Intelegerea Consecintelor Asupra Vietii de Adult a Persoanelor Care Au Trait In Copilarie cu Persoane Care Au Abuzat de Alcool

Rezumat (Abstract)……

Cuprins……

3. Introducere. Tema cercetarii….

4. Continutul lucrarii

4.1. Cadrul teoretic

4.1.1. Despre abuz de alcool, adictie si alcoolism

4.1.2. Factori psihosociali si psihologici care determina consumul abuziv de alcool

4.1.3. Trauma si reactiile posttraumatice

4.1.4. Posibile efecte nocive asupra persoanelor care au fost expuse in copilarie abuzului de alcool

4.2. Studiul experimental

4.2.1. Obiectivul lucrarii

4.2.2. Ipotezele studiului

4.2.3. Metodologia studiului

4.2.4. Prezentarea esantionului si aplicarea probelor

4.2.5. Interpretarea cantitativa si calitativa a datelor

4.2.6. Analiza psihologica a rezultatelor

5. Concluzii

6. Bibliografie

7. Anexe

Introducere. Tema cercetării

Tema prezentei lucrări este “Înțelegerea consecințelor asupra vieții de adult a persoanelor care au trăit în copilărie cu persoane care abuzau de alcool”.

Problemele ce țin de alcool sunt foarte complexe și pot fi abordate în primul rând din perspectiva problemelor persoanei care abuzează de alcool: pot fi analizate aspectele medicale și chimice (efecte negative ale alcoolulului asupra organismului, ce înseamnă consum moderat de alcool și când putem vorbi de dependență), cauzele psihologice ce stau la baza consumului de alcool și tratarea alcoolismului. Însă prin prezenta lucrare nu îmi propun să vorbesc în primul rând despre persoana care consumă abuziv alcool, ci despre perspectiva efectelor abuzului de alcool asupra celor din imediata apropiere: am ales să analizez efectele abuzului de alcool al părintilor asupra copiilor deveniți adulți.

Organizația Mondială a Sănătății arată în raportul din 2014 asupra alcoolului și sănătății că românii dețin locul 5 în lume la consumul băuturilor alcoolice. Însă implicațiile consumului excesiv de alcool nu sunt pe deplin conștientizate în România. În societatea noastră alcoolicul nu este perceput ca un individ care suferă de o boală si nici el nu se percepe astfel. În toată țara există numai câteva centre de recuperare și de sprijin pentru alcoolici și nu există niciun program național de combatere a alcoolismului. De asemenea, deși în mare direcțiile legislative prevăzute de documentele Uniunii Europene sau ale OMS (privind accizele, vârsta minimă de vânzare și consum, concentrația de alcool în sânge permisă în timpul conducerii unui vehicul, interzicerea vânzării de alcool la anumite evenimente publice) sunt incluse în actele normative românești, gradul de implementare și de încălcare a legislației nu este cunoscut. Nu există o strategie clară a statului cu privire la limitarea consumului de alcool și la prevenția alcoolismului, cu toate că până la urmă tot statul suportă costurile directe sau indirecte ale consumului abuziv de alcool (prin numărul mare de boli cauzate de alcool tratate în spital, prin efectele indirecte asupra mortalității și natalității, prin costurile sociale determinate de agresiunea și violența ce pot surveni în urma consumului excesiv de alcool, prin scăderea productivității muncii și prin costurile cu șomajul).

Alcoolicii trăiesc adevărate drame, de care uneori sunt conștienți, iar aceste drame se răsfrâng și asupra celor din jur, a celor din familie, mai ales asupra copiilor. Sunt șanse mari ca în copilărie, cei care trăiesc într-o familie în care se manifestă abuz de alcool să considere că aceasta este singura realitate și să nu își închipuie că lucrurile pot fi altfel. Deși ei sunt afectați atât fizic, cât și psihic, evident că dacă implicațiile consumului de alcool nu sunt conștientizate în România, nu există programe de suport terapeutic pentru acești copii. Deși în alte țări există multe publicații (cărti, articole, studii efectuate) pe tema consecintelor abuzului de alcool asupra copiilor deveniți adulți, în România ele sunt foarte rare.

De aici și motivația acestei lucrări prin care am încercat să mă opresc asupra consecințelor traumatice pe care le determină traiul cu părinți care abuzează de alcool și despre cum se raportează la alcool adulții ce au trait în copilărie cu părinți care abuzau de alcool.

Conținutul lucrării

4.1. Cadrul teoretic

4.1.1. Despre abuz de alcool, adicție și alcoolism

Alcoolul este peste tot în jurul nostru: îl vedem în reclame la televizor și în panouri publicitare la produse alcoolice, producătorii de alcool sunt sponsori ai diverselor evenimente cu public sau chiar organizatori, mobilierul unor restaurante sau terase poartă logo-ul unui brand de băuturi alcoolice; sărbătorim diverse ocazii consumând alcool, ciocnind un pahar. Consumul de băuturi alcoolice emană și o anumită atracție, seduce: sunt nenumarate filme în care personajele principale consumă alcool (de exemplu: “Casablanca”, unde Rick Blaine încearcă să-și refacă viața după ce a renunțat la femeia iubită, conducând un bar în Maroc și pozând în “tipul rău”; “A Good Year”, unde un broker moștenește un domeniu cu viță de vie și descoperă pasiunea producerii de vin, îndrăgostindu-se; “Sideways”, un film care spune povestea a doi bărbați de vârstă mijlocie care pleacă într-o călătorie pe “drumul vinului” în California și ajung să se descopere pe sine), cărți de beletristică (de exemplu: “Dulcele Bar”, de J.R. Moeringer: un roman autobiografic unde autorul povestește cum a intrat în contact cu barul unde unchiul său lucra ca barman, ca să găsească în bărbații de la bar un model de masculinitate pentru a compensa lipsa tatălui din viața lui și care, deși se simte în zona de confort acolo și începe să bea destul de mult, realizează că trebuie să se desprindă de mediul acela pentru a-și putea pune în valoare potențialul; romanele lui Charles Bukowski, unde acesta vorbește de cantitățile uriașe de alcool pe care le consumă și reușeste să pună într-o nota artistică, să sublimeze, toate episoadele de baut; poeziile aceluiasi autor, de o surprinzătoare claritate și profunzime existențială).

Însă vedem și partea mai puțin plăcută: de multe ori întâlnim muncitori care beau dimineața în drumul lor spre muncă, oameni ai străzii care consumă alcool și nu știm dacă fac asta ca să uite și anestezieze durerea pierderii casei, familiei sau invers, dacă și-au pierdut casa din cauza abuzului de alcool. Astfel, alcoolul este parte a cotidianului, suntem obișnuiți cu el.

Consumul în cantități mici sau moderate de alcool este practicat și nu determină tulburări sau abuz. Organizația Mondială a Sănătății a stabilit urmatoarele praguri de consum considerate normale:

Pentru bărbați: 2 unități/zi, 4 unități/ocazie și 14 unități/săptămână;

Pentru femei și vârstnici: 1 unitate/zi, 2 unități/ocazie și 7 unități/săptămână;

unde o unitate înseamnă 1 bere la 330ml, 1 pahar de vin de 125 ml sau un shot de tărie (vodcă, țuică) de 40ml. Acest tip de consum este recomandat doar persoanelor sănătoase, care nu au un diagnostic grav de sănătate precum: ciroză, ulcer, hepatitată C, B , varice esofagiene etc.

Alcoolul devine foarte nociv atunci când este consumat abuziv. În DSM-IV se precizează că “Elementul esențial al abuzului de o substanță îl constituie un pattern dezadaptativ de uz de o substanță, manifestat prin consecințe adverse recurente și semnificative în legătură cu uzul repetat de substanțe. Pentru a satisface un criteriu pentru abuz, problema în legătură cu substanța trebuie să fi survenit în mod repetat în cursul aceleiași perioade de 12 luni sau să fie persistentă. Pot exista eșecuri repetate în îndeplinirea obligațiilor majore ale rolului, uz repetat în situații în care acest lucru este periculos fizic, multiple probleme legale și probleme sociale și interpersonale recurente” (DSM-IV, p 198). Și mai nocivă este dependența: “elementul esențial al dependenței de o substanță îl constituie un grup de simptome cognitive, comportamentale și fiziologice indicând că individul continuă uzul substanței în disprețul unor probleme importante în legătură cu substanța. Există un pattern de auto-admistrare repetată care duce de regulă la toleranță, abstinență si la un comportament de luare compulsivă a drogului” (DSM-IV, p 192).

Teoria spune că “în comportamentul adictiv, persoanele deviază toate celelalte centre de interes, cu incapacitatea de a alege să nu realizeze gestul adictiv, care nu constituie, de altfel, neaparat, o experiență agreabilă. Comportamentul adictiv este pus în raport cu eșecul în fața unei obligații, eșec ce pune la indoială capacitatea de a reuși (sentimentul incompetenței personale și sociale). (Tudose F., Tudose C., Dobranici L., 2011, p 484).

În cazul alcoolismului, consumul este determinat de dependența fizică și psihică; alcoolismul este definit ca “o boală primară, cronică, adesea progresivă și fatală. Manifestările și dezvoltarea ei sunt influențate de factori genetici, psihosociali, de mediu. Boala se caracterizează prin:

Scăderea controlului asupra băutului

Interesul pentru alcool

Consumul de alcool în ciuda consecințelor adverse

Distorsiuni în gândire – negare” (Tudose F., Tudose C., Dobranici L., 2011, p 485).

Alcoolismul poate determina complicații medicale: “gastrită, pneumonie, insuficiență hepatică, ulcer, pancreatită, hematom subdural, cardiomiopatie, anemie, neuropatie periferică, sindrom alcoolic fetal, psihoză Korsakoff, demență alcoolică, creșterea riscului apariției cancerului de limbă, laringe, esofag, stomac, ficat, pancreas; dar și alte complicații: creșterea criminalității globale (violuri, molestarea copiilor, tentative de crimă și crime), creșterea numărului de suicid (o rată a suicidului de 60-120 de ori mai mare, cu un risc suicidar de 2-3,4%)” (Tudose F., Tudose C., Dobranici L., 2011, p 486).

