. Integrarea Sistemelor de Prepress Digital Si Managementului Culorii
INTEGRAREA SISTEMELOR DE PREPRESS DIGITAL ȘI MANAGEMENTUL CULORII ÎN PRELUCRAREA
INFORMAȚIILOR ECONOMICE
INTRODUCERE
"Beauty is in the eye of the beholder" (Frumusețea constă în ceea ce vedem cu ochii),
spune foarte sugestiv William Shakespeare. Și această frumusețe este dată de culorile,
strălucirea și formele pe care le vedem în jurul nostru, creație a naturii și a omului.
Pentru ca obiectele construite de mâna sa să se îmbine armonios cu cele din natură și
fiecare colțișor din mediul înconjurător să-i producă emoții puternice, omul a descoperit cum
este percepută culoarea și a învățat să reproducă culorile pe care le distinge cu ochiul liber, în mediul înconjurător. Și, după ce și-a vopsit trupul, obiectele de uz personal sau casele după
preferințe, omul și-a pus problema reproducerii imaginii sale și a imaginilor din lumea
înconjurătoare, inițial pentru imortalizare, iar mai apoi pentru utilizarea lor în scopuri
economice, sociale și politice.
Progresele științifice și tehnologice au condus inițial la tipărirea textului și a schițelor
gravate manual. Descoperirea aparatului de fotografiat a permis reproducerea fidelă a
imaginilor color și înglobarea acestora în tipărituri. Descoperirea aparatului de filmat a permis
mai întâi reprezentarea elementelor aflate în mișcare și apoi redarea sunetelor produse de
acestea, creându-se astfel posibilitatea de reproducere a unui colț din mediul înconjurător și de
înglobare a acestuia într-un film color. Ulterior, noile tehnologii au permis captarea imaginilor
color din filme și înglobarea acestora în materiale tipărite de tipul ziar, revistă, manual de
specialitate, material publicitar etc. Culoarea și problemele legate de reproducerea ei au
pătruns și în domeniul reprezentării sub o altă formă inovatoare a informațiilor de natură
economică.
Apariția sistemului TV și a Internet-ului completează seria descoperirilor tehnologice care definesc era comunicațiilor multimedia în care trăim, eră dominată de CULOARE.
Comunicațiile multimedia au rolul hotărâtor în asigurarea circulației rapide a
informațiilor din toate domeniile de activitate întrucât, pentru a evolua, societatea modernă
trebuie să fie informată la zi iar pentru aceasta are nevoie permanent de publicații tipărite, de televiziune și de internet.
Informațiile vehiculate sub formă de imagini sunt însă mai sugestive și produc emoții mai puternice asupra celor cărora le sunt destinate, mai cu seamă dacă sunt exprimate în culori. În particular, anumite informații de natură economică, dacă sunt reprezentate grafic și
1
cu ajutorul culorilor, pot fi interpretate mai ușor decât sub forma unor tabele sau înșiruiri de cifre. Astfel:
în domeniul agricol, companiile de asigurări pot folosi imaginile preluate prin satelit pentru determinarea gradului de distrugere a recoltei în caz de secetă sau inundații sau pentru stabilirea gradului de compromitere a recoltei, în vederea asigurări culturilor agricole; distribuitorii de cereale, pe baza acelorași date în imagini, pot estima producția și gradul de maturare a recoltelor curente și, de aici, posibilitatea de a face previziuni asupra evoluției prețurilor în viitor;
în domeniul forestier, se poate face monitorizarea împăduririlor și a exploatărilor forestiere, se pot determina ariile în care se produc defrișări în mod ilegal; urmărirea stării fondului forestier, prin examinarea unor seturi de imagini culese pe parcursul unei perioade de timp, poate sta la baza definirii unor politici de exploatare durabilă a resurselor, a unor politici de conservare a mediului, sau de protecție a unor specii;
în domeniul sănătății, se poate monitoriza printr-o reprezentare grafică starea de sănătate a populației din diverse zone geografice; imagini exprimând grafic existența unor unități de asistență sanitară în corelație cu densitatea populației și răspândirea unor boli, pot sta la baza luării unor decizii corecte de dezvoltare în domeniul sanitar;
în domeniul protecției mediului, se pot întocmi hărți cu privire la impactul asupra
factorilor de mediu în diverse zone cu activitate industrială intensă; prin studiul acestui
tip de informații se poate face o monitorizare mai precisă asupra efectelor în timp a
activităților economice respective asupra mediului și în acest fel pot fi stabilite
măsurile ce trebuie luate pentru diminuarea impactului; se poate monitoriza eroziunea
țărmului în diverse zone și se pot lua decizii de contracarare a unor astfel de fenomene
cu efect indirect asupra economiei locale sau turistice; se pot urmări modificările
cursurilor râurilor, se pot estima resursele de apă pentru a lua masuri de prevenire a
efectelor eventualelor inundații; grupurile care urmăresc monitorizarea speciilor pot să
își stabilească prioritățile în eforturile de conservare, își pot face estimări de mediu;
în domeniul aviației (civile sau militare) stabilirea rutelor aeriene se poate face astfel
încât să fie evitată întâlnirea cu stolurile de păsări migratoare; companiile aeriene își
pot deschide birouri sau filiale în cele mai profitabile locații pornind de la imagini
concentrând date despre traficul în diverse zone de interes etc.
Culoarea, mișcarea și sunetul permit reprezentarea mediului înconjurător, în toată
splendoarea și complexitatea sa. Reproducerea fidelă a acestor elemente reprezintă cheia
2
succesului comunicațiilor multimedia. Și dintre toate acestea, reproducerea fidelă a culorii și, implicit, a imaginilor color, reprezintă lucrul cel mai costisitor și cel mai greu de realizat.
În acest context, industria tipografică și publicistică este cea care și-a propus prima să
rezolve problema reproducerii consistente a imaginilor color deoarece a fost primul
distribuitor și este distribuitorul major către consumatori al tuturor categoriilor de informații.
În industria tipografică și publicistică evoluția tehnologică a permis realizări de
publicații complet-color de calitate superioară, în tiraje foarte mici, în condiții de eficiență
maximă. Fluxul tehnologic de producție a materialelor tipărite a fost împărțit de
computerizarea și digitizarea proceselor tipografice în trei fluxuri de producție distincte,
cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de PrePress (pregătirea tiparului), Press
(tipărirea propriu- zisă) și PostPress (finisarea și livrarea) materiale color. Dezvoltarea
infrastructurii digitale, a rețelelor ultrarapide și a tehnologiilor de comunicație, care fac
posibile memorarea informațiilor, indiferent de complexitatea lor, în biblioteci virtuale și
transmiterea electronică a acestora, la cerere, către utilizatorii lor situați oriunde în lume, a
condus la integrarea fluxurilor PrePress, Press și PostPress într-un singur flux de reproducere
a imaginilor, distribuit în spațiu și deschis la noile tehnologii, format din echipamente,
programe și baze de date dedicate, furnizate de mai mulți producători. Întrucât fiecare furnizor
de produse sau servicii de prelucrare a imaginilor oferă o soluție tehnică proprie, pentru
reproducerea imaginilor color de calitatea cerută pe piață se impune integrarea unor sisteme
de reproducere distribuite și deschise, bazate pe sisteme de management al culorii, care
să asigure inter-comunicarea și schimbul consistent al informațiilor despre culoare între
componentele lor hardware și software.
Elementul cheie în reproducerea consistentă, cu acuratețe și predictibilă a imaginilor color, folosind sisteme de reproducere distribuite și deschise formate dintr-o gamă largă de
echipamente și programe dedicate provenite de la diferiți producători, este Sistemul de
Management al Culorii, notat în literatura de specialitate CMS (Color Management
System).CMS trebuie înțeles ca știință și trebuie aplicat de-a lungul întregului flux
reproducere sau de producție a imaginilor, fie el digital sau mixt din punct de vedere al
tehnologiei folosite.
În practică, sistemele digitale de reproducere a imaginilor complet- color sunt percepute ca fiind de tip PrePress datorită evoluțiilor tehnologice în direcția eliminării fazelor de procesare a culorilor și integrării unor fluxuri de reproducere a imaginilor deschise și distribuite în spațiu. Instituțiile, tipografiile și birourile de servicii tipografice beneficiază astăzi de o infrastructură digitală care asigură executarea operațiilor de PrePress de către toți
3
cei care doresc să se implice direct în activitățile de creare sau import al documentelor gata
pregătite pentru reproducere de la surse aflate la distanță, prin rețea. Acest lucru conduce la
creșterea continuă a numărului materialelor disponibile on-line care sunt pregătite de
cercetători, designeri, editori, utilizatori sau mulți alții, folosind configurații de echipamente și programe provenite de la mai mulți furnizori. În prezent, liniile moderne de producție a
imaginilor (Workflows) încep și se termină în diferite site-uri, pe internet și de cele mai multe ori nu se cunoaște către ce tip de echipament se îndreaptă fișierul care conține informația
despre culoare. Acest lucru impune integrarea unor sisteme digitale de prepress distribuite în spațiu și deschise la noile tehnologii, care utilizează sisteme de management al culorii compatibile, proces complex, foarte greu de realizat.
În perioada imediat următoare industria de profil și cea publicistică trebuie să pună la
dispoziția clienților săi lucrări mai expresive și mai eficiente din punctul de vedere al ideilor
care se vor transmite, folosind culorile. Trăim într-o lume a culorilor. Prezentarea
informațiilor economice sub formă de imagini color sunt cele mai sugestive și mai penetrante
în promovarea imaginii unui organism economic, indiferent de domeniul său de activitate, de
promovarea producției sau serviciilor de specialitate oferite de acesta. Design-ul interioarelor, al produselor și combinațiile de culori din mediul nostru de viață ne emoționează și ne
influențează comportamentul. Culorile fac prezentările mai eficiente, fac viața mai frumoasă.
Calitatea și cantitatea materialelor color oferite clienților, cresc exponențial. Din punct de
vedere calitativ, imaginile color trebuie să respecte noile standarde în domeniu. În acest
context, piața competitivă de astăzi are nevoie de soluții eficiente de integrare a sistemelor
distribuite de reproducere a imaginilor color care să ofere clienților ce vor și când vor, din
punct de vedere al informațiilor urmărite.
Teza de doctorat abordează problematica deosebit de complexă a integrării unui sistem distribuit digital de prepress bazat pe managementul de culoare în care să fie
stocate informații de natură economică sub forma de imagini color, regăsirea lor putând fi făcută consistent, cu acuratețe și în mod predictibil, în urma unei căutări după diverse criterii, în cel mai scurt timp și în condiții de eficientă maximă obținute la un preț de cost redus.
Tematica lucrării este importantă și actuală pentru că succesul tuturor categoriilor de activități desfășurate de societatea modernă depinde de reproducerea predictibilă, consistentă și cu acuratețe a culorilor care sunt utilizate peste tot, în toate domeniile. Astăzi culorile și imaginile color sunt folosite pe scară largă la reprezentarea, prezentarea și ilustrarea sugestivă a rezultatelor cercetărilor științifice și economice, la ilustrarea manualelor școlare și de specialitate, în publicitate și marketing, în comerț și comerț
4
electronic, în televiziune, în tot ceea ce presupune internetul și comunicațiile prin internet, etc. Practic, societatea actuală este dominată de culoare și imagini color.
Integrarea sistemelor de prepress digital bazată pe managementul de culoare este un proces extrem de dinamic deoarece depinde atât de evoluția tehnologiei digitale, care se completează și se înnoiește aproape la fiecare 6 luni, cât și de creșterea și modificarea
permanentă a nevoilor utilizatorilor sau consumatorilor de informaă respecte noile standarde în domeniu. În acest
context, piața competitivă de astăzi are nevoie de soluții eficiente de integrare a sistemelor
distribuite de reproducere a imaginilor color care să ofere clienților ce vor și când vor, din
punct de vedere al informațiilor urmărite.
Teza de doctorat abordează problematica deosebit de complexă a integrării unui sistem distribuit digital de prepress bazat pe managementul de culoare în care să fie
stocate informații de natură economică sub forma de imagini color, regăsirea lor putând fi făcută consistent, cu acuratețe și în mod predictibil, în urma unei căutări după diverse criterii, în cel mai scurt timp și în condiții de eficientă maximă obținute la un preț de cost redus.
Tematica lucrării este importantă și actuală pentru că succesul tuturor categoriilor de activități desfășurate de societatea modernă depinde de reproducerea predictibilă, consistentă și cu acuratețe a culorilor care sunt utilizate peste tot, în toate domeniile. Astăzi culorile și imaginile color sunt folosite pe scară largă la reprezentarea, prezentarea și ilustrarea sugestivă a rezultatelor cercetărilor științifice și economice, la ilustrarea manualelor școlare și de specialitate, în publicitate și marketing, în comerț și comerț
4
electronic, în televiziune, în tot ceea ce presupune internetul și comunicațiile prin internet, etc. Practic, societatea actuală este dominată de culoare și imagini color.
Integrarea sistemelor de prepress digital bazată pe managementul de culoare este un proces extrem de dinamic deoarece depinde atât de evoluția tehnologiei digitale, care se completează și se înnoiește aproape la fiecare 6 luni, cât și de creșterea și modificarea
permanentă a nevoilor utilizatorilor sau consumatorilor de informație sau materiale color de bună calitate. Sistemele digitale de prepress trebuie adaptate permanent la cerințele de pe piață pentru informație sau materiale color pentru obținerea cărora trebuie să integreze continuu ultimele tehnologii apărute în domeniu. La integrarea sistemelor digitale de prepress trebuie avut în vedere că fiecare tehnologie nouă vine cu avantajele și dezavantajele sale economice, care influențează calitatea imaginilor color din produsul final, și că fiecare domeniu de utilizare impune anumite condiții pentru a- și realizarea obiectivele.
Lucrarea propune un sistem digital distribuit de prezentare și distribuire a imaginilor cu caracter economic, și nu numai, sistem în care se pot obține rapid informații dintr-o gamă foarte largă de domenii, în condiții de eficiență maximă și preț de cost minim. Acest mod de integrare poate fi folosit atât de utilizatorii de sisteme prepress, care doresc să își realizeze singuri lucrările color necesare desfășurării activităților lor, cât și de producătorii sau furnizorii de sisteme prepress la cheie. Sistemul prezentat în această lucrare poate fi utilizat și de organismele economice complexe, de tip rețea, pentru crearea și interogarea bazelor de date specifice domeniului lor de activitate de către specialiștii rețelei, sistem care elimină barierele geografice prin utilizarea infrastructurii digitale, a rețelelor ultrarapide și a tehnologiilor de comunicație moderne- internet.
Pentru a satisface cerințele noii economii de piață și pentru a veni în întâmpinarea
solicitărilor mereu crescânde de produse color, producătorii de imagini trebuie să se doteze
continuu cu echipamente noi, mai performante și deci mai eficiente, și cu aplicații software de promovare, publicare și distribuire a imaginilor respective adaptate la nevoile lor. Sistemul prezentat aici permite înlocuirea treptată a componentelor unui sistem informatic de prepress învechit, implementat deja la beneficiar, cu componente moderne de prepress digital, lucru care asigură continuitatea producției pe durata implementării, testării și instruirii personalului în utilizarea noului sistem. Această metodă permite modernizarea și dezvoltarea, în etape ,a unui sistem informatic de prepress digital, în funcție de posibilitățile și disponibilitățile financiare ale fiecăruia. În plus, pune la dispoziția tuturor creatorilor de imagini, oameni de știință care exprimă astfel rezultatele
5
cercetărilor lor sau companii care își promovează astfel activitatea, o aplicație software de stocare, prezentare și distribuire consistentă a imaginilor color complexe.
Cel mai complex aspect al procesului de integrare al sistemelor informatice și de prepress digitale îl reprezintă integrarea sistemelor distribuite de producere a imaginilor complet- color, percepute ca fiind de tip prepress deoarece activitatea de creație și design este inclusă, de regulă, în fluxul de prepress. Integrarea unui sistem de producere și distribuire a imaginilor complet- color distribuit implică utilizarea rețelelor digitale și/sau digital-interactive ultrarapide, pentru comunicația via internet între designerii, producătorii și utilizatorii/consumatorii de imagini complet- color și pentru controlul conținutului materialului stocat în biblioteci digitale de la distanță, prin rețea. Sistemele de tipărire complet- color distribuite integrează stații de lucru, pachete software, servere și rețele digitale sau digital- interactive, atât pentru crearea și verificarea conținutului materialelor de tipărit cât și pentru stocarea acestora în biblioteci digitale, în vederea tipării lor, la cerere și la distanță. Sistemele distribuite folosesc inter-comunicarea media între echipamente dedicate dispersate în spațiu, biblioteci virtuale și aplicații software specifice care pot fi distribuite, copiate sau livrate on-line și comerțul electronic pentru efectuarea interacțiunilor și transferurilor între diferitele etape ale ciclului de viață ale procesului de creare și publicare.
Problematica abordată în prezenta lucrare se încadrează în problematica majoră a
societății aflată în fața revoluției tehnologice produsă de digitizarea proceselor industriale și
de pătrunderea calculatoarelor în toate domeniile de activitate. Pe măsură ce industria devine intens digitală, omenirea percepe conceptul de tehnologie digitală ca pe o serie de instrumete de lucru, acceptă ideea unui flux de lucru digital și a unui întreg sistem digital. Organizațiile
de toate tipurile s- au obișnuit deja să aibă o infrastructură digitală care include designul,
crearea documentelor și importul acestor fișiere de la surse aflate la distanță. Deoarece
echipamentul digital depășeste zona informaticii și pătrunde în sfera cotidiană, conceptul
digital va desemna, în mai toate industriile, mai mult un proces decât un echipament.
E dificil de spus ce va urma în industria prelucrării imaginilor și publicistică. Se caută continuu noi căi de a elimina pașii procesului de reproducere a culorii. E greu probabil ca această căutare să se termine până ce fiecare etapă a procesului de reproducere a culorii, de la concepția de proiectare care se transferă la bunurile finale și de aici la client, nu va fi reinventată folosind tehnologia digitală. În acest context, lucrarea de față prezintă o metodă care practic reinventează etapa de prepress a procesului de reproducere și distribuție a imaginilor și a culorii, pe care o prezintă în lumina descoperirilor noilor descoperiri științifice și tehnologice.
6
Cap. 1 Aspecte comparative ale sistemelor de prepress digital
Rolul jucat de tehnologiile de tipărire în dezvoltarea socio- economică și culturală a omenirii a fost sesizat de cărturarii vremii și de cei care au avut preocupări în domeniu, încă de la începuturile apariției acestora. Pe la 1893 culegătorul de litere- tipograf GEORGE IONESCU spunea că “Tipografia este ….meșteșugul prin care comunicăm ideile nostre obștei…. este factorul puternic cu ajutorul căruia cultura a pătruns în toate straturile sociale, civilizația modernă a înlocuit ignoranța în care zăceau popoarele vechi. Ingenioasele invențiuni, care aduc atâta folos omenirii încă n-ar fi putut vedea lumina, dacă știința care le-a născut n-ar fi avut și puternicul concurs al tipografiei…Numai cu ajutorul tiparului știința a putut atinge culmea la care se află astăzi, mergând tot înainte…“
Tehnologia digitală a jucat rolul cheie în schimbarea infrastructurii industriei de la sfârșitul secolului 20. Introducerea de echipamente digitale în procesele de muncă a modificat natura relațiilor de producție, în principal, prin deschiderea de noi oportunități pentru relațiile dintre firme, crearea posibilităților de ocupare a forței de muncă într-o gamă nouă de ramuri industriale, asigurarea posibilității de participare a utilizatorilor la procesul de producție.
Apariția și utilizarea calculatoarelor a reprezentat cea mai revoluționară schimbare tehnologică în noua structură economică, a permis treptat industriei să înlocuiască infrastructura electromecanică cu cea computerizată.
Computerizarea și tehnologiile digitale au crescut potențialul economiei, au modificat posibilitățile și starea de ocupare a populației, au încurajat cetățenii la participare economică și politică.
Tipurile de tehnologii apărute în ultimele două secole au introdus în economie modele organizaționale destul de diferite. În ultima parte a secolului al XX- lea, digitizarea proceselor industriale și pătrunderea tehnologiilor digitale în toate domeniile de activitate au restructurat economia transformând-o într-o rețea de servicii distribuite, aparținând diverselor industrii. Digitizarea a descentralizat procesele creând noi relații între firme și meserii sau profesii și, prin urmare, structura industrială s-a transformat într-un sistem orizontal de firme și industrii independente, specializate. Firmele pot separa producția în componente și pot cumpăra materii prime, materiale, subansamble sau servicii de la furnizori specializați. Aceștia realizează produse sau servicii în domenii specifice, într-un mod mult mai eficient. Spre deosebire de producția analogică în care produsul final depinde de realizarea secvențială a
7
tuturor operațiilor de pe flux, producția digitală permite operațiilor să fie separate în module
distincte care pot fi realizate în funcție de necesități și asamblate la nevoie.
Dacă se compară perioada tehnologică anterioară cu era digitală, se constată faptul că
schimbările tehnologice produse în industria tipografică și publicistică de la sfârșitul secolului
al XIX- lea până la sfârșitul secolului al XX-lea au jucat un rol major în restructurarea
economiei.
Modelele organizaționale impuse de evoluțiile tehnologice și digitizarea proceselor
industriale au produs schimbări semnificative în industria tipografică și publicistică, au sporit
rolul acesteia în economie și societate. Accentul crescând care se pune pe circulația informațiilor între furnizori, producători și consumatori a fost accelerat de posibilitatea distribuirii rapide a acestora, prin computerizare. Industria tiopgrafică și publicistică, ca distribuitor major către public a informațiilor și tehnologiile de tipărire, are un rol strategic deoarece asigură transferul tehnologic și informațional rapid, cerut de piața competitivă de astăzi.
Pentru că tehnologiile noi sunt prea scumpe, s-a simțit nevoia intervenției guvernelor
în facilitarea introducerii schimbărilor tehnologice în industria publicistică și tipografică.
Guvernele au încurajat asocieri între stat și firmele din domeniul tipografic și publicistic în
perioadele de schimbări tehnologice intense. Investițiile guvernamentale masive de după cel
de-al doi-lea război mondial, dificultățile de producție a noilor utilaje tipografice și speranța
de profituri mai mari au sporit eforturile de inovație și au dus la dezvoltarea cercetării în
domeniul calculatoarelor, lucru care a stimulat aparitia și folosirea echipamentelor tipografice
computerizate de azi. Odată cu perfecționarea procesului de producție, noile tehnologii devin
mai ieftine și mai ușor de utilizat, fiind accesibile chiar și companiilor mici, cu mai puține
resurse.
Politicienii au ghidat schimbările tehnologice prin politici guvernamentale adecvate care au întărit economia, au susținut competiția pe piața lumii și au asigurat participarea masivă a cetățenilor la modernizarea industriei și societății. Sesizând importanța utilizării pe scară largă a tehnologiilor în economie și societate, guvernele statelor mai dezvoltate au finanțat cercetara în domeniul tipografic și programe de educație tehnică în vederea promovării metodelor de reproducrere a materialelor tipografice, ajutând astfel nu numai la întărirea infrastructurilor tehnologice proprii ci și la răspândirea acestor tehnologii în rândul statelor cu care acestea se află în relații de economice și culturale.
Evoluțiile din domeniul tehnologiilor de imprimare au fost determinate nu numai de nevoia de progres și dezvoltare socio-economică, ci și de necesitatea omului de a reproduce
8
căt mai fidel frumusețile din jurul lui și de a exprima ceea ce simte când este înconjurat de
minunățiile create de natură. Din cele mai vechi timpuri omul a căutat să reprezinte, mai întâi
prin cuvinte și apoi prin desen, elementele din natura înconjurătoare, în toată măiestria lor. A
căutat să imite mama natură în construcțiile sale, încercând permanent să ajungă la perfecțiunea acesteia. Pentru ca obiectele construite de mâna sa să se îmbine armonios cu cele din natură și să-i creeze emoții la fel de puternice, omul a trebuit să învețe să reproducă culorile pe care le distinge, cu ochiul liber, în mediul înconjurător. A încercat permanent să descopere, și în cele din urmă a reușit, cum este percepută culoarea și cum poate fi ea reprodusă.
Industria tipografică și publicistică ne pune la dispoziție tipărituri mai expresive și mai eficiente din punctul de vedere al ideiilor care se vor transmise, folosind culorile. Calitatea și cantitatea materialelor color oferite clienților, cresc exponențial. Pentru a satisface cerințele crescânde de tipărituri color pe piață, s-au introdus noi standarde de calitate și s-au produs echipamente de procesare și reproducere a culorilor din ce în ce mai performante, pe care specialițtii în domeniu trebuie să știe să le folosească.
Culoarea este cel mai plastic, cel mai emoționant, cel mai cameleon-schimbător dintre toate elementele de design. Auzim frecvent afirmații de tipul culoarea obiectelor cumparate se schimbă afară sau acasă, culoarea de pe web- site nu e cea pe care a dorit-o clientul, reproducerea color nu seamănă cu originalul, culoarea coperții unei cărți nu este cea solicitată de editor etc. De aceea, se pune permanent întrebarea cum facem să obținem culoarea dorită pentru tipăriturile realizate, cum facem să reproducem o imagine color fără să sesizăm diferențe de culoare între original și copie? Și toate astea în condiții de eficiență maximă și preț de cost minim, deci puține probe de culoare, puține rebuturi și productivitate mare. Răspunsul la toate aceste întrebări a fost dat progresiv, în timp, de rezultatul eforturilor depuse permanent în această direcție de om, rezultat concretizat în tehnologiile moderne de astăzi care pot reproduce imagini color complexe.
9
1.1 Noțiuni privind procesul tipografic
În industria publicistică și tipografică, fluxul de producție care desemnează toate procesele, operațiile, metodele și tehnicile utilizate pentru obținerea produsului final, este format din trei fluxuri de lucru distincte:
PrePress-ul, care cuprinde toate operațiile/tehnicile/metodele, forța de muncă și
echipamentele care fac parte din procesul de pregătire a tiparului<
Press- ul, procesul de tipărire propriu-zis<
PostPress-ul care cuprinde toate operațiile/tehnicile/metodele, forța de muncă și
echipamentele care fac parte din procesul de finisare și distribuire a produsului
finit.
În evoluția procesului tipografic, cele trei fluxuri de producție înițial nediferențiate,
s-au separtat fiind realizate, de obicei, de firme de sine stătătoare care au condus la apariția
mai multor segmente de industrie distincte: ateliere de prepress, birouri de servicii tipografice,
tipografii și ateliere de finisare. De multe ori fluxurile se întrepătrund și sunt efectuate de
aceeași companie. Activitatea de creație și design este inclusă, de regulă, în fluxul de prepress.
Apariția noilor tehnologii de pregătire a tiparului și de tipărit, mai scumpe decât cele existente, a condus inițial la dezvoltarea unor companii mari, capabile să achiziționeze aceste tehnologii și să instruiască personalul în utilizarea lor, cu scopul de a oferi clienților o gamă cât mai variată de lucrări de calitate ridicată complet-color sau nu, la momentul la care aceștia doresc și la un preț de cost scăzut.
Întreaga industrie tipografică se schimbă, procesul de producție se descentralizează odată cu folosirea tehnologiilor digitale. Companiile trebuie să supraviețuiască integrând servicii de comunicații specializate în rețeaua de servicii și sistemul de firme și industrii independente generate de introducerea tehnologiilor digitale în procesele industriale.
Introducerea tehnologiilor digitale în pocesele industrale a determinat, inevitabil apariția unor ramuri industriale noi, pentru fiecare categorie de operații care s-a desprins din secvența care, până nu demult, forma fluxul de producție analogic. Hames Mauro de la Heidelberg consideră că, cele trei fluxuri de lucru separate (prepress, press și postpress) folosite de industria tipografică în ultimii ani, fiind realizate, de obicei, de firme specializate separate, au generat mai multe segmente de industrie și tipuri de servicii distincte: ateliere de grafică, ateliere de prepress, birouri de servicii tipografice, tipografii, ateliere de finisare și
10
puncte de distribuție. Toate aceste firme specializate comunică între ele și își dau concursul în realizarea unui produs sau serviciu tipografic. Noile tehnologii permit ca activitățile de PrePress color, traditional efectuate de specialiști, să se desfășoare și în birouri mici sau chiar acasă, explozia în comunicații digitale via internet făcând posibilă transmiterea aproape instantanee a unui material pregătit pentru tipar oriunde în lume. Toate operațiile de pe fluxul de producție tipografic pot fi efectuate și de o singură companie care are puterea financiară de a achiziționa ultimele tenologii în domeniu și de a instrui personalul în utilizarea acestora.
La începutul anilor 60, computerizarea a schimbat modul de pregătire și de tipărire a materialelor, modul în care designerul și furnizorul de asemenea materiale sunt implicați în tipărirea acestora. În această decadă, tehnologia digitală a oferit posibilitatea memorării informațiilor în alte locuri decat cele de tipărire și trasnsmiterea acestora de la distanță, către marile tipografii și birourile de servicii tipografice. În acest context, operațiile de prepress de tipul culegere text și procesare imagini, aranjare în pagină și montaj pentru crearea plăcii tipografice, pot fi efectuate de editori și designeri sau chiar de utilizatorii materialelor tipărite.
Apariția calculatoarelor personale, pătrunderea lor în multe medii de lucru, și dezvoltarea software-ului care integrează text, fotografii și grafice, care realizează imaginea plăcii tipografice, au restructurat tehnologia de producție în domeniul prepress. Posibilitățile de utilizare a calculatoarelor personale chiar și acasă, au transferat o parte importantă a responsabilităților privind calitatea și corectitudinea unei lucrări către autorii și designerii de materiale tipografice. Folosind calculatorul și software-ul specializat, aceștia își pot realiza singuri operațiile PrePress până la impresionarea plăcii tipografice.
Atelierele de prepress și birourile de servicii tipografice trebuie să fie competitive și eficiente, în condițiile în care operațiile de prepress tind să fie incluse în compartimentele editoriale sau sunt efectuate de clienți, când cererea de tipărituri în tiraje scurte și dedicate a crescut, cănd pe piață sunt disponibile produse înlocuitoare celor tipărite și într-un ritm alert de schimbari tehnologice. Reținerea lor de a investi în tehnologiile noi, prea scumpe pentru ei, și de a reorganiza producția, nu permite răspândirea acestora către public, privează publicul de acces la aceste tehnologii și reduce competitivitatea industriei.
Piața mică și de competitivitate ridicată forțează companiile din domeniul tipografic și publicistic să selecteze tehnologia folosită în funcție de prețul de cost și, în consecință, fabricanții introduc pe piață, în principal, materiale și echipamente tipografice de uz general. Companiile mici, cu puține resurse, oferă o piață pentru tehnologiile de tipărire de nivel redus și răspund rapid la cereri, serviciile oferite de ei fiind deschise către public. În schimb, tipografiile mari, care dispun de resursele financiare necesare, pot să achiziționeze
11
tehnologiile noi pe care publicul nu- și poate permite să le cumpere, încurajând astfel producția și consumul de tipărituri de calitate superioară, dar restrâng utilizarea acestor tehnologii la nivelul unei singure companii. Între aceste două tipuri de firme tipografice, se află birourile care, pentru a oferi servicii tipografice de calitate unui public cât mai larg, sunt deschise la inovații tehnologice pentru a produce diferite tipuri de lucrări. Capacitatea acestor birouri de a investi în tehnologiile noi este redusă de competiția lor cu marile tipografii pentru producția de calitate superioară și prețul de cost scăzut pe unitatea de produs oferit de companiile mici.
Cererea crescândă de produse tipărite de calitate superioară și nevoia companiilor de specialitate de a realiza profit, au stimulat cerceatarea în domeniul tipografic și au condus la apariția de noi echipamente de prepress la prețuri de cost accesibile chiar și companiilor mici.
Tehnologiile digitale au adus schimbări în fiecare din cele trei etape ale procesului de
producție tipografic tradițional care cuprinde trei categorii de operații: design, prepress și
finisaj.
În prima etapă, design, tehnologiile digitale au schimbat atât materialul care poate fi
tipărit cât și modul în care acesta e direcționat către echipamentul de tipăire. Pe piață au
apărut firme de grafică specializate care pregătesc produsul de tipărit în format digital, pe care
îl trimit către birourile de tipărit sau tipografii, stocat pe suport magnetic sau prin internet. Au
apărut ateliere de prepress dotate cu aparate foto digitale, scannere și imprimante performante,
care oferă clienților lor servicii de calitate folosind echipamente pe care aceștia nu-și permit
să le cumpere. Odată cu apariția pe piață a calculatoarelor personale, cu performanțe ridicate
și preț de cost scăzut, și a aplicațiilor Desktop Publishing, clienții își pot pregăti singuri
materialul pentru tipar, dar apelează la serviciile unui atelier foto specializat pentru obținerea
unor imagini de calitate, apelează la serviciile unui birou de prepress, pentru scanări și tipăriri
pe echipamentele profesionale prea scumpe pentru ei, sau la serviciile unui birou de tipărire
offset.
Prepress este etapa industriei offset de tipărit unde se produc cele mai semnificative schimbări asupra datelor. Deplasarea către eliminarea filmului prin sistemele direct-to-plate reprezintă o schimbare rapidă a rolului prepressului în ciclul de producție. Alte funcții ale prepress cum sunt trapping și impoziția sunt făcute digital, fie de designer, fie de specialistul în prepress digital. Posibilitățile de creare a unor fișiere complete, cu imagini și text, elimină funcția de stripping manual în procesul de prepress. Categoriile de operații care se efectuează într-un birou prepress pentru prese offset se modifică odată cu evoluțiile tehnologice și
12
categoria de servicii cerută pe piață. Se manifestă tendința ca operațiile de design să fie înglobate în serviciile de prepress sau să fie mutate la client.
Schimbările tehnologice în design și prepress au influientat procesul de tiparire offset. Cea mai semnificativă schimbare produsă de tehnologiile digitale în domeniul tipăririi offset e dată de mutarea activitătilor de design și prepress digital de la birourile de servicii prepress la birourile de tipărire offset. Tehnologiile digitale au schimbat rolul biroului de tipărire transformându-l în magazin de produse și servicii de tipărire, print shop, care oferă acum clienților lor toată gama de servicii și produse tipografice. Pentru a oferi clientilor lor ce vor, când vor, tipografii au integrat în configurațiile preselor tradiționale echipamentele de tipărire digitală. Astfel, ei pot realiza atât tipăriri folosind prese offset, avantajoase pentru tiraje foarte mari și documente rare, cât și tipăriri la cerere, complet-color în tiraje foarte mici folosind presele digitale onset sau imprimantele cu laser.
O revistă de specialitate descria principalele avantaje oferite de tipărirea electronică:
realizează tiraje mici la cerere, ceea ce dă tipografilor posibilitatea de a efectua
comenzi mici pentru diversi clienți;
partajând rețeaua de calculatoare comună cu clienții lor, tipografii pot executa
lucrări de tipărire pentru un număr mare de birouri, parcuri industriale sau
afaceri comunitare;
utilizând tehnologia pentru tiraje mici, tipografii pot găsi căi noi de a oferi
servicii înrudite clienților lor și în acest fel își pot crea un loc nou pe piața în
continuă schimbare.
Evoluțiile în domeniul tipografic și publicistic au redus, treptat, diferențele dintre componentele fluxului de producție tipografic design – prepress – press – finisaj, au creat categorii diferite de operații prin combinarea celor tradiționale cu operții noi și au condus la o rețea de firme care comunică între ele, via internet sau pe alte căi, cu scopul de a fi competitive și de a oferi populației produsele și serviciile de care are nevoie.
Tipografii pot intra ușor într-un sistem de management digital. Ideea potrivit careia
tipografiile pot redirecționa sau reformata conținutul materialelor de tipărit pentru o utilizare
următoare, de exemplu pe web site sau într-un pachet multimedia, este cunoscută sub
denumirea de re-purposability of content. Experții în domeniu recomandă tipografilor să ofere
clienților nu numai servicii de tipărire pe echipamentele de care dispun, ci și alte tipuri de
servicii asemanătoare, înrudite. Această mutare se face în aceeași direcție cu mutările din
economie, economia bazată pe producția de bunuri comută către o economie bazată pe
servicii.
13
Colateral, au apărut firme specializate care oferă tuturor celor interesați servicii
internet și suportul tehnic necesar, au apărut firme specializate în instruirea celor care folosesc
aplicațiile software de procesare grafică a imaginilor. Au apărut ateliere de multiplicat în
condițiile în care cererea de materiale tipărite a crescut exponențial. Au apărut birouri de
tehnoredactare computerizată. Au apărut firme specializate în web-design și editare documente în format electronic etc. Și toate acestea, pentru a oferi servicii de specialitate clienților lor și pentru a comunica între ele, se bazează pe aparatura digitală, se folosesc de avantajele tehnologiei digitale pentru a fi sau a deveni competitive pe piață, pentru a realiza profit.
Trecerea de la de la tehnologia analogică la cea digitală a restructurat procesul muncii. Procesul de muncă analogic constă în realizarea unei succesiuni de operații, de regulă realizate într-un singur loc, constă practic într-un flux continuu care nu poate fi întrerupt fără diminuarea capacității de producție. Unitățile de producție tradiționale se aseamănă cu modelul analogic, în care oprirea unui segment din fluxul de producție conduce la oprirea întregului proces. Prin contrast, procesul de muncă digital poate fi împărțit în operații independente, completate și recombinate dintr-un și într-un întreg, distribuite în diverse sectoare industriale, împarte operațiile în segmente care pot fi executate independent unul de altul, în funcție de necesitățile de producție și asamblate la nevoie. Distribuirea operațiilor în diverse sectoare industriale se aseamănă cu un proces digital, care împarte operațiile în segmente conexe ce pot fi executate independent unul de altul.
Tehnologiile digitale au modificat posibilitățile și starea de ocupare a populației. Dea lungul tranzițiilor tehnologice din secolul al XX- lea s-a modificat nivelul de cunoștiințe necesare pentru realizarea și utilizarea noilor echipamente, lucru care a produs modificări în structura ocupațiilor de pe piața forței de muncă. La trecerea dintre secole, ocupațiile profesionale și tehnice sunt reprezentate în mod tipic de birouri independente sau persoane individuale care conduc firme mici. În ultima parte a secolului al XX- lea, creștera birocrației în interiorul corporațiilor a condus la o cerere mai mare de specialiști. Absorbirea acestora la nivelul marilor companii a permis o înaltă specializare, a crescut cererea de specialiști cu înaltă calificare, cum ar fi contabili, ingineri, juriști. Specialiști din diverse domenii de activitate au distribuit cunoștiintele stiințifice în mediul de afaceri, iar tehnicienii și specialiștii în domeniu procesării îmaginilor color au mijlocit rapid schimbările tehnologice în secolul al XX- lea ( New World of Work, pp 17-18.). Principalele meserii care au facilitat introducerea cunoștiințelor tehnice și utilizarea noilor inovații în economie sunt reprezentate de tehnicienii și de specialiștii în domeniu.
14
Birourile de tipărire comerciale joacă un rol important în propagarea schimbărilor tehnologice către societate și în susținerea accesului publicului la noile tehnologii deoarece, pentru a oferi o gamă variată de servicii prepress și tipografice clienților lor, încurajază o forță de muncă mai productivă și mai de calitate. Și la nivelul companiilor mari specializarea și nivelul de calificare al forței de muncă permit utilizarea noilor tehnologii și realizarea unor lucrări de calitate ridicată. Pentru angajați, locurile de muncă în marile companii oferă stabilitate, beneficii asociate cu posibilitatea de a se muta dintr-un loc de muncă în altul, fără să-și piardă slujba ca urmare a schimbarilor tehnologice. Cu toate acestea, odată cu pătrunderea tehnologiilor digitale în industria tipografică și publicistică, se observă o scădere a forței de muncă angajate în marile fabrici și o creștere a acesteia în firmele mici și mijlocii.
Pe durata perioadelor de schimbări tehnologice, societatea și forța de muncă sunt mai puțin constrânse de ocupațiile tradiționale și structura industrială. Industria tipografică și publicistică poate juca rolul crucial în eliberarea publicului de mentalităti, ca cetățeni și angajați, în această perioadă de schimbări tehnologice. Guvernele și statele își focalizează atenția în a susține instruirea personalului, sporirea competitivității și asistarea firmelor pentru a asimila schimbările tehnologice.
1.2 Tehnologii utilizate în prepress-ul digital
PrePress- ul analogic
În evoluția tehnologică a sistemelor de PrePress se deosebesc mai multe etape.
Cioplirea literelor și desenelor direct pe placa tipografică, din lemn, piatră și mai apoi din metal, poate fi considerată ca fiind prima formă de PrePress și deci, strămoșul PrePressului de azi. Culegerea (adunarea) manuală a literelor pentru realizarea tiparului reprezintă, practic, strămoșul tehnoredactării computerizate de astăzi deoarece, așa cum spune culegătorul de litere- tipograf George Ionescu, în termeni tipografici a culege înseamă a aduna literele formând cuvinte, rânduri și pagini, care pot cuprinde și clișee ale unor ilustrații, culegătorii având cunoștințe suficiente de gramatică și de aranjare în pagină.
Între anii 1870 – 1900 numeroase mașini automate au inundat piața și a început utilizarea mașinilor simple de calculat. Inventat în 1884, Linotype- ul a permis lucrătorilor să selecteze, să toarne și să spațieze literele în linii care puteau fi ușor asamblate și pregătite pentru tipar. Mergenthaler a introdus pe piață mașina sa doi ani mai târziu și Linotype- ul a
15
reușit să toarne literele de plumb, putând livra spațiere variabilă între cuvinte, și să automatizeze compunerea textului. Tipografii au considerat design-ul lui Mergenthaler din 1890 atât de perfect, încat el a rămas aproape neschimbat în următorii 60 de ani. Progresele în domeniul stereotyping-ului au permis apoi crearea unor forme de litere care permiteau turnarea unor plăci solide.
Apariția Linotype-ului, primul pas în automatizarea activității de creare a tiparului, și răspândirea folosirii lui, a condus la reducerea numărului de lucrători care culegeau litere cu mâna. În aceeași perioadă, automatizarea mașinilor tipografice prin introducerea preselor tip rotativă a redus numărul de tipografi. În plus, progresele în domeniul stereotyping- ului (creerea de forme de litere din care se puteau turna plăci solide) au condus și mai mult la scăderea numărului de culegători. În Automation and Electronics Publishing (Washington:Spartan Books, 1965) Frank Cremonesi spunea că, după o decadă de automatizare intensivă în industria tipografică și în cea de hârtie, noul secol a adus o cerere crescută de materiale tipărite, care a avut ca efect angajarea unui număr dublu de persoane față de numărul culegătorilor concediați. Noile mașini au eliminat culegătorii manuali, dar au stimulat noi volume de lucru care au necesitat locuri de muncă asociate.
Odată cu automatizarea typesetting-ului, s -a introdus și culegerea mecanică de text. Masina de scris de tip Remington cu tastatura sa Qwerty a câștigat tehnologic piața, tastatura Qwerty fiind considerată strămoșul tastaturilor de la calculatoarele de azi.
Mecanizarea procesului de tipărit și introducerea culegerii mecanice de text, odată cu apariția mașinii de scris, a redus costurile de producție și a crescut viteza de culegere a textului alimentând astfel consumul crescut de ziare, reviste și cărți, de către o populație urbană mai cultivată. Cererea crescută de materiale tiparite a determinat o cerere mai mare de servicii tipografice și de servicii auxiliare acestora, nelegate de culegerea de text decât prin numărul de locuri de muncă desființate prin apariția mecanizării.
Potrivit studiului prezentat de Haven Hawley la Seminarul din toamna anului 1997 privind Modernizarea Industrială, între anii 1900 și 1940 cel mai mare număr de locuri de muncă au fost create în domeniul funcționarilor de birou. Folosirea tastaturii Qwerty și a echipamentelor automatizate bazate pe tehnologia electronică care a produs caractere la rece, mai ușor de manevrat decât formele grele de plumb cald, au transferat sarcinile de typesetting în exteriorul industriei de tipărire, apropiindu-le de munca de birou și făcându-le astfel accesibile și femeilor.
16
Mașina de scris de tip Remington cu tastatura sa Qwerty, a deschis calea pentru angajarea femeilor ca operatori pentru folosirea mașinilor simple de adunat, de calculat, de reproducere și de distribuire a informațiilor în interiorul companiilor.
Aparitia teletypesetterului a fost rezultatul efortului major de a modifica designul
Lynotipe- ului. Teletypesetter- ul folosește curentul electric pentru transmisia informațiilor de
la tastatur Lynotipe-ului la o bandă perforată. Banda perforată se inserează într-o mașină de
turnat separată, platemaker, care decodifică mecanic informațiile prin detectarea combinațiilor
perforate și turnă linia cu caracterele cerute, conform benzii. Typesettingul analogic a intensificat procesele de compoziție. Deși inițial tastele puteau fi apăsate și repetate, datele nu puteau fi revizuite fără dificultate. Schimbările în text trebuiau făcute în exterior, date la persoanele care au creat textul să facă modificările și apoi aduse la un operator pentru a fi reintroduse. Sarcinile de typesetting au fost mutate în exteriorul industriei de tipărire odată cu folosirea tehnologiei electronice care produce caractere la rece, mai usor de manevrat decât formele grele de plumb cald.
Echipamente de fotocompoziție care produc literele la rece și folosesc tastaturi QWERTY folosesc și ele tehnologia analogică electro-mecanică. Acest proces utilizează caractere “reci” sau hârtie fotografică. Deși procedură chimică, fotocompoziția este mai compatibilă cu lucrul de birou din cauza tastaturii sale QWERTY, a eliminării caracterelor de plumb formate la cald și datorită noutății tehnologiei sale. Echipamentele de fotocompoziție avansate au ajutat la stabilirea legăturilor între prelucrările editoriale de text și operațiile de prepress.
Transmisia analogică a informației întregi printr-o bandă de hârtie sau impulsuri
electrice continue, practic prima formă de transmisie la distanță a informațiilor, a deschis
calea către transferul digital care reduce caracterele și informațiile la coduri ușor de manipulat.
De la sfârșitul secolului al XIX- lea până la mijlocul secolului al XX- lea, progresele tehnologice și noile cercetări în domeniul metalurgic au permis apariția de materiale mai rezistente și mai ușoare pentru realizarea utilajelor de tipărit și a plăcilor tipografice. Corodarea fotochimică a imaginilor în metal a creat posibilitatea de a incorpora fotografii în materialele tipărite, în locul schițelor gravate manual. Tipografiile au început să realizeze plăci folosind o procedură electrochimică pentru crearea de forme dintr-o altă formă asamblată manual, creând o placă solidă care să reziste la vitezele mai ridicate ale rotativelor.
Pană la începutul anilor 1960 tipărirea litografică și noile materiale pentru plăci au permis introducerea culorii în industria tipografică.
17
PrePress- ul digital
După cel de- al doi- lea război mondial s-a dezvoltat cercetarea în domeniul calculatoarelor care au permis preluarea informației codificate și convertirea acesteia într-un material pentru tipărit, lucru care a favorizat folosirea echipamentelor computerizate. Dificultățile de automatizare a producției de typesettere și speranța de profituri mai mari prin folosirea echipamentelor electronice au condus eforturile de inovație către typesetterul computerizat. (New Era of Electronic Composition pag. 3,4).
Culegerea și tehnoredactarea computerizată au condus, pe de o parte la reducerea numărului de lucrători în domeniul culegerii de litere, iar pe de altă parte la creșterea gradului de implicare al utilizatorilor în procesul de producție, făcând domeniul tipografic mai accesibil acestora. Astfel, calculatoarele personale și Desktop Publishing- ul au permis utilizatorilor de produse și servicii tipografice să își facă singuri culegerea și tehnoredactarea materialului apelând la serviciile unui birou de tipărire numai pentru tipărirea propriu- zisă. Prin urmare, deși concentrarea în domeniul publicațiilor și ziarelor, revistelor și cărților s-a accelerat, mărimea birourilor de tipărit comerciale a continuat să scadă.
Introducerea desktop publishingului înseamnă o schimbare semnificativă a formatului
în care materialul este adus la presa offset. Desktop publishing a sporit numărul celor care, cu
puține cunoștințe de design și tipărire, crează fișiere cu imagini care arată bine pe ecranul
calculatorului, dar nu sunt bune pentru tipar. The Digital Graphic Arts Technical Foundation
arată că 57% dintre fișierele digitale trimise pentru film sau placa tipografică conțin probleme
comune legate de fonturi lipsă, trapping incorect, definiții incorecte de culoare ( RGB în loc
de CMYK) și grafice nelegate. Prin urmare, birourile de tipărire offset, offset printshop,
trebuie să aibă resurse de rezolvare a problemelor pentru a avea clienti. Agenții de vănzări, ca
și angajații prepress, trebuie să cunoască bine diferitele platforme de lucru, software-ul utilizat
și problemele legate de acestea. Până de curând, majoritatea tipografilor făceau numai anumite lucrări cu fișierele clienților, eliminând astfel costurile de timp și muncă. Procedurile standard pentru birourile de tipărire offset, care oferă servicii de digital prepress, constau în utilizarea de programe software care identifică problemele legate de fișierele digitale înainte de producția lucrărilor. Dacă fișierul nu este gata pentru tipărire, este dat înapoi clientului pentru corecție sau este corectat contra cost. Un raport industrial sugerează că următorul pas în creșterea eficienței va fi mutarea operației de verificare a fișierului digital la client, care trebuie să facă și corecțiile necesare.
Analiștii în domeniu consideră anul 1984 ca fiind anul în care a apărut, în mod semnificativ, desktop publishing- ul. Creșterea numărului aplicațiilor software specializate
18
care permit utilizatorilor să aranjeze textul și graficele împreună într-o singură pagină, disponibilitatea calculatoarelor de a rula de la cele mai simple programe de paginare și montaj până la cele mai complicate, împreună cu apariția posibilitatilor de utilizare a acestora acasă sau la birou, au transformat procesul de tiparire. La acestea se adaugă sporirea performanțelor echipamentelor de realizare a filmului tipografic și a procesoarelor de plăci.
Apariția Desktop Publishing deschide era publicațiilor electronice, publicații procesate pe calculator și pentru început, listate la imprimantă sau tipărite în tipografiile tradiționale. La acest moment, lumea publicațiilor electronice și cea a tipografiilor tradiționale greu se cunoșteau, nu comunicau una cu alta.
Odată cu apariția Desktop Publishing, linia de separare între procesul de creație și cel de prepress începe să dispară. Inițial, designerul alege fonturile, face paginarea și setează culorile, dar cu timpul execută și operațiile tradiționale care erau în sarcina tehnicianului prepress. Apariția DTP în industria tipografică impune implicarea clienților în procesul de tipărire, mult mai devreme, pentru a elimina problemele înainte ca proiectul să ajungă la tipografie, reducând astfel costurile de prepress asociate. În ciuda faptului că tipografii, publiciștii și firmele de specialitate primesc fișiere digitale de la clienți de peste două zeci de ani, majoritatea ajung la prepress cu probleme, ceea ce impiedică producția.
Deși computerizată, prima fotocompozitie rămâne analogică din cauza proceselor
mecanice folosite pentru controlarea echipamentului de ieșire și a necesității ca o persoană să
asambleze secțiunile tipăriturii într-o pagină completă, gata pentru realizarea plăcii tipografice. Prin anii 1970, fotocompoziția a comutat complet de la tehnologia analogică la cea digitală. Computerizarea a schimbat atât modul de pregătire a materialelor pentru tipărit, cât și modul de realizare a tiparului. Compozitia digitală a permis transferul informațiilor la echipamentul de realizare a filmului tipografic pe suport magnetic, sub formă de fișier electronic. Între anii 1960-1970, perfecționarea suportului de memorie digitală a permis stocarea unor fișiere foarte mari, ușor de corectat sau reeditat pentru că puteau fi transmise fără dificultate de la autorul sau designerul de materiale de tipărit la biroul de servicii de tipărire și invers.
Primele sisteme de PrePress moderne utilizau atât tehnologia analogică cât și pe cea digitală. Pentru efectuarea operațiilor de design, culegere de text și tehnoredactare se foloseau calculatoare din ce în ce mai performante în timp ce, pentru realizarea filmului și impresionarea plăcii tipografice tehnologia clasică, tradițională era de neînlocuit. Lucrătorii prepress trebuie să se instruiască în folosirea noilor tehnologii și pentru a ocupa noile tipuri de locuri de muncă create de acestea pentru a rămâne în industria de tipărire. Aptitudinile
19
mecanice și cunoștințele de calculatoare sunt cheia succesului. Acum industria este parte a computer age. Acum agențiile au nevoie de manageri care sa supravegheze producția prepress pe loc, nu numai să facă propria corecție de culoare sau paginare, ei trebuie sa folosească rețelele de calculatoare pentru a transfera date către o varietate de locuri de tipărire.
Apariția calculatoarelor, care marchează începutul epocii digitale în economie și, în mod particular, în industria publicistică și tipografică, a fost percepută ca cea mai vizibilă parte a schimbării din punctul de vedere al cunoștiințelor necesare pentru utilizarea noilor tehnologii și a meseriilor, ocupațiilor sau profesiilor rezultate. Tendința accelerată de înlocuire a infrastructurii electromecanice cu cea computerizată, de informatizare și computerizare a societății, conduce la necesitatea acumulării reapide de cunoștiințe legate de conversia informațiilor mecanice, electro-mecanice și chimice în informații digitale și transmiterea acestora la distanță, de utilizarea și dezvoltarea noilor tehnologii.
Marile companii dispun de resursele necesare pntru instruirea personalului în utilizarea noilor tehnologii, dar companiile mici nu își pot permite și, din acest motiv, renunță la utilizarea acestora reprezentând o frînă în calea evoluției tehnologice. Guvernele au sesizat importanța furnizării de educație tehnică în promovarea noilor tehnologii și au decis să sprijine companiile mici și mijlocii prin finanțarea de programe de instruire. În ultima decadă a secolului al XX-lea un număr mare de școli tehnice și instituții de învățământ superior, din toate statele lumii, au adoptat programe pentru pregătirea tehnicienilor și specialiștilor care vor utiliza tehnologiile existente, precum și a acelora care vor dezvolta noile tehnologii. Instruirea populației în utilizarea calculatoarelor și folosirea acestora pentru accesul la informații din cele mai diverse domenii de activitate a devenit un fenomen de masă. Conectarea la internet facilitează transferul informațiilor tehnologice către public, contribuind astfel la ridicarea nivelului de pregătire tehnică a acestuia.
Locuitorii marilor orașe citesc mai mult decat cei din mediul rural și echipamentele pentru calculare, înregistrare și multiplicare informații au ocupat corporațiile și birourile de tipărire. După apariția informației electronice, societatea de azi continuă să ceară mai multe produse tipărite. Succesul industriei tipografice a fost dat de satisfacerea cererilor de produse multicolor în continuă creștere, în special în tipăriturile comerciale.
Activitățile care utilizează noile tehnologii necesită un nivel de calificare ridicat și prin urmare o plată ridicată. Pentru că există puțini specialiști în domeniu, serviciile de tipărire comerciale, care includ typesettere și platemakere, sunt cele mai bine plătite meserii în industria tipografică și publicistică. În același timp un număr mare de lucrători, necalificați pentru utilizarea ultimelor tipuri de echipamente și a softwere-ului aferent, concurează pentru
20
activități pe echipamente invechite, reducând salariile pentru aceste operații. Tehnologiile avansate sunt în avantajul lucrătorilor cu calificare superioară, instruiți în utilizarea acestora. Cei care operează tehnologiile avansate câștigă în mod uzual mai mult decat restul fortei de muncă și decât alți lucrători calificați din domeniul tipografic și publicistic.
