Integrarea Socio Profesionala a Tinerilor Care Parasesc Sistemul de Protectie

Cuprins

Partea I. Desfășurarea teoretică a lucrării

CAPITOLUL 1- INTRODUCERE………………………………………………………………………………..1

Motivarea alegerii temei……………………………………………………………………………………1

Problematica abordată și scopul lucrării………………………………………………………………2

Importanța și actualitatea temei………………………………………………………………………….2

Încadrarii paradigmatice și teorii științifice relevante……………………………………………2

CAPITOLUL 2 FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODOLOGICĂ A PROIECTULUI DE CERCETARE

2.1 Delimitări conceptuale……………………………………………………………….3

2.2 Perspective de abordare a integrării socio-profesionale………………………………3

CAPITOLUL 3 INTEGRAREA SOCIO-PROFESIONALĂ A TINERILOR CARE PĂRĂSESC CENTRELE DE PLASAMENT

3.1 Instituționalizarea .……………………………………………………………………4

3.1.1 Copiii instituționalizați………………………………………………………………………4

3.1.2 Nevoile copiilor instituționalizați……………………………………………………7

3.2. Cauzele și efectele …………………………………………………………………8

3.2.1 Impactul pe care îl are instituționalizarea asupra copilului ……………………..9

3.2.2 Construcția identității de sine la copii pe parcusul traseului institutional………10

3.3 Integrarea socio-profesională a tinerilor instituționalizați……………………………11

3.3.1 Reintegrarea in familie……………………………………………………………11

3.3.2 Integrarea socio-profesională……………………………………………………12

3.4 Rolul asistentului social în integrării socio-profesională a tinerilor………………13

3.5 Socializarea în integrarea profesională a tinerilor…………………………………14

3.5.1 Abilitațile sociale ale tinerilor instituționalizați………………………………..15

3.6 Legislația în vederea integrării socio-profesionale……………………………………………16

Partea all-a: Prezentarea desingnului metodologic al cercetării

CAPITOLUL 4 Proiect de cercetare

4.1 Preliminarii de ordin metodologic…………………………………………………..18

4.1.1 Problematica abordată și scopul lucrării…………………………………………18

4.1.2 Întrebările și obiectivele cercetării………………………………………………19

4.1.3. Populația/ lotul de subiecți investigați………………………………………………19

4.1.4. Metode, instrumente și tehnici de cercetare utilizate……………………………..22

4.1.5. Localizare, repere organizaționale și de management…………………………..23

4.1.5.1. Accesul la subiecți……………………………………………………………..23

4.1.5.2.Metode de prelucrare a datelor…………………………………………………23

4.2. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor cercetării………………………….24

4.3. Concluziile cercetării…………………………………………………………………36

Partea a III-a: Activitatea de intervenție

CAPITOLUL 5: PREZENTAREA INTERVENȚIEI DE TIP ASISTENȚĂ SOCIALĂ

5.1 Scopul intervenției……………………………………………………………………39

5.2 Obiectivele operaționale ale intervenției……………………………………………..39

5.3 Grupul țintă și beneficiarii……………………………………………………………40

5.4 Metode, tehnici și instrumente utilizate în intervenție………………………….……40

5.5. Limitele intervenției…………………………………………………………………41

5.6 Descrierea intervenției de tip asistență socială……………………………………….41

5.6.1. Descrierea activităților…………………………………………………………41

5.7 Evaluarea intervenției ………………………………………………………………..51

CONCLUZII FINALE…………………………………………………………………………..52

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………..54

Anexa 1…………………………………………………………………………………………..56

Anexa 2………………………………………………………………………………61

Partea I. Fundamentarea teoretică a lucrării

CAPITOLUL 1- INTRODUCERE

Motivarea alegerii temei

Alegerea acestei teme a fost determinată de interesul pe care mi-l stârnește această problemă atât din perspectiva teoretică, precum și practica respectiv moivația de a contribui la integrarea socio-profesională a unor tineri care părăsesc centrele de plasament.

Conținutul acestei lucrării este următorul: prima parte a lucrării de față cuprinde noțiunile teoretice referitoare la tema abordată și scoate în evidență rolul pe care il are asistentul social in integrarea soci-profesională a tinerilor care părăsesc centrele de plasament, urmând ca a doua parte a lucrării să cuprindă cercetarea, iar ultima pate cuprinde intervenția de tip asistentă socială.

Așadar, conștientizarea integrării socio-profesionle ca fiind o problemă de ordin social, poate fi un început în procesul de schimbare a sistemului, a gândirii steriotipe a populației, dificultățile de integrare cu privire la această categorie de persoane am considerat de cuviință că este necesară desfășurarea unui proces de cercetare în a doua parte a lucrării.Cercetarea pe care am desfașurat-o este de tip cantitativ.

În mod special , acești adolescenți potențial vulnerabili trebuie să fie pregătiți pentru viața din afara instituției de protecție, prin asigurarea însușirii abilităților de viață, în școală și în centru.Apoi după ieșirea din sistem , ei trebuie să aibă certitudinea sprijinului asigurat de servicii multidisciplinare oferite de comunitatea în care trăiesc și care să includă continuarea accesului la educație și asistență medicală. În acest fel, cresc considerabil șansele acestor tineri de a traversa cu succes perioada de tranzacție de la sistemul de protecție la viața de adult.

1.2 Problematica abordată și scopul lucrării

Problematica abordată în acestă lucrare vizează integrarea socio-profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție, iar scopul acestei lucrării constă în rezolvarea dificultăților întâmpinate de acestă categorie de persoane și sprijinirea acestora în vederea integrării socio-profesională.Pentru a înțelege în profunzime problematica ce vizează acest fenomen este necesar o analiză amănunțită a acesteia, începând de la definirea termenului de “integrare” și cum reușesc acești tineri să se integreze social și profesional și cine îi spijină pe aceștia atunci când doresc să își caute un loc de muncă.

1.3 Importanța și actualitatea temei

Integrarea socio-profesională a tinerillor beneficiari ai unei măsuri de protecție, adică cei care au dobândit capacitate deplină de exercițiu și au beneficiat de o măsură de protecție specială, fie ocrotire din partea unui serviciu rezidențial, fie o formă de ocrotire familială, dar nu au posibilitatea revenirii în propria familie și nu mai beneficiază de alte măsuri de protecție din partea statului, fiind confruntați cu riscul excluderii sociale

1.4 Încadrări paradigmatice și teorii științifice

1.4.1 Încadrări paradigmatice și teorii științifice relevante

S-au considerat a fi important ca întelesurile acestui fenomen să fie introduse în paradigme explicative din domeniul științelor sociale și în ideologii politice.

Astfel se poate vorbi despre trei paradigme majore ale excluderii sociale și anume: paradigma solidarității sociale susținută de Durkheim și Russeau, în care excluderea este o rupture a legăturilor sociale dintre individ și societate.A doua paradigmă este aceea a specializării,spijinită de Locke Madson și Shklar, în care excluderea reflectă discriminarea.A treia paradigmă este aceea a monopolului, ai cărei inițiatori sunt Partizani sunt Marx,Weber și Larshall, care vad ca o consecință a formării monopolului de grup. prin care grupurile puternice, deseori cu identitate culturală dinstinctă, interzic accesul outsidurilor la resurse printr-un proces de “închidere socială”. (Bocancea,G. Neamțu,1999)

Aceste paradigme se concretizează prin mai multe elemente ( solidaritate, socializare și monopol) care vizează și reclamă întotdeauna mai mult decât o dimensiune despre excludere,economie, sociologie și altele.Ceea ce reprezintă o sumă de științe sociale ca elemente și teorii care depinde de: economie,politică și antropologie, încurajând o abordare interdisciplinară a fenomenului.

Pentru fenomenul de integrare socio-profesională a tinerilor care părăsec sistemul de protecție consider că este relevantă paradigma interacționalismului-simbolic, conform căreia acțiunile sociale sunt rezultatul proceselor de interacțiune dintre membri societății, iar constituirea personalității se realizează prin intermediul mecanismelor comunicării simbolice sub aspectul vieții colective.Acțiunilor individului sunt determinate de semnificații, iar sinele dezvoltându-se în urma procesului social al interacțiunii.. (H. Blumer., 1969 apud Băican, E., 2003).

1.4.2. Teorii sociologice privind integrarea

Lucrarea de față poate fi privită din perspectiva teoriei “ Teoria etichetării sociale”formulată de sociologul american H.S. Becker. Este bine cunoscut faptul că normele sunt un mecanism social la care se conformează indivizii, definind ceea ce este considerat comportament deviant, ce este corect sau greșit. Conform teoriei etichetării, putem spune că niciun comportament în sine nu este deviant, ci este definit de către ceilalți indivizi în urma interacțiunilor sociale. Astfel, dacă modul în care se comportă un individ nu corespunde cu cel al majorității, comportamentul ajunge să fie etichetat ca deviant. (Cei din afară: Studii de sociologie a devianței, 1963 ).

Paradigma etichetării sociale a fost aplicată în definirea și sancționarea atât a devianței juvenile , cât si în recuperarea socială și morală a tinerilor care au săvârșit abateri și delicte ceea ce s-a reflectat pe plan social și legislativ în diferitele sisteme de sancționare și reeducare a tinerilor.

K. T. Erikson consideră că în procesul etichetării societatea îl „împing”pur și simplu pe individ către o carieră delicventă, pe care el o acceptă în cele din urmă ca fiind singura alternativă posibilă. (Notes of the Sociology deviance, pag 27-31, 1973).

2.2 Perspective istorice de abordare a instituționalizării

George Neamțu (2003) prezintă în lucrarea sa :“Tratatul de Asistență Socială “faptul că in Europa Evului Mediu, cele mai joase locuri din ierarhia socială erau ocupate de persoanele carora le lipseau identitatea și minimum de siguranță oferite de numele cunoscut și onest al părinților, de o reședința stabilă.Această categorie facea referire la : copii orfani sau abandonați,copii ale căror părinți erau necăsătoriți și nu avea nici o identitate.

Primele “instituții de ocrotire” au fost organizate de biserică și de stat, adesea reprezentate de seniorul local. În paralel apare și “plasamentul familial”(ingrijire de tip foster).(Neamțu,G.,2003 pag.797).

Capitolul 3 Instituționalizarea copiilor

3.1 Instituționalizarea

Instituționalizarea se asociază cu o serie de caracteristici ale mediului instituțional, având în vedere repercusiuni asupra personalității și a conduitei copiilor , viitori adolescenți, a căror creștere și dezvoltare nu are loc în aceași condiții ca și în cazul copiilor din familii normale.

3.2 Copiii instituționalizați

După C.Șoitu (2004) termenul de copil instituționalizat este folosit și în moduri diferite : „copii instituționalizați”, „copii fără părinți”, „copii fără casă”, „deprivați”,” privați”,” copil abandonat” etc.

Copiii instituționalizați sunt numiți frecvent de documentele UNICEF ca o categorie de copii “ în circumstanțe deosebit de dificile”. Prin aceasta se întelege că majoritatea dintre ei au trei dezavantaje și anume:

1 Primul dezavantaj este acela al experinței care a facut ca ei să se afle în imposibilitatea de a crește în propria familie, experiența traumatizantă (pierderea sau decesul părintelui,separarea în contextul unui conflict armat, abandon, respingere, abuz asupra copilului, decăderea din drepturile părintești etc.)

2. Al doilea dezavantaj este îngrijirea întru mediu instituțional care adesea nu numai că eșuează în a raspunde nevoilor lor fizice, sociale și psihologice de bază , dar îi pune în fața unor experiențe în care li se încalcă drepturile și devin subiectul neglijării, tratamentelor fizice și sexuale abuzive.

3.Al treilea dezavantaj este acela conform căreia copiii institutionalizați se confruntă cu nesiguranța viitorului. Lipsa oportunităților de învățare a rolurilor și deprinderilor necesare vieții adulte , deprivarea de experiențe emoționale indispensabile adaptării sociale adecvate, absența suportului acordat de obicei de familie întunecă pronosticul evoluțiri lor. Lipsiți de părinți, lipsiți de origine și nepregătiți pentru a deveni adulți , aceșia au puține șanse de a se adapta cu succes în societate, astfel încât pe mulți îi vom regăsi căutând sau primind refugiu în alte domenii instituționalizate, cum ar fi închisorile sau spitale psihiatrice. ( I. Brăteanu , C. Roșca,2005, pag 77).

