Integrarea Socio Educationala a Pers cu Dizabilitati Auditive

=== dad46b4f2763d9825255c2278d0de4f6ed9bd796_642045_1 ===

STUDIUL –DIAGNOSTIC PRIVIND SITUAȚIA ABANDONULUI ȘCOLAR ȘI PĂRĂSIREA TIMPURIE A ȘCOLII ÎN MEDIUL RURAL

A.METODA DE CERCETARE

Obiectivul general al cercetării îl reprezintă sensibilizarea specialiștilor cu privire la efectele pe care abandonul școlar îl are asupra elevilor din mediul rural.Obiectivele specifice ce derivă din obiectivul general se referă la evaluarea repercusiunilor pe care abandonul școlar le poate avea asupra elevilordin mediul rural.Așadar ,obiectivele acestei lucrări au importanță întrucât observarea elevilor din mediul rural ce au abandonat timpuriu școala , joacă un rol deosebit de important în viața socială a acestora și trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode active din ce în ce mai perfecționate , care vizează inițial menținerea și readucerea acestora în școli.Prin urmare principalul obiectiv al prezentului proiect este prevenirea părăsirii timpurii a școlii, prin dezvoltarea unor servicii socio-educative integrate și prin creșterea implicării membrilor comunităților selectate în menținerea în sistemul de educație a copiilor defavorizați și vulnerabili aflați în risc de a părăsi școala.Abandonul școlar mediul rural este una dintre cele mai complexe și mai dificile probleme,care necesită un studiu temeinic.Proiectul își propune să mobilizeze în prezent importante forțe,preocupate să găsească cele mai potrivite căi pentru frecventarea școlii în detrimetrul abandonului.

Grupul țintă al proiectului a fost reprezentat de elevii vulnerabili proveniți din medii defavorizate cu risc de părăsire timpurie a școlii, părinți și tutori ai acestor elevi, adolescenți care deja au părăsit timpuriu școala sau care nu au absolvit învățământul obligatoriu precum și personalul implicat în dezvoltarea programelor de prevenire a fenomenului de părăsire a școlii (asistentul social în colaborare cu pedagogii ,directorii de unitățile de învățământ și forurile superioare ).Prezentul Proiectul are în vedere realizarea unui studiu din punct de vedere diagnostic în ceea ce privește situația părăsirii timpurii a școlii, iar ulterior urmărește dezvoltarea serviciilor socio-educative integrate în școlile selectate. Activitățile proiectului au inclus realizarea de parteneriate școală- comunitate-părinți, cursuri de instruire a personalului implicat în dezvoltarea programelor destinate prevenirii părăsirii timpurii a școlii, schimbul de bune practici în domeniul serviciilor socio-educative. Proiectul a conținut și o importantă componentă de comunicare și informare

Încă de la început proiectul și-a propus să realizeze un studiu diagnostic privind situația părăsirii timpurii a școlii, iar ulterior să dezvolte servicii socio-educative integrate în școlile selectate.

Activitățile proiectului au inclus realizarea de parteneriate școală- comunitate-părinți, cursuri de instruire a personalului implicat în dezvoltarea programelor destinate prevenirii părăsirii timpurii a școlii, schimbul de bune practici în domeniul serviciilor socio-educative. Proiectul a conținut și o importantă componentă de comunicare și informare pentru creșterea gradului de conștientizare a publicului larg, în vederea prevenirii, reducerii și corectării fenomenului de abandon școlar.

Culegerea și prelucrarea datelor. Demersul de cercetare în etapa calitativă a studiului s-a efectuat în conformitate cu un plan dinainte stabilit. Astfel, au fost realizate 15 de studii de caz în 3 școli generale din 3 localități din mediul rural din județul .Instrumentele utilizate în culegerea și analiza datelor au fost ghidul de interviu, o fișă a localității rurale din care copii făceau parte, și o fișă a unităților de învățământ din care copii făceau parte. Au fost realizate de 3 de interviuri cu directorii școlilor (câte un interviu /localitate), 3 fișe ale localităților (câte o fișa /localitate) și 3 fișe ale unităților de învățământ (câte o fișă /unitate de învățământ vizată). Durata etapei de culegere a datelor a fost de 10 zile, în perioada 1.05-10.05.În această perioadă m-am deplasat în școlile din cele 3 localități vizate,scopul fiind acela de a lua un interviu directorilor școlilor pentru a completa cele două fișe (fișa localității și fișa unității de învățământ).

Dificultățile întâmpinate pe parcursul etapei calitative a „Studiului-diagnostic privind abandonul școlar și părăsirea timpurie a școlii în mediul rural” au apărut, în cea mai mare parte, în etapa de culegere a datelor deoarece am întâmpinat dificultăți în obținerea informațiilor solicitate prin fișa localității. O parte dintre autoritățile locale au refuzat să colaboreze și, de aceea, o fișă a unei localități a fost completată de către directorul unității de învățământ. O parte dintre autoritățile locale au solicitat trimiterea materialelor prin e-mail, de aceea completarea fișei a fost pe alocuri lacunară, deoarece nu a putut fi realizată sau supravegheată.Cu toate acestea, informațiile relevante care lipseau au fost completate fie telefonic, fie din alte surse.