4.1.2. Factori psihosociali și psihologici care determină consumul abuziv de alcool

Consumul de alcool este influențat de mediu (obiceiurile de consum ale anturajului, ale familiei, ale comunității, ale națiunii), de cultură (preponderența anumitor băuturi), de factori legislativi (publicitatea la băuturi alcoolice, reglementarea vânzării de băuturi alcoolice), de religie (de exemplu, cei care aderă la Islam nu consumă bauturi alcoolice; persoanele mai religioase țin postul, în timpul căruia evită alcoolul), de aspecte genetice (de exemplu, persoanele asiatice au o toleranță mai scăzută la alcool).

În Global status report on alcohol and health 2014 publicat de OMS, primele 10 țări în funcție de nivelul de consum de alcool arată astfel:

Tabel 1: Top 10 țări cu cel mai ridicat consum de alcool

Se observă în Tabelul 1 că nouă din cele zece țări sunt state ex-comuniste, iar România, așa cum menționam mai sus, este pe locul 5. Putem să ne gândim că aceste țări s-au confruntat cu un regim totalitar și că în perioada comunismului alcoolul reprezenta un refugiu pentru frustrarea și disperarea resimțită în urma faptului că nu se puteau exprima liber, că se confruntau cu abuzuri de putere. Era dificil ca oamenii să înțeleagă sensul vieții lor într-o țară în care statul era suprem, iar individul nu însemna aproape nimic. Însă cel mai probabil problema nu este cauzată doar de influența regimului totalitar, ci ar putea fi atribuită unui cumul de factori: pe lângă tradițiile de consum ridicat al acestor țări și legătura cu regimul totalitar, ar putea fi și sărăcia, nivelul scăzut de educație, lipsa de voință politică pentru a lupta împotriva abuzului de alcool, prețurile accesibile în procurarea acestora, inclusiv a băuturilor contrafăcute.

Nu există o explicație general valabilă pentru motivul pentru care unele persoane dezvoltă probleme cu alcoolul. Consumul abuziv de alcool poate fi privit ca un mecanism de aparare: persoana care abuzează de alcool încearcă să izoleze afecte neplacute. Există teorii în psihologie care afirmă că abuzul de alcool are la bază un dor ce ia forma unei tristeți adânci (“longing”) după o persoană pierdută sau după ceva care lipsește.

Din “Tratat de psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi” aflăm că “Într-o perspectivă psihanalitică, modelul adictiv subliniază că relațiile de obiect sunt caracterizate, în adicție, de inexistența relațiilor stadiului genital și de predominanța obiectului parțial. Gestul adictiv survine într-un context de separare sau echivalent de separare, dispariția obiectului confruntând subiectul cu sentimentul de vid, chiar de pierdere a limitelor, sau cu sentimentul inexistenței. Economia adicțiilor este construită pe reducerea dorințelor la nevoie, se caracterizează prin importanța pulsiunilor agresive, limitele simbolizării și incapacitatea de a elabora tensiuni pulsionale, cărora subiectul le răspunde printr-o regresie comportamentală. Comportamentul adictiv se manifestă ca o incapacitate psihică de a elabora tensiunile pulsionale sau violența fundamentală. Noțiunea de act-simptom propusă de McDougall (1978, 1982) a demonstrat raportul între descărcarea în comportament și eșecul funcției reprezentării. Înțelesul comportamentului adictiv este explicat parțial de insuccesul acțiunii de identificare. Impasurile de identificare sunt determinante. Comportamentul adictiv reprezintă un eșec de introiectare, de asemenea o tentativă paradoxală de identificare, de renaștere sau de unificare cu sinele. Pare, așadar, clar că diferențele comportamentale, subsumate sub termenul de comportament adictiv, trebuie să fie situate nu într-un registru oedipian, ci într-o patologie ce evocă axa narcisică.” (Tudose F., Tudose C., Dobranici L., 2011, p 484-485).

Introiecția este un mecanism de apărare și este descris astfel: “construiești o imagine a unei alte persoane, cu ajutorul funcțiilor Eului de percepție, memorare și integrare; cu alte cuvinte, vezi persoana, îți amintești ce ai văzut, după care organizezi acele percepții și amintiri. «Reprezentarea mentală» (denumită și «introiect» sau «reprezentarea obiectului») astfel formată, poate fi ulterior utilizată ca suport mental pentru fantasme și afecte. Introiectul este adesea considerat ca o componentă a structurii psihice. Există credința că acțiunile mamei în decursul primului an de viață, cu efect calmant asupra bebelușului, sunt într-o oarecare măsură încorporate de acesta, introiectate, și că ulterior bebelușul continuă gradual să își introiecteze mama, dezvoltând astfel capacitatea de autoliniștire. Prin urmare, din punct de vedere teoretic, introiecțiile contribuie la dezvoltarea capacității de autocontrol și amânare a satisfacerii (ce țin de forța Eului), iar în particular la dezvoltarea toleranței la afect și a controlului pulsional.” (Blackman J., 2012, p 54-55).

Se confirmă ipoteza că la baza consumului abuziv de alcool, a adicțiilor în general, stă o pierdere, o introiectare parțială.

Există teorii care abordează adicția din punct de vedere transgenerațional. Franz Rupert, specialist în traumă și în metoda constelațiilor sistemice, vorbind despre constelații familiale, explică: “Privit în lumina teoriei atașamentului, acest procedeu de a prezenta cu ajutorul reprezentanților relațiile dintre familii, ilustrează nemijlocit legăturile care acționează inconștient între oameni. Folosirea acestei metode arată că unele dintre aceste atașamente sunt grav tulburate, și, de aceea, familii întregi trăiesc într-un haos emoțional. Aceste tulburări de atașament rezultă din faptul că anumite evenimente din respectivele sisteme familiale nu pot fi anihilate psihic și de aceea, nu duc la liniște sufletească.” (Rupert, F., 2012, p 35-36). Tot el, dezvoltând teoria psihotraumatologiei sistemice multigeneraționale, combină conceptul de atașament cu cel de traumă și formulează un principiu important: “o mamă care a suferit o traumă transmite necondiționat, într-o formă sau alta, această experiență copilului ei. Apoi, experiența traumatică continuă să acționeze asupra mai multor generații. În acest mecanism de transfer sunt implicați în modul lor propriu și tații cu traumatismele lor” (Rupert, F., 2012, p 36).

El consideră adicțiile ca fiind o consecință a experiențelor traumatice, menționând că oamenii apelează la diverse tipuri de droguri (deci și la alcool) din următoarele cauze:

“pentru a acoperi experiența traumatică și sentimentele legate de ea,

pentru a combate și reprima simptome determinate de traumă, ca insomnia, frica etc.,

sau pentru a ieși din insensibilitatea și vidul interior determinate de traumă.” (Rupert, F., 2012, p 101).

Același autor clasifică traumele în patru tipuri, și în același timp vorbește despre tipurile de adicție întâlnite în cadrul fiecărui tip de traumă. Adicția ce ia forma consumului de alcool se regăsește în traumele de pierdere, traumele de atașament și traumele sistemului de atașament (mai puțin în traumele existențiale). Ele sunt explicate în continuare.

Adicția în traumele de pierdere: “Printre principalele eforturi ale oamenilor într-o traumă de pierdere se numără înlăturarea și combaterea durerii. Atâta timp cât aceasta strategie rămâne limitată la faza de început a unei traume, ea servește la depășirea traumei. Dar dacă ea devine unica formă de depășire, atunci se dezvoltă adicția. După o pierdere, de cele mai multe ori bărbații se aruncă în activitatea profesională și în relații noi sau încearcă să se consoleze printr-un consum exagerat de alcool și/sau printr-o sexualitate excesivă. Femeile caută, de asemenea, în sferele profesionale, în activitatea domestică silită și în angajamentele voluntare să-și abată gândurile de la durerea lor sufletească. Liniștea este cea mai temută, pentru că atunci se ridică din nou la suprafață amintirile pierderii. Apelarea permanentă la medicamente psihotrope, în special la antidepresive, se explică prin speranța de a rezolva astfel problema. De aceea, oameni care au suferit pierderi grele sunt în pericol de a deveni dependenți de muncă, de alcool și de medicamente. Doar confruntarea cu pierderea traumatică și dizolvarea sentimentelor depresive într-un proces de doliu lasă adicția fără nicio bază de manifestare.” (Rupert, F., 2012, p 165-166).

Adicția în traumele de atașament este explicată astfel: “Sentimentul de vid interior este central în persoanele cu traumă de atașament. Medicamentele par a fi folosite de aceste persoane tocmai pentru a umple acest gol, cel puțin pentru o vreme. Medicamentele trebuie să fie puternice pentru a stimula lipsa de senzitivitate și pentru a compensa experiența emoțională dureroasă. De regulă, antidotul folosit împotriva acestor droguri sau medicamente trebuie luat pentru a evita colapsul mecanismelor de reglare biochimică din organism și creier. Astfel, consumul este frecvent o combinație de substanțe la persoanele cu traumă de atașament. Adicțiile de toate tipurile se manifestă la aceste persoane: de substanțe, de computer, de sex, de cumpărături sau de relații cu alte persoane. Se constată un consum ridicat de alcool.” (Rupert, F., 2012, p 199). Autorul menționează că în cazul traumelor de atașament se manifestă cele mai grave forme de dependență, inclusiv de droguri cu risc crescut de morbiditate, cum ar fi heroina.

Adicția în traumele de sistem de atașament este explicată astfel: “Depășirea sfâșierii interioare și a derutei provocate cu ajutorul drogurilor este o strategie comună de rezolvare în traumele de sistem de atașament. Bineînțeles, problema nu este vreodată rezolvată în felul acesta, dar adicția oferă negarea realității care este în mod special conectată cu traumele de sistem de atașament care sunt construite pe nevoia de a ține secretul în cadrul familiei. Adicția oferă posibilitatea de a scăpa de realitate, mijloace de a suprima sentimentele reale și înlocuirea lor cu sentimentele artificiale create de drog sau de alcool. Trăirea datorată drogului înlocuiește mecanismele disociative ale clivării psihologice atunci când aceasta nu mai funcționează.” (Rupert, F., 2012, p 252).