De-a lungul timpului au existat un număr mare de forme de instituționalizare pentru copii și tineri:

Cămine

Cămine , școli sau unități spitalicești pentru copii cu diferite forme de handicap;

Centre corecționale sau educative pentru infractori minori;

Minori în instituții penale ( închisori) pentru adulți;

Rezidențe pentru mame și copii; (George Neamțu, 2003, pag. 797-798).

Copilul instituționalizat este copilul abandonat care ajuns într-o instituție de ocrotire pe baza unei decizii a Comisiei pentru Protecția Copilului.Odată ce copilul ajunge într-o instituție, părinții transferă integral responsabilitatea creșterii și îngrijirii copiilor acestor instituții, sau astfel spus “către stat”.(Cojocaru , 2002, pag.263).

Termenul de “abandon” provine din limba franceză. Cuvântul abandon semnifică “ la discreția cuiva”, “bunul plac al unei persoane”. În acest sens, un părinte care își părăsește copilul pierde orice drept asupra acestuia. ( Dumitrana,1998,pag.5).

Ionel Brăteanu și Cristinel Roșca spun din perspectiva aceasta că “abandonul ” însemnă renunțarea, părăsirea, refuzul de a se ocupa de copil, de a încredința altei persoane responsabilitatea îngrijirii și educării sale. Iar din perspectiva asistenței sociale a familiei și a copilului, se poate observa că este foarte importantă această etapă de transfer. Abandonul semnifică a încredința care are două sensuri opuse și anume: unul pozitiv , respectiv acela de a dărui, de a oferi ceva ce îi aparține unui individ și unul negativ de a părăsi, de a renunța. (I.Brăteanu, C Roșca, 2005, pag.78).

Potrivit lui George Neamțu (2003) prin “abandonarea unui copil” înțelegem situația în care un copil,de obicei sugar, este părăsit de părinte sau îngrijitor cel mai adesea într-un loc public cu intenția de a creea o separare permanentă Aceași termen este folosit și atunci când părintele încredințează temporar copilulul unei instituții.

Măsura instituționalizării temporare a copilului într-un centru de plasament este subordonată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Brăteanu și C. Roșca (2005) afirmă despre plasament că este o măsură de protecție care se impune a fi luată în condițiile în care securitatea , dezvoltarea sau integritatea fizică și morală este periclitată în propria familie , din motive independente de voința părinților.

Centrele de plasament sunt de trei tipuri și anume:

-centrele de plasament de tip clasic

-centre de plasament de tip familial

– centre de plasament de tip mixte

Funcția și sarcina centrelor de plasament este aceea de a oferi protecție temporară copiilor și tinerilor aflați în dificultate până reintegrarea acestora în familiile de origine , identificare unor alternative familiale sau în absența alternativelor familiale până la finalizarea unei forme de învătământ (18 ani respeciv 26 de ani dacă conține o formă de învătământ superioară).Protecția oferită de centrul de plasament ca substitut al familiei naturale constă în asigurarea unui cadru și climat de viață care să se apropie de viața familială prin crearea tuturor condițiilor de viață.

Activitatea centrului de plasament trebuie să se desfășoare potrivit unui proiect individualizat bazat pe evaluarea situației specifice și a nevoilor fiecărui copil, tratat ca subiect unic și complex cu identitatea și istoria sa.

Sarcina principală a fiecărui centru de plasament o reprezintă nevoia de a-i face pe copii ca în momentul ieșirii lor de sub protecție, capabili să devină membri integrați în comunitatea locală de care aparțin.

3.2.1 Statistici recente privind numărul copiilor instituționalizați

În ultimul timp au survenit o mulțime de schimbări rezultate în urma programelor de reformă a sistemului de protecție a copilului sunt evidente în toate domeniile acestui sector. De-a lungul timpului au fost dezvoltate o serie de servicii alternative care oferă servicii de bază familiilor care întâmpină dificultăți în a rămâne împreună.Pentru a veni în sprijinul acestora s-au înființat tipuri noi de centre rezidențiale ca urmare a închiderii multora dintre cele vechi. Reforma din sistemul de protecție a avut un impact foarte evident datorită datelor statistice care indică o scădere semnificativă a numărului de copii beneficiari de măsuri de protecție specială în servicii de tip rezidențial,cât și scăderea numărului instituțiilor rezidențiale în favoarea acelor de tip familial.

Populația totală a României este de aproximativ 19.947.311 locuitori dintre acestea:

Copii sub 18 ani sunt în număr de : 3.742.418

Copii în sistemul de protecție specială a copilului: 60.078 din care:

copii în servicii de tip rezidențial: 22.189

copii în servicii de tip familial: 37.889 ( A.N.P.D.C.A 31 decembrie 2013)

3.3 Nevoile copilului instituționalizat

Cea mai cunoscută clasificare a nevoilor umane este cea a lui Maslow și anume, potrivit unei ordini de priorității sau urgențe avem următoarea clasificare: nevoi fiziologice, nevoia de securitate, nevoia de apartenență și dragoste , nevoia de respect și stimă de sine și nevoia de autodezvoltare.

Pornind de la clasificarea pe care a facut-o Maslow, alții autori au realizat o particularizare a nevoilor umane formulate de aceștia , la vârsta copilăriei, obtinându-se nevoile de bază a copilului.

George Neamțu 2003 ( pag.675-676) clasifică nevoile asfel:

Nevoia de dragoste și securitate

Nevoia de noi experiențe

Nevoia de încurajare și apreciere

Nevoia de responsabilitate

Nevoi de bază, fiziologice ale copilului

1.Nevoia de dragoste și securitate

Acestă nevoie este permanentă în perioada copilăriei, fiind cea mai importantă la vârsta mică, când copilul își construiește atașamentul față de mamă,tată, de cei mai apropiați lui John Bowlby

Dezvoltă o legătură dintre copii și părinți , spunând că ruperea acestor legături duce la separare, ce are efecte de deprivare emoțională.(Bonchis,2006).

Dragostea cu care copilul este încurajat de către părinți sau persoana în care are încredere își va pune amprenta asupra dezvoltării sale ulterioare. Atașamentul îi dă copilului sentimentul de siguranță, sentiment care are efecte pozitive asupra dezvoltării ulterioare a copilului.

3.Nevoia de noi experiențe

Cele mai importante activități ale copilului care poate să-i satisfacă nevoile sunt: jocul și limbajul.Cu ajutorul acestora copilul descoperă lumea și învață cum să se adapteze la ea.Iar experiențele sunt condiția dezvoltării mentale,cognitive a copilului.Din aceste experiențe copilul își dezvoltă lumea lui ce reprezintă de fapt o reflectare al lumii externe la care se adaugă sentimentul trăit de copil în momentul descoperii (Neamțu, 2003).

Copilul își găsește răspunsul în capacitatea de a explora, de a descoperii.Odată apărut interesul pentru ceea ce este nou el devine sursă de motivare a altor explorări și astfel a învățării.

3.Nevoia de încurajare

În activitatea pe care o desfășoară un copil, acesta are nevoie să fie încurajat și răsplătit de către adult.Meritele copilului trebuiesc recunoscute de către adult, iar acest lucru realizându-se prin acordarea unei recompense ce este foarte importantă pentru stima de sine a copilului.Prin satisfacerea acestei nevoi a copilului, respectul adultului este solicitat într-o masură mai mare decât în cazul celorlalte nevoi.

4.Nevoia de resposabilitate

Pe masură ce copilul crește așa o să crească și responsabilitățiile creșterii unui copil.Prin asumarea responsabilităților copilul învață noi reguli.Familia și școala au un rol foarte important în dezvoltarea copilului, mai precis în autonomia acestuia.

5.Nevoile de bază, fiziologice ale copilului

Aceste sunt garanția supraviețuirii și a dezvoltării copilului.Părinții nu trebuie să facă greșeli în satisfacerea nevoilor copilului, deoarece aceste greșeli pot influiența dezvoltarea armonioasă a acestuia.

3.3.1 Cauzele și efectele instituționalizării

În accepțiunea lui J. Bowlby ( 1952,pag.13-14), cauzele care conduc la situația de abandon sunt următoarele :

Situații de criză (mamă decedată,mamă în spital,mamă în detenție,imoralitate, sărăcie etc.)

Condiția grupului familial: prezența și capacitatea tatălui prezent dar inapt prin boală, prezența și capacitatea mamei prezente etc.

Ajutorul inexistent din partea celorlalți (rude etc.)

St. Cojocaru (2008) ne relevă principalele cauze și implicații a abandonului copiilor instituționalizați și anume:

Lipsa condițiilor materiale

Lipsa locuinței

Relațiile de concubinaj

Accesul scăzut sau inexistent la mijloace “planning familial” etc.

3.3.2 Impactul instituționalizării asupra copiilor

Abordarea acestui subiect este foarte importantă deoarece ei sunt o categorie de copii cu probleme :

Experiența care a facut ca ei să se afle în imposibilitatea de a crește în propria familie având o experiență traumatizantă.

În majoritatea cazurilor se adaugă dezavantajul de a fi ingrijiți într-un mediu instituțional, care adesea nu numai că eșuează în a raspunde nevoilor lor fizice, sociale și psihologice de bază, dar îi pune în fața unor noi experiențe în care li se încalcă drepturile și altele.

Copii instituționalizați se confruntă cu nesiguranța viitorului lor.

Lipsa oportunităților de învățare a rolurilor și deprinderilor necesare vieții adulte, deprivarea de experiențele emoționale indispensabile adaptării sociale adecvate, absența suportului acordat de obicei de familie întunecă prognosticul evoluției lor. Acestă categorie de persoane sunt lipsiți de părinți,lipsiți de origine și nepregătiți pentru a deveni părinți, au puține șanse de a se adapta cu succes în societate.

Separarea copilului de familie și internarea în instituții de ocrotire generează fenomenul de stresare prin privarea acestuia de satisfacerea trebuințelor primare și a trebuințelor psiho-sociale. Copilul lipsit de intimitatea relațiilor familiale va prezenta dezechilibre biologice si psihice, iar cu cât vârsta copilului este mai mică, cu atât consecințele vor fi mai severe.

Efectele instituționalizării sunt reprezentate de carențe multiple: carențe în sfera dezvoltării fizice, carențe ale proceselor psihice, tulburări de personalitate, carențe de ordin spiritual. (Revista Rețelei pentru Prevenirea Abuzului și Neglijării Copilului, nr.3, 2002)  

Lowery, Bender, Goldfarb au constatat că dupa trei ani de instituționalizare, efectele negative asupra psihicului copilului au un caracter ireversibil. Lowery precizează că ireversibilitatea se instalează iremediabil la copiii institutionalizați în timpul primului an de viață. Bowlby spune că principala cauză care stă la baza întârzierii în dezvoltarea copilului este absența mamei. (Dumitrana, 1998)

Efectele pe termen lung asupra sănătății mentale reprezintă nu numai o reacție la pierderea părintelui sau la un substitut al acestuia , ci și la incapacitatea minorului de a trăi în casa de copii, experiența unei relații călduroase, apropiate și de durată cu adulții în care să poată avea încredere.

3.3.3 Construcția identității de sine la copii care au parcurs traseul instituțional

Construcția identității de sine este un proces dinamic, de aici marea importanță a interacțiunilor dintre subiect și individ este că individul nu își construiește niciodată identitatea singur.Pe de altă parte subiectul dispune de mai multe identității care se manifestă succesiv și simultan după contextul în care se află : identitatea de grup, identitatea socială și profesională.

După E.Erikson (1968) construcția identității se realizează în 4 etape și anume :

Prima etapă sentimentul de încredere ( în primul an de viață)

A doua etapă fiind autonomia ( între 1-3 ani)

A treia etapă inițiativa (între 3-5 ani)

A patra etapă fiind “sentimentul de ființă competentă

Conștiința de sine implică aprecierea de sine , iar aprecierea de sine depinde de o scară a valorilor grupului social în mijlocul căruia trăiește individual.

Construcția identității de sine este un proces dinamic, de aici marea importanță a interacțiunilor dintre subiect și mediu : atunci când individul își construiește identitatea singur. Afirmarea de sine în adolescență se polarizează în jurul funcțiilor sociale pe care în prezent le dețin adulții, adolescentul fiind un candidat virtual la toate acestea și se sprijină pe trebuința imperioasă de definire de sine , de afișare a specificului și a capacității personale a unui nou model de viață spre deosebire de de cele de care le a luat de la alții.Pe linia evoluției sale însă în ciuda unei zgomotoase prezentări și cu toată încercarea de a se opune tânărul vizează inserția socială.

