Hebr. se exprima ideea mai concreta ca Domnul decide cine dobandete bunuri

cine nu, dincolo de eforturile sau de slabiciunea oamenilor; LXX orienteaza discursul catre valorile mai generale, de ordin spiritual. „Din injosirea lui" (gr. EK Tarz£tVCaa£wc 'ainov) corespunde in Hebr. unei imagini expresive: ,,din pram putreziciunii". 11,13 Pentru „a inalta capul", v. 11,1.

11,14 Prezentarea antinomica de mare expresivitate initiata aici subliniaza Inca o data cheia de bolts a teologiei Siracidului, ideea atotputerniciei divine, caci binele raul

saracia §i averea, toate sunt de la Domnul.

15 intelepciunea ,ci stiinla ci cunoasterea Legii [vin] de la Domnul, iubirea ci caile faptelor bune vin de la El.

16 Ratacirea ,ri intunericul au fost create pentru pacatoci,

dar cei care se tnandresc cu faptele rele imbatranesc In rele.

17 Darul Domnului ramane alaturi de cei evlavio§i

bunavointa Lui ii va calauzi in veci.

18 Este ate un om care se imbogatqte din ingrijorare zgarcenie,

dar aceasta este rasplata lui:

19 Tocmai cand i§i spune: ,,Am gasit odihna
acum voi manca din bunatatile mele!",

el nu tie cat timp va mai trece,

va lasa altora bunurile *i va muri.

20 Ramai statornic Legamantului tau, vezi-ti de el §i imbatrane§te in lucrarea ta.

21 Sa nu to miri de faptele pacatosului,

(gr. aya06/KaK6), viata $i moartea (gr. cwrj/Oavatoc), saracia averea (gr. ntwxeia/
nXoutoc) vin exclusiv de la Dumnezeu.

11,15-16 Intrucat lipse$te din textul ebraic pastrat, pasajul a fost considerat de cei mai multi exegeti (Smend, pp.106-107, Spicq, p. 626) un adaos ulterior. Am preluat textul de la Ziegler. Adaos ulterior sau nu, pasajul se Incadreaza perfect in context, reiterand valorile etice supreme (intelepciunea – gr. ao4ia, tiinta – gr. ntatrlµrl, cunoa$terea Legii – gr. yvci tc vOgou gi iubirea – 6yarrrlatc), in antinomie cu ratacirea (gr. nlavrl) §i intunericul (gr. ax6toc).

11,17 „Darul Domnului" (gr. Mat; Kupiov) *i ,,bunavointa Lui" (gr. 65oxia avtov) sunt expresii metaforice ale harului divin. Gr. 6ae(3i1c (Bibl. 1688: ,,binecredincios"), pe care II traducem consecvent prin ,,evlavios", desemneaza un complex de calitati morale $i comportamentale care include pioFnia fata de cele sfinte, dar *i spiritul de dreptate dragostea fata de semeni. Prin ,,va calauzi" am reprodus continutul gr. 6o5w0rlaetat, calchiat In Bibl. 1688: ,,va bine-calatori".

11,18 Prin sintagma 6E6 npoaoxig Kai a0tyyiac avtoii (lift.: ,,den grija §i stransoarea lui" – Bibl. 1688) se expliciteaza ideea din Hebr.:,,I i va produce singur necazuri". 11,19 Despre nocivitatea acumularii cu orice pret a averilor Sirah vorbe§te pe larg mai jos, 14,3 urm. Pentru interpretarea evanghelica a acestui motiv, vezi Lc. 12,16 $i urm. 11,20 In Hebr. se vorbe*te aici despre ,,datoria ta" (ebr. hogeka); or, indatorirea primordiala a unui israelit era respectarea scrupuloasa a Legii, de aici interpretarea explicita din LXX: StaOijai *i Vulg.: testamentum, adica „legamantul" intre Dumnezeu $i poporul ales (Bibl. 1688 Mania: „fagaduinta").

11,21 Imperativul Increderii neconditionate In Domnul apare formulat de zeci de ori-atat in VT (cf. Gen. 15,6; Ex. 14,31, Num. 14,11 etc.), cat In NT (cf. Rom. 1,17; Gal. 3,11;

ci increde-te in Domnul §i ramai statomic in munca ta, caci e lucru u§or in ochii Domnului

sa-1 imbogateasca pe cel sarac fare veste, dintr-o data.

22 Binecuvantarea Domnului este rasplata omului evlavios

§i intr-o clipa, fare intarziere, da Domnul inflorire binecuvantarii lui.

23 Sa nu spui: ,,De ce mai am nevoie?

Ce bunuri imi mai lipsesc de acum incolo?"

24 sa nu spui: ,,Am tot ce-mi trebuie,

ce nenorocire ma mai poate gtepta de acum incolo?"

25 In zilele bune uitam de cele rele,

iar in zilele rele nu ne mai aducem aminte de cele bune.

26 Caci Ii este u§or Domnului ca, in ziua mortii, sa-i rasplateasca omului dupa caile lui.

27 Un ceas de nefericire ne §terge din minte bunastarea §i la sfar§itul vie[ii [omului] i se dezvaluie faptele.

28 Nu socoti fericit pe nimeni [mai] inainte de sfar§it,

Evr. 10,38 etc.). Acumulsrile adverbiale „fare veste", ,,dintr-o data" (gr. &a Taxouc 4 tva) ,si ,,Intr-o clips, fora intarziere" (gr. v iIpq Taxtvi3) din v. urmstor subliniaza atotputernicia divine.

11,22 ,,Rasplata", dupa gr. pa*, corespunde ebr. giiral, lilt. „pane (dobandita prin tragere la sorti)". In Ioc de repetarea gr. ev7,oyia, ,,binecuvantarea" (Bibl. 1688: ,,blagoslovenia"), Ziegler emendeaza evoSia, dupa Vulg.: processus; wader, formularea din finalul versetului ar fi: ,,Face Domnul ss infloreasca bunsstarea [sau succesul] acestuia [al omului evlavios]."

11,23-24 Am pastrat formularea interogativa a frazelor, care se preteaza la o dubla interpretare. Daca interogatia este pur retorica, intelesul discursului este negativ, autorul punand in evidenta, pentru a dezaproba, prezumtiozitatea bogatului sigur de soliditatea pozitiei sale. Daca interogatia este reala, dezaprobarea lui Sirah este orientate spre sentimentul de permanents insatisfactie a celui care pretinde ca bunurile pamante$ti ii pot conferi securitate.

11,25 Simetria ,,cele bune" (gr. &ya06)/,,cele rele" (gr. Kaxa) reproduce in LXX o structure de chiasm din Hebr.

11,27 Expresie concentrate in LXX, prin acumulare de substantive,' lilt: „Rautatea ceasu-Iui uitare face hranii $i la savar$irea omului – descoperirea lucrurilor lui" (Bibl. 1688). 11,28 Ideea ca un barbat se face cunoscut prin fiii sai rezults in LXX prin interpretarea (preluata in Vulg.: in filiis suis) in sensul de ,,urma~i, posteritate" a ebr. 'aharith, care, in context ar trebui interpretat de fapt, mutt mai firesc, prin ,,sfargit moarte'; cf in seiner Todesstunde (Luther), dans sa fin (BJ), a sa rnort (TOB), by hoiv he ends (AB), ,,in sf"ariitul sau" (Mania). Formulsri similare regasim in traditia greceasca, de exemplu

MTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 1 I 317

§i dupa copiii sal va fi cunoscut barbatul.

29 Sa nu la~i pe oricine sa intre in casa ta,

caci multe sunt iretlicurile celui viclean.

3o Ca o potarniche puss de momeala in colivie, aka este inima omului

trufa§,

ca o iscoada iti pandqte prabu§irea.

31 Preschimband in rele cele bune, el intinde curse §i faptele cele mai alese le umple de ocara.

32 De la o scanteie se aprind carbunii,

iar omul pacatos intinde curse sangeroase.

33 Paze§te-te de cel viclean, caci el uneltqte lucruri rele, ca nu cumva sa te umple de ocara pentru totdeauna. 3a Adaposte§te un strain §i-ti va aduce necazuri §i te va instraina de ale tale.

memorabilul aforism al lui Solon (mentionat de Herodot, Istorii, I, 32): „Pana in clipa mortii, sa nu it nume§ti pe un barbat fericit, ci doar norocos"; pentru alte exemple de acest fel la Eschil §i Sofocle, cf. Di Lelia, p. 241.

11,29 „$iretlicurile": gr. Ta £veSpa (Bibl. 1688: „me§te$ugurile") – Hebr. are „ranile". 11,30 „puss de momeal i", litt. „vanatoare": pasarile captive erau folosite de vanatori pentru a le atrage pe cele libere. In locul potarnichii captive, Hebr. are „§oim care vaneaza". „iscoada": Hebr. are ,,lup". Vorbind aici §i in vv. urmatoare de colivii, iscoade sau curse, Sirah apeleaza din nou la imagistica vanatorii (cf. 6,24-27 $i 28; 10,16). 11,31 Aici gi mai jos, „ocara" (Bibl. 1688: „hula") traduce gr. i&1oc, ,,mustrare", ,jignire", subst. corespunzator ebr. mum care Inseamna nu doar „ocara", ci §i „defect-trupesc; meteahna" (cf. Lev. 21,17-18). Asemanarea formala $i semantica, precum $i personificarea ca desemnare a zeului ticalo$iei in mitologia greceasca (Mwµoc) indica un probabil vechi semitism in greaca.

11,32 Fala de genericul ,,omul pacatos" din LXX $i Vulg., Hebr. are '4 b`liya`al, ,,om de nimic/josnic/nelegiuit".

11,33 ,,Viclean" este echivalarea tradilionala romaneasca a gr. xaxovpyoS din LXX. Hebr. are in plus: ,,Nu te intov5r4i cu cel rau, caci te abate din cale §i te indeparteaza de Legamantul tau."

11,34 Referinla la „strain" §i „instrainare" trebuie interpretata, In contextul elenistic in care se desfa$oara discursul Siracidului, ca o trimitere la factorul perturbator pe care it induceau fie strainii propriu-zi$i, fie evreii elenizati, in raport cu legea gi cutumele poporului ales (cf. Spicq, p. 629, Di Lella, p. 246). ,,ale tale" (gr. Ta 1St& aou): sunt desemnate tocmai valorile traditionale ameninlate de aculturatia elenistica.

12 1 Daca faci binele, sa §tii cui ii faci, §i vei primi multumire pentru faptele tale bune.

2 Fa bine omului evlavios §i vei primi rasplata,

dace nu de la el, atunci de la Cel Preainalt.

s Nu are pane de lucruri bune eel care staruiete in rele

care §ovaie sa face milostenie.

4 Daruie§te omului evlavios, dar sa nu vii in ajutorul pacatosului.

5 Fa bine omului smerit i nu darui nelegiuitului; opre§te-i painea nu-i da,

ca nu cumva sa ajunga sa to stapaneasca prin ea; caci de doua on mai multe rele vei afla

pentru toate binefacerile tale catre el.

6 Pentru ca *i Cel Preainalt ii ur4te pe pacato§i §i celor nelegiuiti le va trimite pedeapsa.

El vegheaza asupra for pdna in ziua pedepsirii tor.

7

Celui bun, da-i, dar sa nu-i vii in ajutor celui nelegiuit.

8 Prietenul nu este pus la incercare cand suntem fericiti,

12 Ideile formulate in paragraful care urmeaza reprezinta o tema importante preluata de la Sirah de catre traditia rabinica.

12,1 Gr. xapic inseamna aici ,,multumire, recunogtinta'; pentru alte nuante semantice, cf. 3,1. Primul stih In Hebr.: „Daca faci rau omului bun, atunci cui vei face bine?" 12,2 Pentru ,,evlavios", v. 11,7.

12,3 Pentru ,,milostenie", v. 3,14. Hebr. are: ,,Nu este nici un fobs sa faci bine celui rau; nu e nici macar o fapta bung."

12,5 Pentru ,,smerit", v. 2,27 $i 3,17. ,,Nelegiuitul", gr. &sc1Ii1S, cf. ,,necredincios" (Bibl. 1688), este opusul omului evlavios, cf. 11,17. Al doilea al treilea stih In Hebr.: ,,Nu-i da acme de razboi, ca nu cumva sa le foloseasce impotriva ta." La stihul at patrulea, Hebr. adauga: „Ia vreme de Iipsa". Invitatia la prudenta retinere fata de omul rau, formulate aici cu claritate, difera de recomandarea din Prov. 25,21-22, reluata de Pavel in Rom. 12,20, de a darui hrana gi ape du$manului tau, ,,ingramadind astfel carbuni aprini pe capul lui".

12,7 Hebr. adauga: „Racore$te-l pe eel smerit, dar nu da nimic celui trufa~."

12,8 In LXX fonnularea este obscure: Bib!. 1688: ,,Nu se va izbandi intru bunatati priatinul nu se va ascunde intru rautati vrejmagul."

Micu, urmat Intocmai de Bibl. 1819, va da o interpretare corecte gr. ovx eK&xr10nce¢rn: ,,Nu sa arata in fericire carele iaste priiaten, nici in ceale reale nu sa ascunde vrejma$ul." Toate versiunile traditiei biblice romane§ti vor mentine aceasta optiune, cu mici adaptari morfologice: Filotei: ,,Nu sa arata in fericire care este prieten, nici in cele rele nu se ascunde vrajma$ul." $aguna: ,,Nu se arata in fericire carele iaste priiaten, nici in ceale

la necaz du§manuI nu ramane ascuns.

9 Cand omului ii merge bine, du§manii lui se Intristeaza, dar, in nenorocire, chiar §i prietenul se indeparteaza.

10 sa nu ai Incredere in du§manul tau in veac;

caci, dupa cum se coclete arama, la fel §i rautatea lui. II Chiar daca se va arata umil §i va merge aplecat, intare§te-ti sufletul §i fere§te-te de el;

fii fats de el ca §i and ai lustrui o oglinda

sa §tii ca rugina nu va ramane pana la urma.

I2 Nu-I primi sa stea langa tine,

ca sa nu te dea la o parte ~i sa-ti is locul.

reale nu sa ascunde vrajma§ul." Bibl. 1914: ,,Nu se arata In fericire, care este prieten, nici in cele rele nu se ascunde vrajma§ul." Bibl. 1936: ,,Nu se arats in fericire, cel ce este prieten, nici in cele rele nu se ascunde yr jma$ul," Bibl, 1990: ,,Nu se arata in fericire cel care e'ste prieten, nici In cele rele nu se ascunde yr jma§ul." Abia Radu-Gal., consecventi aici in optiunea pentru textul ebraic §i inspirati probabil de Vulg.: Non agnoscetur in bonis amicus, et non abscondetur in malls inimicus, au reusit sa dea o formula explicita: ,,Prietenul nu poti sa-l cuno$ti atunci and e$ti fericit, iar du$manul nu ramane ascuns atunci cand elti nenorocit"

In versiunea din Biblia Luther: Wenn 's einem grit geht, so macht das den Feind verdrossen; wenn's einem aber schlecht geht, so ziehen auch die Freunde sich zuriick. Anania: ,,Prietenul nu se cunoa§te cand ?ti este bine, $i nu in du$manie se ascunde du$-manul"; cf. AB: In adversity an enemy will not remain concealed; BJ: Dans I'adversite l'ennemi ne peut se cacher.

12,9 Despre prietenia autentics, cf. 6,10.12. La primul stih, Hebr. adauga: ,,Chiar $i celui care-I ura$te ii e prieten."

12,10 Metafora oxidsrii metalului (gr. ioi rat) reapare mai jos, 29,10, $i se regase$te, cu conotatii diverse, la Mt. 6,19 §i Iac. 5,3. Sunt posibile doua interpretari: a) rautatea du$manilor ne macina la fel cum rugina macina metalul; b) la fel ca metalul ascuns sub stratul de rugina, nici rautatea §i invidia dulmanilor nu sunt evidente (cf-v. urmator). Din literatura clasica greaca citam (dupa Di Lella, p. 247) un pasaj cu continut similar cu gandul Siracidului: ,,Este in fires foarte putinor oameni sa cinsteasca fara sa fie invidiogi un prieten care a avut succes" (Eschil, Agamemnon, I, 832).

12,11 ,,se va grata umil": Hebr. are ,,te asculta". Pentru a se sugera necesitatea prudentei fata de du§man, chiar cand acesta se poarta cu umilinta, in LXX se construie$te imaginea metaforica a cuiva care, lustruind o ogling (chipul du$manului), §tie ca pana la urma rugina va fl indepartata $i adevarata fata a du§manului va deveni evidenta, cf cache que sa rouille ne tiendra pas jusqu'a la fin (BJ), sache qune restera pas toujours tache de rouille (TOB). Aceasta ultima secventa este in LXX obscurs, transpunerea literals producand un contrasens: ,,vei cunoa,te ca n-au ruginit in intregime" (Bib!. 1688).

Nu-1 wza de-a dreapta ta,

ca nu cumva sa ravneasca la scaunul tau;

in cele din'urma vei recunoa~te [dreptatea] spuselor mele

vei aminti cu parere de rau de cuvintele mete.

13 Cui ii va fi mild de descantatorul muscat de §arpe

de toti cei care se apropie de fiare? ,

14

Tot aka este cine se insotete cu barbatul pacatos §i se amesteca in pacatele acestuia.

is El ramane un ceas alaturi de tine

daca te vei clatina, nu va sta neclintit.

Dqmanul are pe buze dulceata,

dar in inima lui cugeta cum sa te rastoarne in groapa. Dumanul are lacrimi in ochi,

dar, daca va gasi prilej, nu se va satura de sange.

Daca iese in cale ceva rau, it vei afla acolo inaintea ta ca §i cum ar [dori sal te ajute, va sapa sub talpile tale.

Va clatina din cap, va bate palmele una de alta,

va spune vrute §i nevrute va schimba infatiwea.

12,13 Despre necromantic 8i despre ,,vrajitor" (aici ebr. hobher, gr. naotSoS, Bibl. 1688: ,,descantatoriu") vezi nota noastra la Lev. 19,31. Asocierea metaforica Intre figura dispretuita 8i temuta a vrajitorului 8i cea a falsului prieten $i a dugmanului are menirea de a Indemna o data in plus la prudenta maxima in relatiile cu acegtia.

12,14 „barbatul pacatos": Hebr. are ,,o femeie obraznica". La final, Hebr. adauga: ,,Nu va scapa sa nu fie mistuit de foc. at timp umbla cu tine, nu ti se descopera 8i, de cazi, nu se va apleca sate ajute."

12,15 Pentru ,,a std neclintit", v. supra, 2,2.

12,16 Despre sensurile speciale in ebraica ale ,,inimii", v. 1,28; 3,29; 5,2. Idei $i imagini asemanatoare In Prov. 6,12-14 gi 26,24.

12,18 Siracidul descrie diferite gesturi ale ipocriziei 8i ale satisfactiei rautacioase ale falsului prieten in fata nenorocirii tale. Expresia ,,a clatina din cap" ca semn de dezaprobare fatarnica reapare mai jos, 13,7, cf. gi Ps. 108,24, Mt. 27,39. Semn tot de dispret $i dezaprobare, gestul de a bate din palme este descris $i in Iez. 25,6. Prin ,,va spune vrute 8i nevrute" am redat gr. noX,ka StcanOupihet, lift.: ,,multe va 8opti" (Bibl. 1688), cf it deblaterera (TOB), murmurera (BJ), hiss repeatedly (AB). Schimbarea infatiiarii exprima trecerea de la compatimirea prefacuta la satisfactia fata de nefericirea altuia.

13 t Cine se va atinge de smoala se va manji

tine se insote§te cu cel trufa~ se va asemana cu acesta.

2 sa nu ridici o povara prea grea pentru tine

§i sa nu te insoteO cu un om mai puternic mai bogat decat tine.

Cum se vor putea insoti oala de lut cu caldarea? Prima se va izbi de cealalta §i se va sparge.

3 Bogatul a facut o nedreptate §i tot el s-a suparat; saracul a indurat nedreptatea *i tot el i§i va cere iertare. a Daca ii qti de folds, se slujqte de tine,

iar data te afli la nevoie, te va parasi.

Daca vei avea [ceva bani], va trai alaturi de tine §i te va jefui fara sa-i pese.

Daca are nevoie de tine, te va inwla,

va zambi §i-ti va da sperante,

iti va spune vorbe frumoase te va intreba: ,,De ce ai nevoie?"

$i te va umili la ospetele Iui

pans te va prada de doua sau de trei ori,

iar la sfar§it va bate jot de tine.

Dupa aceea, card te va vedea, nu te va mai baga in seamy va clatina din cap in privinta ta.

13,1 Un posibil ecou intertextual al ideii ca acela care umbla cu smoala se va murdari el InsuO (gr. 6 aaTdµevoc ntaanc go? vOijastiat) gasim la Shakespeare, in Mull zgomot pentru nimic, III, 3, 61 in Henric a! IV-lea, I, 11, 4, 460 (cf. Di Lelia, p. 252). Pentru „trufa. ", v. 3,28 8,10-11. Hebr. are „batjocoritor".

13,2 Incompatibilitatea dintre cel bogat $i cel sarac este mai intai afirmata In mod expres, iar apoi sugerata prin metafora ciocnirii dintre umila oala de lut (gr. xrpa) §i recipientul metalic (gr. Xe(irlc); ea apare deja la Esop (cca 6001.H.).

13,3 ,,a facut… s-a suparat…": frecvent in structura paremiologica, aoristul gnomic sugereaza faptul ca afirmatia cu valoare generala este bazata pe o experienta deja traita. Ielita dintr-o profunda cunoa$tere a naturii umane, observatia este formulate in Prov. 18,23. „s-a suparat": Hebr. are ,,se Iauda". „iii va cere iertare": Hebr. are „genre".

13,4 ,,se slujqte de tine": gr. epy&tat v aoi, lilt. „lucreaza In tine" (Bibl. 1688), echivaleaza ebr. ya'abhodh bekd, ,,te va inrobi". Bogatul se servqte de cel sarac doer atat timp cat acesta ii este util, fare sa se simta dator sa-I ajute in caz de nevoie. 13,7 „igi va bate jot de tine": gr. xaTaµwOnETat, verb al carui continut autorii Bibl. 1688 au Incercat sa-I aproximeze prin derivatul ad-hoc ,,va preaimputa tie". Sensul ar fi: bogatul II despoaie pe sarac punandu-l In situatia de a trebui sa-l invite la randu-i. Primele doua stihuri in ebr.: „Cat ii e de folds, te amagqte, de doua ori, de trei ori iti

arate pretuire." Pentru ,,a clatina din cap", v. 12,18.

8 Fereste-te sa te Iasi inselat

si sa fii umilit din pricina nechibzuintei tale.

9 Cand te pofteste un om puternic, incearca sa te tii deoparte

$i el te va pofti cu atat mai mutt.

1° Nu te impinge [in fatal, ca sa nu fii dat inapoi, dar nu sta nici prea departe, ca sa nu fii uitat. 1 Nu vorbi cu el de la egal la egal

si nu te increde in lungile lui cuvantari; caci prin vorbaria lui el te pune la incercare si, ca in gluma, te va iscodi.

12 Nemilos e cel care impr4tie vorbe; el nu te va cruta de rautati si lanturi.

13 Pazeste-te si fii cu mare bagare de seams, caci umbli pe marginea prapastiei.

13,8 Pentru ,.nechibzuinta" (gr. a4poauvn), v. 8,15. Versetul este formulat in Hebr. in mod diferit: „Fere,te-te sa to tulburi 1i nu fi asemenea celor lipsiti de minte." 13,9 Prin ,,om putemic" am redat aid sensul generic al gr. Suva;, pe care 1-am tradus uneori ,i prin ,,principe" (v. supra, 10,3 ,i 24); aici, corespondentul ebr. nadhibl: desemneaza generic un conducator, o persoana influents.

13,10 Prudenta si retinerea fats de cei puternici sunt din nou recomandate mai jos, 32,9. 13,11 Avertisment privitor la abilitatea celor puternici de a-i in$ela pe cei creduli prin rafinamentul expresiei for verbale. Vb. gr. ianyopeuopa este un hapax legomenon; citand acest pasaj din Sirah, lexicografii ii gloseaza prin parler avec une egale liberte (Bailly) sau to speek as an equal (LSJ); optiunea noastra „sa nu vorbe,ti cu el de la egal la egal" este confirmata ,i de alti intcrpreti: ne t'avise pas a parler d'egal d egal avec lui (TOB), ne t'avise pas d'etre familier avec lui (BJ), do not suppose you can be free with him (AB). Cateva aproximari romanesti: „nu indelunga a vorovi cu el" (Bibl. 1688), „nu vorbi cu el batandu-I pe umar" (Anania). Sintagmele gr. toiS rr?ciomv X6yot5 (Bibl. 1688: „muhe cuvintele"; Anania: ,,noianul vorbelor") ,i ex mUfic laxrcec (Bibl. 1688: ,,multa voroava' ; Anania: ,,vorbind mult") exprima sugestiv verbozitatea celor putemici. 13,12 „impragtie": sau ,,nu tine pentru el". Trimitere la nocivitatea increderii pe care evreii o puteau arsta superiorilor for pagani in mediul elenistic ostil; a incredinta secrete unei persoane situate in afara eticii iudaice nu poate aduce decat rsu ,i imprevizibile servituti (gr. Seagoi, „lanturi", Litt. „Iegaturi", lat. uincula).

13,13 Ultima parte a versetului este neclara in LXX: µeta r1S rrtth ck aov neprnareic, lift. ,,cu csdearea to umbli" (Bib!. 1688), ,,mergi la drum cu propria cadere" (Anania), cf. Vulg.: cum subuersione tua ambulas. Prin „prapastie" am incercat sa explicit sm semnificatia secventei (cf. TOB, BJ: ruine). Hebr. are un Indemn mult mai clar: „Sa nu te insote$ti la drum cu un om violent."

14 Auzind aceste lucruri in somnul tau, sa to trezecti

~i sa-L iubesti pe Domnul toata via(a to ci sa Il chemi intru mdntuirea ta.

15 Orice vietuitoare iubete pe cel asemenea ei §i orice om pe aproapele sau.

16 Orice fiinta se Imperecheaza dupa soiul sau omul se va alipi de cel care-i este asemenea.

17 Cum vor sta alaturi lupul mielul?

Ada §i pacatosul cu cel evlavios.

18 Ce pace [poate fi] Intre blend caine? Si ce pace Intre bogat §i sarac?

19 Prada leilor sunt magarii salbatici din pustiu; aka §i saracii sunt p4uni pentru bogati.

20 Smerenia este pentru cel trufg uraciune; aka saracul e uraciune pentru cel bogat.

21 Bogatul care se clatina e sprijinit de prieteni,

13,14 Prezent doar in unele mss. ale LXX, versetul apare,i in Vulg. Gr. aurrppia, lat. sales, este tradus in textele romane,ti din sec. at XVI-lea, de regula, prin „spasenie", der, incepand cu sfar,itul sec. at XVII-lea, corespondentul romanesc at acestui important

termen teologic este „mantuire".

13,15 Sentenla de aid are corespondent in numeroase limbi culturi, cf lat. similis

simili gaudet sau rom. ,,cine se aseamana se aduna". Pentru ,,aproapele", cf nota

noastra la Lev. 19,18.

13,16 Am tradus prin „fiinta" gr. aap (lift. „carne", cf. Bib!. 1688: ,,trupul"), cuvant

care (dupa ebr. baser) desemneaza frecvent in VT notiunea de „fiinla; vietuitoare" vazuta sub aspectul perisabilitatii fizice vulnerabilitatii morale. „dupa soiul sau":

cf. Gen. 1,21.24-25.

13,17 Incompatibilitatea dintre omul virtuos cel pacatos este exprimati aici prin cuplul

terminologic gr. euaeMc/agapiwXog (LXX), respectiv ebr. (addiq, „(om) drept" / rasa „(om) rau". Du,mania atavica dintre mie! lup este un topos in diferitele literaturi ale Antichitatii. Concilierea dintre ei este prezentata in Is. 11,6 ca un semnal venirii Iui

Mesia.

13,18 Cainele era intrebuintat de pastori pentru a proteja turmele impotriva numeroa-

selor hiene (gr. vaivrl, in Bib!. 1688: „leoaie") care bantuiau Palestine, a,a incat cele

doua canine erau socotite inamici ireconciliabili.

13,19 Magarul salbatic este o specie de cabaline (Equus onager) care era raspandita in

Orientul Mijlociu.

13,20 0 observatie similara in Prov. 29,27. Pentru ,,smerenie", v.•2,27 3,13. Pen-

tru „trufa,", v. 3,28.

13,21 Ie,ite dintr-o atenta observatie a comportamentului social at indivizilor, observa-

tiile care urmeaza, referitoare la diferentele de statut social dintre bogati ,i saraci, trebuie

dar pe sarmanul care se prabqete it mai imping prietenii.

22 Cand bogatul se impiedica, multi ii sar in ajutor;

a spus nerozii i s-a dat dreptate.

Sarmanul s-a Impiedicat I-a mai certat toata lumea,

a spus lucruri pline de inteles, dar nu a fost bagat in seama.

23 Bogatul a vorbit toti au tacut

au inaltat pang la nori cuvantarea lui. Saracul a vorbit §i au spus: „fine este acesta?" lar data se poticnete, it vor tranti la pamant.

24 Buna e avutia and este rare pacat; rea este saracia in gura nelegiuitului.

zs Inima omului ii preschimba chipul, fie in bine, fie in rau.

26 Un chip vesel este semnul unei inimi pornite spre cele bune,

iar nascocirea de pilde Inseamna cugetare anevoioasa.

corelate cu cele spuse mai sus, 6,10-12. „il mai imping §i prietenii": Hebr. are ,,e trimis de la un prieten la altul".

13,22 Prin ,,nerozii" am tradus gr. cerzopprlTa, cuvant care in greaca comuna avea sensul ,,ceea ce este interzis", dar §i, specificat, ,,ceea ce nu trebuie rostit", cf. ,,negraite" (Bib!. 1688). Hebr. are ;,Iucruri respingetoare", cf. AB: what he says is repugnant. Alte optiuni: des sottises (BJ, TOB), ,,prostii" (Anania). Prin „nu a fost bagat in seama" am explicitat LXX: ovK 560rl cr& r6 not, lift. ,,nu i s-au dat lui Ioc" (Bibl. 1688).

13,23 Intrebarea dispreiuitoare „tine este acesta?" Ia adresa saracului desconsiderat atunci cand vrea sa spuna ceva are conotatii similare cu intrebarea retorica formulate de multimea din Nazaret la adresa lui Iisus Hristos: ,,Oare nu este acesta fiul dulgherului?" (Mt. 13,55).

13,24 Sunt posibile doua interpretari: a) este o modalitate ironica de a spune ca, de fapt, nu exista bogalie Iipsita de pacat (cf. Mt. 19,23-24); b) bogatul nu este intotdeauna pacatos $i vinovat, la fel cum nici seracul nu este in mod necesar §i intotdeauna bun, $i f'dra pacat, el putand fi lene$ (cf. Prov. 6,6 §i urm.), betiv risipitor (cf. Prov. 21,17) sau palavragiu (cf. Prov. 14,23).

13,25 Despre semnificaliile multiple ale ,,inimii", v. 1,28; 3,29; 5,2. Ideea, explicitata in versetul urmator, este ca dispozitia interioare a unei persoane se poate citi pe chipul sau (cf. Prov. 15,13; Mt. 6,16 $i urm.).

13,26 Secventa gr. evpevts napa(3o .c v St&,oyts tot pet& K6nwv, lift. „aflarea de pilde – gandurile cu osteneala" (Bib!. 1688), este obscure atat in LXX, cat §i in Hebr. Alte inter-

. pretari: ,,izvodirea proverbelor este cugetare trudnica" (Anania), !'invention des proverbes exige une reflexion penible (TOB), I'invention de proverbes suppose de penibles reflexions (BJ), withdrawn and perplexed is the toiling schemer (AB). Hebr. are (text obscur): „cugetari $i griji: ganduri triste".

14 t Fericit barbatul care nu a gre§it cu gura

0 nu este framantat de amaraciunea pacatelor. 2 Fericit cel al carui suflet nu-1 invinovate§te

care nu 0i-a pierdut speranta.

3 Pentru barbatul zgarcit bogatia nu e buns, iar omului pizma~ la ce-i sunt bune avutiile?

4 Cine strange lipsindu-se pe sine, pentru altii strange 0 din bunurile sale se vor infrupta ceilalti.

5 Cel care e rau cu sine insu§i, pentru cine va fi bun? Si nu se va bucura de avutiile sale!

6Nimeni nu este mai rau deck cine se chinuie singur aceasta este rasplata pentru rautatea lui.

Chiar daca face bine,11 face din nebagare de seama §i pana la urma i§i arata rautatea.

s Rau este omul care prive§te cu invidie,

care intoarce fata 0i-i dispretuie§te pe ceilalti.

Ochiul celui nesatul nu se multume§te cu partea sa $i o nedreptate rea ii usuca sufletul.

Omul zgarcit este hapsan cu painea

0 se lipse§te chiar de propria mass.

14,2 Ideea de autoacuzare este exprimata in LXX prin sintagma ov ov xareyvw i1 Wuxn ainou, cf. „caruia n-au clevetit sufletul lui" (Bib!. 1688), calchiata dupa Hebr. Pentru polisemia lui ,,suflet", cf. $i 4,2; 5,2; 6,4. Cf. Prov. 10,28 §i 11,7.

14,3 Prin „zgarcit" am redat sensul contextual al gr. gtxpoxoyo5, care mai inseamna ,,minutios" (cf. Bibl. 1688: ,,ticait") $i ,josnic, meschin, lipsit de caracter" (cf..TOB, BJ: mesquin, AB: mean). ,,pizma$": gr. IJaaxavoS, ,,invidios", care corespunde ebr. 'i ra' 'ayin, litt. ,,om cu ochi rau'; cf. ,,zavistnic" (Bib!. 1688), cupide (BJ), envieta (TOB); cf.

Prov. 23,6.

14,7-8 Aceste versete lipsesc in Hebr. Prin ,,omul care privegte cu invidie" am redat continutul gr. O liamcaivwv o40axµco, litt. ,,cela ce zavistuie§te cu ochiul" (Bibl. 1688), referire la omul meschin care nu se bucura nici el insu$i de averea sa, dar nu permite nici altora sa beneficieze de ea. Pronumele „ceilalti" traduce aici gr. yruxai, ,,suflete",

pentru care v. 4,2; 5,2; 6,4.

14,9 ,,Nedreptatea rea", gr. aStxia novepa, este un concept generic explicitat de unii interpreti: avidite mauvaise (TOB), la cupidite (BJ), his stinginess (AB). AI doilea stih in Hebr.: ,,Cine rape$te partea aproapelui §i-o pierde pe a sa."

14,10 Pentru ,,omul zgarcit" avem in LXX ebraismul Wage; novapo5, litt. ,,ochiul rau" (Bibl. 1688). in Hebr. se continua: ,,Omul generos inmulte$te painea, $i dintr-un

izvor secat face sa curga apa la masa."

326 INTELEPCIUNEA LU1 11SUS SIRAH 14

11 Fiule, atat cat iti este cu putinta, poarta-te bine cu tine insuti ~i infati~eaza-I Domnului darurile care I se cuvin.

12

Adu-ti aminte ca moartea nu va intarzia

ca legamantul cu laca~ul mortilor nu ti-a fost dezvaluit.

13 Inainte de a muri, flu bun cu prietenul tau,

fii larg [la inima] daruiete-i dupa puteri.

14 sa nu te lipseO de o zi buna

§i sa nu lai sa-ti scape partea ta dintr-o dorinta indreptatita.

15

Oare nu vei lasa altuia [roadele] stradaniilor tale, iar ostenelile tale [nu] vor fi [oare] trase la sorti?

16 Daruiqte §i primqte §i amagqte-ti sufletul,

cad in lace. ul mortilor nu vom mai putea cauta desfatarea.

17 Orice trup se invechqte ca o haina;

caci legamantul din veac este: de moarte vei muri!

18

Asemenea frunziplui inverzind pe un copac stufos,

14,11 „atat cat iti este cu putinta": contextul este interpretat de Di Leila, p. 259, ca o anticipare a imaginii mortii, evocata in v. urmator. Formularea din 1-Iebr. este total

diferita: ,,Fiule, folose$te cu ingaduinta tot ceea ce ai bucura-te de averea ta

(lilt.

ingrga-te) cat poti de bine."

14,12 Prin sintagma „legamantul cu laca$ul mortilor" (gr. 5taO~jxr1 OSou) se intelege hotararea divina care determine momentul morlii fiecaruia gi care ne ramane ascunsa. 14,13 Inalta pretuire pentru generozitatea fata de prieteni este formulate In Prov. 3,27-28. 14,14 Reformulare a continututui din 14,11. In Hebr.: „Se nu te indepartezi atunci cand se imparte hrana din oala sa nu ai dorinte rele."

14,15 Impartirea bunurilor unei persoane decedate intro fratii sei prin tragere la sorti (Elc StaipEoty xMpou – „spre imparteala de sortu", Bibl. 1688) era un obicei stravechi (cf. Iael 4,3), care s-a mentinut in Israel pana in secolul al II-lea i.H. (Box, Oesterly, p. 358). 14,16 Ca mai sus, in 7,17, e formulata aici credinta traditionale ce atat pedeapsa pentru faptele rele, cat $i rasplata pentru cele bune sum administrate pe Iumea aceasta; in lacasul monitor (ebr. SS` '51) sufletul nu simte nici durere, nici bucurie.

14,17 Imaginea trupului uman (gr. naaa 6ap,, ebr. kol baser) care se invecheite asemenea unei haine reapare in Is. 50,9 1i Iov 13,28. Prin „legamantul din veac" am redat cu fidelitate gr. StaOiiic an' ai6voS, expresie corespunzetoare ebr. hog 'Slam, lilt. „porunca straveche", cf loi eternelle (BJ, TOB). Pentru al doilea stih, cf. Gen. 2,17.

14,18 Analogia metaforica Intre caracterul derizoriu $i trecator al vietii omului $i iarba campului sau frunziiul arborilor este un topos imagistic atat in VT (cf. Is. 34,4; 40,6-8; Iov 8,11-13), cat $i in NT (cf. Iac. 1,7; IPt. 1,24). La Homer, gasim un complex imagistic similar: ,,Cum e cu frunzele, a$a-i cu neamul sermanilor oameni;/ Uncle toamna le scuture vantul §i cad ofilite,/ Altele codrul le na$te-nverzind, daca da-n primavara:/ Astfel pe lume $i valul de oameni se na~te gi moare" (Iliada, VI, 146-149; trad.: George

[in care] unele frunze cad altele rasar,

tot aka generatiile de carne §i sange,

una se sfar§e§te alta se na*te.

19 Orice lucru ce putreze§te dispare,

iar cel care 1-a facut se va duce cu el.

2° Fericit barbatul care cugeta la intelepciune

discuta cu chibzuinta,

21 care se gandete la caile ei in inima sa

la tainele ei mediteaza.

22 Alearga dupa ea ca un vanator

pandete in caile ei!

23 Se uita prin ferestrele ei §i asculta la portile ei.

24 Iii face salad aproape de casa ei,

i§i infige tarqul in peretii ei,

Mumu). Sintagma gr. ysvsa aapxbc xai diµaro5 (Bibl. 1688: ,,rodul trupului al sangelui") desemneaza generatiile succesive ale umanitatii. Ca desemnare metonimica a fiintei umane, expresia ca atare (gr. aap xai aiµa, ebr. basar w`dam), care nu mai apace in VT, este relativ frecventa In NT (cf. Mt. 16,17; ICor. 15,50, Gal. 1,16 etc.), ca

In literatura rabinica medievala (cf. Di Lelia, p. 261).

14,19 In Hebr. formularea este mai clara: ,,Toate faptele omului sunt osandite la stricaciune, jar ceea ce iese din mana lui it va urma."

14,20-21 Prin suita de verbe ,,a cugeta – a discuta – a se gandi – a medita" am incercat sa reproducem opozitiile lexicale dintre verbe grece,ti din sfera semantica a ,,gandirii" ,,dezbaterii", al caror continut interfereaza intr-un mod inextricabil: EXE2aw – St& eyw – StavoEOµat – vvow. „discuta": multi interpreteaza ,,rationeaza". Pentru gr.

auvsatc, echivalat aici prin „chibzuinta", v. 1,18 8,9. –
14,22 Pentru imagistica vanatorii in prezentarea dob5ndirii intelepciunii, v. 6,24-28. Ideea de ,,traseu al intelepciunii" este exprimata in LXX prin acela,i cuvant, gr. o5oS, pe care I-am tradus generic prin ,,cale"; In I-Iebr. avem o nuantare sinonimica intre cf`rakheyha, ,,caile ei", ebr. nethibhotheyha, ,,cararile ei"; impreuna, cele doua euvinte apar, intr-un context similar, in Prov. 3,17.