Bert Hellinger, fondatorul metodei constelațiilor familiale, leagă și el adicția de o pierdere, de o excludere, de faptul că cineva lipsește. În lucrul său, a observat că atunci când vorbim despre adicții, persoana care le dezvoltă duce dorul cuiva și cel mai adesea cel care lipsește este tatăl. Persoana care lipsește a fost exclusă din sistem: fie a murit, fie nu mai are un loc între membrii familiei, a fost judecat sau alungat de către aceștia. În practica constelațiilor familiale se observă că de multe ori, o persoană a cărei tată a fost alcoolic și a fost exclus din sistem, ajunge să repete comportamentul adictiv al tatălui. Una dintre ordinile (legile) sistemice referitoare la familii spune că: „Oricine s-a născut într-o familie, are dreptul să aparțină acelei familii.” Din punct de vedere sistemic, pentru ca un sistem de familie să fie în echilibru, fiecare persoană care aparține sistemului trebuie să fie „pe locul său” și să fie acceptată și recunoscută ca fiind parte din familie. Sistemul familial este, din punct de vedere energetic, un „organism”, o constelație, care își caută singur auto-reglarea. Așadar, atunci când o persoana este exclusă (în sensul de respinsă, nerecunoscută ca fiind parte sau judecată pentru faptele sale și izolată), sistemul caută să regleze această „nedreptate” printr-o așa zisă „identificare”, respectiv o altă persoană din sistem va prelua inconștient o parte din energia persoanei lipsă, trăind într-un fel două destine, sau mai bine zis două jumătăți de destine: pe jumătate destinul persoanei nerecunoscute în sistem și pe jumătate destinul propriu (această dinamică se întâmplă indiferent dacă persoana exclusă este sau nu în viață). Așadar prin identificare este menținută integritatea sistemului, însă persoana care este identificată suferă o lipsă de libido (energie vitală), deoarece energia sa este împărțită între „ceea ce lipseste sistemului” și „ceea ce îi apartine”. Identificarea este de fapt opusul, sau o compensație a unei relații, și se bazează pe „iubire oarbă” față de un membru nerecunoscut (și de multe ori necunoscut) din familie. Ce nu este „văzut” (în sensul de imagine interioară), se recrează.

Despre alcool și alcoolism se vorbește și în psihologia de orientare jungiană. În cartea sa “The Cat – A Tale of Feminine Redemption”, Marie Louise von Franz vorbește despre alcoolism și legătura sa cu senzația de abandon, dar îl leagă și de arhetipurile animus și anima: “Alcoolismul este cunoscut cu senzația de abandon. Multe cazuri de alcoolism sunt cauzate de abandon, deopotrivă real sau imaginat. Fiecare alcoolic va vorbi despre cum se simte neiubit, singur, și așa mai departe, dar câteodată nu este adevarat. Câteodată în preajma lor sunt oameni care țin la ei, însă alcoolicii tot au acest sentiment. Alții însă sunt abandonați și în realitate. Abandonul însoțește întotdeauna alcoolismul, de aceea Asociația Alcoolici Anonimi are un așa de mare succes – grija personală este absolut necesară pentru a depăși sindromul de abandon. Aș spune că în mare este o problemă ce ține de iubire, de partener, o probleme de eros. Când avem de-a face cu femei alcoolice, în general este o problemă a masculinului. La bărbați ia forma unei probleme de anima, de feminin. Ceva nu funcționează cu anima al lor, nu au contactul potrivit cu ea. La fel și în cazul femeilor, contactul cu animus este slab. Drumul către inconștient este blocat. Așa că se manifestă o tânjire pentru o stare extatică religioasă pentru că viața este înfricoșătoare, lipsită de sens și plictisitoare. Munca nu are sens, sau viața de acasă este rece și ostilă. Atunci apare această tânjire pentru starea ecstatică. Golul nu este întotdeauna în circumstanțele exterioare. Uneori golul este în interiorul individului. Am văzut cazuri în care persoana nu putea fi în contact cu propriile emoții: era blocată, închisă într-o atitudine rațională din care nu putea ieși. Și într-un caz, o femeie în mod normal foarte timidă obișnuia să bea pentru că putea fi mai expansivă; îi plăcea să fie emoțională și să vorbească cu oamenii. Era o punte către inconștient.

În cazurile avansate de băut, probabil că ați văzut următoarele cazuri tragice: bărbații devin sentimentali, efeminați, plini de resentimente, se plâng, fac remarci otravitoare, își dizolvă mentalul. Ei arată o imagine a posesiei de către anima, complet la mâna stărilor de dispoziție, iar cand nu beau se simt deprimați și plini de resentimente. De asemenea, apare complexul abandonului: nimeni nu mă iubește, beau pentru că nimeni nu m-a iubit, beau pentru că sunt atat de trist încât beau tot felul de lucruri perverse ce țin de anima. Desigur că aceasta este numai o extremă tragică, dar poți vedea cum se deteriorează anima, din cauza băutului. Însă fără anima, ei nu pot relaționa, așa că își pierd toate relațiile. Nu se știe dacă deteriorarea anima provoacă băutul sau este cauzată de băut, dar oricare ar veni prima, ele merg împreună.

Atât spiritualitatea privită din unghi greșit, cât și alcoolismul, au legatură cu pierderea conexiunii cu spiritul real. Astfel, oamenii în cauză se reped la un surogat de spirit care are imaginea unei beții: iluzie de putere și deterioare a anima”. (Franz, Marie-Louise von., p 30-31, 66-67)

Roger Brooke, analizând fenomenologia și psihologia jungiana, opinează că “formele variate de adicție în cultura contemporană, de exemplu, sunt considerate ca un mijloc pentru conștiința subiectivă de a se transcede pe sine. Dependența de alcool, droguri, jocuri, sex, muncă trădează povara Eului care a devenit prea mare și are nevoie să transceandă subiectivitatea. Somnul a fost considerat în mod tradițional ca o metaforă pentru de-spiritizarea vieții și pentru o condiție spirituală, un loc în afara Sinelui. Boala adicției în viața modernă ar putea fi considerată ca o tulburare a somnului, o tânjire a spiritului care a mers rău. Nu știu cum să medităm, cum să fim noi înșine, cum să dormim”. (Brooke, R., p 85)

Și Erich Fromm consideră că alcoolismul, alături de alte forme de adicție, au legatură cu consumerismul, în sensul de “a înghiți întreaga lume” și sunt o formă de a încorpora, de a avea, ce exprimă instabilitatea emoțională.

4.1.3. Trauma și reacțiile posttraumatice

Franz Rupert, care s-a dedicat lucrului cu trauma, consideră că există patru tipuri de traumă:

– trauma existențială

– trauma de pierdere

– trauma de atașament

– trauma de sistem de atașament.

În dicționar, trauma este menționată cu două sensuri: de traumatism, adică rănire fizică, dar și de rănire psihică: “ emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal.” Astfel, sunt afectate pe termen îndelungat procese psihice de tipul percepție, gândire, memorie, imaginație sau trăire emoțională.

Citând-o pe Leonore Terr, Franz Rupert arata că există două tipuri de traumă:

“Tipul de traumă 1: este vorba despre evenimente de scurtă durată, care apar brusc și pe neașteptate și aduc cu sine un pericol vital acut;

Tipul de traumă 2: este vorba de situații de suprasolicitare, slăbiciune și neajutorare care durează mult timp și se repetă.” (Rupert, 2012, p 89-90).

Trauma are un caracter procesual, iar Rupert identifică două faze:

“cu reacțiile psihice nemijlocite la trăirea situației traumatice (reacții peritraumatice);

cu efectele psihice ulterioare pe termen scurt, mediu și lung ale experienței traumatizante (reacții posttraumatice).” (Rupert, 2012, p 92).

Acelașii autor demonstrează legătura și deosebirea dintre stres și traumă și vorbește despre mecanimele ce se declanșează în evenimentele traumatice: “Ambele sunt mecanisme de urgență. În timp ce reacția la stres energizează, reacția la traumă paralizează. Stresul trezește, trauma amorțește. Mecanismul de urgență al traumei este precedat de reacția la stres. El este ultimul mijloc, când altceva nu mai merge.”. În principiu, despre deosebirea dintre stres și traumă se poate spune: “într-o situație de stres există opțiunea de a lupta sau de a fugi («fight or flight»), într-o situație de traumă există doar posibilitatea de a încremeni sau de a te cliva interior («freeze or fragment»)…Prin clivarea și disocierea amintirii traumei, percepția și gândirea conștientă rămân libere pentru asigurarea supraviețuirii. Dar chiar și atunci când sunt retezate de legăturile nervoase care reglează conștiința trează, amintirile legate de traumă răman depozitate în arealele mai îndepărtate de conștiință a creierului și în special în celulele care sunt în legătură neuronal și hormonal cu regiunile mezencefalului și ale trunchiului cerebral.

Urma mnezică a traumei rămâne păstrată în întregul corp sau în anumite părți ale corpului. Clivată de trăirea conștientă, experiența traumatică cu imaginile ei de groază și sentimente copleșitoare poate ticăi ca o bombă cu ceas, care poate sări în aer în orice moment. Dacă într-o situație, care este asemănătoare situației traumatice inițiale, stratul de apărare ce ține trauma la distanță de pătrunderea în structurile conștiente ale creierului este prea subțire, anestezierea sentimentelor și gândurilor nu este suficient de intensă, există pericolul ca trăirea situației de acum să se amestece cu trăirile traumatice anterioare, iar mecanismele de reglare a funcțiilor psihice scapă din nou controlului. Imagini din situația traumatică (intruziuni) năvălesc cu toată forța și inundă conștiința.” (Rupert, 2012, P 93-96;111)

Rupert propune o împărțire a structurii personalității în cazul trăirii unei experiențe traumatice în partea traumatizată (cea care stochează memoria traumei și poate fi declanșată în mod imprevizibil), partea supraviețuitoare (care protejează disocierea, neagă și suprimă trauma, compensează, produce iluzii, controlează) și partea sănătoasă (responsabilă de adevăratul sine, încrezătoare și realistă, optimistă, capabilă de introspecție și de a înfrunta trauma).