3.3 Integrarea socio-profesională tinerilor care părăsesc centrele de plasament

Integrarea înseamnă acomodarea cu cerințele și condițiile impuse de societate ; înseamna adaptarea ,crearea unor coordonate între ceea ce anume i-se cere individului mai ales când acesta provine din instituție și mai ales când societatea il percepe într-o altă lumina impusă de prejudecați.

Intgrarea este un proces de inserție activă și eficientă a individului în activitățile sociale, în grupurile sociale și într-o accepțiune mai largă la viața socială.

3.3.1 Rentegrarea în familie

Reintegrarea reprezintă reîntoarcerea în familie dupa o lungă perioadă de timp a copilului de familia sa, perioada în care s-a luat o masură de protecție față de copilul aflat în dificultate.(Holt Romania, 2002 pag 35 ).

Cea mai favorabilă soluție pentru copilul instituționalizat este de a fi plasat în familia biologică sau familia extinsă. Pentru acei copii unde reintegrarea în familia naturală sau extinsă nu e posibilă, există posibilitatea de a fi plasați în familii de asistenți maternali.Datorită acestui lucru ei au posibilitatea de a experimenta atmosfera de familie și de a fi integrați.

Integrarea în familia de îngrijire înseamnă și asumarea de responsabilități sociale, iar în ceea ce privește sarcinile legate de școală, de comunitate,familia de asistenți maternali,poiectând copilul aflat in sistemul de protecție imaginea familiei, iar copilul din asistența maternală este privit în timp ca reprezentant al acesteia.

Traiul în familia de asistenți maternali provoacă copilului dezvoltarea nivelului de cunoștințe și abilități necesare pentru o integrare socială în viața de adult.

3.3.2 Integrarea socială

R. Munch ( cit. în Smelser si Baltes 2001 p 7591 ) consideră că integrarea socială se referă la "gradul si intensitatea interconexiunilor stabilite între părțile constituente ale unei unități sociale". Acestă definiție este aplicabilă în cazul tuturor unitățiilor sociale , de la grupurile mici precum familia până la nivelul societal general.

Integrarea socială presupune acomodarea la diversele forme de viață comunitară cu asumarea de roluri și stabilirea de relații sociale în grupul social în care trăiește și își desfășoară activitatea.

Trăsăturile procesului de integrare socială pot fi sistematizate astfel :

Realizează reînnoirea unei unități sociale în condițiile păstrării echilibrului relativ, structural și funcțio nal ale unei unități.

Realizează apartenența și participarea individului la un set de norme și valori comune.

Asigură o stare de echilibru social relativ.

Presupune o serie de adaptării și ajustări normative ale individului reducerea conflictelor, asigurarea unor rapoarte funcționale.

Nici un individ care traiește în societate nu este insensibil fața de valorile care il înconjoară. Personalitatea lui se formează, se dezvoltă printr-o permanentă recepție ,asimilare și organizare a normelor existente în societate.

Dupa S. Radulescu (1999) tipurile de integrarea socială sunt:

Integrare culturală realizarea armonizarii valorilor cu comportamentul și dependent de valori , comportamente. instituții sociale

Integrarea normativă ( integrarea între norme și persoane) Opusul ei este starea de anomie de conflicte între norme, de incompatibilitate între norme și indivizii.

Integrarea comunicațională ( sistem de relații definitorii pentru concordanța dintre conduit și norme)

Integrarea funcțională

3.3.3 Integrarea socio-profesională

Procesul de integrare socio-profesională a unui tanar care trece print-un un proces complex ce presupune componente ce interacționează : actori comunitari instituționali din vari domenii cu responsabilități cunoscute și asumate, reguli deontologice care trebuiesc promovate de fiecare persoană care este implicată în acest proces, instrumente de lucru.

Integrarea socio- profesională reprezintă eforturile depuse în cadrul sistemului de protecție care asigură suportul necesar tinerilor pentru găsirea unui loc de muncă și a unui spațiu de locuit.

Integrarea profesională este procesul de durată, urmând pe cel de inducție, process care se întinde pe mai multe săptămâni sau luni, proces în care treptat angajatul cunoaște și se familiarizează cu specificul locului de muncă, cu noile sarcini șiresponsabilități, cu modul de aplicare procedurilor interne sau cu valorile promovate în colectiv/ specificul culturii organizaționale. El are posibilitatea în acest interval să își testeze/ adapteze / formeze competențele profesionale necesare pentru a face față cu succes solicitărilor noului loc de muncă.

Socializare se referă la cunoașterea și înțelegerea naturii relațiilor interpersonale și la crearea și consolidarea unor relații personale cu membrii colectivului, fie că este vorba de colegi, fie că este vorba de șefi sau subalterni.Este un proces de lungă durată, partea mai puțin vizibilă a procesului deintegrare profesională, cea care presupune integrarea unor aspecte care țin nunumai de norme sau reguli explicite ci și de norme implicite, „reguli ale jocului”mai puțin vizibile.

Pentru pregătirea tinerilor pentru viața independentă, direcțile generale au început să dezvolte servicii specifice. Marea majoritate a acestora reprezintă apartamentele în care tinerii se autogospodăresc cu un nivel minin de monitorizare din partea personalului angajat. (I.Brăteanu,C.Roșca, 2005, pag.61).

Integrarea socio-profesionala are mai multe componente de baza :

-procesul de pregătire a ieșirii din sistemul de protecție;

-procesul de identificare/creare de locuri de muncă și medierea a integrării profesionale care înseamnă responsabilizarea tânărului față  de muncă ;

            -angajarea sau integrarea tânărului în echipa de la locul de muncă și acordarea de asistentă dupa părăsirea centrului rezidential ;

Capitolul 3.4 Rolul asistentului social în integrare socio-profesională

Asistentul social îndeplineste o misiune sociala care are la baza valorile și principiile fundamentale ale profesiei: justiția socială, demnitatea și unicitatea persoanei, integritatea persoanei, autodeterminarea, confidențialitatea, importanța relațiilor interumane, furnizarea serviciilor cu competență și în beneficiul clienților. Exercitarea liberă a profesiei și independența profesională conferă asistentului social dreptul de a acționa și a lua decizii în beneficiul clienților săi și deplină răspundere a acestora.În vederea integrării socio-profesionale a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție sunt necesare intervențiile specialiștilor atât a asistenților sociali,cât și a psihologilor,terapeuților psihopedagogilor etc.

În acest sens, este necesară implicarea informarea și sensibilizarea membriilor comunitații care este un factor cheie în integrarea tinerilor pe piața muncii. Iar pentru acest lucru este nevoie de o colaborare a asistentului social cu angajatorul , pentru a găsi un mentor la locul de muncă în care tânărul își desfășoară activitatea.Acest mentor are rolul de fi dispus să spijine tânărul atât în întelegerea și asumarea de responsabilități specific de la locul de muncă, cât și în procesul de integrarea în colectiv.Asistentul social pregătește persoana pentru rolul de mentor și ține legătura cu acesta.

Pe lângă acestă metodă asistentul social spijină și comunică permanent cu tinerii instituționalizați pentru a se putea ca aceștia să se integrarea mai ușor socio-profesional.

Asistenții sociali au un rol foarte important în integrarea profesională deoarce îi ajută pe acești tineri în oferirea de programe și activități care îi ajută să își găsească mai usor un loc de muncă.

Capitolul 3.5 Socializare în vederea integrării socio-profesionale

Potrivit dicționarului de sociologie ( C.Zamfir 1993, pag.354 ) socializarea este procesul psihosocial de transmitere a atitudiniilor , valorilor , concepților , sau modelelor de comportare specifice unu grup sau a unei comunități în vederea formării , adaptării și integrii sociale ale unei persoane. Socializarea presupune învățarea socială ca mecanism fundamental de realizare, finalizându-se în asimilarea indivizilor în grupuri.Contribuind la formarea personalității umane și la integrarea indiviului în viața colectivă al procesul de socializare.

Socializarea cu sensurile și semnficațile ei constituie o premisă metodologică și teoretică esențială pentru înțelegerea marginalității, devianției ca fenomene sociale, oferind în același timp elementele necesare elaborării unei strategii de prevenire și terapie socială. (M.Voinea, 2000).

Socializarea este definită de B. Bernstein (cit. in Neamtu C, 2003 p 64 ) ca fiind procesul prin care o ființa biologică se transformă într-un subiect al unei culturii specifice. În această perspectivă tinerii trebuie sa posede capacitatea de exercițiu în urmatoarele direcții: abilitatea de a exercita adecvat rolurile sociale conform unor reguli și norme specific, participarea în cunostiința de cauză la scopurile și idealurile grupului, dobândirea capacității de discernământ pentru a putea distinge între comportamentele : permise și intezise, între mijloacele legitime și ilegitime și între scopurile dezirabile și indezirabile din punct de vedere social.

Socializarea reprezintă procesul prin care membrii unei colectivității învață modele norme,simboluri valorile specifice societății lor, trasformîndu-le în reguli ale vieții personale.(Bocancea, 1999, p.28).  .

Scopul socializării este de a obține un anumit conformism, omogenizarea comportamentului prin capacitatea indivizilor de a face față situaților cu care vor fi confruntați.Integrarea socială este unul dintre efectele procesului de socializare, exercitării rolurilor de către indivizi în conformitate cu așteptările grupului,participării la viața socială.

Personalitatea unui individ se formează prin participarea la viața socială a colectivității în care își desfășoară existența ( familia,persoanele de referință, școala,grupurilor de prieteni).Prin procesul socializării tinerii trec printr-un proces de maturitate socială care trebuie să aibă în vedere valorile și normele societății, modalitățiile de comportament deziderabil social, dezvoltarea perceptiei adecvate și înțelegerea corespunzătoare a problemelor sociale din mediul social cultural pentru a stabili o conduită morală adecvată.

Socializarea și integrarea socială urmăresc menținerea comportării indivizilor în cadrul modelelor de norme, perscripții și conduite permise recunoscute. Din rezultatul celor două reiese: că unul este la scara individului reprezentat de formarea personalității, altul este la scara socială realizat de coeziunea socială și asigurarea ordinii sociale și normative.Este de necontestat faptul că valorile familiale , exercitatrea rolurilor și rețeaua rapoturilor interpersonale din cadrul grupului familial sunt primele repere colective care permit copilului și adolescentului înțelegerea funcționării universului social.

Una din funcțiile fundamentale ale familiei este cea de socializare respectiv de a asigura reproducerea socială , nu doar cea biologică a societătii pentru a asigura condițiile necesare și propice pentru ca viitorii ei membrii să își însușească valoriile pe care le promovează și să fie capabili să îndeplinească munciile ce se cer. ( Iluț 2005, p 68)

Așadar o puternică influiență asupra procesului de socializare o constituie structura și funcționarea familiei. Familile care au probleme de ordin educogen prezintă deficințe structurale sau funcționale.Copilul are nevoie de o familie ,dar nu orice fel de familie, ci de una normală pentru îndeplinirea funcțiunilor sale recunoscute de societate.Astfel în familile în care există probleme create de decesul sau abandonul unui părinte , divorț, pot apărea anumite manifestări predelicvente și delicvente la copii,care pot fi considerate eșecuri ale socializării.

3.4.2Abilitațile sociale ale tinerilor instituționalizați

Abilitațiile sociale adecvate care facilitează o funcționare socială corespunzătoare sunt comportamente precum : a împărții, a iniția relații , a solicita ajutor și a ignora manifestările agresive sau răutacioase din partea altor persoane.

Autorii S. N Elliot si S.C Lang ( cit în Spielberger, 2004 , p 428) definesc abilitațiile sociale ca fiind " comportamenete învațate acceptate social datorită cărora o persoană este capabilă să interacționeze cu ceilalți.

Guvermont dezvoltă o alternativă la acestă categorie care este la fel de eficientă , diferența constând într-o abordare accentuat situațională. Din această perspectivă categoriile de abilități sociale identificate de acestea sunt : abilități de integrarea socială , abilități conversaționale , abilitați de rezolvare de conflicte și abilitățile de control al furiei ( cit. în Elliot si Lang 2004).

3.5 Legislația

În țara noastră, protecția copilului a cunoscut o traiectorie destul de sinuasă, fiind macată de perioade concretizate în măsurii reparatorii sau alte de implementare a unor politici contradictori și nefocalizate.Un moment semnificativ în evoluția protecția copilului apariția și implementarea Legii nr.272/2004 precum a standardelor de calitate privind serviciile pentru protecția copilului aflat în diferite forme de protecție.Faptul se datorează în bună parte privind drepturile omului, care a pus accent pe respectarea drepturilor individului și implicit pe necesitatea abordării ocrotirii și tratamentului într-o manieră mai puțin restrictivă (Popescu,2003 p.243).