14,23 In contrast violent cu comportamentul nebunului (v. infra 21,22-24), inteleptul se apropie de intelepciune cu ravna unui indragostit, privind prin fereastra iubitei (cf. Cant. 2,9),i ascultand la portile ei, avid sa afle mereu lucruri noi.

14,24-25 Cf. Bibl. 1688: ,,Cel ce sala,luia,te aproape de casa ei va infige pare$ in

paretii ei, intinde-va cortul ei dupa manile ei va sala,lui In rapaosul bunatatilor ei." ,,Taru,ul" (gr. naaaalov) apartine cortului (gr. axnvtj); elementele locuirii sunt Intrebuintate In context pentru a sugera in mod metaforic ideea ca intelepciunea este un

spatiu al ocrotirii al certitudinilor etice. 0 imagine asemanatoare in Is. 4,6. ,,alaturi
de ea": litt. ,,dupa mainile" – ebraism.

328 INT'ELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 14-15

25 va intinde cortul alaturi de ea

va face bun salad de odihna. 26I va pune fill sub adapostul ei

sub ramurile ei se va cuibari. 27 Ea it va ocroti de arita

in slava ei va face salad.

15 Cine se teme de Domnul face [toate] acestea

cine stapanete Legea va dobandi intelepciunea. 2Ea ii va ie§i in intampinare ca o mama §i ca o mireasa fecioara it va primi.

3 Il va hrani cu painea intelegerii

§i cu apa intelepciunii ii va adapa.

4 El se va sprijini de ea §i nu se va clatina, se va bizui pe ea §i nu se va face de ocara.

5 Il va inalta deasupra celor ce-i sunt apropiati

in mijlocul adunarii ii va deschide gura.

14,26-27 Schimbare de registru metaforic: omul aflat in cautarea intelepciunii este asemenea unei pasari care iii face cuibul (gr. aatit0ijaetat) pe ramurile ocrotitoare ale unui arbore. Imagini asemanatoare in Is. 25,4-5. Vb. gr. xata2,4w, pe care 1-am tradus prin face sal", apare de trei on in context cu putemice conotatii etice („stabilitate", ,,ocrotire", ,,afectiune" etc.). ,,slava", gr. Soi;a: Hebr. are „(sub) ocrotirea". Poate f aici o aluzie la norul sacru care marched prezenta lui Dumnezeu (Ex. 16,10; Iez. 1,28), dat find ca intelepciunea este un atribut al divinitatii.

15,1 Despre frica de Domnul ca tema centrala a earth, v. supra, 1,11; 14; 26-27; 4,14. ,,Cine stapane$te Legea" (gr. o eyxpatilS tov voµou) este, incepand cu epoca elenistica, carturarul (pentru care vezi supra, Prolog 4 si 10,5).

15,2 Pentru a prezenta intelepciunea drept simbol al ocrotirii $i al afectiunii neconditionate, ca §i al receptivitatii $i entuziasmului afectiv, Sirah evoca imaginea mamei (ca in Is. 49,15 §i 66,13) sau pe cea a tinerei mirese (cf. Prov. 5,18; 7,4; Cant. 4,9 et passim.). „mireasa fecioara": Hebr. are ,,mireasa tineretii lui".

15,3 „hrani": gr. tywµit;w inseamna lift. ,,a hrani cu imbucaturi mici" (ca pe copii). Prezentarea continutului Legii ca ,,paine" (gr. aptoS) §i ,,apa" (vSwp) apare frecvent in VT (cf. Prov. 9,5; Is. 55,1), ca in NT (cf. In. 4,10 urm). Aceasta asociere conceptual-imagistica apare frecvent in Talmud §i in alte importante texte ale traditiei rabinice (cf. Box, Oesterly, p. 369).

'15,5 in VT se face deosebirea intre adunarea Intregii comunitati (gr. auvaywyn, ebr. 'edhah) §i consiliul batranilor sau al notabilitatilor (gr. exxX ma, ebr. gahal, ca aici). Inteleptul avea datoria „sa deschida gura" sa afirme In adunare preceptele Legii, pe card ,,nebunul" se cuvenea sa taca (cf. Prov. 24,7).

6 El va gasi bucurie §i cununa veseliei

§i va moteni un nume vepic.

7 Nicidecum n-o vor dobandi oamenii nechibzuiti §i barbatii pacato§i n-o vor vedea.

8Ea se and departe de trufie,

iar barbatii mincino§i vor aduce aminte de ea. 9 Nu este frumoasa lauda in gura pacatosului, deoarece nu a fost trimisa de Domnul.

10 Caci lauda e rostita intru intelepciune §i Domnul o va pune pe un drum bun.

tl Sa nu spui: „Din pricina Domnului m-am abatut!", caci El nu savar§e§te ceea ce a urat.

Sa nu spui: „[Domnul] m-a dus la ratacire!", caci El nu are ce face cu barbatul pacatos.

Toata spurcaciunea a urat-o Domnul §i cei ce se tem de El nu pot sa iubeasca a§a ceva.

El l-a creat pe om dintru Inceput

15,6 Pentru ,,cununa veseliei", v. 1,11-12. Despre ,,un nume ve$nic" (gr. ovoµa aiwvoc), vazut ca o rasplata a virtutii si a supunerii fats de Lege, se vorbe$te $i in Is. 56,5. 15,7-8,,Oamenii nechibzuiti", gr. &vOpwrcot aavvarot (cf ebr. methey,iaw', ,,oameni ai desertaciunii"), „barbatii pacatosi", gr. &vSpvc aµapr&O. (cf ebr. 'ancey zadon, ,,barbatii trufagi") si „barbatii mincino$i", gr. &v8pac tyevrrai (cf ebr. 'ancey kazabh, „barbati ai in$elsciunii"), reprezinta toate desemnari ale unor tipuri umane radical opuse celui al intelcptului. Pentru ,,trufie", v. 10,7. Hebr. are ,,cei batjocoritori".

15,9-10 ,,Lauda" (gr. oivog, ebr. (hillah) se refers la intelepciune; ideea este ca doar inteleptul poate formula aprecieri juste privitoare la intelepciune. In Hebr., aceasta idee este mai clars, deoarece acolo se vorbegtc despre faptul ca ,,doar cine stapanelte intelepciunea o poate transmite altora". Potrivit unei alte ipoteze (Di Lelia, p. 266), „lauda" s-ar putea referi $i la c5ntarile de slava pentru Domnul, pe care doar inteleptii le pot

compune, rosti $i transmite celorlalti.

15,11 Aici incepe un pasaj de mare importanta al csrtii, In care Sirah igi expune detaliat doctrina referitoare la liberul arbitru al omului in raport cu pacatul $i cu vointa divins. Omul pacatos nu poate invoca vointa divina ca scuza pentru pacatul sau, deoarece Domnul nu poate face lucruri pe care le detests. Aceeasi idee la lac. 1,13 si urm.

15,13 Prin expresia globalizatoare „toata spurcaciunea" (gr. nav t3Savyµa), autorul LXX a redat ebr. ra'ah weto'eblrah, lilt. „rsu si spurcaciune"; pentru valorile semantice ale gr. (3SeXvyga, v. 10,12-13 ,i 13,20. AI doilea stih in Hebr.: ,,$i El nu le-o scoate in

cale celor care se tem de El."

15,14 Unul din enunturile-cheie ale cartii. Omul a fost creat de Domnul ca fiinta libera ss aleags Intre bine $i rsu (Intre ,,foc" $i ,,apa", Intre ,,viata" si ,,moarte"). Elemente ale

§i I-a lasat pe seama propriei lui judecati.

15 Daca vei voi, Ii vei implini poruncile, ca sa ramai credincios bunavointei Lui.

16

El a pus alaturi de tine focul apa: spre care vei voi iti vei intinde mana.

17 Inaintea oamenilor se afla viata $i moartea

ce-si va dori fiecare aceea i se va da.

18 Cad mare este intelepciunea Domnului, El este atotputernic le vede pe toate, 19ochii Lui [sunt] spre cei care se tem de El,

El va cunoqte orice fapta a omului.

20 El n-a poruncit nimanui sa fie nelegiuit §i n-a dat nimanui ingaduinta de a pacatui.

acestei doctrine se gasesc deja in Deut. 11,26-28 $i 30,19, unde Moise cheama semenii sa aleaga intre vials $i moarte, binecuvantare $i blestem. Trecand prin teologia creltina primara, in care binele (,,lumina") este identificat cu persoana hristica (In. 1,5; 3,19; 8,12; 12,46 etc.), acest enunt veterotestamentar va constitui nucleul teodiceilor ulterioare, de la Augustin $i pans la Erasmus sau Leibniz. Din bogata Iiteratura dezvoltata de acest pasaj din Sirah mentionam Hadot, pp. 91-103, Prato, pp. 237-246, Pisani, p. 94, Maier, passim, Di Lella, Introduction la AB, pp. 81-83. Secventa „I-a creat pe om dintru inceput" evoca primele cuvinte ale Genezei: ,,La inceput a facut Dumnezeu…" Ideea liberului arbitru este exprimata In LXX printr-o tumura

ebraizanta: ,,I-a lasat pre el in mana sfatului sad' (Bibl. 1688). Gr. Stallovltov, ,,sfat; gaud; judecata", corespunde ebr. yeter, cuvant polisemantic, interpretat aici ca ,,vointa libera" (cf. Bauer, pp. 243-244); v. $i mai jos, 17,6 $i 27,6.

15,15 Exprimare defectuoasa in LXX: o-uvt-r1PncetS evtoXbS xai manv notijaat evSoKioS, lift. ,,vei pazi poruncile §i credinta a face bune-placute" (Bibl. 1688). Alte interpretari: to garderas les commandements pour rester fidele a son bon plaisir (BJ), to peux observer les commandements, rester fidele depend de ton bon vouloir (TOB),

vei pazi poruncile $i cu credincioie vei s5var1i ceea ce-i place" (Anania). In Hebr., mai clar: ,,Vei respecta porunca intelegerea de a-I Indeplini voinla." Ideea lui Sirah este aceea ca liberul arbitru al omului afecteaza decizia acestuia de a respecta sau nu vointa Domnului, a$a cum se exprima ea in Lege.

15,18-19 Atributele atotputemiciei (aici gr. iaxupbc v Suvaateig, Litt. ,,vartos intru puteare" – Bib!. 1688) atotgtiintei (aici gr. Wncav to n&vta, lilt. ,,vlizand toate" – Bibl. 1688) divine sunt puncte ferme ale teologiei veterotestamentare (cf. Prov. 15,3; Iov 34,21-22 etc.), dar $i ale celei neotestamentare (cf. Evr. 4,13).

15,20 Subliniere a responsabilitatii umane: decizia de ,,a fi nelegiuit" (a nu respecta poruncile Legii, gr. aaelieiv) revine fiecarci persoane in parte, caci Dumnezeu nu acorda nimanui „ingaduinta de a paclitui" (gr. aveatS aµaptavetv). Dupa primul stih,

16 Sa nu-ti dore§ti multime de copii buni de nimic

§i sa nu te bucuri de fii nelegiuiti.

z Cat ar fi de multi, sa nu te bucuri de ei,

daca nu au frica de Domnul.

s Sa nu-ti pui nadejdea in viata for

*i sa nu te bizui pe multimea tor;

caci vei genre de jale timpurie

pe neasteptate va fi cunoscut sfarsitul tor;

caci unul singur este mai bun decat o tnie

a muri tars copii este mai bine decat a avea copii lipsiti de evlavie.

' Printr-un singur om iscusit se va umple cetatea de locuitori,

dar neamul celor nelegiuiti va fi nimicit.

5 Multe astfel de lucruri au vazut ochii mei

lucruri Inca mai grozave au auzit urechile mete.

61n adunarea pacato§ilor focul se va inteti §i-n neamul nesupus s-a Intetit urgia.

7Nu i-a iertat [Domnul] pe uriaii de altadata

Hebr. are in plus: ,,$i El nu i-a intarit pe mincinogi, nu are mild pentru eel care savar*e$te de§ertaciuni, nici pentru eel care dezvaluie o taina."

16,1-4 Ca in toate culturile traditionale, in poporul lui Israel copiii erau doriti, iar numsrul for era socotit un semn de bunavointa divina, de prosperitate §i continuitate a comunitatii (cf. Gen. 12,2; 15,5; 22,17; 24,60; Deut. 28,4; Prov. 17,16 etc.). Tocmai de aceea, ne$ansa de a avea copii ,,buni de nimic" (gr. o pnatot) sau ,,nelegiuiti" (gr. ixaeheic) era resimtita ca o catastrofa. Cf. Iov 27,14-15; Int. 3,11-12. Cu toate ca absenta copiilor era privita ca o ,,ocara" (cf. Lc. 1,25), batranul Intelept apreciaza ca este preferabil sa mori fart copii decat ss ai copii lipsiti de evlavie.

16,3 Dupa al doilea stih, I-Iebr. are in plus: "caci nu vor avea un viitor fericit", iar dupa ,,unul singur" adaugs: „facand cele placute Lui (Dumnezeu)."

16,4 Aluzie destul de Clara pe de o pane la Avraam, devenit ,,parintele popoarelor" prin unicul sau flu Isaac (Gen. 21,2), pe de alts parte, la nimicirea tuturor locuitorilor Sodomei din pricina nelegiuirii for (Gen. 18,16 §i urm.). „iscusit": Hebr. are „fara copii, dar cu frica de Domnul". Al doilea stih in Hebr.: ,,dar prin neamul celor ticalo$i va fi nimicita."

16,5 Trimitere explicita la experienta personals a Siracidului, dar gi (date find exemplele evocate in continuare) la cunoa~terea de catre autor a traditiei.

16,6 ,,Adunarea pacato§ilor" – trimitere la banda de rszvratiti condusa de Core, Dathan *i Abiron, pedepsita de Dumnezeu prin foc cutremur (Num. 16,1-35). ,,Neamul nesupus" (gr. eOvoS anetOoS, ebr. gay haneph) este o desemnare generics pentru Israel in momentele sale de apostazie, cum este eel mentionat in Num. 1 §i urm.

16,7 ,,Uria$ii de altadata" sunt gigantii mentionati In Gen. 6,1-4 (cf. §i int. 14,6) ca agenti ai'degradsrii neamului omenesc Inaintea Potopului. Hebr. are ,,principi". Sintagma mai

care s-au razvratit intro taria tor.

s N-a crutat [cetatea] pribegiei Iui Lot,

de care S-a scarbit din pricina trufiei [locuitori]lor.

9 Nu a avut mild de neamul pierzaniei, de cei ce se mandreau cu pacatele !or.

Toate acestea El le-aAcut neamurilor cu inima impietrita

si nu a fost mdngdiat de mullimea sfinfilor Sai.

10 $i tot aka le-a facut celor §ase sute de mii de pedestra~i

care se adunasera laolalta in impietrirea inimii tor.

Biciuindu-i, aratandu-le indurare, ranindu-i si vindecdndu-i,

i-a finut in indurare si mustrare.

Chiar de-ar fi fost numai unul cu grumazul intarit,

ar fi fost de mirare sa scape nepedepsit. Caci indurarea urgia se afla la El, puternic intru iertare, dar revarsand urgia.

poate fi inteleasa si ca o trimitere metaforica la cei preaputemici ai pamantului, cum au fost imparatul Babilonului (cf. Is. 14,11 si urm.) sau Nabucodonosor (Dan. 4,7 si urm.), prabusiti in tarana si nimiciti de Domnul.

16,8 Cf. Gen. 19,1 si urm., unde se relateaza despre nimicirea cetatii Sodoma. Gr. rrapotxia, pe care I-am tradus perifrastic prin „[cetatea] pribegiei lui Lot", desemneaza un oras strain in care locuia, provizoriu, poporul ales. In Bibl. 1688, acest concept a fost redat prin subst. „nemernicie", cuvant care, impreuna cu altele din aceeasi familie lexicala, semnifica ideea de ,,pribegie" (cf. DLR, s.u.). Interesant de observat ca pacatul atribuit de Sirah sodomitenilor era orgoliul, ca si in Iez. 16,49 (pentru „trufie", v. supra, 10,7).

16,9 ,,Neamul pierzaniei" (gr. e0vo5 a><oReias, Bibl. 1688: „limba pierzarii") sunt canaanenii, dispretuiti si temuti de israeliti pentru practicile for religioase, abominabile din punctul de vedere al poporului ales (cf. Ex. 23,33; Deut. 7,1-2; Num. 33,51-56; Int. 12,3 si urm.). „nu a fost mangaiat": cf. Gen. 18,22-32.

16,10 ,,Cei case sute de mii de pedestra$i", mentionati si mai jos, la 46,8, reprezinta numarul barbatilor din poporul Iui Israel scosi de Moise din robia egipteana (cf. Ex. 12,37; Num. 12,11). Intrucat au cartit Impotriva Domnului, toti (cu exceptia Iui Iosua si a Iui Caleb) au fost pedepsiti sa rataceasca patruzeci de ani prin desert si astfel sa nu mai ajunga in Pamantul Fagaduintei (cf. Num. 14,1 si urm.; 26,65; Deut. 1,35 si urm.). Despre intelesul expresiei ,,cu inima impietrita" (aici, gr. v axlflpoxap5ig), v. 3,26.

16,11 Expresia ,,cu grumazul intarit' (gr. axkflpoTpaxrl7 oS, cf. ,,tare in cerbice" – Bibl. 1688, „vartos la cerbice" – Bibl. 1990, Mania) inseamna „indaratnic, Incapatanat; nesupus" si apare rostita de Domnul cand se adreseaza poporului ales aflat In ratacire (Ex. 32,9; 33,3). Pentru „indurare" si ,,urgie", v. 2,7 si 5,6-7. La final, Hebr. are in plus „impotriva celor rai".

12 Pe cat de multa Ii este Indurarea, pe atat de multa li este mustrarea;

El judeca omul dupa faptele lui.

13 Pacatosul nu va scapa cu prada sa

rabdarea omului evlavios nu va fi In§elata.

14 De orice milostenie va tine seama,

fiecare va afla [rasplata] dupa faptele sale.

15 Domnul l-a impietrit pe Faraon ca sa nu-L recunoasca, pentru ca infaptuirile Sale sa fie cunoscute sub cer.

16 indurarea Lui se arata intregii fpturi,

lumina ci Intunericul Lui le-a fmparfit lui Adam.

17 sa nu spui: ,,Ma voi ascunde de Domnul

din Inalt cine-§i va aduce aminte de mine?

In multimea fara numar nu voi fi recunoscut.

Ce Inseamna sufletul meu in nemarginita creatie?" 1s Iata, cerul §i cerul cerului,

genunea §i pamantul se cutremura sub cercetarea Lui. Lumea intreaga a fost creata ci fiinleaza prin voin(a Lui. 19 $i tot a§a muntii §i temeliile pamantului,

cand le prive§te, sunt cuprinse de cutremur.

16,12-14 Reiterare a conceptiei traditionale: fiecare individ va fi judecat de Domnul gi riispliitit in aceasta viatii potrivit faptelor sale; cf. $i 11,26; 15,19; 17,22-23; 29,11-12. Pentru ,,milostenie", v. 3,14. La finalul v. 13, Hebr. adauga ,,in veci".

16,15-16 Socotite de Rahlfs §i de alti editori adaosuri mai tarzii, aceste doua versete sunt totu§i considerate de unii exegeti (Peters, p. 137) ca find originare; oricum, ele se afla §i In Hebr. „Impietrirea" Faraonului In scopul de a se implini proiectul divin privitor la poporul ales este in repetate randuri mentionata in Ex. 7,3; 9,12; 10,27; 11,10; 14,4 etc.

Pentru „Iuminil" $i ,,intuneric", v. 15,14.

16,17 In ideea privitoare la insignifianta omului in imensitatea universului creat, unii interpreti au vazut un ecou al gandirii elenistice (TOB, nota ad loc.). + ,,In nemarginita creatie": Hebr. are ,,Intre nenumaratele duhuri ale tuturor filor Iui Adam".

16,18-19 Imaginile prezente aici insotesc de obicei teofaniile din VT (cf. Jud. 5,4-5; Iona 2,7, Mich. 1,2-4 etc.). Cele patru elemente evocate sunt componentele universului iudaic. Cerul reprezintii bolta cereasca vizibila, „cerul cerului" este locuinta Iui YKWH (cf. §i Deut. 10,14, 1Rg. 8,27) numita de Pavel (2Cor. 12,2) §i ,,al treilea cer", ,,genunea" reprezintll apele subterane, iar „pamantuI", suprafata terestri rezervata omului $i celorlalte vietuitoare. „Cercetarea" sau ,,supravegherea" Domnului semnifici frecvent in VT actiunea punitiva a divinitiitii. ,,Temeliile pamantului" este o imagine care se

regase§te in Jud. 5,4-5; Mich. 1,3-4, Iona 2,7 etc.

20

Dar la acestea nu se gandeste inima [omului]; si la caile Lui cine va lua aminte?

21

Asemenea furtunii pe care nu o vede omul cele mai multe din faptele Lui raman ascunse.

22 „Faptele dreptatii Sale cine le va vesti?

Sau cine le va a~tepta? Caci Legamantul este departe",

iar la sfdreit va ft cercetarea tuturor!

23 Astfel gandeste omul cu mintea scurta,

iar barbatul necugetat si ratacit se gandeste la lucruri nebune§ti.

24Asculta-ma, fiule, dobandeste stiinta si is aminte in inima to la cuvintele mele! 25 Cu masura iti voi dezvalui invatatura si cu grija voi vesti stiinta.

26 Intru judecata Domnului [s-au aflat] lucrarile Lui dintru inceput

16,20-23 Sirah respinge explicit ipoteza sceptica a celui care se intreaba dace, intrucat faptele Domnului raman ascunse (gr. v anoxpv¢otg), iar caile Sale insondabile, efortul de cunoa$tere mai merits sa fie facut. Scepticul este calificat drept „barbat necugetat $i ratacit" (gr. avitp 64pwv Kai nXavwµ£vog), iar gandurile lui drept ,,nebunelti" (gr. gwpa). Cuvantul gr. 8ta0,Kn desemneaza in VT legamantul sacra al lui YH1fH cu poporul ales. In contextul de aici, inlelesul este cel explicitat mai sus, in 14,12. Este vorba de momentul final al vietii fiecaruia, aga cum interpreteaza $i autorul glosei care urmeaza. Gandul scepticului ar fi asadar acela ca promisiunea unei rasplati in lumea aceasta pentru ,,faptele dreptatii" nu este suficient de motivanta, intrucat nu cunoa$tem momentul in care vom primi aceasta rasplata, iar clipa mortii este oricum departe.

16,21 in Hebr.: ,,Nici la mine nu ia aminte. Dine va cauta la caile mele? Daca pacatuiesc, nici un ochi nu ma vede; dace mint in mare taina, cine va $ti?"

16,24 Raspunzand afirmativ la indoiala sceptica formulate in paragraful anterior, Sirah subliniaza ca ,,stiinta" (gr. ntarrlgn) este posibila. Ea se refers la cunoa. terea amanuntita a lumii create, include cunoasterea Legii si a traditiei si se dobande$te prin „im-atatura" (gr. natS£Ia), adica prin contactul direct dintre invalator $i discipol (Mule", v. supra, 2,1); acesta din urma este chemat ,,sa asculte" si ,,sa ia aminte". Aici, „invatatorul" care vorbelte ar putea fi intelepciunea insasi. Pentru ,,inima", v. 1,28 si 3.29.

16,25 Formulare intuitive a unuia dintre principiile bunei pedagogii dintotdeauna: insusirea trcptata (,,cu masura", gr. v ara0µw, cf lift. ,,in cumpana" – Bib!. 1688) si „cu exactitate" (gr. ev axpt(3£ig, cf lia. ,,cu amaruntul"- Bib!. 1688) a cuno,tintelor. 16,26 In loc de gr. ev Kpi.a£t, „intro judecata", asa cum apare in majoritatea manuscriselor LXX, Ziegler emendeaza (dupe Hebr.) ev Ktia£t, lift. ,,in creatie", adica ,,in momentul creatiei", secventa trebuind citita in acest caz diferit: lorsqu'au commencement le Seigneur crea ses oeuvres (BJ, TOB). Pentru sensurile gr. apxij, ,,inceput", v. 1,14. Pana aici s-a pastrat ms. ebraic A.

alcatuindu-1e, a deosebit partile lor.

27 El 0i-a Intocmit pentru vepicie lucrarile Sale,

de la Inceputurile §i pana in devenirile lor; nici nu flamanzesc, nici nu ostenesc nu se abat de la drumul lor.

28 Nici una nu s-a ciocnit de vecina ei

pana in veac nu se va razvrati impotriva cuvantului Lui.

29 A privit apoi Domnul spre pamant

I-a umplut cu binefacerile Sale.

30 A acoperit fata pamantului cu toate felurile de vietuitoare

acestea In pamant se vor Intoarce.

16,27 Prin ,,a Intocmit" am redat sensul primar at gr. xoaµew, ,,a aranja, a pune in ordine"; autorii Bibl. 1688 opteaza pentru sensul derivat: ,,au Impodobit". Prin ,,Iucrare" transpunem in mod sistematic consecvent gr. Epyov, atunci card este vorba despre idcea de ,,lucru creat (de Domnul)". Secventa gr. xai TQS apxas 6T6V Ei.S yeveaS u rc v (obscur transpusa in literalitatea ei in Bibl. 1688: ,,,i Incepaturile lor la neamurile for") poate fi interpretata in sensul ,,de la principiile for pana la speciile lor". Ar fi vorba, In acest caz, de ideea ca Dumnezeu este prezent nu doar in actul crea-

tiei initiate, ci ,i in existenta sau devenirea fiecarei specii a fiecarui individ. Alte interpretari: depuis leur origine jusqu'a leer avenir lointain (TOB), depuis leurs origines jusqu'6 leurs generations lointaines (BJ), ,,de la 'nceputul for ,i-n curgerile lor" (Anania). In Bibl. 1990 se opteaza pentru o transpunere foarte libera: ,,a hotarat pentru vecie rostul lor." In secventa ,,nu se abat de la drumul for", dupa gr. ovx . XtnoV atco T6v Epywv 6T6v am interpretat potrivit contextului gr. pyov, in sensul de ,,traiectorie" (cf. AB: nor ever desist from their rounds); optiunea noastra este justificata de continutul versetului urmator. Alte optiuni: BJ ,i TOB: leur Cache, Anania: ,,datorie". Ideea este ca

fiecare element at Creatiei are rostul sau bine definit in cadrul unui intreg armonios,

urmand un traseu prestabilit.

16,28 Intrebuintarea vb. gr. oux e e0lttycv, ,,nu s-a ciocnit", dezambiguizeaza intregul context, aratand ca, prin genericul Ta pya, ,,lucrarile", autorul are in vedere

16,29 Cf. Gen. 1,21.

16,30 Secventa (defectuoasa in literalismul ei!) ynxn rtavtOS l;wov exauMJEV To npoawnov arri>S (I,XX) a fost transpusa literalist in Bib!. 1688: „de tot sufletul a toata vita au acoperit fata lui." Expresia ,,toate felurile de vietuitoare" este similara cu cea din Gen. 1,21.24, dar acolo in LXX este intrebuintata formula, mai transparenta xaTa yevoS, „dupa soiul". Pentru intelesurile multiple ale lui ,.suflet", v. 4,2. Despre intoarcerea in pamant a oricarei fiinte vii, cf. mai jos, 40,11, precum,i Gen. 3.19, Iov 34,15 etc.

17 1 Domnul I-a creat pe om din pamant

§i iara, i 1-a intors in pamant.

z El le-a dat oamenilor un numar de zile §i un timp §i le-a dat stapanire asupra celor de pe pamant. 3 Asemenea Lui Insu§i i-a imbracat cu putere §i dupa chipul Sau i-a facut.

A pus teama de om in orice faptura vie,

ca sa fie stapan peste flare §i pasari.

SAu primit folosinla celor cinci puteri ale Domnului, la a,rasea, gandirea, i-ajcut partaci,

17,1 Acest capitol se prezinti ca un poem dedicat crearii omului, probabil cel mai complex text din VT pe aceasti temi. Fundamentul it constituie pasajele-cheie din Gen. 2,7 si 3,19, dar detaliile alcatuiesc un discurs relativ original al Siracidului. Dupa Duesberg, Fransen, p. 165, insistenta lui Sirah asupra ideii ca omul a fost creat din pamant grata convingerea acestuia ca acest fapt explica slabiciunea si nestatomicia speciei umane, dificultatea omului de a indeplini comandamentele divine. Cf. Ecl. 3,20; 12,7.

17,2 Despre autoritatea omului asupra tuturor creaturilor (aici: gr. eouoia) se vorbe$te $i in Gen. 1,28; 9,2; int. 17,30-32.

17,3 Prin ,,asemenea Lui insu$i" am transpus gr. KM' eautov, urmand lectura traditionala, confirmata de Rahlfs, acceptata de Ziegler si preluata ca atare de marea majoritate a interpretilor: ,,dupa sines" (Bib]. 1688), comme lui-meme (TOB, BJ), ,,pe potriva lui" (Mania), tivie er selber sie hat (Luther). Este vorba in acest caz de faptul ca Dumnezeu a conferit omului o autoritate similara cu a Sa (cf si Box, Oesterly, p. 375, Duesberg, Fransen, p. 164, Smend, p. 155). A mai fost emisa o opinie diferita, pomindu-se de la lectura (existents in cele mai multe manuscrise ale LXX!) xa6' autobg, lift. „pentru el", a$a Incat versetul s-ar traduce „i-a imbracat cu o putere care le este de fo]os" (AB: he endows them with a strength that benefits them). intelesul ar fi deci ca ,,Dumnezeu a dat fiintelor umane intreaga putere de care au nevoie spre a indeplini scopul pentru care au fost create, adica acela de a avea autoritate asupra intregului pamant" (Di Lella, p. 282). „Dupa chipul Sau", gr. xat' eixova cr rov, este expresia originara din Gen. 1,27.

17,4 „faptura vie": ideea generics de „vietuitoare" este exprimata aici, cu obilnuitul ebraism biblic, prin gr. a44, litt. ,,carne", cf. ,,preste tot trupul" (Bibl. 1688), a route chair (BJ); v. $i supra, 13,16.

17,5 Dupa Smend, p. 156, aici este o glosa redactata de un cititor influentat de conceptia stoics, intrucat stoicii adaugau celor cinci operatii senzoriale primare (vederea, pipaitul, mirosul, auzul, gustul), Inca alte trei: gandirea (aici: vovs), cuvantul sau ratiunea (aici:

XbyoS) $i perceptia extra-senzoriala, nementionata aici de glosator. Prin ,,puteri"

am

transpus gr. vepyijµata, litt. ,,activitati, operatiuni", cuvant inexistent in alt loc din LXX, dar larg intrebuintat ca termen tehnic in filozofia greaca (Chrysippos, Polybios, Iamblichos, Proklos $.a.) pentru desemnarea operatiilor senzoriale.

iar pe a .,aptea, cuvantul, le-a dat-o spre a talmaci puterile Domnului.

6 Le-a daruit judecata, limbs ochi, ureche *i inima, pentru a cugeta.

7 I-a umplut de §tiinta §i de intelegere
le-a aratat cele bune cele rele.

8 A pus ochiul Sau deasupra inimilor tor, pentru a le arata maretia faptelor Sale

9 .i le-a daruit [putinla de] a se lauda de-a lungul veacurilor cu

minunile Sale,

10 iar ei vor proslavi numele sfinteniei Lui, pentru a povesti maretia faptelor Lui.

11 Le-a mai daruit $iinta

legea vietii le-a dat-o mo§tenire,

ca sa inleleaga ca sun' muritori, ei care astazi fiinleaza.

12 Legamant vqnic a incheiat cu ei

le-a aratat judecatile Sale.

13 Maretia slavei Lui au vazut-o ochii lor, iar urechile for au auzit slava glasului Lui.

14 Si le-a spus: „Feriti-va de tot ce este nedrept!"

17,6 Capacitatile senzoriale abilitatile moral-intelectuale sunt prezentate nu ca atribute intrinseci ale flintei umane, ci ca daruri ale lui Dumnezeu. Pentru , judecate", v. 15,14. Ordinea celor cinci ,,operatiuni" nu pare intampletoare: prima (gr. StapoiXtov) ,i ultima (gr. xapSia) sunt de naturs moral-intelectuale, celelalte trei (gr. yAwaaa, 600a74goi, 6Ta) sunt simturile concret-fizice. Pentru ca sediu al ratiunii, v. 1,28 ,13,29.

17,7 Pentru ,,,tiinta",i „intelegere", v. supra, 1,18.

17,8 in loc de ,,ochiul" (gr. 6¢0g6S), prezent in majoritatea manuscriselor, unii interpreti prefers ss citeasce 06 Ng, ,,frica (de Domnul)", cf sa crainte (TOB, BJ).

17,10 Proslavirea,,numelui lui Dumnezeu"a,,msretiei faptelor Lui" (gr. Ta geyaae-ta Twv gpywv afro I) reprezinta indatorirea fundamentals a omului ,i piatra unghiulare a teologiei veterotestamentare (cf. Rad, I, 369-370).

17,11 Sintagma ,,,tiinta legea vietii" reapare mai jos, 45,5, ,i desemneaze Legea lui Moise, descriss in Deut. 30,11 um. drept valoarea supreme a poporului ales.

17,12 „Legsmantul ve,nic" (gr. St.a0nxr) ai6voS, „fegeduinta veacului" – Bibl. 1688) este ,,pnctul" incheiat intre YHIYH Moise pe Muntele Sinai (cf. Ex. 19-24), in cadrul csruia poporul ales a primit ,,ponmcile" (aici: ,judecatile" – gr. xpigata) Legii. 17,13 Semnele vizibile ,i audibile ale prezentei lui YHIWWH, denumite aici metonimic, sunt descrise explicit in Ex. 19,6 um. §i 24,15 um.; cf., de asemenea, Is. 30,30. 17,14 Prin ,,tot cc este nedrept" se Intelege aici orice fapte socotite peat – tot ce se impotrive,te celor zece porunci (Ex. 20,1 um.; Deut. 5,6,i um.) precum,i prescriptiilor

Si i-a dat fiecaruia porunci privitoare la aproapele sau. 15 Caile for se afla inaintea Lui in orice clips, nu se vor putea ascunde de ochii Lui.

l b Inca din tinere je drumurile for i-au dus spre rele

n-au fost in stare ca din inimile for de piatra sa-s'i face inimi de carne,

cad la fmparjirea popoarelor de pe intregul pamant fiecarui popor i-a oranduit un carmuitor,

dar partea Domnului este Israel,

8 Pntaiul Sau nascut, pe care it hranqte cu invafatura

it face parta. de lumina iubirii, Ara sa-1 paraseasca. 19 Toate faptele for sunt inaintea Lui ca soarele, ochii Lui privesc neincetat caile tor.

2°Nedreptaj:ile for nu-I sunt ascunse

toate pacatele for se afla inaintea Domnului.

zI Domnul este fnsa bun cunoayte plasmuirea,

interdictiilor privitoare la idolatrie, la respectarea sabatului, la tipul dejertfe etc. „Poruncile privitoare la aproapele" (gr. nepi Tov niricIov) se refers la iubirea fate de semeni, a Orel expresie concentrate se and in Lev. 19,18.

17,15-16 Cei mai multi exegeti (Box, Oesterly, p. 376, Spicq, p. 653, Duesberg, Fransen, p. 166) sunt de parere ca vv. 15-25 alcatuiesc o unitate compozitionala distincta, orientate spre temele atottiintei divine rasplatirii fiecaruia potrivit faptelor sale. „Caile" sau ,,drumurile" (gr. th OSoi) omului sunt cunoscute Domnului fiindca au fost precis

trasate prin Lege (cf. Deut. 5,33 urm.; 8,6; 10,12 etc.). Interesant este ca glosatorul textului (v. 16) constata ca drumurile omului sunt orientate mai degraba catre rau decat catre Domnul. Metafora ,,inimi de piatra" exprima insensibilitatea pacatosului in opozitie cu expresia ,,inimi de carne" (cf. Iez. 36,26); v. $i supra, 3,26.

17,17 Sunt doua interpretari posibile: a) fiecare neam pagan i1i are un conducator pamantean (gr. tjyougevog), pe cand poporul ales este „partea Domnului", find gadar carmuit de Dumnezeu Insui (cf. Deut. 32,8-9); b) fiecare neam pagan iii are un „finger pazitor" (cf. Dan. 10,13 urm.), pe cand poporul lui Israel nu are nevoie de un intermediar in relatia sa directa cu YHWII.

17,18 Aceasta glosa confine ecouri din Ex. 4,22, unde se vorbe$te despre poporul ales ca despre „singurul nascut' (aici: gr. npuxoyovo5), din Deut. 30,6-8, unde Domnul promite sa nu 4i paraseasca flub ales (aici: gr. OK avir)eaty avTOv) $i din Prov. 3,12, unde se subliniaza relatia filial-pedagogics dintre Domnul Israel (aici: natSsia).

17,19-20 Despre atot$tiinta divine, v. 15,18-19.

17,21 Glosa este construits pe reminiscentc din Deut. 31,6-8. „Plasmuirea" Domnului (gr. TO nXaaga cthro) este aici insu$i poporul ales.

nu-i nesocoteVe, nu-i parasecle, ci ii cru/a.

22 Milostenia omului este ca o pecete pentru El,

ea pazete binefacerea omului ca pe lumina ochiului, unparlindu-le fiilor fiicelor Lui cainla.

23 Dupa aceea, El se va ridica §i ii va rasplati, va pune pe capul for rasplata tor.

24

Dar celor care se pocaiesc le-a dat [putinta de] a se intoarce i-a alinat pe cei lipsiti de nadejde.

25 Intoarce-te la Domnul §i passe§te-ti pacatele,

roaga-te in fata Lui mic§oreaza-ti putinta de a gre*i.

26 Intoarce-te la Cel Preainalt §i indeparteaza-te de nedreptate, caci El to va indruma de la inluneric catre lumina mdntuirii; §i sa ur4ti cu tarie spurcaciunea.

27 In iad cine II va lauda pe Cel PreaInalt

17,22 Pentru ,,milostenie", v. 3,14. • ,,Pecete" (gr. a4payic) corespunde ebr. hotham, care desemna o pecete purtata ca inel (cf. Gen. 38,18; Ier. 22,24) sau la gat (cf. Cant. 8,6);i intrebuintata pentru sigilarea unor inscrisuri regale (cf. 3Rg. 21,8) sau in genere a unor lucruri socotite secrete (cf. Tob. 7,14; 9,5); in context, cuvantul semnifica ceva foarte prctios. •,,Lumina (lift. pupila) ochiului" ca simbol al unei valori nepretuite este un topos imagistic in VT (cf. Deut. 32,10; Prov. 7,2; Zah. 2,12 etc.). • ,,Binefacere" este aici sensul contextual al gr. x6ptg. • Glosa de la sfaritul versetului anticipeaza conti-

nutul v. 24.

17,23 „Dupa aceea': nu se precizeaza and cum va avea loc rasplata. Turnura ebraixanta,,va pune pe capul for rlsplata tor" se regese;te in Icr. 23,19; Iez. 22,31; loel 4,4 etc. 17,24-25 Pocainta, adica ,,schimbarea gfindului" (gr. psTavola), inseamna o intrerupere a parcursului pacatului o ,,intoarccre" (gr. entaTpOEty, ebr. irbh) a pacatosutui catre indurarea Domnului. Mesajul convcrtirii reprezinta centrul discursului profetilor (cf. Is.

31,6: ter. 3,12; lez. 14,6; Os. 14,2 etc.), dar al celui hristic (Lc. 5,32; 15,17; Apoc. 2,5; 3,3 etc.). • ,,nadejde": gr. vrzopovn desemneaza ,.nadejdea care a;teapta cu rabdare". Prin „putinta de a gre;i" am redat perifrastic continutul gr. rzpoaxopga, lift. „obstacol" (Bibl. 1688: „poticneala"), in sensul de „prilej de a pacatui".