În perioada 1960-1990 creșterea productivitătii pe lucrător tipografic prin folosirea typesetterelor automatizate și a echipamentelor de fotocompoziție avansate care ajută la stabilirea legăturilor între prelucrările editoriale de text și operatiile de prepress, a condus la scăderea necesarului de fortă de muncă ocupată în acest domeniu. Dar numai barbații au părăsit locurile de muncă, femeile, obișnuite să folosească mașinile de scris, fiind ușor instruite să folosească mașinile care produc litere la rece.
Principalii factori care au accelerat comutarea genului în tipografii au fost:
– cresterea numărului locurilor de muncă pentru femei de pe piața forței de muncă;
– fotocompoziția care folosește tastatatura QWERTY, familiară femeilor care au
experiență în folosirea mașinii de scris;
– delicatele echipamente electronice ușor de manevrat de către femei;
– mediul de birou fără căldură, gunoi și chimicale în zona de presă;
– difuzia tehnologiei typesetting în afara tipografiilor, ceea ce face ca tipografii de
meserie să piardă controlul asupra întregului proces tipografic permițînd femeilor să execute o serie de operații în cadrul acestuia.
Mașinile automatizate au lăsat neatinse diferențele care existau între ocupația de tipograf și ocupațiile asociate acesteia. Tehnologiile electronică și digitală fac din typeseting o parte a unui proces mai amplu, permit sarcinilor de tipărire să fie executate în mai multe puncte ale procesului de producție de un număr variat de oameni cu ocupații și profesii diferite. Permit femeilor să execute munca de tipograf. Înainte de apariția tehnologiilor digitale, adunătorii de litere și tipografii au format un grup social aparte care se consideră mai educat decât cei care aveau alte meserii. Sporirea educației și utilizarea mașinilor pentru a înregistra și transmite informațiile au crescut cererea de produse tipărite la sfârșitul secolului 19 și începutul secolul 20. Typesetterele de acum 100 de ani au fost abandonate odată cu debutul perioadei informatice.
În ciuda scăderii numărului locurilor de muncă ca urmare a introducerii automatizării, noile tehnologii typesetting au crescut productivitatea, au creat locuri de muncă adiționale și au produs o îmbunătățire a performanțelor operațiunilor typesetting.
21
1.3 Noua generație tehnologică de echipamente prepress
Tehnologia Computer – to – Plate (CTP)
În ultima decadă a secolului al XX- lea, crește cererea de tipărituri color complexe, de calitate ridicată, iar tehnologiile și tehnicile de reproducrere e află într-un proces radical și continuu de transformare. Creșterea semnificativă a numărului de tiraje mici complet- color se face chiar și în condițiile în care metodele de tipărire color digitale sunt mai scumpe decât cele tradiționale, datorită investițiilor în noile echipamente.
Evoluțiile tehnologice au condus inițial la procesarea digitală a filmului tipografic și,
treptat, la eliminarea completă a acestuia prin utilizarea tehnologiei Computer – To – Plate.
Procesarea directă a plăcilor tipografice a redus timpul de producție și pierderile materiale de
pe fluxul de fabricație, a crescut calitatea, consistența și complexitatea materialelor tipărite
prin eliminarea surselor de eroare intermediare. Practic, sistemele CTP și presele digitale
offset au produs o ruptură între cele două moduri de tipărire, tradițional și digital. Există prese
offset mult mai automate decât a prezis Marshall în 1983. Astăzi tipografii preselor hibride
offset/digital au posibilitatea de a regla cantitatea de cerneală asistați de calculator, obținând
astfel rezultate mult mai precise decât prin probe manuale. Schimbările automate de plăci,
noile tipuri de plăci și sistemul de reglare automată, înseamnă viteză mare, operații curate și
muncă precisă. Operatorii noii presse Heidelberg Speedmaster cu șase culori laudă noile prese
offset digitale și opțiunea de autoreglare a acestora, care sporește calitatea tipăriturii și reduce
timpul de lucru.
Părerile diferiților furnizori cu privire la calitatea tehnologiilor CTP sunt contradictorii și de aceea, pentru ca utilizatorul să poată aprecia singur, plăcile tipografice utilizate de sistemele CTP (tehnologie cu Ag sau termice) au fost testate comparativ, iar rezultatele au fost puse la dispoziția utilizatorilor au tras singuri următoarele concluzii:
ambele tipuri de plăci permit impresionare și imprimare de cele mai înalte performanțe, lucru confirmat de numărul mare de utilizatori;
calitățile și capacitățile ambelor tehnologii sunt peste capacitățile preselor;
afirmațiile unor furnizori potrivit cărora plăcile termice oferă calitate mai înaltă a
imprimării nu sunt justificate.
Alegerea între tehnologiile CTP Silver Halide și termic se face, de regulă, în funcție de alți factori, decât cei de calitate care includ lungimea tirajului, productivitatea plăcilor, prețul de cumpărare a unui sistem CTP, costul de exploatare a acestua etc. Fecare tip de tehnologie
22
CTP oferă avantaje care corespund necesităților anumitor utilizatori. Astfel, CTP care folosesc lumina vizibilă au anumite avantaje, ca de exemplu viteza mare a impresionării și durată mai lungă de viață a laserului. Tehnologia termică oferă avantajul „coacerii” plăcilor pentru tiraje foarte mari.
Cheia către o implementare de succes a unui sistem CTP începe cu obținerea de sfaturi neinteresate asupra diverselor tehnologii disponibile.
Tehnologia Computer-To-Press sau Dgital Offset Printing (DOP)
Apariția tehnologiei Computer – To – Press elimină complet impresionarea plăcilor tipografice într-un departament separat, imaginea de imprimat fiind transmisă, direct, dintr-un echipament computerizat specializat, la mașina de tipărit: presă offset, rotativă, imprimantă de mare viteză etc.
Noua tehnologie digitală de tipărire color face posibilă realizarea de tipărituri de
calitate ridicată, complet-color, în cantități foarte mici, în condiții de rentabilitate. Deoarece
documentul este trimis direct la echipamentul de tipărire, nu pe film sau placă, aceasta fiind
creată chiar pe presă, costurile de producție și durata fiecărui tiraj sunt semnificativ scăzute,
deci condițiile de eficiență economică oferite sunt maxime. Presele digitale nu necesită schimbarea plăcilor, potrivitea zonelor de cerneală și alte reglaje cunoscute la tipografiile tradiționale, prin urmare ciclul de producție poate fi extrem de redus. E posibil să se termine o lucrare și să se înceapă alta, fără oprirea presei, întrucât lucrările în așteptare sunt memorate pe servere dedicate.
Un alt avantaj oferit de tiparul digital sunt probele de tipar, digital press proof, care se pot obține în câteva minute sau chiar secunde, iar produsul final va arăta exact ca proba digitală făcută. O nouă direcție de evoluție a tehnologiei digitale o reprezintă probele de tipar realizate la distanță, remote proofing, când operatorul tipograf apasă pe buton la presă și, în câteva minute, o probă pleacă spre biroul clientului, prin e-mail. Wilf Maier de la Benwell Arkins sugerează că vor apărea și alte aplicații creative ale tehnologiei digitale de tipărire la distanță, comunicarea între tipografi și clienii lor realizându-se prin internet.
Mulți tipografi investesc în prese digitale, deși aceste noi mașini nu vor elimina tipărirea offset tradițională în următorii câțiva ani. Presele digitale sunt agreate la nivel industrial ca fiind calea către viitor, către noi categorii de lucrări de tipărire. Un articol on-line afirma că nu numai Xerox, ci și Heidelberg, tradițional un mare nume în producția de prese offset, se orientează în viitor către producția de prese digitale. Presele digitale sunt mai scumpe / tiraj dar, pentru că elimină filmul și procesarea plăcilor tipografice, se reduce timpul
23
de lucru. Ele sunt extrem de cost-eficiente pentru lucrări de tipărire complet -color în tiraje mici de mare calitate. Posibilitatea de producție a tirajelor mici complet- color se datorează dezvoltării tehnologiei de tipărire digitală; înainte de apariția preselor digitale, costul acestor tiraje era prohibitiv.
Într-un articol scris pentru National DTP Trade Jurnal Richard Terra scria: “ Noile tehnologii digitale de proofing și tipărire reprezintă culmea revoluției în Desktop Publishing. Noile prese digitale care permit tipărirea color în condiții de calitate ridicată la un preț de cost scăzut, cu un ciclu de producție de durată foarte scurtă, oferă posibilități nesperate designerilor, tipografilor și clienților lor”. El a scris o serie de articole despre ultimele tehnologii digitale pentru graphic design, prepress și color printing fiind imputernicit de DTP Jurnal să prezinte, la timp, informații tehnice precise specialiștilor în domeniu pentru a-i ajuta să înceapă folosirea avantajelor acestor inovații în producția color.
Într-o lume în care marja de profit scade continuu, în care competiția vine nu numai de la alte tipografii, dar și de la noile mijloace media, supraviețuirea unei tipografii depinde de:
viteza de lucru, care constă în comprimarea ciclului de producție, de la idee până
la livrarea produsului finit;
calitatea produsului finit, care este determinată de furnizarea constantă a unei
tipărituri de înaltă calitate;
cost de producție, care depinde de optimizarea operațiilor / tiraje mai mici de 500.
O tipografie bine organizată trebuie să fie capabilă să producă lucrări cu tiraj mic, într-
un timp de producție scurt, la o înaltă calitate a tipăriturii și un preț redus.
DOP integrează prelucrarea de imagini și imprimarea într-o singură mașină și face
posibil să se ajungă într-un singur pas, de la fișierul de date la hârtia tipărită. Conceptul este simplu: fișierele digitale sunt livrate direct către presă, unde generarea imaginii are loc în paralel cu ciclul normal de pregătire a presei.
De când Heidelberg a comercializat presa GTO-DI acum 10 ani, alți vânzători de sisteme DOP s-au alăturat și mii de prese cu sistem de generare a imaginii pe presă au fost instalate în toată lumea. Vânzătorii de astfel de sisteme oferă o gamă largă de opțiuni date de:
sistemul de generare a imaginii utilizat- majoritatea folosesc sistem termic, fără
developare de plăci;
mărimea presei – de la două la opt pagini;
numărul de grupuri de tipărire – de la patru la douăsprezece.
sistemul de umezire -sistem convențional de umezire sau fără umezire;
24
manevrarea hârtiei – toate ofertele, cu excepția uneia, sunt mașini plane.
CREO furnizează fabricanților de prese capete laser pentru generarea imaginii, electronică de mare viteză, aplicații software specializate și tehnici de integrare a fluxului de tipărire, necesare dezvoltării de prese DOP. Prin lucrul împreună cu fabricanți de prese, CREO a atins pe prese DOP performanțele de calitate a imaginii solicitate de utilizatori, calitate care a făcut din platesetterele CREO un standard în industrie. Din acest motiv, primii patru mari fabricanți de prese din lume, Heidelberg, MAN Roland, KBA și Komori, au adoptat tehnologia CREO pentru presele lor DOP.
La ora actuală, pe piața tipăriturilor color în tiraje scurte, sunt disponibile trei opțiuni tehnologice: DOP, Offset convențional cu CTP și sisteme cu jet de cerneală sau toner. Dintre acestea, opțiuniea de preferat pentru tipografiile cu tiraje scurte este presa DOP care oferă următoarele avantaje:
permite simplificarea și eficientizarea operării;
scurtează timpul de obținere a produsului finit pentru clienți;
oferă o calitate superioară a tipăriturii;
furnizează un cost de pagină redus pentru tipărituri de bună calitate cu tiraj mic;
minimizează impactul întreruperilor de producție;
permite modificări de conținut până în ultimul moment;
facilitează proofingul pe presă.
DOP simplifică semnificativ operarea, prin introducerea digitizării în tipografie și extinderea revoluției introduse de sistemele CTP. Generarea imaginii pe presă elimină pașii de manevrare manuală a plăcilor, reducând astfel posibilitățile de apariție a erorilor, a zgârieturilor și a timpului pierdut. Eliminarea pașilor respectivi determină, în plus, reducerea timpului de producție. De exemplu, pentru a tipări 3000 de copii pe o presă cu șase culori, sunt necesare numai douăzeci de minute, în timp ce folosirea unui platesetter convențional, necesită încă treizeci de mininute pentru pregătirea plăcilor și montarea lor pe presă. În cazul folosirii DOP, acest timp de pregătire poate fi eliminat aproape complet.
PREGĂTIRE PREGĂTIRE IMPRIMARE
Fără DOP FIȘIER PLACĂ
PREGĂTIRE IMPRIMARE
Cu DOP FIȘIER
25
Așa cum s-a dovedit în mod repetat, în multe domenii industriale, simplificarea operațiilor și reducerea ciclurilor îmbunătățesc eficiența producției. Fabricanții cu cicluri de producție reduse, în mod constant, elimină competitorii care nu pot atinge același nivel de eficiență. Acesta este ocazia oferită de sistemele DOP tipografiilor.
DOP reduce ciclul de producție, lucru impus de nevoia producătorilor de a oferi rapid tipărituri, în condițiile în care schimbul de informații se intensifică și diversele sisteme media interacționează cu tipografiile din ce în ce mai mult. Unul din avantajele cheie ale sistemului DOP este abilitatea de a reduce drastic timpul cerut unei tipografii să răspundă clientului, timpul de la „fișier gata” până la „lucrare livrată”. Într-o lume în care totul se întâmplă rapid, capacitatea de a oferi timpi de producție scurți este un avantaj față de competiție.
Calitatea superioară a tipăriturii și a fidelității acesteia face ca imaginile obținute pe presele DOP să egleze în calitate imaginile obținute pe sistemele performante cu plăci tipografice, tipărirea offset continuând să fie un standard, în condițiile în care anumite mașini care folosesc toner ating acum o bună calitate a imaginii. Poate că mai important decât calitatea este flexibilitatea furnizată de tipărirea offset în ce privește formatul, culoarea, hârtia folosită și finisajul.
Cerințele clienților sunt:
tipărire pe hârtii speciale, din orice fel de material, texturi și greutăți;
tipărire pe formate mari;
folosire de cerneluri specializate;
pete de culoare;
tipărire în șase culori;
finisaje speciale (lăcuire, embosare etc.)
Toate aceste nevoi pot fi îndeplinite ușor prin tipărire offset, flexibilitatea care poate fi obținută prin tipărirea pe bază de toner fiind mult mai redusă.
O presă DOP bine proiectată poate furniza calitatea și flexibilitatea tipării offset, având un avantaj clar față de sistemele bazate pe imprimarea cu toner.
Costul de producție redus pentru tiraje mici oferit de tehnologia DOP este obținut
prin eliminarea operațiilor necesitate de crearea plăcilor. Pentru o presă DOP bine proiectată, generarea imaginii are loc în paralel cu alți pași esențiali de pregătire a presei, cum ar fi spălarea cauciucurilor și setarea cernelii. Practic, generarea imaginii pe presă nu necesită nici o manoperă suplimentară. Acest lucru permite sistemelor DOP să aibă un avantaj în privința costului de operare pentru tiraje mici. Poate fi luată în considerare și economia rezultată din
26
productivitatea crescută a tipografiei, precum și din reducerile determinate de folosirea plăcilor care nu necesită developare.
Reducerea impactului întreruperilor este determinată de tehnologia POD prin reducerea numărul de întreruperi dintr-un ciclu de producție și prin reluarea ușoară a procesului după o întrerupere, ca urmare a eliminării plăcilor din procesul de tipărire.
POD permite modificări de conținut până în ultimul moment datorită faptului că generarea imaginii are loc direct pe presă. Atunci când toată lumea este sub presiunea unor cicluri de producție scurte, clienții apreciază tipografiile care se acomodează ușor cu schimbările de plan și schimbările de conținut de ultim moment. De exemplu, o tipografie poate să ofere clienților săi posibilitatea specificării prețurilor într-un anunț publicitar, chiar în momentul dinaintea începerii tipăririi. Offset- urile tradiționale formează cozi de lucrări la platesetter și la presă. Formarea de coadă de lucrări la presă asigură o încărcare maximă a acesteia, dar asta vine cu un preț – forțează închiderea ediției mai devreme și are consecințe de cost în termeni de manoperă și materiale atunci când clientul cere schimbări de ultim moment. Conversia cozii tradiționale într-o coadă electronică salvează bani și ajută tipografiile să fie mai flexibile și să se adapteze mai bine întreruperilor generate de clienți.
Proofing- ul pe presă (probe de tipar) oferit de tehnologia DOP este mai bun și mai economic. Prooful poate fi tipărit rapid folosind hârtia care va intra în producție, cerneala și presa care vor fi folosite pentru lucrarea finală. Practic, acest lucru elimină lucrul pe ghicite asigurând o precizie maximă a culorii. În plus, reducerea duratei ciclului de producție și a pașilor de producție face posibilă întoarcerea ușoară la etapa de prepress pentru implementarea schimbărilor de ultim moment. De exemplu, o presă poate să facă o ajustare de culoare life sau un retuș în timp ce clientul verifică produsul finit. Acest lucru elimină nevoia de abandon a încercării și planificarea unei alte încercări în altă zi. Impactul pozitiv asupra clientului este considerabil.
Tehnologia de tipărire DOP prezintă avantaje de utilizare pentru diferite tipuri de
companii care oferă servicii tipografice. Spre exemplu, face posibil ca tipografiile comerciale-
tipografii la minut- să răspundă mult mai rapid cerințelor clienților lor, menținând în același
timp calitatea și flexibilitatea tipăriturii offset. Abilitatea de a produce tiraje scurte în mod
economic și rapid poate, de asemenea, să aducă beneficii tipografiilor dedicate, permițându-le
să reducă costurile, să crească diversitatea și să reducă timpii de livrare a materialelor pe care
le tipăresc.
În tabelul următor sunt prezentate, sintetic, principalele avantaje oferite de tehnologia DOP diferitelot ripuri de tipografii.
27
Tip tipografie Avantaj oferit de tehnologia DOP
Tipografii – oferă tirajul necesar și timpi de execuție scurți, clienților cu tiraje mari;
comerciale – oferă posibilitatea de atragere clienți cu lucrări în tiraje scurte;
– permite creșterea utilizării capacității sistemului de prepress existent;
– creșterea profitului;
– reducerea costurilor.
Tipografii – creșterea vitezei de execuție;
rapide – abordarea de lucrări cu tiraje mari și nevoi de calitate crescute;
– extinderea activității într-un nou segment de clienți;
– reducere costuri.
Birouri de – extinderea activității în domeniul tipăriturilor;
servicii – îmbunătățirea serviciilor de proofing.
Tipografii – reducerea costului inventarului;
dedicate – obținerea de lucrări în timp scurt
– reducerea costurilor.
O tipografie care dispune de o presă DOP are posibilitatea să beneficieze de comenzi cu tiraj mic, chiar foarte mic, și timp de execuție redus. Instalarea unei prese DOP este numai unul din pașii către profitabilitate. Pentru a face tranziția de la tiraje mari, cu preț de cost redus, la tipărirea de tiraje scurte, tipografiile au nevoie de deschiderea sau de înțelegerea și de necesitatea implementării unui flux și a unor practici de operare corespunzătoare. O tipografie care folosește o presă DOP:
are timp resus de răspuns la cerințele clienților;
se adresează unei baze de clienți care doresc tiraje scurte, executate rapid sau care
lucrează cu termene de predare dinamice și scurte;
oferă clienților o gamă largă de posibilități de tipărire și calitatea bună asociată cu
tipărirea offset;
beneficiază de un ciclu de vânzări eficient, care permite lucrărilor să fie plasate
rapid și eficient;
permite clienților să livreze fișiere gata de tipărit;
în mod constant, livrează lucrarea semnificativ mai repede decât competiția;
prezintă flexibilate în operare care permite schimbări de ultim moment în
conținutul unei lucrări;
înțelege și administrează costurile și operarea în timp real.
Studiile de cost publicate de National Association for Printing Leadership (NAPL) arată că presele DOP reprezintă soluția ideală pentru tirajele mici și foarte mici, oferind economii de peste 10% la tirajele scurte. În mod evident, economiile se reduc pe măsură ce
28
tirajul crește. Prețul de cost mai mare al unei prese DOP este compensat de reducerea costurilor de manoperă, care sunt dominante în cadrul CTP. În plus, datorită timpilor de producție reduși, acest avantaj este amplificat deoarece o presă DOP poate să realizeze mai multe tiraje pe schimb decât o presă și CTP.
Tehnologia de tipărire la cerere- POD
În domeniul tipografic și publicistic, schimbările tehnologice merg în direcția potrivit căreia industria trebuie să dea clienților ceea ce ei vor, când vor. O soluție oferită autorilor, designerilor, tehnoredactorilor, editorilor, tipografilor și clienților lor de ultima generație tehnologică o reprezintă tipărirea la cerere. Tipărirea color la cerere a creat posibilitatea de utilizare, pe scară largă, a publicațiilor complete- color, în condiții de eficiență maximă. Tehnologia de tipărire la cerere face posibilă efectuarea unei lucrări color de calitate superioară într-un timp foarte scurt, câteva ore chiar, și în condiții de preț accesibile unui număr mare de cititori. Această tehnologie modernă, care permite editorilor să tipărească cărți competitive din punct de vedere economic într-un tiraj oricât de mic, reprezintă o adevărată revoluție în industria tipografică și publicistică.
Comparația între tehnologia de tipărire tradițională, bazată pe prese offset, și tehnologia modernă de tipărire la cerere, se face în termeni economici: producție, distribuție, depozitare, legătorie. De aceea, pentru a înțelege avantajele oferite de utilizarea tehnologiei moderne de tipărire la cerere în industria tipografică și publicistică, trebuie caracterizată inițial tehnologia tradițională, prin aspectele sale care o definesc din punct de vedere economic:
– tirajele mari impuse de folosirea preselor offset, care necesită investiții inițiale mari și prezintă riscul creării unor stocuri substanțiale de carte greu vandabilă sau nevandabilă;
– discountul mare pe care editorii trebuie să îl facă distribuitorilor, pentru a obține o
distribuție adecvată (aproximativ 50% din prețul de vânzare);
– retururile de carte nevândută, care trebuie acceptate de editor.
În domeniul tipografic și publicistic, tehnologia de tipărire la cerere, „Print- OnDemand” sau „Publishing- On- Demand”, pentru care se folosește, în mod uzual, abrevierea POD, se identifică cu două posibilități de utilizare distincte, tipărirea la cerere și tipărirea cu date variabile, care aduc editorilor avantaje economice majore. Practic, există două tipuri de POD: tiraje scurte (short-run) și tipărire unitară (one-off).
Utilizarea tehnologiei POD pentru tipărirea de cărți și diverse publicații oferă editorilor posibilitatea să producă, la cerere, tipărituri policromie de calitate ridicată, în tiraje mici și foarte mici. Tipografii și clienții lor au descoperit astfel că tirajele mici și foarte mici, tipărite
29
la cerere, elimină blocările de capital în stocuri greu vandabile, reduc sau chiar elimină costurile de depozitare, tipărind numai cantitățile comandate de client. Tirajele mici și foarte mici necesită costuri de producție scăzute deoarece elimină investițiile inițiale ridicate ale editorilor, impuse de tirajele relativ mari care trebuie realizate prin metodele de tipărire tradiționale pentru a obține un preț de vânzare rezonabil. Aceste investiții sunt formate, în principal, din costurile aferente producției de materiale tipărite depozitate în stocuri și din costurile spațiilor de depozitare aferente. La acestea se adaugă și costurile de reeditare, în eventualitatea unei revizuiri a conținutului materialului tipărit. Echipamentele digitale, moderne, care pot tipări și lega rapid fiecare document, permit obținerea unei singure copii sau a unui număr mai mare de copii, la același preț de cost pe unitate. Folosind tehnologia POD, editorul poate tipări, la un moment dat, numai numărul de exemplare solicitat de client și, dacă efectuează livrarea imediat, nu are nevoie de spațiu de depozitare. Din moment ce fiecare carte se tipărește numai la comandă, noul sistem de tipărire elimină complet returnările de carte nevândută, coșmarul editorilor. În plus, costuri de reeditare nu există pentru că tehnologia modernă de tipărire la cerere permite modificarea conținutului materialului de tipărit pentru fiecare comandă în parte, chiar și pentru fiecare exemplar. Astfel, se elimină rata pierde-rilor pentru publicațiile al căror conținut se schimbă sau trebuie actualizat frecvent și pentru publicațiile cu valabilitate limitată în timp (out-of-date).
Tehnologia POD elimină complet stocurile de carte și de materiale tipărite, de cele mai multe ori formate din volume mari de carte în curs de distribuție sau greu vandabile, eliminându-se astfel toate cheltuielile asociate. Drept urmare, se reduce spațiul fizic de depozitare, proporțional cu volumul tipăriturilor stocate, micșorându-se substanțial cheltuielile aferente de întreținere. Depozitele fizice de carte și de materiale tipărite sunt înlocuite cu așa-numitele biblioteci virtuale, biblioteci de materiale gata pentru tipar, în format electronic, folosite pentru tipărirea la cerere, a fiecărei comenzi primite de la un client. Crearea, actualizarea și întreținerea bibliotecilor virtuale pentru depozitarea de materiale gata de tipărit necesită costuri infinit mai mici decât costurile depozitelor fizice de carte tipărită.
Tehnologia POD se transformă rapid într-o tehnologie de tipărire cu date variabile dacă se folosește pentru producerea de publicații personalizate, în condițiile în care marketingul, care a devenit o afacere la ora actuală, este un mare consumator de literatură de publicitate personalizată, cercetările de marketing efectuate conducând la mai multe modalități de individualizare a unui document.
Un avantaj, unic pentru procesul de tipărire digital, este capacitatea de personalizare a fiecărui exemplar al publicației cu conținut variabil, în timpul procesului de tipărire, lucru
30
dificil sau imposibil de realizat folosind presele tradiționale offset. Asta înseamnă că anumite elemente ale publicației se schimbă de la exemplar la exemplar, în timp ce altele sunt comune tuturor exemplarelor dintr-un tiraj. Astfel, o broșură publicitară poate conține numai elementele care-l interesează pe fiecare cititor în parte și-i poate fi adresată direct. Chiar și imaginile pot fi personalizate, de la exemplar la exemplar, în funcție de preferințele fiecărui cititor. Acest avantaj oferă editorilor, tipografilor și clienților lor posibilitatea de a realiza, fără dificultate, o nouă categorie de lucrări: publicații personalizate sau individualizate.
Modele de tipărire la cerere, pe care le poate folosi un editor profesionist, sunt: preediții (ediții de promovare și testere piață), editarea cărților sau publicațiilor de specialitate, reeditări, republicări a unor titluri epuizate, asociate cu un preț de vânzare ridicat, teste de lucru, tipărire în librărie etc.
În condițiile în care evoluția tehnologică a condus la apariția pe piață a echipamentelor și a aplicațiilor software specializate, prin integrarea cărora se pot obține fluxuri de producție tipografică distribuite în spațiu, la prețuri de cost accesibile publicului larg, editorii s-au adaptat, schimbându-și modul de lucru astfel încât să beneficieze de avantajele economice oferite de noile tehnologii. Acum, ei transmit manuscrisele materialelor de editat, primite de la clienții lor, pe suport de hârtie sau în format electronic, unor colaboratori externi, pentru tehnoredactare computerizată și design. Tehnoredactorii și designerii le prelucrează, în condițiile de culoare și calitate specificate, folosind echipamentele și aplicațiile software din dotarea proprie și le transmit editorilor gata pentru tipar, într-un format electronic recunoscut de majoritatea echipamentelor din tipografiile sau din birourile de tipărire specializate. După ce obțin bunul de tipar de la clienții care le-au comandat, editorii stochează (depozitează în format electronic, sub formă de fișiere) materialele respective pe suporți de tipul discurilor magnetice (HardDisk, FloppyDisc, CD-ROM, CD-RW, DVD- R, DVD-RW), formând biblioteci virtuale organizate pe criterii care permit identificarea rapidă a acestora, în vederea tipăririi, la cererea formulată de clienți. Și, dacă nu și-au creat propriul flux de tipărire sau dacă nu și-au permis achiziționarea unor echipamente ultramoderne de tipărit de tipul preselor digitale, prea scumpe încă pentru ei, editorii fac comenzi către birourile de tipărire dotate cu echipamente care permit realizarea tipăriturilor în condițiile de calitate, culoare și tiraj cele mai avantajoase din punct de vedere al costurilor de producție.
Singură, tehnologia POD nu rezolvă totuși problema distribuției, destul de costisitoare atât pentru autori, cât și pentru mulți editori. Da, se poate tipări și lega cartea în timp record, dar e greu de expediat în librăriile din toate colțurile țării sau din întreaga lume pentru a ajunge în mâinile cititorilor.
31
În prezent, comunicarea rapidă între toți cei implicați în procesul de producție tipografică distribuit se face via internet, prețul de cost foarte scăzut făcând internetul accesibil tuturor. Autorii, editorii, tehnoredactorii, designerii și tipografii, aflați fizic oriunde în lume, pot colabora și efectua schimburi de date, în vederea obținerii de tipărituri în condițiile de culoare, calitate, tiraj și preț cerute de piața competitivă de astăzi.
Tehnologia POD permite tipărirea la distanță, via internet, a cărților sau publicațiilor chiar și una câte una, practic la cerere, în librăria, biroul de tipărit sau la sediul distribuitorului indicat de fiecare cititor. În condițiile în care echipamentele digitale de tipărire și aplicațiile software dedicate au devenit accesibile publicului larg ca preț de cost, cheltuieli de întreținere și mod de utilizare, tipărirea se poate face chiar și acasă la cititor, dacă acesta are un sistem POD format din calculator conectat la internet, imprimantă digitală și software specializat.
POD a revoluționat munca de editare. Mulți editori care folosesc această tehnologie o percep ca fiind cea mai eficientă cale de a ține permanent cartea sau publicația sub tipar și, drept urmare, ca pe cea mai eficientă tehnologie de tipărire, din punct de vedre economic. Cartea nu se epuizează practic niciodată de pe piață, deci nu se pierd clienți pe motiv că ediția s-a epuizat. Se poate tipări nelimitat în timp. Este foarte benefic pentru editori să acopere permanent lista de cărți dispo-nibile. Practic, cărțile de care dispun se află continuu în curs de tipărire. După procesare, editorul stochează cartea sau publicația, inclusiv coperta, în format gata pentru tipar, ca fișier digital într-o bibliotecă virtuală. La fiecare cerere formulată, calculatorul selectează fișierul corespunzător și dă comanda de tipărire pe o imprimantă POD. La prețul de cost setat în fișierul digital, format din costurile de editare și o taxă pentru păstrarea fișierului în biblioteca virtuală se adaugă, după caz, costurile de imprimare. Deoarece costurile inițiale de editare sunt foarte reduse, pierderile tehnologice au dispărut aproape complet și ciclul de producție este foarte mic, editorii pot onora foarte multe comenzi de la scriitori sau alți clienți, caz în care activitatea devine mai sigură și mult mai profitabilă, decât dacă ar folosi tehnologiile tradiționale de tipărire.
Tehnologia POD și internetul au stimulat și munca de creație a autorilor cărora le-a oferit șansa unică de a se afirma și de a-și tipări cărțile sau publicațiile continuu, cât timp sunt cerute pe piața competitivă de astăzi. Această tehnologie dă posibilitatea fiecărui autor să-și editeze și singur lucrările, nu numai prin intermediul unei edituri. În acest scop, el poate apela la serviciile unui birou de editare și tipărire, la serviciile unei librării sau chiar își poate procesa singur lucrările, dacă are puterea financiară, dotarea tehnică și priceperea necesare. În condițiile în care tehnologia POD oferă posibilitatea obținerii de costuri de editare accesibile
32
tuturor, prețul de cost obținut pe unitatea de produs foarte scăzut crește numărul cititorilor, sporind totodată și veniturile autorilor.
Tehnologia POD și internetul permit autorilor să comande tipărirea de publicații policromie sau color în tiraje foarte mici și în timp de editare foarte scurt, folosind în acest scop serviciile editurii preferate, oriunde ar fi ea situată pe glob. Pe de altă parte, aceste tehnologii moderne permit editorilor să primească comenzi, via internet, de la clienți aflați la mare distanță, să proceseze materialele folosind cei mai buni specialiști în domeniu din lume și să folosească pentru tipărire tipografia situată cel mai aproape de utilizator, dacă nu chiar la sediul acestuia, atunci când este dotat cu echipamentul de tipărire corespunzător. În condițiile actuale, autorii, editorii și agenții de distribuție pot folosi POD prin internet și tipărirea la distanță. Da, teoretic, toți cei implicați în procesul de producție editorial și tipografic pot face acest lucru, dar practic numai editurile mari și unii agenți de distribuție folosesc, cu prudență încă, noile tehnologii, beneficiind astfel de avantajele oferite de acestea.
Tehnologia POD și internet-ul au revoluționat industria tipografică și publicistică, oferind
autorilor și editorilor cele mai eficiente posibilități de a se face cunoscuți în domeniu și de a-și
comercializa cărțile sau publicațiile. Astăzi, grație tehnologiei POD, autorii și editorii, începători sau consacrați, pot realiza materiale tipărite cu costuri de producție și de distribuție mici, în vederea vânzării sau promovării acestora pe piață. Totodată, pot folosi web- site-uri dedicate sau își pot crea propriul web- site pentru prezentarea activității lor sau pentru promovarea cărților sau a publicațiilor aflate pe piață. În plus, accesul la noile tehnologii permite librarilor să fie permanent informați cu privire la cărțile și publicațiile disponibile la un moment dat, să facă și să primească comenzi on-line, pe baza cărora să efectueze livrări, clasice sau on- line, cititorilor.
În industria tipografică și publicistică marketingul este orientat către internet. Toți cei implicați în procesul de producție editorială, autori, editori, tehnoredactori, designeri, tipografi, librari sau distribuitori autorizați, precum și toți cei care le asigură acestora suportul tehnic, serviciile de specialitate și de întreținere, sursele de materii prime și materialele consumabile, sunt devotați marketingului pe internet. Toți sunt preocupați de crearea unui web-site prin care să își promoveze imaginea sau produsele, toți fac eforturi să înțeleagă cum se face comerț electronic, e-commerce, cu produse tipografice sau cum se poate comercializa o carte printr-o librărie electronică de tipul Amazon.
S-a apreciat teoretic și s-a constatat practic că profitul, obținut de autori, editori, librari sau distribuitori din vânzările de produse tipografice, folosind tehnologia POD și tipărirea la distanță, prin internet, este mult mai ridicat decât cel obținut din vănzările prin librării
33
tradiționale sau metode clasice de distribuție. Și acest lucru a devenit posibil nu numai datorită eliminării complete a stocurilor, reducerii substanțiale a costurilor de distribuție și a eliminării rebuturilor care, însumate, conduc la cheltuieli mai mari decât cele necesare pentru achiziția noilor tehnologii, ci și pentru că mijloacele de promovare moderne au dat acces cititorilor la ofertele de carte și la publicațiile existente pe piață, influențând, în mod favorabil, vânzările. Prin urmare, autorii pot obține venituri mai mari prin vânzarea cărților lor dacă folosesc tehnologia POD și dacă nu apelează la serviciile editurilor tradiționale, pe care trebuie să le convingă să le publice cărțile, știut fiind că acestea acceptă, cu mult mai mare ușurință, lucrările autorilor consacrați sau publicațiile de renume pentru care sunt siguri că recuperează cheltuielile de producție și distribuție, dacă nu realizează și ceva profit. Rezultă că autorii tineri și editurile noi au mai multe șanse de afirmare și supraviețuire dacă folosesc metodele moderne de tipărire în locul celor tradiționale. Cu popularitatea internet- ului și tehnologia POD lumea editorilor mici nu va mai fi niciodată aceeași. Combinația celor două tehnologii le oferă calea de creștere a vânzărilor și a eficienței, cu un risc financiar minim.
Tehnologia POD a transformat birourile de tipărire în magazine de produse tipărite, care
oferă pe loc clienților lor o gamă largă de publicații și materialele publicitare. Și consumatorii
de produse tipărite au avut de câștigat de pe urma acestei tehnologii noi, pentru că găsesc în
orice moment cărțile dorite, nemaiexistând practic noțiunile de ediție epuizată sau ediție
depășită moral, conținutul publicațiilor de specialitate fiind actualizat continuu. Practic, fiecare
utilizator poate obține pe loc, cartea sau publicația de care are nevoie, personalizată după
preferințele sale.
La ora actuală, utilizând tehnologia POD și internet- ul, fiecare cititor poate descărca materialul de tipărit, în format electronic, de pe serverul editorului și îl poate tipări într-un magazin de produse tipărite, așa-numitul printshop. Astfel, se elimină complet costurile cu spațiile de depozitare și de vânzare, reducându-se substanțial costurile de distribuție, dar cresc costurile de achiziție a echipamentelor și programelor necesare pentru că tehnologia POD nu este ieftină și trebuie să respecte câteva standarde internaționale.
Acum cărțile și publicațiile pot fi disponibile în unul din următoarele formate:
tipărit, clasic: sub formă de carte sau publicație tipărită pe suport de hârtie, accesibilă cititorilor prin librării sau biblioteci;
on- line: sub formă de carte sau publicație electronică accesibilă cititorilor prin biblioteci virtuale, via internet;
pe suport magnetic: sub formă de carte sau publicație în format electronic, stocată sub formă de biblioteci virtuale pe HardDisk, FloppyDisk, CD- ROM, CD-RW.
34
Suntem la începutul unei revoluții a cărților electronice, cu cititori care găsesc mai confortabil cititul cărților tipărite pe hârtie decât cititul cărților on- line. Prin urmare, majoritatea cărților sau publicațiilor solicitate sunt în format tipărit pe suport de hârtie.
În concluzie, POD a dat editorilor posibilitatea de a tipări cărțile sau publicațiile, indiferent
de complexitatea lor și de calitatea cerută, în cantitatea dorită, nu în tiraje fixe. Dacă publicația sau cartea este stocată în format electronic, practic tirajul nu se epuizează niciodată. Tehnologia POD deschide drum către integrarea unui sistem automat de comandă și vânzare materiale tipărite prin intermediul căruia cititorul merge la un așa-numit printshop, comandă cărțile sau publicațiile care îl interesează, via internet, așteaptă tipărirea acestora la o imprimantă de mare viteză sau la o presă digitală ultraperformantă, plătește și pleacă mulțumit.
Tehnologia POD, considerată tehnologia viitorului în industria tipografică și publicistică, datorită avantajelor economice majore aduse tuturor celor implicați în procesul de editare și tipărire, revoluționează radical modul de producere, distribuire și vânzare a tipăriturilor. Ea creează autorilor posibilitatea să scrie și să publice orice când doresc, iar cititorilor le asigură accesul la orice titlu scris oricând, care nu se epuizează niciodată și pentru care pot obține o copie când doresc la un preț de cost semnificativ redus.
Platforme de tipărire distribuite
Odată cu dezvoltarea infrastructurii digitale, a rețelelor ultrarapide și a tehnologiilor de comunicație, s-a creat posibilitatea de integrare a fluxurilor de producție PrePress, Press și PostPress într- un singur flux tehnologic de producție (“workflow”). În industria tipografică și publicistică, fiecare vânzător de produse sau servicii tipografice oferă o soluție tehnică proprie, bazată pe echipamente de tipărire care definesc, măsoară și redau parametrii de culoare și imprimare într-un mod specific. Aceste fluxuri de producție se înlocuiesc, treptat, cu platforme deschise – distribuite în cadrul cărora se folosesc echipamente de tipărire de la mai mulți producători, Sistemele de Operare Mac, Windows și Unix coexistă, sunt folosite Aplicații Desktop Publishing diverse ca Adobe, Corel, QarckXpress etc. În aceste condiții, succesul platformelor deschise – distribuite este puternic dependent de standarde ca ICC, CMYK, RGB, PostScript, TrueType, PDF etc. Pentru a realiza tipărituri de calitate superioară, fluxurile de repreducere color distribuite trebuie să folosească sisteme de management de culoare compatibile, CMS, care să asigure inercomunicarea și schimbul consistent de date între componentele lor hardware și software. A apărut astfel necesitatea unor standarde universale pentru formatul fișierelor și schimburile de date. Toate aplicațiile
35
Desktop Publishing profesioniste suportă un CMS bazat pe standardele ICC, în timp ce
Adobe Portable Document Format (PDF) și plug-ins-urile Adobe Acrobat s-au impus în acest
sens. Agfa și CreoScitex au construit o soluție prepress completă bazată pe formatul de fișier
PDF care incorporează informații despre procesul de producție al unei lucrări tipografice
începând cu faza de design. PDF-ul, care oferă posibilitatea ca orice document să fie expediat
via Internet și reprodus cu exactitate, și tehnologia DOP deschid calea pentru fluxul de
tipărire distribuit, elimină barierele geografice și permit industriei tipografice să beneficieze
de toate avantajele rețelelor digitale. Astăzi tipografiile primesc lucrările fie pe disc optic sau
magnetic, fie via internet, creându-se astfel o comunicație între atelierul de tipărire și clientul
său.
International Cooperation for Prepress, Press and Postpress (CIP3) a dezvoltat Print Production Format (PPF) care permite realizatorilor de lucrări tipografice să comunice unul cu altul pe fluxul tipografic schimbând informații importante cu privire la parametrii produsului de realizat, ajustând automat procesul de producție.
Și pentru că nici una din aceste soluții nu reprezintă o soluție de control integral a procesului de producție tipografică, Agfa, Adobe, Man Roland și Heidelberg s-au constituit în International Cooperation for the Integration Processes in Prepress, Press and Postpress (CIP4) și au introdus Job Definition Format (JDF). Un eveniment important in istoria industriei tipografice s-a produs în 2001, când a fost implementat primul sistem bazat pe JDF.
Fluxurile de producție digitale, cel mai adesea percepute ca fiind de tip prepress, au evoluat în două direcții:
către “front-end”, odată cu creșterea numărului de materiale obținute on-line, a
producției de noi,materiale, accesorii și utilitare pentru managementul activității;
către sectorul de tipărire și finisare, odată cu implementarea CIP3/4 care
furnizează date pentru reglarea zonelor de cerneală, setarea parametrilor de
tipărire și finisare.
36
1.4 Comparație între sistemele moderne de prepress digital
Pentru că există aplicații și soluții tehnologice diverse, standardele elaborate vor afecta fluxurile de producție în viitor, implementarea lor făcându-se în etape. În particular, producția prepress folosește sitememe tehnologice mixte. Multe companii implementează sisteme prepress complet digitale și CTP în etape, învăță cum să manevreze noile tehnici și fluxuri digitale, dar și cum să integreze aceste componente în sistemele pe care le au deja. (Julie Shafer- Digital Output, the bussiness guide for electronic publishers). Pentru perioada care urmează, fluxurile de producție rămân mixte și integrarea lor rămâne cea mai dificilă problemă.
Japan Association of Graphic Arts Technology a analizat influiența tehnologiilor
digitale și dinamica pieței în industria publicistică și tipografică și a efectuat un studiu care
reflectă principalele tendințe de evoluție a acestui domeniu. Potrivit acestui studiu, ca efect al
schimbărilor tehnologice, produsele tipărite în mod tradițional se reduc continuu, crește numărul celor tipărite prin rețea, iar publicațiile pe Internet și World Wide Web cresc exponențial.
Tipărirea convențională nu dispare de pe piață, dar trebuie să fie competitivă și să
devină cât mai economică. Un timp, cele două tehnologii, cea tradițională și cea digitală,
bazată pe calculatoare, vor coexista. Tehnologia digitală nu va elimina complet metodele de
tipărire tradiționale. Calculatoarele vor schimba organizarea tradițională a procesului de tipărire în toate fazele sale de prepress, efectele în restul procesului de fabricație constând
într-o ordine total diferită. Atât metodele de tipărire la cerere cât și metodele de tipărire
competitive cu presa offset traditionala sunt o realitate în industrie ca rezultat al tehnologiei
digitale.
Clienții își schimbă continuu cerințele pentru a deveni mai competitivi pe piață, caută continuu noi căi de comunicare. Sistemele electronice puternice, digital imaging, digital comunications, software-ul specializat în prepress și image-to-plate sau image-to-press, oferă soluții pentru calitate ridicată, preț de cost scăzut și servicii rapide către acești clienți.
Noua generație tehnologică folosită în industria tipografică și publicistică oferă deci, producătorilor și utilizatorilor de materiale tipărite, următoarele avantaje:
creșterea diversității și calității tipăriturilor pentru a răspunde cererilor, din ce in ce
mai pretențioase, ale utilizatorilor;
creșterea productivității, prin scăderea duratei ciclului de producție și eliminarea
pierderilor de timp de pe fluxul de producție;
37
reducerea sau eliminarea surselor de eroare pe fluxul de fabricație;
creșterea eficienței economice prin eliminarea pierderilor materiale de pe fluxul de
producție;
scăderea prețului de cost pe unitatea de produs pentru a face tipăriturile accesibile
unui public cât mai larg, contribuind astfel la distribuirea rapidă a informațiilor
tehnologice, economice și politice în societatea modernă.
Îmbunătățirea tehnologiilor de fabricație și reducerea costurilor de producție conduc la scăderea continuă a prețului de cost al echipamentelor tipografice digitale făcându-le accesibile unui număr din ce în ce mai mare de producători care trebuie să ofere clienților lor cantitatea crescândă de materiale tipărite cerută pe piață. Cercetările în domeniul producției de echipamente tipografice urmăresc continuu:
îmbunătățirea performanțelor;
reducerea costurilor de fabricație;
reducerea cunoștiințelor de specialitate necesare utilizatorilor.
Impactul tehnologiilor digitale asupra industriei tipografice și publicistice e uriaș.
Istoria a demonstrat că lumea este constant afectată de continuitate și schimbare. Inovația functionează un timp simultan cu ceea ce eventual trebuie să înlocuiască. Odată ce schimbarea este completă, vechea metodă este eliminată și face parte din istorie.
Un exemplu modern este schimbarea produsă de trecerea de la tehnologia analogică la cea digitală. Ca toate revoluțiile, revoluția digitală afectează totul în societate în următoarele decade și, în particular, aplicațiile invențiilor umane. Deși trecerea la era digitală s-a produs rapid, ea a început pentru majoritatea populației în 1980 și e departe de a fi completă. Trăim într-o lume digitală, dar încă nu am abandonat munca manuală și procesele analogice. Viitorul poate arăta foarte diferit.
Schimbările aduse de noua tehnologie afectează, în mod firesc, și metodele de comunicație, producția și mediile de tipărire din industria tipografică. Transformările produse de tehnologiile digitale în această industrie sunt diferite de schimbările fundamentale produse în acest domeniu în 500 de ani de istorie. Mulți nu cunosc implicațiile tehnologiilor digitale în design și prepress în ultimii 15 ani. Utilizarea calculatoarelor în design, paginare și pre-
producție e o parte familiară a procesului pentru multi designeri, editori, agenți de publicitate și pentru mulți alții care se implică în activități de tipărire. Putini oameni sunt însă familiari cu
38
modul în care tehnologia digitală a schimbat producția fizică a materialelor de tipărire și industria care le produce.
În concluzie, se poate spune că utilizarea tehnologiilor digitale reprezintă cea mai fundamentală schimbare în istoria industriei tipografice, dar trebuie înțeles cât de mult trebuie schimbat în această industrie.
Cunoștiințele despre calculatoare devin parte a oricarei meserii, mai mult ca niciodată. Fie că vrem, fie că nu vrem, nu putem lăsa noile tehnologii deoparte. Viteza și eficiența pe care le aduc acestea în industria tipografică și publicistică nu vin fără costuri. Pe lângă schimbarea produsă pe piața forței de muncă, se schimbă și condițiile de calitate. Suntem în epoca tipăriturilor fine, în care designer-ii creează opere de artă pe care trebuie să le reproducem. Astăzi clienții își produc singuri lucrările fără utilizarea unor resurse externe și fără instruire în tehnici de tipărire sau artă graafică.
Industria este în continuă schimbare. Schimbările tehnologice creează pe de o parte
teamă, pe de alta bucurie pentru cei care se impică în aceste schimbări la timp.
Pe măsură ce industria devine intens digitală, omenirea percepe conceptul de
tehnologie digitală ca pe o serie de instrumete de lucru, acceptă ideea unui flux de lucru
digital și a unui întreg sistem digital. Tipografiile offset sunt complet obișnuite acum să aibă o
infrastructură digitală care include designul, crearea documentelor și importul acestor fișiere
de la surse aflate la distanță. Deoarece echipamentul digital depășeste zona de presă, conceptul digital va desemna în industria tipografică și publicistică mai mult un proces decât un echipament.
Un articol din Print Action Magazine On-line despre predicțiile în industria tipografică afirmă că British Printing Industry Federation a identificat trei chei de tranziție în această industrie:
transferul de la fizic la digital;
transferul de la graphic arts la graphic engineering;
transferul de la echipament la sistem.
Tipografii sunt împărțiți în trei mari categorii (De Franco 2):
the leaders= conducatorii care au înțeles era digitală și știu s-o manevreze;
the laggards= întârziații care se încăpățânează să stea în acest domeniu;
the lost= pierduții care vor dispărea în următorii câțiva ani.
E dificil de spus ce va urma. Se pare că se caută continuu noi căi de a elimina pașii procesului de tipărire.
39
Cap. 2 Utilizarea managementului de culoare
Managementul de culoare,"Color management", exprimă conceptul potrivit căruia descrierile de culoare dependente de echipamentele și programele de editare dintr-un flux de reproducere a imaginilor, cunoscute cu precizie, sunt transformate într-o descriere generică utilizată pentru controlul reproducerii corecte, cu acuratețe, a culorilor.
Managementul de culoare este termenul utilizat în domeniul tehnologiei digitale și al calculatoarelor pentru descrierea conversiei controlate a culorii între diferitele echipamente de reproducere a acesteia, ca de exemplu scannere, camere digitale, monitoare TV, imprimante, prese offset și mediile de reproducere corespunzătoare.
Obiectivul managementului de culoare este asigurarea transferului imaginilor color între diferitele tipuri de echipamente de intrare (de captare) și de ieșire (de afișare și de imprimare) dintr-un flux de reproducere, minimizând, pe cât posibil, diferențele perceptibile dintre culorile captate, afișate sau imprimate de echipamentele respective. Managementul de culoar are ca obiectiv transformarea descrierilor de culoare dependenți de echipament, denumite în mod uzual parametri de culoare sau date de culoare, într-o descriere generică, care poate fi interpretată de toate echipamentele de procesare a culorii, astfel încât imaginile color obținute să semene cât mai mult cu imaginile originale.
Importanța managementului de culoare în reproducerea predictibilă și consistentă a culorilor într-un flux de lucru digital este dată de faptul că asigură compatibilitatea între diferitele echipamente de intrare și ieșire, diferitele sisteme de operare și diferitele aplicații de procesare (producere și editare) a imaginilor color. Managementul de culoare este important pentru că permite integrarea într-un singur flux tehnologic continuu a diferitelor tipuri de echipamente de procesare a imaginilor color, de la echipamente de captare, la echipamente de afișare, până la echipamente de imprimare, fără necesitatea efectuării unor conversii de imagine intermediare sau a unor corecții de culoare la nivel de operare (de către utilizator). Culoarea reală este menținută automat de hardware- ul, sistemele de operare și software- ul dedicat de scanare, editare, compoziție, proofing și distribuție a imaginilor color.
Elementul cheie în reproducerea corectă, cu precizie, a imaginilor color, folosind o gamă largă de echipamente și programe de la diferiți producători, este sistemul de management al culorii cunoscut în literatura de specialitate sub numele de CMS (Color Management System).
40
Reproducerea unor imagini color, dacă nu identice, aproape identice cu imaginile originale, necesită cunoașterea managementului de culoare ca știință și aplicarea sa de-a lungul întregului flux de lucru. În acest scop, specialiștii în domeniu trebuie să înțeleagă atât procesele de reproducere a culorilor cât și modul în care funcționează și descriu culoarea echipamentele de reproducere și programele de editare a imaginilor disponibile. De asemenea, trebuie să înțeleagă natura și modul în care se comportă diversele medii de reproducere a culorii în raport cu aceasta. Și pentru asta e necesar să cunoască conceptul de lumină și teoria de bază a culorii, modul de percepție al culorii la nivelul sistemului vizual uman și complexitatea factorilor care îl afectează, modul de descriere (reprezentare sau specificare) și de măsurare a culorilor, complexitatea conceptului de reproducere a imaginilor color. Și, nu în ultimul rând, trebuie să cunoască, la nivel conceptual, părțile componente ale unui sistem de management de culoare și modul lor de funcționare, în ansamblu, pentru atingerea scopului propus: obținerea imaginilor color reale folosind tehnologia digitală.
Industria tipografică și publicistică, arta grafică și comunicațiile multimedia sunt principalii beneficiari ai managementului de culoare și ai avantajului major pe care îl oferă societății globale de astăzi utilizarea sistemelor de management de culoare: posibilitatea de comunicare, fără bariere geografice, a informațiilor din orice domeniu de activitate, exprimate prin imagini color complexe, mai sugestive și mai ușor de înțeles.
2.1. Noțiuni de teorie a culorii
Senzația de culoare
Senzația de culoare, denumită simplu culoare, reprezintă senzația vizuală produsă de lumina care atinge retina ochiului uman. Ea este determinată de variația sensibilității sistemului vizual uman la lumina din mediul înconjurător. Razele de lumină care ating ochiul generează culoarea văzută de om. Soarele, sursa primordială de lumină, emite raze de lumină. Obiectele din mediul înconjurător, naturale sau construite de om, care produc și emit, ca și soarele, raze de lumină sunt numite surse de lumină sau iluminanți. Culoarea obiectelor sau materialelor din mediul înconjurător care nu produc și nu emit raze de lumină, este vizibilă numai dacă sunt iluminate de o sursă de lumină.
Crearea senzației de culoare implică lumina emisă de o sursă către obiectul de vizualizat, care reflectă o parte din această lumină pe direcția ochiului uman și, ca reacție, acesta transmite către creier stimulii interpretați drept culoare la acest nivel.
41
raze de lumină
sursă de
lumină
raze de lumină
obiect
raze de lumină
reflectate
ochiul omului
Prin urmare, senzația de culoare a omului este determinată de următorii factori:
– proprietățile fizice ale luminii și caracteristicile surselor care-o generează;
– proprietățile optice ale materialelor care formează obiectele luminate;
– construcția fiziologică a ochiului și psihologia creierului uman.
Având în vedere complexitatea factorilor care afectează senzația de culoare, reproducerea culorilor din natură necesită înțelegerea conceptelor de lumină, a modului de comportare a materialelor din natură în contact cu lumina și a mecanismelor de creare a culorii la nivelul creierului uman, lucru care implică cunoștințe aprofundate cu privire la:
– fizica culorii: lumină, spectru vizibil, culoare;
– conceptele care exprimă cantitatea de lumină emisă de o sursă: flux luminos, emitanță,
iluminanță, intensitate luminoasă exprimată prin temperatura culorii, luminanță;
– proprietățile optice ale materialelor: reflexia, transmisia, absorția;
– interpretarea culorii: indexul de interpretare CRI (Colour Rendering Index)
– percepția vizuală a culorii: percepție fizică, fiziologică și psihologică;
– culoarea obiectelor din natură: surse de lumină și obiecte colorate;
– caracteristicile culorilor: nuanța, saturația, strălucirea
– tipuri de culori: culori acromatice/ monocromatice/ policromatice, primare/secundare,
aditive / substractive.
Fizica culorii
Lumina este o formă de energie radiantă, numită radiație electromagnetică. Maxwell (1831-1879) a definit lumina ca fiind o undă electromagnetică care se propagă cu viteza de 300.000 Km / secundă. Domeniul undelor de radiație electromagnetică formează spectrul de
42
radiație electromagnetică. Diferitele tipuri de radiații electromagnetice creează unde de lungimi diferite, unele foarte scurte, altele foarte lungi.