În ceea ce privește părăsirea sistemul de protecția , iar apoi integrarea socio-profesională al acestor tineri voi enumera câteva legii care le oferă anumite drepturi:

1.Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor stipulează următoarele:

Copilul beneficiază de proteție socială prevăzute de prezenta lege, până la dobândirea capacității depline de exercițiu;

Tânărul poate beneficia de prelungirea măsurii de protecție ,în cazul în care își continuă studiile până la vârsta de 26 de ani;

Tânărul care a terminat o formă de învătământ și se poate reintegra în familia de origine, poate beneicia la cerere de protective specială pe o perioadă de până la 2 ani , cu scopul realizării inserției sale socio-profesionale;

2. Legea nr.116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării

Asigurarea pentru persoanele supuse riscului de marginalizare socială și dreptul garantat legal la un loc de muncă;

Reducerea șomajului în rândul tinerilor cu vârste până în 35 de ani , persoane supuse riscului de marginalizare;

Tinerii care aparțin sistemului de protective.

3.Legea 416/2001 privind venitul minim garantat asigură tinerilor singuri sau cu familii un venit minim garantat chiar din prima perioada după părăsirea centrele de protecție socială, astfel beneficiind de un ajutor social care să le garanteze un trai minim.

3.Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

Acestă lege are ca scop următoarele obiective și anume:

Prevenirea șomajului și combaterea efectelor sociale ale acestuia.

Încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

Sprijinirea ocupării persoanelor apaținând unor categorii defavorizate ale populației

Asigurarea egalității șanselor pe piața muncii etc.

4.Ordonanța nr.68 din august 2003 privind serviciile sociale

Serviciile specializate ce au ca scop menținerea , refacerea sau dezvoltarea capacităților individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii unei situații de nevoie specială.

Serviciile și instituțiile care le accordă un drept obiectiv și anume:

Suport si asistență pentru copii și familile în dificultate;

Găzduirea tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului pentru o perioadă determinate, în conformitate cu legislația în vigoare;

Inserția socială și profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului;

Partea 2: Prezentarea designului metodologic al cercetării

Capitolul 4 Cercetare

4.1Preliminarii de ordin metodologic

4.1.1 Problematica abordată și scopul lucrării

Lucrarea de față este o cercetare care urmărește integrarea socio-profesională a tinerilor care părăsesc centrele de plasament.

Problematica integrării profesionale a categoriilor defavorizate nu poate fi decat una dintre cele mai provocatoare pentru orice specialist în domeniul asistenței sociale dat find faptul că ocuparea unui loc de muncă reprezintă condiția esențială a unei vieții demne și sigure din punct de vedere profesional. Când se discută despre tinerii instituționalizații , problema cea mai mare este legată de ocuparea unui loc de munca și identificarea unei locuințe. În prezent tema este de mare actualitate deoarece acești tineri nu au un loc de muncă ceea ce reprezintă un aspect mult mai grav lipsa oricărei forme de suport.

Obiectivul cercetării vizează aspecte generale despre integrarea în societate și pe plan profesionl a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție.

Scopul cercetării acestei lucrări este analiza și evaluarea procesului de integrare socio-profesională și identificarea dificultăților cu care se confruntă tinerii în vederea integrării în societate cât și pe plan profesional și aici trebuie observat care este orientarea lor profesională.Tot în această cercetare doresc să evidențiez în ce direcții trebuie să se intervină pentru a crește automia în vederea integrarii sociale.În urma identificării principalilor factorilor care împiedică formarea relaților sociale între tânarul postinstituționalizat și societate cât orientarea lor pe plan profesional, voi încerca conceperea unei intervenții cu scopul de a preveni și chiar diminua barierele dintre societate și acestă categorie de persoane.

4.1.2 Intrebările de cercetare sunt următoarele:

Ce ințeleg tinerii prin integrarea în societate și pe plan profesional?

Cu cine comunică si cine îi sprijină pe acești tineri atunci cînd își doresc să caute un loc de muncă?

Cât de important este un loc de muncă în funcție de diferite aspectele profesionale.

Spre ce profesii vor să se orienteze pe viitor acești tineri în funcție de vârstă

Cu ce dificultați se confruntă atunci când sunt în cautarea unui loc de muncă.

Obiectivele cercetării sunt stabilite așa cum rezultă din definirea problemei de cercetat.

Pornind de la obiectivul general de a studia aspecte legate de situația tinerilor instituționalizați în societate, mi-am propus urmărirea obiectivelor specifice și anume:

1.Percepția tinerilor asupra integrării socio-profesionale

2.Comunicare și reacția specialiștilor și a altor persoane atunci când tineri doresc să își caute un loc de muncă.

3.Importanța găsirii unui loc de muncă

4.Orientarea profesională a tinerilor în funcție de vârstă.

5.Dificultățile cu care se confruntă tinerii în vederea integrarii profesionale.

4.1.3 Populația/lotul de subiecți ivestigați

În lotul cercetării au fost incluși tineri instituționalizați în “Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului” din Cluj Napoca.

Respondenții chestionați au vârstele cuprinse între: 17-22 ani și sunt de diferite etnii, ,statusuri sociale și nivele ale educației, dintre care, așa cum se observă în graficul de mai jos, 60% sunt bărbați și 40% sunt femei.

Figura nr.1 Genul respondenților

După cum se observă în figura nr.2 privind vârsta respondenților, cei 40 de respondenți au vârstele cuprinde între: 20 ( 50%) respondenți au vârsta de sub 17 ani, 14 ( 35%) au vârstele cuprinse între 17-22, iar restul de 6 respectiv 15% au peste 22 de ani.

Figura nr.2 Vârsta respondenților

Pornind de la acest lot restâns , mi-am propus realizarea unei cercetări care să ofere rezultate care să poată fi generalizate pentru subiecții chestionați Deși rezultatele pe care le-am obținut sunt exacte, numărul tinerilor instituționați la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului nu este unul care îmi permită să fac o cercetare foarte complexă, lucru care fost și una dintre limitele cercetării mele. Prin urmare, eșantionarea a fost una de disponibilitate, reprezentată doar de beneficiarii centrului.

În figura 3 de mai jos arată nivelul de educație al respondenților chestionați în felul următor : 50% dintre respondenți sunt la liceu, 25% sunt la facultate,alții 20 % dintre aceștia sunt la profesională,iar restul de 5% au răspuns altele.

Figura nr.3 Nivelul de educație

4.1.4 Metode, instrumente și tehnici de cercetare utilizate

Pentru obținere rezultatelor am ales să utilizez tehnica ancheta prin chestionar , iar ca instrument de cercetare m-am folosit de chestionarul de date factuale.

Intre mijloacele de culegere a datelor din teren, ancheta pe baza de chestionar este fără nici o îndoială, metoda cea mai des utilizată, metoda despre care numeroși autori consideră ca a dominat și înca mai domină spațiul socioumanului.

Tehnica complexă de cercetare sociologică, presupunând numeroase etape, ancheta prin chestionar „este aproape intotdeauna o ancheta de opinie' (V. Miftode, 1995, pag. 245). Cu ajutorul chestionarului, ca instrument de investigare, se pun intrebari și probleme care determină diverse răspunsuri din partea persoanelor anchetate. Răspunsurile, respectiv comportamentele oamenilor, pot fi influențate de numeroși factori, dintre care putem aminti: personalitatea celui care anchetează dar și a celui anchetat, tema anchetei, mediul în care are loc, timpul de desfașurare a acesteia, structura chestionarului, precum și modul lui de aplicare etc.

Chestionarul a fost alcătuit dintr-un set de 30 de întrebări de variate categorii: întrebări închise, deschise, întrebări dihotomice, multihotomice și întrebări filtru. Am acordat atenție sporită calității întrebărilor, cu scopul de a fi clare și cât mai ușor de înțeles. În construcția chestionarului, am utilizat tehnica pâlniei, trecând de la general la particular. Astfel, am început chestionarul cu întrebările de identificare, urmate de întrebări generale care să includă întrebări d viața persoanală.

4.1.5 Localizare, repere organizaționale și de management

Cercetarea s-a desfășurat în Cluj Napoca, în incinta Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.Alegerea acestei locații pentru cercetare a fost motivate de faptul că eu mi-am desfășurat practica primului semestru în cadrul acestei instituții, fiind deja familiarizată cu locul.De asemenea, interesul meu pentru acest domeniu a fost motivat de plăcerea de a lucra cu copiii și cu tinerii în mod special și din dorința de a lucra pe viitor cu acestă categorie de persoane.

Cercetarea a avut la bază studiul factorilor care au dus la apariția acestui fenomen și anume: integrarea socio-profesională a tinerilor instituționalizați a fost realizată în perioada 20 aprilie-13 mai.

Accesul la subiecți

Acestă instituție de stat își are activitatea pe principiul confidențialității care trebuie respectat cu strictețe, iar pentru cele două semestere în care mi-am desfășurat practica în această instituție am avut nevoie de o cerere în prealabil oferită de către îndrumătorul de licență,pentru a face dovada ca sunt studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială și că vreau să îmi desfășor practica în cadrul acestei instituții.

Pe parcursul acestei anchete nu au existat dificultăți deoarece respondenții au fost deschiși și interesați, iar acest lucru m-a ajutat foarte mult.

Un lucru foarte important este că atât chestionarul, cât și intervenția au avut la bază principiul confidențialității, iar numele și datele personale ale respondenților au fost confidențiale și nu au aparut în cercetarea mea.

4.1.5.2 Metode de prelucrare a datelor

Pentru obtinerea rezultatelor scontate în acestă lucrare am ales să lucrez în programul SPSS deaorece este cel utilizat în analiza statistică a datelor. Acest program este utilizat astăzi în marketing, cercetare experimentală, educație, asistență socială etc.

Deoarece chestionarul conține anumiți itemi cu răspuns deschis programul SPSS nu le poate procesa numeric, am recurs la un proces de categorizare a răspunsurilor. Așadar, diversitatea răspunsurilor beneficiarilor m-a determinat să includ răspunsurile asemănătoare în categorii, pentru a-mi facilita introducerea în programul de analiza iar mai apoi, pentru a le interpreta. Spre exemplu, la întrebarea : “Care sunt dificultățile cu care vă confruntați atunci cănd sunteți in căutarea unui loc de muncă? “ îi pot corespunde mai multe răspunsuri date de către respondent, cum ar fi : experiența, bani,comuncarea,opinia, etc.pe care le-am introdus într-o singură categorie, și anume: “lipsa experienței”,”lipsa resurselor financiare, lipsa liberei opinii,etc.

4.2 Prezentarea rezultatelor cercetării. Analiza și interpretarea datelor

După cum am precizat și mai sus , lotul investigat este de 40 tineri instituționalizați din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. 24 dintre respondenți, reprezentând un procent de 60% sunt bărbați, iar 16 dintre respondenți , cu un procent de 40% sunt femei.

Întrebarea de cercetare nr. 1: „Ce credeți că înseamnă integrare în societate și pe plan profesional?”

Privitor la prima întrebare a cercetării, după cum se poate observă și în figura de mai jos, am identificat dintr-un număr de 40 de respondent următorele răspunsuri: 27,5% respectiv 11 respondenți au răspuns că înseamnă asigurarea unei locuințe, alții 25% respectiv 10 respondenți au răspuns că pentru ei integrarea socio-profesională înseamnă găsirea unui loc de muncă,10% (4) respondenți au spus că pentru ei este integrarea într-o echipă, 25% respectiv 10 respondenți au răspuns că înseamnă adaptare, iar restul de 12,5 ( 5) repondenți au răspuns altele.

Figura nr.6

Întrebarea de cercetare nr.2: “Cu cine comunică și cine îi sprijină pe acești tineri atunci când doresc să își caute un loc de muncă”

Pentru a-mi răspunde la această întrebare de cercetare m-am folosit atât de tabelul de frevcență cât și cel de corelații (realizat prin intermediul procedurii statistice “Crosstabs”).