“De frică să nu ajungă din nou în contact cu amintirile legate de experiențele traumatice, foarte mulți oameni evită să se confrunte cu sine. Ei sunt în permanență gata să fugă de sine. Ei încearcă să se abată, prin grija manifestată față de alții (parteneri, copii, pacienți…) și se aruncă în activități frenetice. Ei caută un sprijin pentru constructul lor interior labil de personalitate în cercuri ce se ocupă de politică și de concepția asupra lumii, religii și practici spirituale. Cu acest prilej, ei își implică în trauma lor mai ales partenerii, copiii, prietenii sau colegii de muncă.

Chiar și în psihoterapie, mulți pacienți evită să-și ia inima în dinți și să se apropie de miezul experienței traumatice. Ei caută explicația pentru suferințele lor în situația de viață nemijlocită. Astfel, ei nu pot să creadă că un eveniment care poate să se fi întâmplat cu ani în urmă, copilăria lor de care nu-și pot aminti suficient, poate fi cauza pentru ceea ce nu le merge bine din punct de vedere psihic azi și aici.” (Rupert, 2012, p 105-106)

Așa că pentru o psihoterapie eficientă este necesar ca trauma să fie abordată. În lucrul cu trauma, cea mai eficientă metodă este întărirea părții sănătoase, aceasta neînsemnând că celelalte două părți vor dispărea complet. Astfel, persoanele afectate vor putea să se confrunte cu sine, să diminueze proiecțiile asupra celorlalți și să trăiască o viață mai sănătoasă.

4.1.4. Posibile efecte nocive asupra persoanelor care au fost expuse în copilarie abuzului de alcool

Așa cum menționam mai sus, abuzul de alcool nu are efecte numai asupra persoanei care abuzează, ci și asupra celor din jur: familia este afectată direct. Putem spune că a fi expus la un comportament adictiv în familie, într-un mediu ce s-ar presupune a fi sigur, are cu siguranță consecințe negative și reprezintă chiar o traumă, o traumă de tipul 2, de suprasolicitare care durează mult timp și se repetă, dacă ne folosim de clasificarea lui Rupert de mai sus. Efectele sunt și mai puternice asupra copiilor, deoarece ei, spre deosebire de adulți, sunt mai vulnerabili și mai lipsiți de mecanisme de protecție.

Se poate spune că trauma de a fi expus la abuz de alcool are valențe multiple: de neglijență, de pierdere (dacă părintele care are probleme moare), de atașament (dacă părintele care are probleme cu alcoolul sau / și partenerul lui, fiind afectat, sunt indisponibili emoțional). Mai sus am menționat adicțiile din perspectiva traumei. Astfel, persoanele afectate de o traumă ajung să abuzeze de alcool sau să dezvolte un alt tip de comportament adictiv ca un antidot împotriva sentimentului de vid interior, împotriva durerii copleșitoare, împotriva pierderii. Dacă traumele de pierdere sau de atașament se întâmplă la vârste fragede, efectul poate fi mai puternic, de “bulgare de zapada”, iar copiii deveniți adulți pot dezvolta compartament adictiv grav.

La mijlocul anilor ’90, dr. Vincent Felitti de la clinica Kaiser Permanente și dr. Robert Anda de la CDC (Centers for Disease Control) au efectuat un mega-studiu pe 17.500 de adulți din San Diego referitor la expunerea lor la experiențe ostile în copilărie (ACE = adverse childhood experiences). Studiul a pornit de la încercarea dr. Vincent Felitti de a înțelege cauza pentru care pacienții săi de la clinica de tratare a obezitatii (Kaiser Permanente) întrerupeau tratamentul, în ciuda rezultatelor bune obținute. În urma unor interviuri cu câțiva pacienți, a descoperit că aceștia au suferit traume în copilărie, în special de abuz sexual; se înrolau în programul clinicii, obțineau rezultate, dar odata ce începeau să piardă greutate, anxietatea revenea: de exemplu, se temeau să nu fie prea atrăgători și să atragă abuzatori, așa că reveneau la mâncare excesivă, care le diminua anxietatea și frica.

Studiul ACE pe 17.500 de adulți a arătat că traumele din copilarie afectează dezvoltarea creierului, sistemul hormonal și pe cel imunitar și chiar determină modificări la nivelul ADN-ului. Traumele din copilărie sau evenimentele ostile, așa cum sunt numite în studiu, se referă la abuz fizic, verbal, emoțional sau sexual, neglijența fizică sau emoțională, boli mintale ale părinților, părinți dependenți de o alcool sau de alte substanțe, părinți care au facut închisoare, divorțul sau separarea părinților, violență domestică. Pentru fiecare dintre aceste experiențe ostile trăite în copilărie, adultul bifează un punct în scorul ACE. Autorii studiului au corelat scorurile obținute cu problemele de sănătate manifestate de subiecții studiului și astfel au ajuns la următoarele concluzii principale:

experiențele ostile în copilărie sunt foarte des întâlnite: 67% dintre subiecți au scorat cel puțin un punct;

12.5 % dintre subiecți (1 din 8) au scorul de 4 sau chiar mai ridicat;

există o corelație între scorul obținut și problemele manifestate în viața adultului: cu cât scorul este mai mare, cu atât problemele de sănătate sunt mai mari. O persoană cu scorul ACE de 4 sau mai ridicat, are un risc de a dezvolta probleme cu alcoolul de aproape 6 ori mai ridicat decât o persoană cu scorul 0; hepatita sau boli ale ficatului de două ori și jumătate mai ridicat; riscul de depresie este de patru ori și jumătate mai mare; cel de suicid de 12 ori mai ridicat.

Avem ca exemplu graficele publicate pe site-ul www.acestoohigh.com:

Tabel 2: Corelația dintre scorul ACE și alcoolism

Tabel 3: Corelația dintre scorul ACE și bolile de ficat

Tabel 4: Corelația dintre scorul ACE și depresie cronică

Tabel 5: Corelația dintre scorul ACE și riscul de suicid

Participanții la studiu au fost americani obișnuiți: 75% caucazieni, 11% latino-americani, 7.5% asiatici și 5% afro-americani. Erau oameni din clasa mijlocie, de vârstă mijlocie, peste 40% aveau studii superioare. Cu toții aveau locuri de muncă. Putem spune că aceste experiențe ostile în copilărie nu afectează in mod special oameni din medii defavorizate, așa că ne pot afecta pe oricare dintre noi.

Dr. Nadine Burke Harris, care a vorbit la o conferință TED despre acest studiu și despre cum o ajută pe ea în cariera ei de pediatru, pentru înțelegerea copiilor și prevenția unor boli, descrie cum expunerea la traume timpurii afectează creierul și în final folosește o metaforă foarte sugestivă. Ea spune în discursul său “înțelegem acum cum expunerea la afecte ostile la o vârstă fragedă afectează dezvoltarea creierului și a corpului copilului. Afectează zone ca nucleus accumbens, centrul plăcerii din creier care este implicat în adicții. Inhibă cortexul prefrontal, necesar pentru controlul impulsurilor și pentru funcția de execuție, o zonă importantă pentru învățare. În imagistica prin rezonanță magnetică, vedem diferențe măsurabile în amigdală, centrul pentru răspuns la frică din creier. Așa că există explicații neurologice pentru care cei expuși la doze mari de ostilitate sunt mai înclinați spre comportamente cu risc ridicat. Dar se pare că și dacă nu dezvoltă comportamente cu risc ridicat asupra sănătății, sunt șanse să dezvolte boli de inima sau cancer. Motivul din spate are legatură cu axa hipotalamic-pituitar-adrenalină răspunsul organismului de «luptă sau fugi». Cum funcționează? Imaginează-ți că te plimbi prin padure și vezi un urs. Imediat, hipotalamusul transmite un semnal glandei pituitare, care transmite un semnal glandei medulosuprarenale pentru a secreta hormonii de stres adrenalină si cortizon. Așa că inima ta începe să bată, pupilele se dilată, la fel și căile respiratorii, și ești gata fie să lupți cu ursul, fie să fugi de el. Și partea buna e că ești în pădure și vezi un urs. Dar problema este când ursul vine acasă în fiecare noapte, și acest sistem este activat mereu, și se transformă din adaptativ sau salvator în dezadaptativ sau dăunator asupra sănătății. Copiii sunt mai ales sensibili la această activare repetată a stresului, deoarece creierul și corpul lor sunt în dezvoltare.".

Această metaforă se potrivește foarte bine în cazul în care copilul este expus abuzului de alcool în copilărie, poate seară de seară sau poate mai rar, însă ideea de expunere constantă în timp se menține; apar consecințe traumatice și se păstrează pe termen lung, îl afectează de-a lungul întregii vieți.

Au existat studii dedicate asupra adulților care în copilărie au avut unul dintre părinți alcoolic. Spre deosebire de România, în unele țări din vest există chiar organizații sub forma centrelor sau grupurilor de suport pentru aceștia.

În general, familiile în care cel puțin unul dintre părinți este alcoolic pot fi caracterizate prin prezența haosului, a rolurilor neclare și a inconsistenței. În aceste familii se manifestă conflicte, violență fizică sau verbală și uneori chiar abuz sexual. De multe ori, alături de dependent, apare codependentul (partenerul acestuia). Apăr în familie, pe lângă conflicte: depresia, pierderea deminitatii, pierderea siguranței emoționale și financiare, sentimentul de vinovăție, sentimentul de rușine, senzația de neputință, revoltă. Toate acestea traumatizează copiii din familie și determină consecințe posttraumatice în viață lor de adult. Ei își pot pierde încrederea în sine și ajung să se teamă de multe lucruri: viitor, relațiile cu alte persoane, conflicte, de cum se vor descurca ei în viață, emoțional și material.