B. DOCUMENTARE

Certitudinea abandonului școlar .De-a lungul ultimilor 10 ani, rata abandonului școlar în România a înregistrat anumite fluctuații: în anul 2013 se situa la 25 % după care, în 2015 a scăzut la 13,5 %, urmând ca apoi să crească la 17,5 % în 2016.

Cauzele abandonului școlar în mediul rural,

a.Caracteristicile demografice (sex, etnie) joacă un rol important: bărbații și minoritățile etnice manifestă o predispoziție ridicată la părăsirea timpurie a școlii. Apoi, rezultatele Pisa 2015 sugerează că cei cu abilități cognitive reduse (de exemplu cei care repetă clasele) tind să aibă rezultate scăzute și sunt mai predispuși la abandon din cauza motivației scăzute. Un alt factor îl reprezintă participarea și identificarea – participarea la ore duce la identificare; cei care au un nivel scăzut de auto-identificare cu școala, încep să nu le mai placă la școală și termină prin a o abandona. Aici pot fi incluse cu ușurință apartenența la oapartenența etnică, clasă socială,mediul de proveniență sau apartenența rasială.

b.Caracteristicile familiale. Studiile relevă faptul că acei copii care provin din familii cu un nivel scăzut de educație sau care au un status socio-economic scăzut sunt mult mai predispuși la părăsirea timpurie a școlii. Astfel, capitalul uman al familiei de proveniență contează foarte mult. Tot la fel, capitalul social al familiei are o mare influență: copiii care provin din familii monoparentale sau care nu au o relație foarte bună de comunicare cu părinții sunt mai expuși riscului de abandon școlar. Climatul educațional familial poate fi analizat după mai mulți indicatori ,cei mai importanți fiind următorii:modul de raportare interpersonală a părinților (nivelul de apropiere și înțelegere ,acordul sau dezacordul în legătură cu diferite probleme);sistemul de atitudini parentale în raport cu diferite norme și valori sociale;modul în care este perceput și contestat copilul;modul de manifestare a autorității părintești (unitar sau diferențiat);gradul de acceptare a unor comportamente variate,ale copiilor;modul de aplicare a recompenselor și sancțiunilor;

c.Cauze de natură pedagogică,au în vedere calitatea actului educativ,metodele și stilurile de predare a cadrelor didactice în raport cu stilurile cognitive ale elevilor. Aceste cauze țin și de contextul școlar specific (inclusiv relația profesorelev): presiunea grupului, supraâncărcarea școlară, comunicarea defectuasă elev-profesor (ironizarea, umilirea elevului) evaluarea subiectivă, frica de evaluare, conflict cu colegii, practici educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate între aspirațiile, trebuințele de învățare și oferta educațională a școlii; formă de apărare – împotriva disciplinei excesiv de rigidă și severă, politici proabsenteiste ale școlii la elevii din clasele terminale (în școlile de ,elită’’).

d.Cauze de natură economică.Numărul mare de elevi care abandonează școala în primii ani este mult mai diminuat în țările cu un venit mare.Astfel copii care provin din familii sărace , au minime șanse de a frecventa o formă de învățământ.Aici putem evidenția modelul precar oferit de părinți deoarece elevii care renunță la educație sunt din familii cu serioase carențe educative.Lipsurile materiale constituie o importantă cauză de abandon școlar în învățământul primar ,atunci când familiile cu mulți copii sau dezorganizate nu au resurse materiale pentru a-i asigura elevului condiții minime de trai ( hrană, haine).De multe ori aceste familii preferă să renunțe la a-și lăsa copii la școală,în detrimentul muncii în gospodărie ,munci agricole sau de multe ori trimițându-i la cerșit.O familie dezorganizată atrage după sine o mulțime de probleme asupra copilului , de multe ori neavând posibilitatea să-și continue educația.Multe familii care trăiesc la limita subzistenței , nu au încredere în educație,acestea retrăgându-și copii din școală încă din primii ani (cl.I/II).În familiile cu mulți copii, ,unde există exemple de abandon școlar printre frații mai mari,este de la sine înțeles că și frații mai mici vor renunța la școală în primii ani. Conform lui Voicu (2011) costurile legate de educarea copiilor (rechizitele școlare, îmbrăcămintea etc.) sunt foarte greu de suportat de familiile nevoiașe. Acest fapt îi împinge pe unii elevi să renunțe la școală înainte de finalizarea unui ciclu de învățământ sau înainte de a obține o calificare sau o specializare. Ei renunță timpuriu la școală și intră pe piața muncii (Voicu, 2010) pentru a aduce venituri suplimentare familiei. Nu în puține cazuri, copiii sunt trimiși de către părinți să muncească și să contribuie la veniturile familiei. Corelată cu sărăcia, starea de sănătate precară (Lawrence, 2008) este un alt motiv pentru care unii elevi ajung să abandoneze școala. Însă, acești copii revin în sistemul de învățământ în cadrul programelor de tip „a doua șansă” și ating un nivel de educație minimal.

e.Nivelul cultural scăzut pe trepte inferioare ale vârstei și parvenirii, se bucură de mare trecere mediatică, bănească, admirativă cei care și-au legat performanțele de abandonarea școlii, văzută drept opțiune binevenită în atingerea succesului.

f.Abuzul emoțional. In primul rând se ia în discuție aspectul intențional. „Neglijarea emoțională,, (emoțional neglect) reflectă un act de omitere, o lipsă de acțiune; de aceea adultul poate să nu perceapă comportamentul său ca fiind abuziv. In contrast, termenii de „cruzime mentală,, (mental cruelty) și ,,lovitură psihologică,, (psychological battering) presupun intenția adultului de a face rău, presupun acte de comitere.În al doilea rând se iau în discuție componentele afectate de această formă de abuz.