Pentru a identifica persoanele cu care comunică tinerii instituționalizați atunci când doresc să își caute un loc de muncă cu ajutorul testului Hi-pătrat cu care am analizat corelația dintre comportamentul specialiștilor, a familiei cât si a prietenilor și reacția acestora pe care o au referitor la orientarea lor profesională

Referitor la întrebarea “Cu cine ați discutat despre acestă etapă din viața dumneavostră” respondenții chestionați au răspuns astfel:în procent de 37,5% (15) respondenți au discutat cu asistentul social,30% (12) au discutat cu psihologul , 12,5%(5) respondenți comunică cu terapeutul, 5%(2) respondenți comunică cu familia,iar restul de 7,5%(3) dintre respondenți comunică cu prietenii, iar restul de 7,5%(3) respondenți au discutat cu alte persoane.Iar la întrebarea “ Cum au reacționat atunci când le-ați cerut ajutorul?” cei 40 de respondenții au răspuns în felul următor: 24,39%(10) respondenți au spus că au fost ascultați cu atenție,19,5%(8) respondenți au fost incurajați, 21,95%(9) au avut o atitudine indiferentă față de acești tineri ,21,95(9) au fost ajutați, 7,31% (3) a primit sfaturi de la persoanele apropiate,2,43% (1) respondent a fost respins de către aceștia, iar restul de 2,43% (1) a raspuns altele.

Fig.7

Fig.8

Așa cum se observă din figurile 7 și 8 de asociere din totalul de 15 respondeți : 2 dintre aceștia au fost ascultați cu atenție de către asistenții sociali , 6 respondenți au fost încurajați de către aceștia , față de cei 2 respondenți asistenții sociali s-au comportat cu indiferență, 5 respondenți a fost ajutați de către asistenții sociali, iar la următoarele 3 reacții nu au răspuns.Iar cu restul de 12 respondenți persoanele apropiate au reacționat astfel față de ei: 4 respondenți au fost ascultați cu atenție de psihologi, 2 respondenți au fost încurajați de către aceștia, față de cei 3 respondenți psihologi s-au comportat cu indiferență, 2 dintre respondenți au fost ajutați, 1 respondent a fost sfătuit de către psihologi, niciun respondent nu a fost respins de către psihologii și nu a dat alte răspunsuri.

În urma aplicării testului Hi-pătrat se poate observa că valoarea acestuia este 53,054a de având o semnificație de 0,06>0,05 acestă ipoteză s-a confirmat ceea ce înseamnă cele două sunt asemănătoare deorece există o mică diferență între ele. Iar asta înseamnă reacțiile pe care le-au avut specialiștii si alte persoane față de respondenți îi influiențează foarte mult pe aceștia în vederea găsirii unui loc de muncă.

Întrebarea de cercetare nr. 3“Importanța găsirii unui loc de muncă în funcție de diferitele aspecte profesionale ” cei 40 de respondenți au răspuns astfel:

Referitor la întrebarea: “Care credeți că sunt condițiile dupa care vă orientați atunci când sunteți în cautarea unui loc de muncă? cei 40 de respondenți au răspuns astfel: 32,5%(13) respondenți au răspuns că pentru ei salarul este cel mai important,25%(10) respondenți au răspuns că pentru este să aibă un contract,22,5%(9) respondenți au spus ambianța plăcută,15% (6) respondenți au spus că mulțumirea față de un loc de muncă, iar restul de 5% (2) respondenți au spus altele.Iar la întrebarea “Cât de important este pentru dumneavoastră un loc de muncă?” subiecții au răspuns : 14 respondenți au răspuns că pentru ei un loc de muncă este foarte important,11 respondenți au răspuns că este important,8 respondenți au răspuns că este destul de important pentru ei un loc de muncă, 5 repondenți au spus că este mai puțin important, iar alții 2 repondenți au răspuns ca pentru ei un loc de muncă este neimportant.

Figura 9

Figura 10

După cum se observă din tabelul de asociere, din totalul de 13 respondenți au răspuns în felul următor: pentru ei un salar atractiv este foarte important,iar restul respondenților au răspuns ca pentru ei salarul nu este important.Iar pentru 10 dintre respondenți atmosferă placută din cadrul instituției este foarte importantă, 2 respondenți au răspuns că pentru ei atmosfera de la locul de muncă este importantă, niciun respondent nu a spus că atmosfera placută de la locul de muncă este neimportantă

Din asociere celor două variabile,testul Hi-pătrat are valoare de de 28,823a la un 1 grad de libertate, având un prag de semnificație de 0,1>0,5 ceea ce înseamnă că putem afirma că există o relație între importanța unui loc de muncă și aspectele de alegere a unui loc de muncă.Prin urmare, se poate spune că pentru acești tineri un loc de muncă este foarte important dar și aspectele profesionale cum sunt: salariul,atomosfera placută de la locul de muncă, condițiile și altele sunt și ele foarte importante pentru deoarece acesta depinde de ele atunci când dorește să își caute un loc de muncă.

Întrebarea de cercetare nr. 4 este următoarea: “Cât de mult influiențează genul orientarea profesională ale acestor tineri”

În figura de mai sus, putem observa că din cei 40 de respondenți 60 % sunt de genul masculin și 40% sunt de genul feminin.

Referitor la întrebarea: “În ce domeniu de activitate doriți să lucrați pe viitor” respondenți chestionați au răspuns astfel: 17,5% au răspuns că și ar dori sa lucreze în domeniul asistenței sociale , 12,5% au răspuns că si ar dori să lucreze în domeniul medicinii și a învătământului, alții 10 % din respondenți ar dori să lucreze în domeniul construcțiilor și a mecanicii, 12,5% ar dori să lucreze pe viitor în domeniul alimentației publice, 10% ar dori să lucreze în tâmplărie, 7,5 dintre respondenți doresc să lucreze în domeniul arhitectual, iar restul de 7,5 ar dori să lucreze în alte domenii.

Așa cum se observă în tabelul de asociere, în funcție de hen care se orienteaza spre meseriile următoare sunt:

Respondenții de genul masculin

Cei 27 repondenți de genul feminin se orintează astfel: 5 respondenți doresc să lucreze pe viitor în medicină, ații 5 respondenți doresc să lucreze în învățământ, 2 dintre aceștia doresc să se orienteze în asistentă socială, 3 respondenti doresc să se orienteze pe viitor spre construcții, 3 respondenti doresc să lucreze în mecanică, 3 respondenți doresc sa lucreze în alimentație publică, 4 respondenți doresc să lucreze în tâmplărie, 1 respondent dorește să devină arhitect, iar restul au ales altele.

Respondenții de genul feminin:

Alții 17 respondenti de genul feminin se orinteză astfel: niciun respondent nu dorește să se orienteze spre medicină , la fel si pentru învătământ , 5 respondenti doresc să se orieteze spre domeniul asistenței sociale, 1 respondent dorește să lucreze în construcții, 1 respondent dorește să lucreze pe viitor ca mecanic, alții 2 respondenți doresc să se orienteze spre domeniul alimentației pubice, niciun respondent nu dorește să lucreze în tâmplărie, 2 respondenții doresc să lucreze pe viitor în domeniul arhitecturii, iar restul de 2 respondenții au raspuns altele.

În urma aplicării textului de Hi-pătrat a rezultat o valoare de.17,649a având un grad de libertate de 0,24<0,05 ceea ce înseamnă că nu există nici o corelație între genul respondenților pentru orientarea lor profesională.După cum reiese din graficele de mai susu , din totalul de 40 de respondenți, 23 de respondenți de genul masculin se orientează mai mult spre medicină, învățământ, tâmplărie , alimentație publică, etc.Iar restul de 17 respondenți se orientează spre asistentă socială, construcții etc.Concluzionând în urma corelației dintre cele douăvariabile genul respondenților nu influiențează orientarea profesională a acestora ceea ce înseamnă că fiecare din genuri își alege profesia potrivită.

Întrebarea de cercetare nr.5 : “Care sunt dificultățile cu care se confruntă acești tineri atunci când sunt în căutare unui loc de muncă” respondenții chestionați au răspuns în felul următor: 55,5 ( 22) au răspuns că cea mai des întâlnită dificultate este lipsa experienței, 25% (10) dintre aceștia au răspuns lipsa resurselor financiare , 10% (4) respondenți au spus calificare ca o dificultate ,iar 7,5 % (3) respondenti au considerat că refuzul pe care îl primesc de la angajatori ca fiind o problemă,iar ații de 2,5% (1) respondent au spus altă dificultate.

Principala dificultate cu care se confruntă acești tineri este lipsa experienței, care este o problemă foarte întâlnită deoarece acești tineri nu au șanse ca și celalți copii de a se putea angaja în orice domeniul ,iar pe lângî acestă problemă acești adolescenți nu primesc suficient spijin din partea familiei, autoritaților, specialiștilor.

O altă problemă des întâlnită la acești tineri este lipsa resurselor financiare pentru care aceștia nu pot să se întrețină și își satisfacă anumite nevoie necesare unui trai decent.

Din cauza faptului că tinerii nu au o calificare, găsirea unui loc de muncă este dificilă.În aceste condiții integrarea socială a copiilor care doresc să părăsească sistemul reprezintă o problemă dificilă de rezolvat căreia societate nu îi găsește un răspuns adecvat.

4.3 Concluzile cercetării

Acestă cercetare a urmărit să identifice cum reușesc tinerii să se integreze în societate și pe plan profesional privind care este percepția lor față de integrarea socioprofesională și câți dintre aceștia se pot integra în societate.

Astfel după analiza chestionarelor și prelucrarea statistică a datelor putem concluziona următoarele: privitor la întrebarea “Ce înțeleg tinerii prin integrare în societate și pe plan profesional” cei mai multi dintre respondenți au spus că integrarea socio-profesională înseamnă pentru ei asigurarea unei locuinței unde șă poată locui după ce vor părăsii sistemul de protecție, al doilea răspuns al acestor tineri este găsirea unui loc de muncă în funcție de calificare si de experiență,iar în al treilea rând tinerii înțeleg prin acestă integrarea adaptarea la condițiile din afara sistemului de protecție.Iar la acestă întrebare s-a dovedit că majoritatea tinerilor știu ce înseamnă termenul de integrare socio-profesonală și își doresc ca pe viitor să se integreze socio-profesional.

Pentru a se integra mai usor profesional acești au nevoie lângă ei un spijin permanent fie din partea specialiștilor , fie din partea familie,prietenilor etc.Atunci când tinerii au anumite informații sau curiozități acești tineri le cer sprijinul acestor persoane care fac parte din viața lor.La acestă intrebare am dorit să aflăm care sunt persoanele care îi spijină pe acești tineri atunci când sunt în căutarea unui loc de muncă.Concluziile acestei întrebări sunt următoarele: aproape jumatate dintre acești sunt ajutați de către asistentul social,un sfert dintre adolescenți au fost ajutați de către psihologii, iar restul au fost ajutați de către alte peroane.Făcând referire la recțiile pe care le-au avut specialiști și alte persoane din viața acestor tineri arată astfel: cei mai mulți dintre adolescenți au fost ascultați activ, încurajați, ajutați de asistenții sociali și psihologi terapeuții, iar față de restul de adolescenților reacțile au fost diferite.

Referitor la importanța unui loc de muncă în funcție de aspectele profesionale de selectare a unui loc de muncă reiese că pentru acești tinerii un loc de muncă este foarte important pentru ei ș, iar aspectele profesionale după care se ghidează sunt următoarele: salarul atractiv, atmosfera, condițiile de muncă si altele. Din acestă întrebare de cercetre putem concluziona că mai puțin de jumătate dintre respondenți se orientează spre partea financiară, un sfert dintre aceștia doresc la locul de muncă sa existe o ambianță plăcută, ia restul dintre ei au ales condițiile de muncă să fie foarte bune, echipamentele profesionale și altele.De aici rezultă că unele aspectele profesionale cum ar fi: salarul , atmosfera la locul de muncă și condițiile influiențează foarte mult importanța găsirii unui loc de muncă

Legat de orientarea profesională ale acestor persoane.Planificarea carierei reprezintă o metodă practică, utilizată pentru a-i ajuta pe adolescenți în luarea de decizii și pentru a schimba rolurile din munca și viața unei persoane. În funcție de genul respondenților chestionați aceștia se orienteză din punct de vedere profesional spre următoarele domenii de activitate: respondenții de genul masculin preferă invățământul,medicina, tâmplăria, alimentație publică altele.Iar respondenții de genul feminin doresc să lucreze pe viitor în următoarele domenii de activitate și anume: asistență socială, alimentație publică,construcții etc. Fiecare trebuie să ia decizii privind cariera, adică trebuie să hotărască ce tip de ocupație ar dori să aibă, care traseu educațional îi va permite să exercite ocupația dorită sau dacă trebuie sau nu să își schimbe locul de muncă. Însă atunci când vorbim despre cariera acestor tineri, ne referim la întreaga lor experiență de viață, de muncă, incluzând toate activitățile desfășurate. de acestă categorie de beneficiari sunt cauzate de pregătirea și profesionalizarea resuselor umane.