Lumina este radiația electromagnetică caracterizată prin:
– lungime de undă sau frecvență (numărul de oscilații realizate/ secundă), percepută
de om ca fiind culoarea luminii;
– intensitate sau amplitudine, care este asociată percepției umane de strălucire
(brightness) a culorii.
Lungimea unei unde de lumină se măsoară în metri, cu multiplii și submultiplii acestuia, iar frecvența sa se măsoară în Hertz (Hz). Unitatea de măsură pentru intensitatea unei unde de lumină este candela (cd).
Lungime de undă
Intensitate
Undă de lumină
n
unde:
c c
,
f x n f
= lungimea undei de lumină, măsurată în metri;
= lungimea undei de lumină, măsurată în metri;
n = indexul de refracție al mediului de propagare a undei de lumină;
c3 x108 metri/secundă, viteza de propagare a undei de lumină în vid; f = frecvența undei de lumină măsurată în hertzi, 1x Hz= 1/1x secundă.
Culoarea este proprietatea luminii determinată de:
– lungimea sa de undă, care-i definește parametrii de cromaticitate, percepuți de om
drept culoare;
– intensitatea sa, care- i definește parametrul luminanță, perceput de om ca strălucire
a culorii.
Cele două proprietăți fizice ale luminii definesc culoarea prin parametri de culoare independenți, cromaticitatea unei culori fiind determinată numai de lungimea de undă, iar luminanța numai de intensitatea acesteia.
Generic vorbind, orice combinație de unde de energie electromagnetică care impresionează, în mod specific, retina ochiului uman, definește o culoare care este mai întunecată sau mai strălucitoare, în funcție de intensitatea lungimilor de undă componente.
43
Spectrul vizibil reprezintă domeniul lungimilor de unde electromagnetice care poate fi detectat de ochiul omului. Este format din undele de lumină vizibile, cu lungimi cuprinse aproximativ între 380 nm (lumină ultravioletă) și 760 nm (lumină infraroșu).
Spectrul vizibil este inclus în spectrul de radiație electromagnetică deoarece ochiul omului nu poate detecta decât o mică parte din undele radiației electromagnetice pe care creierul le interpretează ca lumină colorată care poate fi:
– monocromatică, dacă este formată dintr-o singură lungime de undă vizibilă;
– policromatică, dacă este o combinație de mai multe lungimi de undă vizibile.
Spectrul vizibil, văzut ca lungimi de undă separate, se întâlnește în natură, sub formă
de curcubeu. Lumina albă, compusă din toate culorile spectrului vizibil, se poate descompune
în toate componentele sale, culorile curcubeului.
Lungimi de undă mai scurte Lungimi de undă mai lungi
Raze X Ultraviolete Spectrul vizibil Infraroșu Unde radio
(10-1nm) (101nm) (103nm) (10-13nm)
Albastru/ Blue Verde/ Green Roșu/ Red
(436nm) (546nm) (436nm)
Lungimile de undă din spectrul vizibil (nm)
Culoarea violet, cea mai scurtă lungime de undă vizibilă, se află la o extremitate a spectrului vizibil, iar culoarea roșu, cea mai lungă lungime de undă vizibilă, se află la cealaltă extremitate a sa. Dacă se reprezintă pe o axă, în funcție de lungimea lor de undă, ordinea culorilor spectrului vizibil este Violet, Albastru (Blue), Verde (Green), Galben (Yellow), Orange și Roșu (Red). Cea mai scurtă lungime de undă situată în exteriorul spectrului vizibil este UltraViolet- UV, iar cea mai lungă InfraRed- IR. Deși nu sunt direct percepute de om, undele ultraviolete pot determina unele materiale să emită lumină vizibilă, iar undele infraroșii pot fi detectate de unele echipamente (camere) și convertite în lumină vizibilă.
Cu ajutorul unei prisme, orice rază de lumină emisă de o sursă se descompune în componentele sale color, culorile curcubeului, cunoscute sub denumirea de culori spectrale sau monocromatice. Cunoscând compoziția spectrală a luminii astfel determinată, se pot afla parametrii de cromaticitate care definesc culoarea suprafețelor iluminate de aceasta.
44
Concepte care exprimă cantitatea de lumină emisă de o sursă
Fluxul luminos (sauF), denumit și putere luminoasă sau simplu lumină, reprezintă partea puterii radiante generată de o sursă pe care omul o percepe drept lumină.
Sensibilitatea ochiului uman transformă fluxul radiant, care definește puterea totală
radiată de o sursă exprimată în watts (W), în flux luminos, exprimat în lumens (lm). Definiția standard pentru fluxul luminos este următoarea:
Flux luminos- lumens = (Flux radiant- watts) x (683 lumens/ watt) x
x (Eficiența luminoasă a sursei de lumină)
Unitatea de măsură pentru fluxul luminos emis de o sursă este lumenul (lm).Un lumen este egal cu fluxul luminos emis de o sursă punctiformă cu intensitatea de o candelă, care radiază uniform, în toate direcțiile. Lumenul a fost derivat din candela, unitatea standard de măsură pentru intensitatea luminoasă, o candelă reprezentând fluxul luminos emis de o sursă punctiformă într-o anumită direcție, în timp ce un lumen reprezintă fluxul luminos emis de aceasta în toate direcțiile.
Fluxul luminos reprezintă o măsură a puterii luminoase radiate de o sursă deoarece cantitatea de lumină dintr-o rază este aceeași, indiferent de suprafața iluminată de aceasta, nu reprezintă însă o măsură a strălucirii suprafeței iluminate deoarece:
– ochiul uman nu este uniform sensibil la toate lungimile de undă vizibile;
– o sursă de lumină nu emite o putere egală pentru toate lungimile de undă vizibile.
Sensibilitatea ochiului uman la diferitele lungimi de undă din spectrul vizibil definește eficiența luminoasă a unei surse de lumină, exprimată prin raportul dintre puterea echivalentă a luminii emise de sursă și puterea electrică a sursei respective. Practic, eficiența luminoasă se definește prin raportul dintre “watts de lumină” și ”watts” Se exprimă prin relația:
Eficiența luminoasă = (Flux luminos- lumen)/ [(Flux radiant-watt) x (683 lumens/ watt)]
Spre exemplu, pentru un bec incandescent cu flux luminos de 1700 lumeni și putere de 100W:
Eficiența luminoasă = (1700 lumeni)/683 lumens / Watts x 100 Watts = 1700/683 x 100 = 2,49%.
Eficiența luminoasă permite conversia fluxului radiant emis de o sursă de lumină în flux luminos, pentru orice lungime de undă. Constanta 683 lumens/ watt face conversia de la unitatea de măsură a fluxului randiant (watt) la unitatea de măsură a fluxului luminos (lumen), ambele în fond puteri radiante, lucru necesar pentru că lumenul a fost definit cu mult înainte de sistemul internațional de unități de măsură.
45
Curbele eficienței luminoase spectrale, ridicate experimental de Comission Internationale de l’Eclarage/ International Commission on Illumination- CIE exprimă sensibilitatea ochiului uman la orice lungime de undă, atât în starea de adaptat la lumină (photopic) cât și la starea de adaptat la întuneric(scotopic), relativ la sensibilitatea maximă corespunzătoare lungimilor de undă de 555nm și respectiv 507nm.
Curbele de eficiență luminoasă spectrală determinate experimental de CIE (CIE 1931)
Curba pentru viziune photonică definește funcția vizibilității (V) folosită în practică pentru vizualizarea imaginilor color la lumina zilei.
Curbele eficienței luminoase spectrale sunt stabilite pentru “observatorul standard” definit de CIE, ca medie statistică a populației care vizualizează culoarea normal. În practică există însă multe deviații de la observatorul standard și este puțin probabil ca orice individ să vizualizeze culoarea la fel ca observatorul standard sau ca doi indivizi diferiți să vizualizeze culoarea în mod identic.
Ochiul uman lucrează în mod integrativ, însumând efectul tuturor stimulilor pe care îi recepționează de la lumina cu diferite lungimi de undă. Din acest motiv, fluxul luminos, care exprimă efectul produs asupra ochiului uman de puterea unei raze de lumină emisă de o sursă, se determină prin însumarea efectelor produse asupra ochiului de puterea fiecărei lungimi de undă din raza de lumină respectivă. Ca urmare a acestui lucru, fluxul luminos radiat de o sursă de lumină se poate determina pe baza uneia din următoarele relații:
46
– pentru sursele care emit un spectru de lumină liniar (sursa cu vapori de mercur):
fluxul luminos total = (flux luminos pentru fiecare lungime de undă emisă de sursă) – pentru sursele care emit un spectru continuu de lumină- neliniar (sursa cu lumină incandescentă):
fluxul luminos total = (flux luminos pentru intervale regulate de lungimi de undă
emise de sursă)
Fluxul luminos se exprimă în funcție de distribuția puterii spectrale- SPD (Spectral Power Distribution) care caracterizează complet puterea luminii pe care o emite o sursă pentru fiecare lungime de undă din spectrul vizibil. SPD variază mult în funcție de tipul sursei de lumină. Spre exemplu, sursele de lumină incandescente și soarele, prin lumina naturală a zilei, produc un spectru de lumină continuu și neted. Sursele de lumină fluorescentă produc un spectru de lumină combinat, format dintr-un un spectru continuu, foarte întins, produs de particulele de phosphor și dintr-un spectru liniar, produs de descărcarea mercurului.
Distribuția puterii spectrale relativ la lungimea de undă:
sursă incandescentă (stânga) și sursă fluorescentă (dreapta)
( Colour engineering SID 2002- ArturTarrant)
Distribuția puterii spectrale a unei surse se poate măsura cu un aparat de măsură dedicat, numit spectrofotometru. Însă de regulă, pentru fiecare sursă de lumină, fabricantul determină și specifică fluxul luminos pe corpul sursei de lumină. Spre exemplu, fluxul luminos pentru un bec cu lumină incandescentă de 100 W este de 1.700 lumeni.
Dacă distribuția puterii spectrale a sursei de lumină se împarte în intervale înguste de lungimi de undă, fluxul luminos, ca efect total produs asupra ochiului uman de puterea unei raze de lumină emisă de o sursă, este egal cu suma efectelor produse de toate intervalele de lungime de undă din raza respectivă și se exprimă prin relația:
km = 683 lumens/watt
47
Unde F reprezintă fluxul luminos, P puterea intervalului unitate de lungime de undă de lățime , iar km este constanta care transformă fluxul de energie radiantă emis de o sursă în flux luminos.
Distribuția puterii spectrale a unei surse de lumină incandescentă relativ
la lungimea de undă. Împărțirea în intervale de lungimi de undă
Modul de determinare a fluxului luminos emis de o sursă de lumină, în funcție de sensibilitatea ochiului uman la diferitele lungimi de undă din spectrul vizibil și de percepția luminii la nivelul creierului uman ca sumă a efectelor produse de fiecare lungime de undă în parte, este reprezentat, sintetic, în figura următoare:
Flux luminos F
Flux radiant
(Putere radiantă) Sensibilitatea
= puterea radiată ochiului uman
de sursa de lumină
Eficiența luminoasă a sursei de lumină =
puterea radiantă percepută de om ca lumină (putere luminoasă)
puterea radiantă totală emisă de sursă (putere electică)
Curbele de eficiență luminoasă spectrală =
răspunsul ochiului uman la stimulii recepționați de
la diferitele lungimi de undă din spectrul vizibil:
(Putere luminoasă)
= partea din puterea radiantă
percepută de om ca lumină
(cantitatea totală de lumină
vizibilă dintr-o rază )
Percepția integrativă
a ochiului uman
Distribuția puterii spectrale a
sursei de lumină SPD =P
(puterea radiantă relativ la fiecare
– curba viziunii photopice (adaptată la întuneric)
denumită funcția vizibilității sau funcțiaV;
– curba viziunii scotopice (adaptată la întuneric);
lungime de undă din spectrul vizibil)
F = km * Pa
Rezultă că, fluxul luminos emis de o sursă de lumină se determină în funcție de:
– funcția vizibilității (V= ), care exprimă răspunsul ochiului uman la stimulii
recepționați de la diferitele lungimi de undă luminoasă, determinată experimental
de CIE;
48
– distribuția puterii spectrale a sursei de lumină (SPD =), care exprimă
puterea radiantă de o sursă de lumină pentru fiecare lungime de undă din spectrul vizibil, indicată de fabricantul sursei respective.
Fluxul luminos reprezintă o măsură a luminii care trece dintr-un loc în altul și anume de la suprafața unui obiect care emite lumină, numit sursă de lumină, la suprafețele altor obiecte care, fie emit la rândul lor altă lumină (obiectele fluorescente sau fosforescente), fie reflectă, mai mult sau mai puțin, lumina incidentă către ochiul omului, care- o percepe drept culoare, sau către alte obiecte. Din acest punct de vedere, suprafețele obiectelor din natură se împart în două mari categorii:
– suprafață de emisie: este suprafața unei surse de lumină care emite un flux luminos
către suprafețele altor obiecte (chiar și surse de lumină) pentru a le ilumina;
-suprafață de reflexie: este suprafața unui obiect care reflectă, sub formă de flux
luminos, o parte din fluxul luminos incident care o iluminează.
Prin urmare, compoziția spectrală și puterea unui flux luminos depind de capacitatea suprafețelor obiectelor din natură de a emite lumină sau de a fi iluminate de aceasta.
Conceptele care caracterizează un flux luminos în raport cu suprafața sursei de lumină
care-l radiază și cu suprafețele obiectelor pe care le iluminează sunt prezentate schematic în figura următoare:
Flux luminos
Sursa de Intensitate luminoasă Obiect
lumină
Flux luminos Flux luminos
Intensitate luminoasă Intensitate luminoasă
Suprafață de emisie Suprafață de reflexie
Ochi
Emitanța (M)= fluxul luminos care pleacă de pe unitatea de suprafață (1lux= 1lumen/m2)
Iluminanța (E)= flux luminos incident (care cade) pe unitatea de suprafață (1lux= 1lumen/m2) Intensitatea luminoasă (I)= fluxul luminos radiat de o sursă într-o anumită direcție (candela) Luminanța (L)= intensitatea luminoasă eliberată de unitatea de suprafață s (candela/m2 )
Dintre acestea, în reproducerea culorii interesează luminanța, caracteristica luminii care este percepută de om drept strălucire a culorii, pentru determinarea căreia se folosește intensitatea luminoasă exprimată în funcție de iluminanță, care descrie iluminarea unei suprafețe de către un flux emis de o sursă.
49
Iluminanța (E) unei surse de lumină caracterizează lumina care sosește (ajunge) pe
suprafața unui obiect. Reprezintă o măsură a cantității de lumină care iluminează o suprafață
(suprafața unui obiect). Se definește ca fiind fluxul luminos care cade pe o unitate de suprafață.
Unitatea de măsură a iluminanței este lux-ul, definit ca iluminanța produsă de fluxul luminos de un lumen care cade pe o suprafață de un metru pătrat.
Iluminanța este egală cu fluxul luminos emis de o sursă de lumină punctiformă, care iluminează unitatea de suprafață de arie s, reprezentată de conul cu vârful în sursa respectivă și baza s, care acoperă un spațiu foarte mic.
Matematic, iluminanța se exprimă prin formula:
E = lim F/s
În practică interesează iluminanța pentru suprafețele iluminate din toate direcțiile, nu dintr-un singur punct, pentru determinarea căreia se aplică același principiu.
Iluminanța se specificată pentru un punct de pe suprafața iluminată de o sursă de
lumină.Valoarea iluminanței variază considerabil de la un punct la altul al suprafeței iluminate de sursă. Practic, este foarte greu de obținut, chiar și cu aproximație, o iluminanță uniformă pentru o suprafață mai mare de câțiva centimetri pătrați. Spre exemplu, o sursă de lumină, care iluminează o încăpere, poate produce pe suprafața de lucru a unui birou o iluminanță cuprinsă în intervalul [150 lux, 500 lux]. Într-o zonă cu climă temperată, iluminanța produsă de soare pe suprafața pământului poate varia în intervalul [5000 lux, 50.000 lux], de la o zi înnorată la o zi cu soare strălucitor.
Experimentele au demonstrat că la nivele de iluminare ridicate sau scăzute, ochiul uman distorsionează percepția vizuală a culorii. Astfel, la nivele de iluminare scăzute viziunea culorii nu mai este normală deoarece viziunea photopică începe să fie înlocuită cu viziunea scotopică. Starea de tranziție de la viziunea photopică la viziunea scotopică, cunoscută sub denumirea de visiune mesopică, se produce la nivelul de iluminare de adaptare care produce pe suprafețele din jur o iluminanță cuprinsă în intervalul [10lux (amurg), 0,1lux (lumina lunii)]. Nivelul de iluminare normal, necesar pentru a asigura viziunea normală a culorii, este produs de surse de iluminare cu iluminanța cuprinsă în intervalul [50lux, 10.000lux].
Valoarea iluminanței unei surse variază considerabil de la un punct la altul al unei suprafețe deoarece iluminarea suprafeței variază în funcție de poziția sa în spațiu iluminat. Spre exemplu, iluminanța în colțurile unei încăperi este mai mică decât în centrul acesteia deoarece fluxul luminos care pătrunde în aceste locuri este mai redus. Din acest motiv, pentru
50
fiecare tip de sursă se determină iluminanța ambiantă a unei încăperi ca medie a valorilor iluminanței pe planul orizontal al încăperii, la înălțimea băncii sau partea de sus a biroului. Deși conceptul de iluminanță ambiantă al unei surse în raport cu un tip de încăpere nu este agreat pe plan internațional, valorile iluminanței recomandate pentru sursele de lumină se calculează ca medie a valorilor iluminanței pentru fiecare tip de încăpere și sunt publicate de specialiștii în domeniu pentru a fi utilizate de cei interesați.
Pentru determinarea mediei iluminanței unei surse de lumină într-un spațiu dat se
folosesc diferite metode. Dacă fluxul de lumină emis de o sursă punctuală într-un con îngust
cade pe o suprafață normală s, perpendiculară pe direcția razei de lumină, atunci iluminanța
E0= F/s. Dacă se înclină suprafața astfel încât poziția sa normală formează un unghi față de
direcția razei de lumină, același con de lumină acoperă o suprafață mai mare (s / cos și
iluminanța devine E0 = F cos / s , adică E0 = E0 cosRezultă că, dacă lumina cade pe o
suprafață oblică, iluminanța produsă de un flux luminos depinde de cosinusul unghiului de
incidență. Această relație este numită legea cosinusului iluminanței. Photometrele,
instrumentele f olosite pentru măsurarea iluminanței, sunt proiectate cu respectarea acestei
legi.
Flux luminos F Flux luminos F
Flux luminos F
Suprafața:
s/ cos
Suprafața s Suprafața s
Fluxul de lumină emis de o
Unitatea de suprafață Fluxul de lumină emis de o sursă sursă punctiformă iluminează o
iluminată de o sursă punctiformă cade normal pe unitatea unitate de suprafață înclinată
punctiformă de lumină. de suprafață pe care o iluminează. față de direcția sa cu un unghi .
Trebuie luată în considerare și distanța între sursa de lumină și suprafața pe care cade aceasta. Dacă fluxul luminos F produs de o sursă de lumină punctiformă iluminează suprafața s1 dintr-o zonă a conului situată la distanța d1 de sursa respectivă, atunci iluminanța este:
E1 = F/ s1.
Dacă se mută suprafața de recepție a fluxului luminos mai departe de sursă, la distanța
d2 >d1, în care aria suprafeței este s2, iluminanța devine:
E2 = F/ s2.
În aceste condiții:
E1/ E2 = s2 / s1 și E2/ EI = (d1/ d2)2.
51
Această relație este numită în mod uzual “legea pătratului invers”. Potrivit acestei legi, iluminanța unei surse de lumină punctiformă care iluminează o suprafață este invers proporțională cu pătratul distanței de la sursa de lumină la suprafața iluminată. Altfel spus, dacă distanța se dublează, iluminanta scade la un sfert din valoarea inițială.
F
d1
s1
d2
s2
Legea pătratului invers:
E1/ E2 = s2 / s1 și E2/ EI = (d1/ d2)2.
Intensitatea luminoasă (I) caracterizează lumina radiată de o sursă de lumină. Reprezintă o măsură a cantității de lumină emisă de o sursă într-o anumită direcție. Se definește ca fiind fluxul luminos radiat de o sursă de lumină pe o direcție dată.
Intensitatea luminoasă a unei surse variază mult în funcție de direcția în care se măsoară lumina emisă, motiv pentru care se specifică numai împreună cu direcția respectivă. Spre exemplu, becul incandescent cu difuzie prin lustră emite cantități de lumină semnificativ diferite pe direcțiile orizontală și în jos, dar nu emite în direcția verticală în sus deoarece nu permite lustra. Un proiector emite numai printr-un con îngust cu o deschidere foarte mică și nimic în orice altă direcție.
Intensitatea luminoasă eliberată de o sursă de lumină punctiformă, care emite un flux luminos F într-un con îngust, pe direcția care formează un unghi cu direcția normală, se exprimă matematic prin relația:
I = lim F
Unitatea de măsură standard a intensității luminoase este candela. Intensitatea luminoasă de 1 candelă reprezintă un flux luminos de un lumen emis de o sursă de lumină punctiformă într-un unghi solid de un steradian. Sursele de lumină uzuale au intensitatea luminoasă cuprinsă în mod tipic între 80 și 100 candela.
De regulă, intensitatea tuturor lungimilor de undă din spectrul vizibil se exprimă prin temperatura sursei care le emite. Altfel spus, temperatura culorii este măsura intensității luminii radiate de o sursă. În fond, este o măsură a intensității relative a tuturor lungimilor de undă din spectrul vizibil deoarece este determinată prin comparație cu temperatura la care este încălzită o sursă de lumină de referință (radiator cu corp negru).
52
Temperatura culorii unei surse de lumină se definește ca fiind temperatura la care se încălzește radiatorul cu corp negru etalon pentru a obține nuanța de culoare a luminii emisă de sursa respectivă. Prin definiție, temperatura culorii radiatorului cu corp negru etalon este egală cu temperatura suprafeței sale, exprimată în grade Kelvin (KO).
Unitatea de măsură standard pentru temperatura culorii este gradul Kelvin (KO).
O rază de lumină cu intensitatea de o candelă are temperatura culorii de 1800 KO.
Experimentele efectuate de CIE au demonstrat că temperatura culorii poate fi reprezentată simbolic sub următoarea formă:
Această reprezentare arată că intensitatea luminii, exprimată prin temperatura culorii sursei care o emite, variază în funcție de lungimea sa de undă. Se observă că intensitatea culorilor spectrale crește de la Red către Blue, roșu fiind cea mai rece culoare vizibilă, iar albastru cea mai fierbinte, lucru total opus asocierilor tradiționale făcute de om pentru aceste culori. Roșu este considerată culoare fierbinte deoarece metalele încinse radiază roșu și focul este roșiatic, dar roșeața acestor surse considerare calde este dată de faptul că roșu este prima culoare emisă de sursă atunci când căldura crește. Drept dovadă, becurile incandescente radiază o culoare roșiatică spre gălbui pe toată durata lor de viață. Albastru este considerată culoare rece deoarece gheața reflectă culoarea luminii zilei făcând-o să apară albastră, iar gerul apare uneori tot albastru.
Temperatura culorii, ca măsură a intensității luminii, definește condițiile de iluminare specifice unei surse de lumină. Experimentele efectuate de CIE au demonstrat că temperatura culorii variază considerabil de la o sursă de lumină la alta, prin urmare condițiile de iluminare variază corespunzător, cu implicații majore în interpretarea culorilor la nivelul creierului uman. Spre exemplu, pentru o sursă de lumină incandescentă, temperatura culorii este aproape egală cu cea a radiatorului cu corp negru etalon, în timp ce temperatura culorii unei surse de lumină fluorescentă este mult diferită de cea a sursei de referință și de aceea cele două definesc condiții de iluminare mult diferite.
Pentru a defini clar condițiile de iluminare determinate de diferite surse de lumină, CIE a definit pentru acele surse care diferă mult de sursa de referință așa numita temperatură color corelată- CCT (Correlated Color Temperature). CCT este egală cu temperatura culorii sursei de referință cea mai apropiată de temperatura culorii sursei de iluminare.
53
Condițiile de iluminare variază mult în funcție de tipul sursei de lumină care le definește, deoarece temperatura culorii acestora variază mult de la una la alta. În consecință, pentru descrierea corectă a culorilor majoritatea producătorilor de echipamente care reproduc digital culorile (Adobe, Scitex) spectrului vizibil au adoptat ca temperatură color pentru cele mai uzuale surse de lumină următoarele valori:
Lumina soarelui de la 4,300 până la 6,500 oK
Cer albastru- senin de la 12.000oK până la 27.000 oK
Cer acoperit- înnorat 7,000 oK
Sursa fluorescentă cu lumină albă 6,500 oK
Sursa cu arc electric 5,000 oK
Bec incandescent de la 2,400 oK până la 2,700 oK
Blitz de culoare albastră 6,000 oK
Pentru a evita interpretarea greșită a culorilor, CIE a standardizat intensitatea luminoasă pentru vizualizarea culorilor la temperatura culorii de 5000 K0 , iar sursa care o emite a fost denumită generic D50. A aproximat lumina albă la lumina soarelui la intensitatea luminoasă de 6774K0 , iar sursa care o radiază, soarele, a denumit-o generic iluminant C. Pentru interpretarea corectă a culorilor reproduse pe monitoarele calculatoarelor sau camerelor video, intensitatea luminoasă a surselor de lumină utilizate de acestea a fost stabilită la 5500K0 (D55), 6500K0 (D65), 7500K0 (D75) și 9300K0.
Luminanța (L) reprezintă intensitatea luminoasă eliberată de unitatea de suprafață. Dacă unitatea de suprafață emite un flux luminos de intensitate luminoasă I pe o direcție dată, atunci luminanța L este dată de raportul I/s. Într-un singur punct al sursei :
L = lim F/s
Unitatea de măsură standard pentru luminanța unei suprafețe este candela/ metru pătrat, abreviată în mod uzual la cd/m2.
Luminanța se specificată pentru un punct al suprafeței care radiază lumina și variază mult, ca valoare, în funcție de:
– poziția fiecărui punct pe suprafața care radiază lumina;
– unghiul de vizualizare al fiecărui punct de pe suprafața care radiază lumina.
Valoarea luminanței unui punct de pe o suprafață care radiază un flux luminos variază considerabil în funcție de poziția punctului respectiv pe suprafața de emisie sau de reflexie. De aceea, pentru determinarea luminanței trebuie specificate atât poziția punctului pe suprafața care emite sau reflectă o intensitate luminoasă, cât și direcția în care suprafața
54
respectivă radiază lumina. În mod evident, luminanța oricărei suprafețe de reflecție depinde de iluminanța sursei de lumină care luminează suprafața respectivă. Deoarece iluminanța unei surse variază mult de la un punct la altul al suprafeței pe care o luminează, luminanța unei suprafețe de reflexie variază și ea considerabil de la un punct la altul al său. Potrivit măsurătorilor efectuate de CIE valoarea luminanței pereților variază, pentru majoritatea
încăperilor, în intervalul [30 cd/m2, 100 cd/m2]. Un monitor de calculator poate avea
luminanța de aproximativ 100 cd/m2, iar suprafața unui tub fluorescent 1.800cd/m2 .
Filamentul unui bec incandescent poate avea luminanța de 50.000cd/m2 etc.
Luminanța suprafețelor iluminate, ca suprafețe de reflexie, variază mult în funcție de unghiul de vizualizare. Spre exemplu, majoritatea suprafețelor reale nu reflectă lumina uniform, în toate direcțiile, iar suprafețele lucioase reflectă foarte puternic în direcții speculative. O suprafață care asigură o difuzie uniformă a unei radiații incidente, așa fel încât luminanța sa să fie aceeași în toate direcțiile din care poate fi măsurată, poartă denumirea de suprafață lambertiană. Reflexia unei suprafețe lambertiene respectă legea cosinusului de distribuție a energiei reflectate potrivit căreia acesta este proporțional cu cosinusul unghiului de reflexie. Potrivit acestei legi, o suprafață lambertiană de arie A și luminanță de 1 cd/m2, radiză un total de A lumen într- o emisferă de 2 steradian. Reciproc, dacă se iluminează uniform o suprafață lambertiană cu o iluminantă de lux, atunci luminanța acestei suprafețe este de o cd/m2 , dacă aceasta este 100% reflexivă.
Luminanța suprafețelor reprezintă o măsură a strălucirii luminii, fiind interpretată de creier drept strălucire a culorii, parametru determinat de intensitatea luminii independent de lungimea sa de undă, care determină cromaticitatea culorii. Luminanța suprafețelor de emisie sau reflexie este o măsură fizică a luminii, fiind determinată de intensitatea fluxului de lumină emis sau reflectat de o suprafață, în timp ce strălucirea culorii suprafeței respective are o semnificație determinată de capacitatea de reacție a ochiului uman la stimuli de lumină.
În figura următoare este reprezentat, sintetic, modul în care iluminanța unei surse, care exprimă capacitatea sa de iluminare a suprafețelor obiectelor, și intensitatea luminoasă radiată de aceastq, conduc la determinarea luminanțe, parametru de lumină care exprimă strălucirea culorilor spectrului vizibil.
55
Intensitatea luminoasă (I) =
fluxul luminos radiat de o sursă
de lumină într-o anumită direcție
(candela)
Suprafață de emisie
L
Sursa de
Luminanța (L)= intensitatea luminoasă eliberată
de unitatea de suprafață (candela/m2):
– de emisie
– de reflexie
Suprafață de reflexie
L1
Obiect 1
F1 M1 E1
F2 L2
lumină I
M
E
– de emisie
– de reflexie
Emitanța (M)= fluxul luminos
radiat de (care pleacă de pe) unitatea de suprafață (1lux=1lumen/m2):
Obiect 2
M2 E2
Fn
Fo
Ln Mn
Ochi
Obiect n
En
– de emisie – de reflexie
Iluminanța (E) = fluxul luminos incident (care cade) pe unitatea de suprafață (1 lux= 1 lumen/m2):
Specificarea caracteristicilor fluxului luminos pentru un punct al suprafeței, de
emisie sau de reflexie, care radiază lumina
Proprietățile optice ale materialelor
Reflexia este procesul prin care undele luminoase sunt întoarse la trecerea dintre două medii materiale, mai precis sunt întoarse de suprafețele obiectelor.
Reflexie
in out
Mediul 1: Aer
Mediul 2: Material obiect
Suprafață obiect
Reflexia însoțită de difuzie(împrăștiere), proces de refracție (deviere) a unei raze
unidirecționale în mai multe direcții, atunci se numește reflexie difuză.
Reflexia unei raze unidirecționale într-o rază unidirecțională, conform legilor optice, care nu este însoțită de difuzie(împrăștiere), se numește reflexie normală sau speculativă.
Reflexia normală sau speculativă exprimă strălucirea suprafețelor netede la exterior,
lucioase și vopsite, care seamănă cu un lichid. Este o reflexie de tip oglindă, potrivit căreia lumina reflectată părăsește suprafața sub un unghi egal cu unghiul de incidență și compoziția spectrală a luminii nu este alterată.
56
Reflexia difuză exprimă culoarea suprafețelor vopsite la exterior. Este reflexia luminii în diferite direcții produsă de particulele de formă neregulată care formează pigmenții din
vopsea. Deoarece particulele de pigment absorb o parte din lungimile de undă mai mult decât pe altele, compoziția spectrală a luminii se alterează, determinând astfel o schimbare a culorii suprafețelor incidente.
O suprafață vopsită ideală ar trebui să aibă numai reflexie difuză. Dar majoritatea suprafețelor vopsite prezintă atât reflexie speculativă cât și difuză, în funcție de gradul luciului său, în timp ce o oglindă prezintă numai reflexie speculativă, nu și difuză.
Suprafețele structurale, care au o textură la exterior formată din linii paralele așezate în mai multe straturi subțiri, paralele și ele, prezintă reflexii diferite în direcții diferite. Aceste suprafețe se comportă ca o grilă de difracție care reflectă anumite lungimi de undă mai mult decât pe altele datorită fenomenului de interferență, modificând astfel caracteristicile luminii incidente, cu implicații vizuale.
Reflexia, normală sau difuză, lasă lungimea de undă a radiației luminoase
neschimbată, cu excepția efectului Doppler care determină o schimbare a lungimii de undă atunci când suprafața reflectantă este în mișcare.
Pentru a măsura corect cantitatea de lumină reflectată de o suprafață trebuie specificate cu grijă condițiile de iluminare și de vizualizare. În acest sens, CIE a stabilit o serie de
standarde geometrice pentru măsurătorile reflexiei.
Reflectanța () unei suprafețe caracterizează capacitatea sa de a reflecta lumina
incidentă și reprezintă o măsură a proprietății de reflexie a acestei suprafețe.
Reflectanța se definește ca raport între fluxul luminos reflectat de o suprafață și fluxul luminos incident pe aceasta. Dacă fluxul luminos reflectat de unitatea de suprafață dA se
exprimă în funcție de emitanța suprafeței M, iar cel incident în funcție de iluminanța sursei de lumină E, atunci:
(dreflectat)/ (dincident)= MdA/ EdA = M / E sau M = E
Rezultă că emitanța, proprietatea de emisie a unei suprafețe, este egală cu produsul dintre reflectanța sa și iluminanța sursei de lumină incidentă.
Reflectanța totală a unei suprafețe este egală cu suma dintre reflectanța sa normală și reflectanța sa difuză , determinate ca raport între fluxul reflectat normal sau difuz de
suprafața respectivă și fluxul luminos incident pe acea suprafață, ceea ce matematic se
exprimă prin relația:
Ds = M/Ed si rezultă că M = Ed/Ma
57
Reflectanța unei suprafețe depinde de:
– lungimea de undă a luminii incidente;
– polarizarea și distribuția geometrică a luminii incidente.
Dacă este determinată de o singură lungime de undă, reflectanța unei suprafețe este monocromatică sau spectrală. Pentru o anumită combinație de lungimi de undă, reflectanța unei suprafețe depinde de distribuția spectrală a luminii incidente care trebuie specificată și se cheamă reflectanță policromatică.
Raportul dintre reflectanța unei suprafețe iluminate și lungimea de undă definește
distribuția reflectanței spectrale a suprafeței respective. Acest factor este folosit în mod uzual pentru caracterizarea proprietății de reflexie a suprafețelor.
Distribuția puterii spectrale a luminii provenite de la suprafața unui obiect când este iluminată de o sursă de lumină se numește distribuția puterii spectrale a luminii reflectate și este definită de produsul dintre reflectanța suprafeței respective și SPD aferentă sursei care emite lumina ce cade pe această suprafață.
În practică, reflectanța unei suprafețe se determină prin comparație cu reflectanța unei suprafețe ideale, care reflectă toată lumina, respectiv toate lungimile de undă care cad pe ea, la fel de puternic, în toate direcțiile. În acest context, reflectanța oricărei suprafețe se
calculează ca raport între lumina pe care o reflectată ea și lumina reflectată de o suprafață ideală, în condiții geometrice definite.
Reflectanța spectrală este proprietatea unui material care reflectă o singură lungime de undă din spectrul vizibil, și anume pe cea care-i definește culoarea. Reflectanța unui material alb pur, care reflectă în mod egal toate lunfimile de undă din spectrul vizibil, este 100%.
Experimentele au demonstrat însă că în realitate un material alb, ca de exemplu hârtia, are
reflectanța de aproximativ 80%- 90%. În practică se folosesc eșantioane albe cu reflectanță de 80%- 90% ca standarde de reflexie.
Experimentele efectuate de CIE au demonstrat că suprafețele puternic colorate
prezintă o variație mare a reflectanței în raport cu lungimea de undă, în timp ce suprafețele acromatice prezintă o variație mai mică acestui factor. Reflectanța culorilor gri și negru sunt mult mai mici decât reflectanța culorii alb, tipic 20%- 60 % pentru gri și 3%-5% pentru negru. Trebuie subliniat că este foarte greu de produs o suprafață total absorbantă, un negru ideal. Practic negru ideal, cu factor de reflectanță 0% nu există.
58
Transmisia este procesul prin care undele de lumină străpung suprafețele obiectelor și trec prin materialul din care sunt făcute acestea.
Transmisie
in
Mediul 1 (aer)
Mediul 2 (material component)
out
Suprafața obiectelor
Transmisia însoțită de difuzie(împrăștiere), proces de refracție (deviere) a unei raze
unidirecționale în mai multe direcții, se numește transmisie difuză.
Transmisia unei raze unidirecționale într-o rază unidirecțională, conform legilor
optice, care nu este însoțită de difuzie(împrăștiere), se numește transmisie normală sau
directă.
Transmisia normală sau directă se produce printr-o suprafață de sticlă perfect
transparentă, caz ideal care nu se regăsește în practică. O suprafață de sticlă lustruită reflectată
numai o mică parte din lumina incidentă, marea parte pătrunzând prin sticlă, conform legii
fizice a refracției. Dacă bucata de sticlă are două fețe, două suprafețe lucioase- paralele prin
care trece lumina, la prima suprafață o mică parte din lumină este reflectată, iar restul trece
prin sticlă. La a doua suprafață, o mică parte din lumina refractată inițial este reflectată, iar
restul trece prin suprafață și este refractată din nou, pe o direcție paralelă cu cea inițială. La
trecerea prin sticlă, o parte din lumină este absorbită, dimensiunea acestei absorții fiind
dependentă de lungimea de undă a luminii. Multe sticle au o culoare cu tentă de verde
deoarece o parte a lungimilor de undă lungi (rosu) și scurte (albastru) sunt absorbite în
trecerea lor prin sticlă.
Pentru lumina care trece prin sticlă normal intensitatea de lumină reflectată este dată de ecuația:
Ir = I0 (n-1)2/ (n+1)2, unde Ir = intensitatea reflectată și I0 intensitatea incidentă.
Considerând că pentru majoritatea materialelor solide transparente n este aproximativ 1.5, conform experimentelor efectuate de CIE, intensitatea luminii reflectate de o suprafață transparentă este dată de relația:
Ir = aproximativ 4% I0
59
Prin urmare, la trecerea prin orice material solid transparent ca sticla, 4% din lumină este
reflectată de suprafață. Prin urmare, cantitatea de lumină transmisă printr-o foaie de sticlă nu
poate depăși 92% din cantitatea de lumină incidentă. Trebuie notat că proporția luminii
reflectate de o suprafață crește considerabil dacă unghiul de incidență nu este normal și devine
mai oblic.
Transmisia difuză se produce pentru materialele transparente care împrăștie lumina, adică o parte din lumina transmisă străpunge în direcții total diferite de lumina incidentă. Împrăștierea luminii se produce pe suprafețele plane deoarece:
a. procesul de lustruire produce zgârieturi pe suprafața materialului transparent;
b. textura suprafeței conține materiale cu diferiți indexi de refracție.
În cazul materialelor transparente de tip foiță de hârtie, se produce o împrăștiere a luminii care conduce la o transmisie difuză.
Transmisia normală sau difuză lasă lungimea de undă a radiației luminoase neschimbată.
Transmitanța () unui mediu (obiect făcut dintr-un anumit material) exprimă
proprietatea acestuia de a transmite o parte din lumina incidentă. Se definește ca raport dintre fluxul luminos transmis prin mediul respectiv și fluxul luminos incident pe suprafața acestuia sau raportul dintre intensitatea totală a luminii transmise, în toate direcțiile, și intensitatea totală a luminii incidente pe suprafața acestuia.
Transmitanța totală a unei suprafețe este dată de suma dintre transmitanța sa normală și transmitanța sa difuză, determinate ca raport între fluxul transmis normal sau difuz, ceea ce matematic se exprimă prin relația:
= n+ d
Transmitanța unei suprafețe depinde de:
– lungimea de undă a luminii incidente;
– polarizarea și distribuția geometrică a luminii incidente.
Dacă este determinată de o singură lungime de undă transmitanța unei suprafețe este monocromatică sau spectrală. Pentru o anumită combinație de lungimi de undă este
policromatică și depinde de distribuția spectrală a luminii incidente care trebuie specificată.
La trecerea printr-o substanță transparentă, lumina transmisă va suferi pierderi atât
prin absorție cât și prin reflexie. Pentru orice material, transmitanța variază mult în funcție de lungimea de undă incidentă pe suprafața sa. Transmitanța unei singure lungimi de undă se
numește transmitanță spectrală.
60
Absorția este procesul de transformare a energiei radiante percepută de om drept lumină într-un alt tip de energie, în mod uzual energia termică (căldura) care se produce la interacțiunea lungimilor de undă luminoase cu suprafața obiectelor (materia).
Absorbanța () unui material (obiect făcut dintr-un anumit material) exprimă
proprietatea suprafețelor de a absorbi o parte din lumina incidentă. Se definește ca raport
dintre fluxul luminos absorbit de mediul respectiv și fluxul luminos incident pe suprafața acestuia.
Potrivit legii Beer- Lambert, absorbanța fiecărei lungimi de undă este proporțională cu numărul moleculelor absorbante pe care le întâlnește raza de lumină în calea sa. Prin urmare, depinde de absorția intrinsecă a materialului în raport cu lungimea de undă respectivă L, de lungimea b traseului parcurs prin material și de concentrația c a acestuia:
A (L) = log10(1/ T (L)) = a (L)bc
Legea Beer- Lambert e folosită pe scară largă atât în analiza chimică, cât și în multe alte aplicații din industria vopselelor, coloranților și tipografică.
Absorbanța unei suprafețe depinde de:
– lungimea de undă a luminii incidente;
– polarizarea și distribuția geometrică a luminii incidente.
Dacă este determinată de o singură lungime de undă absorbanța unei suprafețe este
monocromatică sau spectrală. Pentru o anumită combinație de lungimi de undă este
policromatică și depinde de distribuția spectrală a luminii incidente care trebuie specificată.
Fiind definite ca raport între valori ale fluxului luminos sau intensității luminoase
reflectanța, transmitanța și absorbanța unei suprafețe nu au unitate de măsură, motiv pentru
care se mai numesc și factori de reflectanță, transmitanță și absorbanță.
Reflectanța, transmitanța și absorbanța unei suprafețe exprimă proprietățile optice ale
materialelor și de aceea caracterizează comportarea acestora în raport cu lumina incidentă
care le determină culoarea. Aceste proprietăți nu sunt însă constante, deoarece depind de mulți alți parametri, ca de exemplu: grosimea materialului, natura suprafețelor, unghiul de
incidență, temperatură, distribuția spectrală a luminii, efectele de polarizare etc.
Modul de determinare a proprietăților optice ale materialelor, în vederea exprimării
comportării acestora în raport cu lumina incidentă pentru descrierea culorilor acestor
materiale este descris în documentația CIE 1930-1998.
61
Culoarea obiectelor din natură
Culoarea este efectul produs asupra ochiului uman de undele electromagnetice emise sau reflectate de corpurile din mediul înconjurător pe direcția acestuia. După cum emit sau nu unde electromagnetice, corpurile din natură se împart în surse de lumină și obiecte colorate.
Sursele de lumină sunt corpuri sau obiecte care emit unde electromagnetice, respectiv lumină. În funcție de compoziția undelor de lumină pe care le pot genera și emite către alte obiecte din mediul înconjurător acestea pot fi:
c. monocromatice, dacă generează și emit o singură lungime de undă;
d. policromatice, dacă generează o combinație de lungimi de undă.
Culoarea emisă de o sursă de lumină este dată de lungimea de undă dominantă care produce senzația de culoare și de intensitatea lungimii respective de undă care produce
senzația de strălucire sau luminozitate. Deoarece intensitatea luminii pe care o emit sursele este de regulă ridicată, ochiul uman distinge cu greu culoarea acestora, multe fiind percepute ca monocromatice, deși în realitate nu sunt.
Spectrul unei surse de lumină reprezintă domeniul radiațiilor electromagnetice produs și emis de sursa respectivă ca lumină vizibilă, domeniul lungimilor de undă pe care le poate produce și emite ea fiind, de regulă, mult mai larg.
Spectrul unei surse de lumină este inclus sau cel mult egal cu spectrul vizibil.
Obiectele colorate sunt corpuri din natură sau create de om care vin în contact cu lumina emisă de sursele de lumină.
Lumina se comportă diferit în raport cu obiectele cu care vine în contact, undele de
lumină fiind absorbite, reflectate, transmise sau emise de suprafețele acestor obiecte. Astfel, lumina reflectată este lumina care se lovește și se îndepărtează de obiectul către care a fost
emisă pe direcția ochiului uman. Lumina absorbită este cea care nu a fost nici reflectată și nici nu a trecut prin obiectul către care a fost emisă. Lumina transmisă este cea care a trecut prin obiectul către care a fost emisă.
Lumina reflectată Lumina absorbită Lumina transmisă
62
Culorile obiectelor sunt determinate nu numai de caracteristicile optice ale suprafețelor lor, ci și de orientarea acestora în spațiu, care afectează compoziția luminii care ajunge la
suprafața obiectului respectiv pe direcția ochiului uman.
Obiectele opace au culoarea determinată de lungimile undelor de lumină pe care le
reflectă, restul undelor de lumină fiind absorbite de acestea. Obiectele care reflectă toate
lungimile de undă au culoarea alb, iar cele care le absorb pe toate au culoarea negru.
Obiectele care reflectă, absorb, transmit și eventual emit lungimile de undă în proporții
diferite au nuanța de culoare din spectrul vizibil determinată de combinația undelor de lumină
reflectate
Obiectele translucide sau transparente teoretic nu au culoare deoarece transmit, împrăștiat sau nu, toate undele de lumină emise către ele. În realitate însă, ele tind să aibă culoarea puținelor lungimi de undă pe care le reflectă, absorb o mică parte și transmit marea majoritate a lungimilor de undă care cad pe suprafața lor.
Obiectele incandescente, care generează și emit lungimi de unde luminoase datorită temperaturii lor ridicate, au culoarea determinată de natura particulelor solide emise pe
direcția ochiului uman. În mod uzual, această culoare este percepută ca fiind roșu încins sau alb încins. Obiectele incandescente reprezintă surse de lumină termale care emit o mică parte din energia lor (aproximativ 10%), sub formă de particule solide încinse, ca lumină vizibilă, iar restul ca lumină infraroșu sau ultravioletă.
Obiectele fluorescente și fosforescente, care absorb undele de lumină emise către ele și, ca o consecință, emit alte unde de lumină cu caracteristici diferite, au culoarea determinată de lungimile de unde pe care le emit pe direcția ochiului uman. Pentru că emit lumină,
obiectele fluorescente, care emit alte lungimi de unde pe întreaga durată a procesului de
absorbție, și cele fosforescente, care continuă emisia chiar și după ce procesul de absorbție încetează, reprezintă surse de lumină.
Interpretarea culorii. Indexul de interpretare a culorii
Culoarea unui obiect vizualizat este determinată în principal de distribuția puterii
spectrale (SPD) a luminii care trece de la obiect la ochiul uman, lumina reflectată de suprafața obiectului când este iluminată de o sursă de lumină.
SPD-ul luminii reflectate de suprafața unui obiect când este iluminată de o sursă de lumină este dat de produsul între SPD-ului sursei de lumină și reflectanța spectrală pe fiecare punct al suprafeței pe care o iluminează sursa respectivă, care definește distribuția reflectanței spectrale a suprafeței iluminate.
63
Deoarece SPD-ul unei surse de lumină variază în limite foarte largi în funcție de tipul
acesteia, SPD-ul luminii reflectate de o anumită suprafață variază semnificativ de la un tip de
sursă de lumină la altul. Rezultă că, o suprafață arată diferit, are culori diferite, dacă este
iluminată de două surse de lumină cu SPD diferit, ca de exemplu o sursă cu lumină
incandescentă și una fluorescentă. Altfel spus, culoarea unui obiect vizualizat sub o lumină
incandescentă este diferită de culoarea aceluiași obiect vizualizat sub o lumină fluorescentă.
Cel mai surprinzător lucru este acela că suprafețele colorate pot fi recunoscute sub ambele
tipuri de iluminare deoarece sistemul vizual uman se adaptează ușor la schimbarea condițiilor
de vizualizare.
Deoarece unele tipurile de surse de lumină folosite în mod uzual produc o interpretare
corectă a unei game largi de culori la nivelul creierului uman iar altele nu, apare necesitatea
determinării proprietăților de interpretare a culorilor specifice surselor de lumină utilizate.
Spre exemplu, tubul fluorescent emite foarte puțină putere în partea roșie a spectrului, cu
rezultatul că majoritatea suprafețelor roșii arată mohorâte când sunt iluminate astfel. Alte
surse de lumină emit numai o singură bandă îngustă de lungimi de undă, motiv pentru care
interpretarea culorilor este atât de proastă încât unele culori sunt de nerecunoscut.
Indexul de interpretare a culorii- CRI (Color Rendering Index -) caracterizează lumina
radiată (emisă) de o sursă de lumină, exprimând particularitățile de interpretare a culorilor
definite de lumina emisă de sursa respectivă la nivelul creierului uman.
CRI este un număr care exprimă efectul produs de lumina emisă de o sursă asupra
culorii obiectelor, prin comparație cu o sursă de referință. Acest număr este obținut pe baza
unei formule matematice determinată experimental de CIE, prin compararea iluminării
produse de o sursă asupra unor mostre de culoare cu iluminarea produsă de o sursă de
referință asupra acelorași mostre de culoare.
Rezultatele experimentelor efectuate de CIE au arătat că CRI are valori mai mici sau egale cu 100. O sursă de lumină ideală are CRI = 100. O sursă cu CRI care tinde către 0
distorsionează grav culorile. Se poate spune că o interpretare cu acuratețe a culorii necesită CRI = minim 90, dar puține tipuri de surse moderne îndeplinesc aceste condiții.
Pe baza formulei stabilite de CIE se poate determina CRI pentru orice sursă de lumină.
Pentru câtorva surse de lumină folosite în mod uzual CRI are următoarele valori:
– lumina soarelui minim 95;
– sursă de lumină fluorescentă rece de culoare alb 62;
– sursă de lumină fosforescentă minim 80.
64
La modul general, CRI este folosit pentru descrierea și evaluarea surselor de lumină
prin determinarea calității luminii emise. În mod special, CRI se folosește pentru a caracteriza lumina emisă de sursele cu SPD diferit, culorile vizualizate la surse de lumină cu SPD diferit fiind percepute diferit de sistemul vizual uman. Fenomenul este denumit metamerism iar
sursele respective se numesc surse metamerice.
Percepția vizuală a culorii
Percepția culorii este definită de modul în care ochiul, prin construcția sa fiziologică, interpretează și deosebește culorile din spectrul vizibil.
Culoarea este senzația dată de undele de lumină reflectate de un obiect luminat sau
emise de o sursă de lumină către ochiul uman. La nivelul ochiului, irisul reglează cantitatea de lumină care pătrunde prin pupile (lentile), către retină. Pupilele focalizează lumina către
retină, funcție de lungimea sa de undă.
Retina, considerată parte a creierului, este o structură nervoasă complexă, care conține două tipuri de receptori sensibili la lumină, numiți bastonașe (rods) și conuri (cones), datorită formei lor fizice. Acești receptori transformă lumina în impulsuri nervoase care creează
senzația de culoare pe creierul uman.
Receptorii de tip bastonaș, sensibili la intensitatea luminoasă, disting între întuneric și lumină. Structural, ei sunt activi la nivele scăzute de lumină, au timp redus de răspuns la
stimuli luminoși și conțin substanțe care absorb lumina. Din acest motiv ei nu deosebesc
culoarea, fiind responsabili cu vederea pe timpul nopții. Receptorii de tip con, sensibili la
diferitele lungimi de undă pe care creierul le interpretează drept culori, sunt activi la nivele
ridicate de lumină și permit percepția culorii pe timpul zilei. Structural, ei conțin niște
substanțe chimice numite pigmenți, care contribuie la crearea senzației de culoare și au timp rapid de răspuns la stimuli de lumină.
IRIS RECEPTORI TIP
BASTONAȘ ȘI CON
NERVUL
OPTIC
RETINA
PUPILA
65
Experimentele efectuate de Newton și confirmate de teoria Young-Helmholtz au
demonstrat că retina ochiului uman conține trei categorii de receptori tip con, fiecare categorie fiind sensibilă la o anumită gamă de unde luminoase:
– receptori Long sau Red, sensibili la lumina roșie, cu lungimi de undă lungi, 500nm- 700nm;
– receptori Middle sau Green, sensibili la lumina verde, cu lungimi de undă medii, 450nm- 630nm;
– receptori Short sau Blue, sensibili la lumina albastră cu lungimi de undă scurte, 400nm- 500nm.
Percepția culorii la nivelul creierului uman trebuie definită ținând cont că:
– este rezultatul stimulării simultane a celor trei categorii de receptori din retină;
– este afectată de lumina mediului înconjurător și de adaptarea ochiului la această lumină; – diferite combinații de lungimi de undă pot fi percepute ca senzații de culoare identice
(metamerism).
Oricum, în reproducerea culorilor din mediul înconjurător, trebuie avut în vedere că lumina vizibilă percepută drept culoare de sistemul vizual uman este mai mult psiho-
fiziologică decât fizică.
Percepția fizică a culorii se bazează pe pigmenții de culoare din retină, fiecare
categorie de receptori tip con conținând câte un pigment care reflectă una din cele trei
categorii de unde luminoase și le absoarbe pe celelalte două. Practic, culoarea percepută de
sistemul vizual uman poate fi descrisă prin combinația aditivă a lungimilor de undă LMS,
corespunzătoare culorilor RGB, pe care le reflectă pigmenții din structura receptorilor tip con. Aceștia absorb, selectiv, o parte din lumină pentru a reflecta numai lungimile de undă care
definesc o anumită culoare.
Răspunsul receptorilor din retină la diferiți stimuli de lumină are, în principiu, forma curbelor de răspuns ridicate pe baza experimentelor lui Newton.
(Isaac
Newton)
Curbele de răspuns spectral pentru fiecare tip de con din retina ochiului uman
66
Pe baza acestor curbe de răspuns au fost determinate curbele de combinare a culorilor folosite pentru reprezentarea acestora în vederea descrierii, captării, sau reproducerii.
Cele trei categorii de receptori tip con răspund în mod diferit la diferitele lungimi de
undă din lumina vizibilă și, prin urmare, au curbe de răspuns diferite. Diferența între
semnalele recepționate de la cele trei categorii de receptori tip con permite creierului să
perceapă o gamă largă de culori diferite.
Nervul optic interpretează impulsurile nervoase primite de la retină, prin intermediul receptorilor sensibili la lumină și creează, la nivelul creierului uman, senzația de culoare. Și astfel, omul poate percepe și distinge milioane de culori și nuanțe de gri.
Percepția fiziologică a culorii este determinată de particularitățile fiziologice ale
indivizilor. Ca orice senzație fiziologică, culoarea nu este percepută la fel de toate persoanele, după cum nici vederea aceleași persoane nu este la fel pe tot parcursul vieții sale. Practic, nu există culoare absolută deoarece particularitățile fiziologie sau afecțiunile ochiului uman pot produce anomalii de interpretare a culorilor. Din acest motiv, doi indivizi pot percepe culori diferite pentru același obiect. Unii indivizi se pot naște cu defecțiuni de vedere. De exemplu, daltoniștii nu disting culoarea roșie, ei văd de culoare verde tot ceea ce oamenii normali
consideră a fi de culoare roșu.
Percepția psihologică a culorii este determinată de factorii emoționali specifici
mediului social în care trăiește fiecare persoană și determină, la rândul ei, efectele socio-
economice ale culorilor. Culoarea poate fi considerată un fenomen psihologic deoarece
exprimă numai caracteristicile luminii detectate de ochiul omului care sunt afectate de factori emoționali pasați la nivelul subconștientului uman. În acest context unele culori creează
emoții diferite, uneori chiar opuse. Spre exemplu, în cultura multor popoare, negrul este
asociat cu moartea și durerea, iar albul semnifică viață și puritate. În Orient însă, albul este culoarea tradițională pentru doliu și durere.