Respingerea intenționată, repetată a școlarului, manifestată prin nerecunoașterea consecventă a nevoilor și meritelor sale constituie o formă specifică de abuz psihologic. Ea se concretizează în negarea legitimității drepturilor școlarului, inducerea ideii că sunt dependenți de adult, inferior și lipsiți de speranța de a fi acceptați ca atare și a continua procesul educativ.

Izolarea școlarului de experiențele sociale și educaționale firești îl rupe de mediul social și educațional care îi poate asigura acestuia câmpul social necesar dezvoltării competențelor sociale și formării identității sale. Interzicerea sistematică a unor activități specifice vârstei îl împiedică să-și stabilească puncte de reper. Aceasta îl face să se simtă singur (sau, în cadrul mediului școlar unde intră „obligatoriu,, îi dă un sentiment al nesiguranței, al inadaptării, al eșecului prescris) și fără vreo șansă de a fi ajutat de cineva. Izolarea are un efect devastator asupra sinelui pentru că întreaga experiență ca atare a școlarului va fi definită ca fiind normală și chiar logică (asta merită să i se întâmple, iar așteptările sale ulterioare vor fi modulate de acest unic lucru).

Terorizarea școlarului pe cale verbală, pentru inocularea fricii de consecințe grave, creează acestuia imaginea unei lumi ostile, terifiante, periculoase. Amenințările adultului se pot referi la pedepse neprecizate, dar înfricoșătoare din perspectiva școlarului, care se pot referi la punerea în pericol a acestuia însuși, a unei persoane dragi, sau a unui obiect personal. Având în vedere sistemul cognitiv fragil al școlarului există o mare diversitatede formulări care pot avea efecte abuzive psihologice, chiar dacă nu a existat intenția acestui lucru.

Ignorarea nevoilor școlarului constituie un abuz în măsura în care adultul îl privează de stimulii esențiali dezvoltării sale psihice și cognitive. Gravitatea acestui tip de comportament provine din faptul că, pentru a asigura un traseu normal al dezvoltării, receptivitatea adultului la școlar reprezintă o condiție necesară. Refuzul consecvent al comunicării cu școlarul, neobservarea intenționată a dorințelor exprimate de acesta, lipsa de interes în ceea ce privește activitatea școlarului, refuzul de a răspunde (din considerente mai mult subiective ce țin de prejudecată) la durerea acestuia, la cererea lui de ajutor, sunt câteva din formele pe care le poate lua ignorarea.

Degradarea școlarului (deprivarea de demnitate) poate fi analizată separat, înțelegând prin aceasta recurgerea de către adult la exprimări sau la atitudini depreciatoare, care afectează demnitatea acestuia. In această categorie se includ folosirea cu regularitate a unor expresii jignitoare la adresa capacităților intelectuale sau practice ale școlarului, exprimarea neâncrederii în viitorul lui, învinovățirea lui pentru eșecurile personale ale adultului, folosirea lui în activități degradante.

g.Absenteismul în învățământul primar sau nefrecventarea cursurilor este asociat cu un comportament ce evidențiează atitudinea lipsei de interes,încredere în școală ,educație sau neâncredere în cadrele didactice.La un moment dat elevii din învățământul primar care au absențe repetate și nemotivate nu mai consider- școala ca pe o unitate importantă pentru viitor,ei fiind preocupați mai mult de realizarea unor foloase materiale.

C.ANALIZA PRACTICII PENTRU PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR APLICATĂ ÎN MEDIUL RURAL

În ultimii ani acest fenomen s-a confruntat cu o creștere semnificativă fapt ce a dus și la apariția unor măsuri de intervenție în prevenirea și combaterea problemei pe de-o parte, și de asistare a persoanelor în situație de risc și de abandon școlar pe de altă parte. Odată cu agravarea problemei a crescut și implicarea în combaterea și prevenirea fenomenului. În acest context, intervenția a avut loc la toate nivelurile de acțiune, atât de jos în sus, cât și de sus în jos, din partea unităților de învățământ și a autorităților locale.La nivelul unităților de învățământ, au fost implementate bune practici de prevenire și de reducere a părăsirii timpurii a școlii care au constat în activițăți educative de creștere a atractivității școlii și de creștere a gradului de implicare școlară a elevilor. Printre acestea se numără:• colaborarea dintre școală- familie- comunitate, parteneriate bazate pe colaborare- implicare- sprijin;•echipe formate din membri ai comunității care intervin în reintegrarea copiilor care au abandonat de timpuriu școala;•activități extrașcolare (excursii, spectacole, vizite la muzee, concursuri tematice, tabere de vacanță etc.);•responsabilizarea la nivelul clasei, relații deschise și de sprijin între colegi; • valorizarea elevilor aflați în dificultate prin activități educative extracurriculare pentru a le crește atașamentul față de școală;discutarea cu părinții și informarea acestora cu privire la nevoile copiilor; creșterea gradului de conștientizare a beneficiilor aduse de o educație corespunzătoare;•alcătuirea unor programe educative aleternative de tip „ A DOUA ȘANSĂ ” pentru cei care au abandonat școala; •informarea atât a elevilor cât și a părinților în vederea accesării fondurilor și alocațiilor legale (burse, alocații, rechizite, bani pentru calculator), în vederea obținerii actelor de identitate.