Dificultățiile cu care se confruntă adolescenții când doresc să își caute un loc de muncă sunt următoarele :lipsa experienței,lipsa resurselor, calificarea, refuzul angajatorilor de a-i angajat pe aceștia și altele.

Din acestă întrebare de cercetare putem concluziona că 1/4 dintre respondenții care au fost chestionați consideră lipsa expeienței profesionale ca fiind principala dificultate pe care o întâmpină atunci când doresc să se angajeze. 1/3 dintre acești adolescenți consideră că a doua dificultate pe care o întâmpină în integrarea profesională este lipsa resurselor fianciare, iar acestă problemă este foarte mare deoarece dacă aceștia nu au resurse financiare nu pot face nimic deoarece nuse pot întreține.

A treia dificultate cu care se connfruntă tinerii este calificare.Lipsa experienței și a calificării atrag după ele o motivație scăzută pentru integrarea profesională, iar pentru asta este necesar ca acești tineri să se înscrie la cursuri de calificare cu mai mare căutare pe piața muncii

A patra problemă pe care o întâmpină acești tineri este refuzul angajatorilor de a-i angaja pe aceștia.Mulți dintre angajatori nu îi angajează pe aceștia deoarece acești tineri provin din centre de plasament.

Partea 3: Activitatea de intervenție

CAPITOLUL 5- PREZENTAREA INTERVENȚIEI DE TIP ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Scopul intervenției este de a comunica cu tinerilor ce părăsesc centrele de plasament despre fenomenul de integrare socio-profesională și îndrumarea acestora în alegerea profesiei potrivite dupa părăsirea centrului de plasament, rezolvarea dificultăților pe care le întâmpină atunci când doresc să își găsească un loc de muncă.

Ca urmare a rezultatelor cercetării prezentate în capitolul anterior și anume : tinerii consideră ca integrarea in societate și pe plan profesional este în cea mai mare măsură reprezentată de asigurarea unei locuințe și găsirea unui loc de muncă; În cea mai mare măsură tineri primesc spijin de la specialiști; Pentru tineri un loc de muncă este foarte important pentru ei și cât de mult influiențează aspectele profeionale acestă importanță; Orientarea profesională în funcție de genul respondenților arată astfel: tinerii de genul masculin preferă : medicina, învătământul, tâmplăria ca domenii de activitate, iar cei de genul feminin preferă să lucreze pe viitor în domenile următoare : asistență socială,alimentație publică și construcții etc; Cele mai des întâlnite dificultăți cu care se confruntă tinerii în căutarea unui loc de muncă sunt: lipsa experienței, lipsa resurselor,calificarea și altele.

5.2 Obictivele operaționale ale intervenței

Îmbogățirea informaților despre integrarea socio-profesională și întărirea autenticității tinerilor.

Socializare cu tinerii despre orientarea lor profesională în funcție de abilitatile sale.

Încercarea de a rezolva anumite dificultați cu care se confruntă tinerii atunci când doresc să se angajeze.

5.3 Grupul țintă și beneficiarii

Grupul țintă este reprezentat de tinerii instituționalizați din cadrul Direcției Generale de Asistentă Socială și Protecția Copilului, cu vârste cuprinse între sub 17 și peste 22 de ani a căror problemă este integrarea socio-profesională a a acestora după ce părăsesc sistemul de protecție.

Beneficiarii indirecți ai activității de intervenție vor fi, începând cu personalul unității și continuând cu comunitatea locală sau chiar cu întreaga societate (care cuprinde familiile beneficiarilor, prietenii, necunoscuții, instituțiile, etc.).

5.4 Metode, tehnici și instrumente utilizate în intervenție

Orice intervenție presupune în primul rând stabilirea unei relații de comunicare deschisă, bazată pe încredere reciprocă, respect, înțelegere față de toate problemele și dificultățile pe care le întâmpină adolescentul din instituție.

Pentru o intervenție eficientă, membrii de personal au nevoie de suportul asistentului social,al psihologului, pedagogului și trebuie să colaboreze cu profesorii din școlile în care învață tinerii respectivi. Numai astfel se poate evita eșecul și tânărul poate fi ajutat să facă față dificultăților de adaptare și integrare școlară și profesională, pentru a deveni un adult responsabil în societate.

Ca metode de cercetare pe care le-am utilizat în intervenție sunt următoarele:

Ascultarea activă

Consilierea

Organizarea grupurilor

Una dintre definițiile date consilierii este datorată autorilor Clarkson și Pokorny și anume:“Consilierea este utilizarea pricepută și principială a relației interpersonale pentru a facilita auto-cunoașterea, acceptarea emoțională și maturizarea, dezvoltarea optimă a resurselor personale. Scopul general este acela de a furrniza ocazia de a lucra în direcția unei vieți mai satisfacatoare și pline de resurse. Relațiile de consiliere variază în funcție de cerere, dar pot fi centrate pe aspecte ale dezvoltării, pe formularea și rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul starilor de criză, dezvoltarea unui insight personal pe lucrul asupra trăirilor afective sau a conflictelor interne, ori pe îmbunatățirea relațiilor cu ceilalți” (citați de I. Dafinoiu, 2001, pag. 19):

5.5. Limitele intervenției

Pe parcursul intervenției pe care am desfășurat-o în cadrul Direcței Generale de Asistentă Socială și Protecția Copilului nu am întâmpinat dificultăți toți cei 40 de respondenția au fost deschiși și amabili iar acest lucru m-a ajutat în desfășurarea intervenției.

5.6. Descrierea intervenției de tip asistență socială

Intervenția de tip asistență socială a început la sfârșitul lunii aprilie și s-a desfășurat pe parcursul a trei săptămâni, câte o ședință de consiliere de grup în fiecare săptămână, activitatea începând în data de 26 aprilie și a durat până în 17 mai.

Desfășurarea intervenției de tip asistență socială a avut loc în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.După cum am specificat și în partea de cercetare, 60% dintre subiecți sunt de gen masculin iar 40% sunt de gen feminin.

Ca metodă am utilizat din nou ancheta pe bază de chestionar iar ca instrument, am utilizat chestionarul, alcătuit dintr-un set de 12 întrebări.

Intervenția de tip asistență socială a constat în trei activități cu beneficiarii incluși în eșantion, fiecare activitate desfășurându-se pe o perioadă de 60 de minute. Deși nu este vorba despre asistență și consiliere acordată confrom procedurii specificate în legislație, activitățile de asistență socială desfășurate pe baza metodei consilierii au constat în: identificarea problemelor, stabilirea scopului, stabilirea obiectivelor, prezentarea activității în vederea atingerii obiectivelor. În cele ce urmează voi prezenta demersul activității de consiliere de grup.

Scopul activității de consiliere a fost integrarea în societate cât și integrarea profesională,pregătirea și orientarea profesională a cestor tineri.

5.6.1 Descrierea activitaților

Întâlnirea 1.

Scopul întâlnirii a fost înțelegerea în profunzime a termenului “integrare” ce presupune aceasta și cum îl ajută pe beneficiar.

Obiectivele pe care doresc să le evidențiez în acestă întâlnire au fost :

Captarea atenției și facilitarea comunicării

Înțelegerea termenilor de integrare socio-profesională

Conștinetizare nevoii de integrare și care sunt beneficiile acesteia

Activitățile realizate în cadrul acestei întâlnirii au fost : activitate pe care am realizat-o a fost comunicare cu tinerii a fost înțelegerea termenului de integrare, cum ce îi ajută pe ei acestă integrare, beneficiile sale și mijloacele prin care se pot întegra mai ușor acești tineri.Iar pentru a fi mai ușor e a comunica cu acești tineri am ales să le câștig încrederea prin a spune care este intenția mea și cum pot să îi ajut.

Obiectivul nr.1 Captarea atenției și facilitatea comunicării

Atunci când tineri instituționalizați este important să începem prin a construi o relație autentică, bazată pe încredere, o relație umană caldă și suportivă. O relație de calitate asigură un spațiu simbolic în care tânărul poate experimenta noi modele de interacțiune, de gândire și de acțiune, pe care le poate transfera și generaliză în interacțiunile din mediul social.Modelul de relație experimentat creează premise pentru îmbunătățirea comportamentului tânărului și crește capacitatea lui de adaptare la cerințele mediului social.

Comunicarea cu tânărul care nevoit să își petreacă viața într-o instituție are nevoie de mesaje pozitive și autentice de acceptare și înțelegere, de respect, grijă și interes pentru ceea ce i se întâmplă. Felul în care comunici contribuie la construirea relației. Comunicarea pozitivă facilitează transmiterea eficientă a informațiilor, permite transferul de cunoștințe și competențe și asigură cadrul necesar pentru îmbunătățirea abilităților tânărului.Informațiile oferite de un membru al echipei îi influențează și pe ceilalți, fiecare având un rol activ în stabilirea planului de intervenție.

Obiectivul nr.2 Înțelegerea termenilor de integrare socio-profesională

Acestă discuție a avut ca scop dezvoltarea capacității tânărului instituționalizat în situația în care se afla. Iar pentru asta a fost nevoie de a afla ce cred acești tineri despre integrare și cum o percep.Astfel am aflat că pentru ei integrarea socio-profesională înseamnă asigurarea unei locuințe, formare unei rețele sociale,găsirea unui loc de muncă și altele.

După acestă etapă le-am comunicat faptul că integrarea socio-profesională reprezintă eforturile depuse în cadrul sistemului de protecție care asigură suportul necesar tinerilor pentru găsirea unui loc de muncă și a unui spațiu de locuit.Tot aici putem vorbi despre de atitudinea față de muncă la tinerii care ies din instituții numai urmărind această atitudine în contextul dezvoltării abilităților de trai independent și asumarea unor abilități.

Pentru a înțelege mai bine integrarea socio-profesionala am dat un exemplu acestor tineri beneficiari despre tinerii care locuiesc într-o casă de tip familial într-un sat în care au fost învățați și implicați în munca câmpului, în lucrul cu animalele precum și în alte munci care se desfășoară în funcție de sezon, iar aceștia în urma prestaților oferite au fost răsplătiți și încurajați pentru asta. Ei sunt implicați apoi și de comunitatea locală și răsplătiți în diferite forme. Astfel, ei învață să analizeze raportul dintre efortul depus și răsplată și pot să aleagă ce fac și cât fac, în funcție de așteptările pe care le au atunci când vine răsplata. Locuind în casa de tip familial, ei nu sunt obligați să muncească, ci aleg acest lucru pentru răsplata care vine, pregătindu-se, astfel, pentru momentul când vor fi nevoiți să își caute un loc de muncă.

Pe tot parcursul procesul de integrare socio-profesională a tinerilor am ținut cont de opiniile și sugestiile acestora. Pe lângă acestea am analizat intențiile lor, potențialele soluții pentru obținerea unui spațiu de locuit și aici putem identifica pot indica următoarele: familia naturală, alte rude sau familii cunoscute cu care au menținut legătura în perioada de instituționalizare.

Tot în acest demers am luat în considerare dorințele lor profesionale unde ar dori să lucreze și ce a ar dori să facă în fața provocărilor vieții independente.

Obiectivul nr.3 Conștientizarea nevoii de integrare socio profesionale și beneficiile acesteia

Pentru a realiza acest obiectiv am dorit să aflu conștientizarea nevoilor de integrare socio-profesională,iar din acesta am aflat că cea esențială pentru acești tineri este integrarea lor pe piața muncii.

Pentru a afla nevoile pe care le au tinerii legat de integrarea profesională am ajuns la concluzia că acești tineri au nevoie de asistare specifică pentru a dobândi competențele necesare pentru obținerea și păstrarea unui loc de muncă.

Pentru a atinge acest obiectiv m-am axat pe autodeterminarea tânărul beneficiar pe care o are legat de integrarea acestuia.