Claudia Black, expertă în problema celor afectați de traiul în familii în care se manifestă comportament abuziv de alcool, consideră că acești adulți au învățat în copilăria lor problematică să nu aibă încredere, să nu simtă și să nu vorbească. De multe ori, părinții alcoolici sunt atât de absorbiți de alcoolismul lor și de conflictele și durerea din viața lor (chiar dacă doar unul dintre părinți este alcoolic), încât pot neglija copiii, pot uita de evenimente importante, astfel încât copiii învată că nu se pot încrede în oameni și nici în sine. În aceste familii există violență și atât de multă durere absurdă, provenite de la cei apropiați, astfel încât la un moment dat copiii se protejează și în mecanismul lor de supraviețuire învață să-și suprime emoțiile. De cele mai multe ori, nu se vorbește deschis în familie despre alcoolism și în plus, acesta este ascuns de cei din jur din rușine sau alte sentimente, fiind astfel negat; copiilor le este inoculată negarea realității din jur și astfel ei pot dezvolta o rezistență în a vorbi despre aspecte urgente sau importante ale vieții.

Claudia Black, în urma lucrului său direct cu cei afectați, afirmă că “adesea adulții care în copilărie au fost expuși abuzului de alcool ajung să consume și ei alcool în mod abuziv sau își găsesc parteneri de cuplu care beau excesiv. În plus, sunt afectați de depresie și stări negative. Toate acestea în timp ce se străduiesc să exceleze și să performeze educațional și material.” (Black, C., Kindle edition, location 87).

Ea identifică patru roluri pe care le pot adopta cei care au trăit în familie cu alcoolici și le descrie prin câte un set de atribute, prezentat mai jos în mod sumarizat.

Caracteristicile acestor tipologii ar fi următoarele:

1. Responsabilul (cazul în care copilul se supraresponsabilizează și se inversează rolurile părinte – copil)

Copilul Responsabil puncte tari

Organizat

Abilități de lider

Capacitate de decizie

Spirit de inițiativă

Perfecționist

Orientat spre rezultate

Disciplinat

Copilul Responsabil puncte slabe

Incapacitatea de a asculta

Incapacitatea de a se conforma

Incapacitatea de a se juca

Incapacitatea de a se relaxa

Lipsa de flexibilitate

Nevoia de a avea întotdeauna dreptate

Nevoie extremă de a fi în control

Teama extremă de a greși

Lipsa de spontaneitate

Copilul Responsabil ca adult

Motive slabe pentru a se schimba: roluri de conducere, supraviețuitori, super responsabili, organizați

Incapabil de a se relaxa, de a se juca; anxietate crescută, comportament rigid.

Dificultăți în relațiile intime – incapabil de a fi interdependent. Teama de a renunța la control = dependența

2. Regulatorul / ajustorul (copilul adaptabil, cel care pentru a face față haosului din familie, se conformează)

Copilul Regulator (Ajustor) puncte tari

Flexibilitate

Abilitatea de a urma (ceva, pe cineva)

Atitudine relaxată

Nu se supără în situații negative

Copilul Regulator (Ajustor) puncte slabe

Lipsa de inițiativă

Teama de a lua decizii

Lipsa de direcție

Inabilitatea de a percepe puterea, opțiuni diverse

Urmează fără să-și pună întrebări

Copilul Regulator (Ajustor) ca adult

Lipsa de direcție sau control

Comportament spontan

Se plictisește ușor, se “mișcă” mult

Dificultate de a lua decizii

Se simte inadecvat ca rezultat al celor de mai sus

3. Conciliatorul (copilul bun, care proiectează asupra celor din jur propria nevoie de consolare, “copilul mama”)

Copilul Conciliator puncte tari

Grijuliu

Empatic

Bun ascultator

Sensibil cu alții

Zâmbitor

Cald

Copilul Conciliator puncte slabe

Incapacitatea de a primi

Inabilitatea de se concentra asupra lui însuși

Vinovăție

Frică puternică de furie

Toleranță crescută pentru comportament nepotrivit

Copilul Conciliator ca adult

Continuă să se concentreze pe nevoile altora

Nu pot vorbi despre ei înșisi cu ușurință

Pendulează în jurul profesiilor prin care pot ajuta pe alții

Rezolvă conflicte

4. Copilul-problemă (copilul rău, rebel)

Copilul-problemă puncte tari

Aproape de sentimentele proprii

Onest mai degrabă decât în negare

Creativ

Simțul umorului

Abilitatea de a conduce fără a pune întrebări

Copilul-problemă puncte slabe

Expresia nepotrivită a urii

Inabilitatea de a urmări o direcție

Intruziv

Probleme în societate la o vârstă fragedă: chiul, adicție, renunțare la studii, sarcini la vârsta adolescenței)

Copilul-problemă ca adult

Continuă să fie conflictuali

Sunt conștienti de ură, mai puțin de alte sentimente

Își aleg anturaje asemănătoare.

Janet Geringer Woititz, cercetatoare psiholog americană recunoscută ca fondatoare a mișcării ACOA – Adult Children of Alcoholics, consideră că adulții care în copilărie au avut părinți alcoolici manifestă următoarele trăsături:

Pot numai să bănuiască ce înseamnă un comportament normal

Au dificultăți în a face un proiect de la început până la sfârșit

Mint când ar putea foarte ușor să spună adevarul.

Se judecă aspru

Le este greu să se distreze și să se simtă bine

Se iau foarte în serios

Au dificultăți în relațiile apropiate, intime

Reacționează exagerat la schimbări pe care nu le pot controla

Caută în mod constant aprobarea și afirmarea

De obicei simt că sunt diferiți de ceilalți oameni

Sunt fie foarte responsabili, fie total iresponsabili (nu există cale de mijloc)

Sunt foarte loiali, chiar în fața dovezilor evidente că nu este cazul

Sunt impulsivi. Tind să se cufunde într-un curs al acțiunii fără a lua cu adevarat în considerare situații alternative sau consecințe potențiale. Această impulsivitate poate duce la confuzie, autodezgust și pierderea controlului asupra mediului lor. În plus, consumă multă energie pentru a repara încurcătura produsă.

În concluzie, reacțiile psihotraumatice și consecințele posttraumatice în rândul copiilor care sunt expuși la comportament abuziv de alcool pot fi de multe feluri. Cei expuși consumului abuziv de alcool pot manifesta următoarele reacții:

– se splitează și dezvoltă un supraviețuitor foarte puternic;

– dezvoltă sentimente de vinovăție, rușine, inadaptare;

– au sentimentul că nu sunt suficient de buni pentru că părinții au pretenții ridicate de la copii, în ciuda abuzului de alcool;

– au probleme de încredere în sine și de încredere în alții;

– au probleme de adaptare socială:

– simptome psihopatologice internalizate (la copii): anxietate și depresie;

– simptome psihopatologice externalizate (la copii): comportamente de tip “acting out” încălcarea regulilor, sfidare, agresiune, lipsă atenției, impulsivitate (ADHD);

– nevroză / emoții negative: stare de spirit negativă (cu anxietate și depresie), stimă de sine scăzută, o înclinație spre învinovățire de sine, sensibilitate la critică;

– impulsivitate, agresivitate;

– reprimarea emoțiilor (nu simt, când ar trebui să simtă umilire, rușine, frică, furie, vinovăție), așa ca își identifică și exprimă emoțiile cu dificultate;

– comportament rigid și nevoia de a controla (oameni, locuri, lucruri);

– își petrec viața încercând să mascheze și să se apere împotriva consecințelor / vulnerabilităților de a proveni dintr-o familie cu probleme;

– copii sunt afectați atât de părintele care abuzează de alcool, cât și de cei din familie care nu abuzează (dinamici familiale nesănătoase) ;

– au credințe nesănătoase:

– Indiferent ce fac, nu e niciodată suficient de bun

– Ceva rău are să se întâmple

– Eu sunt răspunzător pentru comportamentul altor oameni

– Trebuie să fie ceva în neregulă cu mine

– Nevoile altor persoane sunt mai importante decât ale mele.

– Nu este în regulă să cer ajutorul.

4.2. Studiul experimental

4.2.1. Obiectivul lucrării

Această lucrare are ca obiectiv investigarea consecințelor pe care le determină traiul cu cel puțin unul dintre părinți care abuzează de alcool asupra copiilor deveniți adulți. Aceste consecințe vor fi analizate atât din perspectiva naturii lor posttraumatice, cât și din perspectiva transgenerațională a modului în care acești adulți se raportează la alcool: dacă cei afectați ajung să repete sau nu comportamentul părinților, dacă se transmite transgenerational tiparul de consum abuziv de alcool.

4.2.2. Ipotezele studiului

Analizând literatura de specialitate a cărei sinteză a fost expusă în prima parte a lucrării (partea teoretică), dar având în minte și experiența personală proprie sau a celor din jur, prin interacțiune directă sau prin participarea la diverse forme de terapie, ipoteza generală a studiului este că abuzul de alcool din familia de origine influențează modul în care copiii deveniți adulți se raportează la alcool și reprezintă o traumă.

Am formulat următoarele ipoteze de cercetare:

Ipoteza nr.1: Dacă în familia de origine au existat cazuri de abuz de alcool în rândul părinților / bunicilor, copiii deveniți adulți ajung să aibă probleme cu alcoolul direct sau indirect.

Ipoteza nr.2: Dacă în familia de origine au existat cazuri de abuz de alcool, copiii deveniți adulți dezvoltă reacții posttraumatice.

Ipoteza nr.3: Cu cât copiii au fost mai expuși abuzului de alcool în familia de origine, cu atât ei dezoltă traume mai puternice.

Ipoteza nr.4: Deși dezvoltă reacții psihotraumatologice, persoanele care au fost expuse abuzului de alcool în familia de origine manifestă și o parte sănătoasă.

4.2.3.Metodologia studiului

Pentru a testa ipotezele de cercetare, întrucât implică evaluarea consecințelor traumatice, m-am gândit că cea mai potrivită abordare este cea față în față. Așa că am optat pentru interviu ca metodă de cercetare, pentru care am pregatit un ghid de discuție. Ghidul de discuție a fost conceput în urma cercetării personale asupra subiectului abuzului de alcool, pe baza materialelor bibliografice lecturate.

În plus, în contextul temei abordate, am aplicat subiecților intervievați un set de trei teste:

Test pentru măsurarea alcoolismului – AUDIT

Scala pentru depistarea abuzului și traumei , dezvoltată de B. Sanders, E. Becker-Lausen

TSC – 40 – John Briere & Runtz.