17,26 Pentru ,.Preainalt", v. 4,10. • Foarte frecvent, gr. a5txia, .,nedreptate". desemncaza pacatui de orice fel (gr. apapTia). • Pentru „spurcaciune"(gr. tiSexuypa), v. 10,13. • Glosa intercalate evoca facerea Iumii (Gen. 1,3 urm.). Sugerarea renuntarii la pacat prin imaginea trecerii de la intuneric to lumina reapare in Lc. 1,79;i IPt. 2,9.

17,27-28 Inca o formulare clara a doctrinei iudaice clasice despre incapacitatea omului de a mai savar;i ceva dupe moarte (in $eol, gr. 05nc). Doar in timpul vietii terestre omul poste aduce Domnului multumire (gr. avooµoxoynatc) sau poate da marturie slavei Lui (gr. opoxoynatc), iar acesta este Inca un motiv pentru o urgenta rcnuntare la pacat

in locul oamenilor vii care Ii aduc multumire?

28 De la eel mort, ca §i cum n-ar fi, piere marturia [slavei Domnului]; [doar cel]viu i sanatos II va lauda pe Domnul.

29 Cat de mare este milostivirea Domnului

ingaduinta Lui fats de cei care se intorc spre El! 3o Caci oamenii nu au putinta de a infaptui totul, deoarece flu! omului nu este nemuritor.

31 Ce este mai luminos decat soarele? Si totqi, dispare el! Dar [fiinta din] came §i sange se gandqte la ce este rau. 32E1 privegheaza asupra puterii din inaltimea cerului, dar toti oamenii [nu sunt deck] pamant cenuO.

18 Cel care traie§te in veac a creat toate laolalta. 2 Doar Domnul va fi socotit drept

,ci nu este altul in afara de El!

El carmuieVe lumea cu palma mdinii Sale

toate se supun voinfei Sale,

caci El estennparatul a toate prin puterea Sa,

El desparte intre acestea pe cele sftnte de cele nesfinte.

totals intoarcere spre Domnul. Peshitta (versiune produsa in medii cregtine) nu confine aceste doua versete (cf. Di Lella, p. 284).

17,29 ,,milostivirea": gr. e ngoorivn (v. 3,14) este unul din atributele centrale ale divinitatii. „ingaduinta": gr. e2;tXaag6g, v. 5,5.

17,30 Pentru ideea distantei enorme care it separa pe omul muritor de Dumnezeu, cf. $i Is. 55,8-9; Iud. 8,16.

17,31 Ideea este ca natura coruptibila a omului (,,came $i sange", cf. 14,18) it face pe acesta vulnerabil la rau; metafore cosmice asemanatoare regasim in Iov 15,14-16; 25,4-6.

17,32 Prima propozitie nu are in LXX subiectul exprimat, ,,el" putand fi soarele (ca o prelungire a enuntului anterior) sau Dumnezeu Insui; mai verosimila este a doua ipoteza. Sintagma ,,puterea din inaltimea cerului" poate fi interpretata in sensul de ,,corpuri cere$ti (tuna, stele, soare etc.)", cf. l'armee des corps celestes (TOB), sau in eel de ,,ingeri", cf. Di Lella, p. 285. Pentru „pamant gt cenusa", v. 10;9. Ideea ar fi: daca a$trii (sau ingerii) se supun autoritatii divine, cu atat mai mull trebuie sa o facA omul, fiinta slabs $i pieritoare.

18,1 Expresia ,,cel care traiebte in veac" (gr. 6 t;6v cic ray ai.w\ mai apare ca atribut al divinitatii in Dan. 4,31; 6,27; 12,7.

18,2-3 Aceasta gloss prezinta ecouri din diferite alte carfi biblice, in special din 1Rg. 2,2; Is. 40,12; Lev. 10,10; Iez. 42,20.

INI'ELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 18 341.

4 Nimanui nu i-a dat puterea de a-I vesti faptele;

§i cine va scruta faptele Lui marete?

5 Puterea maretiei Lui cine o va masura?

Si – mai mutt – cine va povesti Indurarile Lui?

6Nu este cu putinta nici ale miqora, nici a le spori,

nu este cu putinta a scruta minunile Domnului. ' Cand un om a dus-o la capat,

el [de fapt abia] o Incepe

§i, cand se va opri, atunci va fi descumpanit. ' Ce este omul? Si care este rostul lui?

Care e binele lui §i care e raul lui? 9 Numarul zilelor omului –

cel mutt o suta de ani.

Vremea odihnei vecnice nu poate fi prevazuta de nimeni.

18,4-5 Similare cu cele formulate la Inceput (1,3), intrebile retorice nu atesty scepticism filozofic, ci sentimentul mistic al uimirii fate de grandoarea Creatiei §i a maretiei divine, rpunsul implicit find invitatia de a dobandi Intelepciunea.

18,6 Idee reformulate mai jos, 42,21. Tradus de not prin ,,a scruta", gr. a txvt&6at (Bib!. 1688: ,,a iscodi") desemneaza actiunea de intense implicare in actul examinarii unui lucru, la origine referitor la vanatorul care cerceteaza urmele. Imagini similare In

Ps. 76,11-12.

18,7 Expresia hiperbolica a marii dificultati de Intelegere a ,,minunilor Domnului" a fost deficitar perceputa in traditia textuala romaneascy. In special secventa ultima otav nMmi2at, Tote aoprl0tjaEtm rymane obscure In literalismul ei: „cand va inceta, atuncea sa va lipsi" (Bibl. 1688), „cand va inceta, atunci nu va fi" (Bib!. 1968). Confuzia vine din selectarea inadecvaty a sensului ,,a lipsi" al gr. botopcvw, in locul sensului, justificat de context, ,,a se afla in incurcatura"; cf lorsqu'il s'arrete, sa perplexite demeure (TOB), quand it s'arrete it est tout deconcerte (BJ), when he stops he is still bewildered (AB). Despre caracterul limitat al cunoa$terii de catre om a divinitatii, cf

Rom. 1,19 $i urm.

18,8 Intrebarea retorica privitoare la insignifianta fiintei umane (gr. tt avOpwrto5) reapare in Iov 7,17 gi in Ps. 8,4. Aceasty intrebare se Incadreaza intr-o serie infinity din literatura sapientiala universaly. Prin ,,rost" am echivalat gr. xpftat5, cf. ,,folosinta" (Bib!. 1688). Secventa ti to c ya0ev Mtov, xai tt To xaxbv cz rro , litt. ,,ce e raul lui $i ce e binele lui" (Bibl. 1688), mai poate fi interpretata in sens activ, que signifie le bien et 'le mal qu'il fait (TOB). Mai explicita In Iov 35,5 $i urm., ideea este ca Dumnezeu nu poate fi atins In nici un fel, in transcendenta §i atotputernicia Sa, de rautatea sau de bunytatea omului, care ii afecteaza doer pe ceilalti oameni.

18,9 In Ps. 89,10-11, varsta maxima a unui om este apreciata la 70-80 de ani.

10 Ca o picatura de apa din mare, ca un graunte de nisip,

atat de putini sunt anii [omului] fats de vepicie.

De aceea, Domnul este indelung-rabdator cu oamenii

revarsa asupra Ior indurarea Sa.

12 El a vazut §i a cunoscut cat de nenorocit le este sfaritul,

de aceea El I§i sporqte iertarea.

13 Omul are indurare pentru aproapele sau,

dar Domnul are indurare pentru orice faptura.

El mustra, povatuiqte da invatatura aduce inapoi turma ca un pastor.

1a Arata indurare celor care ti primesc povata

celor care cerceteaza cu ravna judecatile Lui.

15 Fiule, and faci un bine, sa nu adaugi dojana

§i sa nu insoteO darul tau cu vorbe care pot mahni.

16 Roua nu potolqte oare arita?

Tot astfel, un cuvant [poate fi] mai bun ca un dar.

18,10 Sugerarea metaforica a insignifiantei umane prin imagini ca aceea a picaturii de apa in imensitatea marii sau a grauntelui de nisip isi are corespondenti in Ps. 89,3-6. „vesnicie": gr. ilµepa aicuvoc, lift. ,,ziua veacului" (Bibl. 1688).

18,11-12 Splendida formulare a nesfarsitei intelegeri si rabdari a Domnului fala de slabiciunile omului, fiinta muritoare; pasajul poate fi interpretat ca o prefigurare a intelesului evanghelic al iubirii Domnului pentru oameni (cf. Mt. 11,28). Pentru ,,indurare", v. supra, 2,7 si 5,6, iar pentru „iertare", v. 5,5.

18,13 Ideea ca milostivirea divina se revarsa nu doar asupra omului, ci asupra intregii creatii este o dezvoltare tarzie a gandirii iudaice. „Faptura" corespunde aici gr. sap, lift. ,,came", v. 13,16 si 17,4. Suita de patru verbe desemnand grijile principale ale unui pastor (gr. t yxwv xai natSevwv xai StSaOKwv xai m6tpe4wv) particularizeaza un topos veterotestamentar, metafora Domnului ca pastor, a carei realizare plenara este Ps. 22 (23); cf si Is. 40,11; Iez. 34,11-16. In NT si in traditia creltina, ,,bunul Pastor" devine o imagine centrals, cf. In. 10,11 si um; IPt. 2,25; Evr. 13,20; Apoc. 7,17.

18,15 De aici si pana la 19,18, traditia manuscrisa a pastrat o suits de constatari si sfaturi privitoare la felurite imprejurari din viata de zi cu zi a Iui Israel, grupate in cateva sectiuni relativ bine delimitate prin continut: despre insemnatatea darurilor (vv. 15-18), despre comportamentul eel mai potrivit la caz de nevoie si de boals (vv. 19-21), despre obligatia indeplinirii fagaduintelor (vv. 22-25), despre atitudinea omului intelept fata de obligatiile mentionate anterior (vv. 26-29), despre obligatia infranarii de la poftele trupe$ti (vv. 30-36). Pentru „dojana" (gr. g6gog), v. 11,31.

18,16 Imaginea arsitei ca semn al suferintei provocate de supararea Domnului reapare in Osea 13,15 $i Iona 4,8.

17lata, nu este oare mai presus o vorba [buns] decat un dar bogat?

Barbatul darnic le imbina insa pe amandoua. 18 Nebunul nu face nici un dar, insa ocar4te, iar darul celui invidios parjolqte privirile.

19 Mai inainte de a grai, invata,

*i inainte de a te imbolnavi, ingrijqte-te!

2° Mai inainte de judecata, cerceteaza-te pe tine insuti §i, in ceasul cand vei da socoteala, vei gasi iertare. 21 Mai inainte de a te imbolnavi, smere§te-te

la vremea pacatului, arata pocainta.

zz Nimic sa nu to Impiedice sa-ti impline*ti fagaduinta la ceasul potrivit

*i sa nu a§tepti pang la moarte ca sa pui randuiala.

18,17 Avem aici una dintre cele mai rafinate observatii de natura psihologica ale carlii: politelea, generozitatea bunavointa sunt atribute ale intelepciunii, pe cand grosolania caracterizeaza prostia. De altfel, la generozitatea neconditionata ne indeamna insu;i modelul divin (cf lac. 1,5: ,,Cel ce da tuturor fart' deosebire;i fora mustrare").

18,18 Am explicitat continutul frazei gr. µwpbs axapictWc bvetStei, xai SbotS I Q-xavov eKTTlxet 600axµoc, cf lift. ,,Nebunul cu nemultamire va imputa, darea soarbe ochii zavistnicului" (Bib!. 1688). ,,parjole;te privirile": gr. exTnxet 640a aous, lilt. „tope;te ochii", in sensul ca produce suferinta lacrimi persoanei jignite.

18,19 Unii interpreti (Box, Oesterly, p. 390; Duesberg, Pransen, p. 170) considers ca semnificatia originara a acestui verset este cea pastrata in Peshitta: „inainte de a porni la lupta cauta-ti un ajutor gi inainte de a te imbolnavi cauta-ti un doctor." In formularea din LXX trimiterile la viata practica sunt doar analogii pentru sugerarea comportamentului

adccvat fata de pacat.

18,20 ,judecata" (gr. xpimtc) ;i faptul de a da socoteala (gr. hpa emoxomiS, lift. „ceasul vizitarii") reprezinta judecata divina, iar ate cerceta pe tine insuti (gr. ei;erai;e cecn ov) desemneaza necesarul proces de con;tiinta al omului pacatos. Pentru „iertare" (gr.

e;tXaaµ65), v. 5,5.

18,21 Boala era privity de contemporanii lui Sirah ca un semn al pedepsei divine pentru pacat, a;a Inca smerenia in fata bolii era obligatorie. Ideea de „pocainta (cf. ;i 17,24-25) este exprimata aici prin gr. emwtpo4n1, lift. ,,Intoarcere" (Bibl. 1688). Pocainta este un element doctrinar central, pe care iudaismul cre;tinismul it au in comun. In Talmudul babilonian gasim urmatoarea definire a importantei primordiale a pocaintei: ,,Acela care se pocaie;te in mod sincer ssvar;e;te tot slat de mult ca ;i cel care construie;te un templu un altar aduce toate jertfele" (apud Box, Oesterly, p. 380).

18,22 Obligatia de ate achita integral ;i Ears amanare de o fagaduinta facuta Domnului (gr. evxij) este explicit formulata in Num. 30,3; Deut. 23,21-23.

23 Mai inainte de a face o fagaduinta, pregatqte-te,

nu fi ca un om care II ispitqte pe Domnul.

24 Adu-ti aminte de mania din zilele sfar0tului

0 de clipa pedepsei, cand Domnul va intoarce fata [de la tine].

25

La vreme de belwg, sa-ti aduci aminte de vremea foametei,

de saracie lipsuri – in zilele avutiei.

26 Din zori pans seara se schimba vremea toate trec repede inaintea Domnului.

27 Omul intelept is seama in toate

in zilele pacatelor se ferqte de greeli.

28 Orice om iscusit cunoa~te intelepciunea – recunoa0e meritul celui care a gasit-o.

29 Cei iscusiti in cuvinte au ajuns ei intelepti au revarsat ploaie de proverbe potrivite.

Increderea in singurul Stapan este mai bung

decat sa alipecti de un mort o inima moarta.

18,23 A-L pune la incercare pe Domnul sau „a-L ispiti" (gr. netp&Z;ety Tov xvptov) inseamna a nu to tine de promisiunea facuta. Aceasta prescriptie se regssegte in Deut. 6,16; Prov. 20,25; Mal. 1,14.

18,24 Gr. £x&i.xrlats, pe care 1-am tradus aici prin ,,pedeapsa", inseamns mai des „razbunare" (cf. TOB: vengeance), cf. „izbandire" (Bib]. 1688). Despre semnificatiile complexe ale pedepsei in teologia iudaica, v. supra, 3,28; 5,6; 7,17; 9,12; 14,16. 18,25 Foametea, saracia §i lipsa sunt forme ale pedepsei divine; in Deut. 8,10-20 28,31-34 sunt descrise in detaliu asemenea plagi.

18,26 Sugerarea fragilitatii conditiei umane prin metafore ale vremii o regasim in Iov 4,20 sau Ps. 89,5-6. De asemenea, in Lc. 12,16-21, Iisus Hristos folosegte metafore de acela$i tip in parabola bogatului ingrijorat de pastrarea recoltei.

18,27 ,,In zilele pacatelor" desemneaza imprejurarile in care inteleptul este in primejdie de a pacatui.

18,28 Prin „recunoa$te meritul" am transpus continutul gr. SUxset ei;ogoloyrlmv, litt. ,,va da marturie/va aduce multumire/va aduce lauda" – cf. ,,va da marturisire" (Bibl. 1688), it rend hommage (TOB), it fait son compliment (BJ).

18,29 Datoria inteleptului de a-si imparta$i celorlalti cunoltintele (ceea ce face Sirah insuli!) este o idee reluata §i mai jos, 20,30-31. 0 sugerare similara a abundentei prin imaginea revarsarii ploii (aici, gr. av6g(3prlaav, litt. ,,au plouat" – Bibl. 1688) o regasim mai jos, 39,6; 50,27, ca $i in Prov. 18,4. Astfel de ,,proverbe potrivite" sunt chiar enunturile Siracidului. Fars insertie semantics §i stilistica in context, interpolarea tarzie reafirma obligatia atqamentului fats de Dumnezeul unit §i a refuzului idolatriei; cf. Better is the confidence in the one Lord than clinging with a dead heart to a dead idol (AB).

3o sa nu te la~i purtat de poftele tale §i de la dorintele tale sa te infranezi.

31 Daca iti vei ingadui implinirea poftei,

vei fi spre bucuria [rautacioasa a] dumanilor tai.

32 Nu te bucura de multa desfatare, ca sa nu fii pagubit din cheltuiala ei.

33 sa nu te saraceti facand ospete cu bani imprumutati,

atata vreme cat nu ai nimic in punga;

ar fi ca,i cum ti-ai intinde singur o cursa.

19 1 Lucratorul betiv nu se va imbogati;

cine dispretuiqte lucrurile neinsemnate va decadea putin cite putin.

18,30 Primul still, lift. urma poftelor tale sa nu umbli". Sinonime parliale, gr. ntOuµia ,i opel;ts desemneaza o pasiune inavuabila, de natura senzuala; in Bibl. 1688 gasim, pentru amandoua, echivalarea prin ,,pofte", dar 'majoritatea interpretilor nuanteaza prin sinonime: passions/desirs ((BJ), desirs/convoitises (TOB), lusts/desires (AB).

18,31 Secventa este relativ obscura in literalitatea ei: eav xopilyn~?15 T!1 ci aov evSoxiav em0uµiaS, nothaet ae enixapµa 26v x0pt v aou – ,,De vei da sufletului tau bunavrearea poftei, face-te-va bucurie vrajmailor (Bibl. 1688). Despre sensurile speciale ale ,,sufletului", v. 4,2; 5,6. Pentru „implinire" (gr. eVSoxia), v. 1,27. Prin ,,bucurie rautacioasa" echivalam cel mai bine continutul gr. enixap ta; alte aproximari: in gaudium inimicis tuis (Vulg.), la risee de tes ennenns (TOB, BJ), the sport of your enemies (AB).

18,32 Verset obscur: µi1 c 4 paivov eni nolxp'rpuOh, µi1 npoo&Oj1S ivµ (io7tn auciis, cf. lilt. ,,Nu te veseli spre multi deslittaciune, nici sa to legi cu impreunarea ei" (Bibl. 1688). De aici difcrente sensibile intre interpreti: Ne mets pas to joie dans tine vie de plaisir, _et ne t'oblige pas a en faire les fr•ais (TOB); Ne te complais pas dans une existence volupteuse, ne t'oblige pas a en faire les frais (BJ). Orientandu-se dupa fragmente ale originalului ebraic, AB formuleaza: Have no joy in the pleasures of a moment which bring on poverty redoubled. Ieronim pare sa fi combinat continutul din ebraica cu cel din LXX: Ne oblecteris in turbis nec in modicis; adsidua enim est commissio illorum (Vulg.).

18,33 in Hebr. inceputul frazei este formulat diferit: ,,Sa nu fii lacom la mancare sau betiv." Pentru gr. auµlioxoxonw, echivalat aici prin ,,a face ospete", vezi explicatia de mai sus, 9,9.

19,1 Secventa gr. epyorrric µeOuooc, pe care am echivalat-o ca atare prin ,,lucratorul betiv", reprezinta o lectura defectuoasa a Hebr., unde apare ,,cel care face acestea (de mai sus)", cf. AB: whoever does so. Ideea ca ospetele prea frecvente aduc saracie este cxprimata , i in Prov. 21,17 , i 23,20-21.

z Vinul si femeile ii duc in ratacire [si] pe barbatii iscusiti,

iar cine se alipeste de desfranate va fi tot mai obraznic.

3 Putregaiul si viermii 11 vor mosteni

si omul obraznic va ajunge la pierzanie.

' Cine se increde [prea] repede e usuratic la inima

si cine pacatuieste greseste fata de sufletul sau.

5 Cine se bucura [de rau] in inima sa va fi osandit,

dar cine se impotriveVe placerilor fsi va incununa via (a

cine infi•aneaza limba va trai netulburat,

b tar cine ura.te vorbaria va ocoli raul.

sa nu duci mai departe cuvintele [spuse de altii]

si nu vei avea nici o paguba.

8 Nici despre un prieten, nici despre un dusman sa nu povestesti nimic

19,2 Asocierea cu raul a vinului si a femeii in general, dar mai ales a prostituatei, este un topos veterotestamentar, cf. Prov. 20,1; 31,3-5 sau Os. 4,10-11. „obraznic": gr. Toxµrlpoc inseamna „indraznet", de multe on in sens rau – „sfruntat, neruginat". Hebr. are: ,,Vinul si femeile obraznicesc inima; pofta nemasurata duce la pierzare."

19,3 Pentru sugerarea mortii prin imaginea sumbra a putregaiului $i a viermilor, cf si 10,11. Or. mtrl mai poate fi interpretat si ca „larva (care produce putrefactia)", de unde optiunile ,,molie" (Bib!. 1688, Anania), cf des larves (BJ). Am explicitat ultima parte a versetului: xai yruxrl To?4u pa t 4ap0rjaetca, lift. ,,sufletul indraznet sa va radica" (Bibl. 1688); pentru sensurile speciale ale Iui ,,suflet", v. 4,2.

19,4 Pentru valorile semantice ale ,,inimii", cf. 1,28; 3,26.29; 5,2. „greseste fata de sufletul sau", gr. eiS yruxily arTo nxrlµµeX aet: i.e. ,, si face rau siegi", cf litt. „la sufletul lui va gre$i" (Bibl. 1688).

19,5 Din formularea primului stih in editia Rahlfs: b evrppatvoµevoc xap5ig xara-'l'vmOrjaetat, lipsegte determinantul necesar at vb. c 4 paivu , ,,a se bucura". Orientandu-se dupa Hebr. (,,cel care se bucura de rau va da de rau"), multi interpreti adauga substantivul „raul": prend plaisir au nral (TOB, BJ), ,,se desfata cu raul" (Mania).

19,6 Interpretarea noastra urmeaza indeaproape editia Rahlfs: Kai 6 µto6v la~.tav aartovoUTat xaxi.cL, lift. ,,cel ce uragte voroava imputineaza-se cu rautatea". 0 alta interpretare se bazeaza pe Peshitta si, in parte, pe un ms. grec important: „Cel care repeta cuvintele si-a pierdut mintea." in ebraica cele doua verbe sunt asemanatoare (SN', ,,a uri" ,i .'NH, ,,a repeta"), cf. AB: He who repeats an evil report has no sense. Barfirea aproapelui este privita ca un pacat major, de unde si pretuirea maxima de care se bucura, in ochii Siracidului, discretia $i retinerea, Iaudate mai jos, 22,27 ,i urm.

19,7 Datoria de a fi discret cu privire la secretele altuia pare sa fi fost un principiu ferm al moralei iudaice, reformulat, de exemplu, in Prov. 17,9 $i 25,9-10.

19,8 Obligatia de a fi discret inceteaza in imprejurarile in care egti dator sa spui adevarul, ca de exemplu in fata unui judecator.

sa nu dai nimic pe fata decat daca [, tacand,] ai saver§i un pacat;

9 caci te va auzi, se va pazi de tine

cand va avea prilej, va arata ura.

10 Ai auzit un cuvant? Sa moara odata cu tine!

indrazne§te, ca nu te va sparge!

It

Pentru un singur cuvant nebunul va fi cuprins de chinuri

ca femeia care nate, pentru pruncul ei. 12 O sageata infipta in coapsa trupului,

a§a este un cuvant in pantecele nebunului.

13 intreaba-1 cu de-amanuntul pe prietenul tau: poate nu a f cut nimic

chiar daca a facut ceva, sa nu mai face.

intreaba-1 cu de-amanuntul pe aproapele tau: poate nu a spus nimic

chiar daca a spus ceva, sa nu mai spuna Inca o data.

intreaba-1 cu de-amanuntul pe prietenul tau, caci defaimarea apare deseori

0 nu te increde in tot ce se spune.

Alunecam uneori, dar nu cu buns §tiinta. Si cine nu a pacatuit cu limba sa?

intreaba-1 cu de-amanuntul pe aproapele tau inainte de a-1 ameninta

~i fa loc Legii Celui Preainalt, care e jars de manie.

Frica de Domnul to face bine primit [de El], dar Infelepciunea ca,tiga iubirea Lui.

Cunoasterea poruncilor Domnului este fnvalatura de vials,

19,11 ,,Pentru un singur cuvant": 1111. ,,de la fata cuvantului" – semitism.

19,13 Repetat simetric In versetele urmatoare, vb. gr. eleyxw inseamna ,,a mustra, a reprota", dar ,,a ancheta". L-am tradus prin ,,a intreba cu de-amanuntul": se refers aici la recomandarea de a clarifica orice problems prin dialog, inainte de a condamna pe cineva. Alte solutii: interroge (TOB), va trouver (BJ),,,ISmure§te-te" (Mania).

19,15 ,,defaimarea": falsa acuzatie sau calomnia (gr. Stal&ij, cf Bibl. 1688: ,,para", Anania: ,,vorba de rau") era socotita un pacat gray, in textele juridice find in repetate randuri formulate obligatia judecstorilor de a cerceta cu. mare atentie acuzatiile aduse, inainte de a lua o decizie (cf. Deut. 13,13 §i urm; 17,4; 19,18).

19,16 ,,A pacatui cu limba", adica a rani pe cineva prin cuvinte, este pentru Sirah un peat gray; ideea este reluata ulterior de mai multe on (20,18; 21,7; 25,8; 28,26). 19,17 „a-I ameninta": Hebr. are ,,a rope relatiile", inteles mai potrivit contextului (cf. AB: before you break with him). ,,Legea Celui Preainalt" este cea formulate in Lev. 19,17-18: sa nu porti ranchiuna aproapelui tau §i sa II iube$ti cape tine insuti.

aceia care fac cele ce li sunt pe plat vor culege roade din pomul

nemuririi.

20 Orice intelepciune e frica de Domnul

in orice intelepciune se afla Infaptuirea Legii recunoa#erea

atotputerniciei ei.

21 Slujitorul care spune stapanului Mu: „Nu voi face ceea ce place!", chiar data o face dupe aceea, it manie pe cel care-1 hraneyte.

22 Stiinta raului insa nu este intelepciune

§i in sfatul pacato0or nu se and chibzuinta.

23 Este o iscusinta care-i spurcaciune

cel lipsit de intelepciune este un prost.

24 Mai bun este cel cu intelegere putina, dar cu frica [de Domnul]

deck cel plin de pricepere, dar care incalca Legea.

25 Este o iscusinta minutioasa, dar totui nedreapta

§i e Cate unul care lucreaza cu viclenie pentru a-si pune in lumina

dreptate

dar in;elept este cel care judeca cu dreptate.

26 Este Cate unul care umbla Incovoiat de tristete, dar maruntaiele lui sunt pline de vicle§ug.

19,20 Reformulare a ideii-pivot a teologiei Siracidului: adeverata unica intelepciune se Intemeiaza pe frica de Domnul §i pe Implinirea scrupuloasa a Legii, cf supra, 1,1.14.26-27; 3,21; 6,37; (0,12-13.19.

19,21 Continutul acestei interpolari, mai mult decat probabil crqtine, trimite la un pasaj din Mt. 30,28-31.

19,22-25 Aici In versetele urmatoare Siracidul opereaza o serie de distinctii Clare intre Intelepciunea autentica, cea iudaica, definite prin respectarea Legii divine, intelepciunea elenica, lipsita de suport moral. „$tiinta raului" $i o anume ,,iscusinta minutioasa" $i sterna (gr. nayovpyia axpt(ing, cf. „maiestrie chiara" – Bib!. 1688) caracterizeaza argutia filozofica greceasca. Pentru etica iudaica, gandirea pur speculative, argutia §i viclenia sunt contrare comportamentului decent prescris de Lege, v. §i infra, 21,12, preferabil fiind, In ochii Domnului, cel ,,cu intelegere putina" (gr. ilttcuµevog v ovveaet), dar care respecta prescriptiile Legii, celui ,,plin de pricepere" (gr. rreptave4wv eV 4poact), dar imoral. Gr. it vovpyia este totu$i intrebuintat cu conotatii apreciative in Prov. 1,4. ,,A Iucra cu viclenie" (gr. Staarpe4wv xapty, lift. „intoarce harul" – Bib!. 1688) este un fapt abominabil.

19,26-27 Descriere a ipocriziei. Imagini asemanatoare pentru descrierea ipocritului intalnim supra, 12,11, dar $i In Mal. 3,14.

19,26 ,,umbla": gr. nopevoµevoc apace in cateva manuscrise, dar editia Rahlfs are novnpcv6gevoc, „care face reu", „rauvoitor". ,,tristete": lift. ,,negreala". –

INLEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 19-20 349

2' I$i ascunde fata, se preface ca nu te aude

$i, cand nimeni nu bags de seams, se arunca asupra ta.

28 Chiar data cineva, find prea slab, se va infrana de la pacat,

cand va gasi prilejul, va savari riul.

29 Dupa infatipre se va cunoa$te omul

§i dupa chipul cu care te intampina it vei recunoa$te pe cel cu minte. '0lmbracamintea omului felul cum rude

umbletul ne arata ce fel de om este.

20 t E cite o mustrare care nu-i la timpul ci

$i este cite unul care taco, acesta este chibzuit.

2 Mai bine sa mustri decat sa tii manic,

' iar cel care iii marturisete vina va scapa nepagubit.

a Ca eunucul aprins de pofta de a lua fecioria unci fete,

aka este $i cel care [vrea sal faca dreptate cu sila.

5 G cute until care, tacfnd, este socotit intelept

$i mai este [un altul] care-i urat din multti vorbarie.

' L cafe until care tact pentru ca nu are riispuns

si este tin altul care taco intrucat cunoa$te clipa potrivita.

19,29-30 Conlinutul pasajului contrazice dour in aparentz5 vechiul adagiu potrivit caruia ,,nu haina face pe ont"I Intr-adevar, decenta, discretia;i bunul-simt in aspectul exterior it caracterizeaz~l pe omul adevarat.

20,1 Primelc versete rciau tema admonestarii responsabile a aproapelui, detaliata mai sus, 19,13 ;i urm. Prin ,,mustrare care nu-i la timpul ei" ream explicit continutul gr. cxcyxog o, oun Batty wpaiog, cf lift. ,,mustrare care nu iaste infrumusa(ata" (Bib!.

1688, modificat in ,,cuvioasa" la Micu Bib'. 1914); wpaioS inseamna ,,care c produs sau cules In limp, maturizat, cops (mai ales despre un fruct)'; ,,in floarea tineretii (despre o persoana)'": de aici, in general, ,,care este a,a cum se cuvinc", ,,frumos'". Pentm „chibzuit", v. supra, nota b la ,,Prologul al II-lea".

20,3 „(va scfpa) nepagubit": gr. auto a?,attutacK, lilt. „(va fi oprit) de la scadcre".

20,4 Eunucul era dispretuit in vechiul Israel. ,,cel care [urea sat faca dreptate cu sila": traducAnd prin ,,cel ce thee in vials judecati" autorii Bibl. 1688 au confundat in context gr. Na, ,forts" (s.f), cu gr. o;, ,,viata'. Urma~ii au corectat eroarea redand gr. v

(lip, cored, prin ,,cu sila" (Micu, Bib!. 1914); alts solutie In Radu-Gal.: ,,orbit de patima".

20,5 Prima pane a versetului pare tin ecou din Prov. 17,28.

20,6 Aici ;i in versetele umiatoare se exprima ideea ca tacerea nu este in sine o virtute. A vorbi In momentul potrivit, atunci cad ai ceva de spur, este pentru un intelept o datorie.

7 Omul intelept tace pang in clipa potrivita,

dar laudarosul §i prostul vor scapa clipa prielnica.

8 Cine vorbe§te prea mull va fi privit cu scarba, iar cine-o face pe stapanul – cu ura.

Cat de frumos este ca acel mustrat sa se caiasca ! Vei scapa astfel de un pacat savarcit cu ,stiinla.

9 E sate o izbanda in nefericirile omului

§i [alteori] un c4tig nea§teptat duce la paguba.

10 E sate un dar care nu-ti va aduce vreun folos, §i un dar cu indoita rasplata.

II E Cate o pierdere [care vine] din faima

§i ate unul care, dupa injosire, si-a inaltat capul. t2 Este sate unul care cumpara multe cu putin, dar [de fapt] le plate;;te in§eptit.

13 Cel intelept [si] prin cuvinte se va face iubit,

20,7 Gr. Xamanjg desemneaza o trssatura umana negativa aproximata de not prin „laudaros", iar de inaintalii nogtri prin „balmajitoriu" (Bibl. 1688), ,,cel spurcat" (Micu), ,,cel ingamfat" (Bibl. 1914). „laudarosul $i prostul": unii traducatori (Vulg., TOB, BJ) considers ca e vorba de doua personaje, iar altii (RSV), de unul $i acela~i – „prostul fudul". Constructia greaca ar sugera aceasta a doua solutie.

20,8 ,,cine-o face pe stapanul": redat literal prin „cel ce sa volnicea~te" (Bibl. 1688), ,,cel

is gie puteare" (Micu) sau „cel ce-$i is lui$ putere" (Bib!. 1914), part. gr. o evEouataCOgEvog desemneaza persoana care vrea sa-gi impuna parerea cu forta sau in virtutea autoritatii sale (v. §i infra, 32,9).

20,9 Paragraful circumscris intre vv. 9-17 contine o suits de reflectii, formulate ca paradoxuri, privitoare la caracterul efemer al celor omene$ti $i la dificultatea de a distinge intre esenta $i aparenta lucrurilor. Prin „izbanda" echivalam gr. E6oSia, cf. ,,sporiu" (Bibl. 1688, Micu, Bibl. 1914), „ca§tig" (Radu-Gal.).

20,11 Topos important al poeziei psaltice (cf. Ps. 75, Ps. 113 etc.), ideea ca Dumnezeu ii prsbu§egte pe cei trufa$i aflati in culmea gloriei $i ii inalta pe cei umili apare §i in IRg. 2,4 §i urm., ca gi in Lc. 1,52 §i urm.

20,12 Pentru simbolistica cifrei lapte, cf. 7,3.

20,13 Prin ,,cel intelept prin cuvinte" ne-am pastrat aproape de LXX: o ao0c v loyotS, cf. §i „cel intelept la cuvant" (Bibl. 1688), „intro cuvinte" (Micu), ,,in cuvinte" (Bibl. 1914, Bibl. 1990). Prin „plecaciunile pro$tilor" am incercatss redam mai exact sensul contextual al gr. xaptrsc… (gwpcav), care poate insemna §i „gesturi de bunavointa", „daruri" – cf. „dragalagiile unui nerod" (Radu-Gal.) les amabilites des sots (TOB), fools' blandishments (AB), sintagma transpusa de traducatorii mai vechi literal prin ,,harurile nebunilor" (Bibl. 1688) sau „darurile celor nebuni" (Micu, Bibl. 1914, Bibl. 1936, Bibl. 1990).

dar plecaciunile prostilor se vor risipi in zadar. 14 Darul neghiobului nu-ti va fi de nici un folds, ca si al invidiosului care daruiecte de nevoie, caci el asteapta mult mai mutt in schimb.

15^

Iti va da putin si to va ocari mutt,

va deschide gura ca un crainic.

Astazi iti va da cu imprumut si maine iti va cere inapoi:

urat e un asemenea om.

16 Prostul va zice: ,,Eu nu am nici un prieten

si pentru binefacerile mete, nici o recunostinta!"

17 Cei care mananca painea Iui au limba rautacioasa. Cati si de cate on nu-si vor bate joc de el? Caci ceea ce are nu a dobandit cu dreptate si, de asemenea, ii e totuna data nu are nimic.

18 Mai bine sa aluneci pe caldaram decat sa aluneci cu limba;

astfel prabusirea celor rai va sosi la iuteala.

20,14 Stihul final al versetului inseamna lilt. ,,caci ochii lui in schimbul unuia sunt multi" – cf. „pentru ca ochii lui sint pentru unul multi" (Bib!. 1688), „ca ochii lui in loc de unul sint multi" (Micu, Bib!. 1914, Bib!. 1936, Bib!. 1990).

20,15 Pentru notiunea de ,,a ocari, a repro$a; a ofensa" (gr. ovethtr w) recenzam urmatoarele optiuni de traducere: ,,va ponoslui" (Bibl. 1688), ,,va Imputa" (Micu, Bibl. 1914), ,,scoate ochii" (Radu-Gal.) si (reductionist!) ,,va cere inapoi" (Bib!. 1936, Bibl. 1990). ldeea este ca omul necugetat i$i anuleaza generozitatea gestului de a darui ceva, umilindu-1 mereu pe cel daruit prin clamarea generozitatii sale. ,,Crainicul" sau vestitorul public era in lumea elenistica functionarul public insarcinat cu anuntarea, in piata publics, a unor decizii sau informatii oficiale; sinonime romanegti: ,,pristav" (Bibl. 1688, Bibl. 1914, Bibl. 1936, Radu-Gal., Mania), ,,strigatoriu" (Micu), ,,ispravnic" (Bib!. 1990, inadecvat!).-20,16 Subtila formulare a ideii ca danil facut cu retinere si in speranta unei rasplati multiplicate este nut. ,,Recuno,tinta" este sensul potrivit in context al gr. xapts (cf. Radu–Gal., Bibl. 1990), $i nu ,,har" (Bib!. 1688, Micu, Bibl. 1914, Bib,. 1936).

20,17 In termeni asemanatori este denuntata ingratitudinea in Ps. 40/41,9. „Limbs rautacioasa" este o metafora pentru ingratitudinea cartitoare (cf. Radu-Gal: „limbs vicleana"); in LXX: 4aulot ylwaaq, lift. jai cu limba" (Bibl. 1688, Micu, Bibl. 1914, Bibl. 1936, Bibl. 1990).

20,18 In literalitatea lui (gr. bxiaOnga arzo .Samoug gU ov ij arro yXwaaric, cf. Bibl. 1688: ,,lunecarea de la pamant, mai mull decat de la limbs"), enuntul pare ecoul unui cunoscut adagiu atribuit filozofu,ui stoic Zenon din Citium (335-263 i,H.): ,,Mai bine sa aluneci cu picionil decat cu limba." Formularea din Vulg., lapsus falsae linguae, pare sa stea la originea cunoscutei sintagme moderne.

352 INLEPCIUNEA LUI IISUS SIRAI-I 20

19 Omul necioplit [e ca o] poveste nelalocul ei:

in gura celor prost crescuti ea se va tot intoarce.

2° Din gura prostului nu va fi primita nici o pilda,

caci n-o spune niciodata la vreme potrivita.

21 Este sate unul impiedicat de saracie sa pacatuiasca

0 in clipele lui de ragaz nu are pared de rau.

22 Este ate unul care-0i pierde sufletul din pricina sfielii

care se pierde in fata unui neghiob.

23 Este ate unul care, din sfiala, fagaduie§te [ceva] unui prieten

[astfel] §i-1 face du§man pe degeaba.

24 Greu cusur este la om minciuna;

in gura celor prost crescuti ea se va tot intoarce.

25 Mai bine un hot decat cel care minte intruna,

dar pe amandoi ii 4teapta pierzarea.

26 Obiceiul de a minti [ii aduce] omului necinstire

ru§inea it insote§te neincetat.

27 Cel intelept [si] prin cuvinte iese in fats, iar omul chibzuit va fi pe placul celor mari.

28 Cine lucre aza pamantul va Malta claia,

iar cine este pe placul celor mari va scapa de nedreptate.

20,19 Cf. Bibl. 1688: ,,Omul fSra har – basnu fara vreame; in gura celui neinvatat s5 va inde,i", reformulat la Micu Bib!. 1914: ,,Omul nemultamitoriu easte poveaste Para de vreame, pururea va fi in gura celor neinvatati." In versiunea siriaca: ,,Precum coada grasa de oaie mancata Ma save, a,a este vorba nelalocul ei."

20,20 Cf. 15,9; ideea ca un Iucru inteligent just (aici: napa(ioln), dar rostit de un nerod (aici: gwp65, lift. ,,prost, nebun") la momentul nepotrivit este intotdeauna neavenit reapare in Prov. 26,7-9.

20,21-23 V. supra, 4,21 cainfra, 41,16,i urm. Saracia reduce riscul pacatului, dar nu it inlatura cu totul, caci, din exces de sfiala, saracul nu indraznelte sa se opuna unui nebun trufa, sau sa refuze un prieten, facandu-11-I duman in cele din urma in masura in

care nu reu,e,te tina promisiunea. Unii interpreti vad aici o ,,referire la activitatea

acelor evrei care, pentru a obtine avantaje sociale economice, ajungeau sa compro-
mita credinta, Iasandu-se elenizati" (AB, p. 302).