D.PĂRĂSIREA TIMPURIE A ȘCOLII POATE FI PREVENITĂ PRIN STRATEGII BAZATE PE ELEMENTE CERTE

Strategiile de combatere a părăsirii timpurii a școlii trebuie să aibă ca punct de plecare o analiza a specificităților naționale, regionale și locale ale fenomenului. Datele ar trebui să permită analizarea principalelor cauze ale părăsirii timpurii a școlii pentru diferite categorii de elevii, regiuni, localități sau școli atinse în mod special de acest fenomen. Disparități puternice între nivelurile de părăsire timpurie a școlii pot indica probleme structurale în anumite zone geografice sau în anumite filiere educative. Concepția de strategii trebuie să se bazeze pe informații precise, care să permită o mai bună orientare a măsurilor; un sistem de monitorizare a evoluției părăsirii timpurii a școlii poate contribui la adaptarea constantă a strategiilor, pe baza informațiilor cum ar fi motivațiile individuale legate de părăsirea timpurie a educației și formării.

Fondurile structurale europene, în special Fondul social european și Fondul european de dezvoltare regională sunt surse foarte importante de finanțare a măsurilor luate la nivel național și regional pentru reducerea părăsirii timpurii a școlii. Cadrul politic European conținut în recomandarea Consiliului va aduce orientare și rigoare investițiilor din cadrul Fondurilor structurale europene și va consolida rentabilitatea acestora în combaterea părăsirii timpurii a școlii.

Programul “Bani de liceu” este reglementat prin H.G. nr. 1488/2004 privind aprobarea criteriilor și a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului național de protecție socială “Bani de liceu” (M.O. nr. 860/ 21 sept 2004), cu modificarile si completarile ulterioare, și prin Ordinul nr. 4975/2005 privind desemnarea membrilor Comisiei pentru aplicarea prevederilor H.G. nr. 1488/2004 privind aprobarea criteriilor și a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului național de protecție socială “Bani de liceu”, cu modificarile ulterioare.

Numit “Cornul și laptele”, programul a fost reglementat prin H.G. nr. 932/2002 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate și de panificație pentru elevii din clasele I – IV din învățămîntul de stat (actualmente abrogat de HG nr.714/2008 privind actualizarea limitei valorii zilnice pentru produsele lactate și de panificație acordate pentru elevii din clasele I-VIII din învățământul de stat, precum și pentru copiii preșcolari din grădinițele de stat cu program normal de 4 ore.

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare , trebuie menționat faptul că școlarii din mediul rural care abandonează școala timpuriu sunt priviți ca fiind inapți în a se adapta cerințelor și nevoilor educative.Abandonul școlar în rândul elevilor din mediul ruralveste un construct social, ce nu aparține doar unei perioade istorice sau unui context social bine determinat. Reprezentând ansamblul încărcărilor și abaterilor școlarilor de la normele de conviețuire socială, abandonul școlar în mediul rural se caracterizează printr-o serie de trăsături generale și comune,ceea ce implică pentru cercetători identificarea factorilor sau a cauzelor și a condițiilor care generează acest fenomen și adoptarea unor măsuri adecvate de prevenire și combatere a acestui fenomen .Însă ca orice ființă umană și elevii din mediul rural au dreptul la oportunități de integrare socială ,care să le ofere șansa de a atinge un grad optim de independență.Dar pentru a evita abandonul școlar, aceștia trebuie să capete deprinderi de comportament normal pentru a se putea face înțeleși de cei din jur,trebuie să fie în permanență monitorizați,trebuie discutat în mod frecvent cu părinții,trebuie integrați în mediu educativ.Marile probleme globale depistate de experți privind abandonul școlarsunt:prejudecățile ,izolarea socială și discriminarea,șomajul,sărăcia,etc.Existența școlarilor din mediul rural va fi mai bogată dacă societatea le va permite să își dezvolte viața la potențial maxim.Necesitățile lor vor fi privite atât timp cât nu vor fi văzute ca un beneficiu.Prin urmare Limber consideră că cele mai eficiente și cuprinzătoare strategii sunt cele care implică întreaga școală pentru a schimba climatul școlar și normele de comportament, cum este programul lui Olweus implementat în câteva sute de școli din întreaga lume. Pe baza programului menționat anterior, au fost dezvoltate alte programe. Unul dintre acestea este „Programul de prevenție și intervenție din școlile flamande” care include:

●activități de intervenție pentru părinți si profesori, ca acțiune la nivel de școală;

●activități pentru grupurile de colegi, ca acțiune la nivel de clase;

●activitățile legate de curriculum pentru grupurile de elevi;

●activități individuale centrate atât pe elevii care au abandonat școala cât și pe cei care se află în situații similare.