Testul AUDIT este cunoscut și folosit în toată lumea. În urma unui studiu multinațional, Organizația Mondială a Sănătății a construit și recomandat un instrument de decelare a problemelor date de alcool: The Alcohol Use Disorders Identification Test (AUDIT).

Celelalte două teste măsoară consecințele traumatice și expunerea la traumă.

Scala de Abuz și Traumă la Copil (Child Abuse and Trauma Scale- CAT / Scala pentru depistarea abuzului și a traumei), cu 35 de itemi a fost dezvoltată de Sanders și Becker-Lausen ca o măsură cantitativă care să reflecte frecvența și amploarea diferitelor tipuri de abuz în copilărie și adolescență. Testul are trei subscale distincte: o subscală a abuzului sexual cu 4 itemi, o subscală a pedepsei cu 5 itemi și o subscală a neglijării/atmosferei familiale negative cu 12 itemi. Răspunsurile la fiecare item au fost scorate cu cinci puncte (0 = niciodată, 1 = rar, 2 = uneori, 3 = foarte des, 4 = întotdeauna). Autorii au recomandat ca scala CAT să fie prezentată respondentului drept un chestionar privind mediul familial. Pentru că am aplicat întrebările adulților intervievați, am făcut următoarea mențiune “Răspunde din perspectiva copilului (de ex. Când erai mic, părinții se distrau pe socoteala ta?)”.

TSC – 40 (Trauma Symptoms Checklist 40) măsoară aspecte de stres posttraumatic și consecințe ale traumei și are șase subscale: Disociere, Anxietate, Depresie, SATI (Sexual Abuse Trauma Index), Probleme cu somnul, Probleme sexuale. Testul măsoară incidența anumitor simptome în ultimele două luni ale subiectului, cu o frecvență de la 0 (niciodată) la 4 (des). Studiile care au utilizat această scală îi demonstrează validitatea.

4.2.4. Prezentarea esantionului si aplicarea probelor

Cercetarea s-a realizat prin aplicarea ghidului de discutie si a testelor pe 14 subiecti, cu varste cuprinse intre 27 si 40 de ani. Patru dintre ei sunt barbati, iar restul de 10 sunt femei.

Prima data am aplicat Ghidul de discutie, urmat de testul AUDIT pentru a masura consumul de alcool al respondentilor, apoi Scala pentru depistarea abuzului si traumei, iar in final TSC (Trauma Symptom Checklist). Inainte de inceperea interviului, am creat un cadru de incredere si de relaxare (mai ales ca pe unii dintre respondenti nu ii cunosteam personal).

Durata medie a interviului (strict de aplicare a probelor) a fost de 2 ore.

Probele sunt aplicate in asa fel incat sa testeze ipotezele de cercetare. Astfel:

Ipoteza nr. 1 este acoperita de intrebarile C5, D1 si D2 din ghidul de discutie, dar si de rezultatul obtinut la testul AUDIT

Ipoteza nr. 2 este acoperita de intrebarile B1 – B10 din ghid si de rezultatele obtinute la Scala pentru depistarea abuzului si traumei si TSC.

Ipoteza nr. 3 – de verificat prin scorurile obtinute la Scala pentru depistarea abuzului si traumei si TSC si B1 – B10 si de comparat raspunsurile tuturor respondentilor.

Ipoteza nr. 4 este acoperita de intrebarile C1 – C5 din ghidul de discutie.

4.2.5. Interpretarea cantitativa si calitativa a datelor

Pentru interpretarea datelor, am centralizat si codificat raspunsurile, intrucat sunt clare niste asemanari, dar am luat si fiecare caz separat, intrucat partea descriptiva a experientelor personale cu abuzul de alcool al parintilor, impreuna cu contextul de viata al fiecaria, difera destul de mult si fiecare este nuantata.

In urma aplicarii probelor, a reiesit ca in cele mai multe cazuri cel care abuza de alcool era tatal. Totusi, in doua cazuri, desi la inceput cel care avea probleme cu alcoolul era tatal, ulterior a inceput sa bea si mama.

De asemenea, se observa un pattern de repetitie: de multe ori, parintii sau rudele apropiate ale tatalui care abuza de alcool consumau si ei alcool in mod excesiv; in cazul unui subiect, a avut probleme cu alcoolul tatal biologic, iar apoi si tatal vitreg.

Un alt pattern care se repeta este ca de multe ori persoana care abuza de alcool era duala, iar respondentii chiar se exprimau “era ca si cand erau doua persoane”.

Altfel, probleme cu alcoolul se manifestau diferit: de la dependenta grava de alcool pana la consum regulat, dar saptamanal, de la conflicte fizice si verbale pana la lipsa violentei. De asemenea, difera momentul in care persoanele care abuzau de alcool au inceput sa faca asta (fie dintotdeauna, fie de la un anumit episod mai stresant).

Rezultatele arata ca cei mai multi beau alcool zilnic, apoi maxim saptamanal. Frecventa de consum a celor ce abuzau de alcool este urmatoarea:

Tabel 6: Intrebarea A3 din ghidul de discutie – centralizarea raspunsurilor

Chiar daca le recunosc minusurile, majoritatea respondentilor considera ca au relatii destul de bune cu parintii, chiar si cu parintele care abuza de alcool (exceptie fac cazurile in care parintii au divortat sau tatal a murit intre timp). Cei mai multi considera ca au avut o copilarie frumoasa, dar aceasta in afara mediului tensionat de acasa (la joaca, in natura).

Toti respondentii recunosc ca au fost afectati de faptul ca cel putin unul dintre parintii lor au abuzat de alcool, atat in copilarie, in timpul episoadelor de comportament abuziv de alcool, cat si in viata de adult. Ei manifesta reactii traumatice si posttraumatice.

Tabel 7: Intrebarea B4 din ghidul de discutie – centralizarea raspunsurilor

Tabel 8: Intrebarea B5 din ghidul de discutie – centralizarea raspunsurilor

Unii dintre respondenti au probleme cu increderea in sine si in ceilalti. De asemenea, ei intampina dificultati in exprimarea emotiilor. Tabel 8: Intrebarile B6 – B9 din ghidul de discutie – centralizarea raspunsurilor

Respondentii se incadreaza in tipologiile de copil identificate ca aparand in randul celor ce au parinti ce manifesta comportament abuziv de alcool:

Tabel 9: Intrebarea B10 din ghidul de discutie – centralizarea raspunsurilor

In ceea ce priveste rezultatele la teste, acestea arata astfel centralizate:

Tabel 10: Testul AUDIT – centralizarea raspunsurilor

Tabel 11: Scala pentru depistarea abuzului si a traumei – centralizarea raspunsurilor

Tabel 12: TSC – centralizarea raspunsurilor

Se observa ca la testul AUDIT, doar o singura persoana manifesta risc crescut pentru consum abuziv de alcool.

In cadrul Scalei pentru depistarea abuzului si a traumei, jumatate dintre respondenti au inregistrat valori ridicate pentru subscala Neglijare si atmosfera stresanta.

In cadrul TSC, jumatate dintre respondenti manifesta probleme cu somnul. Doar cativa au inregistrat valori mai mari pentru subscalele Disociere, Anxietate, Depresie, trauma si probleme sexuale.

Analiza psihologica a rezultatelor

Analizand fiecare caz in parte pentru a surprinde particularitatile fiecaruia, am incercat savad daca se confirma sau se infirma ipotezele pentru fiecare respondent in parte.

In cele ce urmeaza voi descrie pe scurt, prin prisma interpretarii ipotezelor (1, 2 si 4; ipoteza 3 o voi interpreta dupa analiza fiecarui caz, prin comparatie), fiecare caz.

Andrei

De mentionat: mama naturala; tatal adoptiv; in copilarie, Andrei nu stia ca nueste tatal sau natural.

Ipoteza nr. 1

Desi considera ca e corect sa depuna efort pentru a obtine lucruri, ipoteza nu se confirma, a obtinut scor scazut la testul AUDIT. Mai degraba e ingrijorat sa nu exagereze cu alcoolul.

Dorinta de a excela vine mai degraba din faptul ca a fost invatat ca trebuie sademonstreze ca merita sa fie.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

TSC si scala pentru evaluarea traumei indica prezenta unei anxietati putin peste medie, la fel si problemele cu somnul; neglijare si atmosfera stresanta medie. Aceste rezultate sunt corelate si cu raspunsurile la intrebarile din ghid, care arata ca Andrei a fost nevoit sa se maturizeze inainte de vreme, ca mediul familial nu era foarte securizant.

Tatal avea probleme cu alcoolul si desi nu era violent fizic direct cu Andrei era violent verbal, era imprevizibil si inconfortabil pentru el, dar in acelasi timp reprezenta un model pentru el, prin "seductia" pe care o exercita asupra lui Andrei prin prisma meseriei de pictor, prin mediul interesant / artistic in care activa. Era ca o competitie.

Relatia cu mama era mai buna, insa Andrei era prins in conflictul parintilor

Ipoteza nr. 4 se confirma.

Andrei are un job de care este pasionat (si unde este foarte talentat).

Desi pune presiune pe el si in acest domeniu, in sensul in care considera ca il reprezinta, il face cu placere.

Este intr-o relatie si are impreuna cu partenera o fetita.

Anca

Ipoteza nr. 1 nu se confirma.

A obtinut scor scazut la testul AUDIT. Consuma alcool cu moderatie, nu este ingrijorata cu privire la asta. Partenerul sau nu consuma nici el abuziv.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

Desi scalele pentru evaluarea traumei nu indica reactii posttraumatice intense, se observa deconectarea / disocierea si evitarea ca mecanisme de aparare. A trait cu senzatia de nesiguranta, care se reflecta si in viata de adult. Nu are suficienta incredere in sine si parca isi blocheaza parte din creativitate.

Este o persoana talentata, creativa, care insa are un anumit blocaj legat de potentialul sau. Are impresia ca nu stie ce-I place din punct de vedere profesional.

Ipoteza nr. 4 se confirma.