20,24-26 Minciuna ca atare omul mincinos erau intens detestate in cultura iudaica

traditionala (cf. Ps. 5,5; Prov. 6,18-19, ca ,i supra 7,13 infra 25,2). Minciuna era privity cu oroare drept un ,,cusur greu" (gr. ii , xoc novepoc, Bibl. 1688: „hula rea"), ,,necinstire" (gr. atiµia, Bib!. 1688: ,,necinste" ) ,i ,,ru,ine" (gr. aioXvvn, Bibl. 1688: ,,mine").

29 Cadourile de ospetie §i darurile orbesc oehii inteleptilor

ca o botnita la gura, impiedica mustrarile.

30 intelepciunea ascunsa §i comoara tainuita,

la ce sunt bune, §i una, alta?

31 Mai bine un om careli tine ascunsa prostia

decat un om care i§i ascunde intelepciunea.

32 Mai prefioasa este o staruinfa nestramutata in cautarea Domnului

decal zbuciumul unei vieti Jra Stapan.

21 Fiule, ai pacatuit? Sa nu mai faci alts data

§i sa te rogi [de iertare] pentru [pacatele] trecute.

Ca din fata §arpelui fugi de pacat, pentru ca, daca te apropii, te va mu§ca;

dintii lui sunt dinti de leu

care ucid sufletele oamenilor.

Ca o sabie cu doua taipri este orice nelegiuire,

rana facuta de ea nu are lean

a inspaimantarea §i neobrazarea vor pustii avutia;

tot aka ~i casa celui trufa~ se va pustii.

Rugaciunea care iese din gura saracului ajunge la urechile [Domnu]lui

judecata Lui vine degraba.

Cine ur4te mustrarea [merge] pe urma pacatosului, dar cine se teme de Domnul se va ai din [toata] inima. ' Un bun vorbitor e recunoscut de deparfe,

iar omul chibzuit da seama sand luneca [in grqeala].

s Cine-~i cladete casa cu bani de la altii

este asemenea celui care-0i strange pietre pentru mormant.

Calti stran§i laolalta –

adunarea nelegiuitilor,

sfaqitul lor, para focului.

Calea pacato§ilor este neteda §i pietruita,

20,29 Despre rolul degradant $i corupator al banilor, v. $i supra, 8,2.

21,4 ,,Inspaimantarea": gr. xa2arzArtyµ6c este un hapax, dar sensul dedus din familia lui

sugereaza uluirea sau chiar spaima starnita de bogatia ostentativa.

21,7 „Un bun vorbitor": lift. ,,cel putemic cu limba".

21,10 „neteda §i pietruita": se poate intelege *i „neteda $i fdta pietre". Versetul sugereaza

ideea unei rasplati/pedepse dupa moarte.

dar la capatul ei se afla prapastia iadului.

"Cine paze§te Legea i§i stapane§te gandirea §i plinatatea fricii de Domnul este intelepciunea. '22 Cel care nu este istet nu [poate] fi instruit, dar este o istetime care umple de amaraciune.

13 Cunoa~terea inteleptului spore§te ca un potop §i sfatul sau, ca un izvor de viata.

14 Launtrul prostului este ca un vas spart, nu va pastra nici o cunoa~tere.

'S Daca aude un cuvant intelept, omul invatat it va incuviinta §i-1 va mai spori §i de la sine. [Daca] 1-a auzit un dezmatat, nu i-a placut §i 1-a dat la spate.

16 Lamurirea [data] de un prost este ca o povara la drum, dar pe buzele omului iscusit afli bar.

'7

Spusa celui chibzuit e cautata in adunare

§i cuvintele lui vor fi cumpanite in inimi.

18 Ca o casa §ubrezita, a§a [ii apare] unui prost intelepciunea,

iar cunoa§terea omului lipsit de intelegere e doar in§iruire de cuvinte Para rost.

Piedica la picioare [este] invatatura pentru un om Ears minte, §i ca ni§te catu§e la mana dreapta.

Cand rade, prostul i§i ridica glasul,

pe cand omul istet abia zambe§te tacut.

Ca o podoaba de our este invatatura pentru cel chibzuit, §i ca o bratara pe bratul lui drept.

Prostul se grabe§te sa puns piciorul in casa,

dar omul incercat se infati§eaza cu sfiala.

Inca de la u§a, neghiobul prive§te de jur imprejur prin casa, pe cand omul binecrescut va ramane afara.

21,12 ,,istet": gr. mavoupyoS – etimologic, termenul se refers la capacitatea de a ,,face orice". Poate avea o conotatie pozitiva, negativa sau echivoca, in functie de context. Despre ,,istetimea" perversa, v. supra, 19,25.

21,13 ,,Potopul" nu simbolizeaza intotdeauna pedeapsa, ci poate sugera $i abundenta binecuvantarii.

21,22 ,,se inftiieaza cu sfiala": lift. ,,se ruSineaza inaintea fetei".

21,23-24 Prin imagini similare este sugerata decenta supra, 14,23.

24 Ascultatul la u§a e proasta cre§tere,

pe and un om cuminte s-ar simti cople§it de ru§ine.

25 Buzele palavragiilor rostesc vrute §i nevrute,

cuvintele oamenilor chibzuiti sunt insa bine cumpanite.

26 In gura pro§tilor [se afla] inima for

pe and in inima inteleptilor [se afla] gura tor.

27 Cand un nelegiuit it blestema pe Satana el i§i blestema propriul suflet.

28I§i pangare§te propriul suflet eel care barfe§te

§i se va face urat de cei din jur.

22 Cu o piatra murdara de noroi se aseamana lene§ul, §i toata lumea it va huidui, spre necinstea lui.

Cu un bot de balega se aseamana Iene§ul,

oricine it va atinge i§i va scutura mana.

Este o ru§ine sa parintele unui copil prost crescut,

21,25 Verset dificil transmis diferit de manuscrise. Litt. ,,Buzele strainilor acestea vor povesti". Alte interpretari: ,,Buzele celor Odra minte vorbesc mereu de altii" (Biblia sinodata); „Buzele palavragiilor repeta spusele altora" (BJ, TOB). o Tipul palavragiului este

evocat $i supra, 8,3.

21,26 In savanta sa alcatuire retoric-simetrica preceptul exprima ideea ca omul prost sau

nebun (gr. µwpoc) vorbe$te inainte de a reflecta, pe cand inteleptul (gr. ao06c) nu se pronunta decal dupa o matura reflectie. Pentru',,inima" ca sediu al ratiunii, v. supra,

1,28 §i 3,29.

21,27 Cuvantul ,,Satana" apace aici In toate versiunile romanegti, incepand de la Bibl.

1688, pentru a echivala gr. 2ov aarav&v din LXX, cf diabolus din Vulg. In epoca

Siracidului Satana era deja privit ca intruchipare a raului (cf. Iov 1-2; 1Par. 21,19), cum va aparea in NT (Lc. 22,3; In. 13,27). Intelesul frazei ar fi agadar urmatorul: ,,Omul care

pacatuiegte trebuie sa i§i asume el insu§i responsabilitatea pacatului, §i nu sa dea vina pe Satana." Corespondentul ebr. Satan desemna la origine notiunea de adversar; ,,vrajma§". 21,28 Despre barfitor (aici, denumit prin part. prez.: gr. o tyvOtpicwv), v. supra,

5,14-6,1; v. gi infra, 28,13.

22,1-2 Gr. XiOoS P5aXwgevoc (lift. „piatra intinata" – Bibl. 1688, Micu) desemneaza

ciobul sau piatra neteda intrebuintata de multe popoare ale de§ertului pentru uncle

operatii de igiena intima; cf lov 2,8. Dezgustul fata de !ene$ (gr. o oxvnpo5) se exprima sugestiv $i prin a doua comparatie, gr. (33X(itrov xonpiwv, litt. ,,balega scarnelor" (Bib!

1688). Pentru dispretul fata de lone„ cf. $i Prov. 6,9; 10,4; 20,4 etc.

22,3-6 Siracidul imparta$ea misoginismul larg raspandit in lumea antica. In Talmud intalnim recomandarea, in mod straniu concordanta cu un cunoscut dicton grecesc, prin

iar [na~terea] unei fete e spre paguba.

4 0 fiica cuminte Isi va dobandi un barbat,

dar cea fara rqine e spre mahnirea celui care a zamislit-o. s $i pe tats si pe barbat ii face de ras [femeia] neobrazata si va fi dispretuita de amandoi.

6 Ca o muzica in zi de jale, aka este o vorbire nelalocul ei,

dar biciul si pedeapsa in orice imprejurare Inseamna intelepciune. Copiii care duc o viata cinstita,Si care au ce manta fac uitata obarsia umila a parintilor /or.

8 Copiii trufaci, plini de dispref si prost cresculi

Intineaza bunul renume al neamului lor.

9 Cine-I Invata pe un prost e ca unul care Iipeste un barb, [sau ca unul] care treze$te pe cineva dintr-un somn adanc.

10 Cine incearca sa lamureasca pe un prost este ca si cum ar vorbi unui om care motaie;

la sfarsit acesta va spune: „Ce-i?"

H Pe mort plange-1, cad a fost Iipsit de lumina,

si plange-1 si pe prost, caci a fost lipsit de putinta de a intelege. Pe mort sa-I plangi mai impacat, caci si-a gasit odihna, insa viata prostului este mai rea decat moartea.

Jelirea mortului e de sapte zile,

dar pentru un prost si un nelegiuit, toate zilele vietii lui.

Cu un neghiob sa nu te lungesti la vorba

si cu un om fara minte sa nu pornesti la drum,

caci, Ara sa-,si dea seama, te va umple de rucine. Pazeste-te de el, ca sa nu ai necaz

si sa nu te murdaresti cand se scutura.

Ocoleste-1 si vei afla Iiniste

care i se cerea barbatului sa multumeasca lui Dumnezeu ca s-a nascut barbat 1i nu femeie, liber $i nu sclav. Necazurile si grijile celui care are fiice sunt din nou mentionate mai jos, 42,9-14. Pedepsele corporale aplicate copiilor erau unanim acceptate In literatura sapientiala, cf. $i Prov. 13,14; 19,18; 22,15; 23,13 etc.

22,11-12 Cele mai mari nenorociri pentru om sunt refuzul Intelepciunii $i purtarea nelegiuita. Potrivit cutumelor traditionale (cf. Gen. 50,10), Inca valabile si astazi la evrei, perioada de doliu dura $apte zile, cu toate ca mai jos, la 38,17, carturarul nostru recomanda doar 2-3 zile de doliu. Unele elemente ale ritualului funebru sunt mentionate si mai sus, 7,33.

ILEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 22 357

nu to vei umple de scarba de sminteala lui.

14 Ce este mai greu deck plumbul?

$i care este numele. aceluia, altul deck cel de prost?

15 Nisipul, sarea §i o bucata de fier

cunt mai u§or de purtat deck un om fara minte.

16 O Imbinare de lemne zidita in peretii unei case nu se va desface la cutremur;

tot aka, inima intemeiata pe un gand bine chibzuit nu iii va pierde cumpatul la vreme [de incercare].

17 Inima sprijinita de o gandire Intelegatoare

este ca o podoaba de tencuiala pe un perete neted.

18 Ni$te pari infipti pe o culme de deal

nu vor [putea] sta in fata vantului;

tot aka inima Ynspaimantata de ganduri prostqti nu va [putea] sta in fata nici unei frici.

19 Cine Impunge ochiul stame§te lacrimi,

22,14-15 Mentionarea plumbului, a nisipului, sarii $i fierului creeaza imagini care sugereaza Inca o data cat de grea este pentru un intelept povara reprezentata de un prost. V. 21,16. Imagini asemanatoare Intalnim in Deut. 28,48; Iov 6,3; Prov. 27,2; Ier. 28,14. 22,16-18 Pentru ,,inima" ca sediu al raliunii, v. 1,28 $i 3,29. Seria de imagini menite sa sugereze soliditatea *i stabilitatea gandirii inleleptului se refera la elemente concrete, .familiare cititorului contemporan. ,,Imbinarea de !emu" (gr. iµavtcu6ic v~ivrl, cf. lift. ,,Inchietura de lemnu " – Bibl. 1688, Micu) reprezinta infrastructura de lemn care consolideaza un zid de piatra sau de caramida, aka cum se mentioneaza la construirea templului (3Rg. 6,36; 7,12). „Podoaba de tencuiala" (gr. x6apoc Waµgunos, lift. ,,podoaba nasipoasa" – Bibl. 1688, Micu, Bib!. 1914) este stucatura atgata pe peretii inieriori ai constructiilor monumentale. Ideea este ca, precum fragilele basoreliefuri ornamentale erau protejate de soliditatea zidurilor, la fel $i gandurile inleleptului se sprijina pe forta ratiunii §i a vointei exersate. ,,Parii Infipti pe culmea unui deal" pot reprezenta fie o palisada protejand o cultura de vita de vie, fie, mai degraba, micii taru§i pe care astazi agricultorii din Tara Sfanta Ii Infig superficial in pant pentru ca, odata doborati de animale salbatice, sa atraga atentia stapanului. (Dupa uncle mss. este vorba de pietre mici, cu aceea$i functie, puse pe Ingraditura viei.) Interesant de semnalat ca primii traducatori ai textului (Bibl. 1688) au ales pentru a echivala gr. x4axe5 din LXX exact echivalentul romanesc (astazi regional $i popular) al etimonului grecesc: ,,haraci", cuvant inlocuit ulterior de Micu prin ,,pari"!

22,19-26 0 suita de observatii de mare rafinament §i veridicitate asupra tipurilor de comportament care pot aparea intr-o relatie de prietenie. Conflictele armate (v. 21) sau confruntarile verbale dure (v. 22) intre prieteni nu pot conduce la ruptura definitiva, In

iar cine impunge inima ii da la iveala simtirea. 20 Cine arunca in pasari cu piatra le izgoneste,

iar cine-si jigneste prietenul strica prietenia.

2' Impotriva unui prieten, chiar de vei scoate sabia, nu-ti pierde nadejdea, pentru ca este cale de intoarcere. 22Impotriva unui prieten de-ti vei deschide gura, nu te speria, pentru ca este [putinta de] impacare.

Numai sa nu fie ocara, ingamfare, dezvaluirea unei taine lovitura vicleana:

din pricina acestora va fugi orice prieten.

23 Castiga increderea aproapelui tau atunci cand esarac, ca sa te bucuri si tu de bunurile lui and se va imbogati; in clipa de restriste ramai alaturi de el,

ca sa ai si tu parte atunci and el va mosteni ceva. Caci nu trebuie sa disprefuim intotdeauna inJ (isarea, nici sa admiram un bogat lipsit de minte.

24 Inainte de foc [apar] aburul din cuptor si fumul, tot aka, inainte de sange [se ivesc] injuraturile.

25 Nu ma voi rusina sa apar un prieten

si din fata lui nu ma voi ascunde;

26 iar daca voi suferi vreun necaz din pricina lui, oricine va afla se va feri de el.

aceste cazuri existand intotdeauna o ,,cale de intoarcere" (gr. enavo6os, lift. „intoarcere" – Bibl. 1688, Micu) sau „[putinta de] impacare" (gr. Sta)`Xayrj, lift. ,,impacaciune" – Bibl. 1688, Micu). In v. 22 sunt enumerate, prin opozitie, patru dintre atitudinile inacceptabile Intre prieteni: insulta (gr. ovet6tapog, lift. „ocara" – Bibl. 1688, Micu), ingamfarea (gr. vneprlgavia – Bibl. 1688, Micu: ,,trufia"), deconspirarea unui secret (gr. pvarrlpiou anoxaXutnS – Bib!. 1688, Micu: ,,descoperirea tainii") $i Ioviturile lipsite de loialitate (gr. nknyil boXia – Bib!. 1688, Micu: „rand vicleana"). Indiscretia era detestata de intelepti, v. supra 8,17 si infra 27,16; cf de asemenea Prov. 11.13; 20,19; 25,9. Expresia aXnyil So?ia reapare mai jos, 27,25. In TOB se observa, pe bunt dreptate, ca v. 24 intrerupe cumva firul discursului si ca locul sau ar fi mai degraba mai sus, dupa v. 21. Putem vedea aici o asemanare cu proverbul romanesc ,,unde nu faci foc nu iese fum": injuraturile (gr. XorSopiat – Bibl. 1688, Micu: „sudalmile") semnalizenza crime mai grave (gr. dipara – Bibl. 1688, Micu, Bibl. 1914: „singiuri"). Conceptia Siracidului despre prietenie este una de tip contractual-pragmatic, pe principiul do zit des. Suntem obligati sa constatam aici o deosebire radicala fata de invatatura crestina a iubirii neconditionate a aproapelui, expusa de Mantuitorul in Lc. 6,27-38.

INTELEPCIUNEA LU1 IISUS SIRAH 22-23 359

27 Cine oare va pune paza pe gura mea ,i pe buzele mele pecete iscusita,

ca sa nu ma prabu,esc din pricina for limba mea sa nu ma duca la pierzanie?

23 ' Doamne, Parinte,i Stapan at vietii mete, nu ma parasi la cheremul tor,

nu Ingadui sa ma prabu,esc din pricina tor!

2 Cine oare ma va bate cu vergi peste cugetul meu

cine va supune inima mea cu dojana intetepciunii, astfel incat sa nu le crute pentru ne,tiintele mete

sa nu treaca cu vederea pacatele tor,

3 ca sa nu se Inmulteasca gre,elile mete

,i pacatele mele sa nu sporeasca

eu sa cad inaintea potrivnicilor

,i sa se bucure din pricina mea vrajma,ul meu? Departe de aceclia este speran/a in indurareaTa.

4 Doamne, Parinte ,i Dumnezeule al vietii mele, nu ma lasa la cheremul tor,

nu-mi da mie privire sfruntata

5,i pofta Indeparteaz-o de la mine!

22,27 Formula= interogativa din LXX este aici (ca gi mai jos, 23,2-3) un ecou al retoricii ebraice, unde adesea semnificatia paratextuala a unei astfel de formulari era una

intens deziderativa.

23,1 Tcrmenul „Parinte, Tata" este rar adresat lui Dumnezeu in textele mai vechi din VT; in schimb este foarte frecvent in iudaismul rabinic. Pentru pasajul de fats nu avem originalul ebraic, ci doar o parafraza tarzie in proza. Pomind de la aceasta precum *i do Ia 1-lebr. 51,1.10, s-a presupus ca original aici „Dumnezcul tatalui meu" (cf. Ex. 15,2). Se poate spune deci ca invocatia personals „Parintele/Tatal meu" adresata Iui Dumnezeu este o premiera pentru VT, deschizand drumul uzantei ulterioare atat iudaice, cat *i creOne (cf. TOB, nota ad loc. $i supra, 4,10).

23,3 Bucuria vrajma0or in clipa de restri$te a psalmistului este un topos al poeziei

psaltice (cf, Ps. 12,5; 37,17 etc.).

23,4-6 ,,Privirea sfruntata" (gr. µctecoptape; 606&416v, lilt. „insltarea ochilor' – Bib!. 1688, Micu, Bibl. 1914) inseamna, in context, expresia faciala care trsdeaza luxurie, adica „pofia" (gr. ent0upia) $i „pomirca pantecelui" (gr. xotXiQS ops4tc, lift. ,,a pantecelui pohts" – Bib!. 1688). Or. avvoumaag6c, lift. ,,unire; impreunare", a devenit eufemismul curent pentru desemnarea actului sexual: „impreunarea trupului" (Bibl. 1688, Micu, Bib!. 1914, Bib!. 1936, Radu-Gal., Bibl. 1990 etc.).

6 Pomirea pantecelui §i impreunarea trupeasca sa nu ma cuprinda dorintei neruinate nu ma la prada!

Ascultati, fiilor, cum se tine gura in frau!

Cine pate§te aceasta invatatura nu va fi prins [in cursa]. 8 Dupa buzele lui va fi prins pacatosul,

iar cel care injury omul trufa~ se vor sminti ei] prin [propriile cuvinte].

9Nu-ti deprinde gura cu juramantul

nu-ti face un obicei din a rosti numele Celui Sfant!

10 Caci, dupa cum slugii cercetate f`zra incetare [de stapan] nu i se vor imputina vanataile,

tot aka cine jury §i rostqte mereu numele [Domnului] nu se va curati niciodata de pacat.

t Barbatul care jury de multe on se va umple de faradelege nu se va indeparta biciul de casa lui.

De va grqi, pacatul va fi asupra Iui

§i, daca o va face cu uwratate, pacatul ii va fi indoit. Iar daca va jura in zadar, nu va fi dezvinovatit, ci casa lui va fi copleita de nenorociri.

12 Este un fel de a vorbi asemanator cu moartea:

23,7 Expresia gr. mcn&ia otouatoc, evidentiata in unele mss. ale LXX ca subtitlu (cf. Bib]. 1688, Micu, Bibl. 1914: ,,invatatura guru"), reprezinta o trimitere generics pentru continutul pericopelor 2-11 $i 12-15, unde se prezinta o tipologie a aberatiilor pacatelor de natura verba]a. Totqi, din cauza polisemiei termenului natSata, „invataturs", ,,educatie", ,,disciplinare", ,,mustrare", „pedeapsa (spre indreptare)", unii au inteles fie „invatatura guru [mete]", fie ,,invatatura despre vorbire". ..nu va fi prins": se poate intelege $i ,,nu va fi aflat vinovat".

23,8-9 Despre smintirea prin cuvinte, pe care o savar~qte pacatosul, cel care injury (,,suduitorul", Bib]. 1688, Micu, Bib!. 1914), trufa.ul $i cel care roste$te numele Domnului in desert, cf. gi 20,18, ca *i Prov. 6,2.

23,10-11 Invocarea intr-o formula de juramant a numelui Domnului, ba chiar simpla lui rostire (in text: ovoµaaia, v. 9, sau simplu, fara determinant: ovouot;tov, v. 10) erau socotite pacate majore, cf. Ex. 20,7; Lev. 19,12, Deut. 5,11. Despre tratamentul sclavilor, cf. 33,25 §i urm. In structura lui semantics, vb. nXrluueXEm include conotatia ,,involuntar; fdrs intentie", cf. Lev. 5,18; Ps. 118,67, find un sinonim mai „slab" al lui aµaptavto, ,,a pacatui". Despre gravitatea juramantului fals, cf. Prov. 19,5; 21,28; 25,18.

23,12 Trimitere la blasfemie, pacat capital pedepsit cu moartea; cf. Lev. 24,11 $i um.; 3Rg. 21,10, du $i Mt. 26,65; 10,33; pacatul este atat de gray, Incas este numit eufemistic

sa nu se afle in motenirea lui Jacob!

Cei evlavi4 se in departe de toate acestea §i nu se vor tavali in pacate.

13 sa nu-ti deprinzi gura cu grosolanii neru§inate, cad in acestea se afla cuvantul pacatului.

14 Adu-ti aminte de tatal tau de mama to and vei §edea in mijlocul celor maxi,

ca nu cumva sa uiti de tine in fata for

§i din obipuinta ss te porti ca un prost.

Vei voi atunci sa nu te fi nascut

§i vei blestema ziua naterii tale.

15 Omul obipuit cu vorbe de ocara

nu va ajunge binecrescut in toate zilele vietii sale.

16 Doua feluri [de oameni] inmultesc pacatele,

iar at treilea starnete urgia:

17 patima fierbinte ca flacara focului,

ea nu se va stinge pans nu se va indestula; omul desfranat in carnea trupului sau

nu se va potoli pans cand nu-1 va arde focul; pentru omul desfranat orice paine e dulce, el nu va inceta pans cand va muri;

18 omul care pacatuie§te impotriva patului sau

prin XgIc, ,,fel de a vorbi". ,,mqtenirea lui Iacob": expresia poate fi Inteleasa etnic sau teritorial: poporul lui Israel in opozitie cu paganii, sau Tara Sfanta.

23,13 Prin „grosolanii neru$inate" am facut explicit sensul gr. arzatSevaiav aovprl (cf. ,,intru ncinvatatura cea neobicinuita" – Bibl. 1688); avem aici o trimitere generica la diferite acte de indecenta verbala sau comportamentala cum sunt cele mentionate la

Gal. 5,19.

23,14 A dori sa nu te fi nascut a blestema ziua in care te-ai nascut sunt in VT unele din cele mai puternice expresii ale disperarii In fata unor catastrofe morale, familiale sau

sociale; cf. Iov 3,3; Ier. 20,14.

23,16-18 Formula numerica este un topos formal intrebuintat adesea in cartile sapientiale (v. *i mai jos, 25,1-2; 26,15; 50,25, dar gi Iov 5,19; 13,20, Prov. 6,16; 30,15 etc.), de regula pentru a scoate in relief unul dintre elementele unei serii, de regula ultimul. Cele trei pacate grave de natura sexuala avute aici in vedere, definite in chip eufemistic, sunt: 1) dorinta sexuala excesiva – „patima fierbinte" ; 2) incestul – ,,omul desfranat in carnea trupului sau'; 3) adulterul – ,,omul care pacatuie$te impotriva patului sau", cf. ,,omul care pa$qte den patul lui" – Bib!. 1688.

zicand in sinea sa: ,,Cine ma vede?

In jurul meu este Intuneric, peretii ma ascund, nimeni nu ma vede! De ce sa-mi fac griji?

Cel Preainalt nu-4i va aminti de pacatele mele." 19Ochii oamenilor sunt spaima lui,

dar nu 4tie ca ochii Domnului

sunt de o mie de on mai lumino4i decat soarele, privesc la toate cane oamenilor

4i patrund pans in colturile cele mai ascunse.

20 Inainte de a le fi creat, toate li erau cunoscute 4i a4a [va fi] 4i dupa sfar4itul lor.

221 Un asemenea om I4i va primi pedeapsa in pietele cetatii 4i va fi prins acolo unde se gandea cel mai putin.

22 La fel 4i femeia care 4i-a parasit barbatul 4i i-a adus mo4tenitor de la altul:

23 caci mai Intai a Incalcat Legea Celui Preainalt, in al doilea rand a gre4it fats de barbatul ei 4i in al treilea rand s-a pangarit in desfrau 4i a facut copii cu un barbat strain.

24 Aceasta va fi adusa Inaintea adunarii

4i se va face o cercetare cu privire la copiii ei.

25 Copiii ei nu vor prinde radacina

iar ramurile ei nu vor aduce rod.

26 Amintirea ei va ramane apasata de blestem 4i ru4inea ei nu se va 4terge.

23,19-20 Despre atot$tiinta divina, element central al teologiei iudaice primare, cf. 4i Ps. 138,16 $i infra, 42,18.

23,21 Pentru adulter legile lui Moise prevedeau moartea prin lapidare (cf. Lev. 20,10; Deut. 22,22); ulterior, cutuma primara va fi imblanzita, moartea fund substituita prin flagelare in piata publics. Se pare ca in vremea lui Sirah duritatea prim ara a cutumei fusese deja abolita (cf. AB, TOB, nota ad loc.).

23,22-24 Femeia adultera era mult mai sever pedepsita decat barbatul. Se considers ca ea a pacatuit de trei ori: o data fata de Legea Domnului, a doua oars fata de barbatul ei $i a treia oars fata de copiii nascuti in pacat. Un exemplu de lapidare a femeii adultere – in Iez. 16,36 $i urm. In In. 8,5, iudeii invoca legea lui Moise pentnr sanctionarea imediata a femeii adultere; raspunsul dat de Mantuitorul este cunoscut de once cre4tin.

23,25 Pentru imagines radacinii ca sugestie a persistentei 4i solidaritatii comunitare, v. supra, 1,20.

27 Cei care raman vor sti astfel

ca nimic nu este mai bun decat frica de Domnul

si nimic mai placut decat sa iei seama la poruncile Lui.

28 Este o snare cinste sa-L urmezi pe Domnul,

sa fii primit de El Inseamna pentru tine via/a indelungata.

24 lntelepciunea se va lauda pe sine mijlocul poporului sau se va preamari.

21n adunarea Celui Preainalt va deschide gura

si-n fata puterii Lui se va preamari.

„Eu din gura Celui Preainalt am iesit §i ca un abur am acoperit pamantul.

lntru cele inalte m-am salasluit si tronul meu – In stalp de nor.

Eu singura am inconjurat crugul cerului §i in adancul genunilor am umblat.

In valurile marii si pe intreg pamantul,

23,27 Despre ,,frica de Domnul" ca principiu moral suprem, v. 1,11.

24 De aici ,i pans la 32,13 avem una dintre cele mai importante sectiuni din economia cartii. Repertorierea unor teme diverse (ipocrizie, calomnie, ospitalitate, educatie etc.) este inserata de Siracid Intr-un lung discurs autoreferential at Inlelepciunii, marcat in multe mss. ale LXX prin subtitlul dtveatS ao4i.a5, „elogiul inlelepciunii". Din punct de vedere simbolic, discursul la persoana I at Inlelepciunii reprezinta nucleul doctrinei Siraeidului, in care cunt formulate uncle elemente de originalitate fata de traditia mozaica. Personificarea Inlelepciunii divine (continuand-o pe cca din Prov. 8) si sublinierea rolului ci in creatie si in destinul oamenilor pretgureaza intr-o oarecare mssura definitia cre$tina a Logosului divin de la inceputul Evangheliei lui loan. –

24,2 ,,Adunarea Celui Prenalt° este una dintre denumirile frecvente ale poporului ales. 24,3 legind din ins4i gura lui Dumnezeu, Intelepciunea poate fi asimilata Cuvantului prin care Dumnezeu creeaza Iumea (Gen. 1); comparatia cu ,,aburul care acopera Oman-tut" ar putea trimite ,i la Duhul lui Dumnezeu din Gen. 1,2.

24,4 „m-am sals,luit", gr. KaieaKilvwaa: tilt. „mi-am inaltat cortul", cf. „am sal4luit" – BibI. 1688, Bib!. 1914, dar „am lacuit" -Micu. Imaginea „stalpului de nor" (gr. v aruX(p ve#XTIS) trimite la semnul din Ex. 13.21-22; 33,9-10.

24,5 „Crugul cerului" (gr. inpog oupavou) este o figurare circulars a universului, pe care o regasim frecvent in VT, cf. lov 22,14, Prov. 8,27-28 etc. Combinarea in sintagma a dour sinonime relative creeaza o imagine sugestiva a, abisului: v

(3aOet

a(iuaawv – ,,in adancul fra-fundurilor" (Bib!. 1688), modificat de Micu: ,,in fundul adancurilor". Pentru „genune", v. $i supra, 16,18.

la toate popoarele neamurile am ajuns stapana. 7Intre toate acestea mi-am cautat loc de odihna: oare in a cui motenire imi voi afla lac?

8 Atunci Creatorul a toate mi-a dat porunca

Cel care m-a creat a statornicit cortul meu §i mi-a spus: «In Iacob sa te sal4luie§ti

in Israel sa-ti primeti motenirea!»

9 Mai Inainte de veac, la Inceput, El m-a creat

pana in veac nu ma voi sfari.

10 In cortul cel sfant Inaintea Lui am slujit §i astfel m-am statornicit in Sion.

t t In cetatea iubita mi-a dat §i loc de odihna, §i in Ierusalim e carmuirea mea.

ti Am prins radacini Intr-un popor slavit, in partea Domnului, in mo§tenirea Lui.

Ca un cedru din Liban m-am inaltat

ca un chiparos in Muntii Hermonului.

Ca un palmier din En-Gadi m-am inaltat, ca un rasad de trandafir in Ierihon,

ca un marlin aratos pe campie

24,8 Pentru sintagma ,,Creatorul a toate" (gr. Ktiotrls arzavttav), echivalarile traditionale romanqti sunt ,,Ziditoriul tuturor" (Bibl. 1688), „Facatoriul tuturor" (Micu, Bib,. 1914, Bibl. 1936) sau „Facatorul-a-toate" (Radu-Gal., Mania). ,,sa te sala$luieO" – vezi v. 4. 24,9 Cf. Gen. 1,1; In. 1,1.

24,10-11 Asocierea Intelepciunii cu functia sacerdotala este o idee pe care Siracidul o formuleaza mai jos (45,6-25; 50,1-21).

24,13 Muntii Hermonului se situeaza in partea de nord-est a Palestinei, in prelungirea Muntilor Anti-Liban.

24,14 Toponimul En-Gadi (Radu-Gal.: ,,Enghedi", Ananias „En-Gaddi"), in LXX, la plural: v AtyyaSotS, a fost interpretat de vechii traducatori romani ca un apelativ $] tradus ca atare: ,,in tarmuri" (Bibl. 1688, Bibl. 1688), ,,in termuri" (Micu), ,,Ia tarmuri" (Bibl. 1936); este vorba despre o cetate de pe tarmul vestic al Marii Moarte, intr-o oaza de la marginea degertului Iudeii, reputata pentru abundenta productiei de curmale. ,,Palmierul" este desemnat in traditia romaneasca de text prin „finis" (Bib]. 1688, Micu, Bib]. 1914, Bibl. 1936, Radu-Gal., Mania). .In LXX prin gr. 068ov, „trandafir", se desemneaza arbustul ornamental pe care astazi II denumim ,,oleandru" sau „leandru" (Nerium oleander), care crqtea din abundenta in Ierihon. „Campia" este numele generic al zonei dintre Muntii Iudeii $i mare.

§i ca un platan m-am inaltat.

15 Ca scorti*oara §i acantul inmiresmat am raspandit mireasma

§i ca smirna aleasa am raspandit parfum, ca galbanul onixul stactia

ca fumul de tamaie in cortul [marturiei].

16 Eu ca un terebint mi-am intins ramurile,

iar ramurile mele sunt ramuri de slava §i de bar.

17 Eu ca o vie am odraslit farmer

§i florile mele sunt rodul slavei §i bogatiei.

18 Eu sunt maica iubirii fi•umoase, a temerii [de Domnul],

a cunoacterii si a speranfei sfinte.

De aceea sunt daruita tuturor fiilor mei, etc, cea vesnica, celor aleci de El.

19 Apropiati-va de mine, voi care ma doriti, §i saturati-va din roadele mele.

20 Caci amintirea mea este mai dulce decat mierea

§i mo*tenirea mea, mai presus decat fagurele de miere.

21 Cei care ma vor manca vor flamanzi iar4i

cei care ma vor bea vor inseta din nou.

22 Cel care asculta de mine nu va cunoa~te r4nea §i cei care lucreaza intru mine nu vor pacatui.

23 Toate acestea [inseamna] cartea Legamantului Dumnezeului celui

Preainalt,

24,15-16 Ca peste tot in VT, identificarea cu precizie a plantelor §i substantelor aromatice (de regula ra$ini), foarte pretuite de orientali pentru valoarea simbolica pe care o dobandeau prin intrebuintarea for in diferite acte liturgice (cf. Ex. 30,23.34), Intampina dificultati. Galbanul este o ra$ina extrasa dintr-o plants greu de identificat. Onixul este considerat de cei mai multi speciali§ti o substrata aromata obtinuta din macinarea operculului unor anumite specii de molu§te. Pentru explicatii suplimentare, v. nota la Ex. 30,34. Terebintul, gr. TepeµtvOoc (Bib!. 1688: ,,terevinth", Micu: „terevintul", -Bib!. 1914: ,,terevint"), este arborele ra$inos (Pistacia terebinthus) din care se extrag

terebentina gi alte substance aromatice.

24,23 Pentru prima data in cartile sapientiale intelepciunea este echivalata cu Legea Iui Moise, a cei bogatie e sugerata de autor prin comparatie cu marile fluvii $i cu marea. -Acest accent pus asupra Legii este deja tipic pentru iudaismul de la sfar$itul VT gi va caracteriza in continuare iudaismul rabinic. „adunarile Iui lacob": pluralul poate trimite la adunarile sinagogale, sinagoga devenind curand dupa exit o institutie fundamen-

tals a iudaismului, mai ales in diaspora.

Legea pe care ne-a poruncit-o noua Moise, ca mostenire adunarilor Iui lacob.

24 Nu incetaji sa va intari ji intru Domnul, alipiji-va de El, ca sa va faca puternici. Domnul atotputernic este singurul Dumnezeu

si in afara de El nu este mantuitor.

25

Ea revarsa, asemenea Phisonului, intelepciune, si asemenea Tigrului, in zilele roadelor noi,

26 ea revarsa, asemenea Eufratului, intelegere,

asemenea Iordanului in zilele secerisului

27 ea da la iveala invatatura ca pe o lumina, asemenea Gihonului in zilele culesului.

Zs Cel dintai n-a izbutit sa o cunoasca in intregime

si, la fel, cel de la sfarOt n-o va cerceta pang la capat. 29 Caci intelesul ei este mai intins decat marea,

iar gandul ei – [mai adanc] decat genunea cea necuprinsa.

30

Iar eu, ca bratul unui rau

ca un apeduct, am dus spre o grading. 31 Am spus: «Imi voi uda gradina 0i-mi voi umple de apa straturile.»

24,25-27 Phisonul (gr. cbtmwv), Gihonul (gr. Fn v), Tigru (gr. Tiyptc) $i Eufratul (gr. Em p&tr)S) sunt cele patru rauri principale care se desprind din fluviul Edenului (cf. Gen. 2,11-14). e Expresii precum ,,in zilele secerigului" sau ,,In zilele culesului" fac parte din repertoriul metaforic traditional sugerand opulenta paradisiaca. In v. 27 traducatorul grec pare sa fi confundat ebr. 'or, „lumina", cu ebr. y''or, ,,Nil". In originalul ebraic invocarea imaginii Nilului ca simbol al fertilitatii este mutt mai fireasca: ,,Ea revarsa invatatura ca Nilul revarsat" (Radu-Gal., dupa Nebr.).

24,28 Constructia simetrica din punct de vedere lexical-sintactic ,,cel dintai… eel de la sfar$it" (gr. 6 npwto5… 6 eaxatoS) imita o turnura ebraica cu valoare intensificativa, sugerand aici caracterul inepuizabil al Intelepciunii.

24,29 Pentru ,,genune", v. si supra, 16,18.

24,30-34 E posibil ca pasajul care incepe aici cu formula „iar eu" (gr. xayw, ebr. wa'ani) sa reprezinte o schimbare a protagonistului discursului. Substituindu-se Intelepciunii, dar folosind acelasi registru imagistic, Siracidul se prezinta el insugi ca pe un ,,brat al unui rau", litt. ,,canal", ,,sapatura" (gr. Suwpu; &n6 notapov – Bibl. 1688: ,,ca un iaz den tau"; Micu: ,,ca o albie de rau"), ca un ,,canal (intr-o gradina)" (gr. v8paywy6S -'Bibl. 1688: ,,ca un urloiu de apa"; Micu: ,,ca un sipot de apa") ,i ca ,,un rau" (gr. notap6S) care, asemenea profetilor, raspande$te in jurul sau Intelepciune. „gradina": gr. nap&5etaoS pare a se referi aici la Paradis, sugerat si de numele color patru rauri de la vv. 25-27.

Si iata, bratul meu de apa s-a preschimbat in rau,

iar raul meu s-a preschimbat in mare.

32 Buna cre§tere o voi face sa straluceasca precum zorile

§i voi revarsa lumina ei pans departe.

33 Iar invatatura o voi revarsa ca pe o profetie $i o voi 1asa motenire generatiilor viitoare.

34 Vedeti ca nu doar pentru mine m-am straduit,

ci pentru toti cei care cauta [intelepciunea]."

25 ,,Cu trei lucruri m-am infrumusetat m-am infatipt frumoasa

inaintea Domnului a oamenilor:

unirea intre frati, iubirea fats de cei de-aproape §i deplina intelegere intre barbat femeie.

2 Insa trei feluri [de oameni] a urat sufletul meu, a caror viata m-a umplut de sila:

saracul trufa~, bogatul mincinos

$i batranul desfranat lipsit de chibzuinta. La tinerete nu ai strans [nimic],

cum vei gasi oare ceva la batranete?

Ce Iucru frumos este la cei carunti judecata la cei batrani sa §tie [sa deal sfat!

Cat de frumoasa este intelepciunea batranilor, iar la cei care se bucura de cinstire, chibzuinta sfatul!

Cununa batranilor este o experienta bogata

24,32 ,,Buna cre,tere": gr. natSeia.