În urma aplicării programului s-a obținut o scădere a abandonului școlar timpuriu.

=== dad46b4f2763d9825255c2278d0de4f6ed9bd796_642045_2 ===

DIAGNOZA ȘI PREVENIREA EXCLUZIUNII SOCIALE A POPULAȚIEI DE RROMI PRIN SERVICII INTEGRATE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Obiective generale.

Problemele financiare ale rromilor cu risc de excluziune și dereglarea dinamicilor , imposibilitatea de a continua modul de funcționare din cauza unor crize asupra cărora pare imposibil de acționat,deteriorarea relațiilor,incapacitatea de a continua ,consecințele care pot apărea la nivelul supraviețuirii acestora,necesitatea unei schimbări în modurile de cooperare și ,în același timp dificultatea de a realiza această schimbare,m-au făcut să mă implic tot mai mult în anchetarea și evidențierea acestora.Aceste dificultăți financiare s-au manifestat adesea în lanț fiind antrenate de,,criza,, socială.Obiectivele generale ale acestui proiect au fost :

1.Formarea capacității de incluziune socială a rromilor;

2.Evidențierea problemelor cu care rromii se confruntă ;

3.Să nu se folosească informații incomplete în ceea ce privește categoria și conținutul nevoilor cu care rromii se confruntă .

Metodele de cercetare

Stabilirea metodologiei care a implicat proiectarea cadrului organizatoric necesar acestui proiect a urmărit:

1.Interviul, ca metodă de lucru ,a avut un rol deosebit de important în obținerea datelor necesare cunoașterii nevoilor rromilor și s-a desfășurat pe baza observației și discuțiilor purtate cu cele 4 persoane.In funcție de calitatea informatiilor,există interviu extensiv și intensiv-cel, intensiv reușește să pună în evidență structurile de profuzime.În acest proiect s-a folosit un interviu structurat,presupunând teme dinainte stabilite la fel ca întrebările.Interviul a fost unul personal,și nu de grup.Intrebarile au fost precise,cerându-se informații ce au legatură cu anumite probleme,cu care aceștia se confruntă.Pentru a putea desfășura interviul am alcatuit un ghid de interviu.Intrebarile din ghidul de interviu au fost atât închise cât și deschise.Ghidul a conținut întrebări,împărțite astfel:date cu caracter personal;date despre mediul familial;date ce fac referire la familia de proveniență;date despre educație

Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei .Astfel s-au consemnat comportamente,răspunsuri,efecte negative care pot constitui motive de excludere socială a celor 4 persoaneintervievate.

Desfășurarea cercetării s-a efectuat pe un număr de 4 de persoane rrome cu risc de excluziune socială,proveniți din mediul rural.Cercetarea s-a efectuat la sediul Direcției de Asistență Socială din orașul ,în perioada .Potrivit celor menționate mai sus ,menționez faptul că ancheta socială s-a desfășurat retroactiv pe un număr de 4 persoane rrome aflate în risc de excluziune socială ,pentru a evidenția vulnerabilitatea și nevoia acută a acestora de Compartimentul Public de Asistență Socială.

Diagnoza problematicii sociale a populației de rromi

FOREME DE EXCLUZIUNE SOCIALĂ .Societatea contemporană sub semnul șocului viitorului se caracterizează printr-o tranziție permanentă care implică o adaptare continuă la situațiile noi create .Din această perspectivă , rromii excluși din punct de vedere social sunt și vor fi puși permanent în contexte critice la care vor trebui să se adapteze .De aceea în societatea contemporană există o preocupare importantă pentru asistența rromilor supuși excluziunii sociale pentru pregătirea lor pentru viață, pentru includerea lor socio-profesională .

Excluziune datorată apartenenței etnice

Din perspetiva statutului socio-economic, contrar stereotipului larg răspândit și întreținut de mass-media al polarizării rromilor între foarte săraci și foarte bogați, există un număr foarte redus de rromi cu un statut economic ridicat, un număr semnificativ de rromi cu statut economic similar cu nivel mediu al comunităților în care trăiesc și un număr ridicat de rromi cu statut economic scăzut și foarte scăzut.Discriminarea reprezintă unul dintre puținele aspecte comune diferitelor situații în care se găsesc rromii și comunitățile de rromi. Multă vreme nerecunoscută, în special în sfera instituțională, ideea că rromii au fost și sunt în prezent frecvent victime ale discriminărilor și ale unor adânc înrădăcinate prejudecăți de tip rasist este tot mai acceptată și discutată, ea regăsindu-se în prezent în mai multe documente oficiale și fiind luată în considerare în politicile publice. De altfel, trebuie subliniat în primul rând că, întregul sistem de asistență socială a trebuit reconstruit din 1990, începând cu cadrul legislativ, formarea inițială și continuă a asistenților sociali, contruirea unor structuri adecvate la nivel local, județean și central. Astfel, în calitatea lor de cetățeni rromi cu o situație socială defavorizată, numeroși rromi au fost beneficiari ai noilor măsuri legislative și administrative și ai servicilor de asistență socială create.