Anca este intr-o relatie buna, s-a casatorit. Desi nu i se pare ca a gasit job-ul ideal pentru ca inca nu stie ce i-ar placea sa faca, face lucruri interesante si are pasiuni.

Ana

Ipoteza nr. 1 nu se confirma.

Pana sa lucreze cu ea, Ana a respins vehement problemele cu alcoolul, insa in urma terapiei, a repozitionarii ei, nu le mai respinge.

E totusi ingrijorata cand vede consum dezechilibrat si inca are o anumita sensibilitate.

Sora Anei insa are probleme cu alcoolul.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

Desi scalele pentru evaluarea traumei nu indica reactii posttraumatice, din ghidul de interviu reies senzatii puternice de frica in copilarie, lipsa unui suport emotional, incadrarea in tipologia copilului responsabil. De altfel, ea considera ca a fost "fucked up". Se vede influenta familiei de origine a tatalui in problema alcoolului. De asemenea, a fost foarte destabilizator cand tatal s-a apucat sa bea in urma unui job cu presiune mare in timpul comunismului, in cadrul statului. In plus, mama a inceput sa bea si ea.

La Ana se vad efectele vindecatoare ale terapiei personale in faptul ca reuseste sa aiba o viata normala. Chiar daca raspunsurile sunt acum nu la al doilea grafic de mai jos, in trecut raspunsurile ar fi fost afirmative.

Ipoteza nr. 4 se confirma.

Se confirma. Este acum intr-o relatie care o implineste, este constienta de ce mai are de facut, dar este recunoascatoare pentru lucrurile bune din viata ei.

Alex

Ipoteza nr.1 se confirma.

Desi se controleaza, Alex are un risc inalt pentru consum daunator de alcool.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

Desi scalele pentru evaluarea traumei nu indica reactii posttraumatice, din ghidul de interviu reiese ca a trait intr-un mediu conflictual, ca are probleme cu increderea in sine si in ceilalti si ca isi blocheaza exprimarea emotiilor.

Ipoteza nr. 4 se confirma.

Alex este intr-o relatie, are un job, a crescut frumos si s-a maturizat emotional. Desi nu face terapie, este inclinat spre introspectie si spre a se vindeca.

Claudia

Ipoteza nr. 1 nu se confirma.

Claudia respinge alcoolul destul de vehement. Insa vehementa poate fi o extrema care indica o problema.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

TSC indica probleme cu somnul si usoara depresie, insa poate fi corelata si cu pe perioada mai aglomerata prin care trece Claudia.

Ghidul de interviu arata insa sentimente de izolare, de insingurare si lipsa de suport din partea parintilor. Are probleme de incredere in sine.

Ipoteza nr. 4 se confirma.

Claudia are un copil pe care il creste frumos, are un job si este buna in ceea ce face. A inceput sa studieze psihologia si invata mereu lucruri noi. De asemenea, este inspirationala si impartaseste cu ceilalti ceea ce stie, fiindu-le astfel de folos.

Laura

Ipoteza nr. 1 nu se confirma.

Insa indirect, Laureai i-a fost teama sa nu devina alcoolica si si-a trait viata cu aceasta frica, pana la un moment dat de intelegere si de asumare.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

Laura a trait intr-un mediu de frica, se inchidea in ea, a evitat conflictele, a avut de suferit in relatia cu sotul sau (de care ulterior a divortat).

Scala pentru evaluarea traumei indica faptul ca in viata Laurei a existat neglijare.

Ea nu a primit suport emotional suficient si desi relatia cu parintii s-a imbunatatit si se iubesc, tot simt ca este mai bine sa pastreze o distanta.

Ipoteza nr. 4 se confirma.

Laura a lucrat mult in terapie si a ajuns la a-si trai viata frumos si a face alegeri curajoase.

Are pasiuni frumoase, a avut un job bun la care a renuntat recent, intr-un mod asumat, pentru a trai in alta tara cu noul ei partener.

Mircea

Ipoteza nr. 1 nu se confirma.

Consuma alcool cu moderatie, la fel si partenera actuala.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

Are si mai ales avea sentimente de nesiguranta, probleme cu increderea in sine.

L-a afectat mai ales faptul ca tatal sau a murit din cauza cirozei cand el avea in jur de 20 de ani. Astfel, s-a simtit brusc responsabilizat in rolul de barbat in casa; in plus, a simtit ca nu a apucat sa vorbeasca suficient cu tatal sau, pentru ca in momentul in care el a devenit adolescent, tatal sau era deja bolnav si destul de in varsta.

Andreea

Ipoteza nr. 1 nu se confirma.

Este insa este ingrijorata de consumul excesiv cu alcoolul in ceea ce-l priveste pe partenerul sau.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

Este insa destul de posibil ca si alte evenimente traumatice s-o fi afectat.

TSC indica valori mai ridicate pe disociere, depresie, SATI, probleme cu somnul si probleme sexuale.

Andreea nu are incredere in sine, a afectat-o mediul tensionat de acasa. De asemenea, relatiile cu parintii nu sunt foarte sanatoase: dependenta si lipsa unor limite clare cu mama, tatal aproape absent.

Ipoteza nr. 4 se confirma.

Andreea are un job, este constienta ca are probleme si merge la terapie, insa este destul de afectata, poate si pentru ca trece prin niste momente dificile in viata prezenta (probleme in relatia cu partenerul sau).

Denisa

Ipoteza nr. 1 nu se confirma.

Desi Denisa incearca sa exceleze si munceste din greu ca sa obtina lucruri, ipoteza nu se confirma.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

Are probleme cu increderea in sine si chiar in ceilalti, are probleme cu maturitatea. S-a maturizat mai devreme si s-a supraresponsabilizat.

Ipoteza nr. 4 se confirma.

Denisa are o familie, un job bun. Are constiinta de sine si desi nu lucreaza in terapie, e deschisa in a intelege si rezolva propriile blocaje.

Sorin

Ipoteza nr. 1 nu se confirma.

Sorin este foarte ingrijorat si speriat sa nu exagereze cu consumul de alcool, desi nu are motive de ingrijorare.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

Sorin s-a simtit abandonat si neglijat. Nu ii este usor sa aiba incredere in oameni. Si el s-a supraresponsabilizat.

Inca este foarte afectat cand povesteste episoadele de dezacoolizare ale tatalui.

Ipoteza nr. 4 se confirma.

Are o familie frumoasa (sotie si copil) si se inteleg bine cu totii. Are un job care ii place, are pasiuni.

Roxana

Ipoteza nr. 1 se confirma.

A fost casatorita cu un barbat care abuza de alcool. Si partenerul actual bea.

Este foarte ingrijorata sa nu exagereze cu consumul de alcool, desi nu are motive de ingrijorare.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

Are probleme cu increderea in sine, manifesta anumite confuzii de rol in raport cu parintii ei si cu fostul sot.

A scorat ridicat la TSC pe disociere, depresie si probleme cu somnul.

Nu reuseste sa puna punct unei relatii disfunctionale cu actualul partener.

Ipoteza nr. 4 se confirma partial.

Are un job ok, are un copil. Totusi, trece printr-o perioada in care nu este foarte mutlumita de viata ei.

Oana

Ipoteza nr. 1 se confirma doar partial.

Fostii parteneri beau destul de mult, desi nu manifestau violenta.

Este ingrijorata fata de riscul de a avea probleme cu alcoolul.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

S-a maturizat inainte de vreme, a trait intr-un mediu conflictual ale carui consecinte inca incearca sa le gestioneze.

Inregistreaza valori ridicate pentru Neglijare, atmosfera stresanta la Scala pentru dpistarea traumei.

Inregistreaza valori ridicate pentru Probleme cu somnul la TSC.

Chiar daca raspunsurile sunt acum nu, in trecutul nu foarte indepartat raspunsurile ar fi fost afirmative.

Ipoteza nr. 4 se confirma.

Oana a lucrat cu ea, a reusit sa faca multe lucruri bune in viata ei.

Are un job ok si preocupari in timpul liber.

Este intr-o relatie frumoasa.

Lorena

Ipoteza nr. 1 nu se confirma.

S-a temut foarte tare de alcool. Acum teama s-a diminuat, dar tot este foarte preocupata si sensibila in fata consumului excesiv de alcool.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

A trait intr-un mediu conflictual, are anxietate si nu se poate relaxa si bucura din plin de viata.

A avut rol de mediator in relatia cu parintii.

Manifesta valori mai ridicate la Neglijare si atmosfera stresanta in cadrul Scalei pentru depistarea abuzului si a traumei si Probleme cu somnul in cadrul TSC.

Ipoteza nr. 4 se confirma.

A devenit terapeut si e pasionata de ceea ce face, are o relatie si urmeaza sa aiba un copil.

Liliana

Ipoteza nr. 1 nu se confirma.

Se teme de alcool, este sensibila in fata consumului abuziv de alcool.

Ipoteza nr. 2 se confirma.

Manifesta reactii de trauma foarte clare, atat in plan psihologic, cat si fizic atunci cand se intampla abuzul de alcool si au ramas consecinte.

Inregistreaza valori ridicate pentru Neglijare, atmosfera stresanta la Scala pentru dpistarea traumei.

Inregistreaza valori ridicate pentru Disociere, SATI si probleme cu somnul la TSC.

Ipoteza nr. 4 se confirma.

Este casatorita si are o relatie buna, are doi copii.

A gasit moduri de a avea si o viata frumoasa.

Trecand la centralizarea tuturor raspunsurilor, am putea spune ca Ipoteza nr. 1 “Daca in familia de origine au existat cazuri de abuz de alcool in randul parintilor / bunicilor, copiii deveniti adulti ajung sa aiba probleme cu alcoolul direct sau indirect” se confirma doar partial. Doar in cazul unui subiect s-a inregistrat un scor la testul AUDIT care indica un risc inalt pentru consum abuziv de alcool; un alt subiect si-a ales parteneri care au probleme cu alcoolul, iar un al treilea subiect a avut in trecut parteneri care beau mult.

In cazul celorlalti subiecti, desi ipoteza nu s-a confirmat direct, am putea spune ca indirect ei sunt afectati pentru ca sunt excesiv de ingrijorati cu privire la consumul de alcool. Se ingrijoreaza chiar si cu privire la consumul propriu, desi nu ar avea motive din “aici si acum”.