Caracteristicile culorii
La nivel conceptual, culoarea este caracterizată prin cromaticitatea sa, determinată de lungimea de undă sau de mulțimea lungimilor de undă care o definește, și de strălucirea sau luminozitatea sa, determinată de intensitatea undei de lumină. Lungimea de undă și
intensitatea culorii fiind determinate de energia electromagnetică, reprezintă cantități fizice, în timp ce cromaticitatea și strălucirea acesteia, fiind determinate de percepția umană a culorii, sunt psihologice. Percepția umană despre intensitatea culorii este neliniară, la schimbări de intensitate diferite ochiul uman putând percepe aceeași schimbare în strălucirea culorii.
67
Caracteristicile pe baza cărora ochiul uman deosebește culorile sunt nuanța (hue),
saturația și strălucirea (brightness). Sistemele de măsurare și reprezentare a culorilor folosesc pentru descrierea culorilor spectrului vizibil parametri (de culoare) care se referă la aceste trei caracteristici intrinseci ale culorii.
Cromaticitatea unei culori este definită de nuanța și saturația acesteia, luate împreună.
Nuanța culorii (hue) este parametrul de culoare determinant de lungimea de undă
dominantă din mulțimea lungimilor de undă care formează culoarea respectivă. Este definită de gradația unei culori în interiorul spectrului vizibil.
Saturația culorii este parametrul de culoare determinant de puritatea culorii, adică de lungimile de undă care se combinată cu lungimea de undă dominantă ce definește nuanța culorii. Reprezintă intensitatea unei nuanțe de culoare. O nuanță pură, fiind definită de o singură lungime de undă, este complet saturată.
Strălucirea (brightness) sau luminozitatea (luminance) culorii este parametrul de culoare determinant de intensitatea undelor de lumină care o definesc. Mai multă lumină înseamnă unde de lumină de intensitate mai mare care determină culori mai intense sau mai strălucitoare. Intensitatea luminii se exprimă prin temperatura culorii sursei care o emite.
Pentru a obține o descriere formală, nu și foarte precisă, a culorilor spectrului vizibil care să indice, generic, relațiile dintre aceste culori s-a reprezentat nuanța culorii pe
circumferința Cercului color al lui Newton, iar saturația acesteia pe rază. Strălucirea culorii a fost reprezentată pe linia acromatică care trece prin centrul cercului, de la negru, prin diferite nuanțe de gri, către alb, fiind considerată constantă în raport cu cromaticitatea unei suprafețe.
Reprezentarea caracteristicilor de
culoare pe Cercul color al lui Newton
Culorile complet saturate (o singură lungime de undă) sunt plasate pe circumferința
cercului, iar lumina acromatică (combinație a tuturor lungimilor de undă în proporții egale), în centrul acestuia. Pornind, pe Cercul lui Newton, de la Red către Blue și de la origine către circumferință, se trece de la lungimi de undă lungi la cele scurte și de la combinații în
proporții egale de lungimi de undă către o singură lungime de undă, parcurgând astfel toate
68
culorile vizibile. Strălucirea culorilor, considerată constantă în raport cu cromaticitatea lor, este reprezentată în originea cercului.
O culoare spectrală este complet saturată, prin urmare este situată pe cerc. Newton a
demonstrat experimental că nu toate culorile pot fi reprezentate prin culori spectrale. Spre
exemplu, Magenta nu este culoare spectrală deoarece nu este formată dintr-o singură lungime de undă, ci din amestecul de Red și Blue, în cantități egale, dar este o culoare complet saturată
Experiențele lui Newton au arătat că mai multe amestecuri de lungimi de undă diferite
pot produce aceeași nuanță de culoare și că, din punct de vedere al saturației, unele culori
spectrale sunt percepute ca fiind mai saturate decât altele. Spre exemplu, Red este perceput ca fiind mai saturat decât Yellow. În plus, pentru aceeași nuanță de culoare pot fi percepute mai
multe nivele diferite de saturație.
Strălucirea sau luminozitatea unei culori se raportează la proprietățile suprafeței pe
care cade lumina și la caracteristicile sursei de iluminare. Experimental s-a stabilit că
strălucirea culorii percepută de om nu este proporțională cu reflexivitatea suprafeței de
incidență, ci se află într-o relație logaritmică. Totodată s-a observat că suprafețe diferite,
iluminate diferit, pot fi percepute ca având aceeași strălucire și că nuanța și saturația culorii
sunt aceleași pentru o valoare dată a acesteia. Experimentele lui Maxwell au demonstrat că
strălucirea unei suprafețe colorate este constantă. Teoria lui Maxwell stă la baza colorimetriei
moderne.
Tipuri de culori
Ochiul uman poate distinge aproximativ 16,7 milioane de culori diferite, care pot fi grupate pe baza următoarelor trei criterii:
a. În funcție de caracteristicile fizice ale luminii care definește culoarea se
deosebesc culori acromatice, culori spectrale sau monocromatice și culori policromatice.
Culorile acromatice sunt produse de lumina acromatică, care nu are culoare, fiind
caracterizată numai de intensitatea sa. Obiectele din mediul înconjurător vizualizate de om la lumină acromatică sunt percepute de acesta ca având culoarea gri. Variind intensitatea
luminii, teoretic de la zero la infinit, se obține axa acromatică sau scala de gri, de la negru
(absența luminii), până la alb (combinație a tuturor lungimilor de undă din spectrul vizibil în
proporții egale).
Culorile spectrale sau monocromatice sunt produse de o singură lungime de undă din spectrul vizibil. Sunt culorile curcubeului din spectrul vizibil. Există tabele de culoare care arată lungimile de undă pentru diferite culori spectrale, care însă nu trebuie interpretate ca
69
fiind definitive deoarece culorile spectrale și împărțirea acestora în culori distincte reprezintă
o problemă de cultură, gust și limbaj. Mai mult chiar, intensitatea unei culori spectrale poate fi alterată considerabil de percepția sa, motiv pentru care o sursă de lumină nu trebuie să
producă întocmai o anumită lungime de undă pentru ca aceasta să fie percepută ca fiind o
culoare spectrală.
Culorile policromatice sunt culorile care pot fi produse prin combinarea mai multor
lungimi de undă din spectrul vizibil, în diferite proporții. Majoritatea obiectelor sau imaginilor din mediul înconjurător sunt percepute de om de culori policromatice sau policromii.
b. În funcție de proprietatea anumitor lungimi de undă de a se combina (amesteca sau mixa) în diferite proporții pentru obținerea culorilor spectrului vizibil se deosebesc culori primare și culori secundare.
Culorile primare sunt seturi de trei culori prin combinarea cărora, în diferite proporții, se pot obține, teoretic, toate culorile spectrului vizibil. Practic însă, s-a demonstrat că gama de culori obținute prin combinarea oricărui set de culori primare este mai restrânsă decât gama de culori posibil a fi distinsă de om.
Culorile secundare se obțin prin combinarea, în proporții egale, a două culori primare. Practic, sunt culori complementare culorilor primare.
Potrivit teoriei lui Newton, culorile RGB- roșu (Red), verde (Green) și albastru
(Blue)- sunt culori primare, deoarece corespund lungimilor de undă LMS- lungi (Long),
medii (Middle) și scurte (Short)- la care sunt sensibili receptorii ochiului uman, prin
combinarea cărora în diferite proporții se pot obține diferite culori din spectrul vizibil.
Experimentele lui Newton, efectuate prin dispersia luminii cu ajutorul unei prisme de sticlă, au demonstrat că lumina albă este o combinație a tuturor culorilor din spectrul vizibil și
conține cele trei culori primare în proporții egale. Culorile CMY, complementare culorilor primare RGB, sunt culori secundare, deoarece:
Cyan = Blue (albastru) + Green (verde)
Magenta = Red (roșu) + Blue (albastru)
Yellow (galben) = Red (roșu) + Green (verde).
Absența luminii produce culoarea negru. Prin combinarea culorilor primare în proporții
inegale, se obțin culori diferite de culorile spectrale, proporția, în sine, determinând culoarea.
Maxwell a demonstrat că setul de culori primare nu este unic, că de fapt orice set de
culori care pot fi combinate pentru a produce culoarea alb formează un set de culori primare. Cele mai uzuale seturi de culori primare folosite pentru specificarea culorilor pe care le poate
70
percepe sistemul vizual uman, sunt derivate însă din culorile primare RGB definite de Newton.
Pornind de la setul de culori primare RGB, determinat pe baza corelației între fizica și percepția culorii, s-au definit mai multe seturi de culori primare, cu scopul de a lărgi gama de culori din spectrul vizibil care pot fi descrise și reprezentate în vederea reproducerii cu
ajutorul tehnologiei disponibile.
c. În funcție de modul de combinare (de amestec sau de mixare) a undelor de lumină folosit pentru obținerea unei culori vizibile se deosebesc culori aditive și culori substractive
Culorile aditive se obțin prin combinarea (adunarea) undelor de lumină de diferite
lungimi care cad direct pe ochiul uman. Altfel spus, culorile prezente în lumină, ca lungimi diferite de undă, se adună pentru a forma o nouă culoare pe care o poate distinge sistemul
vizual uman.
Cercul color al lui Newton reprezintă, în mod intuitiv, proprietatea de combinare aditivă a culorilor.
Cercul lui Newton
Culorile primare RGB sunt numite culori aditive primare deoarece lungimile de undă care le definesc se combină aditiv, în diferite proporții, pentru a forma culoarea corespunzătoare
undelor de lumină care ating ochiul. Experiențele au demonstrat că toate culorile întâlnite în natură pot fi reproduse prin combinarea acestor trei lungimi de undă de diferite intensități.
Culorile secundare CMY, obținute prin combinarea aditivă a culorilor primare RGB,
sunt numite culori aditive secundare.
Cyan = Green
Magenta = Red
Yellow = Red
+ Blue
+ Blue
+ Green
Combinarea aditivă
a culorilor primare RGB
71
Combinarea aditivă a culorilor primare RGB stă la baza definirii sistemului aditiv de reprezentare a culorilor RGB în care culoarea alb se obține prin proiectarea simultană a trei fascicule identice de lumină RGB.
Culorile substractive se obțin prin extragerea unor lungimi de undă din lumină pe baza
proprietății unor substanțe de a absorbi anumite lungimi de undă. Practic, se extrag (se scad)
din lumină selectiv, prin absorbție, anumite lungimi de undă pentru a fi reflectate pe direcția
ochiului uman numai cele care determină culoarea dorită. Se spune că diferitele lungimi de
undă se combină substractiv pentru a obține alte culori pe care le poate distinge sistemul
vizual uman. Substanțele naturale sau produse de om care, aplicate pe suprafețele obiectelor
iluminate, reflectă numai lungimile de undă care corespund culorii dorite, absorbind restul, se
numesc pigmenți.
Maxwell a stabilit experimental că în spectrul vizibil există nuanțe de culoare care nu
pot fi obținute prin combinarea aditivă a culorilor primare RGB. Potrivit teoriei lui Maxwell,
prin combinarea substractivă, în diferite proporții, a culorilor secundare CMY se poate descrie o gamă mai largă de nuanțe de culori din spectrul vizibil. Din acest motiv, culorile secundare CMY au fost denumite culori substractive primare CMY, iar culorile obținute prin
combinarea substractivă, în părți egale, a două dintre acestea au fost numite culori
substractive secundare RGB.
Red = Magenta + Yellow
Green = Yellow + Cyan
Blue = Cyan + Magenta
Combinarea substractivă
a culorilor secundare
Întrucât culorile substractive, deși obținute prin absorția selectivă a anumitor lungimi
de undă din lumină, sunt determinate, în fond, de lungimile de undă RGB reflectate care se
combină aditiv și cad direct pe ochiul uman pentru a forma culoarea dorită, culorile aditive
primare RGB formează un set culori primare general valabil, căruia îi corespunde setul de
culori secundare format din culorile substractive primare CMY. Culorile substractive CMY
formează un set de culori primare numai pentru reproducerea culorilor în procesul de tipărire
sau imprimare.
Combinarea substractivă a culorilor primare CMY stă la baza definirii sistemului
substractiv de reprezentare a culorilor CMYK în care culoarea negru se obține teoretic prin amestecul a trei cantități egale de cerneală CMY, dar practic prin adăugarea unei cantități suplimentare de cerneală neagră.
72
2.2. Sisteme de reprezentare și măsurare a culorilor
Problema reprezentării și măsurării culorilor datează încă din antichitate dar, odată cu apariția și dezvoltarea tehnologiilor de reproducere a imaginilor color, s-a impus necesitatea utilizării unor sisteme unitare de descriere a culorilor la nivel internațional, care să asigure comunicarea cu fidelitate a acestora dintr-un loc în altul și de la un echipament la altul.
Pentru descrierea culorii, ca formă de comunicare, trebuie adoptat inițial un limbaj de
reprezentare (notare) a acesteia. Sistemul de reprezentare a culorii reprezintă un model de
specificare a stimulilor de culoare în funcție de trei parametri care constituie coordonatele
unui spațiu de culoare tridimensional definit pe modelul viziunii color tristimulus proprie
omului. În acest context, s-au dezvoltat mai multe standarde de reprezentare și măsurare a
culorilor bazate, fiecare, pe anumite principii, care rezolvă problemele de culoare într-o
manieră proprie și oferă soluții specifice de notare și descriere a acestora.
Pentru integrarea unor fluxuri tehnologice folosind echipamente și programe de la mai
mulți fabricanți, specialiștii în domeniu au dezvoltat diverse soluții de interconectare și
implementare a diferitelor sisteme de culoare utilizate în procesul de prelucrare computerizată
a imaginilor color. Pentru aplicarea acestor soluții, toți cei implicați într-un proces de
reproducere a imaginilor color trebuie să aibă cunoștințe despre:
– descrierea culorii: notarea, reprezentarea sau specificarea sa;
– modele de culoare și gama de culori asociată fiecăruia: RGB, CMY(K), CUBUL
COLOR, CIE;
– spații de culoare: RGB, CMYK, CIEXYZ, CIEL*a*b*; – interconectarea spațiilor de culoare;
– măsurarea culorii: standardul CIE, indexul de interpretare a culorii, parametri de
culoare specifici echipamentelor de reproducere, sistem de culori de referință; sistem de culori bazat pe calculator;
– instrumente de măsurare a parametrilor de culoare: colorimetrul, spectroradiometrul,
spectrofotometrul, densitometrul;
– procedura de determinare a parametrilor de culoare; – conversia de culoare;
– sisteme tehnologice de reprezentare a culorilor: comparație.
73
Descrierea culorii. Notarea, reprezentarea sau specificarea sa
Descrierea oricărei culori din spectrul vizibil constă în notarea, reprezentarea sau
specificarea sa prin trei parametri de culoare numerici care definesc un set de valori
tristimulus deoarece percepția culorii la nivelul creierului uman este determinată de trei
categorii de receptori sensibili la lumină, care transmit către creier trei semnale pentru fiecare culoare din câmpul vizual. O valoare tristimulus exprimă, direct sau indirect, proporțiile în care se combină culorile primare RGB pentru formarea unei noi culori și, implicit,
caracteristicile stimulilor de culoare sensibili la lungimile de undă LMS corespunzătoare acestor componente primare de culoare.
Fiecare set de culori primare definește un set de valori tristimulus care este folosit pentru reprezentarea culorilor spectrului vizibil în funcție de culorile primare respective. Fiecare set de valori tristimulus reprezintă, în fond, o măsură a culorii exprimată prin trei parametri de culoare care definesc, fiecare, o valoare tristimulus din setul respectiv.
Cele mai uzuale seturi de valori tristimulus folosite pentru reprezentarea directă a culorilor spectrului vizibil sunt:
(R, G, B)- asociat culorilor primare RGB, care se combină aditiv pentru obținerea
unei culori din spectrul vizibil;
(C, M, Y)- asociat culorilor secundare CMY, care se combină substractiv pentru
obținerea unei culori din spectrul vizibil.
Setul de valori tristimulus RGB, definit de culorile aditive primare RGB, permite
reprezentarea generică a culorilor printr-o relație de forma:
C = culoarea descrisă sau reprezentată (specificată)
C = RR + GG + BB, unde R, G, B = valori tristimulus care exprimă intensitățile relative
ale culorilor primare, 0 R, G, B 1
R, G, B = culorile primare, ca lungimi de undă.
Sensibilitatea ochiului fiind diferită pentru diferitele culori primare RGB, coeficienții de culoare R, G, B, care au valori diferite de unități de putere fizică (watts), sunt considerați valori unitate, pentru simplificarea calculelor.
Culoarea alb, combinația aditivă de culori primare RGB în proporții egale, poate fi reprezentată, generic, prin relația:
Alb = 1R + 1G + 1B
În mod similar, setul de valori tristimulus CMY, definit de culorile substractive primare CMY, permite reprezentarea generică a culorilor folosind următoarea relație:
C = culoarea descrisă sau reprezentată (specificată)
C = CC + MM + YY, unde C, M, Y = valori tristimulus care exprimă intensitățile relative
ale culorilor primare prin valori unitare 0 C, M, Y 1;
C, M, Y = culorile primare, ca lungimi de undă.
74
Culoarea negru, combinația substractivă de culori primare CMY în proporții egale, poate fi reprezentată, generic, prin relația:
Negru = 1C + 1M + 1Y
Setul de culori primare RGB și valorile tristimulus asociate lui reprezintă punctul de plecare pentru definirea altor seturi de culori primare și valori tristimulus asociate, deoarece sunt definite pe baza percepției fizice a culorii la nivelul ochiului uman, care creează senzația de culoare în contact direct cu diferite combinații aditive de lungimi de undă RGB.
Pentru reprezentarea unică a tuturor culorilor spectrului vizibil folosind trei valori
numerice, Comission Internationale de l’Eclarage/ International Commission on IlluminationCIE a definit experimental următoarele două seturi de valori tristimulus:
-(X, Y, Z)- asociat culorilor primare virtuale CIEXYZ (fără reprezentare în domeniul
vizibil), derivate din setul de culori primare RGB;
(L*, a*, b*)- asociat culorilor primare virtuale CIEL*a*b*, derivate din setul de culori
primare virtuale CIEXYZ.
Orice culoare a spectrului vizibil, care poate fi obținută prin combinarea în proporții diferite a culorilor dintr-un set de culori primare, poate fi exprimată printr-o relație folosind setul de valori tristimulus asociat, cu precizarea că valorile unitate trebuie reevaluate.
Reprezentarea sau specificarea culorilor din natură prin valori numerice permite
memorarea simplă a specificațiilor de culoare folosind tehnologia digitală și eliminarea
ambiguităților de descriere a acestora generate de faptul că există o mulțime de culori vizibile în natură cărora oamenii nu le cunosc denumirea și există nuanțe de culoare pe care anumiți indivizi nu le deosebesc.
Modelul de culoare și gama de culori reprezentată pe baza lui
La modul general, modelul de culoare este un sistem tridimensional (trei coordonate3D) de reprezentare numerică a culorilor spectrului vizibil prin parametri de culoare care descriu complet orice culoare percepută de om. Este un model matematic abstract care permite reprezentarea sau specificarea numerică a culorilor din spectrul vizibil pe baza unui set de valori tristimulus asociat unui set de culori primare care, prin combinare în anumite proporții, conduc la obținerea unei noi culori.
Un model de culoare se definește în concordanță cu principiul percepției vizuale a
omului, pe baza proprietății lungimilor de undă care cad direct pe ochiul omului de a se
combina aditiv pentru obținerea altei culori și a caracteristicilor suprafețelor obiectelor din
mediul înconjurător de a absorbi anumite lungimi de undă din lumină. Un model de culoare se
75
definește pentru o tehnică de reproducere a culorilor folosită de o anumită tehnologe,
deoarece culorile specificate folosind modelul respectiv există numai dacă sunt detectate de ochiul omului. De regulă, un model de culoare este orientat către un hardware specific (RGB, CMY, YIQ) sau către o anumită aplicație de prelucrare a imaginilor (HSI).
Din punct de vedere matematic, orice model de culoare construit pe baza construcției
fiziologice a sistemului vizual uman este tridimensional și se poate reprezenta numai într-un
spațiu tridimensional, definirea oricărui punct de culoare în acest spațiu făcându-se cu ajutorul
a trei parametri de culoare care reprezintă valoarea tristimulus corespunzătoare unei culori din
spectrul vizibil. Dacă fiecare parametru de culoare se reprezintă pe o axă, se obține o poziție
unică în spațiu de culoare tridimensional pentru fiecare culoare posibil a fi detectată de ochiul
omului.
Vederea umană fiind trichromatică, pentru a descrie complet senzația de culoare a
omului sunt necesari, în principiu trei parametri, dar pentru reprezentarea acesteia în vederea reproducerii pot fi necesari mai mulți, în funcție de tehnologia de reprezentare a culorii
folosită. Majoritatea modelelor de culoare definite sunt tridimensionale (CIEXYZ, CIELAB, RGB, CMY) sau extensii ale acestora (CMYK sau RGBA).
Un model de culoare generic oferă o modalitate standard de a descrie culorile
spectrului vizibil folosind trei parametri de culoare (valori tristimulus), corespunzători celor trei tipuri de receptori sensibili la lumină din retină. De aceea, se reprezintă ca un subspațiu al unui spațiu tridimensional (3D) care conține toate culorile ce se pot reprezenta în interiorul modelului respectiv. Orice culoare care poate fi specificată folosind un model de culoare
corespunde unui singur punct în interiorul acestuia.
În funcție de modul de obținere a culorilor dintr-un set de culori primare, există trei tipuri de modele de culoare:
– modelul de culoare aditiv RGB;
– modelul de culoare substractiv CMY;
– modelul de culoare CIExyz.
Modul de combinare a setului de culori primare pe baza căruia este construit fiecare
tip de model de culoare este reprezentat grafic sub una din următoarele forme:
Modelul color Modelul color Modelul color
RGB CMYK CIExyz
76
Fiecare model de culoare poate reprezenta o anumită gamă de culori care se definește ca fiind mulțimea de culori din spectrul vizibil care pot fi descrise (specificate) pe baza unui asemenea model. La modul general, gama de culori (color gammut) care poate fi reprezentată pe baza unui model de culoare este determinată, ca număr de culori reproductibile, de metoda folosită pentru obținerea unei noi culori, de percepția umană a culorii, de modul de
implementare al modelului respectiv și de tehnologia folosită pentru implementarea acestuia.
Reprezentarea geometrică a gamei de culori (CIE1931)
Un model de culoare oferă fie o descriere exactă, fie o rețetă standard de combinare a culorilor dintr-un set de culori primare pe baza căreia se poate obține o gamă de culori mai
largă sau mai puțin largă care însă este inclusă în gama de culori perceptibile de sistemul
vizual uman.
În procesul digital de reproducere a culorilor, modelele de culoare se folosesc pentru
reprezentarea sau specificarea culorilor spectrului vizibil prin valori numerice asociate
senzației psihice de culoare folosind combinarea aditivă a culorilor primare RGB, combinarea
substractivă a complementarelor acestora CMY(K) sau combinarea culorilor primare virtuale
CIEXYZ sau CIEL*a*b* determinate pe baza culorilor primare RGB prin măsurători
experimentale.
a. Modelul de culoare aditiv RGB este definit pe baza proprietății undelor de lumină de diferite lungimi de a se combina aditiv pentru a forma o nouă culoare, motiv pentru care este denumit model de culoare aditiv. Acest model indică componența pe care trebuie să aibă lumina emisă în întuneric pentru a crea o anumită culoare. Utilizarea acestui model permite determinarea cantităților din fiecare culoare aditivă primară R, G și B care trebuie adunate la culoarea aditivă negru pentru a obține o culoare vizibilă dată.
77
Culorile percepute în modelul aditiv sunt rezultatul luminii transmise pe direcția
ochiului uman și prin urmare sunt determinate de sursa de lumină.
Modelul de culoare RGB folosește valorile tristimulus (RGB) pentru reprezentarea
culorilor din spectrul vizibil. Acest model descrie o culoare prin indicarea directă a valorilor componentelor sale primare RGB. Dacă fiecare valoare tristimulus se reprezintă pe cele trei axe ale sistemului cartezian 3D, se obține cubul color RGB. Culorile acromatice, formate din cantități egale de culori primare RGB, cad pe linia care unește punctele negru- alb. Culorile aditive secundare CMY, obținute fiecare prin combinarea, în cantități egale, a două culori aditive primare, cad în colțul planului format de axele pe care sunt reprezentate componentele sale. Fiecărui punct definit pe baza acestui model îi corespunde o singură culoare vizibilă.
Triunghiul lui Maxwell folosit pentru
Cubul color RGB reprezentarea culorilor modelului RGB
Subspațiul cuprins între origine și planul în formă de triunghi echilateral care unește colțurile RGB ale cubului, definește gama de culori care poate fi descrisă folosind acest
model de culoare. Triunghiul echilateral format de punctele de culoare corespunzătoare
culorilor primare RGB, denumit triunghiul lui Maxwell, este folosit pentru reprezentarea
culorilor în acest model, deoarece coordonatele unui punct de culoare situat în interiorul unui triunghi echilateral se pot determina ușor.
Prin plasarea a trei surse de lumină primară RGB în vârfurile acestui triunghi
echilateral, astfel încât să lumineze în interiorul său, Maxwell a observat că intensitatea
fiecărei unde de lumină primară scade uniform, până ce întâlnește latura opusă, unde are
valoarea zero. Prin urmare, în modelul de culoare RGB culorile sunt reprezentate prin
intensități variate de culori RGB. Practic, culorile aditive descrise pe baza unui model de
culoare RGB se obțin prin emiterea a trei fascicole de lumină către un suport fluorescent
negru. Acest suport este acoperit cu grupuri de trei celule, numite pixeli, care reflectă, fiecare, una din cele trei culori primare aditive RGB. În absența luminii, celulele de pe suprafața
suportului negru nu au ce reflecta, rezultând culoarea negru. Dacă cele trei fascicole de
lumină sunt identice, fiecare grup de celule reflectă, în mod egal, cele trei culori aditive
78
primare, rezultatul fiind culoarea alb. Dacă se emit către suportul fluorescent numai două fascicole de lumină identice, se obțin culorile aditive secundare Cyan, Magenta și Yellow. Prin controlarea celor trei fascicule de lumină emise pe suportul fosforescent acoperit cu pixeli, se pot obține diferite culori din spectrulvizibil.
Negru (0,0,0) = 0R + 0G + 0B > nu se reflectă R, G, B (fără lumină)
Alb (1/3, 1/3, 1/3) = 1/3R + 1/3G + 1/3B > 3 fascicole identice care reflectă R, G, B
Cyan (0, 1/2, 1/2) = 0R + 1/2G + 1/2B > 2 fascicole identice care reflectă G, B și absoarbe R
Magenta (1/2, 0, 1/2) = 1/2R + 0G + 1/2B > 2 fascicole identice care reflectă R, B și absoarbe G
Yellow (1/2, 1/2,0) = 1/2R + 1/2G + 0B > 2 fascicole identice care reflectă R, G și absoarbe B
Culoare ( x, y, z) = xR + yG + zB > 3 fascicole controlate care reflectă R, G, B
Reprezentarea culorilor în modelul de culoare RGB se face sub forma unui vector:
vRGB = {R,G,B}, unde R,G,B [0,1]
Orice combinație de unde luminoase, care cad direct pe ochiul omului, poate fi
descrisă pe baza modelului aditiv de culoare RGB, motiv pentru care este utilizat de
majoritatea echipamentelor care emit lumină pentru determinarea valorilor (R, G, B) care
compun fiecare culoare pe care o reproduc. Astfel scannerele citesc cantitățile de lumină RGB reflectată de o imagine și le convertesc în valori tristimulus (digitale), iar monitoarele
recepționează valorile tristimulus (digitale) și le convertesc în lumina RGB vizibilă pe ecranul
fluorescent.
Modelul de culoare RGB poate fi implementat în diferite moduri, gama de culori
posibil a fi descrisă pe baza acestui model fiind determinată, ca dimensiune, de numărul de
biți folosiți pentru descrierea fiecărei componente de culoare. Cel mai uzual mod de
implementare, utilizat începând cu anul 2006 pentru monitoarele calculatoarelor, folosește 24
de biți de culoare, respectiv 8 biți color/ pixel sau 256 nivele digitale/ canal (28 =256), motiv
pentru care numărul de culori posibil a fi reprezentate pe baza acestui model este limitat la
256R x 256G x256B= 16,7 milioane de culori, aproximativ cât poate distinge omul. Unele
implementări utilizează 16 biți/ componentă de culoare, rezultând o densitate mai mare de
culori distincte.
Modelul de culoare RGB definește sistemul aditiv de reprezentare a culorilor RGB devenit standard de culoare folosit de scannere, camere video, monitoare de calculator sau ecrane de televizor. Trebuie însă avut în vedere că ecranul fluorescent sau fosforescent nu emite culorile primare RGB pure și că lumina reflectată de imaginea scanată sau fotografiată (filmată) depinde de proprietățile sale de reflexie. Potrivit experimentelor efectuate, culorile
79
astfel generate variază în funcție de echipamentul care folosește pentru reprezentarea lor sistemul de culoare RGB.
b. Modelul de culoare CMY este definit pe baza proprietății pigmenților de a absorbi anumite lungimi de undă pentru a forma o nouă culoare, motiv pentru care este denumit
model de culoare substractiv. În fond, se bazează pe amestecul substractiv al pigmenților de culori CMY care absorb o parte din lumina emisă către o suprafață pentru a forma culoarea corespunzătoare luminii care nu a fost absorbită, ci reflectată. Utilizarea acestui model
permite determinarea cantităților din fiecare culoare substractivă primară C, M și Y care
trebuie scăzute din culoarea substractivă alb pentru a obține o culoare vizibilă dată. Altfel spus, indică componența pigmenților care se aplică pe o suprafață albă pentru a crea o
anumită culoare. Culorile percepute în modelul substractiv sunt deci rezultatul luminii
reflectate de pigmenți pe direcția ochiului uman.
Modelul de culoare CMY folosește valorile tristimulus (C, M, Y) pentru reprezentarea culorilor din spectrul vizibil. Acest model descrie o culoare prin indicarea valorilor
componentelor sale primare CMY (culori substractive primare) care sunt formate, fiecare, prin combinarea, în cantități egale, a două culori substractive secundare RGB.
Forma geometrică a modelului de culoare CMY este cubul color obținut prin
reprezentarea culorilor primare substractive normalizate, pe axele sistemului euclidian 3D.
Cubul Color CMY
Modelul de culoare CMY este folosit, în principal, în tipărirea sau imprimarea
imaginilor color, motiv pentru care pigmenții folosiți pentru obținerea substractivă a culorilor sunt cerneluri de tipărire, iar acest model descrie ce tipuri de cerneluri trebuie aplicate pe o suprafață pentru ca lumina reflectată de aceasta, prin cerneluri, să producă o culoare dată.
Culorile substractive descrise pe baza unui model de culoare CMY se obțin prin
aplicarea pe un suport alb, iluminat cu lumină albă, a trei tipuri de cerneluri corespunzătoare culorilor secundare C, M și Y care reflectă, fiecare, două treimi din spectrul vizibil și absorb una. Suportul alb reflectă aproape 100% culorile roșu (R), verde (G) și albastru (B). În
absența cernelurilor, lumina albă nu este absorbită, ci reflectată de suportul alb, culoarea
80
obținută fiind alb. Deoarece fiecare tip de cerneală absoarbe o treime din spectrul vizibil,
pentru a absorbi toată lumina sunt necesare toate trei, în cantități egale, ca să rezulte negru. Prin imprimarea a două culori secundare, în cantități egale, se obțin substractiv cele trei culori primare R, G și B, numite și culori substractive secundare. Prin supraimprimarea unor
cantități controlate de C, M și Y se poate obține cel mai larg domeniu de culori, ținând cont, bineînțeles, de limitările date de nuanța suportului și de puritatea pigmenților.
Alb (0, 0, 0) = 0C+ 0M+ 0Y > nu absorbție (nu cerneală), suportul alb reflectă R, G, B
Negru (1/3, 1/3, 1/3) = 1/3C+ 1/3M+ 1/3Y > absorbție completă, suportul alb nu se reflectă R, G, B
Red (0, 1/2, 1/2) = 0C+ 1/2M+ 1/2Y > absoarbe C = GB, reflectă R
Green (1/2, 0, 1/2) = 1/2C+ 0M+ 1/2Y > absoarbe M = RB, reflectă G
Blue (1/2, 1/2, 0) = 1/2C+ 1/2M+ 0Y > absoarbe Y = RG, reflectă B
Culoare ( x, y, z) = xC+ yM+ zY > absoarbe controlat C= GB , M= RB, Y= R G, reflectă R, G, B
Reprezentarea culorilor în modelul de culoare CMY se face sub forma unui vector:
VCMY = {C,M,Y}, unde C,M,Y [0,1]
Pentru a tipări o anumită culoare trebuie eliminată, selectiv, o parte din lumina care iluminează suportul alb. Deci trebuie filtrate, în diferite proporții, luminile R, G și B cu
scopul de a produce toată gama se culori din spectrul vizibil, suportul de tipărire, de culoare albă, fiind cel care reflectă cele două componente de culoare transmise prin filtru.
Cernelurile folosite în procesul de tipărire, numite cerneluri de proces, sunt substanțe
transparente care acționează ca filtre de culoare, respectiv filtrează propria-i culoare și le transmite pe celelalte două, lucru care, matematic, se poate exprima prin relațiile:
C = 1 – R
M = 1 – G
Y = 1 – B
Prin supraimprimarea unor cantități controlate de cerneluri C, M și Y se poate
reproduce, în mod substractiv, un domeniu larg de culori din spectrul vizibil, ținând cont, bineînțeles, de limitările date de nuanța suportului și de calitatea cernelurilor care, teoretic, trebuie să fie pure.
Modelul de culoare substractiv CMYK, utilizat în practică pentru reproducerea
culorilor pe diferite medii de imprimare, este modelul de culoare substractiv CMY care
folosește, suplimentar, cerneală neagră (blacK) pentru accentuarea detaliilor și îmbunătățirea contrastului, compensând astfel imperfecțiunile mediului de imprimare și impuritățile. Practic, modelul de culoare CMYK acoperă golurile dintre teorie și practică. Teoretic componenta
81
suplimentară de negru nu este necesară, dar practica demonstrează că amestecul în cantități egale de cerneluri CMY conduce la maro închis, nu la negru. Pentru corecție, se adaugă negru. În aceste condiții, funcțiile de amestec sunt următoarele:
K = minim (C, M , Y)
C = C – K
M = M – K
Y = Y – K
Reprezentarea culorilor în modelul de culoare CMY(K)se face sub forma unui vector:
VCMYK = {C,M,Y, (K)}, unde C,M,Y, (K) [0,1]
Modelul de culoare CMYK definește sistemul substractiv de reprezentare a culorilor
CMYK devenit standard de culoare folosit de presele offset, immagesettere și imprimante
color. Indică cantitățile de cerneluri prin supraimprimarea cărora se obține culoarea dorită,
culorile fiind reprezentate ca procente de cerneluri CMYK. Culorile obținute astfel variază
însă atât în funcție de cernelurile de proces și mediile de imprimare care sunt pure numai
teoretic, cât și în funcție de echipamentul care folosește pentru reprezentarea lor sistemul de
culoare CMYK.
c. Cubul color este modelul de culoare care integrează ambele sisteme standardizate de reprezentare a culorilor, RGB și CMYK, într-un singur model, acest lucru fiind posibil deoarece cele două seturi de culori primare folosite de aceste sisteme pentru generarea
culorilor spectrului vizibil sunt complementare. Cubul color reprezintă geometric ambele modele de culoare, cel aditiv (RGB) și cel substractiv (CMY).
Reprezentarea modelelor de culoare
Cubul color (Adobe publication) RGB și CMY pe cubul color
Comutarea între sistemele de reprezentare a culorilor RGB și CMY se face prin întoarcerea cubului color.
82
Reprezentarea culorilor folosind cubul color se face sub forma unui vector: vRGB = {R,G,B}, unde R,G,B [0,255] sau
vCMY(K) = {C,M,Y,(K)}, unde C,M,Y,(K) [0,255]
Cubul color definește reprezentarea digitală a culorilor spectrului vizibil, potrivit
căreia fiecare culoare primară ia valori numerice întregi, cuprinse în intervalul [0, 255]. Prin urmare, numărul culorilor vizibile care pot fi astfel reprezentate este 256R x 256G x 256B =
16.777.216, aproximativ egal cu numărul culorilor care pot fi percepute de sistemul vizual
uman. Practic, fiecărei culori din spectrul vizibil îi corespunde un punct în cubul color de
coordonate egale cu un set de trei numere cuprinse între 0 și 255 . Spre exemplu, valoarea
tristimulus (255, 0, 0) corespunde culorii Red în sistemul RGB și culorii Cyan în sistemul
CMY.
Cubul color descrie culorile spectrului vizibil pe bază de cantități de intrare măsurate
(ce cantități de lumină primară sau de cerneluri sunt necesare pentru a obține o anumită
culoare), nu pe valori de ieșire măsurate (cum arată culoarea obținută).
Calculatoarele și echipamentele periferice digitale descriu culorile pe baza cubului
color deoarece reprezentarea digitală a culorilor este ușor accesibilă acestui gen de
echipamente.
d. Modelele de culoare CIE sunt modelele de culoare definite de Comission Internationale de l’Eclarage/ International Commission on Illumination- CIE pe baza proprietăților fizice ale luminii și a construcției fiziologice a ochiului uman.
Modelele de culoare CIE utilizate cel mai uzual în procesul de reproducere digitală a culorilor sunt:
– CIERGB, obținut experimental;
– CIEXYZ, definit pe baza modelului CIERGB, cu scopul de a acoperi gama de culori
reprezentabile din spectrul vizibil;
– CIE*La*b, derivat din CIEXYZ, cu scopul de a lărgi gama de culori reprezentabile
din spectrul vizibil.
Modelul de culoare CIERGB este modelul de culoare RGB obținut experimental, pe baza percepției fizice a culorii la nivelul creierului uman. CIERGB reprezintă prima metodă de descriere a culorilor spectrului vizibil bazată pe măsurători efectuate direct asupra ochiului uman. Practic, observatorul, prin încercări repetate, potrivește culoarea fiecărei lungimi de undă dată, prin combinarea aditivă a trei lungimi de undă considerate pure, care corespund culorilor primare RGB. Rezultatele experimentelor, concretizate în specificațiile de culoare
83
CIERGB, au condus la definirea modelelor standard de măsurare și reprezentare a culorii CIEXYZ și CIE*La*b.
Prin plasarea a trei surse, considerate ideale, de lumină primară RGB în vârfurile
triunghiului lui Maxwell, astfel încât să lumineze în interiorul său, s-a observat că cele mai
saturate culori, reprezentate prin definiție pe laturi, nu corespund culorilor spectrale pure
decât ca nuanță, nu și ca saturație și că singurul mod de corecție constă în desaturarea acestora prin combinare cu cea de-a treia culoare primară. Astfel, punctul de culoare Cyan nu este
suficient de saturat pentru a reprezenta culoarea spectrală Cyan, singura cale de a obține
această culoare fiind desaturarea sa prin adăugare de culoare primară Red. În termeni
matematici, acest lucru se traduce prin adăugarea unei valori negative de Red la culoarea
spectrală, ceea ce are ca efect mutarea punctului de culoare în exteriorul triunghiului.
Continuându-se procesul pentru fiecare culoare spectrală, s-a obținut curba denumită locus
spectral care arară că există culori ce cad în exteriorul triunghiului RGB. Latura BR nu este
spectrală și, de aceea, rămâne dreaptă.
Triunghiul lui Maxwell care arată unde se
obține culoarea spectrală Cyan
CIE. Locus spectral
(obținut experimental)
Rezultatul obținut prin adăugarea unei cantități suplimentare de culoare Red la
combinația RGB corespunzătoare unei culori spectrale, pentru a acoperi întreaga gamă de
culori a spectrului vizibil, se exprimă tot în termeni de valori tristimulus (R, G, B), dar este
necesară admiterea valorilor negative pentru parametrul de culoare Red, fără corespondent în domeniul vizibil.
Modelul de culoare care folosește pentru crearea tuturor culorilor din spectrul vizibil combinarea aditivă a culorilor primare (R, G, B) modificate prin adăugare de Red, este modelul de culoare RGB experimental, denumit și CIERGB.
Experimentele efectuate direct asupra ochiului uman prin care CIE a urmărit reacția receptorilor din retină, sensibili la lumină, la trei fascicole de culoare RGB, au condus la
concluzia că modelul de culoare CIERGB poate fi reprezentat pe baza stimulilor de culoare ai
84
ochiului uman (L, M, S), care permit descrierea tuturor culorilor din spectrul vizibil prin
valori pozitive sau negative ale culorilor primare RGB pe care le definesc. Geometric, acest
model reprezintă o zonă a spațiului euclidian 3D, de forma unui con cu baza în formă de
potcoavă și vârful în origine care, teoretic, se extinde până la infinit dar care, practic, este
limitat de faptul că ochiul uman distorsionează culorile la nivele de lumină foarte ridicate sau foarte scăzute. S-a observat că răspunsul receptorilor din retină la diferitele lungimi de undă
din lumina vizibilă este aproximativ de forma curbelor de răspuns spectral determinate de
Newton, cu deosebirea că pentru descrierea întregului spectru vizibil pe curba Red sunt
reprezentate și valori negative.
Lungimi de undă
CIERGB. Modelul de culoare tristimulus CIE 1931. Funcțiile de potrivire a culorilor
Gama de culori a ochiului uman CIERGB (obținute experimental)
Pentru construirea modelului de culoare CIERGB s-au reprezentat stimulii de culoare ai ochiului uman L, M și S, determinați direct de lungimile undelor de lumină care definesc culorile primare R, G și B modificate corespunzător, pe axele x, y și z ale spațiului euclidian 3D, ca valori tristimulus (L, M, S).
Curbele de răspuns spectral ridicate experimental, denumite curbele de potrivire a
culorilor RGB deoarece se obțin ca soluții a funcțiilor de potrivire a culorilor RGB, indică
cantitățile (intensități) de lungimi de undă RGB necesare pentru obținerea culorilor spectrale.
Subspațiul cuprins între origine și planul în formă de locus spectral definește gama de
culori care poate fi descrisă folosind acest model de culoare. Triunghiul care include locusul spectral, situat cu vârfurile pe cele trei axe ale spațiului euclidian 3D, poate fi folosit pentru reprezentarea culorilor în acest model, deoarece coordonatele unui punct de culoare situat în interiorul unui triunghi se pot determina mai ușor. Și pentru că lungimile de undă L, M și S vin în contact direct cu receptorii sensibili la lumină din ochiul omului determinând culorile
85
primare RGB care se combină aditiv pentru a produce culoarea percepută, rezultă că sistemul vizual uman generează culorile aditiv.
Forma de potcoavă a locusului spectral și curbele de potrivire a culorilor CIERGB
arată că, deși sunt cele mai intense, culorile primare RGB nu se pot combina aditiv pentru a forma întregul spectru vizibil. Experimentele au demonstrat că, pentru a reproduce
echivalentul perceptual, culoarea, pentru orice lungime de undă din spectrul vizibil, este
necesară o cantitate suplimentară de lumină Red. Acest lucru arată că nu există un set de
culori în spectrul vizibil care să se combine aditiv pentru a crea toate culorile posibile, prin amestecul de culori primare RGB neputându- se obține lungimi de undă în jur de 500nm.
În schimb, s-a demonstrat că stimulii de culoare ai ochiului uman (L, M , S), activați de
lungimile undelor de lumină obținute prin combinarea aditivă a unor cantități adaptate de
culori primare (R, G , B), creează senzația de culoare la nivelul creierului uman
corespunzătoare tuturor culorilor din natură.
Modelul de culoare CIERGB permite reprezentarea gamei de culori a ochiului uman corespunzătoare spectrului vizibil, mai extinsă decât gama de culori aferentă modelului
teoretic RGB obținut pe baza unor reguli de aproximare și normalizare impuse de
simplificarea calculelor pentru determinarea valorilor parametrilor de culoare.
Modelul de culoare CIERGB, obținut experimental, este denumit model de culoare
uman absolut sau model de culoare tristimulus, deoarece folosește pentru reprezentarea
culorilor setul de valori tristimulus RGB modificat, determinat pe baza percepției fizice a
culorii la nivelul sistemului vizual uman.
Modelul de culoare CIEXYZ este modelul standard de măsurare și reprezentare a
culorilor definit de CIE în funcție de percepția fizică a culorii la nivelul creierului uman și de semnificația conceptuală a acesteia, exprimată prin cromaticitatea și luminozitatea sa.
Construit pe baza rezultatelor experimentelor concretizate în modelul de culoare CIERGB, acest model de culoare folosește setul de culori primare virtuale XYZ, definit teoretic de CIE, pentru crearea gamei de culori vizibile.
Setul de culori XYZ este format din culori suprasaturate, de lungimi de undă care
sensibilizează cel mai mult receptorii ochiului uman, aflate în afara spectrului vizibil și în
consecință poziționate în exteriorul locusului spectral, prin combinarea aditivă a cărora se pot obține toate culorile posibile.
86
Setul de culori primare XYZ imaginat de CIE pe baza combinațiilor culorilor primare RGB de valori pozitive și negative, are următoarele proprietăți:
– produce numai valori tristimulus pozitive;
– permite reprezentarea oricărei culori vizibile în termeni de trei culori primare;
– amestecul de culori primare X, Y și Z în proporții egale determină culoarea alb;
– sunt generate astfel încât parametrul Y determină singur strălucirea unei culori,
fiind soluția funcției de eficiență luminoasă a ochiului uman;
– sunt asociate sensibilității ochiului uman la lungimile de undă L, M și S
corespunzătoare culorilor R, G și B prin funcțiile de potrivire a culorilor definit de CIE în 1931.
Prin definiție, culorile primare X, Y și Z au fost plasate pe laturile triunghiului care
include locusul spectral, baza spațiului de culoare uman absolut determinat experimental de
CIE. Vârfurile triunghiului astfel definit se află pe axele L, M și S ale spațiului uman absolut, prin urmare culorile primare imaginare X, Y și Z reprezintă o măsură a stimulilor de culoare
ai ochiului uman.
Setul de valori tristimulus CIE XYZ Modelul de culoare CIEXYZ
și relația lor cu locusul spectral Gama de culori XYZ
Subspațiul cuprins între origine și planul format de triunghiul cu vârfurile pe axele LMS ale spațiului euclidian 3D definește gama de culori care poate fi descrisă folosind modelul de culoare CIEXYZ. Acesta include conul obținut în sistem de coordonate LMS ce reprezintă gama de culori a ochiului uman care, la rândul lui, include piramida obținută în
87
sistem de coordonate RGB ce reprezintă gama de culori RGB. Prin normalizarea priramidei RGB de obține cubul color RGB folosit ca model aditiv de culoare în grafica pe calculator.
Modele de culoare aditive: RGB, CIERGB, CIEXYZ
Utilizarea culorilor primare imaginare CIEXYZ pentru reprezentarea tuturor
culorilor posibile în termeni de valori tristimulus pozitive, conduce la curbe de potrivire a
culorilor pozitive. Pe bază de măsurători psiho- fizice, CIE a definit observatorul și sursele de lumină primară standard și a adaptat funcțiile de potrivire a culorilor CIERGB la
sensibilitatea celor trei categorii de receptori din retina umană standard, obținând astfel
funcțiile de potrivire a culorilor standardizate x (), y (), z ()
Funcțiile de potrivire a culorilor CIEXYZ
88
Orice culoare din spectrul vizibil poate fi reprezentată printr- un punct de culoare din interiorul acestui model și se poate descrie prin componentele sale primare (X, Y, Z), lucru care matematic se exprimă prin următoarea relație vectorială:
C= XX + YY+ ZZ , unde X, Z, Y = cantitățile din fiecare culoare primară X, Z, Y.
Valorile tristimulus XYZ au fost astfel stabilite de CIE încât parametrii X și Z să
reprezinte cromaticitatea unei culori, iar parametrul Y strălucirea sau luminozitatea acesteia, determinată de sensibilitatea ochiului uman normal la intensitatea luminii.
(X, Y, Z)= (nuanța de culoare- hue, luminozitatea culorii- luminance, saturația)
Parametri de culoare X , Y și Z s-au obținut pe bază de experimente efectuate direct
asupra observatorilor umani. Pentru a determina cromaticitatea culorilor din spectrul vizibil, exprimată prin parametri de culoare X și Z, CIE a asociat fiecărei lungimi de undă culoarea percepută de observatorul uman pentru aceasta, potrivită prin încercări succesive. Rezultatul a
fost concretizat în funcțiile de potrivire a culorilor x () și z () (color matching
function). Pentru a stabili sensibilitatea ochiului uman la radiația produsă de diferite lungimi
de undă, exprimată prin parametrul de culoare Y, CIE a convertit energia radiantă de o sursă
în energie luminoasă, pe baza funcției de eficiență luminoasă a ochiului uman determinată
experimental. pe care a aproximat-o ca fiind combinația liniară a funcțiilor de potrivire a
culorilor CIERGB. Parametrul de culoare Y a fost astfel definit încât funcția de potrivire a
culorii y () să fie egală cu funcția de eficiență luminoasă a ochiului uman determinată
experimental de CIE
Pentru ca sistemul de reprezentare a culorilor prin componente de culoare XYZ să fie simplu, modelul tridimensional CIEXYZ s-a normalizat și s- a proiectat într-un plan
bidirecțional, obținându- se astfel Diagrama CIExy.
(Green)
(Red)
Proiecția modelului tridimensional CIEXYZ în plan
(coordonatele Z sunt proiectate în planul XY) Diagrama CIEXYZ (planul CIExy)
89
Coordonatele (x, y, z) au fost exprimate în funcție de valorile tristimulus (X, Y, Z) determinate experimenta, pe bata următoarelor relații:
x = X / (X+Y+Z)
y = Y / (X+Y+Z)
z = Z / (X+Y+Z) = 1- (x+y).
Culoarea alb este reprezentată în punctul de coordonate x = y = z = 1/3, locul în care
toate lungimile de undă se combină în mod egal. Culorile spectrale sunt reprezentate prin
coordonatele punctelor de pe curba în formă de potcoavă. Toate celelalte culori ale
spectrului vizibil sunt reprezentate prin coordonatele punctelor poziționate în interiorul
locusului spectral inclus în triunghiul cu coordonatele vârfurilor (0, 1), (0, 0), (1, 0).
Coordonatele x și y, obținute prin normalizarea parametrilor X și Z sunt cunoscute
sub denumirea de coordonate de cromaticitate, deoarece conțin numai informația despre
nuanța și saturația culorii. Coordonata z, care reprezintă cel de-al treilea parametru necesar
pentru descrierea culorii fără ambiguități, se determină în funcție de celelalte două.
Pe diagrama de cromaticitate CIE, curba în formă de potcoavă reprezintă culorile
spectrale, de la violet, situat la o extremitate a potcoavei, la Red, situat la cealaltă extremitate
a potcoavei. Linia dreaptă, care unește cele două extremități, cuprinde culorile non- spectrale,
combinații de Blue și Red. Culorile mai puțin saturate apar în interiorul figurii, de jur
împrejurul unui punctului acromatic, alb. O linie de la acest punct la orice punct de pe curbă
reprezintă culorile cu aceeași nuanță, dar de saturație diferită. Saturația culorilor crește de la
punctul alb către curba în formă de potcoavă, atingând maximul pe curbă. Culorile saturate
sunt poziționate în mod crescător către exteriorul zonei, iar cele strălucitoare dispar către
punctul alb.
Diagrama de cromaticitate este astfel definită încât mulțimea culorilor obținută prin combinarea oricărui set de culori se află în interiorul poligonului cu unghiurile poziționate în punctele de culoare asociate și de-a lungul liniei care-l formează, iar punctul alb este
poziționat în interiorul acestui poligon, fiind combinația în proporții egale a setului de culori care-l formează. În consecință, toate combinațiile aditive posibile a trei culori se găsesc în interiorul triunghiului format de punctele a căror coordonate (x, y) corespund celor trei culori, iar în reprezentare bidirecțională (x, y), toate combinațiile aditive posibile a două culori
formează o linie dreaptă. Punctul alb se află în interiorul triunghiului fiind combinația în
proporții egale (1/3) a culorilor care- l formează, pe segmentul de dreaptă care trece prin acest punct, de o parte și de alta a sa, fiind situate culorile complementare.
90
Gama de culori CIERGB Gama de culori CMY
Gama de culori umană Gama de culori RGB
Diagrama de cromaticitate CIE xy 1931 Diagrama de cromaticitate CIE xy 1931
Localizare model de culoare CIE RGB. Localizare modele de culoare RGB și CMY
Se observă că triunghiul CIERGB, gama de culori a monitorului PC mediu definit de CIE, nu acoperă toată gama de culori posibile ceea ce întărește afirmația că prin amestecul aditiv al acestora nu pot reprezenta toate culorile spectrului vizibil.
Pentru a reconstrui parametrii de culoare X, Y și Z din valorile (x, y) măsurate pe
diagrama de cromaticitate CIE obținută experimental, este nevoie de al trei-lea parametru de
culoare, strălucirea sau luminanța Y, care expimă intensitatea lungimilor de undă din
spectrul vizibil. În aceste condiții, relațiile pe baza cărora se determină valorile tristimulus
XYZ care descriu complet o culoare din spectrul vizibil sunt următoarele:
z = 1- x- y
X = (x/y)*Y
Z = (z/y)*Y = ((1- x- y )/y)*Y
Prin reprezentarea culorilor spectrului vizibil pe baza parametrilor de culoare (X, Y, Z) astfel aleși încât orice culoare să fie definită complet de un amestec unic al acestora și
efectuarea aproximațiilor necesare pentru simplificarea modului de determinare a lor, CIE convertește lumina provenită de la un obiect în două coordonate de cromaticitate (x, y) și întrun parametru de strălucire sau luminozitate Y. Datorită acestui lucru, spațiul de culoare
CIEXYZ se mai notează și sub forma CIExyY.
Diagrama de cromaticitate CIE se folosește în principal pentru determinarea, prin
măsurători directe, a coordonatelor de cromaticitate (x, y) necesare pentru determinarea
valorilor tristimulus X și Z care descriu unic o culoare în modelul de culoare XYZ. De
asemenea se folosește pentru identificarea lungimii de undă dominantă care determină fiecare culoare și a culorilor complementare. Totodată joacă un rol important în compararea gamelor
91
de culori proprii diferitelor modele generice de culoare între ele și cu gamele de culori
reprezentate pe baza modelelor de culoare absolute definite experimental de CIE.
Pe diagrama de cromaticitate sunt reprezentate, prin două coordonate, toate culorile
percepute de om, toate culorile vizibile care diferă numai prin strălucire sau luminanță fiind reprezentate în același punct. Prin urmare, această diagramă descrie toate culorile spectrului vizibil percepute de om în raport cu un spectru de lumină ideal. Nu specifică culorile
obiectelor vizualizate de om, deoarece acestea sunt influențate nu numai de fiziologia ochiului uman, ci și de caracteristicile sursei de lumină (iluminant), determinate de compoziția
spectrală și intensitatea luminii radiate.
Din punct de vedere al percepției culorii, modelul de culoare CIEXYZ răspunde la
întrebarea Ce culoare este aceasta? prin dezvoltarea unui spațiu tridimensional în care fiecare culoare vizibilă este reprezentată unic prin trei parametri de culoare care o descriu complet. Setul de culori primare (X, Y, Z) este virtual deoarece nu este format din culori reale, ci din construcții matematice, convenabil alese, pentru descrierea unică a culorilor din spectrul
vizibil. Practic, fiecare valoare tristimulus descrie în mod unic o singură nuanță perceptibilă de culoare asociată unui punct pe diagrama de cromaticitate.