25,1 in Vulg. siriacs formularea este diferita – cf. Radu-Gal.: „Trei lucruri iube,te sufletul meu, ele sunt plscute inaintea Domnului ,i inaintea oamenilor." Formulate ca „proverb numeric" (v. supra, 23,16-18) celc trei valori etice supreme sunt revelatoare pentru pronuntata orientare moral-socials a Siracidului: unirea fraterns, iubirea

pentru aproapele armonia conjugals.

25,2 Simetric, din nou in formula numerica, sunt mentionate trei tipuri fundamentale de

oameni saracul trufa, bogatul mincinos batranul desfranat. „lipsit de chib-

zuinta": expresia gr. elatto6pevov auvaer, care inscamna „imputinat la inteligents" (cf. ,,scitzandu-se cu intelepciunea" – Bibl. 1688) sau, mai simplu, „lipsit de intelepciune" (Micu, Bib!. 1914), ca atribut al bstranului desfranat, este echivalata de Mania, putin amuzant, prin ,,cu mintea zburata"; pentnt optiunea noastrs vezi mai sus (1,4; 3,29; 10,2-3) discutia despre valorile lexical-terminologice speciale ale gr. avveatS.

25,6 Pentru ,,cununa" (gr. attOavoS) ca imagine a superlativului, v. supra, 1,18. Pretuirea experientei oamenilor intelepti este o constants a discursului Siracidului, cf. 1,7.

i mandria for este frica de Domnul.

7 Noua lucruri care imi vin in minte le-am fericit in inima [mea]

§i un al zecelea it voi rosti cu limba: omul care,i§i gasqte bucuria in copiii sal

care, Inca in viata fiind, vede prabu*ea dumanilor sal.

s Fericit cel care traiqte cu o femeie dqteapta, §i cel care n-a greit cu limba sa,

§i cel care n-a slujit la un stapan nevrednic de el. 9 Fericit cel care a gasit chibzuinta

cel care vorbe§te in auzul unora care[-1] asculta. 19 Cat este de mare cel care a gasit intelepciunea!

Dar nu e nimeni mai presus decat cel care se teme de Domnul.

11 Frica de Domnul e mai presus de orice.

Acela care o stapane§te cu cine oare se poate asemui?

12 Frica de Domnul este inceputul iubirii faja de El, credinla insa este inceputul alipirii de El.

13 Orice rang, dar nu rana din inima,

orice rautate, dar nu rautatea femeii!

4 Orice nenorocire, dar nu nenorocirea [pricinuita de] cei care ne urasc, §i orice razbunare, dar nu razbunarea du§manilor!

Nici un cap [mai veninos] decat capul ~arpelui

nici manie [mai mare] decat mania dumanului.

Mi-ar placea mai degraba sa stau impreuna cu un leu cu un balaur decat sa stau impreuna cu o femeie rea.

Rautatea femeii Ii preschimba infati§area

25,7-11 Din nou un proverb numeric, de data aceasta pentru evidentierea celor noun ,,fericiri" (in fapt… opt: binecuvantarea de a avea copii, prabu$irea dumanilor, o sotie inteligenh, a nu gre$i cu limbs, a nu sluji unui stapan nedemn, a g isi chibzuinta $i a putea vorbi despre ea, a gasi intelepciunea). A zecea ,,fericire", cea suprema, este ,,frica de Domnul" (pentru care cf. 1,11). Pentru ,,fericirile" neotestamentare, cf. Mt. 5,3-11 $i Lc. 6,20-22.

25,8 La sfar§itul versetului, Hebr. $i syr. au in plus: ,,cel care nu ara cu un bou §i cu un magar" (cf. Lev. 19,19; Deut. 22,10): este imaginea unei perechi nepotrivite. 25,15 ,,Nici un cap…": traducatorul in greaca a confundat cele doua sensuri ale ebr. ro q, ,,cap" $i ,,venin", a$a ca, literal, a ie$it, in Bib!. 1688: „nu iaste cap decat capul garpelui", formula obscura clarificata cumva de Micu: ,,nu iaste cap mai veninat decat capul $arpelui". 25,17 In Hcbr.: ,,Femeia rea schimba chipul barbatului sau $i-1 face ca un urs." ,,ca at unui urs", gr. cif 6pKoS: lift. ,,ca un urs"; alte mss. ale LXX au aici gr. cac aaKKOV, de unde: ,,ca un sac" (Bibl. 1688, Micu, Bibl. 1914, Bibl. 1936).

INTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 25-26 369

4i-i face chipul intunecat ca al unui urs.

'8 Barbatul ei se a4aza la mass in mijlocul vecinilor lui

4i fara voie suspina cu amaraciune.

19 Orice mutate este neinsemnata pe langa rautatea femeii.

De-ar avea parte de soarta pacatosului!

20 Urcu4 nisipos sub picioarele unui batran,

aka este femeia guraliva pentru barbatul lini4tit.

21 sa nu to la~i tarat de frumusetea femeii 4i sa nu tanje4ti dupa o femeie.

22 Urgie, neobrazare 4i mare ru4ine, [cand] femeia I4i Intretine barbatul.

23 Inima injosita, infati4are posomorata 4i rand in inima – femeia rea.

Maini intepenite 4i genunchi istoviti – cea care nu-4i face fericit barbatul.

24 De la femeie este inceputul pacatului 4i din pricina ei murim cu totii.

25 sa nu dai apei loc sa se scurga,

nici femeii rele Yngaduinta de a vorbi.

26 Daca nu umbla potrivit indrumarilor tale, tai-o de la trupul tau.

26 Fericit este barbatul unei femei bune

4i numarul zilelor Iui este de doua on mai mare.

25,18 ,,vecinilor": gr. oi, nXfaiov, litt. ,,cei de aproape" (la propriu sau la figurat).

25,20 Disprelul pentru palavragii este la Siracid o constants, v. supra, 8,3; 9,18 $i 20,20. 25,21 in Hebr.: „Sa nu cazi din pricina unei femei 4i sa nu pofte$ti ceea ce are ea."

25,24 „inceputul pacatului": gr. apxf agapzia5; pentru sensul de ,,origine; principiu" al gr. apxn, cf. 1,14. E vorba de pacatul originar (Gen. 3,6), care aduce moartea (Gen. 3;22). Dupa Pavel (Rom. 5,12; ICor. 15,21-22), Adam este totu$i primul raspunzator. 25,26 ,,potrivit indrumarilor tale": litt. „dupa mana to". Accentele net misogine din acest pasaj, ca 4i din altele, nu trebuie sa ne mire. Oricat de tolerant 4i de flexibil se dovede4te in alte privinte autorul, atitudinea lui fats de femei este cea comuna, larg raspandita in lumea veche nu doar la orientali, ci $i la greci 4i romani. Ample referinte in aceasta privinta la Di Lella, pp. 90-92, cap. „Attitude Toward Women". Deut. 24,1 prevede posibilitatea repudierii femeii, degi Gen. 2,24 afirma ca, prin unirea conjugals, amandoi devin ,,un trup" – cf. 4i Mt. 19,3-9 4i par.

2 O femeie barbatoasa aduce bucurie barbatului ei

anii lui ii va umple de pace.

O femeie bung este o pane buns,

este parteacare se va da celor ce se tem de Domnul.

4 Fie [omul] bogat sau sarac, inima Iui e buna

chipul vesel in orice imprejurare.

5 De trei lucruri s-a ferit inima mea

0 de al patrulea m-am infricopt:

de defaimare in cetate, de imbulzeala multimii

0 de vorbire mincinoasa, toate trei mai groaznice decat moartea;

6

durere a inimii §i jale e femeia geloasa pe [alta] femeie, biciul vorbirii amestecandu-se in toate.

7 Jug pentru boi rau intocmit – femeia rea;

cine [incearca sal o tina in mina este asemenea celui care apuca un scorpion.

s Mare urgie e femeia betiva

nerqinarea ei nu §i-o va [putea] tine ascunsa.

Desfranarea unei femei se recunoa~te dupa privirile ei ridicate dupa pleoape.

In jurul fetei indraznete intarqte paza,

ca ea sa nu gaseasca prilejul faca pe plac.

it Fere§te-te de ochiul ei nerqinat

26,2 Pentru intelesurile expresiei ,,femcie barbatoasa" (gr. yuvrl avSpEia) vezi explicatiile de la Prov. 31,10, oferite de C. Badilita in vol. 4, tomul 1. Expresia apare Inca o data mai jos, 28,15. Interesant de constatat ca Inainta§ii no$tri cci mai vechi (Bibl. 1688, Micu, Bibl. 1819) au forjat, pentru ambele locuri, sintagma Iiterala ,,muiarea barbata", inlocuita ulterior prin ,,muierea (sau „femeia") vrednica" (Bibl. 1914, Bibl. 1936, Radu–Gal., Bibl. 1990, Mania).

26,5 Pentru loposul numeric, v. 23,16.

26,7 Pentru a echivala gr. vxopmoc din LXX, absolut toti inaintagii nogtri, de la Bibl. 1688, trecand prin Micu §i Radu-Gal. §i pana la Mania, intrebuinteaza traditionalul ,,scorpie", atestat Inca din cele mai vechi texte romanegti din secolul al XVI-Iea, ca imprumut din slavon. citopnHu. Daca in secolele anterioare subst. „scorpie" putea fi inteles ca denumire generica pentru orice arahnide veninoase, astazi sensurile secundare ale acestui vechi cuvant sunt atat de pregnante, incat preferam in context echivalentul mai recent ,,scorpion" (imprumut dupa fr. scorpion, dupa cum indica atestarile din DLR., s.u.).

26,9 ,,privirile ridicate": in societatile traditionale din Orient, femeia cinstita umbla cu ochii in jos. „dupa pleoape": 6e ca sunt fardate (cf. Ier. 4,30; lez. 23,40), sau fiindca din de arunca ocheade (cf. Prov. 6,25).

sa nu to miri dace va greO pe seama ta.

12 Dupa cum calatorul insetat deschide gura bea din prima apa pe care o gasqte,

tot aka ea se va a~eza in fata oricarui tarn§ [de cort]

va deschide tolba inaintea oricarei sageti.

13 Farmecul femeii i1 va incanta pe barbatul ei

tiinta ei ii va aduce acestuia bunastare.

14 Femeia tacuta este dar de la Domnul

nimic nu este mai presus decat cea binecrescuta.

15 Har peste har este femeia sfioasa

cu nimic n-o poti cantari pe cea infranata.

16 Asemenea soarelui ridicandu-se pe inaltimile Domnului

este frumusetea unei femei desavarOte in buna randuiala a casei sale.

17 Ca o faclie stralucind pe sfantul sfe§nic,

aka este frumusetea unui chip la o varsta a~ezata.

18 Asemenea unor coloane de aur pe temelie de argint, aka sunt picioarele frumoase pe calcaie bine arzate.

19 Fiule, paze,te-fi sanatatea cand eVi in floarea varstei si nu da strainilor taria ta.

2° Dupa ce ai cautat pe intreaga campie ogorul tau roditor, seamana-Ii samanla ta, avand incredere in neannil tau bun.

astfel urmacii care vin dupe tine vor fi mandri sa-ci arate noblelea

neamului lor.

Femeia platita nu preluiecte mai mull decal un scuipat,

dar femeia maritata e socotita ca ztn turn [aducator] de moarte pentru

cei care o ating.

26,12 Pentru desemnarea metaforica a adulterului ca apa bauta pe furi„ cf. Prov. 9,17. 26,13 Formularea stihului al doilea din acest verset reproduce o tumura ebraica (tie oars auroi mtavei tj entaajgrl 6g, g, cf lilt. ,,oasele lui va ingra$a tiinta ei" – Bib!. 1688), al carei inteles real I-am formulat explicit.

"26,17 Aluzie la sfegnicul din Templu, cf. Ex. 25,31-39; 1Mac. 4,49-50.

26,18 Verset obscur in LXX, cf. Bibl. 1688, nemodificat de Micu §i Bibl. 1914: ,,St ipi de aur preste temeiu de argint, picioarele frumoase preste pieptul celui bine-intarit." Lecliunea preferata de Rahlfs este arepvotS 6ataOo0c, ,,pieptul celui bine interit"; Sinaiticus §i alte manuscrise au nrspvoiS evaraOgotc, lectiune pe care am echivalat-o,aici.

26,19-27 Lunga glose mai tarzie, interpolate In uncle mss. ale LXX, este redata de not in italice, ca restul gloselor similare, date de Rahlfs in aparatul critic iar de Ziegler in

text, cu litere mai mici.

23 Femeia lipsita de evlavie va fi data ca parte unui nelegiuit,

iar cea evlavioasa va fi data celui care se teme de Domnul.

24 Femeia nerinata E V duce viala in necinste,

dar fata cttviincioasa se arata cuminte ci in fala solului ei.

25 Femeia Indrazneala va f socotita ca un caine, iar cea cu sfiala se va teme de Domnul.

26 Femeia care IV cinstqte barbatul va aparea tuturor drept inleleapta, iar cea care nu it cinsteste va fi recunoscuta de toll drept ingamfata ci nelegiuita.

Fericit este barbatul unei femei bune,

caci numarul anilor sai va fi de doua on mai mare.

27 Femeia arlagoasa si guraliva va fi privity ca o trambila de razboi

care pune pe f sga.

Orice om [alaturi de ea] va fi asemenea celor care isi duc viala in invalmaseala razboiului.

28 De doua [lucruri] se mahnete inima mea, iar un al treilea imi starnqte mania:

razboinicul aflat la nevoie din cauza saraciei, barbatii chibzuiti daca sunt priviti cu dispret

§i cel care intoarce spatele dreptatii spre a pacatui; Domnul it pregatqte pe acesta pentru sabie.

29 Cu greu va putea negustorul sa ocoleasca grwala, iar carciumarul nu va scapa de pacat.

27 De dragul c4tigului multi au cazut in pacat

cel care cauta sa se imbogateasca va intoarce privirea.

Intre pietre imbinate se infige tarqul,

intre vanzare cumparare se Inghesuie pacatul.

Daca cineva nu staruie cu ravna in frica de Domnul, casa lui se va prabuO in curand.

La clatinarea ciurului, gunoaiele raman deoparte,

26,29 Deja la 11,10, Siracidul atragea atentia asupra primejdiilor implicate de once activitate Iucrativa.

27,1 „A-ti intoarce privirea", constructie absoluta in ebraica, semnifica a deveni opac la valorile morale (aici, compasiunea fata de cei saraci, simtul decent ' $i at modestiei etc.). 27,3 Despre ,,frica de Domnul" ca principiu suprem at moralei Siracidului, cf. 1,11. 27,4 Am redat aici prin ,,cugetare" gr. Xoyta toS, cf. ,,gandul" (Bibl. 1688, Bibl. 1914), „cugetul" (Micu).

tot la fel metehnele omului in cugetarea lui.

5 Cuptorul pune la Incercare vasele olarului,

iar omul este pus la incercare cand sta de vorba.

6 Rodul pomului arata cum a fost ingrijit,

tot astfel vorbirea arata gandul din inima omului.

' Sa nu lauzi pe cineva Inainte de [a-I auzi] cum vorbqte, caci prin aceasta este pus la incercare omul.

8 Daca vei alerga dupa dreptate, o vei prinde

te vei Imbraca in ea ca intr-un lung vemant de marire.

Pasarile poposesc langa cele de acela~i soi

§i adevarul se va Intoarce la cei care-I inMptuiesc.

Leul sta la panda [In gteptarea] prazii,

§i tot aka pacatul [ii pandqte] pe cei care savaqesc nedreptati.

Vorbirea celui evlavios e intotdeauna intelepciune pe and nechibzuitul se schimba mereu precum Luna.

In mijlocul oamenilor necugetati masoara-ti timpul, dar zabove§te Indelung in preajma oamenilor de§tepti.

Felul de a vorbi at pr4ilor stamete suparare, iar rasul for este dezmat pacatos.

Vorbirea celui care jura mereu ne face parul maciuca, zarva lui te face sa-ti astupi urechile.

Cearta Intre cei trufa~i e varsare de sange

§i Injuratura for e greu de ascultat.

Cine dezvaluie secretele pierde increderea [celorlalti] nu-§i va mai gasi prieten dupa sufletui sau.

Iube§te-ti prietenul ci sa-i ramai credincios.

Daca Insa ii vei dezvalui secretele, nu mai umbla dupa el.

27,6 In original, In stihul al doilea, o aglomerare de termeni sapienliali in sintagma ~oyoc vOuµrfµatoc xapStac ov0p6rrzou, cf. „cuvantul gandirii inemii omului" (Bibl. 1688), lamurita cumva de Micu: ,,cuvantul, gandul cel din inima omului".

27,8 Pentru simbolistica ,,ve$mantului de marire" (gr. no&i prl So rlc), cf. §i Is. 61,10;

lov 29,14; Apoc. 1,13.

27,9 ,,Adevarul" in sens moral, adica dreptatea, in opozitie cu minciuna, adica nedreptatea.

27,11 Prin ,,vorbirea" am dat aici un sens mai larg pentru gr. Sujyrlatc, pe care-I tradu-

cem de regula prin ,,istorisire" sau ,,povestire".

27,15, Gr. Staxot86p 1otc, „injuratura" (Bibl. 1688, Micu: ,,sudalma"), este un hapax

legomenon, atestat de diclionare doar in acest loc din Sir. 27,16 Despre tradarea secretului unui prieten, cf supra, 22,22.

18 Caci precum un om a pierdut pe cineva care i-a murit, tot aka ai pierdut tu] prietenia aproapelui tau. 19Si, ca cum ai fi scapat o pasare din mans, tot a§a ti-ai pierdut prietenul §i nu-1 vei mai prinde.

20 sa nu alergi dupa el, cad a ajuns deja departe

a fugit ca o caprioara [scapata] din lat.

21 Caci o rand se poate obloji pentru ocara este Impacare, dar cine a dezvaluit secrete ramane fara speranta.

22 Cine face cu ochiul uneltqte lucruri rele

nimeni nu-1 poate abate de la acestea.

23 In fata ochilor tai, gura lui va fi numai miere se va arata Incantat de cuvintele tale;

prin spate insa va schimba vorbirea

0 din cuvintele tale va face piatra de poticnire.

24 Multe lucruri am urat, dar nimic nu se aseamana cu acesta.

5i Domnul II va url.

25 Cine arunca in sus o piatra o arunca asupra capului sau

lovitura vicleana ranqte in doua capete.

26 Cine sapa o groapa va cadea [el insuO] in ea

cine Intinde o cursa se va prinde in ea.

27 Cine faptuie§te rele asupra lui se vor Intoarce

nu va §ti nicicum de unde Ii vin.

28 Batjocura §i ocara [vin] de la cel trufa§, dar §i pe el razbunarea II va pandi ca un leu.

29 In lat vor fi prinO cei care se bucura de prabqirea celor evlavioO

durerea ii va mistui Inainte sa moara.

30 A tine dumanie §i a to mania sunt §i ele uraciuni pacatosul le stapane§te pe amandou5.

28 1 Cine se razbuna va afla el InsuO razbunare de la Domnul,

27,25 Despre loviturile neloiale, cf. 22,22.

27,30 Despre consecintele devastatoare ale maniei, cf.,i supra, 1,12. Prin ,,a line du-manic" am tradus gr. p vtc, care desemneaza sentimentul de ura durabila neimpacata (ca aceea a Iui Ahile din primul vers al /liadei!); cf. „pomenire de rau" (Bib!. 1688). 28,1-7 Elevatia Yndemnurilor la iertarea universala.pregate,te terenul pentru NT (Mt. 5,22-24; 18,21-35; Mc. 11,25; Lc. 6,37 etc.).

28,1 ,,va tine socoteala stransa": lift „pandindu-le le va pfindi" – semitism cu valoare intensiva.

Care va tine socoteala stransa a pacatelor lui. Iarta nedreptatea aproapelui tau

§i atunci, and to vei ruga, iertate iti vor fi tie pacatele.

3 Daca un om tine manie Impotriva altui om, cum [poate] el sa tears de la Domnul vindecare?

4 Pentru un om, pentru semenul sau, nu are indurare,

se va ruga pentru pacatele sale?

5 El, trup find, pastreaza manie,

atunci] cine-1 va ierta de pacatele lui?

Amintqte-ti de cele de pe urma inceteaza de a mai uri; [aminte§te-ti] de stricaciune de moarte impline§te cu statornicie poruncile.

Aminte§te-ti de porunci $i nu tine dumanie aproapelui, [amintqte-ti] Legamantul Celui Preainalt §i treci cu vederea ocara.

8 Stai departe de cearta §i vei savari mai putine pacate; caci omul manios va inteti cearta,

iar cel pacatos va aduce tulburare intre prieteni §i in mijlocul celor iubitori de pace va arunca dezbinarea.

Focul se intete§te potrivit cu materia aprinsa §i cearta se intete§te potrivit cu incapatanarea. Dupe puterea omului va fi mania lui,

§i dupe bogatia lui i§i va spori furia.

tt Vrajba negteptata aprinde valvataia

§i cearta grabnica face sa curga sange.

12 Daca vei sufla asupra unei scantei, ea se va aprinde, dar data vei scuipa peste ea, se va stinge; §i una, §i cealalta pornesc din gura ta.

13 Pe cel barfitor prefacut blestemati-l,

28,6 Evocarea lucrurilor de pe urma ale vielii omului (gr. to eoxaia) ca indemn la moderatie apare gi in alte locuri, de ex. supra, 7,36.

28,10 0 imagine similara avem supra, 8,3.

28,13 Omul barfitor $i calomniator este desemnat in pasajele de aici printr-o serie de uniteti lexicale expresii sinonime. Prin „barfitor" am echivalat In context gr. yii0vpo5, Litt. ,.$optitoriu" (Bib!. 1688, Micu, Bibl. 1914). Prin ,,prefacut", aici, ca supra, 1,28, am redat explicit continutul unei expresii idiomatice ebraice, formulate literal in LXX prin adj. gr. SiiXwaaoc, cf. ,,cel indoit la limbs" (Bibl. 1688), ,,cel cu doua limbi" (Micu, Bibl. 1914). Cf gi supra, 5,14-6,1 22,28.

cad pe multi iubitori de pace i-a dus la pierzare.

14 Defaimatorul i-a tulburat pe multi, i-a izgonit din neam in neam,

a daramat cetati puternice

casele celor marl le-a naruit.

15 Defaimatorul a pricinuit izgonirea unor femei barbatoase

le-a lipsit de rodul stradaniilor tor.

t6 Cine to aminte la el nu-fit va mai gasi odihna $i nu va mai vietui in linite.

Lovitura biciului Iasa o vanataie, dar Lovitura limbii va frange oasele.

Multi au cut in gura sabiei,

dar nu cati au cut din pricina limbii.

Fericit cel care se ea la adapost de ea, care n-a fost dat pe seama furiei ei, care n-a tras in jugul ei

§i cu legaturile ei nu a fost ferecat.

Caci jugul ei este jug de fier

§i Iegaturile ei, legaturi de arama.

Moarte rea e moartea adusa de ea

mai de folos decat ea este iadul.

Dar pe cei evlavioi ea nu-i va birui si-n flacara ei acqtia nu vor arde.

Cei care-L parasesc pe Domnul vor cadea in [puterea] ei,

28,14-15 Am decis sa denumim explicit. prin subst. „defaimatorul", ceea ce in LXX se desemneaz6 printr-o metafora cu radacini in limba ebraica, obscura pentru cititorul de azi: y?(iiaaa tptrrt, redata literal de cei mai vechi dintre inaintgii notri: „Iimba a treia" (Bibl. 1688, Micu, Bib!. 1819, $aguna, Filotei, Bib,. 1914). 0 prima incercare de clarificare avem in Bib!. 1936 (urmata de Radu-Gal. Bib!. 1990): „Iimba clevetitoare". Amnia forjeaza expresia: „barfa unui al treilea", probabil inspirat de TOB: Les racontards d'un tiers. in literatura cbraica posterioara ,,a trcia limba" desemna in mod expres pe calomniator. 0 explicatie a intelesului expresiei o gasim la Box, Oesterly, p. 409: ,,Limba a treia ucide trei persoane, adica pe cel care calomniaza, pe cel calomniat pe cel care crede calomnia." Pentru ,,femeia barbatoasa", v. 26,2.

28,16 ,,vietui": litt. „a$eza cortul", „sala$lui".

28,23 Pantera sau leopardul (Fells pardus), gr. napSaXtc, este desemnata de toll inaintgii no$tri (cu exceptia lui Anania) prin tradilionalul „pardos'", un imprumut vechi din slavona: napAbcb, probabil $i prin influenta neogr. napSog.

1NTELEPCIUNEA LUI 11SUS SIRAH 28-29 – 377

printre ei va atata valvataie care nu se va mai stinge. Se va napusti asupra for ca un leu

§i ca o pantera ii va sfa.ia.

24 Ia seama, inconjoara-ti avutul cu gard de maracini, argintul aurul tau incuie-le cu grija.

25 Si pentru cuvintele tale fa-ti cantar §i greutati, iar gurii tale pune-i poarta §i zavor.

26 Ai grija ca nu cumva sa te poticne§ti din pricina ei, sa nu cazi in mainile celui care te pandqte.

29 Cine face milostenie it va imprumuta pe aproapele sau §i cine ii vine in ajutor pate§te poruncile.

2 Imprumuta-I pe aproapele tau cand se afla la nevoie

inapoiaza-i aproapelui tau datoria la vremea cuvenita. s Intarqte-ti cuvantul §i fi de incredere cu [aproapele] §i vei gasi oricand toate cele de care ai nevoie.

Multi au socotit imprumutul ca pe un lucru gasit §i au facut necazuri celor care le-au sarit in ajutor.

Pana primim ceva, sarutam mana celui care ne da §i despre banii aproapelui vorbim cu smerenie; and vine insa vremea sa-i dam inapoi, tragem de timp, raspundem cu vorbe in doi peri dam vina pe timpul [prea scurt].

Daca vom fi in stare sa platim, [cel care a dat cu imprumut] abia va

primi jumatate

§i-o va socoti ca pe un lucru gasit.

Iar de nu, el va ramane fara banii sai

§i §i-a dobandit un du§man pe degeaba;

blesteme injuraturi va primi drept rasplata §i, in loc de cinstire, va primi ocara.

Multi, nu din rautate, nu mai dau cu imprumut, din teama sa nu rand pagubiti pe degeaba. 8 Si totu§i, flu ingaduitor cu cel umil

§i nu-I lasa sa tanjeasca dupa milostenie.

29,1 Pentru ,,milostenie", v. supra, 3,14. A da cu imprumut (fara dobanda) este o obligaiie prescrisa de Lege Intre israeliti: cf. Ex. 22,24; Lev. 25,35=36; Deut. 15,7-11). ,,ii vine in ajutor": lilt. „1I intare§te cu mane.

29,7 „nu mai dau cu imprumut": lift. ,,se intorc".

9 De dragul poruncii, vino in ajutorul celui sarac

potrivit cu nevoia lui, nu-1 !Asa sa piece cu mainile goale.

10 sa-ti pierzi [mai degraba] argintul pentru un frate sau un prieten, deck sa-1 pierzi lasandu-I sa rugineasca sub o piatra.

Folose§te-ti comoara potrivit poruncilor Celui Preainalt §i-ti va folosi mai mull decat aurul.

'22 Pune-ti la pastrare milostenie in camarile tale

0 ea te va scoate din toata nevoia.

13 Mai bine deck un scut trainic §i mai bine deck o sulita grea, ea se va lupta pentru tine impotriva du§manului.

14 Barbatul bun se va pune cheza§ pentru aproapele sau, dar unul care §i-a pierdut ru§inea it va parasi.

' Binefacerile chezqului tau sa nu le uiti,

pentru ca el 0i-a pus sufletul pentru tine.

I6 Pacatosul va prapadi bunurile cheza§ului sau

eel nerecunoscator in cuget it va parasi pe cel care 1-a izbavit. 17 Chez4uirea a dus la pierzanie pe multi oameni cinstiti §i i-a zguduit precum valurile marii.

18I-a silit pe multi barbati puternici sa piece de acasa

sa rataceasca printre neamuri straine.

Pacatosul grabit sa se puns cheza$,

in gonna dupa un c4tig, va ajunge in fata judecatii.

Vino in ajutorul aproapelui tau dupa puterile tale,

dar ai grija de tine, ca sa nu te prabu§e§ti.

Cele dintai ale vietii [omului] sunt apa, painea, imbracamintea casa ce-ti adaposte§te intimitatea.

Mai bung este viata saracului intr-o coliba de scanduri deck ospetele stralucitoare printre straini.

Fii multumit cu mult-putinul pe care it ai

29,9-13 Binefacerea, milostenia, este aratata drept cea mai sigura comoara pentru viitor. Invatatura aceasta se va dezvolta atat in Talmud, cat $i in cretinism (Mt. 6,19-20; Iac. 5,3). 29,14 Pentru „cheza$", v. 8,13.

29,21 ,,Cele dintai": gr. apxf – v. supra, 1,14. „Intimitatea" aici este un eufemism, in LXX aaxnµoavvrl, Litt. „ruginea", cf. Bibl. 1688: „grozavia", Micu: „uriciunea", Radu–Gal.: ,,goliciunea".

29,23 „pentru ca e$ti strain": gr. napotxiaS, lift, ,,pribegiei" – este lectiunea preferata de Rahlfs, pe baza Vulg. Mss. grecei au obdag, „casei". Indemn de a mane in

nu vei auzi ocari pentru ca qti strain.

24 E viata grea sa umbli din casa in casa

sa nu poti deschide gura prin locurile pe unde poposeO.

25 Vei ospata §i vei da de baut fara sa ti se multumeasca

pe deasupra, vei mai auzi cuvinte amare:

26 ,,Hai, strainule, pregate§te masa

da-mi sa mananc ce ai la indemana! –

27 lei, strainule, fa loc cuiva mai vrednic de cinstire,

caci a venit fratele meu in ospetie am nevoie de cud!"

28 Apasatoare lucruri pentru omul care are chibzuinta:

sa fie mustrtit pentru gazduire §i ocarat ca datornic.

30 I Cineli iubqte fiul it va bate deseori cu biciul, ca sa se poata bucura de el in cele din urma.

2 Cineli create bine fiul va avea folos din partea lui

va fi mandru de el printre cunoscutii sal.

'Cine va da bung invatatura fiului sau va starni invidia dumanului

va fi incantat de el in fata prietenilor.

' Cand moare un astfel de parinte e ca cum n-ar fi murit, pentru ca a lasat dupa el pe cineva care ii seamana.

In [timpul] vietii I-a vazut s-a bucurat de el, iar in clipa mortii nu s-a intristat.

A lasat dupa el un razbunator impotriva du§manilor 0 care sa-i rasplateasca pe prieteni.

Cine-0 rasfata fiul va trebui sa-i oblojeasca ranile 0, la orice strigat [al acestuia], i se vor rascoli maruntaiele.

conditia in care to afli; unii vad o aluzie dezaprobatoare la aceia care se expatriau prea u;or de dragul ca;tigului ajungeau apoi sa traiasca pe seama coreligionarilor (cf. TOB nota ad loc.).

29,27 Primul stih, litt. strainule, de la fata slavei" – semitism.

29,28 AI doilea stih, lift. ,,repro;ul easei;i ocara creditorului".

30,1 Mss. grece;ti pun aici titlul ,,Despre copii".

30,4 Curenta in literatura sapientiala antica deopotriva in Orient ca in Iumea greco–latina, ideea ca parintii supravietuiesc in fiinta copiilor for binecrescuti trebuie inteleasa in contextul in care credinta in nemurirea sufletului individual Inca nu se impusese.

30,7 ,,sa-i oblojeasca": se poate intelege ,,sa-;i oblojeasca"; ,,rile" pot fi dobandite
de fiu in urma unei vieti agitate, on de tata, din partea unui nu rau.

8 Calul neimblanzit se face narava~, jar fiul lasat slobod se face obraznic.

9 Alinta copilul, §i el te va ingrozi, joaca-te cu el, §i el te va mahni!

to Sa nu rani impreuna cu el, ca sa nu ajungi sa plangi cu el

si-n cele din urma sa nu scr4ne§ti din dinti.

Sa nu-i dai libertate deplina in tineretea lui

sa nu-i treci cu vederea grecelile.

so-1 fact salt piece grumazul la tinerele §i sa-i frangi coastele cat este copil, pentru ca nu cumva, devenind indaratnic, sa nu to mai asculte

~i salt faca necazuri.

Cre§te-ti bine fiul §i trude§te-te cu el, ca sa nu ai de rabdat ru§ine din pricina lui.

Mai bine sarac sanatos §i tare de vartute

decat bogat chinuit in trupul lui.

Sanatatea §i vigoarea fac mai mult decat tot aurul

§i un true puternic face mai mult decat o avutie nemasurata.

Nu este bogatie mai bung decat sanatatea trupului

§i nu este bucurie mai presus de multumirea inimii.

Mai buns este moartea decat o viata amara

§i odihna ve§nica, decat o boala staruitoare.

Bunatati revarsate inaintea unei guri inchise

sunt prinoasele de hrana puse pe un mormant.

La ce-i folose§te idolului aducerea de jertfa,

30,11 Cu stihul al doilea incepe ms. B, unul din manic mss. ebraice, care e aproape complet pans la st .rgit.

30,13 Hebr. are: „Mustra-ti fiul gi pune-i un jug mai greu, ca nu cumva, din neghiobie, sa se ridice impotriva ta."

30,14 Aici unele mss. grece§ti pun titlul ,,Despre sanatate"; alte mss. au la 30,16 titlul ,,Despre mlincaruri".

30,18 Despre semnificatia ritualica a „prinoaselor de hrana" (gr. oeµara ppwu&wv, lilt. „puneri de bucate" – Bibl. 1688), v. supra, 7,33. AI doilea stih in Hebr.: ,,ca o ofranda puss in fata unui idol."

30,19 Despre reducerea idolilor la materia din care sunt facuti pentru a le dovedi inexistenta, cf. Deut. 4,28; Ps. 113,12; Is. 44,9; Ier. 10,5 etc. ,,prigonit de Domnul": prin analogie cu v. 14, ar fi vorba aici de omul bolnav. Al treilea stih in Hebr.: „A§a este cel care are avere gi nu se poate folosi de ea."

de vreme ce nici n-o va mama, nici n-o va mirosi? Ada §i cel prigonit de Domnul:

20 el prive§te cu ochii §i suspina,

asemenea eunucului care Imbrati§eaza o fecioara §i suspina.

2' sa nu-ti dai sufletul Intristarii

§i sa nu to chinui singur in cugetul tau. 22 Bucuria inimii e viata omului

§i veselia barbatului e viata Indelungata. 23Invesele§te-ti sufletul, mangaie-ti inima §i alunga Intristarea departe de tine. Caci Intristarea a dus pe multi la pierzare §i nu este in ea nici un folos.

24 lnvidia §i mania ne imputineaza zilele

§i Ingrijorarea ne aduce batranetile mai inainte de vreme.

25 O inima senina este bung §i la masa, acesteia ii pasa §i de bucate.

31 Nesomnul pricinuit de avutie mistuie§te trupurile §i grija pentru ea alunga somnul.

Z Ingrijorarea din clipele de veghe ne impiedica sa adormim §i ca o boala grea alunga somnul.

Bogatul se chinuie sa stranga bani

§i, and se odihne§te, nu se mai satura de placeri.

Saracul se chinuie pentru a trai ca vai de el

§i, daca se odihne§te, ajunge [§i mail

nevoia~.

Cine iube§te aurul nu va putea fi drept

§i Cine alearga dupa c4tig va rataci in [cautarea] lui.

30,20 Hebr. $i multe mss. grece$ti adauga: ,,A$a §i cel care urea sa faca dreptate cu sila." 30,21-25 Interesante recomandari cu privire la buna dispozitie, care trebuie sa-I caracterizeze pe omul Increzator in Dumnezeu. Aceasta stare e de folos §i pentru mentinerea

sanatatii.

30,23 ,,Invesele$te": lift. ,,amage§te ,,distreaza".

30,24 Dupa acest verset, toate mss. grecegti au pasajul 33,16-36,10. Insa ordinea din original, respectata de editorii modemi (printre care §i Rahlfs), a fost pastrata de versiunea siriaea §i de cea latina $i confirmata ulterior de Hebr. De asemenea, exista diferente gi in numerotarea versetelor.

30,25 Text dificil. In Hebr.: ,,Somnul inimii multumite Ii tine Joe §i de mancaruri gustoase."

382 1NTELEPCIUNEA LU1 IISUS S!RAH 31

6 Multi s-au prab4t din pricina aurului

§i-au gasit astfel pierzania.

7 Capcanaeste el pentru cei care-I ravnesc

toti neghiobii se vor prinde in ea.

8 Fericit bogatul care a fost gas it fara prihana

§i care n-a umblat dupa aur.

9 Cine este acela? Si it vom ferici,

caci a facut lucruri minunate in poporul sau.

10 Cine a trecut prin aceasta incercare §i a ieOt desavarit?

Aceasta ii va fi spre lauda.

Cine ar fi putut incalca [porunca] §i nu a incalcat-o,

sa faca rele nu le-a facut?

11 Bunurile lui vor fi intarite

§i milosteniile lui vor fi pomenite in adunare.

12 Te-ai a.ezat la o masa mare?

Sa nu-ti deschizi asupra ei gura pang la urechi

§i sa nu zici: „Ce multe sunt pe ea!"

13 Adu-ti aminte ca rau este ochiul hulpav.

Mai hulpav deck ochiul, ce a fost creat?

De aceea el lacrimeaza de pe fiece fata.

1a Nu intinde mana spre tot ce vezi

§i nu te inghesui peste [vecinul tau] la blid.

Gandete-te la cele ale aproapelui ca la ale tale

in orice lucru flu chibzuit.

Mananca ce ti se pune in fats ca un om [binecrescut]

§i nu cleMi, ca sa nu te faci nesuferit.

31,6 4i-au gasit pierzania": litt. pierzania for a aparut in fata for". Al doilea stih, in

Hebr.: cei care li-au pus increderea in perle". Adaosul care urmeaza – ,,Ei nu au putut
sa scape de nenorocire, nici sa se izbaveasca in ziua maniei" – pare a fi o glosa de scrib. 31,7 „Capcana": lift. „lemn de lovire".

31,8 ,,aur": Hebr. are mammon, cuvant de origine aramaica insemnand ,;bogatie", frecvent in scrierile rabinice; cf. $i Mt. 6,24; Lc. 16,9.11.

31,11 „milosteniile": Hebr. are „laudele". E vorba, probabil, de obiceiul de a proclama in sinagoga numele bineMcatorilor comunitatii.

31,12 Aici mss. Hebr. an titlul „Invatatura despre mancare 1i vin".

31,13 ,,de pe fiece fata": Hebr. are ,,cu orice prilej".

31,14 ,,spre tot ce vezi": Hebr. 1i unele mss. grecqti au „incotro privegte el [i.e. gazda]". 31,15 Al doilea stih, in Hebr.: „la tot ce ti-e nesuferit, cugeta" – cf. Tob. 4,15.

17 Opre$te-te cel dintai [din mancat] din bung cre$tere

$i nu fi lacom, ca sa nu te poticne$ti.

18Si, daca te-ai a~ezat in mijlocul mai multora, sa nu Intinzi to mana inaintea celorlalti.

19 Cat de putin ii e de ajuns omului binecrescut!

Si in a$ternutul sau nu va sufla greu.

20 La pantece cumpatat, somn sanatos; se treze$te in zori $i se simte bine. Chinul nesomnului $i greata

$i crampele sunt ale omului nesatios.

21 Daca ai fost silit sa mananci prea mult, ridica-te, du-te sa ver$i $i te vei lini$ti.

22 Asculta-ma, fiule, $i nu ma nesocoti,

$i in cele din urma vei afla [intelesul] vorbelor mele.

In tot ce faci, flu cumpatat

$i nici o boata nu va da peste tine.

23 Cine e darnic cu painea va fi laudat de [toata] lumea

$i marturia marinimiei sale este vrednica de crezare.

2' Cine se zgarce$te cu painea va starni murmur in cetate

$i marturia zgarceniei lui va fi amanuntita.

25

Cu vinul sa nu te arati viteaz,

caci pe multi i-a dus la pierzanie vinul.

Cuptorul pune la incercare tai$ul la calire $i tot a$a vinul pune la incercare inimile la Intrecerea celor trufa~i.

Intocmai ca viata este vinul pentru oameni, daca-1 bei cu masura:

Ce viata are acela caruia Ii lipse$te vinul? Caci el a fost creat spre bucuria oamenilor! 28Inveselire a inimii $i bucurie a sufletului este vinul baut la vreme $i cat trebuie.