Autodeterminare este legată de credința în demnitatea și unicitatea persoanei și are drept consecință respectul pentru nevoile beneficiarului. Tânărul provenit din centrele de plasament are nevoie de antrenare a abilităților de a gândi și a lua decizii. Pentru asta are nevoie să învețe să găsească alternative de acțiune variate, să facă alegeri bazate pe cunoașterea și înțelegerea consecințelor. Esențial este ca el să conștientizeze că este capabil să decidă care este stilul de viață pe care și-l dorește, ce schimbări dorește să producă. Schimbarea are la bază decizia și motivația interioară și se produce prin efortul pe care persoana îl depune pentru a îndepărta obstacolele care apar.

Întărirea și respectarea autenticității tinerilor beneficiari

Acest principiu este strâns legat de credința în demnitatea și unicitatea persoanei și are drept consecință respectul pentru nevoile beneficiarului. Tânărul provenit din centrele de plasament are nevoie de antrenare a abilităților de a gândi și a lua decizii. Pentru asta are nevoie să învețe să găsească alternative de acțiune variate, să facă alegeri bazate pe cunoașterea și înțelegerea consecințelor. Este esențial este ca el să conștientizeze că este capabil să decidă care este stilul de viață pe care și-l dorește, ce schimbări dorește să producă. Schimbarea are la bază decizia și motivația interioară și se produce prin efortul pe care persoana îl depune pentru a îndepărta obstacolele care apar. Tânărul care a trăit o viață într-un mediu nefavorabil pentru el are nevoie să fie ajutat să creadă în capacitatea lui de autodeterminare și de sprijin pentru a învăța și folosi strategii eficiente de luare a deciziilor și rezolvare de probleme.

Întâlnirea 2 Socializare cu tinerii despre orientarea lor profesională în funcție de abilitatile sale.

Scopul este de a afla care este orientarea profesională a tinerilor beneficiari în funcție de abilitățile dobândite.

Obiectivul este de a produce o schimbare în vederea inserției profesionale al acestor tineri pentru ca reușita unei intervenții profesionale cu succes.

Obiectivele pe care doresc să le ating în acestă întâlnire sunt următoarele :

Evaluarea și pregătirea profesională a tinerilor beneficiari

Abilitațile profesionale dobândite de acești tineri

Orientarea profesională a acestor tineri

Obiectivul 1 Evaluarea și pregătirea profesională a tinerilor beneficiari

Pentru ca acești tineri să își găsească un loc de muncă este necesar mai întâi să se facă o evaluare a pregătirii profesionale pe care aceștia o urmează sau au urmat-o și a calificărilor obținute în urma absolvirii unei unități de învățământ. Totodată, este necesar să fie identificate abilitățile deosebite, talentele sau preocupările preferențiale ale tinerilor. Toate aceste elemente sunt deosebit de importante în procesul de inserție socio-profesională a tinerilor. Ele vor acționa ca indicatori de orientare către locurile de muncă potrivite pregătirii și abilităților tinerilor.

Iar pentru început am dorit să aflu care este opinia tinerilor despre integrarea profesională și despre viața independentă ca și cunoașterea atitudinii tânărului față de eforturile necesare dobândirii independenței, a nevoilor și temerilor sale privind dobândirea independenței, a domeniilor profesionale preferate de acesta.

În urma comuncării pe care am avut-o cu tinerii și nu numai am constat ca există dificultăți cu care se confruntă legat de integrarea profesională: dificultațile legate de lipsa de spații sociale de cazare, și a unei piețe a forței de muncă destul de restrânse și concurențiale,.Pe lângă aceste dificultăți mai există și asigurarea unor condiții optime de viață și integrare profesională tinerilor ce părăsesc instituțiile. Din acest motiv, în procesul de integrare, opiniile, sugestiile, preferințele și abilitățile profesionale ale tinerilor au un rol decisiv.

Pe lângă acestă evaluare am dorit să aflu care este experiența profesională a acestora și dacă sunt pregătiți să renunțe ușor la primele locuri de muncă și nu se opresc în a constata un eșec, ci sunt abili pentru a transforma aceste experiențe în oportunități de învățare. Eu împreună cu speciliști le-am spus acestor tineri că prin aceste experiențe ei își vor păstra un locul de muncă.

Pe parcursul convesației noastre am ajuns la concluzia că unii tineri au nevoie să experimenteze câteva locuri de muncă pentru a putea să se familiarizeze cu realitatea din câmpul muncii, să se acomodeze cu cerințele unui loc de muncă și să își dezvolte mecanismele de apărare pentru a putea face față stresului specific unui loc de muncă.

Întâlnirea 2 Abilitațile profesionale dobândite de acești tineri

Pentru început am comunicat cu acești tineri ce înțeleg prin ablități profesionale și că în funcție de aceste abilităție dobândite orice beneciar își poate alege un locul de muncă potrivit Le-am explicat că acestea sunt anumite aspecte care trebuie explorate la nivel de educație,nivel de pregătire,nivelul de calificare, care sunt aspirațile vocaționale, atitudinea față de învățare ,cât și alte activitați.

Pentru identificarea abilităților am facut o analiză a fiecărui beneficiar bazându-mă pe aspectele enumerate mai sus.Referitot la nivelul de educație și la nivelul de calificare cei mai mulți dintre beneficiari sunt profesională astea înseamnă calificările pe care le au sunt următoarele: bucătar , electrician și constructor.

După ce am aflat care sunt abilitățile pe care le au acești beneficiari le-am spus fiecărui beneficiar în parte spre ce locuri de muncă se pot orienta pe viitor.

După ce am comunicat cu acești tineri despre aspiratiile vocaționale și atitudiniile față de școală am ajuns la concluzia vocația unora dintre tineri este spre alte domenii este diferit de calificarea pe care o au, iar pentru unii dintre beneficiari școala nu este atât de importantă.

După ce am aflat care sunt abilitățile pe care le au acești beneficiari le-am spus fiecărui beneficiar în parte spre ce locuri de muncă se pot orienta pe viitor.

Obiectivul 3 Orientarea profesională

După ce tineri părăsesc sistemul de protecție aceștia trebuie să se integreze pe piața muncii, iar pentru acest lucru este nevoie de o asistare specifică pentru a dobândi competențele necesare pentru obținerea și păstrarea unui loc de muncă.

După finalizarea evaluării și identificarea abilităților profesionale ale acestor tineri mai este nevoie și de un plan de dezvoltare profesională. Acest plan a fost elaborat împreună cu beneficiarul și include: obiective specifice, activități și o durată stabilită pentru desfășurarea activităților.

Atât obiectivele , cât și activitățile pe care le-am stabilit în funcție de nevoile individuale ale fiecărui tânăr și nivelul său de competențe.

Iar pentru a afla care este motivația pentru angajare și interesele sale profesionale am realizat un chestionar pe bază de 5 întrebări.

Referitor la nevoia unui loc de muncă acești tineri mi-au răspuns că după ce vor părăsi sistemul au foarte mare nevoie de un loc de muncă deoarece acesta îi ajută să se întrețină.

De asemenea am vorbit cu aceștia spre ce meserii vor să se orienteze din punct de vedere profesional.În urma răspunsurilor pe care mi le-au dat mulții dintre aceștia doresc să lucreze în domeniul în care au terminat sau vor termina școala cu toate acestea câțiva beneficiari mi-au spus că doresc să se angajeze în alte domenii. În urma discuției referitoare la orientarea lor profesională le-am explicat acestora că este foarte important să își găsească un loc de muncă care să le ofere satisfacție persoanală și de care să fie mulțumiți.Pe tot parcusul conversației le-am explicat că nu există doar o singură meserie pentru ei și au posibilitatea de a alege mai multe meserii și profesii care li se potrivesc.În luarea celei mai potrivite decizii, ei trebuie să țină cont și de situația pe care o are.

De asemenea am vorbit și despre meseriile care s-ar potrivi din punct de vedere al abilităților, experiențelor calificărilor. Mulți dintre aceștia mi-au spus spre ce meserii doresc să se orienteze și dacă au abilitățile necesare acestei meserii. Tot aici le-am spus acestora dacă dispun sau nu de anumite abilitați, experiențe și calificării pentru a lucra într-un anumit domeniu. Cei mai mulți tineri din sistemul de protecție, sunt orientați cu precădere spre confecții, tâmplărie, mecanică, construcții și alimentație publică. Astfel pregătirea profesională poate fi considerată sursă a excluderii sociale și a marginalizării. Iar pe tot parcursul procesului de căutare locului de muncă dorit i-am motivat foarte mult pe aceștia să continue, mai ales în situația unor eșecuri successive care este o parte importantă a activității asistentului social. Le-am spus acestora să nu descurajeze repede, deoarece fiecare etapă a demersurilor pentru angajare se face cu efort emoțional și implică o bună capacitate de focalizare a atenției și energiei. Cu cât perioada de căutare se prelungește, cu atât scade disponibilitatea și mobilizarea lor

Următoarea întrebare despre care am vornit a fost “Prin ce mijloace credeți că vă puteți găsi un loc de muncă”. Am discutat în primul rând cu aceștia despre ce este un CV, cum se scrie, la ce folosește și prin cum poate ajunge acesta la angajator.Mai departe am discutat cu aceștia de unde pot afla despre un loc de muncă, le-am spus acestora că există numeroase mijloace prin care se pot afla.Le-am explicat care sunt mijlocele prin care pot afla despre un job și anume: prin intermediul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă,prin intermediul internetului, prin intermediul Mass –Mediei, prin intermediul presei etc.

În continuare am vorbit cu acești tineri despre angajarea acestora.Pentru început le-am comunicat ce înseamnă angajarea este încadrarea într-un loc de muncă pe baza unui contract de muncă.Iar pe urmă am afla și eu părerea beneficiarilor despre angajare.I-am sfătuit pe aceștia daca vor să se angajeze trebuie neaparat să aibă un contract de muncă pentru că numai așa pot fi angajați cu acte în regulă. Le-am mai explicat acestora care sunt drepturile și responsabilitățile pe care le au atunci când sunt angajați în câmpul muncii.

Pentru a răspunde la întrebare “Ce pot face pentru a pastra locul de muncă” le-am comunicat beneficiarilor că pentru a păstra un loc de muncă trebuie să respecți anumite reguli de conduită și strategii pentru a nu exista exista probleme.

Întâlnirea 5 Încercarea de a rezolva unele dificultăți în integrarea socio-profesională

Dificultațile întâmpinate în integrarea socio-profesională sunt văzute atât la nivel al sistemului de protecție,cât și la nivelul mediului social, al educucației care nu este adaptate nevoilor pieții de muncă, de aceea sunt propus diferite soluții privind funcționarea în școlii și în cabinet pentru a face adaptare în funcție de educației, nevoi pe piața forței de muncă.O metodă eficientă ar fi Direcția Gnerală de Asistență Socială și Protecția Copilului care ar putea veni cu soluții concrete, adaptate pentru nevoia și de anticiparea resurselor. O altă soluție ar fi elaborarea unei strategii în funcție de specificul local care în mod obligatoriu trebuie să aibă în viziunea sa includerea agenților economici ca parteneri.

Tinerii care au fost instituționalizați se confruntă cu mai multe proble deoarece lipsesc în instituții programele eficiente care îi ajută foarte mult pe acești să își dezvolte deprinderile de viața independent.

Dificultățile pe care întâmpină acești tineri atunci când doresc să își caute un loc de muncă sunt:

Nivelul redus al studiilor abolvite de tineri.

Pentru rezolvarea acestei dificutăți este nevoie de informarea și încurajarea tinerilor pentru a merge la școala.

Lipsa experienței și a calificării

A doua problemă întâmpinată este lipsa experienței , iar pentru rezolvarea acestei problem este nevoie îndrumarea acestor tineri spre înscrierea la cursuri de calificare, o altă socluție ar fi posibilitatea de acordare a instituților sau agențiilor de a le da o șansă acestor tineri de a face experință profesională.

Refuzul angajatorilor de a primi tineri care provin din sistemul de protecție

O soluție încurajarea acestora și acordare unei posibilități de angajare cu contracte legale de muncă și plătirea salarilor cuvenite sau contravaloarea orelor suplimentare.

salarile mici obținute de acești tineri care nu le permit să se întrețină

Pentru acestă problemă eu cred că este nevoie de acordarea unei șanse de promovarea și de mărire a salarului , iar acest lucru depinde doar instituție.