Modelul de culoare CIEL*a*b*, derivat din modelul de culoare CIEXYZ, liniarizează percepția diferențelor de culoare la nivelul creierului uman, astfel încât o schimbare a
valorilor parametrilor de culoare să producă o schimbare proporțională în percepția vizuală a acesteia. CIEL*a*b* (CIELAB) folosește pentru descrierea culorilor valorile tristimulus
neliniare L*, a* și b* care reprezintă răspunsul logaritmic al ochiului la stimuli de lumină:
– L* = steaua: exprimă luminozitatea culorii obiectului- reprezentată pe axa Y;
L*= 0 indică culoarea Negru (Black)
L*= 100 indică culoarea Alb (White)
– a* – exprimă valorile de culoare pe axa cromatică roșu-verde- axa x;
a*0 indică culoarea verde
a*0 indică culoarea magenta
– b* – exprimă valorile de culoare pe axa cromatică albastru- galben- axa y;
b*0 indică culoarea albastru
b*0 indică culoarea galben
92
L = luminanța culorii
a = axa Green Red
b = axa Blue Yellow
Modelul de culoare CIELAB sau CIEL*a*b* (CIE 1968)
CIEL*a*b*, care se bazează direct pe CIEXYZ, liniariză percepția vizuală a culorii
folosind diferențele de culoare descrise metric prin elipsa MacAdam, zona de pe diagrama de cromaticitate CIExy formată din toate culorile derivate din culoarea aflată în centrul unei elipse, care nu pot fi distinse de observator.
Experimentele efectuate de CIE au demonstrat că nuanțele unei culori se află în
interiorul elipsei din diagrama de cromaticitate CIExy cu centrul în culoarea respectivă și că dimensiunile elipselor variază mult, în funcție de culoare.
Elipse MacAdam reprezentate pe
Diagrama de cromaticitate CIExy
Eipsele MacAdam definesc conceptul de distanță în spațiul de culoare și reprezintă o metodă de măsurare a distanței dintre două culori în spațiul de culoare.
Pe diagrama de cromaticitate CIE, pe care distanțele măsurate între diferitele puncte
exprimă distanțele dintre culorile vizibile asignate punctelor respective la nivel de percepție
93
umană, temperatura culorii pentru orice punct este estimată la temperatura culorii punctului cel mai apropiat de punctul respectiv din Planckian locus.
Diagrama de cromaticitate CIExy 1931.
Temperatura culorii (Planckian locus)
Planckian locus este zona de pe diagrama de cromaticitate CIExy1931 care indică
temperaturile culorilor, determinate experimental de CIE. Liniile care traversează Planckian locus sunt linii care indică temperatura culorilor vizibile care, teoretic, variază de la
aproximativ 1500KO și tinde către infinit. Practic însă, aceasta este limitată de caracteristicile receptorilor sensibili la lumină din retina umană, care distorsionează percepția de strălucire a culorii la intensități de lumină foarte ridicate sau foarte scăzute.
În modelul de culoare CIEL*a*b*, diferențele de culoare percepute de om corespund distanțelor dintre punctele pe diagrama de cromaticitate CIE asignate culorilor spectrului vizibil. Practic, acest model răspunde la întrebarea Cât de mult diferă două culori? Cât de departe se află o culoare de alta în spațiul de culoare tridimensional definit?
Modelul de culoare CIEL*a*b* este cel mai complet model de culoare folosit pentru descrierea culorilor spectrului vizibil deoarece permite specificarea celui mai mare număr de nuanțe de culoare pe care le poate percepe omul prin valori tristimulus CIEL*a*b*. Prin
urmare, gama de culori descrisă pe baza acestui model este cea mai largă gamă de culori
reproductibile din spectrul vizual.
94
Spațiu de culoare
Spațiul de culoare se definește ca fiind mulțimea punctelor dintr-un spațiu, definit
printr-un model matematic abstract, cărora li s-au asociat descrierile tuturor culorilor din
spectrul vizibil care pot fi reprezentate și reproduse pe baza modelului respectiv. Un spațiu de culoare dezvoltat pe baza unui model de culoare este definit de funcții matematice care
asociază fiecărui punct din spațiu o descriere unică care exprimă, prin parametri de culoare,
modul în care creierul uman sau un anumit tip de echipament, interpretează o culoare din
spectrul vizibil. Suplimentar, fiecărui spațiu de culoare i se poate asocia o funcție care
exprimă particularitățile fizio- psihologice proprii fiecărui individ, particularitățile tehnologice proprii fiecărui echipament de procesare și condițiile specifice de vizualizare.
Deoarece încă nu s-a putut construi un model matematic care să descrie toate culorile
pe care le poate reprezenta și reproduce sistemul vizual uman, toate spațiile de culoare
definite sunt limitate și, prin urmare, gama de culori specifică fiecăruia este inclusă în spectrul vizibil. Un spațiu de culoare este cu atât mai bun cu cât reproduce mai multe culori distincte
din spectrul vizibil, deci cu cât are gama de culori mai largă.
Percepția vizuală a culorii la nivelul creierului uman fiind tricromatică, pentru
dezvoltarea de spații de culoare s-au definit diferite modele de culoare tridimensionale (cub, sferă sau piramidă), fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. Deoarece există echipamente care, din rațiuni tehnico- tehnologice, au nevoie de mai mulți parametri pentru a descrie în mod unic un punct de culoare, s-au definit și spații de culoare cu mai multe dimensiuni (4,6 sau chiar 8). Există tendința ca denumirea unui spațiu de culoare să fie atribuită și modelului de culoare care stă la baza definirii lui. Acest lucru nu este corect deoarece pe baza aceluiași model de culoare se pot dezvolta mai multe spații de culoare dependente de echipament,
fiecare descriind culoarea în modul specific tehnologiei de reproducere folosită de echipamentul de procesare pentru care a fost definit.
În funcție de principiile care stau la baza definirii lor, spațiile de culoare pot fi absolute sau non- absolute, un spațiu de culoare fiind considerat absolut dacă reprezintă culorile din gama sa de culori exact, fără ambiguități și independent de factori externi.
Spațiile de culoare absolute pot fi independente sau dependente de tehnologia folosită de echipamentul care captează, produce sau reproduce culoarea. Spațiile de culoare nonabsolute sunt puternic dependente de caracteristicile echipamentului de reproducere folosit. Un spațiu de culoare non-absolut poate fi transformat într-un spațiu de culoare absolut prin definirea precisă a componentelor de culoare folosite (RGB sau CMYK).
95
Spațiile de culoare independente de echipament sunt spații de culoare umane deoarece descriu culoarea pe principiul percepției vizuale a ochiului uman, independent de
caracteristicile echipamentelor de procesare a acesteia sau de condițiile de vizualizare. Spațiul de culoare uman este un spațiu de culoare absolut format dintr-un model de culoare (metoda
de reprezentare a culorilor) uman, definit de CIE în funcție de fiziologia ochiului, împreună
cu mulțimea culorilor din spectrul vizibil descrise pe baza acestui model, denumită gamă de
culori a ochiului uman. Practic, gama de culori a ochiului uman este formată din mulțimea
culorilor din spectrul vizibil posibil a fi reprezentate în vederea captării, producerii sau
reproducerii. Pentru că descrierea completă a unui punct de culoare în acest spațiu necesită
trei parametrii, pentru reprezentarea culorilor folosindu-se valorile tristimulus care le descriu, spațiul de culoare uman absolut este numit și spațiu de culoare tristimulus. Deoarece
receptorii ochiului uman distorsionează percepția culorii la nivele de lumină foarte ridicate
sau foarte scăzute, gama de culori a spațiului de culoare uman este limitată, dar rămâne cel
mai larg spațiu de culoare definit deoarece nici un echipament nu poate capta, produce sau
reproduce toată gama de culori din spectrul vizibil.
Cele mai uzuale spații de culoare independente de echipament sunt spațiul de culoare de bază CIEXYZ și spațiul său derivat CIEL*a*b*, utilizate ca spații standard de referință, fiind special proiectate pentru a reprezenta în mod unic cât mai multe din culorile spectrului vizibil. Sunt spații de culoare absolute care definesc exact și corect toate culorile din gama lor de culori, inclusă în gama de culori percepută de ochiul omului (spectrul vizibil). Altfel spus, fiecare set de valori tristimulus XYZ sau L*a*b* reprezintă o culoare precisă în spațiul de
culoare CIE corespunzător, exprimată ca procente de culori primare virtuale cuprinse în
intervalul [0%, 100%]. Sunt însă prea complexe și, din acest motiv, prea dificil de utilizat de către producătorii de echipamente și programe care procesează culoarea în mod uzual.
Spațiul de culoare dependent de echipament, este format dintr- un model de culoare
generic (metodă de reprezentare a culorilor) definit pe baza unei tehnici de redare a culorilor (RGB sau CMY) care oferă rețeta de descriere a acestora, împreună cu mulțimea culorilor din spectrul vizibil descrise de pe baza acestui model de un anumit echipament, care-i definește gama de culori specifică. Altfel spus, RGB sau CMYK sunt rețete de obținere a culorii,
rezultatul depinzând de componentele de culoare folosite. Spre exemplu, spațiile de culoare aferente a două monitoare PC nu sunt absolute deoarece modelul de culoare generic RGB folosit nu definește precis culorile, ci oferă numai rețeta de obținere a acestora prin
combinarea culorilor primare RGB a căror puritate depinde de caracteristicile ecranului
96
fluorescent care variază de la un monitor la altul. În consecință, aceeași combinație de culori
primare RGB poate produce două culori diferite pentru cele două monitoare.
Spațiul de culoare dependent de echipament absolut este spațiul de culoare dependent
de echipamentul considerat reprezentativ pentru o anumită tehnologie de reproducere a cărei
gamă de culori a fost standardizată la valorile specifice acestui echipament. Se mai numește și
spațiu de culoare de editare deoarece determină gama de culori care pot fi editate folosind
diverse aplicații software, care pot fi vizualizate de majoritatea monitoarelor sau pot fi
imprimate pe majoritatea echipamentelor de imprimare. Practic, fiecare culoare din gama de
culori aferentă unui asemenea spațiu este descrisă concret pe baza unui model de culoare
generic (RGB sau CMY) care oferă rețeta de descriere, în funcție de caracteristicile unui
echipament considerat tipic pentru o anumită tehnologie de reproducere a culorilor vizibile.
Spre exemplu, spațiul de culoare absolut sRGB (folosit pe internet) este spațiul de culoare
specific monitorului PC mediu, adoptat ca standard în domeniu de mulți fabricanți.
Un spațiu de editare este definit simetric față de axa gri- culorile obținute din cantități
egale de RGB considerate acromatice- și uniform din punct de vedere perceptual- distanțele
între două culori în spațiul de culoare sunt proporționale cu diferența de culoare percepută de
om. Nici un spațiu de editare a culorilor cu care se lucrează în mod uzual nu acoperă în
întregime spațiile de culoare specifice echipamentelor de reproducere și sunt mai înguste
decât spațiile de culoare CIE care, la rândul lor, sunt mai înguste desât spațiul de culoare
uman.
Pentru spațiile de culoare dependente de echipament absolute s-au stabilit tehnici standard de conversie la și de la un spațiu de culoare absolut, independent de echipament (CIEXYZ sau CIEL*a*b*), ca spațiu de culoare de referință. Aceste tehnici se asociază oricărui spațiu de culoare dependent de echipament ca funcții de mapare la și de la un spațiu de culoare de referință, pentru a le face aplicabile.
În funcție de modelul de culoare pe baza căruia au fost definite, spațiile de culoare dependente de echipament absolute se împart în trei mari categorii:
– spațiul de culoare monocrom GRAY;
– spațiul de culoare de bază aditiv RGB, din care derivă spațiile de culoare HLS și HSV;
– spațiul de culoare de bază substractiv CMY, din care derivă spațiul de culoare CMYK.
O altă metodă de a defini spații de culoare absolute constă în descrierea unui set de
culori din spectrul vizibil folosind nu un model de culoare, ci un swatch card. Un swatch card asociază unui set de culori din spectrul vizibil un set de nume sau un set de numere care
reprezintă rețeta de combinare a componentelor de culoare pentru obținerea fiecărei culori din
97
set. Cea mai standardizată este metoda Pantone care definește un set de culori absolute și
rețeta de combinare a cernelurilor necesară pentru reproducerea acestor culori în procesul de tipărire. Reprezintă o cale de a selecta culoarea dorită dintr-un set de culori.
Spațiul de culoare RGB este definit de gama de culori din spectrul vizibil descrisă pe
baza modelului de culoare RGB. Este determinat, ca dimensiune, de tehnologia utilizată
pentru implementarea modelului de culoare RGB care poate folosi pentru reprezentarea
culorii un număr diferit de biți de culoare. Un spațiu de culoare bazat pe modelul RGB este cu atât mai larg cu cât este implementat într-un număr mai mare de biți de culoare, deoarece
numărul de culori distincte crește odată cu acest parametru.
Spațiul de culoare RGBA este RGB cu un canal adițional, alfa, care indică transparența culorii.
În spațiul de culoare RGB culorile pot fi specificate în câteva moduri diferite:
– sub formă de numere zecimale: în intervalul [0,0 (minim);1,0 (maxim)]; în teoria
culorii multe formule de culoare folosesc acest mod de reprezentare; exemplu Red
intensitate maximă = (1.0, 0.0, 0.0);
– sub formă de procente: în intervalul [0% (minim);100% (maxim)]; conversia de la
reprezentarea sub formă de numere zecimale la procente se face prin înmulțirea cu
100; exemplu Red intensitate maximă = (100%, 0%, 0%);
– sub formă de numere întregi: în intervalul [0 (minim);255 (maxim)]; în teoria
calculatoarelor (digitală) în care fiecare valoare de culoare este memorată într-o celulă de memorie de un byte (opt biți); exemplu Red intensitate maximă = (255, 0, 0); setul de culori astfel reprezentat se cheamă Truecolor; permite reprezentarea a 255 nuanțe
pentru aceeași culoare; numai RGB pure și Grey au întreaga gamă de nuanțe;
– sub formă de numere hexazecimale, cu prefixul #; exemplu Red intensitate maximă =
(#FF, #00, #00) = #FF0000.
Spațiul de culoare RGB, ca spațiu de culoare puternic dependent de tehnologia și de
echipamentul de reproducere a culorilor, poate fi absolut sau non- absolut. Spațiile de culoare RGB non- absolute variază în funcție de caracteristicile monitorului sau scannerului, caz în
care întervin si propietățile de reflexie ale imaginii scanate. Cele mai comune spații de culoare absolute bazate pe modelul RGB sunt spațiile de editare sRGB, AdobeRGB și
AdobeWideGamutRGB.
98
Spațiul de culoare CMYK este definit de gama de culori din spectrul vizibil descrisă pe baza modelului de culoare CMYK. Spațiul standard de culoare CMYK este un spațiu de culoare dependent de echipament, care variază în funcție de caracteristicile imprimantei , cernelurilor și hârtiei folosite în procesul de tipărire.
În spațiul de culoare CMYK culorile pot fi specificate în câteva moduri diferite: -sub formă de numere zecimale: în intervalul [0,0 (minim);1,0 (maxim)]; în teoria
culorii multe formule de culoare folosesc acest mod de reprezentare; exemplu
Cyan intensitate maximă = (1.0, 0.0, 0.0);
– sub formă de procente: în intervalul [0% (minim);100% (maxim)]; conversia de la
reprezentarea sub formă de numere zecimale la procente se face prin înmulțirea cu
100; exemplu Cyan intensitate maximă = (100%, 0%, 0%).
Spațiul de culoare absolut definit să acopere gama de culori disponibilă pentru
majoritatea imprimantelor CMYK utilizate în mod uzual este spațiul de editare AdobeRGB.
care definește cea mai largă gamă de culori ce pot fi văzute pe ecranele calculatoarelor și pot fi tipărite.
Spațiul de culoare CIEXYZ este spațiul de culoare independent de echipament definit de gama de culori din spectrul vizibil descrisă pe baza modelului de culoare CIEXYZ. Este un spațiu de culoare neuniform din punct de vedere perceptual deoarece distanța între două culori în acest spațiu și pe diagrama de cromaticitate CIE nu este proporțională cu diferența
percepută de sistemul vizual uman între cel două culori.
CIEXYZ a devenit spațiul de culoare standard de referință utilizat, la nivel industrial, în întreaga lume, deoarece descrie culoarea independent de echipamentele care o procesează și este suficient de larg pentru a reprezenta, în mod unic, toate culorile care pot fi captate de un scanner sau de o cameră video, pe care le poate afișa un monitor sau un televizor, care pot fi tipărite de imprimante sau prese tipografice.
Spațiile de culoare independente de echipament, numite și spații de culoare
interschimb, se folosesc pentru a converti datele de la un spațiu de culoare propriu unui echipament la spațiul de culoare propriu altui echipament.
Spațiul de culoare CIEL*a*b* este spațiul de culoare independent de echipament definit de gama de culori din spectrul vizibil descrisă pe baza modelului de culoare
CIEL*a*b*. Este un spațiu de culoare uniform din punct de vedere perceptual, în care
distanțele dintre două culori, măsurate colorimetric, sunt apreciate ca fiind proporționale cu diferențele percepute de sistemul vizual uman între cele două culori. Altfel spus, este un
spațiu de culoare corelat cu apariția vizuală a culorilor. Fiind derivat din standardul de culoare
99
CIE1931 XYZ, CIEL*a*b* definește un spațiu de culoare absolut, în care culorile sunt
reprezentate exact, nu oferă numai o rețetă de combinare a luminii sau pigmenților pentru producerea culorii dorite. De aceea, este folosit ca standard de descriere a culorilor de către majoritatea aplicațiilor software de procesare a imaginilor color, cum sunt AdobePhotoshop, ICC Profiles, TIFF files, PDF files etc.
Interconectarea spațiilor de culoare
Utilizarea spațiilor de culoare ușurează specificarea comunicării informațiilor despre culoare între diferitele tipuri de echipamente și programe folosite în procesul de reproducere digitală a culorilor. Există diferite modalități de a descrie culoarea care nu sunt incompatibile unele cu altele. Se pun deci întrebările de ce se utilizează așa de multe spații de culoare și de ce nu se folosește numai unul? În principal din următoarele motive:
– diferitele spații de culoare au fost deja adoptate ca standarde naționale sau industriale;
– mulți utilizatori au experiență în folosirea unui anumit spațiu de culoare, iar instruirea
lor în utilizarea altor spații costă timp și bani;
– din punct de vedere istoric, datele acumulate folosind un anumit sistem de
reprezentare a culorilor sunt dificil, dacă nu chiar imposibil, de transferat într-un alt sistem de reprezentare.
Deoarece adoptarea unui singur sistem de reprezentare a culorii nu este posibilă,
soluția imediată de rezolvare a problemei comunicării culorii este interconectarea spațiilor de culoare existente. Pentru aceasta s-au publicat tabele de echivalențe între cele mai uzuale sisteme de reprezentare a culorilor. Problema interconectării între n sisteme diferite de
reprezentare a culorilor s-a simplificat mult prin utilizarea sistemului de culoare CIEXYZ, ca nod central de comunicație, soluție cu siguranță mai simplă decât implementarea a n2 mapări bidirecționale necesare pentru interconectarea celor n sisteme.
CIE
L*a*b
sRGB
RGB
RGB
CIE
XYZ
CMYK
HLS
Interconectarea spațiilor de culoare utilizate prin intermediul CIEXYZ
100
Acest mod de rezolvare al problemei comunicării informațiilor despre culoare are două limitări:
– pentru multe sisteme de culoare definite în mod necesar cu ajutorul a trei parametri de
reprezentați pe cele trei coordonate ale unui spațiu tridimensional, nu este ușor să se
facă maparea inversă a culorilor deoarece calculul valorilor tristimulus XYZ pentru o
specificație de culoare dată utilizează tehnici de interpolare, conversia inversă fiind
practic imposibil de realizat în condiții de acuratețe a culorii;
– măsurarea informațiilor de culoare pentru diferitele sisteme de reprezentare se face în
condiții diferite, folosind instrumente de măsură diferite și surse de iluminare diferite,
lucru care conduce la diferențe de culoare care generează erori de comunicare a
acestora între diferitele sisteme.
Pentru a diminua pe cât posibil aceste limitări, diferențele de condiții de iluminare și
mediu de reproducere sunt compensate prin folosirea unui model de culoare, a aceluiași tip de
sursă de iluminare și măsurarea reflectanței mediului de reproducere folosind același tip de
instrument. Informațiile de culoare astfel obținute se folosesc pentru calcularea valorilor
tristimulus XYZ pe baza cărora fie se determină valorile tristimulus RGB necesare afișării
culorii pe baza modelului de culoare RGB, fie se efectuează transformările inverse impuse de
folosirea unui set alternativ de parametri de culoare pentru a găsi reprezentarea
corespunzătoare într-un alt sistem de culoare, rezultând astfel interconectarea acestor două
sisteme.
Măsurarea culorii
Măsurarea culorii constă în determinarea valorilor parametrilor folosiți pentru
descrierea culorilor obiectelor, inclusiv a reproducerilor color (imagini tipărite).
Parametri de culoare variază în funcție de modelul utilizat pentru reprezentarea
tehnologică a culorilor, valorile lor fiind exprimate prin coordonatele punctelor de culoare din modelul respectiv. Practic, orice model de culoare, RGB, CMY, CIEXYZ sau CIEL*a*b*, care asociază fiecărui punct din interiorul său o culoare din spectrul vizibil, permite măsurarea culorilor prin determinarea coordonatelor punctelor de culoare din interiorul său.
Pentru determinarea valorilor tristimulus care exprimă măsura culorilor obiectelor
reprezentată prin parametri de culoare se folosesc:
– standardul CIE de reprezentate și măsurare a culorilor;
– indexul de interpretare a culorii;
– parametri de culoare specifici diferitelor tipuri de echipamente;
101
– instrumente de măsură a parametrilor de culoare;
– sisteme de culori de referință.
Standardul CIE de reprezentate și măsurare a culorilor utilizează pentru descrierea culorilor spectrului vizibil valorile tristimulus XYZ și L*a*b* definite de CIE, care specifică culorile în mod obiectiv, independent de echipamentele de procesare dintr-un flux de
reproducere și de condițiile de vizualizare a imaginilor color.
Modelele de culoare CIE, pe care se bazează standardul CIE de reprezentare și de
măsurare a culorilor spectrului vizibil, au fost definite pe baza proprietăților fizice ale luminii care afectează culoarea percepută de om- lungimea de undă și intensitatea și pe baza
percepției vizuale umane determinată experimental.
Modelul de culoare CIEXYZ, care reprezintă primul standard de descriere a culorilor spectrului vizibil, este rezultatul măsurătorilor efectuate de CIE direct asupra ochiului uman. CIE a testat viziunea color a unui grup de oameni în raport cu trei fascicule de lumină primară pe care le-a standardizat și a creat un model pentru percepția vizuală umană pe care l-a
denumit Observatorul standard CIE. Practic, observatorul standard, prin încercări succesive,
potrivește fiecărei lungimi de undă din spectrul vizibil culoarea pe care CIE o specifică printrun set de valori tristimulus XYZ. Rezultatul a fost concretizat în funcțiile de potrivire a
culorilor (color matching function) și în specificațiile de culoare CIEXYZ standardizate.
Cele trei culori primare monocromatice au fost standardizate de CIE la lungimile de
undă de 700nm (Red), 546,1nm (Green) și 435,8nm (Blue), în funcție de ușurința de a fi
reproduse ca raze monocromatice (Green, Blue) sau astfel încât micile variații de lungimi de undă să producă efecte minime asupra ochiului (Red).
Standardul de culoare CIE a fost determinat pe baza rezultatelor experimentelor
efectuate de CIE care au fost concretizate în specificațiile de culoare CIERGB standardizate prin aplicarea unor reguli de simplificare a calculelor necesare determinării ușoare a
parametrilor de culoare exprimați prin trei valori numerice.
Pentru că CIE a considerat percepția ochiului uman liniară, combinația a două culori se exprimă prin relațiile:
R = R1 + R2
G = G1 + G2
B = B1 + B2
102
Coordonatele (R, G, B) se exprimă în funcție de intensitățile I() aferente lungimilor de undă care definesc culorile primare (R, G, B) prin relațiile:
Modelul de culoare CIERGB este utilizat pentru a defini cromaticitatea folosind
coordonatele de cromaticitate (r, g) =(nuanța de culoare- hue, intensitatea culorii- saturația) care pot fi determinate pe baza relațiilor:
r = R/(R + G + B)
g= G/(R + G + B)
b= B/(R + G + B)= 1- (r+g)
Triunghiul CrCgCb din diagrama de cromaticitate CIErg este triunghiul din diagrama de cromaticitate CIE xy cu vârfurile în punctele de coordonate (x, y) prin care curba spectrală trece la lungimile de undă standardizate de CIE, exprimate în nanometri:
(r, g)=(0,0) la nm
(r, g)=(0,1) la nm (r, g)=(1,0) la nm
Punctul alb are coordonatele (r, g) = (x, y)= (1/3, 1/3).
În termeni geometrici, definirea modelului de culoare CIEXYZ presupune definirea
unui triunghi XZY pe diagrama de cromaticitate CIErg. Coordonatele de cromaticitate rg sunt reprezentate în conformitate cu gama de culori specifică observatorului standard CIE1931. Poziția axelor pe care sunt reprezentate coordonatele de cromaticitate CIExy este determinată de condițiile pe care trebuie să le îndeplinească modelul de culoare CIEXYZ. Pentru a acoperi întreaga gamă de culori a observatorului standard și a respecta condiția ca valorile (x, y) să fie pozitive, gama de culori specifică modelului CIEXYZ este inclusă în interiorul triunghiului cu coordonatele vârfurilor (x, y) = [(0, 0), (0, 1), (1, 0)].
Poziția punctului acromatic alb este aproximată la coordonatele x = y = z = 1/3.
103
Diagrama de cromaticitate CIErg care specifică
construcția triunghiului spațiului de culoare CIEXYZ
Valorile tristimulus corespondente, (X, Y, Z) de determină în funcție de intensitățile I() aferente lungimilor de undă care definesc culorile primare (X, Y, Z) prin relațiile:
Modelul de culoare CIEXYZ, standardizat de CIE sub numele de CIE1931 XYZ, a
fost dezvoltat din modelul CIERGB, prin aplicarea unor transformări liniare asupra funcțiilor
de potrivire a culorilor r(), g(), b() și a unor aproximații pentru simplificarea calculelor,
care au condus la funcțiile de potrivire a culorilor x(), y(), z() cu valori pozitive (0).
Funcția y() a fost aproximată la funcția de eficiență luminoasă a observatorului standard
V(), considerată combinația liniară a funcțiilor de potrivire a culorilor CIERGB datorită
vederii umane naturale care este aproape liniară. Funcția z() ia valori numai în intervalul
[0nm, 650nm] pentru a nu depăși marja de eroare determinată experimental.
Pe baza aproximațiilor impuse de simplificarea calculelor, CIE a stabilit transformările
liniare de la modelul de culoare determinat experimental CIERGB la modelul de culoare
CIEXYZ pe care le-a standardizat. Apoi, prin aplicarea aproximațiilor necesare pentru
liniarizarea percepției umane a diferențelor de culoare, a stabilit transformările de la modelul
de culoare CIEXYZ la modelul de culoare CIEL*a*b* derivat, pe care de asemenea le-a
standardizat.
104
Potrivit standardului definit de CIE, orice culoare se poate reprezenta pe baza
coordonatelor sale de cromaticitate (x, y) și a parametrului Y care- i exprimă strălucirea sau
luminozitatea. Prin standardizarea funcțiilor de potrivire a culorilor și a lungimilor de undă
care definesc culorile primare CIE a stabilit un sistem internațional obiectiv de notare
(descriere și reprezentare) a culorilor. Necesitatea unui standard de reprezentare a culorilor a fost determinată de nevoia de a compara și de a converti optim, de la una la alta, gamele de
culori reprezentate pe baza diverselor modele de culoare definite pentru tehnologia de
reproducere existentă.
Modelul de culoare standardizat CIEXYZ reprezintă baza pentru definirea conceptelor fundamentale de management de culoare, calibrare, conversii între spațiile de culoare și
potrivirea culorilor, deoarece:
– definește radiația luminii așa cum este percepută de observatorul standard CIE;
– este limitat la spectrul de radiații luminoase vizibil pentru ochiul uman mediu;
– reprezintă o măsură a senzației de culoare a ochiului uman mediu, asociat
observatorului standard;
– este reprezentat într-un spațiu tridimensional care simulează percepția vizuală umană
pe care o consideră liniară.
Indexul de interpretare a culorii se folosește în mod uzual pentru descrierea luminii emise de sursele metamerice care se definesc ca fiind surse diferite, cu aceeași temperatură a culorii sau CCT, care emit lumină de aceeași culoare, localizată în același punct pe diagrama de cromaticitate CIE (aceleași coordonate de croaticitate), dar cu compoziție spectrală diferită. Sursele metamerice emit lumină de culori metamerice, culori percepute de sistemul vizual uman ca având aceeași nuanță, care sunt reprezentate prin aceleași valori tristimulus (X, Y,
Z), dar care pot fi obținute prin mai multe combinații de lungimi de undă. Spre exemplu,
lumina albă poate fi obținută prin mai multe combinații de culori complementare, în proporții corespunzătoare.
Parametri (coordonate) de culore specifici echipamentelor de reproducere sunt
determinați, în principal, de tehnologia de reproducere unilizată și de caracteristicile surselor de lumină folosite.
Tehnologia de reproducere determină modelul de culoare utilizat pentru descrierea
culorilor spectrului vizibil, care poate reprezenta o gamă mai largă sau mai puțin largă de
culori din spectrul vizibil folosind anumiți parametri de culoare, specifici modelului
respectiv.
105
Având în vedere că gama de culori reprezentată pe baza oricărui model folosit în
procesul de reproducere tehnologică a culorilor este inclusă în gama de culori umană
reprezentată pe diagrama de cromaticitate CIExyY obținută experimental, coordonatele de
cromaticitate corespunzătoare se determină prin măsurare directă pe această diagramă. Spre
exemplu, coordonatele de cromaticitate rgB se determină prin măsurare directă pe diagrama
de cromaticitate CIExyY deoarece diagrama de cromaticitate rgB este reprezentată de
triunghiul situat pe diagrama de cromaticitate CIExyY cu vârfurile în punctele de coordonate
(x, y) corespunzătoare lungimilor de undă RGB. Coordonatele vârfurilor triunghiului RGB
depind de compoziția spectrală a luminii primare RGB care, în practică, nu este pură (formată dintr-o singură lungime de undă).
Parametrul care exprimă strălucirea sau luminozitatea culorii într-un model de culoare se determină prin măsurarea temperaturii culorii surselor de lumină folosite de diferitele
echipamente pentru generarea culorilor. Dacă sursele respective de lumină au coordonatele (x,y) pe Planchian locus de pe diagrama de cromaticitate CIExyY, atunci parametrul de
luminozitate se măsoară direct pe această diagramă, în caz contrar se determină separat prin măsurarea temperaturii culorii aferente surselor de lumină utilizate în procesul de reproducere a culorilor, care variază destul de mult de la un tip de sursă la altul.
Valorile parametrilor de culoare determinate pe baza unui model generic de culoare RGB sau CMYK, care oferă doar o rețetă de combinare a culorilor primare pentru obținerea culorilor spectrului vizibil, variază în limite largi, în funcție de caracteristicile echipamentelor de reproducere. În consecință, percepția umană a culorii variază de la un tip de echipament la altul și chiar între echipamente de același tip. Din acest motiv, reproducerea culorilor într-un flux digital, format din diferite echipamente de la diferiți producători, este foarte dificil de
realizat.
Sistemul de culori de referință constă dintr-un set de culori tipărite sub formă de atlas care atribuie fiecărei culori un cod numeric de identificare unică și proporțiile în care trebuie
combinate cernelurile de proces pentru a obține culoarea respectivă. Acest sistem este bun
pentru descrierea culorilor în sine, nu pentru măsurarea culorii dintr-o imagine policromă sau o copie a acesteia.
Specialiștii în domeniu folosesc sisteme de culori de referință pentru descrierea
culorilor spectrului vizibil deoarece ochiul uman este foarte sensibil la culoare, în special la micile diferențe de nuanță. Percepția culorii este însă calitativă, nu cantitativă, și diferă de la individ la individ, depinde de condițiile de iluminare, de materialele și echipamentele folosite pentru reproducere, etc. În acest context, cuvintele folosite pentru descrierea culorilor precum
106
albastru, portocaliu, purpuriu, roz, etc. sunt prea puține pentru a surprinde toate nuanțele acestora. Putem descrie o imagine color în cuvinte, însă nu putem reproduce cu acuratețe o asemenea imagine folosind descrierea în cuvinte a culorilor acesteia.
Sistemul de culori bazat pe calculator a înlocuit, treptat, sistemul de culori de
referință publicat sub formă de atlas care, deși portabil și ușor de înțeles, a fost depășit în principal din următoarele motive:
– cost: un sistem bazat pe calculator a devenit o alternativă cost- eficiență la sistemele fizice de culori de referință deoarece, pe de-o parte costul echipamentelor hardware scade
continuu în timp ce costul atlaselor de referință nu, iar pe de altă parte sistemele de
comunicare a culorilor bazate pe calculator sunt module software ușor de distribuit și care nu necesită spațiu de depozitare;
– gamă de culori: numărul eșantioanelor de culoare dintr-un atlas fizic este limitat atât din motive de costuri cât și de limitări practice, un atlas de 16 milioane de culori fiind greu de fabricat și de manevrat; prin comparație, un atlas electronic de culoare, bazat pe tehnica
interpolării, nu au această limitare, putând reprezenta chiar și nuanțe de culoare care cad în exteriorul gamei de culori a spațiului de culoare;
– intercorelare: programele software permit conversia instantanee a culorilor între diferitele spații de culoare, în timp ce simpla căutare a unei nuanțe de culoare într-un atlas poate lua chiar și câteva minute;
– acuratețe: eșantioanele de culoare dintr-un atlas au o durată de viață limitată, în timp ce reprezentarea culorilor pe calculator se face permanent cu aceeași acuratețe, dacă monitorul acestuia se recalibrează periodic;
– portabilitate: atlasele fizice sunt cel puțin la fel de greu de transportat ca și un
calculator portabil, dar pentru a evita metamerismul atlasele fizice necesită o sursă de
iluminare care poate să nu fie portabilă, în timp ce ecranul calculatorului se iluminează singur, evitându-se această problemă;
– comunicare: sistemele de culoare bazate pe calculator prezintă marele avantaj al
comunicării globale a informațiilor despre culoare prin rețele (internet) care permit transmisia unei culori practic instantaneu oriunde în lume.
Există o mulțime de aplicații software care implementează sisteme de notare a
culorilor individuale, ca de exemplu AdobePhotoshop (include sistemul de culoare de
referință Pantone). Aceste aplicații includ atât un spațiu de culoare de vizualizare pe ecran (RGB) cât și un modul de conversie a informațiilor despre culoare între diversele spații de culoare utilizate în mod uzual.
107
Treptat, atlasele de culoare de referință au fost înlocuite cu spațiile de culoare bazate pe calculator, utilizatorii reproducerilor color alegându-și din natură culoarea pe care doresc să o reproducă cu ajutorul tehnologiei. Sistemele de culoare bazate pe calculator elimină
limitările sistemelor fizice de culoare (atlase) și permit conversia rapidă a informațiilor despre culoare între sisteme de culoare incompatibile folosind module software dedicate.
Instrumente de măsurare a parametrilor de culoare
Colorimetrul este instrumentul de măsură a parametrilor de culoare bazat pe
tehnologia cunoscută sub numele de colorimetrie. Colorimetria este tehnologia care descrie,
în mod obiectiv, percepția vizuală a luminii emisă de surse sau reflectată de imaginile colorate
cu scopul de a comunica culoarea sau diferențele de culoare dintr-un loc în altul și la diferite
momente de timp la același nivel de estetică și fidelitate. Toate aplicațiile de inginerie a
culorii, inclusiv comunicarea digitală și reproducerea imaginilor color, se bazează pe
colorimetrie.
Principial, colorimetria este tehnologia de potrivire a culorilor care răspunde la
întrebarea testul color se potrivește cu culoarea de referință? Este tehnologia care nu descrie culoarea percepută de ochiul omului, ci face conversia de la culoarea care se vede la
cuantificarea specificată a culorii care se potrivește.
Colorimetria vizuală este metoda cea mai directă și mai precisă de reprezentare
obiectivă a culorii. Ea se bazează pe combinarea diferitelor lungimi de undă din spectrul
vizibil prin încercări succesive, efectuate direct de om, până ce combinația de lungimi de undă obținută este „potrivită” la culoarea dorită. Principiul colorimetrului vizual este cunoscut
artiștilor sau tehnologilor care amestecă în proporții corespunzătoare, determinate prin
încercări succesive, coloranți, cerneluri și, mai nou, lungimi de undă luminoasă, pentru a
potrivi culoarea obiectelor naturale într-un mediu vopsit sau pentru a reproduce culoarea
acestora cu ajutorul tehnologiei.
Tehnologic vorbind, principiul colorimetrului vizual este asemănător generării
semnalelor de culoare pe ecranul televizorului sau pe monitorul calculatorului.
Toate colorimetrele sunt formate dintr-o sursă de lumină, o sursă de lumină primară și o optică de vizualizare. Observatorul, prin încercări repetate, combină lumina primară până ce-i potrivește culoarea la culoarea țintei de test. Aparatul înregistrează proporțiile în care se combină culorile primare pentru a obține fiecare culoare din spectrul vizibil. Parametri de culoare astfel obținuți depind de caracteristicile constructive ale aparatului și de
particularitățile individuale ale observatorului.
108
Pentru a reprezenta culorile spectrului vizibil independent de acești factori CIE a
definit observatorul standard și a construit un colorimetru vizual folosind pentru generarea
culorilor primare prisme monocrome. Cu acest colorimetru a determinat cantitățile din fiecare
culoare primară RGB care pot fi amestecate pentru a potrivi culoarea unei lungimi de undă
dată și a ridicat curbele de potrivire a culorilor din spectrul vizibil care descriu cantitățile de
lungimi de undă primare RGB necesare pentru potrivirea culorilor spectrului vizibil,
standardizate și ele. Curbele de potrivire a culorilor ridicate experimental au condus la
funcțiile de potrivire a culorilor CIERGB standardizate. Acestea au fost modificate ulterior în
funcțiile de potrivire a culorilor CIEXYZ prin aplicarea unor transformări liniare asupra
amestecul real de culori primare RGB obținându-se setul imaginar de culori primare XYZ,
format din culori teoretice din exteriorul gamei culorilor spectrale adoptat de CIE în 1931.
Transformarea rezultatelor în curbe de amestec al culorilor care sunt toate pozitive, după ce
culorile primare au fost luate din puncte exterioare gamei de culori reale, a condus la funcțiile
de potrivire a culorilor CIEXYZ cu soluții specificate prin valori la intervale de lungimi de
undă finite, care sunt cunoscute sub denumirea de coeficienți de potrivire a culorii sau valori
tristimulus spectrale. Aceste valori au fost întabelate și constituie specificațiile de culoare sau
observatorul colorimetric standard adoptat de CIE în 1931. CIE numește culorile primare
teoretice (X, Y, Z) și numește funcțiile de potrivire a culorilor X(),Y(), Z() iar soluțiile
lor valori tristimulus spectrale. Deoarece întregul sistem este liniar prin definiție, înregistrările
oricărui colorimetru vizual sunt convertite în citiri echivalente CIE și întregul proces a fost
astfel standardizat. Având lungimea de undă medie egală cu funcția potometrică, pot fi
estimate atât coordonatele de cromaticitate cât și luminanța unei culori dintr-o singură citire.
Întregul proces a fost repetat pentru domenii ale funcțiilor de potrivire a culorilor mai mari, de
până la 10 0, și s-a stabilit că funcția Y10() cu un domeniu mai larg care se corelează foarte
bine cu luminanța suprafețelor colorate.
Tot pentru a reprezenta culorile spectrului vizibil independent de factori externi, CIE a caracterizat și standardizat sursele de lumină utilizate în colorimetrie. Pentru aceasta a definit termenul de iluminant ca fiind un tabel de numere care reprezintă distribuția puterii spectrale a radiației solare la diferite momente de timp. În fond, termenul iluminant descrie afișarea grafică sau tabelară al distribuției puterii spectrale a fluxului luminos, în timp ce termenul sursă este rezervat pentru a descrie echipamentul fizic sau materialul care produce fluxul
luminos .Practic, CIE a standardizat două distribuții de putere spectrală ale luminii. Prima, numită iluminant A, care, teoretic, are cromaticitatea echivalentă cu un corp negru încălzit la temperatura de 6500K0. A doua, cunoscută sub numele de D65, reprezintă media luminii
109
incidente produsă pe suprafața pământului de un cer înnorat și are temperatura color
echivalentă sau corelată de aproximativ 6500 K0. CIE a definit temperatura culorii pentru
diferite faze ale zilei ca fiind cuprinsă în intervalul [4000 K0 , 40000 K0]. Standardul
iluminant A- sursa A corespunde unei surse de lumină incandescentă cu filament.
Standardului iluminant D65 nu îi corespunde o sursă reală. CIE a dezvoltat și o metodă de
testare a calității simulatorilor luminii zilei- surse care aproximează distribuția radiantă
spectrală a lui D65. CIE a standardizat numai doi iluminanți, dar a recomandat mulți alții.
Astfel, pentru vizualizarea imaginilor color reproduse recomandă iluminantul D50, care s-a
impus ca standard în arta grafică. Acesta este similar lui iluminantului D65, dar are o
temperatură a culorii de 5000 K0 și un răspuns spectral mai mare care- l face mult mai potrivit pentru evaluarea vizuală a tonurilor de culoare. Un iluminant folosit uzual în arta grafică este
iluminantul C, nerecomandat de CIE pentru colorimetrie, care reprezintă lumina zilei fără
componenta ultravioletă prezentă în D65 cu o temperatură a culorii corelată de 6774K0.
Colorimetria vizuală, împreună cu iluminanții standardizați și sursele sau simulatori
de surse asociați, la care se adaugă funcțiile de potrivire a culorilor corespunzătoare
observatorului standard, poate fi aplicată pentru descrierea obiectivă a culorilor spectrului
vizibil în toate aplicațiile de inginerie a culorii.
Ca avantaj major, colorimetria vizuală permite reprezentarea obiectivă a tuturor
culorilor spectrului vizibil prin valori CIE standard obținute pe baza citirilor valorilor RGB la un colorimetru standard. Compararea acestor valori cu cele obținute folosind altă tehnologie de reproducere este foarte greoaie, gama de culori reprezentate fiind condiționată de
cromaticitatea și luminanța celor trei culori primare.
Dezavantajul major al colorimetriei vizuale este dat de gradul mare de dificultate pe care îl implică procesul de potrivire a culorilor de către observatorul uman. Chiar și cu multă experiență și cu cele mai bune instrumente, fiecare potrivire de culoare este o luptă în urma căreia precizia variază de la o zi la alta, de la un laborator la altul și de la persoană la alta. Din acest motiv în practică s-a apelat inițial la simularea analogică a colorimetriei vizuale și, mai nou, la cea digitală, efectuate prin înlocuirea ochiului uman cu un senzor optoelectronic care citește intensitatea luminii printr-un filtru și stabilirea unei echivalențe între citirile senzorului respectiv și valorile observate vizual. Dezavantajele colorimetrelor cu filtru, analogice sau
digitale, implică costuri mari pentru obținerea acurateții culorii.
În concluzie, colorimetrul este cel mai precis dispozitiv de măsură a culorilor care
generează valori tristimulus pentru fiecare mostră de culoare. Aceste valori nu sunt rosu,
verde și albastru, ci trei valori calculate care se bazează pe citiri făcute de-a lungul întregului
110
spectru de culori. Colorimetrele nu sunt însă folosite pentru controlul culorii zi de zi deoarece sunt scumpe și complicat de utilizat, ci numai pentru crearea profilelor de culoare pentru
fiecare tip de echipament dintr-un flux tehnologic de reproducere.
Spectroradiometrul este instrumentul folosit pentru a măsura intensitatea luminii în
funcție de lungimea sa de undă, denumită în literatura de specialitate distribuție a puterii
spectrale. Este echipamentul care furnizează valorile tristimulus CIExyz aferente oricărei
surse de lumină. Majoritatea producătorilor de spectroradiometre măsoară intensitatea
luminoasă a unei surse pentru lungimi de undă incrementate din 10 în 10 nanometri, rezultatul obținut fiind distribuția puterii spectrale corespunzătoare sursei respective. Pentru a obține
rezultate corecte sunt necesare spectroradiometre foarte precise, care de regulă sunt și foarte
scumpe, motiv pentru care nu se folosesc în mod uzual pentru controlul culorii reproducerilor.
Spectrofotometrul măsoară reflectanța sau transmitanța relativă a luminii de la o
mostră de culoare, în mai multe puncte ale spectrului vizibil. Rezultatul este cunoscut sub
numele de curba spectrofotometrică și reprezintă cel mai precis mod de a măsura culoarea.
Practic, spectrofotometrul împarte spectrul vizibil în trei componente de culoare: rosu,
verde și albastru. Dacă sunt asociate numere pentru intensitățile relative ale fiecărei
componente de culoare, atunci ele pot fi referite ca valori tristimulus. Ca și colorimetrele,
spectrofotometrele nu sunt folosite pentru controlul culorii zi de zi deoarece sunt scumpe și
complicat de utilizat, ci numai pentru crearea profilelor de culoare pentru fiecare tip de
echipament dintr-un flux tehnologic de reproducere.
Densitometrul este instrumentul de măsură a parametrilor de culoare bazat pe
tehnologia cunoscută sub numele de densitometrie care permite măsurarea directă a valorilor tristimulus RGB pentru scanner sau monitor și CMYK pentru film, imprimantă sau presă.
Un densitometru poate fi de transmisie sau de reflexie, după cum măsoară lumina
transmisă sau lumina reflectată de o mostră de culoare.
Densitometrul de transmisie se folosește pentru măsurarea valorilor transmitanței unui film tipografic. Întrucât noile tehnologii de tipărire au eliminat aproape total filmul tipografic, acest tip de densitometru se folosește mai rar. În practică, densitometrul de reflexie este
folosit pentru măsurarea reflectanței materialelor tipărite.
Ochiul uman nu este la fel de sensibil la schimbări egale de lumină sau la schimbări de la lumină la întuneric, fiind mult mai sensibil la schimbările de intensitate ale luminii în
zonele cu lumină mai multă, decât în zonele mai puțin luminate. Din acest motiv,
densitometrul convertește valorile procentuale obținute în urma măsurării într-o scară
logaritmică, numită densitate. Valorile densității, astfel calculate, corespund mai bine
111
sensibilității ochiului uman. Legătura între transmisie sau reflectantă și densitate este dată în tabelul de mai jos:
Transmisia sau Reflexia Densitatea
100.000% 0.00
50.000% 0.30
10.000% 1.00
1.000% 2.00
0.100% 3.00
0.010% 4.00
0.001% 5.00
Pentru măsurarea culorii cu densitometrul, în sistem optic, sunt introduse filtre colorate. Se folosesc aceleași filtre de culoare roșu, verde și albastru, folosite și pentru separația de culori analogică.
Pentru presă, se folosește filtrul de culoarea complementară culorii măsurate, Astfel:
pentru măsurarea cernelii galbene se folosește un filtru de culoare albastru;
pentru măsurarea cernelii cyan se folosește un filtru de culoare roșu;
pentru măsurarea cernelii magenta se folosește un filtru de culoare verde.
În procesul de reproducere digitală a culorii prin tipărire, se folosește un proces numit “halftone”, procesul de tipărire fiind un proces binar. Culorile sunt reproduse și pot fi privite ca fiind combinații de “arii de puncte“ (dot area) măsurate în procente. Culoarea rezultantă a oricărei “arii de puncte“ va fi consistentă (aceeași dacă se repetă după un timp) atâta timp cât cantitatea de cerneală folosită la imprimare este menținută și nu există variații în distorsiunea punctelor pe durata tipăririi. Pentru măsurarea ariei de puncte, prin aplicarea de formule
speciale pentru citirile de densitate, se folosesc densitometre moderne, care au aceste formule implementate constructiv, astfel încât citirile de densitate se pot face în mod direct.
Pentru a măsura și defini orice culoare în spațiul de culori, sunt făcute măsurători prin
toate cele trei filtre.
Procedura de determinare a parametrilor de culoare
Procedura folosită pentru determinarea parametrilor de culoare urmărește
determinarea coordonatelor de cromaticitate (x, y) și a luminanței Y pentru un obiect colorat, în cazul nostru o imagine color sau reproducerea acesteia realizată folosind tehnologia
digitală. Pentru măsurarea acestora se efectuează, succesiv, următorii pași:
-se măsoară intensitatea fiecărei lungimi de undă (distribuția puterii spectrale);
112
– se multiplică folosind cele trei funcții de potrivire a culorilor;
– se însumează pentru a obține valorile tristimulus X, Y, Z (Y dă strălucirea);
se normalizează valorile tristimulus obținute.
Conversia de culoare
Conversia de culoare este procedura de transfer a gamei de culori reprezentată pe baza unui model de culoare în gama de culori reprezentată pe baza altui model de culoare. Dacă se ține cont de faptul că fiecare model de culoare reprezintă o metodă standard de specificare a culorilor în funcție de parametrii de culoare care- l definesc, conversia de culoare este definită de relațiile care transformă parametri de culoare aferenți modelului de culoare sursă în
parametri de culoare aferenți modelului de culoare destinație.
Deoarece gama de culori care se reprezintă într-un model de culoare definește un spațiu de culoare, conversia de culoare constă în transferul informațiilor despre culoare între diferitele spații de culoare, pe baza unor reguli de transformare a specificațiilor aferente unui spațiu de culoare în specificații aferente altui spațiu de culoare. S-au definit astfel tehnici de conversie de la spațiu de culoare absolut la absolut și absolut la non- absolut sau invers.
Conversia între spațiile de culoare non- absolut la non- absolut se face prin intermediul unor spații de culoare absolute.
De regulă, transferul informațiilor despre culoare între diferitele spații de culoare
dependente de echipament se face prin intermediul mediului colorimetric standardizat de CIE. Pentru aceasta s-au definit tehnici de conversie care s-au standardizat, fiecare tehnică fiind
reprezentată de un model de relație între parametri de culoare proprii fiecărui tip de
echipament de reproducere a culorii și mediul colorimetric CIE corespondent. Pentru
determinarea regulilor de transformare a parametrilor de culoare de la un spațiu de culoare
dependent de echipament la un spațiu de culoare absolut CIE coordonatele echipamentului de reproducere a culorii sunt înregistrate fie la ieșirea unui echipament de captură a imaginii
(scanner sau cameră digitală), fie reprezintă cantități de cerneluri colorate destinate unui
echipament de imprimare a imaginilor color (imprimantă sau presă). Pentru echipamentele de intrare ,coordonatele furnizate de echipamentul respectiv se pun în corespondență cu
măsurătorile colorimetrice ale valorilor tristimulus sau coordonatele CIEL*a*b aferente
culorilor de pe mediul original (imaginea originală). Pentru echipamentele de ieșire
măsurătorile colorimetrice ale valorilor tristimulus sau coordonatele CIEL*a*b se pun în
corespondență cu coordonatele culorilor reproduse de echipament.
113
Majoritatea tehnicilor de conversie între spațiile de culoare proprii echipamentelor și spațiile de culoare CIE au fost definite prin efectuarea de măsurători colorimetrice asupra
unor mostre de culoare de pe diverse medii. Nici o tehnică de conversie nu conduce la
rezultate optime pentru toate tipurile de echipamente, motiv pentru care s-a dezvoltat o gamă largă de asemenea tehnici.
Tehnicile de conversie specifice diferitelor tipuri de echipamente pot fi:
– modele fizice sau modele de combinare a culorilor, definite în funcție de
caracteristicile fizice ale echipamentelor, ca de exemplu absorbanță, difuzie și reflectanță a cernelurilor sau substraturilor folosite;
– modele numerice bazate pe determinarea unor coeficienți pem bază de măsurători directe efectuate asupra unor mostre de culoare cunoscute, fără a face nici o presupunere despre comportarea fizică a echipamentului sau a mediului de reproducere asociat;
– modele tabelare (tabele) care definesc conversia între un spațiu de culoare și spațiul de culoare CIE pentru coordonatele din interiorul spațiului de culoare respectiv și interpolarea valorilor pentru coordonate intermediare; informațiile de culoare dintr-un asemenea tabel pot fi determinate fie prin măsurători directe, fie pe baza unui model numeric sau fizic.
În domeniul reproducerii digitale a culorilor bazată pe calculator, se folosesc tehnici
de conversie definite de modele numerice pe baza cărora se determină tabele de conversie
devenite standarde de referință în domeniu. Pentru crearea modelelor numerice se determină
relația dintre scala de valori proprie fiecărui tip de echipament și valorile tristimulus CIE
obținute prin măsurători colorimetrice efectuate asupra unui set reprezentativ de culori pentru
întregul spațiu de culoare aferent echipamentului respectiv. Valorile astfel obținute se folosesc
ca model numeric în relația dinte spațiul de culoare aferent acelui tip de echipament și spațiul
de culoare CIE.
Relația dintre măsurătorile CIE pentru o culoare și coordonatele de culoare proprii unui tip de echipament se poate exprima generic printr-o matrice 3 x 3 de următoarea formă:
a11 a12 a13
CCIE = a21 a22 a23 CEchipament sau CCIE = ACEchipament
a31 a31 a33
C= vectorul valorilor spațiului de culoare CIE (XYZ sau L*a*b);
unde
D= vectorul valorilor spațiului de culoare propriu unui tip de
echipament de reproducere (RGB sau CMY); A= matricea coeficient
114
Spre exemplu, conversia de la spațiul de culoare CIEXYZ la spațiul de culoare RGB se poate exprima prin relația:
X R
Y = A G
Z G
Dacă relația dintre spațiul de culoare propriu tipului de echipament și spațiul de
culoare CIE este constantă (spre exemplu, dacă sensibilitatea spectrală a unui scanner este
liniar corelată cu funcțiile de potrivire a culorilor pentru observatorul standard definit de CIE) valorile coeficienților din matricea A sunt constante pentru toate combinațiile de coordonate proprii unui tip de echipament și pot fi determinate prin trei măsurători și rezolvarea a trei
ecuații simultan. Dar, de cele mai multe ori această relație nu este constantă și prin urmare valorile coeficienților din matricea A sunt diferite pentru fiecare pereche coordonate
echipament- valori CIE corespunzătoare. Pentru a determina o singură matrice coeficient care să aproximeze cel mai bine toate matricile reale A se folosește de regulă metoda pătratului minim bazată pe următorul sistem de ecuații lineare:
Xn = Echipamentnx3 A3x1 + En unde
Xn = vectorul a n valori măsurate pentru X
Echipamentnx3 = matricea coeficient pentru n valori ale ale echipamentului
A3x1= trei coeficienți care corespund rândului unui al matricii coeficient A En = vectorul erorilor reziduale
Transferul imaginilor color între diferitele echipamente de reproducere bazate pe
modelele de culoare non- absolute RGB sau CMYK se face prin intermediul modelelor
absolute independente de echipament definite de CIE care, din acest motiv, se numesc spații de culoare de referință. Deoarece nu sunt absolute, adică nu specifică exact culorile din gama lor de culoare, modelele generice RGB sau CMYK nu pot avea o relație directă cu modelele absolute de culoare CIERGB sau CIEL* a* b*. De aceea, pentru conversiile RGB – CIEXYZ sau CIEL*a* b*- CMYK se folosesc spațiile de editare culoare absolute sRGB și AdobeRGB pentru care s-au creat tehnici standard de conversie la si de la un spațiu de culoare absolut
CIE. Spre exemplu, conversia RGB – CMYK se face sRGB sau AdobeRGB – CIEXYZ sau CIEL*a*b*- CMYK.