Ipoteza nr. 2 “Daca in familia de origine au existat cazuri de abuz de alcool, copiii deveniti adulti dezvolta reactii posttraumatice” se confirma in mod evident. Toti respondentii manifesta reactii posttraumatice.

In copilarie, atunci cand se confruntau cu episoadele de abuz de alcool ale parintilor, aproape toti respondentii:

– erau constienti ca parintele (majoritar tata) avea probleme de alcoolul. In putinele cazuri in care nu erau constienti de asta, era pentru ca nu vedeau o alternativa, nu isi inchipuiau ca lucrurile pot fi altfel, nu pentru ca nu ii afecta;

– traiau sentimente de frica;

– se simteau in nesiguranta;

– traiau cu senzatia neplacuta de asteptare ca se va declansa un conflict.

Mai putini manifestau comportament agresiv sau antisocial, lucru confirmat si de raspunsul la intrebarea cu tipologiile in care se incadreaza copiii care au trait in familii cu abuz de alcool: doar 2 subiecti s-au regasit partial in tipologia copilului – problema. Cei mai multi s-au regasit in tipologia copilului – responsabil (9 acord total + acord partial) si a copilului – conciliator (tot 9 acord total + acord partial).

Mai mult de jumatate dintre respondenti manifesta consecinte ale traiului cu un parinte care abuza de alcool in viata sa actuala de adult. Astfel, ei au senzatia, adesea sau uneori, ca:

– indiferent ce fac, nu este suficient de bun;

– ca sunt raspunzatori pentru comportamentul altor oameni;

– ca ceva rau are sa se intample;

– ca este ceva in neregula cu ei;

– ca nevoile altora sunt mai importante decat ale lor;

– ca nu este in regula sa ceara ajutorul.

De asemenea, mai mult de jumatate:

au probleme cu increderea in ei;

le este greu sa aiba incredere in cei din jur;

nu isi exprima cu usurinta emotiile, nici pe cele pozitive, nici pe cele negative.

In cadrul Scalei pentru depistarea abuzului si a traumei, ce masoara trauma in perioada copilariei, jumatate dintre respondenti au inregistrat valori ridicate pentru subscala Neglijare si atmosfera stresanta. Nu s-au inregistrat valori ridicate pentru celelalte scale, de Abuz sexual sau de Pedeapsa fizica.

In cadrul TSC, aplicata pentru situatia lor din viata de adult, jumatate dintre respondenti manifesta probleme cu somnul. Doar cativa au inregistrat valori mai mari pentru subscalele Disociere, Anxietate, Depresie, Trauma si probleme sexuale.

Ipoteza nr. 3 “Cu cat copiii au fost mai expusi abuzului de alcool in familia de origine, cu atat ei dezolta traume mai puternice” – asa cum spuneam mai sus, poate fi testata numai prin comparatia scorurilor obtinute de respondenti la testele pentru evaluarea traumei si prin corelarea cu raspunsurile calitative din ghid.

Din pacate, nu se confirma pentru ca nu sunt date suficiente. Pare ca rezultatele la testele de trauma sau la modul in care respondentii isi privesc viata este influentat si de procesul lor propriu de vindecare, de terapie.

In plus, nu putem izola pur si simplu abuzul de alcool pur – de cele mai multe ori, consecintele negative au fost determinate de comportamentul celor care abuzau de alcool in momentele respective.

Ipoteza nr.4: “Desi dezvolta reactii psihotraumatice, persoanele care au fost expuse abuzului de alcool in familia de origine manifesta si o parte sanatoasa.” se confirma.

Majoritatea respondentilor lucreaza intr-un domeniu care le aduce satisfactii, au reusit sa-si faca familii sau sa fie intr-o relatie; au pasiuni de care se preocupa.

Se poate spune ca au realizat surprinzator de multe lucruri in ciuda traumei la care au fost expusi. Evident ca unele dintre aceste lucruri pot fi obtinute din dorinta de a excela (care este o consecinta posttraumatica), deci am putea spune ca au actionat dintr-un mecanism de supravietuire.

Insa o parte dintre lucrurile pe care le-au realizat si din parcursul lor vine si din partea sanatoasa, pentru ca majoritatea dintre ei erau constienti de problemele lor si au decis sa traiasca frumos. Fie au urmat terapii individuale sau de alt fel, fie au fost foarte introspectivi si inclinati spre a-si rezolva problemele.

Concluzii

In aceasta lucrare am incercat sa demonstrez ca exista consecinte traumatice in urma traiului in copilarie cu parinti care abuzeaza de alcool. De asemenea, am incercat sa verific se raporteaza la alcool adultii ce au trait in copilarie cu parinti care abuzau de alcool: daca acestia il resping sau ajung sa repete comportamentul parintilor, direct (prin abuz propriu de alcool) sau indirect (prin a avea in preajma, mai ales in relatii parteneriale, persoane care abuzeaza de alcool).

Ipoteza “Daca in familia de origine au existat cazuri de abuz de alcool, copiii deveniti adulti dezvolta reactii posttraumatice” s-a confirmat in cadrul acestui studiu experimental, asa cum am aratat mai sus.

Partea buna este ca ipoteza “Desi dezvolta reactii psihotraumatice, persoanele care au fost expuse abuzului de alcool in familia de origine manifesta si o parte sanatoasa” s-a confirmat si ea.

Ipoteza “Daca in familia de origine au existat cazuri de abuz de alcool in randul parintilor / bunicilor, copiii deveniti adulti ajung sa aiba probleme cu alcoolul direct sau indirect” s-a confirmat doar partial. Insa se poate spune ca si ingrijorarea excesiva fata de consumul de alcool si teama permanenta de a nu il urma pe parintele care consuma abuziv alcool inseamna ca indirect persoanele respective au o problema cu alcoolul. Sunt afectati de ceea ce au trait si se preocupa mai mult decat este cazul de subiectul alcoolului.

De altfel, si in cazul in care ar fi fost mai multe cazuri in care copiii deveniti adulti ar fi abuzat de alcool, ar fi fost dificil de demonstrat ca adultii ce au fost expusi in copilarie abuzului de alcool beau repetand modelul parintelui abuzator sau o fac ca o consecinta a traumei pe care au trait-o. Limita este foarte fina.

Ipoteza “Cu cat copiii au fost mai expusi abuzului de alcool in familia de origine, cu atat ei dezolta traume mai puternice” nu se confirma din pacate, pentru ca nu sunt date suficiente. Pare ca rezultatele la testele de trauma sau la modul in care respondentii isi privesc viata este influentat si de procesul lor propriu de vindecare, de terapie.

La modul ideal, pasul urmator pentru acest studiu ar fi extinderea lui asupra mai multor subiecti, apoi aplicarea unei metode de cercetare longitudinale: urmarirea rezultatelor studiului in timp, in diverse etape ale vietii subiectilor. Ar fi interesant de urmarit daca rezultatele se pastreaza in timp, de urmarit recidiva, potentialele mecanisme distructive pe care le aplica la un moment dat subiectii in momente cheie din viata lor (s-a observat de exemplu in unele terapii, cum ar fi cea a constelatiilor familiale, cum la un moment dat cand au ajuns intr-un punct foarte bun al vietii lor, oamenii incep sa se autosaboteze si isi fac rau, distrug ceea ce au realizat; motivul ascuns si disfunctional pentru care fac asta este ca in subconstient, ei se simt vinovati si nu au curajul sa fie mai buni sau sa aiba o viata mai buna decat parintii lor, care au avut o viata dificila).

Este evident deci ca este nociv consumul abuziv de alcool, atat pentru cel care o face, cat si pentru cei din jurul lui. Intrebarea care se pune este: ce facem cu asta, care ar fi solutia?

In termeni generali, exista opinii cum ca abordarea clasica de “punere la zid” a celor ce consuma alcool nu duce prea departe si comportamentul nociv ramane la fel. Tratamentul mai potrivit ar fi apropierea emotionala (“bonding”).

De exemplu, jurnalistul britanic Johann Hari si-a dedicat mult timp cercetarii adictiilor si problemelor cu drogurile. El a ajuns la concluzia, discutand cu specialisti, ca adictivii au nevoie de apropiere emotionala. Intr-un discurs al sau pe TED, el arata cum substantele chimice nu sunt suficiente pentru a deveni dependent (de exemplu, oamenii care se trateaza in spitale cu medicamente puternice pentru durere nu devin dependenti; soldatilor din Vietnam li se dadea heroina, insa la intoarcere, un procent semnificativ dintre ei pur si simplu a oprit admnistrarea drogului) si ca oamenii au nevoie de apropiere si conexiune emotionala, au nevoie sa simta ca au un sens in viata (experimentul realizat pe soareci in anii ’70 de dr. Alexander; situatia din Portugalia unde s-au dezvoltat programe in urma carora fostilor dependenti li se facilita accesul la un loc de munca).

Este posibil ca incercarea de schimbare de perspectiva asupra dependentilor de alcool si de apropiere emotionala pentru acestia sa fie o solutie buna atat pentru dependenti, cat si pentru cei din jurul lor. Insa in Romania cel putin, un prim pas de facut ar fi recunoasterea consumului de alcool ca fiind o problema serioasa si crearea de centre de terapie si tratament pentru cei care abuzeaza, dar si pentru cei afectati indirect, ca parte a unei strategii de combatere a efectelor negative ale consumului daunator de alcool.

Bibliografie

Tudose F., Tudose C., Dobranici L., 2011

Blackman J., 2012

Rupert, F., 2012

Bert Hellinger, Laws of Healing

Bert Hellinger, Love’s Hidden Symetry

Eric Fromm

Marie Louse von Franz

Claudia Black, It will never happen to me

Global status report on alcohol and health 2014 publicat de OMS

Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mentale DSM-IV

Woititz, Janet Geringer: Adult Children of Alcoholics, Expanded Edition (Kindle Edition), 242 pages

The Adverse Childhood Experiences Study — the largest, most important public health study you never heard of — began in an obesity clinic

http://www.johnbriere.com/tsc.htm

Anexe