Excluziunea de la serviciile de educație. Un alt subiect deosebit de important îl reprezintă educația formală la romi, dimensiune care deține o serie de caracteristici specifice. Astfel, ,,participarea preșcolară a populației de romi este de aproximativ patru ori mai mică comparativ cu participarea preșcolară pe ansamblul populației României”. Participarea romilor la școală este de 15-25 de ori mai scăzută decât participarea pe ansamblul populației, în cazul ciclului primar și cu aproape 30% pentru ciclul gimnazial. Educația în comunitățile de romi nu este văzută ca o contribuție la formarea socială și profesională, ci ca o cale de a ieși din comunitate, existând riscul de a se asimila populației majoritare de etnie ne-romă. Această concepție afectează viitorul copiilor romi, limitând astfel posibilitatea de acces la serviciile de educație formală. Datele statistice referitoare la ,,participarea școlară a copiilor romi sunt sensibil mai scăzute în comunitățile compacte de romi (12,1% față de 19,1% în comunitățile mixte și 29,3% în cazul romilor care traiesc dispersați printre alte etnii). Motivul neparticipării școlare poate fi datorat, atât gradului ridicat de sărăcie, cât și distanței semnificative față de școală. ,,Proportia mare a copiilor neșcolarizați (17,3% în totalul copiilor de vârsta școlară) indică faptul că sistemul de învățământ în forma sa actuală nu răspunde adecvat nivelului de educație ale populației de romi”.O cauză a excluziunii sociale a rromilor poate fi analfabetismul social.Prin urmare, dacă analfabetismul,,classic,, face referire la situația unei persoane care nu știe să citească și să scrie din cauză, că ,din motive diverse,nu au avut acces la educația școlară,iletrismul descrie fenomenul existenței unor persoane care nu stăpânesc limbajul scris,în pofida faptului că au fost școlarizate la niveluri care le-ar fi permis să o facă. Interesul scăzut pentru școală se datorează și faptului că romii aleg alte variante strategice pentru a reuși în viată. În consecință, pentru ei ,,educația școlară nu reprezintă o strategie fundamentală de viață decât pentru un număr foarte mic de subiecți 4,1%”. Majoritatea subiecților nu privesc educația ca pe o investiție pe termen lung, considerând mai important: banii (28,5%), munca (23,9%) și norocul (14%)“.12 Concluzia este.

Excluziunea de la serviciile de sănatate.Din punct de vedere obiectiv,rromii excluși depind atât de gradul generalității sociale pe care o exprimă,de măsura în care aceasta întruchipează necesitatea progresului,și a cărei funcție o îndeplinește,cât și de determinările multiple și concrete ale raportului dintre general și particular .Această afirmație trebuie acceptată în sensul trăsăturii distincte a reflectării morale a realității.De multe ori rromii excluși nu au acces la servicii medicale ,sunt ignorați de cadrele sanitare,nu au asigurare de sănătate ,practic nu au nici o posibilitate a beneficia de servicii medicale de calitate.

Excluziune de la condiții decente de locuire sau chiar locuire.Condițiile de locuit completează situația dificilă în care se găsesc numeroase familii de rromi. Astfel, 11% dintre persoane au apartamente în proprietate, iar alți 50 % locuiesc în case proprietate personală, majoritatea în mediul rural. 16,5% cu chirie, iar 21% în locuințe ocupate sau construite fără acte. S-a observat că rata sărăciei este cu atât mai ridicată cu cât familia de rromi este mai numeroasă .Acest fenomen este întâlnit atât în mediul rural cât și în cel urban.În anul 2002 rata sărăciei și cea a sărăciei severe din rândul rromilor (alcătuite din 5 sau mai mulți membrii) a fost mai ridicată ( 49 % rata sărăciei,față de 29 % cât a fost media; și 23 % rata sărăciei severe față de o medie de 11 %).

Excluziunea de la serviciile ocupaționale/piața muncii.Participarea rromilor la piața muncii este, de asemenea, mai redusă decât pentru restul populației.Față de ansamblul populației, ponderea femeilor rome casnice este mult mai mare, 65 % dintre rromii cu locuri de muncă sunt bărbați.Din datele unei cercetări sociologice din anul 2002 rezultă că în 67 % din gospodăriile de rromi nu există nici un angajat, iar în alte 19 % o singură persoană are loc de muncă.Căderea economiei a avut ca principal efect scăderea standardului de viață prin două mari mecanisme:scăderea veniturilor primare;scăderea numărului locurilor de muncă.

Perioadele fluctuante de activitate economică.Problemele financiare ale rromilor cu risc de excluziune și dereglarea dinamicilor , imposibilitatea de a continua modul de funcționare din cauza unor crize asupra cărora pare imposibil de acționat,deteriorarea relațiilor,incapacitatea de a continua ,consecințele care pot apărea la nivelul supraviețuirii acestor persoane,necesitatea unei schimbări în modurile de cooperare și ,în același timp dificultatea de a realiza această schimbare,îl fac pe asistentul social să se implice tot mai mult în anchetarea și evidențierea acestora.Aceste dificultăți financiare se manifestă adesea în lanț,antrenate în ,,criză,, socială.