115
Experimentele efectuate de CIE au demonstrat că diferitele tipuri de echipamente de procesare a culorilor reproduc numai o parte din culorile pe care le poate percepe sistemul vizual uman. Totodată, s-a observat că gamele de culori pe care le pot reprezenta cele mai uzuale echipamente de prelucrare a imaginilor color variază în limite foarte largi.
Reprezentarea gamei de culori Asemănarea gamelor de
pe diagrama de cromaticitate culoare AdobeRGB și sRGB
CIExyY (Documentație cu CMYK
Conversia culorilor între diferitele spații de culoare uzual folosite în procesul de reproducere a
imaginilor color din natură este dificilă și se face cu aproximație deoarece fiecare spațiu de
culoare are propria-i gamă de culori care, de regulă, nu se suprapune peste gama de culori
aferentă altui spațiu. Practic, conversia culorilor care cad în exteriorul gamei spațiului de
culoare destinație nu se poate face. Din acest motiv, maparea culorilor între spații diferite de
culoare se face pe baza unor aproximații astfel stabilite încât distorsionarea culorilor să fie cât
mai mică.
Conversia cea mai uzual folosită, de la gama de culori a unui monitor la gama de
culori a unei imprimante, este dificilă deoarece cele două au game de culori fiind diferite,
există multe puncte de culoare în modelul RGB care nu au corespondent în modelul CMYK. Din acest motiv, la care se mai adaugă impuritățile cernelurilor și suportului de imprimat, aceeași imagine color poate arăta diferit pe monitor și listată la imprimantă.
Ca primă aproximare, conversia RGB- CMY și invers este dată de relațiile:
– dacă se cunosc RGB = (R, G, B ), atunci CMY = (1.0 – R, 1.0 – G, 1.0 – B);
– dacă se cunosc CMY = (C, M, Y), atunci RGB = (1.0 – C, 1.0 – M, 1.0 – Y).
Transformarea CMY – CMYK este dată de relațiile: K= minim (C, M, Y), CMYK = (C – K, M – K, Y – K).
116
Spațiul de culoare RGB variind mult de la un echipament la altul, producătorii
aplicațiilor software de editare a culorilor au adoptat ca standard RGB spațiile de culoare
sRGB, care acoperă gama de culori specifică pentru majoritatea monitoarelor de calculator, și AdobeRGB/ AdobeWideGamutRGB, care acoperă gama de culori pentru cel mai mare
număr de monitoare și cel mai mare număr de echipamente de imprimare de la diferiți
fabricanți. Acestea, ca spații de culoare absolute, se pot pune în corespondență directă cu
spațiile de culoare de referință CIE, prin tehnici standardizate de conversie.
În principiu, conversia de la o gamă de culori la alta este simplă, dacă se respectă
condițiile impuse la definirea modelelor de culoare pe baza cărora se determină cele două game de culori, sursă și destinație. Astfel, fără a ține seama că proprietățile unui ecran
fluorescent diferă de la un monitor la altul, fiecare punct de culoare din modelul RGB poate fi transferat într- un punct de culoare în modelul CIEXYZ pe baza următoarei relații:
Conversia între două spații de culoare se definește de regulă, ca o procedură standard concretizată într-un set de formule matematice care pun în corespondență parametri care descriu culoarea în spațiul de culoare sursă cu cei din spațiul de culoare destinație și invers. Altfel spus, pun în corespondență reprezentarea fiecărei culori dintr-un spațiu de culoare cu reprezentarea sa din alt spațiu de culoare. Tabelul următor conține lista conversiilor standard definite pentru cele mai uzuale spații de culoare:
Spațiu de culoare
Descriere
Standardul CIE1931 original. Specificațiile spațiului de
Conversii
suportate
xyY,
XZY
xyY
L*a*b*
sRGB
AdobeRGB/
culoare CIE
Specificațiile CIE care conțin valori de cromaticitate
normalizate. Y reprezintă luminanța care este aceeași ca
în XYZ
Specificațiile CIE care conțin o scală de iluminanță uniformă din punct de vedere perceptual. L*
reprezintă o scală neliniară a lui L normalizată la punctul alb ca referință.
Standardul adoptat de majoritatea fabricanților pentru a caracteriza monitorul PC mediu.
Standardul adoptat de majoritatea fabricanților pentru a
L*a*b*
XYZ
XYZ
XYZ,
L*a*b*
XYZ,
WhideGamutRGB caracteriza monitorul PC mediu și imprimanta medie. L*a*b*
Procesul de translatare a unui spațiu de culoare în alt spațiu de culoare pe baza unor
tehnici standardizate de conversie se numește proces de potrivire a culorilor (color matching).
117
Tendința producătorilor și utilizatorilor este de a fabrica și de a utiliza echipamente și programe cu cea mai largă gamă de culori posibilă, știut fiind că nici o tehnologie nu poate
reproduce toate culorile pe care le poate percepe sistemul vizual uman. Gama de culori cea
mai apropiată de spectrul vizibil este cea generată de modelele CIE care însă sunt dificil de implementat și dificil de înțeles, motiv pentru care nu sunt utilizate de producătorii de
echipamente și programe, fiind folosite numai ca spații de culoare de referință. Astfel,
CIEXYZ este modelul de referință de bază pentru conversia între spațiile de culoare RGB și CMYK, puternic dependente de echipamentele de reproducere, iar CIEL*a*b* este modelul de referință de bază pe care au fost dezvoltate cele mai uzuale aplicații software de procesare a imaginilor color (exemplu AdobePhotoshop).
Conversia de culoare și procesul de potrivire a culorilor stau la baza sistemelor de management al culorii care asigură reproducerea consistentă a imaginilor color de-a lungul unui flux digital de prelucrare distribuit sau nu, format din echipamente de la diferiți
producători, prin transformarea spațiilor de culoare dependente de echipament într-un spațiu de culoare independent de echipament și invers. Managementul de culoare face posibil
transferul unei culori cât mai precis posibil de la un monitor la o imprimantă și invers.
2.3 Reproducerea imaginilor color
În contextul acestei lucrări, reproducerea imaginilor color reprezintă procesul de
redare tehnologică a imaginilor din natură care se definesc fie direct ca scene sau obiecte din mediul înconjurătoror percepute la nivelul creerului uman, fie ca imagini realizate de om
pentru aceste scene și obiecte, denumite de acesta imagini originale.
Reproducerea sau reprezentarea tehnologică a imaginilor color se concretizează în
următoarele două aspecte:
– interpretarea corectă a culorii reale din imaginea originală pe diferite monitoare de
calculator (soft copy);
– interpretarea corectă a culorii afișate pe monitoarele calculatoarelor (soft copy) de
către tehnologiile de imprimare disponibile (hard copy).
Generic vorbind, procesul de reproducere tehnologică a imaginilor color presupune:
118
– folosirea culorilor aditive în reproducerea digitală a imaginilor color, pentru
reproducerea culorilor captate de scannere sau camere digitale pe monitoarele calculatoarelor;
– folosirea culorilor substractive în reproducerea digitală a imaginilor color, pentru
imprimarea imaginilor afișate pe monitoarele calculatoarelor pe echipamente digitale de tipărire de tipul imprimantelor sau preselor color.
Înțelegerea conceptului de reproducere digitală a imaginilor impune înțelegerea următoarele concepte:
– separarea culorilor;
– reproducerea cu acuratețe a culorii;
– reproducerea consistentă a culorii;
– reproducerea fidelă a culorii.
Separarea culorilor este procesul folosit în reproducerea digitală a culorilor care
constă în descompunerea culorii imaginii originale (scenă din natură, fotografie color,
imagine digitală realizată de om în calculator etc.) în componentele sale primare RGB sau
CMYK, în vederea afișării pe diferitele tipuri de monitoare sau tipăririi pe diferite medii de
imprimare.
Toate procesele de reproducere a imaginilor color, analogice sau digitale, care folosesc conceptele de culori aditive și culori substractive pentru filtrarea componentelor luminii albe, se bazează pe principiul separării culorilor. Dintre acestea, cele mai uzuale sunt reproducerea fotografică, scanarea, afișarea și imprimarea imaginilor color.
De regulă, echipamentele de intrare (cameră digitală sau scanner) captează imaginea color descompusă în componentele sale primare RGB. Procesul de captare a imaginii
originale, urmat de generarea componentelor de culoare CMYK necesare procesului de
imprimare, constă în iluminarea imaginii originale cu lumină albă, după care se face separarea în trei imagini prin plasarea de filtre de culoare RGB între originalul de reprodus și filmul fotografic, placa tipografică sau direct imaginea reprodusă. Astfel:
– filtru de culoare R se folosește pentru generarea componentei C;
– filtru de culoare G se folosește pentru generarea componentei M;
– filtru de culoare B se folosește pentru generarea componentei Y
– o combinație, în proporții egale a celor trei componente RGB se folosește pentru
generarea componentei K.
119
Original Filtru Negativ Pozitiv Tipărit
Afișat
Separarea culorilor în procesul de reproducere a imaginilor color
(Negativul și Pozitivul sunt opționale- în funcție de tehnologia de reproducere
f l ită)
La separația de culoare, când lumina trece prin filtrele de culoare RGB, porțiunile de
negru ale machetei imaginii (film fotografic, placă tipografică sau master imagine) corespund
ariilor din imagine unde lipsește culoarea filtrului folosit (RGB). Prin urmare, macheta
imaginii de reprodus conține în final culoarea secundară CMY obținută prin absența culorii
filtrului de culoare utilizat. Astfel, pornind de la originalul color de reprodus, prin folosirea a
trei filtre de culoare, corespunzătoare celor trei culori primare RGB, se obțin trei filme, plăci
sau mastere, câte unul pentru fiecare culoare secundară CMY. Prin imprimarea succesivă a
celor trei machete, folosind cernelurile aferente culorii separate, se obține reproducerea color
a imaginii originale.
În procesele digitale de separație a culorilor informația de culoare, denumită în mod
uzual parametri de culoare sau date de culoare, se păstrează tot timpul separat.
Reproducerea cu acuratețe a culorii constă în reproducerea corectă, precisă sau
exactă a acesteia folosind diferitele tehnologii, echipamente și programe de editare. Se spune
că o culoare este reprodusă corect, precis sau exact, adică cu acuratețe, dacă percepția sa la
nivelul sistemului vizual uman este identică cu percepția culorii originale, denumită deseori și
culoare reală.
În mod uzual, scannerele, camerele video și monitoarele calculatoarelor folosesc,
pentru reprezentarea culorii, spațiul de culoare aditiv RGB a cărei gamă de culori este mult mai largă decât cea aferentă spațiului de culoare CMYK folosit de echipamentele de
imprimare. De aceea, se pune, în mod firesc, întrebarea, cum se poate realiza transferul cu acuratețe al culorii între cele două spații de culoare care folosesc parametrii de culoare diferiți
120
pentru reprezentarea a două game de culori care nu se suprapun? Și cum se poate ține cont,
suplimentar, de caracteristicile specifice hârtiei, cernelurilor, echipamentelor de procesare
folosite, în fine, de toate elementele care afectează reproducerea culorii? Și rezultă că în
industria tipografică și publicistică obținerea culorii reale folosind diferitele tipuri de
echipamente de reproducere și programe de editare, necesită multe cunoștințe și experiență în
acest domeniu.
Ochiul uman percepe un număr foarte mare de culori și nuanțe de gri. Camerele și
scannerele pot captura un număr mai mic, iar echipamentele de imprimare pot reproduce un
număr și mai mic de culori și nuanțe de gri. Prin urmare, transferul datelor de culoare între
diferitele tipuri de echipamente și programe dintr-un flux tehnologic trebuie să fie suficient de
performant pentru a asigura reproducerea unei imagini identică perceptual cu originalul sau
cel puțin plăcută din punct de vedere estetic, în condițiile în care diferitele componentele
hardware și software au game de culori de dimensiuni diferite, care nu se suprapun. În multe
cazuri, pentru a fi transferată de la un echipament la altul gama de culori trebuie comprimată
la o gamă de culori mai mică. Decizia legată de datele care se vor pierde în procesul de
compresie (culoare, detalii, umbre, etc) nu e simplă și, în cele mai multe cazuri reprezintă o
artă a științei.
Evaluarea acurateței (exactității, preciziei) unui sistem de reproducere a imaginilor
color se face în funcție de modelul folosit pentru reprezentarea culorilor. Practic, un sistem care cu eroare mai mică poate produce în fond o vizibilitate mai proastă, în funcție de
distribuția erorii de-a lungul țintei de test. Spre exemplu o deplasare de nuanță este mai puțin acceptabilă decât o deplasare de cromaticitate chiar dacă au aceeași marje de eroare. O eroare metrică trebuie uniform perceptuală se exprimă printr-o formulă de diferență de culoare
avansată ca de exemplu CIE DE2000.
Unele echipamente de procesare realizează maparea automată a culorilor de la o gamă de culori la alta. Spre exemplu, echipamentele de intrare CreoScitex evaluează caracteristicile fiecărei imagini de intrare, pictură sau fotografie color, și stabilesc gama de culori minim necesară pentru a transporta esența imaginilor. CreoScitex digital front ends și echipamentele de ieșire CreoScitex transportă culoarea automat între diferitele spații de culoare.
Având în vedere complexitatea procesului de reproducere a culorii, obținerea culorii
reale este de cele mai multe ori mai mult artă decât știință.
Reproducerea consistentă a culorii constă în obținerea culorii reale a imaginii
originale de-a lungul unui flux tehnologic de reproducere format din diferite echipamente de procesare și programe de editare. În acest context, culoarea unei imagini reproduse cu ajutorul
121
tehnologiei este considerată consistentă dacă percepția sa vizuală, la nivelul creierului uman, este identică cu percepția vizuală produsă de imaginea originală. Practic, consistența culorii constă în potrivirea vizuală a culorii la o mostră de culoare selectată de utilizator (cumpărător, vânzător, tehnician din laborator etc.) dintr-un standard de culoare (sistem de culoare de
referință) vizualizat la o sursă de lumină compatibilă cu acest standard.
Ochiul uman poate distinge aproximativ 16 milioane de culori diferite. Echipamente
electronice pot captura și afișa un număr limitat de culori (spațiul de culoare RGB) dintre care un număr și mai limitat pot fi reproduse la tipărire (spațiul de culoare CMYK). În aceste
condiții, controlarea procesului de reproducere a culorii, în vederea asigurării consistenței acesteia într-un proces de tipărire, necesită cunoștințe aprofundate despre:
tehnicile de reproducere a culorii;
toleranțele acceptate în reproducerea culorii;
iluminarea, culoarea și dimensiunea mediului înconjurător;
chimia și tehnologiile de fabricare a pigmenților folosiți;
tipurile de materiale folosite ca suport pentru imprimare;
procedurile de calibrare a echipamentelor și programelor de procesare a culorii;
procedurile de control al procesului de reproducere;
determinarea culorii de referință și a echipamentului țintă de referință etc.
De regulă, pentru a asigura reproducerea consistentă a culorii se procedează în felul următor:
se fixează culoarea țintă, respectiv culoarea care trebuie reprodusă;
se selectează corect culoarea și codul de identificare al acesteia în setul standard de
referință (retail color book);
se stabilește mediul de lumină compatibil cu standardul de culoare folosit;
se privește produsul final în aceleași condiții de iluminare pentru a stabili dacă
reproducerea este identică cu originalul sau plăcută la vedere și acceptată de
utilizator.
La stabilirea culorii care trebuie reprodusă sau care se dorește, se tine seama de:
teoria culorii;
sursa de lumină folosită;
factorii care afectează percepția culorii;
specificul echipamentelor de procesare a culorii;
specificul aplicațiilor software reproducere și editare a culorii;
122
procesele de imprimare;
chimia pigmenților;
materialele de imprimat etc.
Pentru că lumina are un rol hotărâtor în modul de percepție a culorii, asigurarea
reproducerii consistente a acesteia necesită efectuarea unor probe de culoare la diferite surse de lumină, ca de exemplu:
la lumina zilei în interior sau afară, dacă materialele imprimate se folosesc afară
(postere de exterior, bannere de exterior, imprimeuri etc);
la lumină incandescentă caldă, lumină de interior comună, tipică pentru locuințele
personale;
la lumina albă fluorescentă rece, lumină de interior tipică pentru magazine sau
birouri.
În toate cazurile se impune respectarea următoarelor reguli:
nu se stă pe direcția luminii, pentru a nu afecta abilitatea ochiului de a vedea
culoarea dincolo de strălucirea materialului;
se folosesc pigmenți (coloranți) pentru exterior sau pentru interior și tipuri
adecvate de procese de imprimare, dacă culorile nu se potrivesc în ambele cazuri;
Pentru a evita diferențele de culoare care pot apare ca urmare a condițiilor diferite de
iluminare, se poate simula lumina produsă de diferitele tipuri de surse de lumină în cabine de probă alegându-se astfel pigmenții și procesele de reproducere astfel încât potrivirea culorii să corespundă condițiile de iluminare și vizualizare necesare.
Principalii factorii care afectează culoarea reproducerilor color sunt:
natura pigmenților folosiți la imprimare;
tehnologia de fabricare a pigmenților, în cazul nostru tonner- e și cerneluri
tipografice;
natura mediului folosit ca suport pentru reproducerea imaginii, diferitele tipuri de
materiale (hârtie, bumbac, poliester, nailon etc.) având culori diferite și
caracteristici de colorare diferite care influențează culoarea reprodusă;
procesul tehnologic de imprimare folosit;
modul specific în care definește culoarea fiecare echipament de procesare din
fluxul de reproducere;
compatibilitatea echipamentelor și aplicațiilor software de pe fluxul de producție,
din punct de vedere al transferului parametrilor de definire a culorii.
123
Specialiștii în domeniu, care luptă permanent cu metamerismul, nu trebuie să uite că, pentru a obține un produs final identic cu originalul, din punctul de vedere al culorii:
toate culorile se schimbă, mai mult sau mai puțin, la diferite surse de lumină;
pentru obținerea unei culori trebuie folosiți întotdeauna aceiași coloranți întrucât
combinații din diferite tipuri de coloranți conduc la nuanțe diferite de culoare; spre exemplu, auriul sau bronzul se pot obține combinând diferite tipuri de coloranți, însă fiecare combinație produce o nuanță diferită a culorii;
la stabilirea combinației de coloranți pentru culoarea finală, trebuie avut în vedere
că aceasta se schimbă în funcție de sursa de lumină și de materialul folosit pentru
confecționarea obiectului;
fără echipamente performante de procesare color, produse software specializate și
educație, nu se poate minimiza metamerismul, fiind necesare multe probe pentru a
stabili coloranții potriviți;
se recomandă folosirea a maxim trei coloranți într-o formulă, lucru care ajută la
învățarea schimbărilor produse de metamerism, în vederea aplicării corecțiilor de
culoare;
diferitele materiale (hârtie, bumbac, poliester, nailon, lână etc.) au culori diferite și
caracteristici de colorare diferite;
unele materiale folosite ca suport pentru imprimare au o strălucire optică proprie
ce afectează culoarea finală.
În vederea reproducerii consistente a imaginilor color s-au identificat, în mod experimental, următoarele reguli care trebuie respectate la stabilirea culorii finale:
întotdeauna se compară mostra (culoarea originală) cu standardul (eșantionul de
culoare din setul standard de referință) în aceeași condiții de iluminare (sursa de
lumină agreată);
se evită spoturile de lumină, neoanele, ferestrele, lumina soarelui etc. pentru că
influențează percepția vizuală a culorii la nivelul creierului uman;
se evită pereții colorați strălucitor, poster- ele, banner-ele etc. pentru că influențează
percepția vizuală a culorii la nivelul creierului uman;
se acoperă urmele de culoare din mediul înconjurator cu hârtie albă pentru ca alte
culori, aflate în câmpul vizual, să nu poată afecta influențează percepția vizuală a
culorii la nivelul creierului uman;
standardul și mostra se țin într-o lumină care vine de peste cap;
124
se acceptă că tipăriturile de suprafață mică sunt influențate mult de culoarea
standardului sau de culorile din mediul înconjurător;
nu se privește culoarea prea mult, deoarece creierul compensează diferențele de
culoare percepute de ochi după câteva secunde.
Fidelitatea culorii se referă la succesul intercomunicării informațiilor care descriu
culoarea, denumite generic date de culoare, între diferitele echipamente și programe dintr-un flux tehnologic folosit pentru crearea unei imagini color la ieșire și presupune:
reproducerea color de calitate și consistentă, în conformitate cu cerințele utilizatorului;
intercomunicarea sistemelor color componente, necesare pentru obținerea culorii într-
un flux de lucru color;
eliminarea limitărilor în descrierea culorii pentru orice flux tehnologic de reproducere.
În reproducerea digitală a imaginilor color, fidelitatea culorii impune parcurgerea
succesivă a următorilor pași:
interpretarea spectrală: determinarea datelor spectrale prin atribuirea unui spectrum
color fiecărui pixel dintr-o imagine captată (scanner, cameră digitală);
transformarea datelor spectrale într-un set de valori tristimulus în spațiul de culoare
XYZ;
reproducerea culorii prin determinarea valorilor RGB afișabile pe ecran;
reproducerea culorii prin determinarea valorilor CMYK imprimabile pe un
echipament de tipărire (imprimantă, presă, etc.).
Nevoia de a determina culorile, cu acuratețe, în vederea reproducerii lor folosind
tehnologii și/sau medii de reproducere diferite sau în vederea comunicării lor între utilizatori situați la distanță din punct de vedere geografic, furnizează motivația de adoptare a unor
standarde pentru specificarea culorilor. Această motivație este justificată, pe de-o parte, de fidelitatea foarte restrânsă a culorilor, ca localizare, în absența unor standarde de culoare, iar pe de altă parte, de fidelitatea limitată a seturilor de culori componente specifice diferitelor sisteme fizice de reproducere. Practic, toleranța reproducerii tehnologice guvernează
acuratețea culorii, în timp ce gama de culori specifică tehnologiei de reproducere
restricționează culorile disponibile folosind un anumit sistem de reprezentare. Prin urmare, multe sisteme de reprezentare a culorilor sunt proiectate pentru a fi folosite numai în anumite condiții de vizualizare (iluminant sau fond) sau mediu (imprimare mată sau lucioasă).
O soluție pentru asigurarea fidelității culorii o oferă reproducerea color de tipul ceea
ce vezi este ceea ce obții. Un exemplu îl oferă industria tipografică și publicistică care
125
necesită potrivirea unei game foarte largi de culori pentru diferite medii de imprimare, unde există o necesitate puternică pentru o comunicare globală a culorii corectă, implicând atât
specificarea standard a culorilor cât și în alte condiții de vizualizare. Practic, industria
tipografică și publicistică necesită o precizie a culorii de nivel ridicat pe toate nivelele de
reproducere a acesteia.
Reproducerea culorilor prin captarea imaginilor color este un proces tehnologic complex care implică:
– combinarea aditivă a culorilor primare RGB;
– folosirea senzorilor de culoare pentru crearea imaginii color;
– folosirea filtrelor de culoare pentru separația culorilor imaginii în componente primare RGB.
În domeniul reproducerii digitale a imaginilor color, captarea scenelor sau imaginilor
din natură se realizează cu ajutorul camerelor digitale, iar captarea imaginilor fizice, de tip
fotografie, text/imagine listat(e) sau efectuate de mână, se face cu ajutorul scannerul- ui.
Toate acestea sunt echipamente de intrare care analizează scene, obiecte sau imagini reale
pentru a le converti în imagini digitale. Practic, un asemenea tip de echipament primește la
intrare imagini reale și oferă la ieșire imagini digitale necomprimate care, în mod tipic, sunt
transferate inițial în memoria RAM a calculatorului, sunt procesate de programe de editare
grafică specializate (spre exemplu Adobe Photoshop sau CorelDraw) și sunt apoi salvate, în
format grafic digital, pe un tip de memorie externă (hard disck, CD-R/W, stick etc.).
Ca principiu fizic de realizare, echipamentele de captare a imaginilor color sunt dotate
cu surse de lumină și filtre sau senzori de culoare care analizează lumina reflectată de
obiectele sau imaginile observate, transformând-o în imagini digitale. Fiecare imagine digitală
este salvată într-un format digital în vederea editării, afișării și/ sau imprimării.
Echipamentele de intrare de tip cameră digitală sau scanner citesc datele de culoare, în
mod tipic, în format RGB, le procesează cu algoritmi proprii care efectuează corecțiile impuse
de condițiile diferite de expunere și le trimite către calculator, printr-o interfață de intrare-
ieșire (SCSI sau USB).
Calitatea imaginii digitale captate de un echipament digital de intrare este determinată, în principal, de următorii parametri:
– adâncimea culorii, definită prin numărul de biți folosiți pentru reprezentarea culorii unui singur pixel sau punct de culoare dintr-o imagine digitală (bitmap= structură de date reprezentată printr-o rețea dreptunghiulară de pixeli); variază în funcție de
126
caracteristicile senzorului de culoare, dar în mod uzual este minim 24 biți; modelele de calitate ridicată au adâncimea culorii mai mare sau egală cu 48 de biți;
– rezoluția echipamentului, măsurată în DPI (Dots- Per- Inch), exprimă numărul de
puncte de culoare dintr-o suprafață de imagine de dimensiune egală cu un inch (2,54 cm2); acest parametru poate fi de tip rezoluție optică, care exprimă rezoluția fizică a echipamentului, sau de tipo rezoluție interpolată, care exprimă capacitatea de
interpolare (de construire puncte de culoare noi dintr-un set de puncte de culoare
date) a aplicației software de interpolare care lucrează împreună cu echipamentul
respectiv; spre exemplu, un echipament de calitate are rezoluția optică 1600- 3200
DPI , în timp ce rezoluția sa interpolată poate fi mai mare decât 19200 DPI.
Reproducerea culorilor prin tipărire sau imprimare
Reproducerea imaginilor color prin tipărire sau imprimare este un proces tehnologic foarte complex care implică folosirea:
– culorilor substractive pentru reproducerea digitală a imaginilor color;
– pigmenților pentru obținerea culorilor substractive;
– separației culorilor pentru reproducerea digitală a imaginilor.
Folosirea culorilor substractive pentru reproducerea digitală a imaginilor color
permite tipografilor definirea și identificarea culorilor prin utilizarea spațiului de culoare CMYK dezvoltat pe baza modelului matematic de reprezentare a culorilor cu același nume (CMYK). La nivel tehnologic, acest lucru este impus de faptul că majoritatea echipamentelor digitale de tipărire color, (imprimante, imagesettere și prese) utilizează pentru reproducerea digitală a culorii, spațiul de culoare substractiv CMYK.
În procesul tehnologic de tipărire, imaginile color se construiesc pe un suport (hârtie,
poliester, material textil etc) care, inițial, are culoarea alb ceea ce înseamnă că, cel puțin
teoretic, reflectă în proporție de 100% cele trei culori primare RGB ale spectrului vizibil.
Pentru a obține diferite imagini color, folosind toate culorile percepute de om, se eliminată
selectiv o parte din lumina care cade pe suportul de imprimat. Pentru aceasta, se aplică pe
suportul respectiv patru straturi succesive de cerneluri transparente, numite cerneluri
tipografice de proces: Cyan, Magenta, Yellow și BlacK – CMYK Cernelurile CMY
acționează ca filtre de culoare eliminând o culoare primară RGB- propria culoare și
transmițându- le pe celelalte două (C=GB, M=RB, Y=RG) către suportul care le reflectă apoi
pe direcția ochiului uman.
127
Principiul separației culorilor
Pentru că absorb numai o componentă a luminii albe(o treime) și transmit două (două treimi), cernelurile de proces CMY sunt transparente. Cernelurile de proces fiind
transparente, hârtia este cea care reflectă lumina colorată, mai puțin componentele pe care le filtrează cerneala.
Teoretic, dacă fiecare dintre cernelurile de proces se imprimă una peste alta, se
absoarbe toată lumina vizibilă reflectată de hârtie, rezultatul trebuind să fie culoarea negru. În realitate însă, straturile compacte ale celor trei cerneluri de proces nu absorb toată lumina ce cade pe hârtie și, drept urmare, în loc de culoarea negru se obține o culoare maro spre gri.
Acest lucru se datorează impurităților din cernelurile de proces. Spre exemplu, Cyan nu
absoarbe numai roșu, așa cum ar trebui, ci și parte din luminile verde- albastru. Magenta ar trebui să absoarbă numai lumina verde, dar ea absoarbe și o parte din luminile albastru – roșu. Cerneala galbenă este aproape ideală.
Cerneala neagră (blacK) este folosită pentru accentuarea detaliilor și îmbunătățirea
contrastului, compensând astfel imperfecțiunile hârtiei, care nu e de culoare alb pur, și
impuritățile cernelurilor utilizate, care nu au culorile pure CMY. Folosirea cernelii K
suplimentar face ca zonele închise ale unei imagini color să apară mai închise, iar cele mai
luminoase mai luminoase, efectul general la nivelul percepției creierului uman fiind o imagine clară, foarte apropiată de imaginea originală.
Prin supraimprimarea unor cantități controlate de CMYK se poate obține cel mai larg domeniu de culori, ținând cont, bineînțeles, de limitările date de nuanța hârtiei și de puritatea cernelurilor.
128
În industria tipografică, procesul de tipărire folosind culorile secundare CMY, la care se adaugă culoarea negru, se numește proces de tipărire în patru culori sau CMYK. Culoarea negru este abreviată K deoarece procesul invers, de asamblare a imaginii color din
componentele sale substractive, folosește, în mod tradițional, imaginea negru a separației de culoare drept cheie (“Key”), peste care suprapune celelalte trei componente.
Pigmenții sunt substanțe chimice sau organice care absorb numai anumite porțiuni din
lumina albă, reflectând restul, motiv pentru care se folosesc pentru obținerea culorilor
substractive în procesul de reproducere a imaginilor color, prin imprimare. Toate obiectele
colorate conțin pigmenți. Prin urmare, scenele din mediul înconjurător percepute de om drept imagini colorate reprezintă efectul produs asupra sistemului vizual uman de lumina reflectată de pigmenții suprafețelor obiectelor din scenele respective.
Pigmenți naturali există în țesutul tuturor animalelor și plantelor. De exemplu,
culoarea unică a unei flori este dată de pigmenți. Ca substanțe chimice, pigmenții se găsesc în cernelurile de proces, care sunt cerneluri tipografice transparente pigmentate CMYK, prin supraimprimarea cărora se determină orice culoare percepută de sistemul vizual uman. Spre exemplu, culoarea unei flori imprimate pe un suport este determinată prin supraimprimarea cernelurilor de proces în proporții astfel determinate încât floarea respectivă să fie percepută de ochiul omului ca având culoarea sa naturală.
Modul în care este percepută culoarea unui obiect este dat de acțiunea luminii asupra pigmenților din țesutul său și de reacția ochiului uman la lumina reflectată de acel obiect.
Calitatea imaginii color tipărite prin-un proces de tipărire în patru culori (CMYK)
este afectată de o mulțime de factori determinați în principal de imposibilitatea de::
– percepție a culorilor CMYK pure;
– obținere a cernelurilor de culori CMYK pure;
– fabricare senzori de culoare de aceeași sensibilitate cu receptorii ochiului uman;
– fabricare echipamente de reproducere cu același răspuns color (același mod de
interpretare a culorilor percepute de om);
– fabricare echipamente care reproduc toată gama de culori percepută de om;
– fabricare echipamente cu aceeași gamă de culori reproductibile.
Practic, nici un amestec de culoare nu poate produce o culoare pură, respectiv o
culoare care să fie percepută de om ca fiind complet identică cu o culoare spectrală, pe de-o parte datorită sensibilității diferite a receptorilor din ochiul omului la diferitele lungimi de undă din spectrul vizibil, iar pe de altă parte datorită faptului că nu se pot produce cerneluri tipografice pure. Spre exemplu, culoarea Cyan obținută prin amestecul de lumină verde cu
129
lumină albastră este mai desaturată decât culoarea Cyan pur de aceeași intensitate cu
amestecul de lumină verde- albastru, deoarece răspunsul receptorilor din ochiul omului
sensibili la lumina roșie este mai bun decât răspunsul receptorilor sensibili la lumina verde. De asemenea, impuritățile cernelurilor de proces conduc la culori primare care, de regulă, nu sunt culori pure și, în consecință, culorile reproduse de sistemele de imprimare nu sunt
niciodată culori perfect saturate. Prin urmare, culorile spectrale nu pot fi potrivite exact.
Oricum, scenele din natură rareori conțin culori complet saturate astfel că în mod uzual
scenele pot fi aproximate bine pentru aceste sisteme.
Calitatea imaginilor color reproduse prin imprimare poate fi afectată caracteristicile
echipamentelor de procesare din fluxul tehnologic de producție. Astfel, caracteristicile
senzorilor de culoare din echipamentele de captare a imaginilor, adesea foarte diferite de
caracteristicile receptorilor sensibili la culoare din ochiul uman, pot avea ca efect
reproducerea proastă a culorilor din imaginile captate, lucru poate care conduce la o calitate scăzută a imaginii tipărite. De asemenea, răspunsul color diferit al diferitelor echipamente de reproducere a imaginilor color poate genera deformații ale culorilor reproduse.
Trebuie subliniat însă că fiecare echipament dintr-un flux tehnologic de reproducere a
imaginilor color lucrează corect numai pentru culorile din gama proprie de culori. Spre
exemplu, se poate întâmpla ca monitorul să nu poată afișa culori pe care scannerul sau camera pot recepționa și vice versa. Dacă la acest lucru se mai adaugă și faptul că, de regulă,
imprimanta nu poate reproduce toate culorile captate și afișate, se poate afirma că imaginea imprimată nu poate fi, practic, niciodată perfect identică cu cea originală.
Reproducerea tehnologică a culorii
Limitările reproducerii tehnologice a culorii sunt rezultatul dificultăților tehnice de producere a luminii monocrome (o singură lungime de undă). Ca efect, gama se
culori reprezentabile proprie fiecărui sistem de reproducere a culorii este limitată, fiind determinată de tehnologia folosită pentru generarea culorilor primare RGB și a luminii albe. Cea mai bună sursă tehnologică de lumină monocromă este laserul, prea scump și impracticabil pentru multe sisteme.
Sistemele de reproducere a culorilor care utilizează procesul aditiv au, în mod uzual, o gamă de culori mai largă, de forma unui poligon convex plasat în planul nuanță- saturație, laturile poligonului fiind cele mai saturate culori pe care le poate produce sistemul. Sistemele substractive au, de regulă, o gamă de culori mai îngustă, de formă neregulată.
130
Comparația între sistemele de reproducere a culorilor, bazată pe rezultatele
experimentelor efectuate de marile firme în domeniu, a pus în evidență performanțele
realizate în domeniul reproducerii culorii de către fiecare tip de tehnologie folosită în prezent.
Din acest punct de vedere se poate spune că:
– filmul fotografic este unul dintre cele mai bune sisteme disponibile de detectare și
reproducere a culorii, gama de culori reproductibile pe film depășind cu mult gama de culori a sistemului TV;
– tehnologiile de reproducere care folosesc laserul pentru a genera o lumină cât mai
apropiată de monocrom permit reproducerea de culori cu mult mai saturate decât cele produse de alte tipuri de tehnologii;
– monitoarele CRT au gama de culori reproductibile mai largă decât monitoarele LCD
(cu cristale lichide);
– sistemul Tvse bazează pe afișajul CRT sau LCD, dar nu folosește toate avantajele
oferite de proprietățile de afișare ale monnitoarelor având limitările broadcastingului;
-gama de culori a imprimantelor, care folosesc sistemul de reproducere în patru culori
CMYK este mai restrânsă decât a monitoarelor, eforturile făcute pentru a extinde
gama de culori a procesului de tipărire fiind îndreptate în direcția adăugării de
cerneluri de culori non- primare care, in mod tipic, sunt portocaliu și verde
(hexachrome).
Sistetic vorbind, se poare spue că probelemele de bază care se pun cu privire la reproducerea tehnologică a culorilor sunt legate de:
– descrierea culorilor spectrului vizibil;
– măsurarea parametrilor sau coordonatelor de culoare;
– potrivirea culorilor, respectiv asocierea coordonatelor de reprezentare a unei culori din
spectrul vizibil cu percepția sa la nivelul creerului uman;
– calibrarea și caracterizarea echipamentelor de procesare a imaginilor color;
reproducerea unei imagini color și corecțiile necesare pentru asigurarea acurateții și consistenței acesteia.
131
2.4. Sistemul de management al culorii folosit în prelucrarea
informațiilor economice
Definiție și concepte fundamentale
Sistemul de management al culorii- Color Management System (CMS) se definește ca fiind un set de metode și proceduri de implementare a lor, folosite pentru prelucrarea culorii într-un mod independent de variațiile parametrilor echipamentelor de procesare sau a
materialelor (mediilor ) de reproducere folosite.
Sistemul de management al culorii este definit pe baza următoarelor concepte fundamentale:
– caracterizarea unui echipament de reproducere a culorii;
– flexibilitate;
– diversitatea comunicării;
– consistența spațiului de culoare;
– maparea gamei de culoare (color gamut mapping).
Caracterizarea unui echipament de reproducere a culorii este procesul matematic
complex de a crea o descriere idealizată a culorii pe care o produce echipamentul respectiv,
prin raportarea descrierii reale a culorii produse de acesta la un spațiu de culoare standard, ca
spațiu de culoare de referință. Această descriere ,denumintă generic profil de culoare al
echipamentului, se obține prin transformarea gamei de culori de formă neregulată determinată
prin măsurarea colorimetrică a datelor de culoare produse de un echipament într-o gamă de
culori de formă regulată, utilizabilă de către aplicațiile software de editare a imaginilor color.
Flexibilitatea este conceptul care definește posibilitatea de transformare a datelor de
culoare produse de un echipament în date de culoare recunoscute de alte echipamete, prin
raportarea acestora la un spațiu de culoare standard, ca spațiu de culoare de referință. Practic,
datele de culoare produse de echipamentul sursă sunt convertite, simplu, la un spațiu de
culoare standard de unde sunt convertite apoi în date de culoare recunoscute de fiecare
echipament destinație. Pentru aceasta este necesar ca gama de culoare a spațiului de culoare
standard să acopere un număr cât mai mare din culorile pe care le poate percepe sistemul
vizual uman.
Diversitatea comunicării este conceptul care definește posibilitatea de încapsulare a profilelor color aferente echipametelor de procesare împreună cu datele de culoare într-un singur format de fișier imagine (ca de exemplu JPEG sau TIFF. Acest lucru permite folosirea
132
profilelor color de către toți cei implicați într-un proces de reproducere a culorii bazat pe un flux tehnologic format din echipamente și programe provenite de la mai mulți fabricanți.
Consistența spațiului de culoare este conceptul care asigură obținerea unor imagini
color corecte și precise prin definirea unor spații de editare a culorilor pentru compunerea și manipularea acestora. Spațiile de editare a culorilor sunt descrise, de regulă, prin formule matematice simple, ca de exemplu sRGB sau AdobeRGB.
Maparea gamei de culoare (gamut mapping) este conceptul care definește
corespondența datelor de culoare produse de echipamente cu game de culori diferite, știut
fiind că, de regulă, diferitele echipamente de reproducere nu au aceeași gamă de culoari
reproductibile. Practic, culorile situate în extremitățile gamei de culori mai extinse, aferente echipamentului sursă, necesită a fi deplasate în interiorul gamei de culori mai restrânse, a
echipamentului destinație, pentru a putea fi reprezentate de acesta. Spre exemplu, tipărirea pe hârtie a celui mai saturat albastru afișat pe monitor folosind o imprimantă tipică CMYK cu
siguranță este eronată deoarece hârtia albastră nu poate fi la fel de saturată. Reciproc, cyan-ul luminos specific unei imprimante cu jet de cerneală nu se poate reprezenta ușor pe monitorul mediu de calculator. Conceptul de mapare a gamei de culoare cuprinde diverse metode și
tehnici standardizate de obținere tehnologică a culorilor care sunt puse la dispoziția
utilizatorilor experimentați pentru a controla acest proces.
Necesitatea implementării unui CMS
Implementarea sistemelor de management al culorii în domeniile care implică
prelucrarea imaginilor color este determinată, în principal, de necesitatea reproducerii
consistente și predictibile a culorilor, în condiții de acoperire maximă a gamei de culori
perceptibile la nivelul sistemului vizual uman și abilități de operare minime a diverselor tipuri de echipamente și programe dintr-un flux tehnologic de producție. Publicistica bazată pe
imagini digitale, pe comunicații fără limite geografice a datelor de culoare și pe prezentări multimedia, impune crearea unor fluxuri de producție deschise, pe final, care să ofere
designerilor posibilitatea de a crea imagini originale, independent de mediul de reproducere și de caracteristicile de interpretare a culorii folosite.
În contextul globarizării vieții socio- economice a omenirii, abilitatea de a captura o imagine o singură dată, de a o memora într-un format digital standard și de a o reproduce cu culoare consistentă, de mai multe ori, pe diferite medii, a devenit esențială. De aceea, marile compamii din industria calculatoarelor și din industria reproducerilor color și-au unit forțele și au format consorțiul International Color Consottium – ICC, cooperând astfel la definirea
133
standardului industrial de management de culoare ICC care a fost încapsulat în sistemele de operare ale calculatoarelor pentru a asigura interoperativitatea tuturor aplicațiilor software de procesare a imaginilor color.
Astăzi, fluxurile tehnologice de reproducere imaginilor color complexe includ, în
configuratiile lor, echipamente de la mai mulți vânzători. Liniile de productie (Workflows)
încep și se termină în diferite site-uri. De multe ori nu se știe către ce tip de echipament se
îndreaptă fișierul care conține informația despre culoare. Prin urmare, culoarea trebuie să fie
descrisă într-o așa manieră încât toate echipamentele de pe fluxul de producție să o
interpreteze corect. Este ceea ce ICC a definit prin device-independent color -profiles bazat
pe CIEL*a*b color space. Tabele specifice de conversie a culorii asigură obținerea celor mai precise (corecte) culori.
Utilizarea tabelelor de translatare a informațiilor despre culoare de la echipament la
echipament necesită, în primul rând, cunoștiințe despre toate componentele care procesează
culoarea din fluxul de productie și multă, multă, experiență de lucru în domeniu. Din acest
motiv, furnizorii de echipamente și programe de reproducere a imaginilor color oferă soluții
complete clienților lor (ex. CreoScitex environment), care reprezintă un mediu ce permite
translatarea automată și transparentă perfectă a parametrilor de culoare de la un echipament la
altul.
În utilizarea unui CMS trebuie avut în vedere că:
1. Fiecare furnizor de echipamente de procesare a culorii oferă posibilitatea creării de
profile ICC pentru echipamentele sale, aflate în diferite puncte ale fluxului de producție,
asigurând astfel transferal parametrilor de culoare de-a lungul întregului flux de producție (de exemplu CreoScitex).
2. Utilizarea unui CMS presupune calibrarea echipamentelor de pe fluxul de producție, pentru ca intervenția operatorului să fie cât mai redusă. De exemplu, dacă un echipament nu e calibrat (își schimbă parametrii în timp), se face transferul unor parametri de culoare greșiți, ceea ce conduce la rezultate eronate. Trebuie precizat că toate echipamentele de pe fluxul de producție a imaginilor color trebuie calibrate periodic pentru că își schimbă parametrii de
definire a culorii în funcție de temperatura și condițiile de iluminare aferente mediului
înconjurător, care se modifică permanent.
3. În general, o producție color complexă și echipamentele color de pe fluxul de
producție impun utilizarea CMS. Dacă însă CMS-urile utilizate de aceste echipamentele nu sunt compatibile, va fi dificil de stabilit responsabilul pentru calitatea culorii într-un flux de
134
producție format din echipamente de la mai mulți fabricanți, și cu atât mai mult într-un flux de producție distribuit.
În general, CMS se exprimă în termeni de software, hardware și workflows care trebuie să explice:
– dependența sau independența parametrilor de culoare de parametrii tehnici ai
echipamentelor care o produc;
– principiile de baza ale tehnologiilor de reproducere consistentă a culorii;
– necesitatea calibrării periodice a echipamentelor de pe fluxul de reproducere;
– posibilitățile de descriere completă a unei imagini color și de conversie a parametrilor
de definire a culorii între diferitele spații de culoare folosite de echipamentele de pe
fluxul de producție;
– posibilitățile de software proofing și hardware (printing și press) proofing;
– performanțele modulelor de procesare a culorii incluse în sistemele de operare folosite
de calculatoarele inclise în fluxul de reproducere;
– performanțele aplicațiilor software specializate în procesarea imaginilor color (Adobe
Photoshop, Corel Studio, etc), care includ și componente software de color
canagement folosite pentru crearea de profile.
Modalități de implementare
Sistemul de management al culorii poate fi implementat dependent sau independent de echipamentele și aplicațiile software care compun fluxul tehnologic de reproducere a
culorilor.
De regulă, componentele unui sistem de management al culorii, constituite pe baza
conceptelor fundamentale care- l definesc, sunt implementate integrat în sistemele de operare ale calculatoarelor, în interfețele de comunicare a acestora cu echipamentele periferice de procesare a culorilor (driver-e) și în aplicațiile software de editare a imaginilor color.
Pe platformele Windows, managementul de culoare este implementat prin integrarea
modulului de culoare ColorMatch în sistemul de operare și în fiecare driver de echipament de intrare sau de ieșire, care face transformările de culoare de la spațiul de culoare dependent de echipament la spațiul de editare a culorilor sRGB, folosit de aplicațiile care rulează sub sistem de operare Windows, și invers. Acest mod de implementare al manegementului de culoare este prietenos și ușor de utilizat deoarece nu necesită configurații la nivel de operator, dar calitatea culorilor obținute este totalmente dependentă de calitatea transformărilor de culoare
135
care sunt parte componentă a driverelor specifice echipamentelor implicate în procesul de reproducere a imaginilor color.
Platformele deschise, independente de echipamentele și programele implicate în
procesul de reproducere a imaginilor color, folosesc pentru managementul culorii înt- un flux digital de producție fie sistemul standard de management al culorii creat de ICC, fie sisteme compatibile ICC. ICC este consorțiul industrial care a definit standardul deschis de
managementde al culorii format dintr-un modul de potrivire a culorii- CMM (Color Matching Module) la nivel de sistem de operare și profile de culoare pentru echipamente (profile ICC) și spațiu de lucru- PCS (Profile Conection Space). Potrivit standardului ICC, profilele de
culoare specifice echipamentelor implicate într- un proces de reproducere a imaginilor color sunt părți componente ale formatelor de fișiere grafice de tip TIFF, JPEG, PDF etc.
O soluție de implementare flexibilă, folosită pentru asigurarea fidelității culorii,
constă în adoptarea paradigmei ceea ce vezi este ceea ce obții pe care o oferă sistemul de
management al culorii – WCMS (What Color Management System). Prin contrast cu
managementul de culoare convențional, care urmărește, în principal, obținerea unei potriviri a culorilor plăcută omului (percepută corect de sistemul vizual uman), WCMS urmărește
furnizarea unei potriviri vizuale bune de culoare pentru diferite tehnologii, diferite medii de reproducere și diferite condiții de vizualizare. Acest lucru are următoarele implicații majore:
potrivirea vizuală a culorii (aproape colorimetric) pentru diferite tehnologii și
medii de reproducere, precum și condiții de vizualizare multiple, lucru care
implică utilizarea unui model de reprezentare a culorii;
acceptarea unui domeniu foarte larg de erori potențiale pentru nuanțele și umbrele
care cad în exteriorul gamei de culori (out- of- gamut), deoarece nu este posibilă
aplicarea tehnicilor de mapare a gamelor de culori cu rezolvarea culorilor out- of-
gamut, culorile individuale fiind chiar mai critice decât întreaga imagine.
În industria tipografică și publicistică, în sistemele distribuite bazate pe internet, în
televiziune și în studiourile de film există soluții și opinii divergente cu privire la modul de
implementare a sistemelor de management al culorii. Cele mai utilizate, în special în arta
grafică, aplicațiile multimedia și industria tipografică sunt sistemele de management al culorii
standard ICC și WWW.
Cel mai performant sistem de management de culoare se implementează la nivelul
interfeței utilizator a sistemului de operare care cuprinde selecții de profile pentru
echipamente (drivere de scannere, monitoare sau imprimante) și spațiu de lucru configurabile
136
în sistem. Acest lucru este consecința evoluției tehnologice și performanțelor obținute în proiectarea de software dedicat.
Analiza implementării actuale a managementului de culoare la nivel de sistem de
operare, drivere și aplicații grafice arată că există încă confuzii între realizatorii sistemelor de operare, driverelor și aplicațiilor grafice folosite în procesul de reproducere digitală a
imaginilor color.
Sistemul de management al culorii ICC
Sistemul de management al culorii definit de ICC oferă o interfață comună pentru
transformarea datelor de culoare între diferitele echipamente și medii de reproducere,
considerând arhitectura de management de culoare implicată prin specificațiile formatului de
profil ICC și spațiul său de culoare de referință. Practic, ICC raportează caracteristicile de
culoare pentru toate echipamentele de intrare și ieșire la o referința sa comună. În acest mod,
cu prețul unor transformări individuale pentru fiecare tip de echipament, se crează
posibilitatea integrării unor fluxuri de producție folosind diferite tipuri de echipamente, de la
diferiți producători, care asigură reproducerea consistentă a imaginilor color. Adăugarea unui
nou echipament sau a unui nou produs software într-un flux tehnologic de reproducere
digitală a culorii existent, necesită numai legarea acestuia la referinta comună.
Standardul ICC de management al culorii permite atât integrarea unor platforme
standard de calculatoare, ca de exemplu Apple sau PC, cât și configurarea unor sisteme
heterogene, formate din echipamente și programme de la diverși fabricanți, dimensionate în
funcție de necesitățile afacerilor. ICC permite fabricanților și utilizatorilor echipamentelor și
programelor din domeniul reproducerii color să ofere aceeași consistență și calitate a imaginii
color pe care o obțin folosind sistemele închise, tradiționale, bucurându-se de avantajele
arhitecturilor de sisteme deschise.
Obiectivul oricărui sistem de management al culorii este furnizarea unei modalități de control și comunicare a culorii în mod consistent de-a lungul unui sistem de producție
constituit din componente provenite de la diverși fabricanți. Pentru unii utilizatori, asta
presupune adaptarea echipamentelor de capturare a imaginilor (scannere, camere digitale, PhotoCD) astfel încât orice echipament să producă o reprezentare aproape identică a imaginii. Pentru alți utilizatori, presupune procesarea imaginilor color astfel încât să conducă la
rezultate aproape identice pe echipamentele de ieșire (monitor, imprimantă sau printers, prese de tipărire, etc.). Obținerea acestor obiective implică rezolvarea următoarelor trei probleme:
137
– calibrarea și caracterizarea echipamentelor de intrare (scannere, camere digitale,
PhotoCD) astfel încât datele color să poată fi interpretate într-un spațiu de culoare colorimetric, de referință;
– calibrarea și caracterizarea echipamentelor de ieșire (monitor, imprimantă, presă
offset, etc.) astfel încât să poată fi generate semnalele care produc orice culoare din
gama de culori a echipamentului respectiv;
– furnizarea unei interfațe convenabile pentru configurarea și controlarea procesului,
alături de un mod eficient de procesare a imaginii color de-a lungul unui flux
tehnologic, de la echipaqmentele de intrare la cele de ieșire.
Calibrarea echipamentelor reprezintă primul pas al procesului de reproducere a
imaginilor color pentru că setează performanțele echipamentului pentru specificații de culoare cunoscute. După calibrare, caracterizarea echipamentului stabilește relația dintre semnalele trimise la echipament și culoarea produsă de acesta.
Arhitectura unui sistem de management al culorii ICC include patru elemente principale :
– interfața management de culoare, color management framework, care reprezintă extensia sistemului de operare al calculatorului cu rol de mecanism conectează și expediază ; practic, acesta activează aplicațiile grafice care rulează pe calculator să acceseze profilele și modulele CMM prin apelarea setului corespunzător de module plug- ins;
– profilul definește caracteristicile sau modelul unui echipament de procesare a culorilor, furnizând relația dintre datele de culoare produse de echipament și spațiul de culoare de referință;
– modulul de procesare a culorilor -CMM (Color Matching Module sau Color
Management Module sau Color Matching Method sau Color Manipulation Model) este
motorul de transformare dintr-un spațiu de culoare în altul deoarece conectează împreună
profilele echipamentelor de procesare a culorilor și efectuează transformările dintre spațiile de culoare aferente echipamentelor sursă și destinație; după caz, efectuează interpolările și
corecțiile de culoare necesare;
– programme de aplicație care pot apela sistemul de operare pentru manipularea transformărilor de culoare cerute de utilizator.
Elementul cheie ale oricărui CMS este referința comună sau spațiul de culoare de
referință, denumit generic spațiu de conectare a profilelor, abreviat în literatura de specialitate PCS (Profile Connection Space), prin intermediul căruia se face conversia datelor de culoare
138
între echipamentele hardware (Pofiles) și modulele software de procesare a culorii (CMM) integrate în sistemele de operare sau în aplicațiile de editare a culorilor.
La modul general și simplist, dar foarte sugestiv, un flux de reproducere color cu CMS
implementat se poate reprezenta grafic ca în figura următare:
Echipament Echipament
de intrare de ieșire
Profil RGB Spațiu de conectare profile- PCS Profil CMYK
(Spațiu de culoare RGB) (Spațiu de culoare CIE) (Spațiu de culoare CMYK)
Profilul de culoare memorează valorile tristimulus RGB sau CMYK produse de un
anumit echipament pentru culorile din imaginea care se procesează și le mapează la setul
corespunzător de valori tristimulus din PCS. PCS este un spațiu de culoare independent de
orice metodă de reproducere a culorii dependentă de echipament și din acest motiv, se
folosește ca translator universal. În mod uzual, PCS folosit de ICC reprezintă toată gama de
culori vizibile definită de Commission International de l’Eclairage (CIE). Regiunea
trapezidală redusă, desenată în interiorul PCS, reprezintă așa numitul spațiu de lucru folosit de programele de editare imagini (ca Photoshop sau CorelDraw) și definește setul de culori
disponibile pentru lucru într-un proces de editare a oricărei imagini color. Fiecare pas dintr-un
flux de reproducere color specifică culorile disponibile și definește un spațiu de culoare. Dacă
un echipmament are gama de culori reproductibile mai largă decât alt echipament de
reproducere, anumite culori cad în exteriorul spațiului de culoare aferent celuilalt echipament,
sunt out- of- gammut. Modul CMM efectuează toate calculele necesare pentru a translata
culorile dintr-un spațiu într- altul și face toate aproximațiile de culoare necesare pentru
reprezentarea culorilor din exteriorul gamei de culori a unui echpament destinație.
CMS definit de ICC, cu toate componentele sale și rolurile acestora în reproducerea
digitală a imaginilor color este prezentat în fig. 1.
139
Sistem de Mamagement al culorii- CMS (Color Management System)
= set de metode și proceduri de implementare a lor folosite pentru prelucrarea culorilor independent de variațiile parametrilor echipamentelor sau materialelor folosite pentru reproducerea imaginilor color (policromii);
=permite integrarea de sisteme distribuite și deschise pentru reproducerea consistentă a imaginilor color (policromii) prin conversia descrierilor parametrilor de definire a culorilor dependente de echipamentul care le reproduce în descrieri independente de echipament și invers, de-a lungul fluxului tehnologic digital de reproducere.