29 Amaraciune a sufletului este vinul baut [prea] mutt; [pricinuie$te] vrajba $i ciocniri.

31,20 „$i se simte bine": lilt. „$i sufletul Iui este cu el".

31,23-24 „painea": semitism, termen generic pentru „mancare".

31,25 Despre nocivitatea bauturii, cf. $i supra, 19,1-2; cf. $i Prov. 20,1; 21,17 etc. 31,27 „a fost creat": Hebr. are ,,a fost creat de la inceput".

39 Betia spore§te furia omului fara minte, spre paguba lui;

ii mic§oreaza puterile §i pricinuie§te lovituri.

31 La un ospat cu vin sa nu-I certi pe aproapele tau

§i sa nu-1 dispretuie§ti in veselia lui. Sa nu-i spui cuvant de ocara

sa nu-1 necaje§ti cu cererile [tale].

32 1 Ai fost pus cumva in fruntea [mesei]?

Sa nu te rale§ti: fii printre ceilalti ca unul dintre ei. Ai grija de ei §i doar apoi a~aza-te.

z Dupa ce ai facut tot ce trebuie intinde-te [§i tu], _ ca sa te bucuri printre ei

§i ca sa prime§ti cununa pentru buna randuiala. Sa vorbe§ti, batrane, caci ti se cuvine,

sa spui cu grija ceea ce §tii, dar sa nu impiedici muzica.

Cand lumea asculta [muzica], sa nu rever§i vorbe §i sa nu faci pe Inteleptul la vreme nepotrivita.

Pecete de rubin pe o podoaba de aur

este armonia muzicantilor la un ospat cu vin.

Pecete de smarald pe un giuvaer de aur

este melodia cantaretilor cu vinul dulce.

Sa vorbe§ti, tinere, daca trebuie,

dar numai daca ai fost.intrebat de doua ori.

s Scurteaza-ti vorba, [spune] multe cu putine [cuvinte], fii ca unul care §tie §i totu§i tace.

9 In mijlocul celor mari nu te face deopotriva cu ei §i, cand vorbe§te altcineva, nu sporovai [prea] mult.

31,30 Primul stih, In Hebr.: „Vinul prea din bel§ug e capcana pentru omul neghiob." 32,1 Cateva mss. grecegti au aici titlul ,,Despre cei ce prezideaza". Obiceiul grecesc $i roman de a da ospete mari la care era ales un „pre$edinte" se extinsese $i la iudeii bogati (2Mac. 2,27; In. 2,8). Rabinii vor fi impotriva acestor obiceiuri; Siracidul se multumegte sa recomande o atitudine cuviincioasa.

32,2 Despre cununi la ospete, cf. Int. 2,8; Is. 28,1-4.

32,3 Despre intelepciunea batranilor, cf. §i supra, 6,34.

32,7 AI doilea stih se mai poate Intelege: „dar numai de doua ori, daca ai fost rugat." 32,9 In Hebr.: „In mijlocul batranilor nu te scula [sa vorbe§ti] §i cu cei mari nu sporovai prea mult."

1o Fulgerul alearga inaintea tunetului,

harul va merge inaintea omului cuviincios.

I I Ridica-te la timp §i nu ramane cel din urma,

alearga acasa §i nu hoinari.

12 Acolo, distreaza-te §i fa ce-ti trece prin gand,

dar sa nu pacatuie§ti prin cuvinte trufa~e.

13 Si pentru toate acestea binecuvanteaza-L pe Cel care te-a

facut

te-a imbatat cu bunatatile Lui.

14 Cine se teme de Domnul [Ii] va primi Invatatura,
iar cei care-L cauta Inca din zori li vor gasi bunavointa.

15 Cel care cerceteaza Legea va fi indestulat de ea, dar cel fatarnic va afla in ea prilej de poticnire.

16 Cei care se tern de Domnul vor afla judecata dreapta

faptele for drepte vor straluci ca lumina.

17 Omul pacatos leapada mustrarea

i va gasi [mereu] motiv [sa se poarte] dupa plac.

18 Barbatul cugetat nu va ocoli gandirea [temeinica], cel strain §i trufa~ nu se va teme de nimic.

19 sa nu faci nimic fara sa te gandeO bine,

atunci cand faptuie§ti, nu te razgandi.

20 sa nu mergi pe un drum presarat cu piedici, ca sa nu te poticneO de pietre.

2' sa nu ai Incredere intr-un drum [prea] neted

si sa te pate§ti [chiar §i] de fi ii tai.

In tot ce faci, fi i credincios tie Insuti,

caci [0i] aceatta inseamna Implinirea poruncilor.

Cine are Incredere in Lege Impline$te poruncile, cine se increde In Domnul nu va suferi nici o pierdere.

33 Celui care se teme de Domnul raul nu-i va ieO in intampinare, ci in orice Incercare va scapa mereu cu bine.

32,14 ,,bunavointa": Hebr. are ,,un ri{spuns". „II cauta pe (Domnul)": expresie a con-

vertirii la Am. 5,5-6.8 etc.

32,18 ,,nu va ocoli gandirea [temeinica]": in context se poate inlelege $i ,,nu va trece cu

vederea sfatul [cuiva]". In Hebr.: „Inleleptul nu ascunde intelepciunea; cel trufa~ *i cel

nelegiuit nu pazesc Legea."

32,23 ,,fii credincios lie insuli": lift. ,,ai incredere in sufletul tau". In Hebr. ,,ai grija de

tine insuti".

2 Barbatul intelept nu va prinde ura fata de Lege,

dar fatamicul fata de Lege este asemenea unei bard pe furtund.

3 Omul intelegator va avea incredere in Lege,

Legea va fi pentru el tot atat de vrednica de crezare ca un oracol.

4 Pregate§te-ti cuvantarea astfel vei fi ascultat, aduna-ti invatatura, cunoOntele §i [apoi] da raspuns.

5 Roata de car este simtirea nebunului, iar gandirea lui, osie care se invarte.

6 Cal narava~ este prietenul zeflemitor: el necheaza sub oricine it incaleca.

De ce o zi este mai presus decat alta,

de vreme ce toate zilele anului Ni primesc] lumina de la soare?

s In ~tiinta Domnului au fost ele deosebite, El a oranduit rastimpuri §i sarbatori. 9 Pe unele le-a inaltat §i le-a sfintit,

pe altele le-a gezat in randul zilelor [obi8nuite]. 10Toti oamenii [vin] din Wand

§i din pamant a fost creat Adam.

I I multimea §tiintei [Sale], Domnul i-a deosebit

le-a oranduit cal diferite.

Pe unii i-a binecuvantat §i i-a inaltat,

pe altii i-a sfintit §i i-a tinut aproape de Sine. Pe altii i-a blestemat §i i-a umilit

§i i-a rasturnat din starea for.

Precum lutul in mana olarului –

toate caile Ii sunt dupa plac –

33,3 ,,va avea incredere in Lege": Hebr. are „intelege cuvantul lui YHII'H". ,,ca un oracol": gr. epQrrnua SV,t v; Sfl),ot (lftt. „lucrun limpezi, caare") traduce de obicei ebr. 'urim (instrument arhaic de divinatie) interpretat ca derivand de la 'WR, ,,a lumina". Deci, sensul literal al expresiei ar fi „intrebarea instrumentelordivinatorii" (cf si 1Rg. 28,6).

33,4 ,,da raspuns": Hebr. are ,,faptuieste".

33,5 ,,simtirea": fill. ,,maruntaiele", considerate sediul afectivitatii.

33,11 ,, tiintei": Hebr. are ,,Intelepciunii".

33,12 ,,pe altii i-a sfintit si i-a tinut aproape de Sine": e vorba de cei randuiti pentru cult. 33,13 Comparatia apare de multe on in Biblie (cf, de ex., Is. 29,16; 45,9; 34,7; Ier. 18,1-6; 19,1-13; Int. 12,12; Rom. 9,12-24), exprimand libertatea suprema a lucrarii lui Dumnezeu. Pentru stihul al doilea, aceasta este lectiunea preferata de Rahlfs. Un ms. grec precum $i Hebr. au: ,,care it plasmuieste dupa plac."

a,a sunt oamenii in mana Celui care i-a facut pentru a-i rasplati potrivit judecatii Sale.

14 Fata in fata cu raul se afla binele

fata in fata cu moartea se afla viata;

tot aka, fata in fats cu omul evlavios se afla pacatosul:

15 aka sa priv4ti la toate lucrarile Celui Preainalt, doua sate doua, unul fata in fats cu celalalt.

16 Iar eu, cel din urma venit, am stat de veghe, asemenea celui care aduna in urma culegatorilor.

17 Prin binecuvantarea Domnului am ajuns la timp

mi-am umplut §i eu teascul ca orice culegator.

18 Luati aminte ca nu m-am straduit doar pentru mine, ci pentru toti cei care cauta invatatura.

19 Ascultati-ma, mai-mari ai poporului,

i voi, capetenii ale adunarii, deschideti-va urechile!

20 Fiului tau femeii tale, fratelui §i prietenului tau

sa nu le ingadui sa aiba putere asupra ta in timpul vietii tale. Si sa nu dai altuia banii tai,

pentru ca nu cumva, cuprins de parere de rau, sa te rogi sa-i primeO

inapoi.

21 Cat Inca mai traie§ti §i mai ai in tine suflare, sa nu te l4i pe seama nimanui.

22 Caci mai bine este ca fiii tai sa ceara de la tine, decat sa fii tu la cheremul tor.

23 In toate lucrarile tale fii mai presus

nu ingadui nici o pata pe slava ta.

24 In ziua sfarOtului zilelor vietii tale

0 in clipa de pe urma, [atunci] sa-ti imparti m4tenirea.

25 Nutret §i nuia poveri pentru magar, paine, mustrare §i munca pentru slujitor.

26 Pune sluga la lucru si-ti vei gasi odihna;

daca-i vei slobozi mainile, va cauta libertatea.

27 Jugul §i hamul incovoaie grumazul,

iar pentru sluga rea, chinuri §i schingiuiri.

33,14 Hebr. adauga: ,,In fata Iuminii, Intunericul".

33,22 Al doilea stih, litt. ,,decat sa prive$ti tu la mainile Nor tai". 33,25 Aici mss. au subtitlul ,,Despre slugi

28 Trimite-o la lucru, ca sa nu stea degeaba, caci la multe rele a indemnat lenevia.

29 Pune-o sa munceasca, dupa cum i se potrivete,

daca nu te va asculta, strange-o in obezi.

30

Dar sa nu savaqeO nici o silnicie fata de nimeni sa nu faci nimic impotriva dreptatii.

31 Daca ai un slujitor, el sa fie ca tine,

caci cu sange 1-ai dobandit.

32 Daca ai un slujitor, poarta-te cu el ca fata de un frate, caci vei avea nevoie de el ca de sufletul tau.

33 Daca te vei purta rau cu el, iar el, razvratindu-se, va fugi, pe ce drum it vei cauta?

34 Sperante deprte minciuni pentru omul fara minte, iar visele dau aripi neghiobilor.

Asemenea celui care se agata de-o umbra alearga dupa vant, aka e cel care se Increde in vise.

Ceva fata in fata cu altceva, aceasta vedem in vis,

un chip fata in fats cu propria lui oglindire.

De la ce e necurat, ce poate veni curat,

§i de la minciuna, ce poate fi adevarat?

Prezicerile, ghicitul dupa semne visele [toate] sunt deprte, la fel ca inchipuirile unei femei gata sa nasca.

Daca nu vor fi trimise de Cel Preainalt ca sa te cerceteze, sa nu le pui la inima;

33,28 ,,ca sa nu stea degeaba": Hebr. are ,,ca sa nu se razvrateasca".

33,30 Relatia cu sclavii era reglementata de Legea Iui Moise: cf. Ex. 21,1-6; Lev. 25,46; Deut. 15,12-18.

33,31 ,,cu sange": i.e. cu prelul ostenelilor. Se poate referi la adoptarea sclavului In familie.

33,33 Cf. Deut. 23,16-17: interdiclia de a-I preda pe sclavul fugit.

34 La acest capitol, numaratoarea versetelor difera Intre editii.

34,1-8 Dumnezeu se sluje$te uneori de vise pentru a spune ceva oamenilor (cf, de ex., Gen. 28,10-17; 31,10-13.24; Jud. 7,13; Mt. 1,20-23), dar recurgerea la vise ca mijloace de divinatie este blamata de profeli §i de Invalatorii Legii pentru ca poate fi in$elatoare (cf. Lev. 19,26; Deut. 13,2-6; Ier. 23,25; Zah. 10,2).

34,3 ,,fala in fata cu": sau ,,conform cu".

34,5 ,,ghicitul dupa semne": lift. ,,divinatia dupa zborul sau strigatele pasarilor", ,,augur".

INTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 34 389

7 caci pe multi i-au ratacit visele,

iar cei care §i-au pus speranta in ele s-au prabu$it.

8 Fara de minciuna se va implini Legea,

iar pe buzele omului credincios Intelepciunea inseamna desavarire.

9 Barbatul umblat a invatat multe,

iar cel trecut prin incercari va istorisi cu intelegere.

1°Cine n-a fost pus la Incercare §tie putine,

dar cel umblat va spori iscusinta.

11 Multe am vazut in calatoriile mele,

dar ceea ce am inteles e mai mull decat [ce-as putea spune] in cuvinte.

12 De multe on am fost in primejdie de moarte,

dar am scapat multumita acestor lucruri.

13 Duhul celor care se tem de Domnul va trai,

caci nadejdea for e in Cel care ii mantuie§te.

14 Cine se teme de Domnul nu se va infrico§a de nimic

§i nu se va inspaimanta, caci Domnul este nadejdea lui.

15 Fericit sufletul celui ce se teme de Domnul.

Pe cine se sprijina el? Cine ii este reazem?

16 Ochii Domnului sunt catre cei care-L iubesc,

pavaza puternica §i reazem tare,

adapost impotriva vantului fierbinte adapost impotriva aritei de

amiaza,

aparare impotriva piedicilor ajutor ferind de prabuire.

17 El inalta sufletul §i lumineaza ochii,

daruind tamaduire, viata §i binecuvantare.

18 Cine aduce jertfa din ceva dobandit pe nedrept aduce prinos cu

meteahna,

§i darurile celor fara de lege nu sunt [primite] cu bunavointa.

19 Cel Preainalt nu prive§te cu bunavointa la prinoasele nelegiuitilor

nu dupa multimea animalelor jertfite iarta El pacatele.

20 Cum ai injunghia un flu in fata tatalui sau,

aka e cel care-aduce jertfa din banii saracilor.

21 Painea celor nevoi4i este viata saracilor

§i cine le-o rape§te este om [varsator] de sange.

34,18 Sirah acorda un loc important cultului $i preotiei, dar, pe linia profetilor, insista asupra dispozitiilor spirituale: respectarea Legii $i mai ales savarirea faptelor bune.

390 INTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 34-35

22 Uciga al aproapelui este cel care ii is Inijloacele de trai

varsator de sange-i cel care-1 lipsqte de simbrie pe lucrator.

23 Cand unul cladqte, iar altul darama, ce alt folos [au avut] in afara de osteneli?

24 Cand unul se roaga, iar altul blestema, al cui glas it va asculta Stapanul?

25 Celui care se scalds dupa mort ~i iar4i it atinge,

la ce i-a folosit imbaierea?

26 Ada ~i omul care postqte pentru pacatele sale

iar4i se intoarce face la fel. Rugaciunea lui cine o va asculta? $i lace i-a folosit daca s-a smerit?

35 Cine pazqte Legea inmultqte prinoasele, aduce jertfa de mantuire cel care is aminte la porunci.

2 Cine arata recunotinta aduce prinos fruntea fainii

cine face milostenie aduce jertfa de lauds.

3 Ceea ce Ii place Domnului e sa te tii departe de rau §i jertfa de impacare e sa te tii departe de nedreptate.

4 sa nu te arati in fata Domnului cu mainile goale, caci toate acestea sunt potrivit poruncii.

5 Prinosul omului drept unge cu grasime altarul

§i mireasma ei placuta [se inalta] spre Cel Preainalt.

6 Prinosul celui drept bucura altarul

§i pomenirea lui nu va fi uitata.

Cu inima buns sa-L preamareO pe Domnul

§i sa nu te zgarce§ti cand aduci parga [din truda] mainilor tale.

8 Ori de cate on daruie§ti, sa ai chipul vesel

cu bucurie sa-ti sfinte§ti zeciuiala.

9 Daruie§te Celui Preainalt potrivit cu darul Lui si cu inima bung, cat iti poti ingadui;

34,25 Cf. Num. 19,11 si urm.

35,1 „jertf de mantuire": cf. Lev. 3.

35,6 „bucura": lift. „unge cu grasime". ,,pomenire", gr. tvriµocuvov: cste partea dintr-o ofranda care e prelevata spre a fi arsa in foc – cf. Lev. 2,1-3.

35,7 „cu inima buns": lift. ,,cu ochi bun" (cf. Vulg. bona anima); cf si infra, v. 9. 35,9 „cat iti poti ingadui": litt. „cat gase$te mans".

1° caci Domnul rasplatqte Intotdeauna,

In§eptit iti va rasplati.

11 Sa nu incerci sa-L cumperi cu daruri, caci nu le va primi,

sa nu to sprijini pe o jertfa nedreapta;

12 caci Domnul este judecator

in fata Lui faima cuiva nu inseamna nimic.

13 El nu va fi partinitor impotriva saracului

rugaciunea celui nedreptatit o va asculta.

14 Nu va trece cu vederea ruga orfanului

nici pe vaduva care-0i revarsa cuvintele [de durere].

15 Oare lacrimile vaduvei nu-i curg pe obraz

strigatul ei [nu se inalta] impotriva celui care i le-a pricinuit?

16 Cine slujqte cu bunavointa va fi bine primit

i rugaciunea lui va ajunge pang la nori.

17 Ruga celui smerit a strabatut norii

pana ce ea nu ajunge la tinta, el nu se va mangaia.

18 Nu se va opri pana card Cel Preainalt nu-I va cerceta

va judeca pe cei drepti va face dreptate.

19 Iar Domnul nu va intarzia,

nici nu va avea rabdare cu ei

2° pana card nu va zdrobi *alele celor lipsiti de mild

nu va revarsa peste neamuri razbunarea Sa,

21 pana cand nu va nimici multimea celor obraznici

0 nu va zdrobi sceptrele celor nedrepti,

zz pana cand nu va rasplati omului dupa faptele lui

lucrarile oamenilor potrivit gandurilor tor,

23 pana and nu va savar0 judecata poporului Sau

nu-i va bucura cu indurarea Sa.

35,10 Pentru semnificatiile numarului apte, cf. $i supra, 7,3 §i 20,12.

35,11-12 Despre nepartinirea lui Dumnezeu, Deut. 10,17; 2Par. 19,7; IPt. 1,17;

Rom. 2,11 etc.

35,14 Despre regimul special al orfanului gi vaduvei, cf. $i supra, 4,8-10. Cf. $i Ex.

22,21-22; Prov. 22,22-23 etc.

35,16 ,,Cine sluje§te": nu se precizeaza daca lui Dumnezeu sau aproapelui. ,,va fi bine

primit": litt. ,,Intru bunavointa va fi primit". Se mai poate in(elege §i ,,(sluje$te) cu buna-

vointa…".

35,17 ,,el nu se va mangaia": In ebr. ,,ea nuli at1 odihna".

24

Frumoasa este indurarea Sa la vreme de restrite, ca norii de ploaie la vreme de seceta.

36 I Indura-te de noi, Stapane, Dumnezeule a toate, §i prive§te [spre noi] §i trimite frica de Tine peste toate neamurile! z Ridica-Ti mana impotriva neamurilor straine, ca ele sa vada stapanirea Ta.

Dupa cum Inaintea for Te-ai aratat sfant intru noi, tot aka inaintea noastra preamarqte-Te intru ele:

a ca ele sa Te cunoasca, precum am cunoscut §i noi, ca nu este Dumnezeu afara de Tine, Doamne. Reinnoie§te semnele §i fa noi minuni,

preamare§te-Ti mana bratul Thu cel drept! 6

Dqteapta-Ti mania ,si revarsa-Ti urgia,

rapune-I pe potrivnic nimicqte-I pe du§man! Grabete timpul §i aminte§te-Ti de juramant, se vor istorisi faptele Tale marete.

s In urgia focului sa fie mistuit cine va scapa,

iar cei care fac rau poporului Tau sa-i gaseasca pierzarea.

9 Zdrobe§te capetele capeteniilor du§mane, care spun: ,,Nu este [nimeni] afara de noi!"

10 Aduna la un Ioc toate semintiile Iui Jacob

da-le inapoi motenirea dintru Ynceput!

II Indura-Te, Doamne, de poporul chemat cu numele Tau

§i de Israel, pe care I-ai Mcut asemenea unui intai-nascut! I2 Fii milostiv fata de cetatea sfantului Tau [Iacg],

36,1-17 Aceasta rugaciune cu accente eshatologice se aseamana intrucatva cu psalmul pastrat in ebraic;i de la sfaritul ci;rlii $i cu rugaciunea iudaica a ,,celor optsprezece binecuvanti". Patosul ei se deosebe to de tonul senin al restului earth; se presupune ca ea a fost compusa fie dupA distrugerile fitcute in Palestina de trupele egiptene ale lui Scopas in 199 1.1-1., fie in timpul prigoanei lui Antiochus al V-lea Epiphanes gi in ajunul rascoalei Macabeilor. A fost probabil inserata ulterior in Sir.

36,3 Dumnezeu l1i aratA sfinlenia pedepsind pAcatele lui Israel. Formulari asemAnatoare in Iez. 28,22 gi 38,23.

36,8 Flebr. are numai: ,,CAci cine III va spune: Ce faci?" TraducAtorul LXX a parafrazat din scrupul teologic.

36,9 „capeteniilor dugmane": liebr. are „capeteniilor lui Moab" – aluzie la Num. 24,17. 36,11 „I-ai f tcut asemenea": I-Iebr. are „I-ai numit" – cf. Ex. 4,22.

de Ierusalim, locul odihnei Tale!

13 Umple Sionul de lauda minunilor Tale

poporul Tau de slava Ta!

14 Da marturie pentru cele pe care le-ai creat la inceput treze*te prorocirile [rostite] in numele Tau!

15 Da-le rasplata for celor care Te ateapta pe Tine

prorocii Tai vor fi [aflati] vrednici de crezare!

16 Asculta, Doamne, rugaciunea celor care Ti se inching, potrivit binecuvantarii lui Aaron asupra poporului Tau,

17 vor cunoa~te toti cei de pe pamant

ca Tu qti Domnul, Dumnezeul veacurilor.

18 Pantecele mistuie orice fel de mancare,

dar sunt bucate mai bune decat altele.

I9 Gatlejul simte bucatele de vanat:

tot aka inima priceputa –

cuvintele mincinoase.

Inima indaratnica pricinuie§te tristete,

dar omul mutt incercat ii va plati cu aceea~i masura.

0 femeie va primi drept sot pe orice barbat, dar sunt fete mai bune decat altele.

Frumusetea femeii invesele§te fata

§i intrece orice dorinta a omului.

Daca pe limba ei se afla mild §i blandete,

barbatul ei nu este la fel ca *i ceilalti flu ai oamenilor.

Cine-§i dobande$te femeie pune temelie avutiei, ajutor asemenea sie*i, stalp de sprijin.

Unde nu este imprejmuire, avutia va fi jefuita, §i eel care nu are femeie va rataci oftand.

Ca'ci cine va avea incredere intr-un talhar ager,

36,13 ,,poporut": gr. Xabv. l-Iebr. are ,,Templul"; de aceea unii au emendat gr. In va6v. 36,14 ,,cele pe care le-ai creat la inceput": In iudaismul rabinic Israel este una din cele ,ase creaturi anterioare lumii (comentariu la Gen. 1,1 In Gen. Rabbah 1,4 – cf. TOB,

nota ad loc.).

36,20 Autorul nu Indeamnt la razbunare, ci se multum4e sa constate ceea ce se petrece

adeseori.

36,24 „ i i pune temelie": gr. evapxeTm – pentru sensurile lui apxn vezi nota la 1,14.

36,25 Cf. Gen. 4,12.

care sare din cetate in cetate?

$i tot astfel in omul care nu are cuib

§i se adaposte§te pe unde tl prinde seara.

37 Orice prieten spune: ,,$i eu Bunt prieten!";

dar este cate un prieten care e prieten doar cu numele. z Oare nu ramai cu o tristete pans la moarte

cand un tovara§ un prieten ti se preschimba in du§man? 3 O, gandule rau, de unde te-ai pravalit

ca sa acoperi pamantul cu viclqug?

'Cate un tovar4 se bucura de bucuria prietenului sau, dar la vreme de restrite se ridica impotriva lui.

5 Tovar4ul sufera alaturi de prietenul sau, de dragul pantecelui, iar in fata luptei va apuca scutul.

Sa nu-ti uiti prietenul in sufletul tau

§i sa-ti aduci aminte de el in mijlocul avutiilor tale. Orice sfatuitor lauds sfatul,

dar Cate unul da sfat pentru sine insu§i.

8

De cel care da sfaturi pate§te-te §i afla mai intai care-i este nevoia

– cad el te va sfatui pentru sine insui

-,

pentru ca nu cumva sa traga la sorti in privinta ta

§i sa-ti spuna ,,E bung calea ta!",

iar [apoi] sa stea deoparte ca sa vada ce ti se va intampla.

10 Sa nu te sfatuie§ti cu cel care te prive§te de sus

§i de cei care te pizmuiesc ascunde-ti gandul,

11 [sa nu te sfatuie§ti] cu o femeie despre potrivnica ei,

§i cu un fricos despre razboi,

cu un negustor despre o afacere,

§i cu un cumparator despre o vanzare, cu un invidios despre recuno§tints, §i cu un om nemilos despre bunatate, cu un lenq despre o munca oarecare,

37,4 In Hebr.: „Rau prieten este acela care se da pe Ianga ospat, dar la vreme de restri§te sta deoparte."

37,6 Al doilea stih, in Hebr.: ,,Sa nu-I parase$ti c6nd e vremea de Iuat prada." 37,8 Despre sfetnicii rauvoitori, v. $i supra, 8,15.

cu sluga tocmita pe un an despre terminarea [lucrarii], cu servitorul puturos despre o munca mai grew; pe asemenea oameni sa nu te bizui la nici un sfat.

12 Sa flu insa mereu in preajma unui barbat evlavios, despre care §tii ca implinqte poruncile,

al carui suflet este asemanator cu al tau

care, daca te vei prabuO, va suferi alaturi de tine.

13 Fii statornic fata de gandul din inima ta,

caci nimic nu-ti este mai credincios decat ea;

14 sufletul omului 11 intiinteaza de obicei mai bine decat apte strajeri a~ezati la panda pe o inaltime.

15 Dar mai presus de orice, roaga-te Celui Preainalt, ca sa-ti indrepte calea intru adevar.

I6lnceputul oricarui lucru este cuvantul

mai inainte de orice fapta e cugetarea.

Urma schimbarii din inima

se desparte in patru parti:

binele raul, viata §i moartea;

cea care intotdeauna le stapane0e pe toate este limba.

Este cate un barbat iscusit, care-i invata pe multi, dar care propriului sau suflet nu-i este de nici un folos.

Este cate unul bun de gura, care se face insa urat: acesta va fi lipsit de orice brand:

caci nu i s-a dat har de la Domnul,

deoarece a fost lipsit de orice intelepciune.

Cate unul este intelept pentru sine

roadele intelegerii lui sunt vrednice de crezare in gura lui.

Barbatul intelept educa poporul

roadele intelegerii lui sunt vrednice de crezare.

Barbatul intelept este coplqit de binecuvantari 0-1 fericesc toti cei care I vad.

Viata omului are zilele numarate,

dar zilele lui Israel sunt fara de numar.

Cel intelept va dobandi incredere in mijlocul poporului sau,

37,17 Text dificil.

37,21 Lipseste din Hebr. si din vers. siriaca. 37,26 „va dobandi": lift. ,,va mogteni".

numele Iui va trai in veac.

27 Fiule, pune-ti sufletul la Incercare in timpul vietii tale,

ca sa vezi ce este Mu pentru tine sa nu-I faci.

28 Pentru ca nu toate sunt de folos tuturor 0 nu toate ii multumesc pe toti.

29 sa nu flu nesatios cu toate desfatarile

sa nu to repezi asupra mancarurilor; 3o caci belpgul de bucate Imbolnavqte

Imbuibarea duce la ingretopre.

31 Prin Imbuibare multi 0i-au gasit sfarOtul, iar cine se Infraneaza lungqte viata.

38 Cinste§te-l pe doctor cu cinstea care i se cuvine pentru foloasele lui, caci §i pe el I-a creat Domnul.

2 Vindecarea vine de la Cel Preainalt 0 de la rege prime§te daruri.

3 $tiinta doctorului Ii va Inalta capul 0 el va fi admirat de mai-marii Iumii. Domnul a creat leacuri din pamant, iar omul chibzuit nu le va dispretui.

5 Dare nu printr-un lemn s-a Indulcit apa spre a face cunoscuta puterea lui? El a dat oamenilor §tiinta,

spre a fi preamarit pentru minunile Sale.

7 Prin acestea, El vindeca alina durerea omului, cu acestea spiterul va face amestecuri,

8 §i faptele Lui nu vor avea sfar0t,

iar pacea de la El vine pe fata pamantului.

37,28 Idee reluata de I Cor. 6,12 $i 10,23, dar Intr-un context diferit.

38,2 AI doilea stih este neclar. In 1-Iebr., stihul se refers la daruri oferite de un rege pamantesc, versetul fiind: ,,De la Dumnezeu primqte medicul priceperea $i de la rege prime§te daruri." In LXX, textul e mai pulin precis: se poate intelege ea ,,regele"

ar putea fi Dumnezeu, care ofera darul vindecarii medicului sau pacientului.

38,4 „leacuri"; e vorba de plantele medicinale.

38,5 Cf. Ex. 15,23-25.

38,7 „EI vindeca": Hebr. are ,,medicul alina…".

38,8 ,,pacea": gr. Eiprjvrl traduce ebr. calom, care inseamna ,,pace", dar gi ,,stare de bine", „sanatate".

9 Fiule, nu fi delasator atunci and bolnav,

ci roaga-te la Domnul, iar El te va vindeca.

1° Indeparteaza de la tine greeala, pea-ti mainile intru dreptate

curatqte-ti inima de orice pacat.

Adu [jertfa de] bung mireasma pomenire din fruntea fainii

§i unge-ti prinosul potrivit mijloacelor tale.

12 Iar [apoi] fa-i loc doctorului, caci §i pe el 1-a creat Domnul; el sa nu stea departe de tine, caci ai nevoie de el.

Is Vine o clipa and intremarea to [se va afla] in mainile tor,

14 fiindca §i ei se vor ruga Domnului

ca sa gaseasca drumul cel bun catre intremare §i leacul potrivit ca sa[-ti] salveze viata.

15 Cine pacatuiete in fata Celui ce I-a facut va cadea pe mainile doctorului.

16 Fiule, sa ver§i lacrimi pentru cineva care a murit §i, ca unul care patimqte crunt, pornete bocet. Inmormanteaza-i trupul cu cinstea cuvenita §i nu uita de mormantul lui.

17 Jele*te-1 cu amar §i cu lacrimi fierbinti, tine intristare dupa cum i se cade,

timp de o zi sau doua, de teama clevetirii, iar apoi ogoiqte-ti intristarea;

18 caci din intristare se [poate] ivi moartea, iar intristarea inimii incovoaie puterea.

19 In restri~te dainuie §i intristarea,

38,9 ,,nu fi delasator": in Hebr. ,,nu te mania". –
38,11 Am Incercat sa explicitam potrivit contextului un verset obscur din LXX: Sec

suwSiav xai µv11µ66uvov 6eµtSa),ewc xai kinavov npoa¢opav ax; µi1 unapxwv, lilt. in – Bibl. 1688: ,,Da bun-miros $i pomenire de fins de grau $i unge aducerea,, ca cum n-ai fi." ,,potrivit mijloacelor tale": traducere dupa Hebr.

38,14 ,,intremare": Hebr. are „diagnostic".

38,15 Ideea ca boala e o consecinta a pacatului e traditionala (cf. Deut. 28,21-

-22.27.35.59-61); vezi insa explicatia data de Iisus Hristos cu privire la orbul din na$tere (cf. In. 9,2-5). In Hebr. textul se poate intelege ,,Pacatuiegte in fata Creatorului sau

acela care face pe viteazul in fata doctorului."

38,16 Despre cutumele privitoare la perioada de doliu, cf. 22,12.

38,17 ,,cu lacrimi fierbinti": litt. „infierbanteaza lovitura" – aluzie la obiceiul de a-§i bate

pieptul in semn de doliu.

iar viata de om sarac e impotriva inimii.

20Nu-ti lasa inima prada Intristarii,

?ndeparteaz-o amintindu-ti de cele de pe urma.

21 Nu uita' ca nu este drum de Yntoarcere,

nici mortului nu-i vei fi de folos, tie Iti vei face rau.

22 ,,Adu-ti aminte de judecata mea, caci la fel [va fi] §i a ta:

astazi eu, maine tu!"

23 Odata ce mortul a trecut in odihna, da odihna amintirii lui mangaie-te de [pierderea] lui cand §i-a dat sufletul.

24 Intelepciunea carturarului [se dobande§te] in clipe prielnice de ragaz Intelept va ajunge acela care nu are multe treburi.

25

Ce fel de Intelepciune va dobandi acela care tine coarnele plugului, care se mandrqte cu varful stramurarii, manandu-i boii ducandu-§i viata in muncile for

vorbqte mai ales despre taurii tineri?

26 Ii sta la inima cum sa intoarca brazda va veghea spre a hrani junincile.

27 Tot aka once lucrator once meter dulgher, prin§i de treburi noaptea §i ziua;

la fel cei care graveaza tipare de peceti –

grija for cea mare va fi cum sa schimbe mereu modelul;

be sta la inima cum sa se tina Intocmai de desen

vor veghea spre a-si duce la cap lucrarea.

28 Tot aka fierarul a~ezat tang nicovala, cu gandul atintit la lucrarile fierului; aburul focului Ii va mistui carnea

§i cu dogoarea cuptorului se va Ynfrunta.

La zgomotul ciocanului i i va pleca urechea

§i ochii sal vor fi atintiti asupra modelului uneltei.

38,21 Primul stih, in Nebr.: ,,Nu to mai gandi la el, caci pentru el nu mai e nadejde" (cf. 2Rg. 12,22-23: atitudinea lui David cand i-a murit fiul nascut din adulter). 38,25 Paragraful incepand cu acest verset confine o aparenta contradictie cu secventa din 7,15, unde munca fizica grea este pretuita. Minutioasa enumerate a celor mai importante megte§uguri antice reprezinta in sine un semn de pretuire. Totu$i, ca membru al clasei instruite a scribilor, Siracidul traseaza inevitabila granita dintre muncile manuale, oricat de indispensabile ar fi acestea cetatii, preocuparile intelectuale ale carturarului, inteleptului sau judecatorului.

li sta la inima desavarFasca lucrarea

§i va veghea spre a o impodobi pang la desavar§ire.

29 Tot a;a olarul qezat la lucrul sau §i invartinduli cu picioarele roata;

el este pururi cuprins de grija pentru lucrarea sa

numarata e toata munca lui.

30 Cu bratul sau el da o forma lutului
cu picioarele ii incovoaie taria.

Ii va sta la inima cum sa desavarFasca smaltuirea va veghea spre a curati cuptorul.

31 Toti acetia s-au increzut in mainile for *i fiecare este priceput in me§te§ugul lui.

32 Para de ei nu s-ar intemeia o cetate,

nici n-ar fi locuita, nici nu s-ar umbla prin ea.

33 Dar la sfatul poporului nu vor fi cautati

§i in adunare nu vor primi ranguri de frunte; pe scaunul judecatorului nu se vor aFza §i randuiala judecatii nu o vor intelege.

3' Ei nu vor pune in lumina nici invatatura, nici judecata

§i nici cu pildele nu se vor afla [indeletnicindu-se],

dar ei tin statornica zidirea veacului,

iar ruga for e intru lucrarea me§tewgului.

39 1 Altfel stau lucrurile cu cel care-§i daruiqte sufletul cugeta la Legea Celui Preainalt:

intelepciunea tuturor celor din vechime o va cerceta §i cu prorociile se va indeletnici,

2 el va pastra istorisirile oamenilor vestiti

§i va patrunde in intorsaturile parabolelor,

38,31 ,,este priceput": gr. vo4it;etat. Initial, soda desemna ,,priceperea, deprinderea practicii", apoi ,,priceperea de a-ti orandui bine viata" ;i abia mai tarziu (de la Aristotel) capat3 sensul specific filozofic. 0 evolutie similara areebr. hokhrmah, cu diferenta ca In forma ei supremii ea este un atribut divin pe care Dumnezeu II Impan4ete omului

care vrea s5-I primeasca.

39,1 „Legea… intelepciunea… prorociile": poate fi aici o aluzie la cele trei tipuri de cIarti

ale Scripturii (cf. Prolog 1,8-10.24-25 Introducerea § 6). 39,2 Despre toposul ,,tainelor" intelepciunii, cf. 4,18.

3 ascunzi§urile proverbelor le va scruta

§i cu Intelesurile ascunse ale parabolelor i§i va petrece vremea.

4 In mijlocul celor mai mari i§i va face slujba §i in fata capeteniilor va fi vazut.

El va calatori in tara neamurilor straine,

cad a cunoscut din incercarile sale cele bune §i cele rele ale oamenilor.

5 Ii va sta la inima sa se indrepte Inca de dimineata care Domnul, care I-a facut,

§i Inaintea Celui Preainalt se va ruga; i§i va deschide gura in rugaciune

Si pentru pacatele sale se va ruga.

6 Daca va voi Domnul cel mare, el se va umple de duhul Intelegerii;

ca ploaia va revarsa cuvintele intelepciunii sale §i prin rugaciune va aduce multumiri Domnului. 7El i§i va calauzi drept gandirea §i §tiinta §i la tainele Domnului va cugeta.

s I§i va vadi buna cre§tere pe care a primit-o

§i se va lauda Intru Legea Legamantului Domnului.

Multi vor lauda puterea lui de intelegere §i pana in veac aceasta nu se va §terge [din mintea lor]

Nu va disparea amintirea lui

;;i numele Iui va dainui din generatie in generatie.

Intelepciunea lui o vor povesti neamurile §i lauda lui o va vesti adunarea.

Daca va trai mult, va la in urma un nume mai cinstit decat alte o mie, iar cand va muri, aceasta ii va fi de ajuns.

12 Dupa ce am cugetat, voi vorbi mai departe, caci m-am Incarcat ca tuna plina.

13 Ascultati-ma, fii credincio§i, §i odrasliti ca trandafirul care cre§te pe malul unui rau! la Ca tamaia raspanditi mireasma

§i dati flori precum crinul.

39,5 „Cel Preainalt': gr. 6 vynaroS traduce aici ebr. `Elyon, nume arhaic care apare numai in Pentateuh, in Iov $i in Psalmi. In Sirah apare de 15 on incepand cu acest verset. 39,6 0 metafora „pluviala" asemanatoare aflam supra, 39,6. „va aduce multumiri": gr. ei;oµoloyetu -cf. nota la Ps. 6,6.

39,8 Unii inteleg primul stih: ,,Prin Invatatura [pe care o dal i§i va vadi…"

1NTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 39 401

Revarsati mireasma §i inaltati cantare de lauds, binecuvantati pe Domnul pentru toate lucrarile [Sale].

15 Vestiti maretia numelui Sau,

aduceti multumire intru lauda Lui

prin cantarile buzelor §i pe harfe

~i astfel sa spuneti in aducerea de multumire:

16 ,,Toate sunt lucrarile Domnului, caci sunt foarte bune, §i orice porunca a Lui se va implini la vremea el!"

Nu trebuie sa spui: ,,Ce este aceasta?", ,,Pentru ce este aceasta?",

caci toate vor fi cercetate la vremea tor.

17 La cuvantul Lui apa s-a oprit morman

§i la rostirea gurii Lui, adunare de ape.

18 La porunca Lui, toata dorinta Lui [se impline5te]

nimeni nu va mic§ora infaptuirea mantuirii Lui.