Eliminarea sau diminuarea funcției economice a familiei și implicit,redistribuirea rolurilor între membri.Această tendință apare complementară cu o serie de schimbări în viața familială:Creșterea laturii de consum în defavoarea economiei casnice;Separarea locului de muncă de domiciliu;Înlăturarea dependenței economice a unuia dintre parteneri în raport cu celălalt;Modificarea diferenței între sexe în privința drepturilor și îndatoririlor.

Munca temporară sau pe termen scurt este o altă cauză ce periclitează viața economică a rromilor aflate în risc de excluziune socială.Locurile de muncă temporare sunt ocupate de persoane fără calificare sau educație ,fără o specializare anume sau neșcolarizați.Cele mai solicitate locuri sunt în agricultură ,mici ferme sau gospodării la persoane particulare neautorizate.Incertitudinea acestor persoane ce au locuri de muncă temporare duce la muncă multă ,neremunerată corespunzător,condiții de muncă nesigure pe perioade scurte de timp,fără avantaje suplimentare ,fără asigurări sociale și de sănătate și fără stabilirea unor anumite ore de lucru.

Excluziune datorată delincvenței.Fenomenul delicvenței este larg dezbătut ,antrenând specialiștii din diverse domenii : medical ,sociologic , psihologic , pedagogic , conferindu-i acestui fenomen o investigație interdisciplinară.Potrivit datelor certe din literatura de specialitate , delicvența este rezultatul negativ datorat lipsei sprijinului moral ,eșecului unei educații morale adecvate pe care individul trebuie să le primească în familie și școală sau lipsa de protecție și afectivitate care ar trebui să vină din interiorul familiei.

Modul de obținere al resurselor economice constituie un determinant al profilului populației de etnie romă, motiv pentru care acesta reprezintă o dimensiune frecvent analizată de către cercetători. Participarea romilor la viața economică a României este caracterizată prin gradul de participare pe piața muncii, acesta depinde foarte mult de pregătirea profesională. Conform unor studii puțin peste jumătate din rromi nu au nici o meserie sau practică activități care nu necesită o calificare prealabilă prin sistemul formalizat de pregătire profesională (33,5% nu au nici o calificare, 14,3% sunt agricultori și 4,6% sunt zilieri; calificările moderne se întâlnesc în 37,3% din cazuri iar cele tradiționale în 10,3% din cazuri). Astfel, se face distincție între pregătirea profesională a bărbaților și femeile de etnie romă (doar 15,3% dintre bărbați nu au nici o pregătire în vreme ce proporția femeilor este de 37,1%). O importanță deosebită o reprezintă nivelul calificării profesionale a populației de etnie romă, acesta fiind influențat de tipul de comunitate din care provin. Astfel, în comunitățile compacte și oarecum izolate sunt specifice fie lipsa calificării, fie existența unor meserii de tip tradițional. Existând puține posibilități de a se angaja cu meseriile de tip tradițional, o parte dintre ei devenind calificați în meserii moderne. Gradul de ocupare al populației de romi este mai mic față de cel al populației la nivel național (47% față de 61,6%). O mare parte din rromi nu au nici o ocupație (13,2%), iar rata șomerilor care beneficiau de ajutor de șomaj înregistrată în 1998 la nivel național era mai mare decât în rândul romilor (6,3% față de 0,5%). Ponderea șomerilor înregistrați este scăzută în rândul romilor, pe de o parte datorită faptului că puțini dintre aceștia au finalizat școala profesională sau liceul și au lucrat cu carte de muncă iar, pe de altă parte, pentru că o mică parte dintre romi au fost salariați și și-au pierdut locul de muncă, depășind perioada ajutorului de șomaj. Standardul economic al gospodăriilor este analizat prin prisma veniturilor realizate. Astfel, avem clasificarea veniturilor în permanente (care participă constant la bugetul gospodărie) și nepermanente (care sunt obținute în mod ocazional), aceasta din urmă fiind o particularitate specifică a romilor declarată de 53,4% gospodării.

Este nevoie de programe ale guvernului care să scoată din sărăcie populația care se confruntă cu această problemă. Romii din comunitățile sărace și-au dezvoltat o strategie proprie de a-și procura resursele financiare, căutând meserii unde nu există competiție cu membrii comunității majoritare (colectarea sticlelor, a fierului, comercializarea de floricele, semințe, porumb, etc). Această situație generează o poziție inferioară a romilor pe plan social, care se poate extinde ca prejudecată și stereotip la nivelul întregii comunității. Meseriile tradiționale ale romilor sunt relativ modest remunerate și din ce în ce mai puțin căutate (lăutari, argintari, fierari, spoitori, cărămidari etc.) Transmiterea cunoștiințelor legate de aceste meserii au fost preluate din generație în generație, ele fiind strâns legate de neamurile din care fac parte. Meseriile moderne au fost dobândite prin participarea la cursuri într-un sistem de învățământ sau la locul de muncă. Acesta fiind: zidar, zugrav, tâmplar, mecanic auto, șofer, sudor etc. Conform statisticilor aceste meserii sunt mai prezente în mediul urban decât în mediul rural. Ponderea romilor cu meserii moderne este de 37,3% iar a celor cu meserii tradiționale de 10,3%.5 O parte din romii care nu dețin un loc de muncă apelează și la anumite tehnici (cerșit, mici înșelătorii), care afectează atât populația majoritară cât și membrii etniei rome, punându-se astfel amprenta asupra întregii populații, motiv pentru care pot fi catalogați ca fiind ,,toți la fel”