FOLOSEȘTE
Spațiu de culoare
= gama de culori vizibile descrise pe baza unui model matematic tridimensional de reprezentare a parametrilor de culoare
DEPENDENT
Spațiu de culoare RGB
= este dependent de echipamentul de prelucrare a culorilor: scanner, cameră video
monitor sau pagină Web
Spațiu de culoare CMYK
= este dependent de echipamentul de prelucrare a culorilor: imprimantă sau presă tipografică
CONDUC LA
Profil de culoare RGB sau CMYK
= descrie parametri de definire a culorilor pe baza caracteristicilor proprii fiecărui echipament, folosind coduri de reprezentare specifice acestuia;
= exprimă informații despre culorile dintr-o
imagine și despre modul lor de modificare în timp,
furnizate de echipamentul de prelucrare a acesteia
INDEPENDENT
Spațiu de culoare CIE
= standard internațional, de uz industrial, care descriere
parametri de definire a culorilor independent de echipamentul
care le prelucrează, stabilit de Commision Internationale de
l’Eclarage în funcție de fiziologia vizuală a omului;
= descrie, în mod unic, parametri de definire a tuturor culorilor
ce pot fi captate de scannere sau de camere video, care pot fi
afișate de monitoare, respectiv care pot fi tipărite de imprimante.
sau prese tipografice.
CONDUCE LA
Profil de culoare CIE
= descrie parametri de definire a culorilor independent de caracteristicile proprii fiecărui echipament, pe baza capacității ochiului uman de a percepe culorile, folosind coduri de
reprezentare teoretice;
= exprimă informații obiective despre culorile dintr-o imagine și despre modul lor de modificare în timp
CONDUC LA
Profil de culoare ICC
= set de echivalențe standardizate, generat de un program specific, între spațiile de culoare specifice echipamentelor de
reproducere a acesteia și spațiul standard de reprezentare a culorii (CIE), creat de International Color Consortium pentru fiecare echipament care procesează imagini color;
= tabele de echivalențe între codurile de reprezentare a culorilor în spațiul de culoare specific unui echipament de
reproducere a imaginilor color (RGB sau CMYK), care exprimă modul propriu de definire și de transformare în timp a culorilor (determinate perceptual), și codurile de reprezentare a acelorași culori în spațiul standard (CIE), independent de
echipamentul de reproducere a imaginilor color (determinate colorimetric);
POATE FI
Spațiu de
culoare
dependent de
echipament
Profil ICC de intrare
R L*
a*
G
B b*
Profil ICC de ieșire
Spațiu de legătură a profilelor C
L* R
(Profile Connection Space)-PCS M
a* sau G
Y
b* K B
Spațiu de
culoare
dependent de
echipament
= referința comună, spațiul de culoare CIE
independent de echipament, prin intermediul
căreia se face conversia informațiilor despre
culoare între echipamente hardware (Profile de
culoare RGB sau CMYK) și module software
Fig. 1 (Color Matching Modules- CMM) dintr-un flux
tehnologic digital de procesare a imaginilor
color.
Profil de intrare: RGB PCS; Profil de ieșire: PCS CMYK sau RGB;
face toate transformările necesare
pentru conversia definițiilor de culoare
RGB sau CMYK, corespunzătoare
întregii game de culori din imaginea de
reprodus, în definiții de culoare PCS;
a. perceptual: convertește definițiile de culoare PCS în definițiile de culoare RGB
sau CMYK corespunzătoare acelei game de culori care face ca reproducerea, pe echipamentul de ieșire dat, să fie percepută ca fiind identică cu originalul;
b. colorimetric: convertește definițiile de culoare PCS în definițiile de culoare RGB sau CMYK corespunzătoare gamei de culori specifică echipamentului de ieșire dat; În ambele cazuri realizează separația de culoare.
140
Spațiul de culoare de referință
Spațiul de culoare de referință este un spațiu de culoare bazat pe standardul CIE de
reprezentare și măsurare a culorilor, prin intermediul căruia se corelează orice spațiu de
culoare de intrare cu unul sau mai multe spații de culoare de de ieșire. Definirea spațiului
color de referință reprezintă cheia succesului pentru orice sistem de management de culoare
care este mai eficient dacă, în loc să furnizeze o conversie adhoc între orice combinație
posibilă de echipamente de intrare și ieșire, definește un spațiu de culoare de referință care
exprimă atât colorimetria mediului de referință, cât și condițiile de vizualizare pe care și le
asumă aceasta.
Spațiul de culoare de referință se definiește generic ca fiind colorimetria CIE cerută de obținerea aspectului dorit al culorii pe un support de afișare sau de imprimare cu reflexie ideală, văzut într-o cabină standard de vizualizare (www.color.org). Acest lucru corespunde condițiilor de vizualizare ISO3664 P2, cu o reflectanță înconjurătoare de 20%, cu iliminare adaptată la cromaticitatea iluminantului D50 și nivel de iluminare de 500 lux.
PCS, specificat de ICC ca spațiu de culoare de referință pentru reproducerea digitală a
culorilor, este spațiul de culoare CIEXYZ (la nivel hardware) sau CIEL*a*b (la nivel
hardware), asociat cu o imprimantă de referință cu gama de culoare (color gamut) foarte largă.
În cazul interpretării perceptuale a culorii, mediul de referință se definește ca având
gamă de culori largă și limite dinamice, aproximate la limitele tehnologiei actuale de
imprimare, știut fiind că spațiul de culoare substractiv CMYK folosit, în mod uzual, de
echipamentele de imprimare, este cel mai restrâns spațiu de culoare dintr-un flux de producție
color. Acest spațiu de culoare este definit cu punctul alb al substratului de reflectanță neutră
89% și culoarea cea mai întunecată imprimabilă de reflectanța neutră de 0,30911%
(corespunzătoare unei limite dinamice de 287,9:1 și unei densități limită de 2,4593).
Interpretarea colorimetrică a culorii nu impune limite de gamă de culori și își asumă
condiții de vizualizare ideale.
Generic vorbind, CMS nu salvează datele de culoare în format PCS, deși lucrul acesta este posibil. PCS operează ca un spațiu virtual în cadrul CMS, definind relația dintre diferitele spații de culoare astfel încât, pentru orice pereche de echipamente (spații de culoare asociate acestora) cu profile de culoare disponibile, se poate crea o transformare de culoare unică.
Profiul unui echipament, definit în condiți de vizualizare cu cromaticitate diferită de D50 (ca de exemplu profilul unui monitor sau unei imprimante), trebuie să includă :
-o transformare de adaptare cromatică, care să permită transferul între PCS și
colorimetria specifică echipamentului prin intermediul CMM ; practic, profilul de
141
culoare specific unui echipament trebuie să asigure corelarea colorimetriei PCS cu schimbările de culoarie cauzate de diferențele între condițiile de vizualizare asumate de PCS și cele în care a fost definit profilul respectiv care, de regulă, conduc la
schimbări în culoarea și lumina percepute de sistemul vizual uman;
– strategii de reproducere preferențiale, ca de exemplu anumite tehnici de mapare a
gamei de culori de la un echipament la altul.
Modul de definire a PCS presupune ca CMM să furnizeze o cale simplă de conectare a două sau mai multe profile și, acolo unde este necesar, interpolarea datelor și realizarea
adaptării cromatice care se impune.
PCS, profilele de culoare și CMM determină o comportare implicită a unui sistem de reproducere digitală a imaginilor color care poate fi implementată la nivel de sistem de
operare. Este posibil ca producătorii de CMM-uri să implementeze transformări mai
complexe, dar comportarea implicită asigură ca profilele să fie operate din orice sistem de reproducere, indiferent de sistemul de operare sau CMM-ul folosit.
Pofilul de culoare
Profilul de culoare se bazează pe caracteristicile proprii fiecărui echipament, pe relația dintre parametrii de culoare (o imagine originală sau scanată sau produsă de un echipament de ieșire sau de afișare) și codurile de reprezentare a culorii specifice echipamentului (care corespund imaginii color respective).
Profilele extrag informații de ordin colorimertic sau perceptual legate de culorile
dintr-o imagine și modul de tansformare în timp a acesteia. Echipamentele care procesează culoarea pot fi scannere (RGB), camere digitale (RGB), monitoare (RGB) sau echipamente de tipărire (RGB/CMYK).
Genreic vorbind, profilele de culore pot fi:
– profile de intrare (spațiu de culoare echipament către) care, în general, încearcă să mențină întreaga gamă de culori existente în imaginea de reprodus, făcând toate
transformările necesare pentru a converti originalul în definiții de culoare PCS. Exemplul clasic este color transparency care trebuie văzut într-o cameră înunecată și care necesită contrast și ajustări de culoare pentru a fi transferat în spațiul PCS.
– profile de ieșire (PCS către device) cu cele două opțiuni:
perceptuale, care trebuie să exprime, în spațiul de culoare specific echipamentului
de iesire, gama și tonurile de culoare necesare pentru a realiza o reproducere
identică cu original, așa cum sunt reflectate în PCS;
142
colorimetrice, care trebuie să reproducă imaginea folosind culorile din gama de
culori specifică a echipamentului de ieșire.
În ambele cazuri, profilele de ieșire trebuie să realizeze separația de culoare. Sursa de date și profilul de intrare pot fi folosite împreună cu un profil CMYK, pentru imprimare și cu un profil de ieșire Web RGB, pentru pagini web.
Profilul ICC face corelația între spațiul de culoare dependent de echipament (RGB sau CMYK) și PCS, în fond spațiul de culoare independent de echipament CIEYXZ (la nivel hardware) sau CIEL*a*b (la nivel software). Comparând valorile RGB furnizate de scanner/ cameră video sau valorile CMYK obținute la tipărire, cu valorile măsurate colorimetric
CIEXYZ sau CIEL*a*b dintr-o țintă de test (cu valori calibrate), pot fi stabilite profilele ICC pentru fiecare tip de echipament.
Funcția profilului ICC este de a furniza datele necesare pentru transformarea culorilor dintr-o imagine din date de culoare interpretabile de un echipament (sursă) în date de culoare interpretabile de către alt echipament (destinație). Pentru asta, se folosește un spațiu de
culoare de referință, ca mediu intermediar de comunicare între profile. Un exemplu simlificat este profilul care conține informații pentru convertirea datelor de culoare de la caracteristicile specifice scannerului la spațiu de culoare de referință, astfel încât profilul imprimantei să poată converti culorile de aici în caracteristicile de culoare proprii. Spațiul de culoare de
referință definit de ICC ca PCS este fie CIEXYZ, fie CIEL*a*b.
Conversiile necesare pentru exemplul dat sunt următoarele:
Profilul scannerului (RGB) furnizează conversia de la scannerul RGB PCS
Profilul imprimantei (CMYK) furnizează conversia de la PCS imprimanta CMYK
Profilul de culoare poate fi chiar mai puternic. Presupunând că producătorul de
imagine dorește să utilizeze un monitor CRT pentru a previzualiza, într-o imagine, efectele
profilului imprimantei înainte de a o tipări, profilul imprimantei poate conține informația care realizează asta într-un alt set de date. Deoarece datele de culoare vor trece către o imprimantă CMYK, vor fi afișate pe monitor numai culorile din gama de culori CMYK.
Profilul scannerului (RGB) furnizează conversia de la scannerul RGB PCS
Profilul imprimantei (CMYK) furnizează conversia de la PCS imprimanta CMYK PCS
Profilul monitorului (RGB) furnizează conversia de la PCS monitor RGB
Deoarece gama de culori a imprimantei este, de regulă, mult mai îngustă decât gama
de culori a scannerului, profilul imprimantei poate cuprinde date care permit identificarea
culorilor out- of- gamut care sunt transferate către CMM- ul utilizat, pentru adaptarea
cromatică.
143
În mod frecvent, profilele color trebuie să includă informații care permit conversia datelor de culoare din PCS înapoi la echipamentul color. Această conversie reprezintă, în fond, o transformare inversă, care trebuie conținută de majoritatea profilelor color.
Profilele ICC pot fi folosite în orice flux de reproducere color, fiind în mod uzual necesare pentru efectuarea conversiilor de culoare între diferite echipamente de creare,
vizualizare sau tipărire imagini color, pentru menținerea unui anumit nivel de color
management.
Tipurile de profile ICC utilizate de CMS sunt definite de specificațiile folosite în
managementul de culoare și de rolul lor în procesul de reproducere digitală a imaginilor color.
În funcție de locul unde sunt identificate pe fluxul de reproducere digitală a imaginilor
color, profilele ICC pot fi:
– profile ICC de intrare, create pentru echipamentele sursă de imagini color (scannere,
cameră video, etc.);
– profile de ieșire, create pentru echipamentele destinașie a imaginilor color, care, la
rândul lor, pot fi:
de afișare (pentru monitoare de calculator sau ecrane de televizor) ; de tipărire (pentru imprimante, prese offset etc.).
În funcție de rolul lor în procesul de reproducere a imaginilor color, CMM definit de ICC poate folosi anumite tipuri de profile identificate după alte criterii, ca de exemplu
următoarele tipuri de profile de culoare :
– SpațiuDeCuloare ;
– EchipamentDeLegătură (Device Link);
– Abstract ;
– NumeCuloare.
Profilul SpațiuDeCuloare convertește datele de la un spațiu de culoare la PCS. În mod uzual, împreună cu profilul SpațiuDeCuloare se folosește un alt profil pentru a primi datele de la un alt spațiu de culoare definit pentru memorare, transport sau către un echipament de
ieșire. Spre exemplu dacă se recepționează o imagine în spațiul de culoare RGB și aplicația software dorește să manipuleze imaginea în spațiul de culoare sRGB, se poate
realizaurmătorul set de profile SpațiuDeCuloare:
(profil sursă) echipament de intrare RGB PCS
(profile SpațiuDeCuloare) PCS sRGB
aplicația software primește imaginea sRGB, o editează și trimite a ieșire o nouă imagine sRGB
(profile SpațiuDeCuloare) sRGB PCS
(profil destinație) PCS echipament de ieșire color CMYK
144
Profilul EchipamentDeLegătură este combinația transformărilor a două sau mai multe profile. Un asemenea profil poate fi creat odată și utilizat pentru mai multe imagini în același flux de lucru. Ca mod de operare, anumite CMS creează profilul EchipamentDeLegătură din zbor, îl folosesc odată, după care îl distrug. Alte CMS salvează acest profil de creare a
legăturii între echipamente, îl memorează și îl folosesc de câte ori este nevoie, salvând astfel timp de procesare. Odată creat, un profil EchipamentDeLegătură nu mai poate fi legat,
ulterior, la alt profil. Exemplul anterior poate implica două profile EchipamentDeLegătură,
primul combinația profilului sursă cu profilul SpațiuDeCuloare și al doilea combinația dintre profilul SpațiuDeCuloare și profilul destinație.
Interesant, dar puțin utilizat, este profilul Abstract care furnizează un mod de a edita
artistic o imagine. Profilul Abstract poate însoți o imagine, după profilul echipamentului
sursă, pentru a produce efecte de editare înainte de tipărirea acesteia. Aceste efecte pot fi
incorporate chiar în imaginea însăși, dar furnizarea profilului Abstract permite mai multă
flexibilitate. De exemplu, dacă imaginea sursă se dorește la ieșire odată intactă, iar alteori cu o interpretare artistică unică (efecte luminoase asupra întregii imagini), efectele speciale pot fi
capturate într-un profil Abstract care se inserează între profilele sursă și destinație, pentru a
realiza transformările solicitate. Profilul Abstract este definit de ICC să stea în PCS, rezultând astfel un set de transformări de tipul:
(profil sursă) spațiu de culoare echipament PCS
(profile Abstract) PCS PCS
(profil destinație) PCS spațiu de culoare echipament.
Profilul NumeCuloare permite asignarea culorilor dintr-un sistem de culori de
referință la culorile spectrului vizibil identificate prin nume și la seturile de valori de culoare CIE. Practic, prin acest profil, fiecărei culori dintr-un sistem de culori de referință i se
asociază un nume, de obicei numele atribuit culorii respective de om, și un set de valori
tristimulus CIE.
Utilizarea profilelor ICC este necesară ori de câte ori utilizatorul selectează o opțiune care solicită o transformare de culoare, caz în care se adresează profilul ICC și CMM-ul
implicat, prin intermediul sistemului de operare. Dacă o aplicație de editare a imaginilor color suportă un management de culoare, documentația acesteia specifică modul de identificare a profilului la care sau prin care utilizatorul poate gestiona datele de culoare. În mod normal, aplicația furnizează o listă cu profile disponibile. Spre exemplu, dacă se dorește afișarea (pe monitor) unei tipărituri scanate, se selectează profilul care descrie tipul și configurările
scanner- ului, precum și tipul mediului scanat, apoi se selectează profilul care descrie tipul și
145
setările monitorului. Aplicația grafică care primește aceste informații, poate procesa datele din profile pentru a obține cea mai bună interpretare posibilă a originalului pe monitor.
De regulă, formatele standard de fișiere grafice permit încapsularea profilelor de
echipament, împreună cu imaginea procesată (EPS, TIFF, JFIF GIF etc.). Anexele la
specificațiile ICC indică utilizatorului modul cum se accesează sau se adaugă aceste
informații în formatele de fișiere grafice, la recepția sau transmisia imaginilor color într-un
flux tehnologic de reproducere. Aplicația care suportă management de culoare va extrage și
va folosi profilele încapsulate, dacă acestea există. Captarea, afișarea sau tipărirea unei
imagini se fac după același scenariu. Se selectează profilul echipamentului care produce
datele de culoare (poate un scanner, monitor color sau cameră digitală) și profilul pentru
imprimantă și mediul de imprimare.
Dacă profilul unui echipament nu exprimă mediul de reproducere folosit sau condițiile de vizualizare sub care au fost create, vizualizate sau tipărite datele, apar diferențe maim mari saum mai mici de reprezentare a culorilor. Chiar dacă utilizatorul folosește profilul corect, echipamentul de reproducere trebuie calibrat în fluxul de producție și aceste informații de calibrare trebuie reflectate în profilul ales pentru echipament.
Unele aplicații furnizează implicit posibilitatea de calibrare a monitorului, ca fiind cea mai comună. Pentru aceasta, fie se folosește, prin software, țintă de test color (hard copy)
pentru a vizualiza mai multe culori pe monitor, fie se folosește un colorimetru pentru a
măsura culorile și a le converti într-un spațiu de culoare cunoscut. Rezultatul măsurătorilor poate fie să creeze un profil nou, fie să-l actualizezue pe cel existent exprimând condițiile
curente de exploatare a echipamentului.
Monitorul de calculator necesită calibrare regulată, chiar dacă condițiile de vizualizare sunt păstrate constant, deoarece variațiile de temperatură determină variații ale parametrilor fizici ai echipamentului.
Calibrarea scannerului este furnizată de unele aplicații software. Se folosesc în mod normal anumite ținte cunoscute de culoare și date pe scara de gri care pot fi scanate de utilizator pentru ca software-ul să rectifice profilul. Odată cu calibrarea, se crează un nou profil care conține datele actualizate din profilul original.
Calibrarea imprimantei este mult mai dificilă, iar aplicațiile software care să facă asta nu sunt chiar așa de accesibile pentru utilizatorul de rând.
Unii fabricanți oferă aplicații software foarte sofisticate pentru calibrare și creare de profile, inclusiv profile de imprimante. Majoritatea aplicațiilor software oferă posibilitatea de creare sau actualizare profile pentru monitoare și scanner, mai puțin însă pentru imprimante.
146
Aceste aplicații crează profilul de culoare al echipamentului fără ca utilizatorul să aibă nevoie de cunoștințe despre cum se manipulează datele de culoare pentru realizarea conversiilor de culoare care trebuie incluse în profile. Aplicațiile manipulează toate transformările necesare.
Profilul de ieșire CMYK conține condițiile de tipărire de referință, dar un set complet de condiții de tipărire de referință nu e încă disponibil. Singurele specificații de tipărire
standard care există, sunt Specification for Web Offset Publication (SWOP) și Specifications for NonHeat Advertising Printing (SNAP) în PrePress. Parametrii de caracterizare pentru SWOP stabilesc relația dintre dintre spațiul de culoare CMYK și spațiul standard de culoare CIEL*L*a*b. Utilizarea acestui profilul de referință CMYK permite ca o imagini color create folosind profile ICC de la diferiți furnizori, să poată fi listate împreună.
Pentru aplicațiile complexe de reproducere a imaginilor color ar fi utilă folosirea unui
profil de iesire bazat pe condiții de tiărire de referință, dezvoltat la nivel industrial.
Modulul de procesare a culorii
Modulul de procesare a culorii- CMM (Color Matching modules) este modulul
software care face legătura între profile ICC specifice echipamentelor de pe fluxul de
reproducere, pentru transferarea datelor de culoare de la un tip de echipament la altul (deviceto-device color transformations). Aceste profile transferă datele, prin intermediul valorilor CIE, în spatiul de culoare specific fiecărui echipament (ca de exemplu RGB pentru scannere, CMYK pentrut imagesettere, etc).
Folosind CMM- urile, culoarea poate fi transportată către orice echipament, indiferent de spațiul de culoare utilizat de acesta. Există două posibilități de lucru:
– activarea tuturor CMM-urilor aferente echipamentelor de pe fluxul de producție, pentru
procesarea serială a perechilor de profile, în cazul aplicațiilor grafice complexe, lucru care
sporeste timpul de procesare;
– concatenarea profilelor aferente tuturor echipamentelor de intrare și ieșire de pe fluxul de reproducere a imaginilor color înaintea procesării formând așa numitul Device-ink profile și folosirea acestui profile unic în locul profilelor individuale, pentru a reduce timpul de
procesare; acest profil unic variază în funcție de varietatea CMM-urilor .
Diferite CMM pot produce, ca rezultat, culori diferite. Sistemul de operare al
calculatorului include un modul CMM implicit și permite producătorilor să modifice sau să extindă funcționalitatea acestui CMM cu propriile plug- ins-uri. Spre exemplu, modulul de culoare integrat în sistemul de operare Apple este denumit ColorSync, iar cel integrat în
sistemul de operare Windows se cheamă ColorMarching.
147
CMM-urile oferă și posibilități de editare a culorii pe flux dar, în general, se pot obține culori rezonabile cu minimul de efort, deoarece corecțiile de culoare se fac automat. Pentru exprimarea subiectivă și artistică a culorii, CMM-urile includ însă tehnici de personalizare a culorii, prin editare, în vederea reproducerii de tonuri și corecții de culoare specifice.
Profilul de culoare al calculatorului
Profilul de culoare al calculatorului- CCP (Computer Color Profile) definește
specificațiile de culoare proprii, modul specific în care calculatorul procesează culoarea. Fiecare calculator trebuie să aibă un profile specific, care să descrie, corect și complet, culorile generate pe acesta.
Pentru a distribui, prin rețea sau via internet, imaginile color create într-un calculator,
profilul de culoare specific acestuia trebuie împachetat (EMBED) în imaginea grafică și
distribuit împreună cu aceasta. Web browser -ul trebuie să fie capabil să transporte imaginea
grafică, împreună cu profilul de culoare utilizatat la crearea sa, și trebuie să recunoască toate
formatele de fișiere grafice care circulă în rețea. Actual, există formate de fișiere grafice care
nu sunt complet compatibile și care, din acest motiv, se distribuie în rețea cu anumite limitări, pentru că, deocamdată, web browser-ul nu poate corecta culoarea care se vede pe web.
Necesitatea de a distribui, prin internet, imagini complet color, impune ca fiecare
proiectant să aibă pe calculatorul său un CMS și fiecare aplicație software grafică, ca de
exemplu Adobe Photoshop sau Corel Studio, să poată încapsula profilul de culoare utilizat în
imaginea grafică destinată web.
Vizitatorii paginilor web sau operatorii echipamentelor de tipărire care primesc fișierul cu imaginea color de reprodus via internet, trebuie să poată folosi profilele încapsulate cu
imagaginea grafică pentru a putea vedea și reproduce o imagine grafică identică cu cea creată de designer. Trebuie să poată descărca din rețea, în timpul cel mai scurt posibil, aplicația
software care le permite să vadă culoarea corectă în imaginea descărcată de pe web.
Soluția este să se creeze toate imaginile și graficele care se transportă via internet pe
calculatoare care generează cea mai bună culoare: au gamma corectată complet și respectă toate standardele de culoare și deci, de compatibilitate.
148
Tipuri de CMS
Tipurile sau categoriile de CMS sunt stabilite în funcție de tipurile de fluxuri de
reproducere a culorii folosite astăzi în industria artei grafice și în mass media, inclusiv în
industria tipografică și publicistică. Aceste fluxuri de reproducere depind, la rândul lor, de
posibilitățile firmelor din domeniu de a achițiționa și utiliza echipamentele și produsele
software specializate oferite de producători și de necesitatea acestor firme de a comunica între ele pentru realizarea unei reproduceri color de calitate.
CMS bazat pe standardele ICC, este cel mai des întâlnit, fiind utilizat pentru:
– importarea parametrilor de culoare de la echipamentele de intrare, care lucrează în spațiul
de culoare RGB (sccannere, camere digitale sau alte surse de imagini color) și conversia
acestora în spațile de culoare specifice echipamentelor de ieșire, care pot fi RGB, pentru
dispozitivele de afișare, sau CMYK, pentru echipamentele de tipărire ;
-parametrii de culoare obținuți trebuie să respecte atât condițiile de afișare și de tipărire
dintr-un atelier local, cât și condițiile standard utilizate la nivel industrial; pentru că
prelucrarea (editarea și corectarea) informațiilor despre culoare se face numai în spațiul de
culoare al echipamentului destinație (RGB sau CMYK), nu este necesar ca transferul
acestora între diferitele echipamente din fluxul de reproducere să fie însoțit de informații
despre CMS-ul aferent echipamentului respectiv;
– oferă posibilitatea de emulare, de către echipamentele de proofing, a condițiilor de
reproducere cerute, nivel la care CMM-ul este parte a echipamentului de proofing ;
-permite schimbul de informașii despre culoare între diferitele tipuri de aplicații sau
echipamente de procesare a culorii care lucrează în diferite spații de culoare.
CMS utilizat într-un atelier de tipărire particular, individual, are următoarele particularități:
– toate operațiile impuse de reproducerea unei imagini color se efectuează în interiorul
acestui atelier, tot ceea ce se lucrează în interiorul atelierului fiind color-managed;
-datele de intrare sunt preluate însoțite de profilul de intrare potrivit și pot fi editate,
asamblate și corectate din punct de vedere color într- un spațiu de culoare individual, care îi convine furniziorului de CMS;
– imaginea de tipărit este convertită în spațiul de culoare specific aplicației pentru care
este destinată ;
– nu oferă avantajele importului de imagini color de la surse din exteriorul atelierului
sau tipăririi în exteriorul acestui atelier;
149
– oferă avantaje, ca de exemplu productivitate ridicată, numai în interiorul atelierului
respectiv, dacă toate componentele fluxului de producție sunt furnizate de același producator;
– editarea și asamblarea imaginilor color se face, în mod ideal, în spatiul lor nativ de
culoare sau într-un spațiu de culoare intermediar, folosit de programele de editare și
asamblare utilizate;
– oferă avantajul prezervării imaginilor color, transformările în spații de culoare
intermediare pot produce pierderi și, în cazul în care nu se obtine calitatea așteptată, se pot face alte prelucrări asupra acestora;
– folosind un spațiu de lucru închis, izolat, oferă posibibilitatea unor soluții unice de
reproducere a culorii.
CMS utilizat la nivel industrial prezintă următoarele caracteristici:
– componentele fluxului de producție sunt provenite de la mai multi furnizori;
– realizarea unei lucrări de reproducere implică mai multe organizații;
– datele sursă, imaginile color provenite de la scannere, monitoare, surse de date
CMYK, sunt însoțite de profilele de intrare și ieșire care vor fi folosite pentru editare,
asamblare, corectie de culoare și schimb de date; aceste date pot fi convertite
temporar în spațiul de culoare CMYK, pentru proofing și tipărire ;
-acest flux de producție conservă complet datele și minimizează orice pierdere de date
în conversia către spațiul de culoare CMYK, cel mai îngust spațiu de culoare;
-materialele publicitare pot fi pregătite în diferite locuri, folosind profilele de intrare și
ieșire specifice echipamentelor de procesare și făcând referire la condițiile de tipărire
solicitate; pentru probele de culoare, fiecare loc de prelucrare procesează o imagine în
spațiul de culoare CMYK utilizând CMS propriu și cere aprobarea clientului legată de
consistența acesteia; apoi, datele însoțite de profilele de intrare și ieșire, sunt trimise
editorului pentru editare după care, din nou se cere aprobarea clientului; acestea sunt
asamblate apoi, impreună cu profilele de culoare folosite, obținindu-se datele CMYK
pentru film sau placi tipografice; editorul ajustează datele de culoare pentru un anumit
proces se tipărire (imprimantă, presă tiopgrafică, etc.);
– necesită compatibilitate și interoperativitate maxime;
– e soluția cea mai bună pentru CMS și pentru producătorii de CMS;
– în mediu tipografic și publicistic industrial, compatibilitatea CMM este absolut
necesară fiind impusă de necesitatea editării de date (imagini color) și modificării de profile pentru obținerea rezultatelor dorite oriunde în proces;
150
– în mediu tipografic și publicistic industrial, compatibilitatea definirii PCS-urilor e ste
deasemenea importantă, orice incompatibilitate în definirea PCS reflectându-se în
creșterea timpului consumat cu probele de culoare necesare pentru obținerea calității dorite și în cererea repetată a aprobărilor clientului;
– toate profilele necesare se trimit cu datele, însoțesc deci imaginea color care se
reproduce pe flux ; prin urmare, toate trebuie să aibă licență open, să poată fi utilizate cel puțin pentru afișare și listare.
E greu probabil ca toate elementele de pe fluxul de reproducere color, toate
echipamentele, programele și toate modulele CMM, să fie furnizate de acelși producator.
Programele de editare, profilele specifice echipamentelor, modulele de color management, etc sunt provenite, de regulă, din diverse surse. Ele trebuie să fie compatibile și să asigure
consistența și predictibilitatea imaginilor color reproduse.
Avantajele utilizării CMS
Utilizarea unui CMS oferă specialiștilor în domeniu și clienților acestora, avantajul
major de flexibilitate în întegrarea sistemelor de reproducere a culorii dat de posibilitatea de a
folosi echipamente și programe de procesare de la diferiți fabricanți. CMS permite începerea
unei lucrări tipografice pe un tip de echipamente, continuarea procesării ei în alt loc, folosind
alt tip de echipamente și transmiterea ei, via internet, la un atelier dotat cu anumite tipuri de
echipamente de tipărire, pentru listare. Și asta pentru că, echipamentele de captare a
imaginilor color, scannere și camere video/foto digitale, și programele de procesare a
acestora, au ajuns accesibile tuturor celor care au acces la un calculator personal și un mimin
de cunoștiințe despre culoare, în timp ce echipamentele de tipărire, presele digitale color,
immagesetterele și imprimantele performante, sunt încă prea scumpe pentru publicul larg.
Deși depind de tipul de CMS folosit, principalele avantaje ale utilizării
managementului de culoare în industria artei grafice, mass- media și industria tipografică și
publicisticăm sunt :
– reproducerea optimă a culorilor;
– creșterea calității produselor color;
– sporirea satisfacției clienților;
– reducerea costurilor prin reducerea probelor de culoare și a rebuturilor;
– creștera productivității ;
– sporirea profitabilității.
151
Utilizarea unor CMS compatibile de către toți producătorii de echipamente și
programe specializate în procesarea culorilor, a condus la reducerea prețului tipăriturilor.
Avantajul oferit de utilizarea CMS constă, în esență, în creșterea eficienței economice în industria artei grafice, mass- media și în industria tipografică și publicistică pentru că, prin asigurarea calității produselor color și reducerea probelor de culoare:
– se reduc costurile materiilor prime și materialelor folosite;
– se reduce timpul de procesare, crescând astfel productivitatea ; – scade prețul de cost pe unitatea de produs;
– crește volumul lucrărilor efectuate și deci profitabilitatea acestui tip de activități, etc.
Lumea devine din ce în ce mai complicată și prin urmare soluțiile, în toate domeniile de activitate, inclusiv în mass- media și în industria tipografică și publicistică, care comunică cu toate acestea, trebuie sa fie din ce in ce mai simple.
La nivel tehnic, culoarea trebuie să fie corectă și precisă, atât cât permite tehnologia actuală și să respecte regulile opticii. Culoarea trebuie să poată fi transportată și transferată
între echipamentele și programele care o procesează în vederea realizării unor reproduceri de imagini color identice, pe cât posibil cu originalele: imagini din natură, fotografii, creații ale unor artiști plastici, etc.
International Color Consortium (ICC) a luat ființă în 1993 pentru a crea un sistem de
management al culorii (CMS) standardizat (ICC) utilizabil pe majoritatea calculatoarelor,
echipamentelor periferice de reproducere a imaginilor color și programelor dedicate de artă
grafică integrate în fluxuri de producție distribuite. Sintetizând, acest sistem implică trei
concepte cheie: profil de culoare, spațiu de culoare și transfer între spațiile de culoare. Un
spațiu de culoare asociază numere la culorile actuale și conține toate combinațiile color
realizabile tehnologic. La încercarea de reproducere a culorii captate de un echipament pe un
alt echipament, spațiile de culoare arătă dacă echipamentul destinație poate reda toate detaliile
de saturație culorii, de umbră și lumină reprezentate de echipamnetul sursă, permițând
evaluarea din start nivelului de alterare a imaginii color în timpul transferului pe fluxul
tehnologic de reproducere.
În mod uzual, un flux de reproducere a imaginilor color începe cu un echipament de
captare, se termină cu un echipament de tipărire și cuprinde un echipament de afișare între ele. Există multe fluxuri de reproducere a imaginilor color dar, în general, orice echipament care
152
încearcă să reproducă culoarea provenită de la un alt echipament trebuie să beneficeze de o formă de management de culoare.
CMS definit de ICC s-a impus ca standard în domeniul reproducerii imaginilor color acceptat la nivel industrial global deoarece a definit cea mai eficientă arhitectură de
management de culoare care permite comunicarea consistentă a culorilor percepute de
sistemul vizual uman între diferitele tipuri de echipamente, aplicații și sisteme de operare
disponibile, atât la momentul actual de timp, cât și în viitor (neproiectate încă).
Experiența în domeniul reproducerii tehnologice a imaginilor color a condus,
inevitabil, la următoarele concluzii:
– CMS definit de ICC reprezintă ce mai bună cale de comunicare între cel care trimite și cel care primește informații despre culoare, întrucât reproducerea unei imaginii color
impune transferul informațiilor despre culoare pe fluxul de reproducere; dispozitivul de
captare a imaginii color de reprodus trebuie să transfere pe flux toate informațiile posibile
despre culoare, fără restricții, în timp ce dispozitivul de tipărire a acesteia trebuie să producă cea mai bună reproducere posibilă a imaginii originale, cu constrângerile impuse de
tehnologie; in acest mod, se asigură necesitatile pentru mass- media, inclusiv pentru industria industria tipografică și publicistică;
arhitactura ICC, standardele de schimb de date și furnizorii de produse hardware și
software dintr-un flux digital de reproducere folosesc, la nivel industrial, un proces de captare și afișare a imaginilor color care suportă sRGB sau AdobeWhideRGB și un proces de tipărire /imprimare în patru culori CMYK, care suportă IndustryWide,
Multi-vendor, Interoperable Color-Managed Workflow, etc.
CMYK, cel mai utilizat spațiu de culoare utilizat pentru schimbul de date color în
vederea tipăririi/ imprimării, folosește fie CMS definit de ICC, fie soluția unui flux de producție cu propriul CMS;
în reproducerea consistentă și predictibilă a imaginilor color este importantă obținerea
unui set de condiții de reproducere (captare/ afișare/ editare / tipărire) de referință
utilizabile la nivel industrial și folosirea unui tip de CMS pentru a transforma datele de
culoare de intrare în datele de culoare de ieșire necesare.
Arhitectura ICC va fi extinsă pentru a cuprinde fluxuri de lucru color suplimentare și specificații minime necesare pentru sporirea interoperativității. CMS oferă tuturor celor implicați într-un proces de reproducere digitală a culorilor, posibilitatea utilizării aplicațiilor dedicate care rulează pe platforme hardware diferite, sub sisteme de operare diferite, prin asigurarea compatibilității de-a lungul întregului flux de lucru. Oferă profesioniștilor în
153
design, artă grafică și procesare de imagini posibilitatea obținerii unor culori consistente de la
diferite intrări la diferite ieșiri, productivitate sporită și accesul la un flux de lucru distribuit,
format din sisteme deschise, cu arhitectură modulară și extensibilă. Creează posibilitatea
utilizării tehnologiilor moderne de comunicație și multimedia pentru procesarea unor imagini
color complexe de calitate ridicată care pot fi distribuite către publicul larg on- line sau în
format tipărit. Oferă consumatorilor fotografie digitală de calitate, editare personalizată și
comerț electronic.
154
Cap. 3. Contribuții privind prelucrarea informațiilor economice prin
imagini
Actuala etapă de dezvoltare a civilizației umane este caracterizată de trecerea de la o societate industrializată la o societate informațională. Informația devine resursa fundamentală a societății și este folosită intensiv în toate sferele activității și existenței umane, ceea ce are un mare impact economic și social.
Societatea informațională permite accesul larg la informație pentru toți membrii săi. Este posibilă o informare globală în ceea ce privește aspectele economico-sociale și acest fapt duce la creșterea coeziunii sociale.
Societatea informațională este societatea în care producerea și consumul de informație este cel mai important tip de activitate, informația este recunoscută drept resursă principală, tehnologiile informației și comunicațiilor sunt tehnologii de bază, iar mediul informațional, împreună cu cel social și cel ecologic – un mediu de existență a omului.
Suportul tehnologic al noii societăți se constituie prin convergența a trei sectoare:
tehnologia informației;
tehnologia comunicațiilor;
producția de conținut digital.
Progresul tehnologic a permis apariția unor forme deosebit de rapide și complexe
pentru comunicarea informațiilor, a unor aplicații telematice multimedia, care combină
sunetul, imaginea și textul și utilizează toate mijloacele de comunicație (telefon, fax,
televiziune și calculatoare). Prin fax, poștă, sau alte forme de distribuire ajunge la utilizatori
informația pe hârtie care, datorită noilor tehnologii din tipografii, este ușor de interpretat și
prelucrat.
Dezvoltarea acestor noi mijloace de comunicație și de tehnologia informației
reprezintă un factor important de creștere a competitivității agenților economici, deschizând
noi perspective pentru o mai bună organizare a muncii și crearea de noi locuri de muncă.
Totodată se deschid noi perspective pentru modernizarea serviciilor publice, a asistenței
medicale, a managementului mediului și noi căi de comunicare între instituțiile administrației
publice și cetățeni. Accesul larg la educație ;i cultură – pentru toate categoriile sociale,
indiferent de vârstă sau de localizarea geografică – poate fi de asemenea realizat cu ajutorul
noilor tehnologii.
155
Pentru a căuta un produs sau un serviciu se foloseste cel mai rapid mod de informare – INTERNETUL. Datorită evoluției în domeniul calculatoarelor, telecomunicațiilor și
electronicii digitale, în câteva secunde pot fi accesate informațiile din domeniul social-
economic din orice zonă din lume.
3.1. Informații economice
Informația
Cuvântul informație a fost preluat din limba latină (informatio) prin intermediul limbii
franceze și este un termen polisemantic. El poate căpăta mai multe semnificații, uneori total
diferite sau contradictorii, în funcție de domeniile și contextele în care este folosit. Termenul
informație este legat de un proces informațional (succesiunea acțiunilor prin care se
informează) dar și de rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informații obținute)
precum și de unele fenomene specifice cum ar fi fenomenul informațional, explozia
informațională.
Informația reprezintă în limbaj comun o știre, o comunicare de noutate care aduce un plus de cunoștințe despre un obiect, o persoană sau fenomen prin care oamenii sau unitățile economice, societățile, intreprinderile, își înlătură o stare de incertitudine, ceea ce le permite luarea de decizii. Ele ne parvin prin toate mijoacele de comunicare mass-media : radio, tv, presă scrisă, cărți, și nu în ultimul rând prin internet.
Trăim într-o societate dependentă de o informație electronică extrem de complexă și de rețele de comunicare, o societate care alocă o parte considerabilă din resursele sale
activităților informaționale și comunicaționale. Informația a devenit în societatea actuală resursă economică și serviciu de primă necesitate.
1. În ultimele decenii ale secolului XX, trecerea la informatizarea proceselor
industriale, precum și folosirea informațiilor în rezolvarea problemelor umane, a făcut ca
informația să fie considerată ca o resursă economică, întrucâtva egală cu alte resurse, cum ar fi munca, materia primă și capitalul. Această perspectivă scoate în evidență faptul că posesia, manipularea și folosirea informației îmbunătățește raportul cost-eficiență în multe procese
fizice sau cognitive.
Ca resursă individuală și socială, informația are câteva caracteristici ce o deosebesc de noțiunea tradițională de resursă economică:
156
spre deosebire de alte resurse economice informația este practic nelimitată, având
limite aparente impuse doar de timp și de capabilitatea cognitivă umană; această
caracteristică provine din faptul că informația, ca resursă economică, difuzează
natural (se poate propaga singură), rata de reproducere a informației fiind mai
mare decât rata de consum;
informația nu suferă schimbări în cadrul tranzacțiilor (poate fi numai partajată,
folosită în comun;
informația este compresibilă, atât sintactic cât și semantic.
Calitatea ei de a se substitui altor resurse economice, transportabilitatea cu o viteză foarte mare, și abilitatea ei de a da un avantaj celui ce o deține, stau la baza remodelării unor industrii sociale (cum ar fi cercetarea, educația, activitatea editorială, comerțul) și chiar a politicii. Preocuparea socială privind administrarea resurselor informaționale s-a extins în domeniul tradițional al bibliotecilor și al arhivelor și a cuprins și informația organizatorică, instituțională și guvernamentală în ceea ce a căpătat numele de managementul resurselor
informaționale.
2. A doua percepție a informației (ce datează din aceeași perioadă), este aceea de
serviciu de primă necesitate, care a determinat dezvoltarea în întreaga lume a unui nou
segment a economiilor naționale: sectorul de servicii informatice. Beneficiind de avantajele proprietăților informației și construind o percepție a utilității și valorii sale individuale și sociale, acest sector furnizează o largă gamă de produse și servicii informatice.
Informația economică
Informațiile economice sunt informațiile care provin din sfera economiei. Acestea pot fi grupate pe categorii, în funcție de diverse criterii. Adtfel
în funcție de domeniul economic din care provin pot fi:
– din agricultură ;
– industrie : alimentară,energetică,chimică,extractivă, ușoară;
– construcții;
– IT&C;
– publicitate;
– prestări servicii;
– aparatură medicală;
– ambalaje;
157
– celuloză și hârtie;
– distracții, divertisment;
– electronice și electrocasnice, etc.
în funcție de sursele din care provin pot fi:
– din programarea economică;
– din evidența economică – o categorie foarte importantă fiind cea din evidența
financiar- contabilă;
– din legislația economico-financiară.
în funcție de categoriile de beneficiari ai informațiilor economice, pot fi:
– de interes public;
– de interes pentru o categorie de specialiști sau anumiți agenți economici;
– de interes individual.
în funcție de natura și conținutul informației, pot fi:
– cantitative – referitoare la aspectul numeric;
– calitative- privesc în special reacțiile consumatorilor;
în funcție de modul în care au fost primite:
– informații primare, de la sursă;
– informații secundare – din mass-media.
Se pot identifica și alte forme de clasificarea informațiilor economice.
Informațiile economice sunt difuzate rapid și pot fi utilizate în funcție de cerințele
particulare ale fiecărui individ. Tehnologiile actuale permit modalități rapide de culegere și
prelucrare a informațiilor economice, precum și punerea acestora la dispoziția tuturor
oamenilor.
Se poate vorbi de economia informațiilor ca despre o ramură a Economiei care
studiază modalitatea în care informațiile afectează deciziile economice. Informația, indiferent de sursa și conținutul pe care îl are , este specială deoarece este ușor de împrăștiat și foarte greu de controlat. Este ușor de creat o informație și greu de a o considera sigură, demnă de încredere. Și aceste informații influențează capacitatea de decizie, complicând teoriile
economice standard. Este motivul pentru care au apărut studii interdisciplinare pentru
stabilirea efectelor informațiilor economice asupra publicului.
Informațiile economice sunt ulterior selecționate, prelucrate, analizate și prezentate sub forma unor indicatori economici. Reprezentarea mai complexă, cu sau fără rol comercial, a informațiilor economice se realizează prin:
158
– imagini de promovare, ca de exemplu promovare de produse, de tehnologii, de
metode educaționale etc.
– imagini cu conținut economic, ca de exemplu hărți cu suprafețe împădurite sau
fotografii cu zone distruse de inundații ;
– imagini al căror conținut reprezintă baza de calcul pentru anumiți indicatori
economici, ca de exemplu o succesiune de imagini care arată eroziunea solului care stă la baza determinării evoluției de eroziune;
Informațiile economice exprimate prin imagini pot încorpora hărți economice și statistici economice sub diverse forme.
Indicatorul economic este o expresie numerică ce caracterizează din punct de vedere cantitativ un fenomen sau un proces economic, social, financiar , bancar, etc., sau îi definește evoluția în funcție de condițiile concrete de loc și timp și legătura reciprocă cu alte fenomene. Indicatorii se pot exprima în mărime absolută, medie sau relativă și pot fi statistici, bancari, financiari, internaționali etc. Investitorii utilizează toate informațiile de care dispun pentru a lua decizii în ceea ce privește strategia de viitor.
Economia reală reprezintă totalitatea activităților economice care susțin oferta de
bunuri și servicii în scopul satisfacerii nevoilor și cerințelor consumatorilor, fie că aceștia sunt persoane fizice sau juridice.
Nivelul economiei reale poate fi calculat prin intermediul unor indicatori
macroeconomici de tipul produs intern brut, nivelul producției agricole, salariul mediu, nivelul populației ocupate în fiecare ramură a economiei naționale, populația ocupată la nivelul întregii economii etc.
La nivel microeconomic – al agenților economici se întâlnesc indicatori economici de tipul cifră de afaceri (câștiguri totale), încasări pentru produse/ mărfuri / servicii, valoare adăugată, număr de angajați etc.
Toți acești indicatori economici se obțin prin prelucrarea informațiilor economice. Urmează o atentă analiză a acestor indicatori, de la analiza cantitativă s la cea calitativă, și se trag concluzii esențiale referitoare la evoluția economiei unui stat sau, local, pentru un agent economic. În ceea ce privește agenții economici- persoane fizice sau juridice, cifra de afaceri joacă un rol esențial și în funcție de valoarea ei se iau decizii legate de politicile de promovare a produselor și serviciilor oferite, promovare pentru care imaginile color sunt esențiale.
Statistica economică studiază aspectele cantitativ – numerice ale fenomenelor și
proceselor social-economice. Măsurarea și înregistrarea sub formă numerică a fenomenelor constituie suportul elaborării informației statistice. În perioada actuală, statistica este un
159
fenomen des întâlnit, primim și dăm informații sub formă de cifre și suntem cuprinși parcă de febra acestora, trăim cu senzația că numai cunoscându-le putem stăpâni fenomenele și
evenimentele.
Statistica economică are un rol deosebit pentru imaginile de promovare ale unei
activități economice. Studiul statistic prezintă într-o formă accesibilă, cel mai adesea ilustrată cu aplicații și imagini, ansamblul metodelor de înregistrare, sistematizare și analiză a
informațiilor din domeniul comerțului, turismului, a relațiilor economice interne și
internaționale etc.
Informațiile economice sunt preluate, prelucrate și apoi sunt puse la dispoziția utilizatorilor, într-o formă accesibilă interpretăriilor.
3.2 Reprezentarea informațiilor economice
Reprezentarea grafică
Informațiile economice, exprimate prin valori cantitative ale unor indicatori pe o
anumită perioadă de timp se reprezintă sub formă de grafice, ușor de realizat și de interpretat. Pe un singur grafic se pot reprezenta unul sau mai mulți indicatori economici alb-negru sau color, în mod uzual pete de culoare și, mai rar, policromii (combinații de culori sau imagini).
Reprezentările grafice ale informațiilor economice pot fi:
– tabele;
– grafice liniare;
– histograme.
Tabelele reprezintă cel mai simplu și mai uzual mod de reprezentare a informațiilor economice. De regulă sunt alb- negru, dar pot fi mai sugestive dacă sunt realizate utilizând culorile. Exemplele următoare susțin această informație. Se poate observa faptul că fiecare indicator este mai ușor de identificat atunci când tabelul este color, deoarece atrage atenția.
COMERȚ CU RIDICATA. PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICI ȘI FINANCIARI AI SECTORULUI ÎN ANUL 2003, PE FORME DE PROPRIETATE
(http://www.mimmc.ro/comert_interior/prezentare/)
Indicatori TOTAL cu capital majoritar
întreprinderi de stat privat
Număr întreprinderi 47452 40 47412
Capital social la 31.XII.2003 -mil.lei- 78615 1021 77594
Efectiv de personal la 31.XII.2003 -persoane 306775 1359 305416
160
În România numărul de IMM-uri active după domeniul de activitate
(http://www.mimmc.ro/comert_interior/prezentare/)
Sector de
1999 2000 2001 2002 2003
activitate
Agricultură 10.055 9.494 8.929 10.011 10.430
Industrie 39.457 40.252 41.609 45.586 50.117
Construcții 10.956 11.705 13.990 16.312 20.378
Servicii 266.218 254.723 254.625 253.297 275.785
total 326.686 316.174 319.152 325.206 356.710
Grafice liniare pot fi realizate doar alb – negru sau color, cele color fiind, în mod evident, mai sugestive. Această afirmație este susținută de următorul exemplu.
2250000
2000000
1750000
1500000
1250000
1000000
750000
500000
250000
0
înainte 1910- 1930- 1945- 1961- 1971- 1981- după
de 1910 1929 1944 1960 1970 1980 1989 1989
Total Urban Rural
2250000
2000000
1750000
1500000
1250000
1000000
750000
500000
250000
0
înainte 1910- 1930- 1945- 1961- 1971- 1981- după
de 1910 1929 1944 1960 1970 1980 1989 1989
Total Urban Rural
Locuințe după perioada construirii clădirii, pe medii – 2002
161
Un grafic devine mult mai clar dacă sunt folosite culorile deoarece culorile sunt rapid pecepute de om, imaginea care prezintă evoluția unui parametru fiind imediat interpretată la nivel subconștient.
Graficele liniare fac parte integrantă din imaginile de promovare ale firmelor.
Histogramele se pot prelucra rapid folosind programe dedicate, utilizabile pe orice calculator PC, de sine stătător sau conectat în rețea. După introducerea datelor într-un
program care oferă posibilitatea alegerii culorilor pentru fiecare indicator, se obține rapid o reprezentare grafică a indicatorilor economici analizați. Există diferențe de percepție clare între o reprezentare color și una alb- negru, așa cum arată exemplul următor.
(http://www.mimmc.ro/comert_interior/prezentare/)
162
Posibilitatea alegerii culorilor sporește claritatea și completitudinea graficelor, așa cum exprimă exemplele următoare
mii persoane
2500
2133,8
2000
1579,0
1500
1000
500
0
1262,9
1070,1
818,1
140,4 94,7
712,7
de stat privat mixt gospodăria proprie
(inclusiv sectorul
masculin feminin nedeclarat)
Populația ocupată după sectorul în care lucrează, pe sex
36,2%
42,1%
ocupată
șomeri
inactivă
54,1%
59,6% 4,2%
3,8%
36,2%
42,1%
ocupată
șomeri
inactivă
54,1%
59,6% 4,2%
3,8%
Populația după situația economică ocupațională – 1992 și 2002
Graficul de mai sus este sugestiv prin culorile folosite- populația inactivă este
simbolizată cu roșu, culoare care atrage atenția asupra unui aspect negativ în țara noastră
deoarece populația activă este în scădere și serviciile sociale – învățământ, sănătatea au de
suferit din acestă cauză. Prin transcrierea alb-negru, se pierde mult din puterea de percepție a
graficului.
163
Hărți economice
Datele statistice pe zone mari, naționale sau internaționale, se exprimă de regulă, sub formă de hărți economice. Există multiple aplicații software care permit reprezentarea
informațiilor economice de interes public sau privat sub formă de hărți.
În mod general, harta se definește ca reprezentarea plană a unei porțiuni din suprafața
terestră. Hărțile include semne, simboluri și relații spațiale între entități. În mod normal,
accentuează, generalizează și omit anumite entități din reprezentare pentru a satisface
obiectivele hărții. Pentru a fi cât mai sugestive și ușor de interpretat, în realizarea hărților cu conținut economic se folosesc culorile, de la pete de culoare, la policromii, după caz.
Rata șomajului în lume prezentată de CIA (:www.racai.ro/dic-TIC/M.htm)
De cele mai multe ori, hățile fac parte integrantă din imaginile de promovare.
164
Imagini de promovare
Imaginile de promovare reprezintă o componentă principală a activității promoționale
a unei firme, activitate care se definește prin totalitatea acțiunilor de realizeazare a unui flux
complex de informații, idei și mesaje, care se distribuie atât în interiorul, cât și în exteriorul
firmei respective. Complexitatea acestora este deosebită deoarece în ele se regăsesc toate
informațiile pe care o firmă dorește să le transmită consumatorului. În cadrul imaginilor de
promovare, informațiile economice reprezentate sub formă grafică sunt folosite pentru
informarea rapidă a beneficiarilor cu privire cu domeniul prezentat. Pentru promovarea
produselor, serviciilor sau imaginii unei firme se pot folosi și imagini color complexe, a căror
obșinere și transmitere către beneficiar implică utilizarea tehnologiilor digitale multimedia și
de reproducere.
“În ansamblul ei, promovarea este un proces de comunicare și persuasiune”
(Marketing Gh. M. Pistol pag.223). Scopul ei principal este acela de a se face cunoscut un produs sau un serviciu.Țelul final este susținea vânzărilor cu scopul obținerii profitului. Imaginile de promovare reprezintă o parte importantă a marketingului.
3.3 Publicarea informațiilor economice
Forme de publicare a informațiilor economice
Publicarea informațiilor economice, esențiale pentru stabilirea strategiilor de
dezvoltare curente și viitoare ale unei societăți, agenții economice etc., se face în funcție de conținutul și ținta lor. Astfel, informațiile de interes general se publică direct, prin toate
mijloacele mass- media: TV, radio, pagini WEB, ziare, reviste afișe, etc, în timp ce
informațiile specifice unei categorii de specialiști, se publică doar în reviste de specialitate.
La ora actuală, publicarea informațiilor economice se face, în principal, sub una din
următoarele forme:
– materialele tipărite (reviste, afișe, anunțuri, cataloage);
– pagini WEB;
– biblioteci virtuale (baze de date on- line).
Materialele tipărite (reviste, afișe, anunțuri, cataloage) reprezintă ce mai vechie și cea mai utilizată formă de prezentare a informațiilor economice în vederea publicității. Acestea pot fi ziare, reviste, panouri publicitare, afișe, ambalaje, cărți poștale etc.
165
Pentru promovarea diverselor produse și servicii, în ziarele de mare tiraj s-au introdus pagini color speciale pentru publicitate, mesajul publicitar fiind cu atât mai clar și mai
sugestiv cu cât culorile sunt folosite mai armonios și cu cât reproducerea acestora este mai
plăcută. Sume mari de bani sunt cheltuite lunar de persoane fizice sau agenți economici, în scopul unei publicități eficiente. Zilnic se răspândesc prin cutiile poștale anunțuri sub formă de pliante din toate domeniile – comerț, servicii, producție, etc. Aceste anunțuri trebuie să fie cât mai sugestive, să aibă ceva special care să sensibilizeze subconștientul uman pentru a fi luate în considerație de potențialul beneficiar.