19 Faptele a tot trupul [se and] inaintea Lui §i nu se pot ascunde de ochii Lui.

20 Din veac in veac El cerceteaza

§i nimic nu este neobipuit in fata Lui.

21 Nu trebuie sa spui: ,,Ce este aceasta?", ,,Pentru ce este aceasta?",

cad toate au fost create cu rostul tor.

22 Binecuvantarea Lui s-a revarsat ca un rau ca un potop a adapat uscatul.

23 Tot aka vor moteni neamurile urgia Lui,

dupa cum [El insu§i] a preschimbat apele in saramura.

24 Pentru cei evlavio§i ale Lui sunt drepte, dupa cum pentru nelegiuiti sunt pline de piedici.

25 Lucrurile bune au fost create dintru inceput pentru cei buni,

la fel, pentru pacato§i, cele rele.

26 Cele dintai trebuinte pentru viata omului sunt: apa, focul, fierul *i sarea,

fruntea fainii de grau, laptele §i mierea,

39,15 Primul stih se poate inlelege §i: ,,Dati preamarire numelui Sau."

39,16 Cf. Gen. 1,10.25.31. Unii Insa echivaleaza primul stih astfe!: „Cat de frumoase

'sunt lucrarile Domnului!" Ultimele doua stihuri sunt doar in LXX §i par a fi un dublet

alv.21.

39,23 ,,a preschimbat apele in saramura": posibila aluzie la distrugerea Sodomei $i

Gomorei (cf. Gen. 19,24 §i urm.; Sir. 16,8).

sangele strugurelui, untdelemnul si vesmantul. 27 Toate acestea sunt bune pentru cei evlaviosi, dupa cum pentru pacatosi ele se preschimba in rele.

28 Sunt vanturi care au fost create spre pedeapsa si, in mania Lui, [Domnul] a Intetit loviturile lor. La vremea sfarsitului ele Isi vor revarsa taria si mania Celui care le-a facut o vor potoli. 29 Focul si grindina, foametea si moartea, toate acestea au fost create spre pedeapsa; 3o coltii fiarelor, scorpionii, viperele

si sabia care-i pedepseste pe cei nelegiuiti ducandu-i la pierzare

31 se vor bucura sa-I Implineasca porunca, – si pe pamant vor fi gata la nevoie

si, la vremea lor, nu vor iesi din cuvantul Lui. 32 De aceea m-am Intarit Inca de la Inceput, am cugetat si am lasat in scris:

33 „ Lucrarile Domnului sunt bune toate

si El se va Ingriji de orice nevoie la vremea ei.

34 $i nu trebuie sa spui: «Acest lucru este mai rau decat celalalt!»,

caci orice Iucru va fi pretuit la vremea lui.

35

Iar acum, cu toata inima si gura, cantati si binecuvantati numele Domnului!"

40 Mare neodihna a fost creata pentru fiecare om si jug greu asupra fiilor Iui Adam,

din ziua in care ies din pantecele mamei for

si pana in ziua cand se Intorc la mama tuturora. Z Gandurile for si frica din inima

e cugetarea la ce-i asteapta, la ziua sfarsitului.

De la cel a~ezat pe un tron vestit

si pana la cel care se umileste in Wand si cenusa,

de la cel care poarta [vesminte de] purpura si coroana si pana la cel Imbracat cu panza groasa de in –

39,28 De aici Incepe fragmentul de manuscris Hebr. gasit in 1964 la Masada.

40,1 ,,a fost creata": Hebr. are ,,Dumnezeu a dat". Traducatorul LXX a recurs la o constructie impersonala pentru a nu mentiona Numele divin ca autor a ceva rau. 40,4 „[vegminte de] purpura si coroana": Hebr. are „turban si diadems".

manie *i invidie, tulburare *i zbucium, frica de moarte, ciuda *i dezbinare.

5 Iar la vremea odihnei, in qternut, somnul noptii le reinnoie*te ingrijorarea.

6 Foarte putin, o frantura de odihna,

*i de aici in vise, e ca intr-o zi de straja, tulburat de vedeniile inimii sale, ca un fugar de pe campul de lupta.

7 La vremea and e nevoie, el se treze*te *i se miry ca nu-i mai este deloc fried.

8 Pentru orice trup, de la om pana la dobitoc,

iar pentru pacato*i de *apte on mai mutt:

9 moarte *i sange *i dezbinare *i sable, nenorociri, foamete *i necaz *i bici.

1° Impotriva celor nelegiuiti au fost create toate acestea

*i din pricina for a venit potopul.

I1 Toate cele ce vin din pamant se vor intoarce in pamant

*i cele ce vin din ape se vor intoarce in mare.

12 Orice mica *i nedreptate vor fi *terse, dar credinta va dainui in veac.

Avutul celor nedrepti va seca precum un rau

*i ca un tunet mare at carui sunet se risipe*te in ropotul de ploaie.

Cand i*i deschide mainile, el se va veseli,

*i tot a*a cei care catca [poruncile] vor disparea cu totul.

1s Vlastarele necredincio*ilor vor inmulti ramurile,

iar radacinile necurate stau pe o stanca piezi*a.

16 Trestia de Ianga orice apa *i maluri de rau

va fi smutsa inaintea tuturor buruienilor.

40,5 ,,le reinnoiegte ingrijorarea": lilt. ,,le variaza cunoa$terea".

40,6 ,,de pe campul de lupta": liti. ,,de la fata razboiului".

40,7 ,,cand e nevoie": gr. xpeiac, lilt. ,,nevoii", este lectiunea adoptata de Rahlfs;

majoritatea mss. au insa awrrlptac, ,,izbavirii".

40,8 Pentru semnificatiile numarului ;apte, v. $i supra, 7,3 *i 20,12.

40,9 Primul stih, in Hebr.: „ciuma, sange, parjol *i seceta".

40,11 Despre intoarcerea In pamant a oricarei fiinte vii, cf supra, 16,30, ca *i infra,

41,10. AI doilea stih in Hebr.: ,,Tot ce vine de sus se intoarce sus." 40,14 Textul e obscur ,i fiecare traducator presupune cate un subject. 40,16 ,,tuturor buruienilor": Hebr. arc ,,de ploaie".

17 Marinimia este rai de binecuvantari

milostenia dainuie in veac.

18 Viata celui de sine statator a celui muncitor e placuta, dar mai fericit decat amandoi este cel care gasqte o comoara.

19 Fiii intemeierea unei cetati statornicesc un nume,

dar mai presus de amandoua este socotita femeia fara prihana.

20 Vinul §i muzica inveselesc inima,

dar mai presus de amandoua este iubirea de intelepciune.

21 Flautul §i harpa scot melodie placuta,

dar mai presus de amandoua este limba duke.

22 Farmecul §i frumusetea le dorqte ochiul,

dar mai presus de amandoua este verdele semanaturii.

23 Prietenul §i tovar4ul se intalnesc la vremea potrivita, dar mai presus de amandoi este femeia cu barbatul ei.

24 Fratii §i sprijinitorii [iti stau aproape] la vreme de restrite, dar mai presus de ace§tia milostenia te va izbavi.

25 Aurul §i argintul iti vor da siguranta,

dar mai presus de amandoua va fi pretuit un sfat.

26 Averea §i puterea [iti] vor da curaj,

dar mai presus de amandoua este frica de Domnul. Avand frica de Domnul nu-ti lipse§te nimic

§i, cu ea, nu mai trebuie sa cauti alt ajutor.

27 Frica de Domnul este rai de binecuvantari

§i mai presus de orice faima [te] ocrote§te.

28 Fiule, sa nu duci o viata de ceretor;

mai bine sa mori decal sa cer§qti.

29 Viata barbatului care privqte catre masa altuia nu poate fi socotita o vats adevarata.

El va intina sufletul cu mancaruri straine,

40,18 Primul stih in Hebr., ms. B: ,,Viata cu vin $i bauturi tari este placuta", iar in ms. de la Masada: ,,Viata in bel$ug §i ca tig este placuta."

40,19 Dupd primul stih, Hebr. $i syr. au: ,,dar mai de pret decal acestea doua este descoperirea intelepciunii."

40,20 ,,iubirea de intelepciune": Hebr. are doar ,,iubirea".

40,21 ,,Iimba dulce": Hebr. are „limba sincera".

40,25 „iti vor da siguranta": fits. ,,iti vor intari piciorul".

40,26 ,,[iti] vor da curaj": lift. ,,vor inalta inima".

pe and barbatul Invatat *i binecrescut se va feri. so In gura celui fara r4ne e placuta cereala, dar in pantecele lui va arde foc.

41 0, moarte, cat de amara este amintirea ta

pentru omul care traie§te linitit in mijlocul bunurilor sale, pentru barbatul lipsit de griji, caruia ii merg bine toate §i care este Inca in stare sa primeasca hrana! 2 O, moarte, binevenita este judecata ta

pentru omul [cut] in nevoie cu puterile Imputinate, pentru cel ajuns la adanci batraneti §i sf4iat de toate [grijile],

care [a ajuns] neincrezator §i si-a pierdut rabdarea! sa nu to temi de judecata mortii,

adu-ti aminte de cei de dinaintea ta §i de cei de dupa tine. 4 Aceasta este judecata Domnului pentru tot trupul

§i de ce sa cartim impotriva bunului plac al Celui Preainalt?

Ca vei trai zece, o suta sau o mie de ani,

in laca~ul mortilor nu vei fi mustrat pentru viata ta.

5 Copii uracio§i ajung copiii pacato§ilor,

care-§i petrec vremea in salgele celor necredinci4.

6 Motenirea fiilor celor pacato§i va fi nimicita, urma~ii for vor fi cople§iti de ocara.

7 Pe un tata necredincios Il vor ponegri fiii sai, caci din pricina lui vor ajunge §i ei de ocara.

8 Vai voua, barbati necredincio§i,

care ati parasit Legea Dumnezeului Preainalt!

9 Daca va veti ngte, Intru blestem va veti ngte, iar daca veti muri, de blestem veti avea parte!

10 Toate cele ce vin din pamant se vor Intoarce in pant,

§i tot aka necredincio§ii [merg] de la blestem catre pieire.

41,1 ,,sa primeasca hrana": gr. TpoO, ,,hrana", este lectiunea adoptata de Rahlfs. Unii traducatori corecteaza In TpuO, ,,placere", dupa ebraica si siriaca.

41,5 Despre raporturile dintre tats §i fii, cf. $i supra, 16,1-5.

41,6 Primul stih In Hebr. (ms. Masada): ,,Din pricina fiului celui nelegiuit va fi nimicit

regatul."

41,10 ,,din pamant… In pamant… blestem… pieire": Hebr. are: ,,din nimic… In nimic…

nimic… nimic."

Oamenii se tanguiesc pentru trupurile lor, dar numele cel rau al pacatoilor va fi ters.

2 Ai grija de numele tau, cad el va dainui dupa tine mai mult'decat o mie de gramezi marl de aur. 13 O viata buna i§i are zilele numarate,

dar un nume bun va dainui in veci!

4 Pastrati invatatura in pace, fiilor!

Dar intelepciunea ascunsa comoara nevazuta, ce folos de amandoua?

is Mai bun omul care-si ascunde nebunia decat omul care-§i tine ascunsa intelepciunea.

16 Va voi spune, apdar, cand sa va ru§inati, cad nu este bine sa tii seama de orice ruine

nu toate sunt pretuite cum se cuvine de toti.

7 Rqineaza-te fata de tatal tau fata de mama to de desfrau,

fata de capetenie fata de cel putemic – de minciuna,

18 fata de judecator dregator – de gre§eala, fata de adunare fata de popor – de nelegiuire,

19 fata de un tovar4 sau un prieten – de nedreptate, fata de [cei] din locul in care locuiqti – de fun;

20 fats de adevarul lui Dumnezeu fata de Legamant, [sa te rqinezi] sa-ti intinzi coatele peste paini,

zt [rgineaza-te] a fi grosolan and dai sau and primqti, a tacea fata de cei care te saluta,

22 a privi la o femeie desfranata,

a intoarce spatele unei rude,

a-i rapi cuiva panea ce i se cuvine sau ce i s-a daruit, a te uita la femeia altui barbat,

24 ate tine de slujnica acestuia –

§i sa nu te apropii de patul ei ;

a rosti cuvinte de ocara fata de prieteni – §i sa nu be scoti ochii pentru ca le-ai daruit ceva,

41,11 in Hebr: ,,Trupul omului cste de,enaciunc, dar o faima de bunatate nu va disparea." 41,20 Primul stih in Hebr. (ms. Masada): „Sa calci un legamant sau o invoiala." AI doilea stih este la fel de neclar,i in Hebr„,i in LXX.

41,22 „unei rude": ar putea insemna, in Sens larg, „unei compatriot, coreligionar".

INTELEPCIUNEA LUl IISUS SIRAH 41-42 407

zb a spune mai departe ce ai auzit de la ei sau a le da pe fats vorbele de taina. 27 Astfel vei fi rginos cu adevarat

*i vei gasi bunavointa in fata oricarui om.

42 Dar sa nu te ru*inezi de cele ce urmeaza *i sa nu pacatuiqti tinand seama de oameni:

2 [sa nu te ru$inezi] de Legea Celui Preainalt de Legamant, nici sa faci dreptate la judecata unui necredincios, sa tii socoteala cu un asociat sau cu un tovar4 de drum, sa-ti imparti mo§tenirea la prieteni,

4 sa flu corect la cantar greutati,

sa c4tigi mult sau putin;

5 sa ai c4tig in urma unei vanzari,

sa-ti tii copiii cat mai din scurt

$i sa insangerezi spinarea slujitorului ticalos.

6 In fata unei femei ticaloase, pecetea e de folos, iar unde sunt multe maini, sa incui;

7 sd numeri sa cantareO tot ce incredintezi cuiva §i sa scrii totul, ce dai §i ce primqti;

8 sa tii din scurt pe cel fara minte pe cel nebun,

ca pe cel foarte batran, care se ia la barta cu cei tineri. A§a vei fi cu adevarat binecrescut

§i vei fi pretuit in fata tuturor.

9 O flied este pentru tatal ei pricing ascunsa de neodihna grija pentru ea alunga somnul;

cat este tanara, ca nu cumva sa-i treaca floarea varstei, iar dupa ce se marita, ca sa nu trezeascd ura; to cat este fecioara, ca nu cumva sa fie pangarita $i sd ramana insarcinata in casa parinteascd;

dupa ce s-a maritat, ca nu cumva sa o ia pe cal strambe

42,1-8 Sirah declara ca hind ingaduite anumite lucruri in privinta carora existau preju-

dccali.

42,4 lndatorirca negustorului de curaia des greutalile $i talgerele cantarului este

strict reglementata de rabini in Mina.

42,9-14 Despre povara pe care o reprezinta o fiica pentru parintele ei, v. supra, 22,3-6.

42,9 „pricing ascunsa de neodihna": I-lebr. are ,,comoara in$elatoare".

sau, locuind alaturi de sotul ei, ca nu cumva sa ramana stearpa. t In jurul unei fiice obraznice sa Intarqti paza,

ca nu cumva sa te faca bataia de joc a dumanilor,

pricing de'barfa in cetate cu faima [real in popor,

§i ca nu cumva sa te umple de rgine in adunarea celor multi. t2 sa nu-ti atinteO privirile spre frumusetea nimanui

§i sa nu te a. ezi in mijlocul femeilor,

13 pentru ca din ve§minte iese molia,

iar din femeie, rautatea femeiasca.

14 Mai buns este rautatea unui barbat deck o femeie care face binele, cad femeia ne umple de rqine de ocara.

15Imi voi aduce aminte acum de Iucrarile Domnului

ceea ce am vazut voi povesti.

Prin cuvintele Domnului [iau fiinta] lucrarile Lui,

~i judecata Lui se implineste potrivit voinjei Lui.

Soarele care stralucqte privqte peste toate

§i de slava Domnului este plina lucrarea Lui.

Nu le-a fost cu putinta sfintilor Iui Dumnezeu sa Infat*ze toate minunile Lui,

pe care le-a statornicit Domnul cel Atotputernic pentru ca Intreaga lume sd fie Intarita intro slava Lui. IS El a cercetat indeaproape genunea §i inima [omului],

42,11 ,,celor multi": gr. toU&v, lift. ,,multora" – probabil compere din iru?diiv, ,,de la porti". Hebr. are ,,adunarea de la poarta", i.e. de la tribunal. Judecatile se tineau la portile cetatii. 42,12-14 Hebr. se refers tot la fata care trebuie bine pazita: ,,Nici unui barbat sa nu-li arate frumusetea 1i in casa femeilor sd nu stea de vorba."

42,14 Apare numai in Sinaiticus 1i in siriaca, dar celelalte mss. grecqti iI omit (cf. BJ). Contextul arata ca nu este vorba de o judecata absoluta a autorului asupra femeilor, ci doar de primejdia pe care o poate constitui compania unor femei maritate.

42,15 ,,Prin cuvintele": in Hebr. este singulaml; despre creatia prin cuv5nt, cf., de ex., Gen. 1,3; Ps. 32,6; Int. 9,1. ,,vointei": gr. E)Noxia, ,,bunavoire", „bung placere" – corecturd sprijinita de ebr. 1i siriaca; mss. gr. care adauga acest stih au EmXoyia, ,,binecuvantare" (cf. TOB, nota ad loc.).

42,17 ,,Sfintii" sunt Ingerii care traiesc in prezenta lui Dumnezeu. ,,slava Lui": in gr. se poate intelege ca este vorba de slava universului, datorata minundtiilor create de Dumnezeu; in Hebr. este Insa clar ,,in fata slavei Lui [i.e. a Iui Dumnezeu]". 42,18 Despre atotltiinta diving, v. supra, 23,19-20. Pentru ,,subtilitati", ,,stratageme" (gr. ti rzavovpye0gatia), v. supra, 1,6. Hebr. are ,,taine". ,,semnele timpului": Hebr. are ,,ceea ce trebuie sd se intample pang in veac". Dupa Gen. 1,14, altrii au fost creati ca

iar subtilitatile for le-a patruns,

fiindca Cel Preainalt are toata §tiinta

a privit cu luare aminte la semnele timpului,

19 vestind cele trecute cele viitoare

scotand la lumina urmele celor ascunse.

20 Nici un gaud nu-I scapa,

nici un cuvant nu-I ramane ascuns.

21 A oranduit maretele lucrari ale intelepciunii Sale, pentru ca El este dinainte de veac pana in veac. Nimic nu I s-a adaugat §i nimic nu I s-a luat §i n-a avut nevoie de nici un sfatuitor.

22 Cat de vrednice de dorit sunt toate faptele Lui, pana la cea mai mica scanteie ce poate fi privita!

23 Toate acestea traiesc §i dainuie in veac pentru toate trebuintele, toate [I] se supun.

24 Toate merg doua ate doua, una fata in fats cu cealalta, §i El n-a Mcut nimic nedeplin.

25 Una intare§te pantile bune ale celeilalte,

§i cine s-ar putea satura sa priveasca slava Lui?

43 1 Mandria inaltului e bolta curata, infatiprea cerului in priveli§te de slava!

Soarele in ivire vestete, cand se arata, [cat de] minunata este lucrarea Celui Preainalt.

Cand el este la amiaza, usuca pamantul

in fata aritei lui cine [va putea] sa stea?

Cuptorul se incinge pentru lucrarile care se fac la cald,

dar de trei on mai mutt soarele parjolqte muntii; sufland aburi de foc

sa marcheze timpurile. Unii considerau §i ca a$trii domina viitorul; Sirah afirma Insa ca Dumnezeu este stapanul viitorului.

42,20 Cf. Ps. 138,1-4.

42,21 V. $i supra, 18,6: „E1 este": Hebr. are ,,El este acelqi".

42,22 AI doilea stih este dificil: lilt. ca a unei scintei este vederea".

42,23 4i toate [I] se supun": Hebr. are 4i totul este pit".

42,24 ,,nedeplin": Hebr. are ,,nefolositor".

42,25 ,,slava LW": Hebr. are ,,slava Ior".

43,4 AI treilea stih, In Hebr.: ,,O limbs a astrului mistuie [pamantul] locuit."

$i aruncand raze stralucitoare, el intuneca privirile.

s Mare este Domnul, care 1-a facut

$i care, prin cuvintele Sale, ii zore$te alergarea.

Si 6 Tuna; mereu la vremea ei,

este aratare a timpurilor $i semn al veacului. ' De la tuna [vine] semnul sarbatorii,

luminator care se mic$oreaza [cand ajunge] la sfar$it.

s De la ea vine $i numele lunilor;

in chip minunat ea cre$te in timp ce se preschimba,

faclie pentru o$tirile din inalt,

stralucind in taria cerului.

9 Frumusetea cerului e maretia stelelor,

podoaba care tumineaza in inaltimile Domnului.

10 La cuvintele Celui Sfant, ele vor dainui potrivit oranduirii [Lui]

$i nu va slabi straja tor.

II Prive$te arcul curcubeului $i binecuvanteaza-L pe Cel care 1-a facut! Este atat de frumos in stralucirea sal '2E1 a inconjurat cerul cu un arc de slava, mainile Celui Preainalt 1-au incordat!

13 Prin porunca Sa, El trimite grabnic zapada

$i zore$te fulgerele ce-I implinesc judecata. 14 Pentru aceasta, s-au deschis visteriile $i norii au pornit in zbor ca pasarile!

15^

In maretia Sa, a intarit norii

$i pietrele grindinei s-au maruntit in bucati.

16

La vederea Lui se vor cutremura muntii

43,5 In Hebr.: ,,Dumnezeu a facut din el un semn $i cuvintele Lui Ii diriguiesc slujitorii." 43,8 Traducatorul grec nu a putut reda, in primul stih, jocul de cuvinte din ebraica, ce coincide $i cu aceea din romans. Sarbatorile erau definite $i ele de calendarul lunar. 43,9-10 in Hebr. se refers la o singura stea, probabil la luceafarul de dimineata. 43,11 Despre curcubeu, v. Gen. 9,12-17.

43,13 Stihul al doilea, lilt. „$i zore$te fulgerele judecatii/hotararii Sale". De aceea unii traduc ca atare (RSV), iar altii interpreteaza: „$i zore$te fulgerele dupe judecata/hotararea Sa" (BJ).

43,13-20 Cf. Ps. 147,16-17; Ps. 29; lov 37.

43,16-17 Desfa,urarea fireasca a frazei ne oblige aici la intervertirea stihurilor din v. 17. ,,a mustrat pamantul": gr. thveI8toev ynv este lectiunea adoptata de Rahlfs. Alexandrinus are ci~Sivrl6ev yfl, iar ,,glasul" in dativ: ,,la glasul… pamantul e cuprins de durerile facerii".

la vointa Lui va sufla vantul de miazazi,

17b vijelia dinspre miazanoapte vartejul vanturilor. 17a Glasul tunetului Sau a mustrat pamantul.

8 Asemenea unor pasari ce zboara, El presara zapada, ce cade precum lacusta care se lass [la pamant]. Frumusetea albei sale straluciri va incanta ochii, iar la caderea ei inima se va Infiora.

19 Ca sarea El Impr4tie pe pamant chiciura, ea ingheata se face ca varfurile de tepu§e.

20 Vantul rece de la miazanoapte va sufla

va intinde pojghita de gheata peste apa, se va lasa peste orice apa statatoare,

iar apa se va invqmanta ca intr-o platW.

21 Va roade muntii va parjoli pustia, va mistui verdeata ca un foe.

22 Vindecare grabnica pentru toate acestea e negura, §i roua, ivindu-se dupa arita, aduce veselia.

23 Prin gandul Sau, El a domolit genunea §i a rasadit in ea ostroave.

24 Cei care cutreiera marea ne povestesc despre primejdiile ei,

Incat ne miram de ce ne and urechile.

25 Sunt acolo lucruri ciudate minunate, felurime de vietati balaurii marii.

26 Prin El, vestitorul Lui ajunge cu bine

prin cuvantul Lui toate se alcatuiesc Impreuna.

27 Multe [am putea] spune §i nu vom ajunge la capat,

dar, intr-un cuvant: El este totul!

43,19 Expresia gr. aKOlonmv aKpa, menita sa sugereze aspectul cristalelor desare, poate fi interpretatil in mod diferit: ,,margine tepqilor" (Bibl. 1688), ,,varvurile de tepu§i" (Micu), „varfurile de tepu$a" (Bibl. 1936), ,,varfuri de bold" (Radu-Gal.), ,,ace mici de spin" (Anania). Stihul at doilea in ms. B Nebr.: ,,din care cresc flori ca de safir".

43,23 Imaginea poate constitui o reminiscenta mitologica cu privire la Walla dintre Dumnezeu §i abisul ce personifica fortele raului – cf. Ps. 103,5-9; 88,10.

43,24 ,,primejdiile": Hebr. arc ,,marginile".

43,25 ,,balaurii marii", gr. Ktiatc Knltcrv: lilt. ,,intemeierea mongtrilor marini".

43,27 ,,El este totul!": afirmatic de influents stoics, dar lipsitd de orice nuanta panteista. Dumnezeu este infinit mai mare decal lucrarile Sale-cf. 43,28.

28 Unde vom gasi putere ca sa-L preamarim?

Cad El este Cel mare, mai presus deck toate infaptuirile Sale.

29 De temut este Domnul §i necuprins de mare, minunata e puterea Lui.

30 Slavindu-L pe Domnul, preamari]i-L pe cat veti putea, caci tot va fi mai presus;

preainal]andu-L, pune[i-va toata puterea

0 nu obositi, caci oricum nu veti ajunge la cap.

31 Cine L-a vazut [vreodata] va putea sa-L descrie? $i cine-L va preamari aka cum I Se cuvine?

32 Multe tame sunt, mai marl deck acestea,

caci not am vazut [doar] putine dintre lucrarile Lui. 33Caci Domnul le-a creat pe toate

celor evlavioO le-a daruit intelepciunea.

44 1 Sa-i laudam gadar pe barbatii cei vestiti pe parintii no§tri, dupa neamul tor.

Multa slava a creat Domnul,

maretia Lui dainuie din veac.

Carmuitori in regatele for

oameni renumiti prin putere;

buni sf~atuitori datorita iscusintei !or,

vestitori ai profe[iilor;

44 in multe mss. ale LXX, ca §i in Hebr., aici este inserat titlul „Cantare de Iauda [adusa] parintilor" (gr. natepwv vµvoc). Aceasta prezentare a celor mai importanti stram4, in succesiunea lor, este conceputa de Iisus Sirah ca o succinta istorie a Intelepciunii manifestate in sanul poporului lui Israel.

44,1 ,,barbatii cei vestiti": gr. avSpec evSo ot. Hebr. are 'an`.ey hesedh (cf. 43,33 unde gr. are evaekic §i 44,10; 45,1, unde are avSpeg e1£o,S, lift. „barbati ai milostivirii); hesedh inseamna (referitor la om) ,,respect, pietate" – deci expresia ar insemna ,,oameni piogi, evlavio$i", de unde gi numele de „hasizi", gruparea evreilor fideli Legii care s-au impotrivit elenizarii In vremea hasmoneilor.

44,2 Textul grec c straniu. In Hebr.: „Imbelgugata in slavs este partea Celui Preainalt gi maretia Lui dintotdeauna."

44,2-9 Unii considers ca autorul vorbegte mai intai despre oamenii celebri ai paganilor, depa$iti in valoare de cei slaviti din Israel. Dupa altii, este vorba numai despre stramo§ii lui Israel, intai in general, apoi dupa numele lor.

44,3 ,,vestitori ai profetiilor": Hebr. are „vazstori a toate in profetiile for".

4 capetenii ale poporului prin sfaturile lor, prin priceperea lor in a invata poporul

[prin] cuvintele intelepte din ceea ce invatasera;

5 cercetatori ai melodiilor cantaretilor scriitori de povestiri in versuri.

6 Barbati bogati, inzestrati cu lade,

traind in pace in sala~urile tor:

Toti ace§tia au fost preamariti de cei din neamul lor in zilele lor au fost fala.

8 Unii dintre ei au lasat in urma un nume spre a fi pomenit cu lauda;

9 sunt altii care n-au lasat nici o amintire, care au pierit ca cum n-ar fi trait,

au fost ca $i cum n-ar fi fost,

fiii for dupa ei.

1° Sunt insa §i barbati [plini] de milostivire,

ale caror fapte de dreptate nu au fost date uitarii. II In semintia for ei vor dainui,

Iasand urma~ilor o buna mo§tenire.

12 Urma, ii for vor ramane credinci4 legamintelor, ca §i acestora, datorita lor.

13 Semintia for va dainui pang in veac §i slava for nu se va §terge.

14

Trupurile for au fost inmormantate in pace,

iar numele lor traiete printre urmai;

I5 intelepciunea for o vor povesti popoarele,

§i lauda lor o va vesti adunarea.

I6 Enoh a fost placut Domnului a fost stramutat [la ceruri]

44,4 AI doilea stih, in Hebr.: ,,principi datorita cugetarii for adanci". ,,din ceea ce invatasera": Hebr. are ,,datorita formatiei de c3rturari" $i adauga: ,, i autori de proverbe

datorittl traditiei tor" (trad. conj.).

44,10 ,,birbati [plini] de milostivire": gr. avSpec EXeouS – v. nota la 44,1. AI doilea

stih in I-Iebr.: ,,$i ceea ce nadajduiesc nu va avea sfar~it.

44,11 Verset dificil caruia fiecare traducator incearca sa-i dea un sens; lilt.: ,,Cu semintia

!or dainuie/mo$tenire buna, urmaii lor."

44,16 Enoh (gr. Evu ), flu al Iui Set nepot al lui Adam (cf. Gen. 4,26; 5,6). ,,pildi de

convertire": Hebr. are: ,,semn de tiinta".

ca o pilda dc convcrtirc data ncamurilor.

17

Noe a fost gasit cu desavar*c drept,

pc vremca urgici el a fost schimbul.

Datorita lui, pamantului i-a lost [Iasata] o ram4ita atunci sand a vcnit potopul.

s Legaminte ve$nice s-au statornicit prin el,

ca sa nu mai fie nimicit do potop nici un trup.

tv Avraam a lost marcle parinte al unci multimi de popoare §i nu s-a mai allat asemcnca [Iui] in marirc.

20

El a pazit Legea Cclui Preainalt

a ajuns in Legamant cu El.

In trupul sau el a statornicit Lcgamantul

fiind pus la inccrcarc, a lost g<tsit crcdincios.

21 Dc accca, [Domnul] i-a fagaduit cu juramant

cu intru scmintia Iui vor fi binecuvantate ncamurile, ca it va inrnulti ca pulbcrca pamantului

asemcnca stclclor va inalta semintia lui,

ci vor avca motcnirc

dc la o mare $i pana la alta mare

do la Rau pana la marginca pamantului.

22 $i pentru Isaac a intarit accla~i l.egamant, do dragul Iui Avraam, tatal lui.

22 13inccuvantarca tuturor oamcnilor Legamantul

44,17 Noe (gr. N(oc) este patriarhul care, pentru ca era drept cu frica de Domnul, a lost ales sa salveze neamul omenesc in vremca marclui Potop (Gen. 6,5-9,29). in Gen. 9,20 ;i urm. Noe este prezentat ca ccl dintiii viticultor. „schimbul": Hebr. are „mladila", iar Vulg. „impacare". 17d-18a in Hcbr.: ,,Si prin Iegam5ntul lui a incetat potopul, printr-un semn ve;nic a fost pecetluit cu el."

44,19 Avraam (gr. At'<)aap), prirnul dintre patriarhi, a carol viala de „parinte al poporv-Iui ales" este prczentata pe larg in Gem 11,10-25,10: cf. Evr. 11,17-19; Gal. 3,8.

44,21 Cele doua marl Bunt Marea Warta Mediterana, iar fluviul („Raul") este
Eufratul; cf. Ps. 71,8 ;i nota.

44,22 Isaac (gr. laaaK), until dintre patriarhi, fiu al lui Avraam al Sarrei parinte al Iui lacob (cf. Gen. 18-35, passim). 1'rimul stih in Hebr.: ,,Lui Yi(haq i-a ridicat un flu" (ben, „fiu", a lost citit ken, ,,dc asemcnca").

44,23 lacob (gr. IaKOtt}), unul dintre patriarhi, fiu al Iui Isaac ;i al Rebecai parinte al color doisprezcce patriarhi care au dat numele for color douasprezece triburi ale Iui Israel (cf. Gem 25-35, passim). ,,prin binecuvantarile Sale": in 1lebr. ,.drept intii-ntlscut" (confuzic intro B1?KII ;i 11KIRH).

1N1'ELEPCIUNEA LUI 1ISUS SIRAH 44-45 415

le-a a$ezat asupra capului lui Iacob.

L-a recunoscut pe el prin binecuvantarile Sale $i lui i-a lasat ca mo$tenire [tara]

$i a intocmit-o in bucati

$i a impartit-o intre cele douasprezece triburi.

45 t Din el a ridicat un barbat [plin] de milostivire,

care a gasit har in ochii a tot trupul, iubit de Dumnezeu $i de oameni,

pe Moise, a carui amintire este [acoperitA] de binecuvantari.

2 Pe acesta I-a thcut asemenea in slava cu sfintii

$i 1-a marit prin frica [pe care le-o insufla] du$manilor.

3 Prin cuvintele lui a pus capat semnelor $i 1-a preamarit inaintea regilor; a dat prin el porunci pentru poporul Sau $i i-a aratat ceva din slava Sa. a Intru credinta $i blandete 1-a sfintit $i 1-a ales pe el din tot trupul. 5 I-a dat sa auda glasul Sau

$i 1-a purtat in negura.

$i i-a dat porunci [fats] catre fats, legea vietii $i a $tiintei,

ca sa-1 invete pe lacob Legamantul $i judecatile Sale, pe Israel.

6 L-a ridicat apoi pe Aaron, sfant asemenea lui Moise,

45,1 „[plin] de milostivire": cf notele la 44,1 $i 44,10. Moise (gr. MwuanS), autorul prezumat de traditie al Pentatcuhului $i figura centralA a mozaismului. ,,iubit de Dumnezeu": cf. Ex. 33,11.

45,2 ,,sfintii": i.e. ingerii. AI doilea stih in Hebr: ,,I-a intarit pe inaltimi" (i.e. pe Sinai), iar pe marginea ms.: ,,prin minuni inspaimantatoare".

45,3 ,,a pus cap": unii corecteaz~ dupa Hebr. ,,a grabit". Cf. Ex. 7-10. Al doilea stih in Hebr.: „I-a intarit in fata regelui" (a faraonului). Pentru ultimul stih, cf. Ex. 24,12; 32,15-16. 45,4-5 Cf. Ex. 33,22; 19,19; 20,21; 33,11; Num. 12,6-8.

45,4 Despre credinta $i blandete (gr. nian5 $i rrpaurrlS) ca atribute cardinals ale omului intelept, v. $i supra, 1,27.

45,5 V. $i supra, 17,11.

45,6 Aaron (gr. Aapwv), potrivit relatarilor din Pentateuh, frate $i colaborator al Iui Moise, in'estit de acesta drept cel dintai mare preot (cf. Ex. 28-29). Dintre toate marile

fratele acestuia, din tribul lui Levi.

7 A statornicit cu el un Legamant ve§nic $i i-a dat preotia [in mijlocul] poporului. L-a fericit, cu frumoasa podoaba §i I-a incins cu ve$mant de marire.

8 L-a impodobit cu desavar§ita slava §i 1-a intarit cu insemnele puterii: nadragii, ve§mantul eel lung §i efodul.

9I-a inconjurat [ve§mantul] cu rodii [mici],

cu multi clopotei de aur de jur-imprejur, ca sa rune la fiecare pas

§i sa faca auzit clinchetul for in Templu,

ca aducere aminte pentru fiii poporului Sau.

[L-a impodobit] cu vemant sfant de aur §i iacint

§i de purpura, lucrare a unui meter tesator,

cu pieptarul judecalii, [pe care se afla] Dezvaluirea §i Adevarul,

cu fir de stacojiu rasucit, lucrare de me§ter,

cu pietre de pret sapate asemenea unor peceti

[§i prinse] in legatura de aur, lucrare de giuvaergiu,

cu o inscrip(ie gravata in semn de aducere aminte

dupa numarul triburilor lui Israel,

coroana de aur deasupra mitrei, purtand sapata pecetea sfintirii [preoie§ti], insemn de cinstire, lucrare de mare me§te$ug,

spre desfatarea ochilor, desavar$it impodobite.

Mai inainte de el nu a mai fost nimic atat de frumos,

nicicand nu s-a imbracat [astfel] vreun strain,

ci doar fill lui §i urma~ii lui, pentru totdeauna.

figuri din trecut evocate aici, Aaron $i marele preot Simon din cap. 50 ocupa ccl mai mull loc. Levi (gr. Aevt), unul din cei doisprezece fii ai lui Iacob-lsrael (al doilea, dupa Ruben, cf. Gen. 29,32-33). Din tribul Ievitilor au 1'Scut pane Moise ,i Aaron, ai carui urma$i au mo§tenit preotia.

45,8 ,,I-a intit": multi corecteaz t, dupa Hebr., ,,I-a incununat". Dcspre efod, cf. Lev. 8,7. 45,10 Dcspre ve§mantul preotesc in general gi in special despre semnificatiile ritualice ale principalei piese, ,,picptarul judccatii" (gr. Xoyetov xpiaetaS), pe care se aflI „Dezvaluirea $i Adev6rul" (gr. W ; n ah0eta; ebr. 'zirim ,i tummim), cf comentariile noastre la Lev. 8,8.

INTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 45 417

14 Jertfele lui vor fi arse cu total,

de doua on in fiecare zi, Para intrerupere. is Moise i-a plinit mainile

§i I-a uns cu untdelemn slant. Aceasta i-a fost spre Iegamant venic,

*i pentru semintia lui, cat va dainui cerul, ca sa slujeasca Implineasca preotia

$i sa binecuvanteze poporul in numele [Domnu]lui.

16 L-a ales pe el dintre toti cei vii, ca sa Infati$eze prinos Domnului,

tamaie §i mireasma, spre aducere aminte,

ca sa faca rugaciune de impacare pentru poporul sau.

17 In poruncile sale i-a dat autoritate cu privire la regulile de judecata, ca sa-1 Invete pe Iacob marturiile

§i prin Legea Sa sa-l lumineze pe Israel.

18 Impotriva Iui s-au ridicat nite straini §i I-au pizmuit in pustie,

oamenii lui Dathan §i Abiron,

$i adunatura lui Core, cu manie §i furie.

19 Domnul i-a vazut nu I-au fost pe plac,

§i au fost nimiciti prin urgia maniei; a f'acut minuni Impotriva for mistuindu-i cu flacarile focului Sau.

20I-a mai adaugat Domnul lui Aaron slava

$i i-a daruit mo§tenire:

i-a dat ca parte Iui prinosul primelor roade

$i i-a pregatit Inca de la Inceput paine pe saturate;

21 cad ei se vor hrani din jertfele aduse Domnului,

45,15 ,,i-a plinit mainile": termen tehnic pentru consacrarea preotcasca (cf nota la Ex. 28,41). „cat va dainui cerul": lift. zilele cerului". ,,in numele [Domnu]lui": lilt. „intro Nume". In epoca tarzic a VT, ,,Numele" este folosit in loc de ,,Dumnezeu", in dorinta de a evita rostirea numelui divin.

45,17 ,,regulile de judecata": litt. „prescriptiile decretelor". I-lebr. are ,,decret $i obicei". 45,18 Dathan (gr. DoOav) ,i Abiron (gr. Apwv) au fost doi frati din tribul Iui Ruben (,,nigte strtlini") care, impreuna cu levitul Core (gr. Rope), s-au razvtit impotriva lui Moise; pentru nelegiuirea for pamantul s-a deschis $i i-a inghitit um. 16).

pe care Domnul i le-a dat lui §i semintiei lui.

22 Inca el nu avea sa primeasca mo$tenire in pamantul poporului 0 nu-0 va avea partea sa in popor,

caci ,,Eu insumi sunt partea $i mo0enirea to".

23 Phinees, fiul lui Eleazar, este al treilea ca slava,

fiindca a aratat zel intru frica de Domnul

cand poporul s-a abatut, el a ramas neclintit

in marinimia ravnei sufletului sau:

astfel a dobandit impacarea pentru Israel.

24 De aceea, a fost statornicit pentru el legamant de pace,

ca el sa fie inainte-statator pentru cele sfinte §i pentru poporul sau, a§a Incat sa-i fie dat Iui §i urma0lor lui

rangul suprem al preotiei, in veci.