Solidaritatea de grup și rezistența la autoritatea statală

Solidaritatea de grup, în formele ei tradiționale presupune menținerea, pe cât posibil, în afara grupului, a autorităților locale și a populației majoritare. Acest lucru poate fi datorat și discriminărilor etnice, din păcate, manifestate și în prezent.

Familia extinsă în comunitățile de rromi se confruntă cu multe probleme: sărăcia, vârsta scăzută la căsătorie, probleme de sănătate etc. Trecerea rapidă de la copilarie la maturitate se face prin învățarea meseriilor și practicarea acestora pentru a obține resursele necesare vieții de zi cu zi. Din păcate copiii sunt implicati în viața de familie, lucrând la vârsta la care ar trebui să se afle la școală, de aici declanșându-se o serie de procese care explică gradul scăzut de analfabetism în rândul romilor și slaba participare la sistemul formal al pieței muncii. O altă problemă caracteristică familiei de romi este mărimea ei. ,,Dimensiune mediei a gospodăriei de romi în 1998 este de 5,6 persoane (luând în calcul toate gospodăriile incluse în eșantion, indiferent de autoidentificarea etnică). La nivelul întregii populații a țării, dimensiunea medie a gospodăriei este de 2,8”. 8 În consecință, un număr mare de membri într-o familie duc proporțional la o creștere a necesităților acelei familii. Un element important îl reprezintă trăsăturile familiei de romi: căsătorie precoce, nelegalizată, număr ridicat de copii, divorțialitatea scăzută. În anul 1998 ponderea vârstnicilor (peste 60 de ani) era de 5%, iar copiii reprezentau aproximativ o treime din populația de romi Populația de romi are media de vârstă 24 de ani comparativ cu cea de 35 de ani în cazul populației României. Planificarea familială rămâne un subiect delicat pentru această categorie de populație. Neutilizarea metodelor contraceptive în familiile de etnie romă se datorează, fie lipsei de informare, fie pentru că aceste mijloace sunt considerate costisitoare, fie pentru că femeia nu dorește să le utilizeze.

REFORMA SISTEMULUI NAȚIONAL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ-MECANISM FUNDAMENTAL DE PROMOVARE A INCLUZIUNII SOCIALE

Evoluția sistemului de asistenta sociala din Romania vizează :

Ajutoare sociale

Legea nr.276/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat publicată în Monitorul Oficial nr.888/2010

Legea nr.115/2006 privind modificarea și completarea Legii 416/VMG .

Legea nr.416 /2001 privind venitul minim garantat ( VMG ) consolidată în 2009 .

HG nr.1099 /2001 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garant .

OUG nr.6/2002 pentru complectarea Legii nr.416 /2001 privind venitul minim garantat .

CONCLUZII

Concluziile succeptibile desprinse din analizarea și evaluarea acestei lucrări au avut menirea să ofere noi instrumente de lucru, autorităților abilitate, în vederea conturării unor regulamente viitoare adresate acestui domeniu ,care încă prezintă vulnerabilitate în privința rromilor cu risc de excluziune.În același timp am încercat să ofer dimensiuni de dezvoltare unor măsuri concrete și orientate, care să asigure o prevenire reală și o corectare, pe măsură, a cauzelor care pot favoriza riscul de excluziune a rromilor vulnerabili.

În acest proiect am încercat, pornind de la excluziunea socială ce vizează rromii , o introspecție și o analiză calitativă a vieții de zi cu zi a acestor persoane pentru a se evalua diferitele alternative pe care aceștia le au la dispoziție.Ca o idée concludentă , trebuie să menționez faptul că am convingerea că ar fi necesară acordarea unei asistențe specializate, asigurată de o echipă interdisciplinară formată din psihologi, sociologi, consilieri pe probleme educaționale,pentru a ajuta rromii cu risc de excluziune.S-ar impune consilierea educațională atât la nivel individual, cât și de grup, prin abordarea unor activități care să ofere acestor persoane o viziune asupra vieții, acceptarea trecutului, în vederea unor schimbări identitare.Realitatea sociala este caracterizată printr-o explozie a problemelor sociale, culturale, morale, dar și printr-o cronică frustrare generată de incapacitatea în mare măsură moștenită din trecut de a face față acestora. Concludentă este și ideea că rromii cu risc de excluziune trebuie ajutați de către specialiști din domeniu ,deoarece formarea unei noi competențe duce adesea la rezolvarea problemelor și la dezvoltarea personalității individului.