Consider că rezolvarea acestor dificultăți depinde de:

1. D.G.A.S.P.C.;

2. copiii și tinerii instituționalizați;

3. ONG-uri;

4. societate;

5. personalul angajat din centre;

6. Guvern;

Alte soluții care ar putea îmbunătăți sistemului de protecție sunt următoarele:

1. dezvoltarea unui cadru educațional în fiecare centru,care să îi ajute pe tineri în a-și însuși deprinderile de viață independentă;

2. organizarea de cât mai multe activități de socializare;

3. calificarea personalului angajat sau angajarea de specialiști;

4. o creștere salarială motivantă pentru cei care lucrează în sistem etc.

Pentru rezolvarea acestor dificultăți depinde doar de noi pentru că acești tineri depend foarte mult de spijinul nostru, iar prin oferirea acetuia îi ajutăm să se integreze profesional.

5.7 Evaluarea intervenției

În evaluarea intervenției mele, am aplicat câteva chestionare de evaluare beneficiarilor pentru a evalua în ce măsură intervenția mea a fost utilă. Mai exact, am dorit să aflu ce impact au avut asupra beneficiarilor activitățile desfășurate în cadrul întâlnirilor cu aceștia.

Chestionarul a conținut câteva întrebări referitoare la orientarea profesională a tinerilor beneficiari din cadrul Direcției Generale de Asistență Sociali și Protecția Copilului.

Evaluarea intervenției s-a axat asupra unui număr mai mic de persoane și anume 40 de persoane.

Concluziile finale

Lucrarea de față a fost structurată pe trei părți și a urmărit să prezinte câteva aspecte teoretice cu privire la fenomenul integrării socio-profesionale a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție și anumite aspectele cu privire la instituționalizare,cauzele instituțioalizării,impactul instituționalizării, cum anume se pot integra socio-profesional, reintegrarea în familie a acestor tineri și rolul asistentului social în integrarea socio-profesională.

În a doua parte a lucrării am urmărit aspectele prezentate în partea teoretică, astfel pe baza eșantionului am identificat ce înțeleg tinerii prin integrarea în societate și pe plan professional, cu cine comunică și cine îi spijină atunci când acești sunt în căutarea unui loc de muncă, am dorit să mai aflu cât de important este pentru acești tineri un loc de muncă și care spre ce domenii de activitate doresc să se orienteze și care sunt dificultățile întâmpinate.

În a treia parte am dorit să urmăresc îmbogățirea informațiilor privind integrarea socio-profesională și întărirea auteneticității tinerilor, socializarea cu tineri despre orientarea lor profesională și încercarea de a rezolva anumite dificultăți pe care le întâmpină aceștia atunci când doresc să își caute un job.

Rezultatele cercetării au arătat că tineri știu ce presupune integrarea socio-profesională,persoanele cel mai mult sunt asistenții sociali și prihologii cât și alte persoane, vis a vis de importanța unui loc de muncă aceștia au spus că este foarte important,iar tinerii se orienteză cel mai mult spre o gamă largă de domenii de activitate cele mai importante fiind medicina,tâmplăria, alimentația publică, asistența socială. Dificultățile pe care le întâmpină acești tineri sunt următoarele: lipsa experienței, lipsa resurselor fianciare, calificarea,refuzul angajatorilor de a i angaja pe aceștia etc.

Astfel având în vedere rezultatele intervenției consider că este cel mai important să ne îndreptăm atenția spre specialisti pentru că e pot găsi cele mai importante soluții și stategii pentru ca acești tineri să se poată integra socio-profesional.Numai prin intermediul asistenței sociale se pot utiliza mijloace prin care se poate interveni și asigura anumite metode și practici pentru ca acești utile pentru aceștia.

Intervenția este necesară nu numai în sfera lucrului cu tinerii care părăsesc sistemul de protecție, ci și în munca cu societatea,iar aici mă refer la familie, prieteni,instituții , agenții, ONG etc.

Un demers important pentru venirea în ajutor acestor tineri este utilizarea programelor și a cursurilor care le sunt oferite de diferite ONG-uri,instituții, agenții și altele.Iar pentru a se produce o schimbare în acest sens este nevoie de ajutorul societății și a sistemului.Cu alte cuvinte este nevoie de anumite modificări aduse cadrului legal prin completarea și implementarea unor legi care să asigure drepturile legale și protecția absolută acestor tineri.

În urma acestei intervenții de tip asistentă socială consider că beneficiari au reușit să conștientizeze nevoia de integrarea socio-profesională așa cum se poate observa din cercetare că acești tineri după ce părăsesc sistemul de protecție doresc să își caute un loc de muncă.

Întreaga practică din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului mi-a oferit oportunitatea de a pune în prctică cunștiițele teoretice pe care le-am dobândit în cei 3 ani de facultate.

În concluzie, în urma elaborării acestei lucrării consider că am reușit să îmi îndeplinesc obicetivul acela de a produce o schimbare în viața tinerilor beneficiari.

Bibliografie

Băican, E., (2003), Suport curs Psihosociologia Sănătății și Sănătate Publică, Cluj-Napoca, p.7

BOCANCEA, C. – NEAMTU: Elemente de asistența socială, Collegium Polirom, 1999, p. 96-126

NEAMȚU, G (coord.): Tratat de asistenta sociala, Iasi: Polirom, 2003.

NEAMȚU, N. (coordonator) – FABIAN, A.: Metode si tehnici de asistenta sociala a familiei, Ghid

SCHIOPU, U.: Psihologia vârstelor, Bucuresti, 1995

ZAMFIR, C. – VLASCEANU, L., (coord.): Dictionar de sociologie, Bucuresti: Ed. Babel, 1993.

Brătianu, I,Roșca C.-The Institutionalized Child Between Protection and Abuse,Lumen Publishing House, Iași (2005)

Metodologie, modele de proiecte, comentarii, Iasi, Lumen.
(2002 )

Bochiș , Marius Drugaș, Introducere în Psihologia Personalității,Editura Universității din Oradea, 2006

Bowlby, J. Maternal Care and Mintal Health, World Health Organisation, Genev,1952

Stefan Cojocaru ,Revista de cercetare și intervenție socială ,Editura Expert Projects (Expert Projects Publishing House) , 2008

Lavric M, Supervizarea în Asistența Socială in contextele reformei in domeniul protecției copilului în România, în Revista rețelei pentru prevenirea abuzului și neglizare,Timioșoara, Universitatea de Vest, 2006

Dumitrana, M. (1998), Copilul instituționalizat, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Erikson, E.H. Identity, youth and crisis, W.W.Norton & Co, New York, 1968

Mitrofan, I.Psihopatologia, Psihoterapia și Consilierea Copilului. Abordare experiențială, Editura SPER, București ,2001

Drăbuș, Ș Alexandrescu G.Manual de procedure privin insertia socio-profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protective,Europrint, Baia Mare 2006

Sorin M. Rădulescu, Sociologia problemelor sociale ale vârstelor, București, Edit. ”LUMINA LEX”, 1999,

Resurse Online

www. Abilitati de viata. Ro

http://www.dgaspc.ro/legisla-ie.htm

www.scribd.com

Anexa 1

Chestionar

1.Genul:

□masculin

□feminin

2.Vârsta…………………………

3. Educația:

□ liceu □altele

□ profesională □ facultate

4..Unde veți locui după părăsirea sistemului de protecție?

1.în chirie 2.în locuința proprie 3 cu familia 4.altele

5. Cum vă simțiți în această unitate de protecție?

Foarte rău Rău Așa și așa Bine Foarte bine

6.Ce credeți că înseamnă integrare socială?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

7.Faceți parte dintr-un grup de prieteni?

a) da

b)nu

c) am facut parte dintr-un grup

d) altele

8. Cum vă înțelegeți cu prieteni sau cu parteneri de locuință?

Foarte rău Rău Așa și așa Bine Foarte bine

9.Discutați problemele cu un adult de care vă simțiți mai apropiat?

a) totdeauna

b) deseori

c) uneori

d) niciodată

10.Cum vă întelegeți cu membrii din familia naturală sau extinsă?

Foarte rău Rău Așa și așa Bine Foarte bine

11.Cereți ajutorul cuiva când aveți nevoie?

a) totdeauna

b) deseori

c) uneori

d) niciodată

12.Numiți care sunt scopurile/obiectivele dumneavostră?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

13. Care credeți că ar fi atuurile pe care trebuie să le avem pentru a ne atinge sopurile?

1. dorința

2 perseverența

3 încrederea

4. optimismul

5 altele

14.Luați în considerare opțiunile multiple atunci când luați o decizie?

a) totdeauna

b) deseori

c) uneori

d) niciodată

15.Cât de important este pentru dumneavostră un loc de muncă?

Deloc importantant Puțin important Destul de important Important Foarte important

16 Care este calificare profesională pe care o aveți?

a.Constructor d.Mecanic

b.Bucătar-ospătar e.Electrician

c.Cofetar-patiser f.Altele

18.Locul ideal de muncă pentru dumneavostră ar fi:

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

17.Cu cine comunicați atunci când doriți să vă căutați un loc de muncă?

1) asistentul social

2) psihologul

3) familia

4) prieteni

5) alți

18.Cum au reacționat atunci când le-ați cerut ajutorul?

a) m-au ascultat cu atenție

b) m-au incurajat

c) m-au respins

d) au fost nepăsători

e) altele

19.În prezent lucrați?

a) da

b) nu

c) urmează să lucrez

d) sunt în căutarea unui loc de muncă

e) altele

20.În ce domeniu de activitate lucrați?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

21.Sunteți mulțumit de locul dumneavostră de muncă?

Nemulțumit Mulțmit Foarte mulțumit

22 În ce domeniu de activitate ați dori să lucrați în viitor?

1) învătămănt

2) asistență socială

3)alimentație publică

4) mecanică

5) altele

23.Care sunt abilitățile dumneavostră profesionale?

a) comunicarea

b) empatia

c) solidaritatea

d) punctualitatea

e) altele

24.Doriți să lucrați în domeniul dumneavostră?

Da

Nu

Nu știu

Poate

25.Credeți că ați fi potrivit pentru acel domeniu?

a) da , am abilitațile necesare

b) nu știu

c) nu, dar pot învăța pe viitor

26.Doriți să părăsiți sistemul de protecție?

1) Da

2) Nu

3) Nu știu

27.Ce așteptări aveți după părăsirea sistemului de protecție?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

28.Care sunt dificultățile cu care vă confruntați în integrarea socio-profesională?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

39. Care credeți că ar fi soluțile pentru rezolvarea acestei probleme?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

30. Care sunt planurile dumneavostră de viitor?

a)

b)

c)

Anexa 1

CHESTIONARUL ANSELL – CASEY

Dezvoltare morală:

􀀀 Refuză activități periculoase, dureroase

􀀀 Respectă proprietatea altuia

􀀀 Respectă drepturile civile și personale ale altuia

􀀀 Respectă opiniile, stilurile de viață, atitudinile altora

Dezvoltare socială :

􀀀 Menține un echilibru între școală, muncă, familie,

prieteni și distracție.

􀀀 Planifică activități de timp liber pe care și le poate

permite

􀀀 Se înțelege cu cel puțin un prieten

􀀀 Se înțelege cu partenerii de locuință

􀀀 Se înțelege cu un membru din familia naturală, extinsă

sau substitutivă

􀀀 Își discută problemele cu un adult de care se simte mai

apropiat Cere ajutor când are nevoie de acesta

􀀀 Explică cum se simte

􀀀 Cere ajutorul dacă sentimentele devin prea apăsătoare

􀀀 Acceptă laude fără să se simtă jenat

􀀀 Poate accepta criticismul fără a dezvolta mânie, tristețe

sau strategii defensive

Dezvoltare educațională și vocațională

􀀀 Poate descrie și scrie trei sau mai multe

obiective/scopuri

􀀀 Poate descrie pașii în vederea atingerii

scopurilor/obiectivelor

􀀀 Poate explica punctele bune/rele ale unei

alternative/alegeri

􀀀 Ia în considerare opțiuni multiple atunci când ia decizii

􀀀 Se gândește la felul în care alegerile sale îi afectează pe

alții

􀀀 Se gândește la felul în care deciziile sale afectează

viitorul

􀀀 Se consultă cu prietenii/familia când ia o decizie :

întreabă despre părerea altora

Bani, locuință, transport

􀀀 Poate explica cum se folosesc serviciile bancare

􀀀 Poate interpreta informațiile dintr-o chitanță

􀀀 Poate interpreta informația conținută într-o notă de

plată

􀀀 Poate explica punctele bune sau punctele proaste ale

utilizării creditului

􀀀 Poate numi două modalități de a economisi banii la

cumpărături

􀀀 Poate contacta serviciile în drept pentru a căpăta

consiliere financiară