25

[A fost] legamant cu David,

fiul lui Iesai, din tribul lui Iuda,

pentru ca domnia sa ramana motenire unuia singer dintre lui;

dar motenirea lui Aaron e pentru [toata] semintia lui.

26 sa va dea [Domnul] intelepciune in inima voastra,

ca sa judecati poporul Lui cu dreptate, ca sa nu se risipeasca cele bune ale !or, slava tor, din neam in neam.

46 1 Iisus Nave a fost puternic in razboi urma~ al lui Moise in profetie;

el a fost pe potriva numelui sau,

mare pentru izbavirea alqilor [Domnu]lui, spre a-i pedepsi pe dumanii razvratiti, ca Israel sa-O primeasca mWenirea.

45,23 Phinees (gr. cbtvaaS), nepot al Iui Aaron ca flu al Iui Eleazar (Ex. 6,25), s-a remarcat ca sustinator al Iui Moise $i apoi al Iui Iisus Nave in lupta impotriva idolatriei (cf. Num. 25,6-15; Iis. Nav. 22,9-34).

45,25 Cf. 2Rg. 7; 23,5; Ps. 88,4-5. Degi Sirah va vorbi pe larg despre David gi Solomon (cap. 47), pentru el legamantul aaronic este cel mai important.

45,26 Rugaciune pentru preoti.

46,1 Iisus Nave (gr. 'IrlvovS Naun), colaborator apropiat al lui Moise, desemnat de acesta drept succesor (Num. 27,15-23); protagonist al carlii biblice Iisus Nave. ,,pe potriva numelui": in ebr. }"hopra', ;,Domnul mantuiqte".

INTELEPCIIJNEA WI IISUS SIRAH 46 419

2 Cat era de slavit cand ridica mainile

indrepta sabia asupra cetatilor!

3 Cine a fost astfel inainte de el?

Caci razboaiele Domnului el le-a dus.

4 Oare nu datorita lui s-a oprit in loc soarele

a fost o singura zi in loc de doua?

5 El L-a chemat pe Cel Preainalt, pe Cel Puternic

atunci cand dgmanii II apasau din toate partite,

iar Domnul cel mare 1-a ascultat,

trimitand pietre de grinding de o putere cumplita.

6 El s-a napustit cu razboi impotriva neamului [vrajmaf]

§i i-a nimicit pe potrivnici in coborarea tor, ca neamurile sa-i cunoasca toate armele,

deoarece inaintea Domnului [se purta] razboiul lui.

' Intr-adevar, el L-a urmat pe Cel Puternic

in zilele lui Moise s-a purtat cu milostivire,

el §i Chaleb, fiul lui Iephone: impotrivindu-se adunarii,

ei au impiedicat poporul sa pacatuiasca §i au pus capat cartelilor celor rele. 8 Si [astfel], doar ei doi au scapat teferi din cei §ase sute de mii de pedestra~i, ca sa intre in mo§tenire,

in tara unde curge lapte $i miere.

46,2 Cf. Us. s. N av. 8,18.26. 46,3 Cf. Ex. 17,13.

46,6 Semnalam aici un curios caz de eroare editorials perpetuate multa vreme in editii romanegti succesive ale Scripturii. Gr. navonXia, tradus de not prin ,,toate armele", a fost echivalat in Bibl. 1688, corect, prin „inarmarea". Probabil din neatentia culegatorilor tipografi, In Micu apare „sa cunoascd ncamurile urmarea" (sic, in loc de inarmarea!), gre$eala perpetuatfi in Bibl. 1819, Filotei, $aguna pang la Bibl. 1814. ,,in coborarea for": e vorba de episodul de la Beth Horon (LXX ,,Oronin" Nav. 10,10-11).

46,7 ,,milostivire": traduce ebr. hesedh, care aici ar insemna ,,fidelitate" – cf. Num. 14,6–10.30 (episodul cu iscoadele trimise in Canaan). Chaleb (gr. Xale(3) este mentionat drept ctpetenie a tribului lui Iuda in momentul in care Moise indicii celor douasprezece triburi ale lui Israel regiunea ce i se cuvine fiecaruia din Pamantul Fagaduintei (Num.

34,19).

46,8 Cf. Ex. 3,8.

9 Si i-a dat Domnul lui Chaleb tarie,

pana la batranete i-a ramas intreaga, ca sa urce pe Inaltimile tinutului

pe care semintia lui 1-a pastrat drept motenire,

10 aka Incat sa vada toti fiii lui Israel ca este bine sa-L urmeze pe Domnul.

11 Iar judecatorilor, fiecaruia dupa numele sau,

celor a caror inima nu s-a desfranat

care nu s-au abatut de la Domnul,
sa le fie amintirea Intru binecuvantari:

12 oasele for sa dea vlastare din mormant §i numele sa li se reinnoiasca

in fiii acestor oameni slaviti!

13 Iubit de Domnul sau, Samuel,

proroc al Domnului, a statornicit regalitatea a uns carmuitori peste poporul sau.

14

El a judecat adunarea dupa Legea Domnului

Domnul a luat aminte la Iacob.

15 Prin credinta sa el s-a dovedit proroc [adevarat]

a fost cunoscut, in cuvintele sale, drept vazator vrednic de crezare.

16 El L-a chemat pe Domnul cel puternic

atunci cand dumanii Il apasau din toate partile,

[Infati*d] prinos un miel de lapte.

17 Iar Domnul a tunat din cer

§i In vuiet puternic si-a facut auzit glasul.

18 A nimicit capeteniile tirienilor

pe toti mai-marii filistenilor.

46,9 Lui Chaleb i-a fost atribuit tinutul muntos de la Hebron (cf. Num. 14,24 Iis. Nav. 14,13-15).

46,11 ,,nu s-a desfranat": idolatria este asimilata in Biblie cu prostitutia sau adulterul (cf. Ier. 5,7; Os. 2,4-7 etc.).

46,13 Samuel (gr. ZagouIX), figura proeminenta a istoriei lui Israel, protagonist at cartii biblice 1Rg. A instituit regalitatea (1 Rg. 8-10).

46,14 Cf. IRg. 7,3-6.15-17.

46,16 Cf. 1Rg. 7,9-10.

46,18 ,,a nimicit": Hebr. are ,,a lupus" (cf. 1Rg. 7,13). La fel $i la 47,7. ,,tirienilor": traducatorul a citit for (= Tir) in loc de tar, ,,duman".

1NfELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 46-47 421

19 Si inainte de clipa adotmirii pentru vecie,

a dat marturie Inaintea Domnului §i a unsului Lui:

,,Pe nimeni nu am despuiat de bunuri,

nici macar de sandale!"

Si nici un om nu 1-a Invinuit.

20 Chiar dupa ce a adormit, el tot a mai rostit prorocie

i-a aratat regelui sfar0tul lui;

Inaltat din pamant glasul

pentru ca, prin profetia sa, sa Indeparteze nelegiuirea poporului.

47 Dupa el s-a ridicat Nathan,

pentru a proroci in zilele lui David.

2 Asemenea grasimii puse deoparte din [jertfa] de mantuire,

aka a fost David [ales] dintre fill lui Israel.

3 Cu leii se juca de pared ar fi fost iezi, iar cu ur§ii, de parca ar fi fost miei.

a In tinerete, oare n-a ucis el un uria~ 0 nu a ridicat ocara poporului

atunci cand a ridicat mans [zvarlind] piatra din pra~tie

doborand semetia lui Goliat?

5 Caci el L-a chemat pe Domnul cel Preainalt, care a pus tarie in mans lui dreapta, ca sa ucida un om puternic in lupta

sa inalte aria poporului Sau.

6 Astfel, l-au preamarit cat pentru zece mil

0 I-au taudat Intru binecuvantarile Domnului

46,19 Cf. IRg. 12,1-5. La sfargit, Hebr. adauga: ,,La vremea sfar$itului sau a fost aflat priceput in ochii Domnului $i in ochii a toata f'dptura."

46,20 Cf. l Rg. 28,6-25.

47,1 Nathan (gr. NaOav), profet la curtea regelui David, mentionat in 2 3 Regi ca educator al lui Solomon sustinator al acestuia la trop. L-a acuzat pe David de uciderea lui Urias $i rapirea Bersabeei, sotia acestuia (2Rg. 12,1-15), determinand pocainta mare-

-lui rege. ,,pentru a proroci": 2Rg. 7,1-17.

47,2„[jertfa] de mantuire": Hebr. are „jertfele de impacare", cf. Lev. 4,8-10.

47,5 ,,taria": lift. ,,comul" – ebraism. La fel $i in vv. 7 11.

47,6 Cf. lRg. 18,7; 2Rg. 5,1-3. In Hebr.: ,,Astfel fetele au cantat pentru el §i I-au

poreclit azece mib>. Cand $i-a pus diadems, a luptat."

Yncununandu-I cu diadems de slava.

7

I-a zdrobit pe dumani de jur-imprejur §i i-a starpit pe filisteni, vrajma~ii sal:

pana astazi le-a zdrobit taria.

8 Prin orice fapta a lui a Inaltat laude

Sfantului Preainalt, prin cuvant de slava.

Din toata inima sa a adus cantari de preamarire §i si-a aratat iubirea fata de Cel care I-a facut!

9 A awzat cantareti in fata altarului

ca din glasurile for sa rune cantari melodioase. 1° A dat sarbatorilor stralucire

$i a randuit in chip desavarit timpurile tor, ca sa fie laudat numele sffint al Domnului

Inca din zori sa rasune sfantul laca§. 11 Domnul i-a §ters pacatele,

a inaltat pe veci taria lui,

a facut cu el Iegamantul regilor

i-a dat tron de slava in Israel.

12 Dupa David s-a ridicat un flu preainvatat, §i, multumita [tatalui sau], a trait in tihna. 13 Solomon a domnit in zile de pace,

Dumnezeu a facut Iini§te de jur-Imprejurul lui, spre a zidi Casa pentru numele Lui

§i spre a pregati sfant Iaca~ pentru vepicie. 1a Cat de intelept ai fost in tineretea ta

§i plin de Intelegere, asemenea unui rau! 1s Sufletul tau a acoperit pamantul

pe care 1-ai umplut cu pildele §i enigmele tale.

16 Numele tau a ajuns pana in ostroave departate, ai fost iubit pentru pacea ta!

47,7 Cf. 2Rg. 5,17-25; 8,1; 21,15-22. Al doilea stih In Hebr.: ,,A ridicat la filisteni cetati." 47,8-10 In elogiul Iui David, autorul insists cu precsdere asupra activitatii lui liturgice (cf. 2Rg. 23,1-7; IPar. 16,4-7).

47,11 Cf. 2Rg. 12,13; 7,11-16; Ps. 88,29-38.

47,13 Solomon (gr. Ea wgwv): cf. 3Rg. 5-6.

47,14 Cf. 3Rg. 3,4-28; Eel. 1,16.

47,16 Aluzie la numele lui Solomon, din aceea~i radacina ca.alonz, ,,pace, bunsstare".

17 Cu cantari, proverbe si parabole

cu talcuiri ai uimit tarile.

18 In numele Domnului Dumnezeu,

al Celui numit Dumnezeul Iui Israel, to ai strans aurul precum cositorul

si argintul I-ai adunat precum plumbul.

19 [Dar] ti-ai intins coapsele catre femei $i ti-ai istovit trupul.

20Ai pus pata pe slava ta,

ti-ai pangarit semintia,

aka Incat ai adus urgie asupra fiilor tai

si ei au fost strapunsi de durere din pricina nechibzuintei tale.

Stapanirea s-a rupt in doua

$i din Efraim a ieOt un regat neascultator.

Insa Domnul nu va lepada indurarea Sa

nu va sterge [nici unul dintre] cuvintele Sale, nici nu va nimici pe urmasii alesului Sau si nu va stinge semintia celui care L-a iubit; lui Jacob i-a lasat o ramaOta

lui David, o radacina [ie0ta] dintr-insul.

Apoi Solomon s-a odihnit alaturi de parintii sal

a lasat dupa el pe unul din semintia sa,

pe cel mai smintit din popor si lipsit de minte,

pe Roboam, care a pricinuit rascoala poporului prin hotararile sale.

47,17 Cf. 3Rg. 5,9-14; 10,1-10.

47,18 Primele douii stihuri in Debt.: ,,Ai fost numit cu numele preacinstit care_cste chemat asupra Iui Israel" – aluzie la primul nume at lui Solomon, 1'dhidh`'y8h, ,,iubit de Domnul" (cf. 2Rg. 12,25).

47,18 Cf. 3Rg. 10,10.14-27.

47,19 Cf. 3Rg. 11,1-8.

47,21 Cf. 3Rg. 12.

47,22 Cf. 2Rg. 7,15-16; Ps. 88,34-38.

47,23 Roboam (gr. Po(ioag), fiu ,i urmas at Iui Solomon, rege in Iuda (926-910 i.H.), partea sudica a regatului unitar at Iui Solomon. Partea nordica a regatului s-a separat, deoarece Roboam a refuzat sri u,ureze sarcinile fiscale ale israclitilor (3Rg. 12,1-19). S-a aflat in defensive fata de faraonul egiptean Susakin, find nevoit sa ii plateascri tribut (3Rg. 14, 21-31). AI treilea stih in Hebr.: ,,larg in nebunie, scurf la minte" Qoe de cuvinte asupra numelui lui Roboam, dedus de la rahdbli, ,,larg", si 'am, ,,popor").

24

Iar leroboam, fiul Iui Nabat, cel care I-a dus in peat pe Israel, a aratat Iui Efraim calea pacatului.

Si s-au inmultit atunci pacatele Ior atat de mult,

Inca au fost izgoniti din Cara lor.

25 Si au cautat orice fel de fapte rele

pang a venit asupra for pedeapsa.

48 S-a ridicat prorocul Ilie ca un foc, §i cuvantul Iui ardea ca o torta.

El a adus peste ei foamete

§i-n ravna sa i-a Imputinat.

Prin cuvantul Domnului a Inchis cerul §i a revarsat foc de trei ori.

Cat de slavit ai fost, Ilie, prin minunile tale! Si cine [s-ar putea] lauda [ca este] asemenea tie?

Tu, care ai trezit un Ie§ din moarte

§i din laca§ul mortilor, prin cuvantul Celui Preainalt,

tu, care ai dus regi la pieire

§i oameni suspu§i ai azvarlit din culcu§ul lor,

tu, care ai auzit pe Sinai dojana,

§i in Horeb, hotararile de razbunare,

tu, care ai uns regi spre pedepsire §i profeti care sa-ti fie urma§i,

47,24 Ieroboam (gr. Iepolioag), rebel impotriva lui Solomon (3Rg. 11,26-40), fuge in Egipt, dar revine dupa moartea lui Solomon $i este ales rege in Israel, partea nordica a regatului odinioari unitar (3Rg. 12,20-14,20), unde a domnit Intre 926-907 i.H. „Pacatul" major la care se face referire In context este decizia lui leroboam de a inalla pe muntele Bethel o statuie idolatra in chipul unui taur de aur.

48,1-11 Cf. 3Rg. 17-19; 21; 4Rg. 1-2.

48,1 Numele marelui profet Ilie (gr. H? tac) s-a consolidat in romana in aceasta forma Inca de timpuriu. Pentru detalii despre personaj a se vedea Introducerea la 3Rg. din Septuaginta, vol. 2.

48,2 Primul stih in Hebr. este: ,,le-a sf ramat toiagul painii.".

48,5 „prin cuvantul Celui Preainalt": Hebr. are „dupa voia lui YHWH".

46,6 ,,din culcu$ul": Hebr. are ,,din sceptrul" (i.e. regalitate).

48,8 La porunca lui Dumnezeu (3Rg. 19,15-16), Ilie I-a uns pe Azael ca rege al Damascului, pe lu rege al Samariei $i pe profetul Elisei.

9 tu, care ai fost rapit in vane] de foc,

in carul cu cai de flacara, to

tu, care ai fost inscris, pentru mustrarile vremurilor [viitoare], ca sa domole5ti mania inainte sa se dezlanluie,

ca sa intorci inima tatalui care flu

*i sa rea§ezi semintiile lui Jacob!

II Fericiti sunt cei care to-au vazut

cei care au adormit in iubire,

caci §i not vom trai intro viata.

12 Cand !lie era invaluit in vartej,

§i Elisei s-a umplut de duhul lui.

Si in zilele lui, nu a fost clintit de nici o capetenie

nimeni nu a pus stapanire asupra lui.

13 Nimic nu 1-a intrecut,

iar trupul sau a profetit §i in somnul [morlii].

14 $i in viata sa a f'dcut minuni,

$i dupa moarte, faptele lui au fost minunate.

15 Cu toate acestea, poporul nu s-a cait,

ei nu s-au lepadat de pacatele !or,

pana cand au fost izgoniti din lava for

§i risipili pe tot pamantul.

16 Nu a mai ramas decat putin popor,

§i o capetenie din casa lui David.

Unii dintre ei au f'dcut ce e placut [Domnului],

48,9 Fnla do IIcbr., varianta greaca climina cuvintele ,,in sus" 5i ,,in cer"; aceasta atenuarc a similarl cu cea din LXX desprc Enoh (Gen. 5,24) 5i the (4Rg. 2,1 I), probabil pentru a nu Boca mcntalitatca Iumii clenistice.

48,10 „ca sa intorci inima tatalui care fiu": expresie citata din Mal. 3,24 5i reluata de Lc. 1,17 cu referire la loan Botcz torul. Ultimul stih este citat din Is. 49,6. Se vede cum in vremea lui Simh se formase tmdilia iudaica cc a$tepta intoarcerea lui the in

timpurilc mesianice.

48,12 Elisei (gr. EXtaate), profet din sec. at IX-lea desemnat de Ilie ca succesor al

sau (4Rg. 2). Elisei: cf. 4Rg. 2; 4-9 Passim.

48,13 in stihul at doilea, aluzie la 4Rg. 13,20-21 (invierea mortului aruncat in mormfintul lui Elisei). Ilebr. are: „De sub el trupul lui a fost creat" (aluzie la invierea copi-Iutui sunamitei – 4Rg. 4,33-37). 5i tcxtul gr. s-ar putea inlelegc: ,,Chiar cand s-a culcat, trupul silo a profetit."

48,15 Cf. 4Rg. 17,23 ,i urm.; Deut. 28,63-64.

426 INTELEPCIUNEA MINUS 48

altii Insa §i-au Inmultit pacatele.

17 Ezekia Intarit cetatea

§i a adus apa in mijlocul ei;

a sapat cu [unelte de] fier stanca

a zidit puturi de apa.

18 In zilele lui s-a ridicat Senacherim

§i I-a trimis pe Rapsakes;

acesta s-a dus, si-a ridicat mana Impotriva Sionului s-a semetit in trufia sa.

19 Le-au tremurat atunci [iudeilor] inimile mainile, §i s-au chinuit ca femeile in durerile facerii.

20

L-au chemat pe Domnul cel milostiv

Intinzanduli mainile catre El.

Iar Cel sfant din cer i-a ascultat Indata

i-a izbavit prin mana Iui Isaia.

21 A lovit tabara asirienilor

si Ingerul Lui i-a zdrobit.

22 Caci Ezekia a facut ce este placut Domnului

a ramas tare pe cane lui David, parintele sau, pe care i le poruncise Isaia, prorocul

cel mare vrednic de crezare in vedeniile lui.

23 In zilele lui, soarele s-a Intors din drum

a prelungit viata regelui.

24 In puterea duhului, el a vazut cele de pe urma

48,17 Ezekia (gr. Ecxtac), rege in Iuda (725-697 1.H.), a carui domnie este relatata in 4Rg. 18-20 $i 2Par. 32. ,,a adus apa In mijlocul ei", gr. cimjyayev ei5 µeaov auriffs vSwp: formuland corect ,,au bAgat in mijlocul ei apa", Micu remarca in nota o traducere ciudata din Bibl. 1688: ,,au bagat in mijlocul for pre gog"! Este vorba despre tunelul de aprox. 600-700 de metri pe care regele Ezekia a pus sa fie sapat Intre izvorul de la Gihon pana la rezervorul de la Siloam (cf. 4Rg. 20,20).

48,18 Senacherim (gr. Eevvaxrlpw), rege AI Asiriei (705-681). In anul 701 I.H., dupa ce a distrus o mare parte a Iudeii, a asediat flra succes lerusalimul. Salvarea miraculoasa a ora$ului este relatata in 4Rg. 18-19 Isaia 36-37. Isaia a fost contemporan cu regele care, cel putin in pane, a ascultat de el. Rapsakes (gr. PayraxeS), general al lui

Senacherim, mentionat in 4Rg. 18,17-39. Pentru „Rapsakes nume de functie in
armata asiriana, interpretat de LXX ca nume propriu, cf nota la 4Rg. 18,7. 48,22 ,,a ramas tare": in ebr. e un joc de cuvinte pe numele lui Ezekia: Hi/giyahu: ,,YHWH Intarqte".

48,24 Pentru primul stih, cf. Is. 24-27. In stihul al doilea, aluzie la Is. 40-66.

i-a mangaiat pe cei care plangeau in Sion.

25 El a aratat cele ce vor veni pans in veac,

precum cele tainuite, mai inainte ca ele sa se intample.

49 Amintirea lui Iosia este ca un amestec de tamale,

alcatuit cu mqtqug de catre parfumar;

in orice gura el este dulce ca mierea

ca muzica la ospatul cu vin.

2 El a mers pe drumul cel drept Intorcand poporul [de la pacat]

0 a Inlaturat spurcaciunile faradelegii.

Si-a indreptat inima catre Domnul

In zilele celor Ma de lege a intarit evlavia.

4 In afara de David, Ezekia Iosia,

toti ceilalti §i-au inmultit gre§elite, caci au parasit Legea Celui Preainalt.

Regii din Iuda au Incetat,

5 deoarece au lasat taria for altora

slava tor, unui neam strain.

6 [Dumanii] au dat foc cetatii alese a sfantului laca§

i-au pustiit strazile,

dupa cuvantul lui Ieremia: pentru ca Il chinuisera

pe el, cel sfintit profet Inca din sanul mamei sale, spre a smulge a strica §i a duce la pieire,

dar §i spre a zidi §i a rasadi.

s Iezechiel a vazut vedenia Slavei,

49,1-3 Iosia (gr. ' IcxncxS), rege in Iuda (639-609 i.H.), ale carui fapte sunt relatate In 4Rg. 22,1-23,30. A fost la mare cinste In traditia iudaica mai ales pentru faptul ca, eliberanduli poporul de sub ocupalia asiriana, a restaurat puritatea cultului in Templu, inlaturand Coate simbolurile idolatre introduse de inaintagi sub presiunea ocupantilor.

49,1 Imaginile din primele stihuri fac aluzie la atmosfera Templului, cf. Ex. 30,34 §i um. 49,2 Primul stih in Hebr.: „caci s-a intristat de strambatatile noastre". „spurcaciunile

ITaradelegii": i.e. reminiscentele cultelor idolatre.

49,7 leremia (gr. 'IEpcptaS) este unul din marii profeti ai lui Israel, ale carui fapte $i profetii sunt inflitigate in cartea biblica cu acela$i nume. „dupa cuvantul": lift. „in/prin mana". Citatul este din ter. 1,5.10 dupa LXX, ceea ce atesta existenta traducerii la data

cand a fost tradus Sirah.

49,8 lezechiel (gr. IcCcKui) ), mare profet al Iui Israel, aflat in grupul evreilor deportati la Babilon in anul 597 1.H. Faptele *i profetiile sale sunt Inftigate in cartea biblica cu

acelai nume. Cf. Iez. cap. 1.

care i s-a aratat pe carul de heruvimi.

9 El i-a adus aminte de du§mani intru vijelie de ploaie, ca sa le faca bine celor care urmau calea dreapta.

10 Iar osemintele celor doisprezece proroci

sa infloreasca din mormintele lor,

caci ei au adus mangaiere lui Iacob

i-au izbavit prin increzatoare speranta. i

Cum sa-1 preamarim pe Zorobabel?

Caci §i el este ca o pecete in mana dreapta! 12 La fel este Iisus, fiul lui Iosedec;

in zilele lor, ei au zidit Casa,

au ridicat Templul eel slant pentru Domnul, pregatit pentru slava ve§nica.

is Multa vreme [va dainui] amintirea lui Neemia, eel care ne-a reinaltat zidurile prabu§ite, a intarit portile zavoarele

§i a ridicat locuintele noastre.

14 Nimeni nu a fost creat pe pant asemanator lui Enoh,

cad el a fost rapit de pe pamant.

'SNici nu s-a mai nascut un barbat ca Iosif, capetenie a fratilor sai, sprijinitor al poporului;

49,9 Primul stih, in Hebr.: „L-a amintit $i pe Iov, care a umblat pe toate caile dreptatii." Traducatorul a vocalizat gre§it numele lui Iov, citind 'oyebh, ,,du$mani". ,,vijelie": poate fi cea din Iez. 38,22.

49,10 Se vede ca, pe vremea lui Sirah, exists ca atare colectia celor doisprezece profeti minori in Biblia ebraica.

49,11 Zorobabel (gr. Zopolia(3eX), capetenie a iudeilor in exilul babilonic, desemnat pe la 520 de regele persan Cirus sa conduca intoarcerea poporului ales in patrie (cf. 2Ezr. 3,2-5,2). Pentru ,,pecete" (gr. agpayiS), v. supra, 17,22.

49,12 Iisus, fiul lui losedec (gr: Inaouc vi6g IO~aESex), a fost un preot care I-a insotit pe Zorobabel pe drumul de intoarcere din exilul babilonic. Devenind primul mare preot in lerusalim in perioada postexilica, a condus lucrarile de refacere a Templului (cf. 2Ezr. 2,2; 3,2; 10,18; 22,1; Ag. 1-2; Zah. 3,1-10).

49,13 Neemia (gr. NEeµtaS), una din capeteniile lui Israel dupa intoarcerea din exilul babilonic (cf. 2Ezr. 2,2), ale carui fapte sunt infatigate in 2Ezr.

49,14 Despre Enoh, v. supra, 44,6; cf. $i Evr. 11,5.

49,15 Iosif (gr. Iwarlp), flu at lui lacob $i al Rachelei, at carui zbuciumat dentin este relatat in capitolele 37, 39-47 $i 50 ale Genezei. Osemintele lui Iosif au fort imbalsamate (Gen. 50,26), luate din Egipt (Gen. 50,25) de catre Moise (Ex. 13,19) §i inmormantate la Sichem His. Nav. 24,32).

INTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 49-50 429

iar osemintele lui au fost tinute in cinste.

16 Sem Seth au fost preamariti intre oameni,

dar, in Creatie, mai presus decat orice faptura vie este Adam.

50 Simon, fiul Iui Onias, marele preot,

in timpul vietii sale a reparat Casa [Domnului] §i in zilele sale a Intarit Templul.

2 De el au fost puse temeliile indoitei inaltimi, Intaritura ridicata a incintei sfinte.

s In zilele lui a fost sapat in stanca rezervorul de apa,

un iezer cat marea de intins.

4 In grija de feri poporul de cadere, a Inconjurat cetatea cu intarituri.

5 Cat era de maret, inconjurat de popor,

la ie§irea din laca~ul [sfantului] acoperamant!

6 Ca luceafarul de dimineata in mijlocul norilor, ca luna in zilele and e plina,

7 ca soarele stralucind deasupra Templului Celui Preainalt

§i ca un curcubeu luminand din norii de slava,

8 ca floarea de trandafir in zilele de primavara,

49,16 Sem (gr. Erlg), fiul Intai-nascut al Iui Noe (Gen. 10,1.21-31), a fost parintele legendar at ,,popoarelor semitice", denumire prin care, Incepand cu sfarsitul secolului at XVIII-lea, invatatii desemneaza vastul conglomerat etnico-linguistic ce ii include pe evrei $i arabi. Seth (gr. Er10) a fost primul nascuf at lui Adam $i parinte al lui Enoh (cf. Gen. 5,3-6). Traditia este contradictorie, caci in Gen. 4,17.25, Seth apare ca at treilea flu al lui Adam, dupa Cain $i Abel. Aici indraznim sa ne abatem de la traditia textuala romaneasca, care, de la Bibl. 1688 $i pans la Anania, ne propune ,,zidire" pentru gr.

xric g, echivaland prin ,,Creatie". – 50,1 Despre marele preot Simon at II-lea (196-174 1.H.), cf. Introducerea noastra. A reparat Templul distrus de egipteni, care au fost infranti de sirieni in 198 i.H. 50,2 In Hebr.: „In zilele lui au fost construite zidurile, colturile de locuit in palatul regelui." E greu de spus la ce se refers ,,indoita Inaltime".

50,3 ,,intins": lift. ,,perimetru". In ebr. ,,bogatie, abundenta". „marea": e vorba de „marea de arams" (cf. 3Rg. 7,23-26). In ebr. se poate intelege si ca o comparatie hiperbolica cu

marea.

50,5 Cf. Lev. 16 „inconjurat de popor": Hebr. are „cand privea din cort".

50,8 ,,floarea de trandafir": Hebr. are: „floarea pe ramuri"; traducatorul in gr. armonizeaza cu flora Egiptului. ,,Libanului": Rahlfs it socotegte toponim; unii traducatori it

considers substantiv comun, ,,arbore de tamale".

ca floarea de crin de pe langa izvoarele de apa,

ca vlastarul Libanului in zilele de vara, 9 ca tamaia arzand intr-o catuie, ca un vas de our lucrat intreg

~mpodobit cutot felul de pietre pretioase,

ca un maslin greu de roade,

ca un chiparos care se inalta pang la nori!

11 and lua vqmantul de slava

punea desavaritele podoabe, Band se urea la sfantul altar,

el umplea de slava cuprinsul sfantului 1aca~.

12 Cand primea partite [din jertfa] din mainile preotilor,

el Insu§i stand in fata vetrei altarului, §i in juru-i, fratii sai – cununa ca frunzipl cedrilor din Liban, §i-l inconjurau ca tulpinile de finic;

13 toti fiii Iui Aaron, in slava tor,

cu darul pentru Domnul in mainile tor, in fata intregii adunari a lui Israel,

14

iar el implinea slujba inaintea altarului,

oranduind prinosul [adus] Celui Preainalt Atotputernic:

15 intindea mana asupra potirului, turna din sangele strugurelui, it varsa la temelia altarului,

mireasma placuta pentru Cel Preainalt, Imparatul tuturor.

16Atunci strigau fiii lui Aaron, sunau din trambite [de metal] batut §i taceau sa se auda sunet puternic, spre pomenire inaintea Celui Preainalt.

17 Atunci intregul popor laolalta, cu grabire cadea cu fata la pamant,

pentru a se inchina Domnului tor, Atotputernicului Dumnezeu Preainalt;

50,12 „finic": Hebr. are „salcii de pe uvoi".

50,15 „potirul": este vasul pentru libatie. Libatiile descrise in mod analog in Lev. sunt Iibatii de sange. Libatia de vin insotea arderea de tot neintrerupta (Ex. 29,40; Num. 28,7), ofranda primului snop (Lev. 23,13) precum i alte cateva jertfe um. 15,1-2).

IN('ELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 50 431

18 iar cantaretii II laudau cu glasurile lor, din strigat urig, melodia se faces dulce;

19 §i poporul se ruga catre Domnul cel Preainalt, Inchinandu-se inaintea Celui Milostiv, pans cand era implinita randuiala Domnului §i slujba Lui o duceau la capat.

20 Atunci, coborand, [preotul] i§i ridica mainile asupra Intregii adunari a fiilor lui Israel,

pentru a da binecuvantarea Domnului de pe buzele sale

*i intru Numele Lui sa se laude;

21 [toti] se plecau pana la pamant pentru a doua oars,

ca sa primeasca binecuvantarea de la Cel Preainalt.

22 lar acum, binecuvantati pe Dumnezeul tuturor,

Cel care face pretutindeni lucruri marete,

Cel care ne-a inaltat zilele Inca din sanul [mamelor noastre]

§i se poarta cu not potrivit indurarii Sale.

23 Fie ca El sa ne daruiasca bucuria inimii §i sa aduca pacea in zilele noastre in Israel, ca in zilele din veac.

24 Fie ca indurarea Lui sa ramana statornica asupra noastra

*i in zilele noastre sa ne rascumpere!

25 Sunt doua neamuri pe care le-a urat sufletul meu,

iar at treilea nici nu este un neam:

26 aceia care locuiesc pe Muntele Samariei,

filistenii §i poporul smintit care locuiete in Sichem.

50,20 Cf. Lev. 9,22 (marele preot binecuvanta poporul). Formula apare in Num. 6,23-27. „Intru Numele Lui sa se laude": Inca din vremea Iui Sirah, singura data cand marele preot rostea Numele era Ziua Impacarii (Yom kipper).

50,22 „Dumnezeul tuturor" (sau „al universului"): Hebr. are ,,YHII'H Dumnezeul lui Israel". Textul gr. este mai universalist. Accea$i diferenta la 50,17. ,,ne-a inaltat zilele": Hebr. are „I-a inaltat pe om".

50,23 ,,bucuria": Hebr, are „intelepciunea".

50,24 ,,asupra noastra": Nebr. are ,,cu Simon". Al doilea stih in Hebr.: ,,$i sa-i pastreze legamantul Iui Pin`Iras, care nu-i va fi rupt nici lui, nici urm4ilor lui, ca zilele cerurilor." Textul ebraic pare a fi fost redactat inainte de moartea lui Simon. 50,25 Z_icala numerics apropiata mai degraba de stihul proverbelor.

50,26 „Muntele Samariei": in Hebr. „muntele Seir' (teritoriu edomit) – mai probabil, pentru ca despre Samaria se vorbqte in stihul urmator (Sicheml).

432 1NTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 50-5I

27 Invatatura intelegerii a tiintei

a inscris-o in aceatta carte

Iisus, fiul lui Sirah [al lull Eleazar din Ierusalim, care a revarsat ploaie de intelepciune din inima sa.

2% Fericit este acela care se va intoarce mereu cate acestea

punandu-0-le in inima, va ajunge intelept!

29 Caci, daca va indeplini acestea, va fi puternic intru toate, deoarece lumina Domnului ii va fi faga~.

5Si oamenilor evlavio,i El le daruie,Fte In;elepciunea. Binecuvantat fie Domnul de-a pururi. Amin, amin!

51 I Iti voi aduce multumiri Tie, Doamne, Imparate,

Te voi lauda pe Tine, Dumnezeule, Mantuitorul meu!

Voi aduce multumiri numelui Tau,

2 caci Tu mi-ai fost ocrotitor sprijin

ai rascumparat trupul meu de la pieire 0 din capcana limbii barfitoare,

de buzele care nascocesc minciuni inaintea potrivnicilor mei

mi-ai fost sprijin m-ai rascumparat,

3 dupa bogatia indurarii Tale a numelui Tau, de mu§caturile celor gata sa ma inghita, din mana celor care cautau sufletul meu 0 din multele necazuri pe care le-am indurat,

4 de inecaciunea focului ce ma impresura

din mijlocul unei vapai pe care nu o aprinsesem,

5 de haul maruntaielor iadului,

50,27 Despre Iisus Sirah, autorul scrierii, cf pe larg Introducerea noastra. Despre ,,ploaie" ca sugestie a abundentei, v. supra, 18,29.

51 Pentru multi exegeti, capitolul ultim al cartii pare un adaos la textul original scris de Iisus Sirah. Dar, intrucat el se afla inclus in cele mai vechi mss. ebraice, ca §i ale LXX, alti invatati se intreaba, pe buna dreptate, daca nu cumva autorul insu$i a adaugat scrierii sale ace$ti doi psalmi (51,1-12 §i 51,13-30) care alcatuiesc continutul capitolului.

51,2 in Hebr.: ,,Adapostul vietii mele, caci Tu ai scapat sufletul meu din moarte, Tu ai ferit trupul meu de mormant din stransoarea lacgului, mortilor mi-ai scos piciorul. Tu m-ai scapat de defaimarea poporului, de loviturile defaimarii limbii §i de buzele celor care ratacesc in minciuna."

INTELEPCIUNEA LUI IISUS SIRAH 51 433

de Iimba necurata $i de cuvant mincinos.

6 Defaimare a unei limbi nedrepte in fata regelui.

Sufletul meu se apropiase de moarte,

iar viata mea ajunsese aproape de adancul iadului.

Ma impresurau din toate pantile $i nu era cine sa ma ajute.

Ma uitam dupa sprijin din partea oamenilor $i nu era.

8 $i mi-am adus atunci aminte de indurarea Ta, Doamne,

$i de lucrarea Ta cea din veac;

caci Tu Ii izbave$ti pe cei care Te a$teapta rabdatori

$i-i mantuie$ti din mans du$manilor.

9 Si am inaltat de la pamant rugaciunea mea $i pentru izbavirea din moarte m-am rugat.

10 L-am chemat pe Domnul, Parintele Domnului meu,

ca sa nu ma paraseasca in zilele de restri$te,

Ia vremea celor trufa$i, cand eu sunt Ears ajutor.

Voi lauda numele Tau Ears incetare, $i voi Inalta cantari de multumire.

11 $i rugaciunea mea a fost ascultata, caci Tu m-ai mantuit de la pierzanie $i m-ai smuts din clipa cea rea.

12 De aceea Iti voi aduce multumire $i Te voi lauda

$i voi binecuvanta numele Domnului.

13 Pe cand eram Inca tanar, inainte de a porni in ratacirile mete,

am cautat intelepciunea in chip lamurit prin rugaciunea mea.

51,6 Primul stih, in Hebr.: „De ssgcfile unei limbi nelegiuite."

51,7 Cf. Is. 59,16; 63,5; Ps. 21,12.

51,8 De aici inainte, textul gr. se adreseazs lui Dumnczeu la pers. a II-a, iar Hebr. vor-

be$te despre El la pers. a III-a.

51,9 AI doilea stih, in Hebr.: „$i de la portile Isca$ului mortilor, strigstul meu."

51,10 in Hebr. rugaciunea 1 se adreseazli lui Dumnezcu direct. „PSrintele Domnului meu": Hebr. arc „CSci Tu e$ti Tatsl meu, vitcazul izbsvirii mete". Stihul al patrulea in Hebr.: ziua de prsbu$ire $i pustiire."

51,12 Dups acest verset,1-lcbr. intercaleaz i o titanic de lauds.

51,13-30 Psalmul despre csutarea intelepciunii este in Hebr. un acrostih alfabetic. El se affit, chiar dacs intr-o formic oarecum diferits, $i intr-un sul care confine psalmi, gssit la Qumran. Acesta descrie dragostea omului pentru intelepciune prin imaginea relatiei dintre un copila$ $i doica lui, iar apoi, dintre un tang $i iubita lui. Se presupune ca textul gr. traduce acest psalm intr-o tonalitate mai abstracts.

434 INTELEPCIUNEA LUI IISUS S1RAF151

14 In fata Templului m-am rugat pentru ea

pana la sfaritul zilelor mele voi umbla dupa ea.

15 Pe cand era in floare, ca Intr-un strugure ce se parguie§te, inima mea st-a gasit in ea bucurie. Piciorul meu a p4it pe tale dreapta, Inca din tinerete am mers pe urmele ei.

16 Mi-am plecat putin urechea am primit-o,

multa Invatatura am aflat.

17 Mutt am Inaintat in ea:

Celui care Imi daruiqte Intelepciune Ii voi aduce slava.

18 Caci m-am gandit sa o infaptuiesc

am nazuit [sa fat] binele nu voi ajunge de ocara.

19 S-a luptat sufletul meu pentru ea

de Implinirea Legii m-am Ingrijit cu sarguinta.

Mainile mi le-am ridicat catre Inaltime

pentru nqtiintele mete am plans. 2° Mi-am indreptat sufletul catre ea

intru curatie am aflat-o.

Alaturi de ea am dobandit intelegere Inca de la Inceput:

de aceea niciodata nu voi fi parasit.

Maruntaiele mi s-au tulburat and am pornit in cautarea ei §i de aceea am dobandit bun c4tig.

Domnul mi-a daruit limba ca rasplata §i cu ea Il voi lauda.

Apropiati-va de mine, voi, cei lipsiti de Invatatura,

§i sal4luiti-va in casa Invataturi!

De ce spuneti ca sunteti lipsiti de acestea cand sufletele voastre sunt atat de insetate?

Mi-am deschis gura §i am spus: „C4tigati-va [toate acestea] fara de argint!"

Supuneti-va grumazul sub jug §i fie ca sufletul vostru sa primeasca Invatatura!

Ea este aproape, [uwr] de gasit.

Priviti cu ochii vo§tri ca putin m-am chinuit