Cataloagele de produse și/sau servicii ocupă un loc important în procesul de
promovare, iar informațiile economice pe care le conțin sunt deosebit de complexe, pentru ași atinge scopul. Ele conțin prezentări atractive complete, clare și succinte, formate în
principal din grafice și imagini ale unuia sau mai multor produse și/ sau servicii care sunt
oferite spre vânzare sau numai pentru cunoaștere. Spre exemplu, cataloagele de produse
conțin toate datele necesare, atât pentru cunoașterea acestora, cât și pentru aflarea
modalităților de procurare a lor.
Paginile WEB sunt din ce în ce mai mult folosite ca materiale publicitare. Termenul World Wide Web se prescurtează WWW și este deja foarte cunoscut celor care folosesc
Internetul.
Termenul de Internet, scris cu majusculă, desemneză rețeaua mondială unică de
calculatoare interconectate printr-un protocol numit IP. În sens comun, Internetul desemnează,
în principiu, o rețea de calculatoare văzută ca un mediu de comunicare în masă, împreună cu
informația și serviciile oferite utilizatorilor prin aceste rețele. A devenit un mijloc comun de
informare în ultimii ani, extrem de rapid și eficient. Din acest motiv, este susținut și întreținut
de firmele comerciale care își fac cunoscute produsele și serviciile prin intermediul acestei
rețele.
WWW sau Web-ul definește un spațiu informațional desfășurat cu ajutorul
Internetului, accesibil în și din întreaga lume. Informațiile încărcate în acest spațiu pot fi rapid regăsite cu ajutorul unui sistem hipetext, pe baza sistemului ULR. Hipertextul este prelucrat cu ajutorul unui program numit browser, care descarcă paginile web de pe un server web și le afișează pe un terminal.
O pagină web este o resursă aflată în spațiul web și poate fi regăsită foarte simplu tastând www.Nume pagină. De obicei, se prezintă într-un format sugestiv și foarte atractiv pentru utilizatori, care include imagini color, text și eventual animație. Are hiper-legături
166
pentru a permite nevigarea de la o pagină sau secțiune la alta. Paginile web utilează deseori fișiere grafice, pentru a furniza imagini care, la rândul lor, pot fi hiper-legături.
De regulă o pagină web poate conține:
text;
imagini color sau nu, mai mult sau mai puțin complexe;;
audio;
conținut multimedia interactiv ,cu legături către alte programe;
miniaplicații – subprograme care ruleză într-o altă pagină, imagini, filme, etc.
Sunt multe asemenea elemente care se îmbină pentru a face cunoscute diverse domenii de activitate, de cele mai multe ori oferte. În acest moment, există firme specializate care, în colaborare cu persoane fizice sau cu departamentul de marketing al unei organizății
elaborează planul unui web complet. Împreună cu clientul, se întocmește structura site-ului și se întroduc modificările dorite. Impactul unui site este maxim atunci cand este integrat într-un sistem de comunicare global, ca de exemplu al întreprinderii.
O pagină web trebuie să fie ușor accesibilă și cu impact maxim. În acest scop, crearea sau actualizarea ilustrațiilor, fotografiilor sau programarea efectelor dinamice necesită o tehnologie performantă.
Internet-ul se dezvoltă cu viteza atît de mare, încît uneori nu se observă că unele
elemente de design, actuale azi, mîine sunt demodate. Paletele de culori, modul de navigare,
chiar și structura, trebuie elaborate profesional, pentru ca utilizatorul să navigheze confortabil
pe site-ul Web și să ramînă cu cele mai bune impresii. Cu ajutorul tehnologiei actuale, site-ul
poate fi împrospătat foarte repede, așa încât să fie plăcut chiar și celui mai pretențios
utilizator.
Deoarece primul impact vizual este uneori hotărâtor în citirea mai departe a textului, sau refuzul său, culorile folosite în designl unui web sunt foarte importante. Spre exemplu, pentru un impact puternic se poate folosi grupul de culori alb, roșu, negru și eventual un gri. Există multe nuanțe de roșu și păstrarea unei anumite intensități este necesară pentru a atrage potențialii vizitatori ai site-ului. Uneori, se folosesc culori mai palide, care nu au un impact inițial foarte putenic, dar în timp fidelizează un segment mult mai larg de vizitatori.
Din moment ce impactul vizual contează foarte mult, simpla folosire a culorilor poate
însemna mesajul pe care organizația, persona fizică, etc. vrea să-l transmită persoanelor care accesează site-ul. Sunt domeniicare impun transmiterea corectă și cât mai fidelă a mesajului.
167
Construcția unei pagini web trebuie să țină seama că prima impresie poate modifica esențial comportamentul potențialilor consumatori ai serviciilor sau produselor pe care le
promovează..
Construcția unei pagini web trebuie să țină seama și de psihologia culorilor folosite.
Practic, orice formă de prezentare a unui material publicitar (broșură, carte de vizită, afiș,
flyer etc.), dar în special paginile WEB care au efect pe zone geografice foarte largi, trebuie să
folosească cu atenție culorile, deoarece acestea pe de-o parte evidențiază obiectele prezentate,
iar pe de altă parte, influiențează comportamentul uman, chiar fără ca individul să-și dea
seama.
Bibliotecile virtuale reprezintă baze de date de produse, servicii, articole, cărți,
rapoarte de cercetare, reviste, ziare, manuale și colecții de materiale de interes general,
educațional sau mediu de afaceri, care pot fi consultate on- line, în orice colț de lume. Au ca support tehnologic internetul și aplicațiile utilizate în acest mediu global de acces.
3.4 Importanța culorii și a imaginilor color
în publicarea informațiilor economice
Aspecte psiho-sociale generale ale culorilor
Poate părea greu de înțeles faptul că o culoare are un impact puternic asupra corpului și a minții. Totuși, știința a demonstrat că utilizarea anumitor culori poate influența presiunea sângelui, fie pozitiv, fie negativ, starea psihică în general, poate induce relaxare, excitație sau chiar agersivitate. De aceea, știința culorilor este din ce în ce mai mult utilizată în cerceterile pieței, pentru a determina cunoașterea influenței acestora asupra percepției potențialilor
cumpărători sau a unei afaceri în general. Puterea culorilor stimulează sistemul nervos al
omului și- i trezește stări emoționale.
Culorile sunt efectul produs de lumină asupra creerului uman. În contact cu obiectele
lumina “naște” culorile. Omul trăieste într-un univers cromatic. Studierea culorilor, a
importanței și rolului acestora, a evoluat foarte mult, păstrându-se însă simbolurile tradiționale specifice diferitelor culturi. Nu se poate analiza impactul culorilor asupra creerului uman din
punct de vedere publicitar, economic, al marketingului, fără a face referire la interpretarea lor simbolică și psihologică.
168
Culoarea, în sine, este virtuală deoarece ea există în mintea omului numai în prezența luminii. Culoarea există numai pentru ochii care o perecep, ochiul fiind organul senzorial care transformă lumina în impresii și senzații.Omul sime ceea ce- i transmite culoarea, fiind atras de un obiect în funcție de culoarea sa.
Culorile de referință pentru aspectele psiho- sociale pe care le produc sunt cele din curcubeu – Roșu, Oranj, Galben, Verde, Albastru, Indigo și Violet. Lor li mai adaugă Albul, care reflectă toată lumina, și Negrul, care o absoarbe pe toată.
Roșu este culoarea spectrală aproape nelipsită din nici un grafic, afiș sau catalog.
Conform simbolisticii culorilor, în tradiția omenirii această culoare evocă cel mai bine viața, energia. Este stimulatoare și excitantă . Suscită pasiune și trezește un sentiment de putere. Roșul viu sau carminul invită la acțiune, la decizii și la curaj. Caracterul său material este foarte tonic. Reprezintă forța impulsinvă a tinereții. Exprimă bucurie, sănătate, triumf. Este culoarea focului care trezește dorința, ardoarea. Utilizarea acestei culori poate reprezenta, în funcție de context securitate, încredere în ceilalți, nevoi fundamentale sau reconfortare.
Această culoare reprezintă cel mai bine alternanța între securitate și pericol. Este o culoare foarte puternică, care atrage atenția. Se folosește des pentru a marca ceva interzis. Deoarece este în legătură cu musculatura striată, se folosește pe panouri pentru a arăta necesitatea unei intervenții rapide, de exemplu acționarea unor utilaje în caz de pericol. Sensurile interzise sunt de asemenea semnalizate cu roșu. Ca efecte fizilogice, roșu crește presiunea sanguină, ridică tonusul muscular sau activează respirația. Datorită intensității ridicate a lungimii de undă
electromagnetică ce îi corespunde, dă senzația de căldură. Ca semnificație psihologică și
rezonanță afectivă ,roșu se caracterizează ca forță a voinței, specifică tipului activ, excentric, ofensiv- agresiv, autonom, locomotor, competitiv, operativ. Exprimă dorință, excitabilitate, dominanță, erotism.
Portocaliul este o culoare activă și tonifiantă, care trezește sensul vieții sau emoțiile, care provoacă o stare generală de bine și capacitatea de a avea umor. Culorile roșu, oranj și galben sunt culori ale încărcării de bucurie și bogăție. În arta religioasă, oranjul simbolizează dragostea universală. Ca și roșul, oranjul este culoare solară. Trezește toate senzațiile din corp, inclusiv plăcerea de a mârnca. Este culoarea care reflectă spontaneitatea, care generează reacții emoționale brute, necontrolate. Trezește senzații puternice, nevoia de a practica
sporturi periculoase care aduc exces de adrenalină. Reprezintă alternanța între plăcere și
durere. Ca efecte fiziologice, portocaliul accelerează pulsațiile inimii, menține presiunea
sangvină, favorizează secreția gastrică și digestia. Ca efecte psihologice produce optimism, senzație de apropiere puternică, veselie, impresie de sănătate și optimism. Culoare caldă și
169
sociabilă portocaliul este un stimulator emotiv mai activ decât galbenul. În cantități mari și pe suprafețe mari devine iritant.
Galbenul simbolizează lumina spirituală. Simbolizează soarele, care animă lumea prin
lumina și căldura sa. Este o culoare caldă, care clarifică mintea umană prin înțelegerea
misterelor. Culoarrea solului fertil, a fructelor coapte, foarte des utilizată pentru a crește
capacitatea de creativitate. Tendința acestei culori este de atrage atenția celui care o privește.
Degajă forță activă sau căldură spirituală în funcție de luminozitate, strălucire și context. În
China este considerată culoarea împăraților.Desemnează toleranța, răbdarea și înțelepciunea
câștigate din experiențe anterioare. Este culoarea galbenilor, care exprimă putere și bogăție.
Ca efecte fiziologice, culoarea galben stimulează nervul optic și influențeată funcționarea
normală a aparatului cardiovascular. La modul general, exprimă căldură, intimitate,
satisfacție, admirație sau înviorare. Este o culoare caldă și dinamică fiind percepută drept
culoarea cea mai veselă. Stimulează vederea și este calmant al psihonevrozelor. Crează
senuzația de apropiere în spațiu, stimulează și întreține starea de vigilență, sporește
capacitatea de mobilizare și concentrare a atenției, predispune la comunicativitate. Privită
mult timp și în cantități mari, poate deveni obositoare, dar este tolerabilă în tonuri palide.
Datorită acestor calități este foarte des utilizată în imaginile de promovare și în brandurile
firmelor de prestigiu, fiind asociată cu bune facultăți mentale, stimă și control de sine,
încredere în sine, libertate, putere.
În industrie exprimă mesajul principal de ATENȚIE! semnalînd pericole, în principal mecanice. Se vopsesc în galben obiecte tăioase, părți mobile ale mașinilor, anumite puncte
periculoase.
Pentru reclamă crează senzația de căldură, apropiere și intimitate.
Verdele este considerat de Pictorul Kandinski cea mai calmantă culoare, un punct de echilibru ideal între galben și albastru. Nici cald, nici rece, nu suscită tristețe sau pasiune, este de o imobilitate binefăcătoare pentru cel care dorește să se odihnească. Culoare regeneratoare, în limbaj simbolic, sacru, este culoarea apei care purifică și regenerează. Este culoarea
speranței de ase Ca efecte menea. Semnifică primăvara, deci renaștere, început, speranță.
Primii pigmenți naturali folosiți se obțineau din argilă verde și cocleală rezultată din oxidarea cuprului. Pentru obținerea diferitelor nuanțe de verde erau utilizate diferite minerale cum ar fi malahitul și turcoazul. Spre sfârșitul sec al- XIX- lea , descoperirea galbenului de crom avea să-i dea strălucire verdelui. Ca efecte fizilogice scade presiunea sanguină și dilată vasele
capilare. Ca efecte psihologice exprimă liniște, bună dispoziție, relaxare, meditație, echilibru, contemplare. Este o culoare rece, plăcută, odihnitoare, liniștitoare și calmantă, care crează
170
impresia de prospețime, facilitează deconectarea nervoasă sau crează senzația de depărtare în spațiu. Ca semnificație psihologică și rezonanță afectivă exprimă elsticitatea voinței,
concentrare, siguranță ,introspecție, persistență, indrăzneală, autoevaluare. În industrie
mesajul principal este securitate.
Albastru albastrul simbolizează imortalitatea în limbajul egiptean sacru. Pentru
pictorul Kandinski albastru este culoarea cerului. Este infinitulunde realul transcende în
imaginar. Este de asemenea culoarea bunăstării. Dintre cele șapte culori spectrale este cea mai rece, cea mai lipsită de materialitate, dar în același timp liniștitoare, calmantă. Se adresează
imaginarului, trece prin retină dincolo de cuvinte, influiențează profund acțiunile oamenilor
prin imagine. Culoare rece, este culoarea cerului, a deschiderii spațiului. Folosită mult în
publicitate în combinație cu galbenul. Este cea mai profundă dintre culori, cea mai pură.
Ca efecte fiziologice scade presiunea sanguină, scade tonusul muscular, calmează respirația și reduce frecvența pulsului. Ca efecte psihologice, îndeamnă la calm și reverie, predispune la concentrare și liniște interioară, crează tendință spre evocare, spațialitate, îngăduință, pace.
Ca semnificație psihologică și rezonanță afectivă sugerează profunzimea trăirilor și
sentimentelor, exprimă liniște, satisfacție , tandrețe, iubire și afecțiune.
Albastru reprezintă altenanța între a fi adevărat – a fi fals.
Rolul culorilor în marketing
Marketingul, concept nou care s-a impus în economie în ultimele decenii ale secolului al XX – lea, poate fi considerat știință de graniță, fiind atât o activitate economico-socială,
aspectul practic al ecomomiei politice, cât și o filosofie de afaceri, ceea ce înseamnă
“abilitatea de a crea și păstra o clientelă profitabilă” (Pistol, pag.19). Este mai mult decât o
activitate de vânzare, în acepțiunea nouă, a contextului economico-social actualcare impune rezolvarea cerințelor clienților.
În ultimii ani, mMarketingul a dobândit și în România un loc important în gândirea și doctrina economică. El a devenit omniprezent întrucât “infuențează viața fiecăruia, fiind mijlocul prin care se oferă oamenilor nivelul de trai” (Ph. Kotler, J. Saunders, G. Armstrong,
V. Wong – Principiile marketingului – ediția europeană, Ed. Teora 1998, p. 52). Marketingul urmărește cunoașterea pieței actuale și viitoare prin preluarea, cât mai precisă și mai clară, a informațiilor economico-sociale pentru adaptarea producției și serviciilor, atât pentru
satisfacera consumatorilor, cât pentru realizarea de profit de către agenții economici. Acest
fapt se poate realiza prin conceperea, promovarea, schimbul și distribuția eficientă a bunurilor și serviciilor către consumatori.
171
Prelucrearea și transferul rapid al informațiilor economice prin intermediul noilor
tehnologii, al rețelelor de calculatoare și Internetului-ului reduc substanțial, timpul de
comunicare către consumatori a tipului de produse care se găsesc pe piață, unde și cum le pot procura. Nu în ultimul rând, se permite consumatorului să afle dacă produsele respective corespund cerințelor sale.
Prin Internet se realizează, de asemenea, o comunicare rapidă în interiorul firmei.
Mixul de marketing este un concept esențial al al marketingului actual care reprezintă "ansamblul de instrumente tactice de marketing controlabile, pe care firma le combină cu
scopul de a produce pe piața țintă reacția dorită” (Ph. Kotler, J. Saunders, G. Armstrong, V.
Wong – Principiile marketingului – ediția europeană, Ed. Teora 1998, “Principii de
marketing” – p. 134-135).
Elementele folosite de organizație pentru a influența cererea pentru produsul său, în general, și vânzările, în mod special, sunt:
– produsul însuși;
– nivelul prețului;
– activitatea promoțională – în cadrul căreia se inscrie tema lucrării de față și care
are un rol economic special în cadrul activității de marketing a unei societăți;
– și distribuția sau plasarea produsului.
Figura următoare prezintă cele patru elemente, în relația lor cu piața țintă (Sica Stanciu , Bazele generale ale marketingului , Note de curs – Universitatea din București, Catedra de științe economice, 2002).
Calitatea materialelor utilizate în promovare (reviste, cataloage, afișe, pliante, panouri stradale, pagini WEB etc.) este esențială pentru succesul pe piață, alături de calitatea
172
produsului, deoarece primul impact este dat de imaginea de prezentare prin care se face cunoscută existența acestuia.
Culoarea, ca impact psihologic asupra consumatorului, este prezentă în trei dintre cele patru elemente decisive în vânzarea unui produs:
– PRODUS – în funcție de utilitatea sa, produsul are o culoare proprie, are ambalajul colorat, are o marcă cunoscută și o siglă;
– PREȚ – orice preț este prezentat color, mai ales atunci cand se fac reduceri;
– PROMOVARE – în această acțiune putem spune că alegerea culorilor joacă un rol
esențial, culoarea având un impact direct asupra consumatorilor, le poate modifica
comportamentul, ceea ce duce la efecte economice semnificative.
Cei 4P, Produs, Preț, Plasament, Promovare, sunt puși în legătură cu cei 4C, Cerințe,
Cost, Comoditate, Comunicare, pentru a influența cumpărătorul (Sica Stanciu, Bazele
generale ale marketingului , Note de curs – Universitatea din București, Catedra de științe
economice, 2002) :
Cei “4P” Cei “4C”
Produs Cumpărătorul cu cerințele și dorințele sale
Preț Cost suportat de cumpărător
Plasament (distribuție) Comodiatatea achiziționării
Promovare Comunicare
Activitatea de promovare are un rol deosebit prin efectele unei promovări eficiente. În perioada actuală, în care cresc într-un ritm alert atât complexitatea ofertei și a ofertanților, cât și volumul și structura nevoilor, pentru producător este foarte important să comunice
posibililor clienți datele necesare aflării avantajelor oferite de produsele lui și să recepționeze reacțiile acestora, ca surse de informații pentru activitatea lui viitoare. Comunicarea
permanentă este importantă, cu atăt mai mult cu cât consumatorii și ofertanții sunt la distanțe mari, deoarece o informare rapidă și corectă stimulează cererea, o orientează către anumite produse și influențează consumul. Având în vedere concurența existentă pe piață, firma care se face cel mai rapid cunoscută are cele mai mari câțtiguri.
Transferul de informații prin tehnologia propusă a devenit o necesitate chiar și pentru firmele din România, care au intrat în acest flux abia în ultimii 10 ani. Impactul asupra
consumatorilor este sesizat prin creșterea volumului de bunuri vândute și, pe această bază, a profitului, ca unic scop al producătorului. Dar, pentru ca impactul comunicării să fie maxim,
173
întregul mix de marketing al firmei, nu numai promovarea, ci și produsul, trebuie să fie
coordonat în așa fel încât să se asigure o difuzare completă a informației și o recepționare a modului în care acestea sunt apreciate.
Cele patru instrumente promoționale sunt folosite în activitatea de promovare a unui produs sunt publicitatea, vânzarea personală, promovarea vânzărilor și relațiile publice. Toate patru urmăresc prezentarea organizației, a produselor și serviciilor sale, sensibilizarea
potențialilor clienți și, bineînțeles, creșterea vânzărilor, pentru a obține un profit mare. Se
poate spune că promovarea se realizează prin comunicarea corectă și eficientă a tuturor
caracteristicilor produsului.
Fluxul materialului promoțional, care- l transmite la distanțe mari prin intermediul
rețelelor de calculatoare ținând cont de păstarea calității culorilor, este următorul:
– de la emițător= sursa de informații, punctul de pornire unde se generează ideea
materialului dat pentru publicitate, se primește propunerea pentru afiș, catalog, etc. -are loc codificarea – procesul de convertire a materialului respectiv din forma
primară în formatul accesibil prelucrărilor tehnologice ulterioare;
-mesajul= ideea, informația ce trebuie transmisă , care a fost codificată într-un
simbol care se poate expedia ulterior; forma simbol se exprimă prin cuvinte scrise,
poate chiar rostite, prin imagini color, grafice etc.
– mijlocul de transmitere = suportul mesajului, prin care urmează să fie difuzat; în
general, canalele de comunicare prin care mesajul trece de la emițător la receptor
sunt considerate vehiculele comunicării și sunt denumite generic media, cele mai
utilizate fiind: ziarul, revista, televiziunea, radioul, panoul, afișul, ambalajul, cartea
poștală, și nu în ultimul rând, direct de la tipografie, pe internet, către receptor;
-decodificarea – este procesul invers codificării, prin care receptorul interpretează
mesajul, atribuind simbolurilor codificate de emițător un anumit înțeles sau sens,
încercând să descopere ideea mesajului transmis; uneori, receptorul conferă
mesajului altă semnificație decât cea transmisă de emițător din variate motive:
grad mare de abstractizare, codificare neclară, suport inadecvat, prezentare prea sofisticată pentru nivelul de înțelegere al receptorului etc.; drept urmare, este necesară o tehnologie de mare precizie pentru a menține calitatea mesajului prin transmiterea cât mai fidelă a imaginilor color din mesaj ;
– receptorul =destinatarul mesajului, care poate fi consumatorul, distribuitorul sau
furnizorul; mesajul este recepționat direct de la sursă sau prin media;
174
– răspunsul – este maniera în care receptorul reacționează la mesaj, atitudinea sa față
de acesta; poate să nu aibă nici o reacție din diverse motive (nu-l interesează
produsul, ideea, mesajul este confuz, nu-l înțelege, pasivitate) sau poate să aibă
reacție de respingere, pentru că-l enervează mesajul; de asemenea, poate avea mai multe răspunsuri;
– reacție inversă (feed-back) – este partea răspunsului dat de receptor emițătorului
prin telefoane, scrisori, reamintire, recunoaștere sau direct prin internet;
-zgomotul de fond – este bruiajul ce apare pe canalul de comunicare sau
decodificare incorectă, care face ca mesaul recepționat să fie diferit față de cel
transmis.
Din prezentarea acestui model, reiese că procesul de prelucrare a mesajului nu e de loc facil, cum pare la prima vedere, întrucât are mai multe componente cu grad mare de
sensibilitate și poate fi ușor distorsionat.
Pentru emițător este foarte important să respecte cel puțin “patru condiții
fundamentale pentru dobândirea succesului în comunicare, condiții ce trebuie îndeplinite
dacă se dorește ca mesajul să producă răspunsul dorit” (Wilbur Schramm, “The Process and
Effects of Mass Communications”, University of Illinois Press,1955 ). Aceste patru condiții
sunt :
1. mesajul trebuie să fie proiectat și transmis astfel încât să capteze atenția
respectivului destinatar;
2. mesajul trebuie să utilizeze simboluri comune atât experiențelor sursei, cât și
destinației, pentru ca sensul său să poată fi receptat și înțeles;
3. mesajul trebuie să trezească în destinatar conștiința existenței unor trebuințe,
sugerându-i concomitent acestuia modalități de a le satisface;
4. mesajul trebuie să sugereze o modalitate de a satisface aceste nevoi, adecvată
grupului căruia îi aparține destinatarul din acel moment (Sica Stanciu , Bazele
generale ale marketingului , Note de curs – Universitatea din București, Catedra de științe economice, 2002) .
Promovarea trebuie să fie rapidă și permanentă, pentru o eficiență economică,
deoarece asistăm la o aglomerare a piețelor, la o saturare a consumatorilor în raport cu
numărul excesiv de comunicații publicitare, la banalizarea produselor și a mărcilor, preferința pentru rezultate rapide. Acest aspect, cu puternice implicații economice, este prezentat în lucarea de față, prin mijloace tehnologice de prelucrare și transmitere rapidă a materialului publicitar asigurandu-se promovarea rapidă și permanentă la orice distanță de sursă.
175
Un rol esențial îl joacă imaginea produsului respectiv. Nu contrază faptul că produsele
sunt de calitate, dacă nu sunt cunoscute și nu atrag atenția prin forma de promovare. Trebuiesc
reamintite cât mai des calitățile produsului, având în vedere oferta foarte bogată care există pe
piață.
Promovarea cuprinde, în sine, toate mijloacele de publicitate, dar este mult mai
complexă. Prin miloacele specificate în această lucrare se depășesc limitele de publicitate, materialele promoționale fiind deosebit de complxe, rapid transmise, păstrând cât mai fidel mesajul producătorului. Materialul publicitar (catalog, afiș, revistă, pagină WEB, etc.)
prelucrat și transmis prin această tehnologie este de calitate ridicată deoarece:
– se preia cât mai clar și fidel imagimea sa, compusă din grafice, tabele, hărți, etc., și
se reproduce în format digital care poate fi afișat pe monitor, stocabil în biblioteci
WEB sau reprodus pe hârtie (afișe, cataloage, etc.);
– se prelucrează direct, imediat și concret;
– poate fi ușor modificat, completat sau corectat de emițător;
– răspândirea în spațiu este ultrarapidă datorită Internet-ului și dotării tehnologice a
firmelor;
– răspunsul este de multe ori instantaneu;
– captează atenția și atrage potențiali consumatori, prin informarea acestora cât mai
rapidă, clară și concisă, prin intermediul acțiunii culorilor asupra subconștientului uman.
Aceste materiale contribuie atât la orientarea și informarea potențialilor clienți în
legătură cu îmbunătățirea unui produs existent sau cu lansarea unui nou produs, cât și la
promovarea vânzărilor prin captarea atenției acestora. Sunt utilizate atât la promovarea
produselor, prin toate mijloacele de publicitate realizate prin mass-media, cât și la locul
vânzării.
Culoarea este prima sesizată de fiecare persoană când primește o reclamă, vede o
firmă luminoasă, primește un pliant etc. Este prima impresie, deosebit de puternică, deoarece un produs poate fi rejectat pentru simplul fapt că prezentarea este prea stridentă sau
insesizablilă. Dacă prezentarea este bună, potențialul client va citi mai departe, va intra în stand, va cerceta produsul, altfel va renunța în câteva secunde. Prima selecție se referă la culoarea de fond, apoi restul, fără să se piardă din vedere armonia culorilor.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale marketingului, în vanzari, este utilizarea
culorii. O siglă (brand) concentrează esența companiei – afacerii, produsului, serviciului- cea mai mare putere a brandului fiind dată de faptul că este rapid memorat și tot la fel de repede
176
firma se poate face cunoscută. Compania trebuie să gândească la un brand cu care să se
identifice. În afara de numele, cuvintele care alcătuiesc sigla, culorile sunt esențiale.
Este esențial de asemenea modul în care este reprodusă sigla pe materialele promoționale. Pentru a se obține rezultatele scontate este bine de știut că prima imagine a firmei într-un spațiu de prezentare este dată de percepția pozitivă a imaginii oferite de reclamă, în principal de percepția culorilor utilizate. În cadrul unei expoziții pot fi mai multe firme care au aceeași culoare de bază, diferă însă nuanțele și modul în care sunt combinate culorile pentru
identificare. În acest caz, reproducerea clară și corectă a culorilor aduce servicii firmei prin atragerea clienților și, implicit, prin găsirea potențialilor cumpărători.
Semnificația culorilor în afaceri
Ințelesul culorilor depinde de spațiul cultural, rasă, gen, și chiar de vârstă, deci nu este bine să se aleagă o culoare la modul general, ci în acord cu beneficiarii țintă ai produsului sau serviciului. De exemplu, albul este asociat cu nunta în Europa și America de Nord, dar în Asia poate fi asociat cu moartea. Aici roșu este culoarea utilizată la nunți. Un exportator de rochii de mireasă albe în China va da faliment foarte repede.
Cercetările de marketing au identificat, până la urmă, în mare ce semnificație are fiecare culoare în mintea omului, cu toate că de la o țară la alta acestea pot să difere. Se recomandă ca o companie să poată modifica culorile materialelor publicitare în funcție de audiența la care se adresează. Spre exemplu, o firmă care activează în industria sucurilor naturale, poate folosi pentru ambalajele produselor o paletă largă de culori (roșu, galben, verde), în timp materialele promoționare destinate atragerii de noi investitori se
confecționează utilizând o gamă mult mai restrânsă de culori(să zicem un albastru în mai
multe nuanțe) pentru a inspira încredere și stabilitate. Site-urile adresate copiilor, în schimb,
folosesc de cele mai multe ori culori primare și deschise deoarece copii preferă aceste culori și răspund pozitiv la ele. Dacă dorim să vindem cărți copiilor, dar promovarea se face pentru părinți, atunci trebuie ținut cont de ambele aspecte. Astfel, design-ul carților trebuie să
folosească culori luminoase, primare (roșu, albastru, galben..) cu impact asupra copiilor care urmează să le citească, iar materialele de marketing (site-ul WEB, broșura etc) trebuie
adresate părinților. O alegere ar putea fi culoarea albastră (încredere).
Cele mai mari companii din lume au asociate propriile culori, ca de exemplu:
IBM – BIG BLUE – semnifică stabilitate și conservatorism;
UPS – BROWN (maro) – semnifică longevitate și încredere, trăinicie.
177
Testarea culorilor se face pe un eșantion mai îngust și abia ulterior se merge la o scară mai largă. În cazul unei pagini WEB, se folosesc seturi de culori și nu doar culori aparte.
Statistic, există câteva seturi de culori cel mai des folosite care, tot statistic, au impactul cel mai mare, ca de exemplu:
1. Roșu, galben și alb;
2. Albastru și alb;
3. Roșu, gri și alb ;
4. Albastru, orange și alb;
5. Galben, sur și alb.
Efectele utilizării culorilor cu implicații economice
Se enumeră următoarele aspecte ale promovării, în legătură directă sau indirectă cu utilizarea culorilor:
1. Prin atracția vizuală, imaginea de promovare poate scoate în evidență anumite
caracteristici ale produsului sau serviciului și poate estoma alte elemente, în funcție de dorințele furnizorului.
2. O calitate slabă a materialului, din punct de vedere al reproducerii culorii, poate
îndepărta beneficiarii, indiferent dacă forma de promovare este pe hârtie, pe Internet,
pe o pagină Web, o prezentare directă în expoziții sau la locul de distribuire.
3. Culorile sunt în sine un limbaj. Dintre toate formele de comunicare non-verbală,
culoarea este metoda de convingere și înțelegere a mesajului cea mai rapidă și ceaa
mai eficientă. Cele mai multe reacții la culoare ale oamenilor sunt subliminale și
consumatorii sunt în general inconștienți de efectul persuasiv al culorilor.
4. Numite adesea vânzătorul tăcut, culorile pot atrage instantaneu ochiul consumatorului,
comunicând mesajul aferent afacerii crează o identitate a brandului și, cel mai
important, sporesc semnificativ vânzările.
5. Mai mult, diverse stări emoționale tind să fie asociate cu fiecare culoare și este
important să se amintească consumatorului o stare de bine pentru a crea o legătură subliminală cu produsul.
6. Culorile spun tuturor dacă un produs este accesibil, atât ca preț cât și ca posibilitate de
achiziționare.
7. Culorile determină pe cineva să înceapă să citească un articol dintr-o revistă sau de pe
o pagină Web și cât timp să stea pe acea pagină. Faptul că articolul este citit nu este
întotdeauna legat de conținutul strict, ci și de forma de prezerntare.
178
8. Culorile determină de asemenea modul în care oamenii răspund și achiziționează
produsul respectiv, în funcție de culoarea de bază a sitului Web, asociată deja pe
subconștent cu anumite tipuri de produse.
9. Culorile influențeată obiceiurile cumpărătorilor. În America roșu, oranj, negru și
albastru regal, sunt culori eficiente pentru a trezi impulsul de a cumpăra. Rozul,
asociat cu curcanul și albastrul strălucitor asociat cu marina sunt culori moderne și
distinse care pot atrage clienții cu buget mare. Roșul, mai pal, ca și albastrul cerului
atrag conformiștii.
10. Culorile trebuiesc folosite în acord cu piața de distribuire a materialului: dacă sunt
asiatici reclama trebuie gândită cu roșu, dacă sunt nemți, se gândește o reclamă cu
oranj, iar dacă sunt americani culoare favorită este albastru.
Este o realitate faptul că marile companii cheltuiesc milioane de dolari pentru cercetări în domeniul utilizării culorilor, atât pentru produse sau modalități de ambalare, cât și pentru imaginile de promovare.
Efectele economice directe sunt determinate de eficiența marketingului direct, care
poate fi calculată pînă la ultimul ban investit. Trimiterea materialelor promoționale prin poștă (broșuri, scrisori, pliante, CD-uri) sau prin intermediul poștei elctronice, reprezintă metoda
cea mai utilizată de promovare prin marketingul direct. Rezultatele se cunosc rapid – câte
firme au răspuns, câte sunt interesate, câte au cumpărat. Se poate calcula astfel un indicator de eficiență foarte util numit ROI (Return On Investment) care arată câți bani au rezultat ca
urmare a investiției făcute. Această formă de promovare are un avantaj chiar mai mare decât
cel enunțat mai sus: rezultatele pot fi estimate înainte de derularea efectivă a programului prin testarea prealabilă pe un eșantion restrâns de firme. Această testare poate aproxima cât de
eficientă va fi promovarea și reprezintă un instrument foarte utilizat în marketingul direct
modern. Dacă se dorește maximizarea profitului chiar din momentul conceperii materialelor
promoționale, se cercetează piața și ce este vital pentru oameni. Se cercetează răspunsul la
culoare al pieței țintă. În acest scop, se folosesc materialele tipărite cu diverse culori și nuanțe produse în acest moment de către tipografii din ce în ce mai performante. Se testează diverse
versiuni ale culorilor, se solicită un feedback și se fac schimbări pentru a se obține ceea ce se
doreste. Tipografiile pot reproduce milioane de nuanțe și nu mai este necesar să se facă
prezentări manuale, testarea fiind mult mai simplă în acest caz.
179
4. Sistem informatic pentru distribuția informațiilor economice reprezentate prin imagini color realizate într-un sistem digital cu management de culoare
Dezvoltarea domeniului informatic și a tehnologiilor informaționale de comunicare a permis civilizației umane trecerea de la o societate industrializată la o societate
informațională. Informația devine resursă fundamentală a societății și este folosită intensiv în toate sferele activității și existenței umane, ceea ce are un mare impact economic și social.
Colaborarea mai accentuată și preocuparea pentru elaborarea de noi modele de comunicare
superioară se regăsește, cu semnificativ accent, pe agenda metodică a marilor companii din
lume. În rândul specialiștilor este acreditată ideea că o activitate la nivel superior, cantonată doar în sistemul tradițional de comunicare, deja clasic, cu informare bazată pe comunicarea
obișnuită între membrii societății, nu mai poate face față schimbărilor ce se produc în
societatea umană la începutul secolului XXI.
Diseminarea informațiilor parcurge un proces de globalizare, de excepțională
amploare, cu ajutorul tehnologiilor informaționale. S-a apreciat că, datorită tehnologiilor informaționale, în ultimii 20 de ani, peste 2 miliarde de oameni săraci au avut acces la cunoștințe, lucru care a condus la eradicarea multor situații inacceptabile de sărăcie și la dezvoltarea societății umane.
Globalizarea se datorează în totalitate mobilității și comunicării fără frontiere. S-a
constatat că există trei instrumente dinamice ale globalizării: cunoașterea, prin învățare și
educație, fluxurile financiare atotcuprinzătoare în sistemele productiv-economice, comerțul
liberalizat.
În acest context global, accesul la informație joacă un rol fundamental în facilitarea accesului la cunoaștere și acțiune economică eficientă. Tehnologiile co-modifică și
industrializează informația, cunoașterea devenind un bun, o resursă pentru dezvoltare.
Informația devine transfrontalieră, iar distribuirea ei se va realiza prin creșterea
conectivității (cu legături mai accentuate în rețeaua Internet) și prin accesul la resursele
deschise, constituind un obiectiv cu operaționalitate generalizată pe plan mondial.
În epoca actuală, distribuția informației în format electronic prin internet reprezintă
singura modalitate capabilă să satisfacă nevoile de documentare completă în rândul
specialiștilor, să le asigure autonomie, să genereze încredere în propriile posibilități și în capacitatea personală a fiecăruia pentru o activitate eficientă.
180
4.2 Aplicația Imagini On- Line de distribuire a imaginilor color complexe dintr-o
bază de date
În prezenta lucrare se propune o soluție de sistem pentru distribuția informației de
natură economică sub formă de imagini, în format electronic prin internet, capabilă să
satisfacă nevoile de documentare completă în rândul specialiștilor, să le asigure accesul la informațiile arhivate, documente, care să poată fi reproduse, la cerere.
Sistemul propus este un produs software dedicat gestionării și distribuției de informații
cu caracter economic reprezentate în imagini, care folosește pentru dezvoltare și exploatare o
platformă hardware bazată pe mediul PC, ușor accesibilă, ca mod de utilizare și costuri de
achiziție.
Cerințele minime, la nivel hardware, impuse sistemului de gestionare și distribuție prin
internet, sunt cele specificate în documentația aplicațiilor software folosite pentru dezvoltarea
sa.
Mediul Microsoft SQL Server 2000 are nevoie, pentru a rula, de resurse hardware cu următorii parametri minimi:
– calculator PC compatibil INTEL, mimim Pentium 4 2 MHz;
– memorie RAM, minim 512MB, recomandat 1 GB;
– spațiu liber pe HardDisk, minim 250 MB;
– monitor VGA, cu rezoluție minimă 768×1024;
– mouse;
– unitate CD-ROM.
La nivel software, aplicația care se proiectează poate rula sub sistem de operare Windows NT/ 2000 server / XP Professional. La nivel hardware, trebuie ținut cont și de resursele minime solicitate de sistemul de operare. Pentru Windows XP, cel mai utilizat la ora actuală datorită performanțelor programelor utilitare componente, sunt necesare suplimentar minim 128 MB RAM, optim 256 MB RAM și spațiu pe HardDisk corespunzător, în funcție de cantitatea de informație sub formaă de imagini care va fi depozitată.
Pentru comunicație și internet, se folosesc pachetele software Internet Explorer, versiune minim 5.0, și Internet Information Services, activat pentru aplicații XML.
Pentru comunicația cu baza de date, se folosește biblioteca de clase ADO. NET,
componentă a mediului de dezvoltare software .NET, care necesită instalat pachetul Microsoft Visual Studio .NET pentru dezvoltare de aplicații.
182
Descrierea mediului de dezvoltare software
Mediul de dezvoltare software folosit pentru implementarea sistemului de distribuție prin internet a informațiilor economice este platforma Microsoft Visual Studio .NET care interacționează cu Microsoft SQL Server 2000, pentru lucrul cu baze de date.
C# și platforma .NET
C#, alături de alte limbaje, cum ar fi Visual Basic .NET si C++, formează platforma .NET, un mediu de dezvoltare puternic, creat pentru a oferi o productivitate crescută dată de o viteză mare de dezvoltare a aplicațiilor. Scopul C# este acela de a oferi un limbaj simplu, sigur, modern, orientat pe obiecte, care să faciliteze crearea de aplicații web, în cadrul platformei .NET. C# este un limbaj nou, dar care are la bază lecțiile învățate, de-a lungul timpului, din limbajele folosite în ultimele trei decenii. Astfel, la C# întâlnim caracteristici ale unor limbaje cum ar fi Java, C++, Visual Basic (VB) și altele.
Dacă limbaje cum sunt Java sau C++ sunt oarecum independente, putând rula pe Windows, Unix, sau pe alte platforme, C# nu are sens decât în cadrul platformei .NET, oferita de Microsoft special pentru dezvoltare de aplicații și pentru web.
Platforma .NET
Când Microsoft a anunțat apariția limbajului C#, în iulie 2000, aceasta s-a petrecut în contextul mai larg al apariției platformei .NET. Platforma .NET este, în esență, un cadru de dezvoltare care oferă o nouă interfață de programare (API), în plus față de API-urile și serviciile clasice oferite de Windows. De asemenea, .NET pune împreună și integrează un numar de tehnologii folosite de Microsoft numai separat, până la sfârșitul deceniului trecut. Printre acestea se pot enumera tehnologii cum ar fi COM+ , ASP care era folosit la dezvoltarea aplicațiilor web, XML, SOAP, WSDL, etc.
Conform Microsoft, 80% din bugetul alocat pentru cercetare și dezvoltare a fost direcționat către platforma .NET și tehnologiile aferente. Și rezultatele au fost pe măsură.
Platforma .NET este formată din patru grupe separate de produse :
– Un set de limbaje, incluzand C# și Visual Basic .NET; un set de metode de
dezvoltare care include Visual Studio .NET; o librărie de funcții pentru programarea aplicațiilor și serviciilor web, precum și a aplicațiilor Windows; Common Language Runtime (CLR), un limbaj care execută obiectele din cadrul mediului de lucru.
183
– Un set de servere compatibile cu .NET, cum ar fi SQL Server 2000, Exchange
2000, BizTalk 2000, care dau o funcționalitate suplimentară pentru lucrul cu baze de date, e-mail, etc.
– O multitudine de servicii web comerciale, disponibile contra cost, pe care dezvoltatorii le pot folosi la realizarea de aplicații.
– Dispozitive electronice, altele decât computere personale, bazate pe .NET, cum ar
fi telefoane mobile, jocuri electronice, etc.
Mediul de dezvoltare .NET
.NET suportă nu numai folosirea de limbaje diferite pentru dezvoltarea de aplicații, ci și integrarea acestora. Aceasta înseamnă nu numai faptul că programatorii pot să folosească limbajul care le este mai familiar, ci și faptul că ei pot importa, într-un limbaj, clase scrise în alte limbaje. Acest lucru este posibil prin respectarea unor specificații (Common Type System) care sunt respectate de către toate componentele .NET. De exemplu, totul în .NET este un obiect, aparținând unei clase care derivă din clasa rădăcină, denumită System.Object. Common Type System se referă la conceptele generale legate de clase interfețe, tipuri.
Platforma .Net mai cuprinde și Common Language Specification (CLS), care oferă o serie de reguli de baza care sunt necesare pentru a putea face posibilă integrarea mai multor limbaje. CLS pune condițiile minime pe care trebuie sa le îndeplinească un limbaj pentru a putea fi integrat în familia de limbaje .NET. Compilatoarele care respecta CLS vor crea obiecte care pot să interacționeze unele cu altele.
Mediul de dezvoltare .NET poate rula pe o multitudine de sisteme de operare din familia Windows și are mai multe componente dintre care :
– Patru limbaje oficiale : C#, Visual Basic .NET, Managed C++, Jscript .NET ;
– Common Language Runtime (CLR), o platformă comună acestor limbaje;
– O multitudine de biblioteci de clase cunoscute sub numele de Framework Class
Library (FCL)
184
Cea mai importantă componentă a platformei .NET este CLR, care reprezintă mediul în care sunt executate programele. CLR include și o mașină virtuală, similară din multe puncte de vedere cu mașina virtuală Java. La un nivel mai ridicat, CLR activează obiectele, face verificări de securitate asupra lor, le execută, colectează memoria nefolosită.
În figura de mai sus, se poate observa că pe CLR se bazează o serie de clase de bază urmate de un nivel de date și clase XML. Nivelul cel mai ridicat este format din clase pentru dezvoltare web și de aplicații Windows. Toate aceste clase sunt cuprinse în denumirea generică de Framework Class Library, care oferă un API orientat pe obiecte și dă toata funcționalitatea .NET.
Compilarea in .NET si MSIL
În .NET programele nu sunt compilate direct în executabil, cum se intâmplă la multe alte limbaje, ci într-un limbaj intermediar, denumit Microsoft Intermediate Language (MSIL), care este executat ulterior de catre CLR. Indiferent de limbajul de nivel superior în care a fost scris, fie ca acesta este C#, VB sau C++, orice program va fi compilat în limbaj intermediar MSIL și salvat pe disc. La rulare, programul în limbaj intermediar este compilat încă o dată de cate compilatorul Just In Time care va produce executabilul. JIT este un compilator care rulează, la cerere, de fiecare dată cand este apelată o metoda. JIT analizează limbajul intermediar și produce cod mașină optimizat. De asemenea, JIT recunoaște dacă un fragment
185
de cod a fost deja compilat și acesta nu va mai fi compilat decât dacă se modifică. Prin urmare, se poate constata că o aplicație .NET are tendința de a deveni tot mai rapidă, după un numar de rulări, până se ajunge ca tot codul să fie compilat și JIT nu va mai interveni.
Limbajul C#
Limbajul C# a fost dezvoltat de o echipă restrânsă condusă de inginerii Anders Hejlsberg și Scott Wiltamuth, primul dintre ei fiind cunoscut și pentru crearea limbajului Turbo Pascal, și ca fiind cel care a condus echipa care a creat Borland Delphi, unul dintre primele medii integrate de dezvoltare de aplicatii client-server.
C# este un limbaj simplu, având la bază numai 80 de cuvinte cheie și câteva tipuri de date, dar este gândit în așa fel încât să poată fi folosit cu ușurință pentru implementarea unor concepte de programare moderne. C# are suport pentru programare orientată pe obiecte, orientată pe componente și structurată. C# contine cuvinte cheie pentru declararea de noi clase, implementarea încapsulării și a polimorfismului, acestea fiind unele din caracteristicile esențiale ale unui limbaj orientat pe obiecte.
Accesul la baza de date
Precum multe alte aplicații întâlnite în lumea reală, și în cazul de față apare necesitatea de a interacționa cu baza de date. Platforma de dezvoltare .NET ne oferă, în această direcție, un instrument puternic, sub forma unui set de clase de obiecte destinate lucrului cu baze de date. Aceste clase sunt cunoscute sub numele generic de ADO .NET.
ADO .NET este foarte similar cu predecesorul său ADO, cu o diferență majoră, anume
aceea că ADO .NET are o arhitectură deconectată. Într-o arhitectură deconectată se face o
copie a datelor pe mașina locală, asupra căreia se efectuează prelucrările necesare. Mașina
locală se conectează din nou la baza de date doar atunci când vrea să salveze sau să
actualizeze datele. Acest tip de arhitectură prezintă câteva avantaje clare, unul dintre acestea
fiind înlăturarea problemelor legate de obiectele conectate. Un model de arhitectură conectat
permanent la baza de date ar presupune o utilizare intensivă de resurse, fiind practic imposibil
să se poată conecta simultan un număr de câteva mii sau chiar sute de mii de utilizatori. Din
acest punct de vedere, putem spune că o arhitectură deconectată consumă mult mai puține
resurse.
ADO .NET se conectează pentru a îsi actualiza datele și se mai conectează când are de făcut modificări în baza de date. Multe aplicații folosesc intensiv operații de citire și afișare a
186
datelor, lucru care nu necesită o conectare permanentă la baza de date, dar consumă foarte multe resurse.
Comunicația unei aplicații dedicate cu BD prin intermediul ADO.NET și SQL Server
În figura de mai sus este reprezentat modelul obiectelor primare componente ale ADO.NET, o bibliotecă de clase de obiecte care permit accesul la o bază de date.
Clasele .NET se împart în două categorii, DataProviders, furnizori de date care se ocupă cu comunicarea cu un depozit de date stocate fizic și DataSet, datele actuale, fiecare din aceștia comunicând cu DataConsumers, care pot fi aplicații web sau Windows.
187
ASP.NET
Tehnologia ASP.NET este destinată pentru crearea de aplicații web și site-uri dinamice oferind o colecție bogată de clase de obiecte pentru construirea de aplicații web
aflate în System.Web și System.Web.UI. Formele web implementează un mod de programare prin care paginile web sunt generate dinamic pe un server web, pentru a fi distribuire unui browser de internet. Folosind Web Forms se generează static conținutul .html, iar partea dinamică este scrisă într-un limbaj de programare, urmând a fi integrată cu partea statică și timisă browser-ului.
Limbajul SQL (Structured Query Language)
SGBD-urile din ultimele generații implementează funcția de interogare a bazei de date cu ajutorul unor limbaje de interogare care dau posibilitatea căutării datelor după conținut, fără însă a preciza procedurile de acces. Din această categorie face parte limbajul SQL.
Limbajul SQL (Structured Query Language – limbaj structurat de interogare) este
utilizat pentru manipularea și regăsirea datelor din bazele de date relaționale.
SQL-ul pune la dispoziția programatorului sau a unui administrator de baze de date următoarele facilități:
posibilitatea de modificare a structurii bazei de date;
posibilitatea schimbării valorilor de configurare pentru securitatea sistemului;
permite stabilirea și modificarea drepturilor date utilizatorilor asupra bazelor
de date sau a tabelelor;
permite interogarea unei baze de date;
oferă facilități multiple referitoare la actualizarea conținutului unei baze de
date.
O interogare SQL nu este neapărat o întrebare pusă bazei de date, ci, cel mai adesea, o comandă pentru executarea uneia dintre acțiunile de mai jos:
să construiască sau să șteargă o bază de date;
să insereze, să modifice sau să șteargă linii sau câmpuri;
să caute în tabele o anumită informație și să returneze rezultatele într-o
anumită ordine;
să modifice securitatea informațiilor;
simplă interogare (întrebare).
188
Mediul de dezvoltare software folosit pentru implementarea sistemului de distribuție a informațiilor oferă posibilitatea creării unei aplicații software care să permită distribuirea de imagini reprezentând informații economice în condiții de securitate și confidențialitate a lor.
4.3 Performanțele sistemului informatic realizat
Descrierea funcțiilor aplicației
Aplicația pentru distribuție de informații economice sub formă de imagini color deservește două tipuri principale de utilizatori. Funcțiile programului sunt definite astfel încât să se asigure separarea sarcinilor precum și accesul la informații in condiții de securitate, integritate și confidențialitate a datelor stocate. Cele două tipuri distincte de utilizatori sunt: administratorii de sistem și utilizatori care au drepturi de obținere și descărcare informații pe nivele de privilegiu care pot fi definite de către administratori.
Un utilizator accesează pagina de internet iar, după autentificare, pe bază de UserName și parolă personală, în funcție de nivelul de privilegiu asignat poate să execute una sau mai multe din operațiile:
Căutare informații după:
o Cuvinte cheie descriind informația dintr-o categorie menționată; o Căutare publicații în funcție de autor;
o Căutare imagini (hărți) specificând coordonatele geografice ale zonei
căutate și categorie de informații;
o Căutare imagini
Se prezintă pe lângă realizări de ultimă oră în domeniul prelucrării imaginilor,
rezultând de aici tendințe ale evoluției spre utilizarea lor în mod superior în societatea bazată pe noile tehnologii informatice de comunicare, pentru perfecționarea continuă a activităților economice, modernizarea metodelor de conducere pe baze științifice și o documentare reală, completă din toate punctele de vedere.
Noile metode de analiză economică permit transformarea managementului tradițional în noi echipe de conducere moderne bazate pe tehnologiile informaționale.
189
Existența posibilității de acces deschis la resurse pentru specialiștii activând în cele mai diverse domenii de expertiză și generalizarea distribuirii lor prin telecomunicarea
modernă permit și îmbunătățirea rezultatelor în activitățile de management guvernamental, public și privat.
Informația contribuie la eradicarea multor situații inacceptabile de sărăcie și dezvoltare a societății umane.
Globalizarea se datorează în totalitate mobilității, inclusiv comunicării fără
frontiere.Deținerea de informații de calitate superioară în acest context global joacă un rol fundamental în facilitarea accesului la cunoaștere și acțiune eficientă.
O colectivitate competitivă este cea care produce cunoaștere prin folosind tehnologiile informaționale. Tehnologiile co-modifică și industrializează informația, cunoașterea devenind un bun, o resursă pentru dezvoltare.
Accesul mai larg la informație sub toate formele ei de prezentare se va realiza prin creșterea conectivității (cu legături mai accentuate în rețeaua Internet) și prin accesul la resursele deschise de cunoaștere.
Paradigma asigurării accesului la informații „oriunde și oricând” este deja realitate palpabilă în condițiile generalizării folosirii tehnologiilor informaționale moderne.
Costurile de implementare a unui astfel de sistem de pregătire și distrubuție a
informațiilor economice prelucrate digital sub formă de imagini sunt ridicate și, în continuare, costurile de menținere a sistemului pot fi semnificative, întrucât este necesară asigurarea
continuității funcționale și actualizarea permanentă a a bzei de date cu informații și
menținerea la nivelul standardelor celor mai bune practici de lucru.
Este necesară crearea de platforme informaționale legate în rețea regională,
introducerea auditului tehnic pentru continua completare și actualizare a tehnicii din dotare, perfecționarea administrării, respectiv a managementului rețelei, de instaurarea unei
colaborări mai largi între specialiștii diverselor domenii, cu misiunea de generator de fluxuri de cunoaștere.
190
Este recunoscută realitatea că în procesul informațional contemporan, cunoașterea se
fragmentează și se delimitează în adâncime și pe suprafețe variabile. De aceea, în prezent,
tendința este de a se formaliza o așa numită comunitate „consumator-creator informație
economică” determinată și orientată spre cunoaștere. Așa cum în societatea informațională
este instituit conceptul de noua economie, tot astfel, se certifică necesitatea instituirii noii
informări prin alianțe digitale, fără frontiere, în context real, fiind create comunități dinamice
virtuale.
Informarea trans-națională este deja realitate. Calitatea în producerea de informații a devenit rodul unei co-producții între cei ce utilizează informațiile, și creatorii de astfel de profesioniști din mediul economic dominat de tehnologii informanționale (informaticieni) competiția on-line fiind o realitate a prezentului.
Generarea colaborativă este superioară creării restrictive, limitative de natura
cooperării clasice între diverși specialiști, de noi modele de expandare a interoperatibilității. A fi colaborativ este mai eficient decât a fi cooperativ.
4.4 Originalitatea sistemului informatic realizat
Lucrarea de față își propune să prezinte un mod de utilizare a informațiilor economice
într-un alt mod decât cel tradițional. Se intră astfel în domeniul prelucrării și folosirii
imaginilor bazat pe tehnologii moderne digitale. Noile tehnologii informatice de comunicare
cu aplicabilitate în domenii care erau cantonate doar în sistemul tradițional, deja clasic, cu
prelucrare bazată pe comunicarea obișnuită între creatorii de informații și utilizatorii acestora
nu mai poate face față schimbărilor ce se produc în societatea umană la începutul secolului
XXI.
Posibilitatea de a obține imagini reprezentând informații de natură economică, la cerere poate fi considerată ca fiind o importantă resursă de documentare pentru specialiștii care activează în cele mai diverse domenii de activitate având astfel acces la rezultate de ultimă oră în domeniu permițând monitorizarea dinamică a fenomenelor economice.
191
Preocuparea multor instituții de a avea o reprezentare cât mai fidelă a unor fenomene economice sau sociale cu reflectare directă în domeniul eficienței activității lor, cu
posibilitatea optimizării costurilor de operare conduce la nevoia de diversificare a
modalităților de colectare și prelucrare a informațiilor necesare în procesul decizional, a
stabilirii strategiilor de dezvoltare de elaborare noi modele de expandare a interoperatibilității.
Sunt punctate direcțiile de evoluție în domeniul reproducerii imaginilor pornind de la
metodele primare de producere sau reproducere a lor până la realizările în plan concret prin
descrierea posibilităților prezente de distribuție globală a lor pentru valorificare în mod
superior.
Metoda de prezentare a informațiilor economice propusă oferă prilejul concret de
evaluare, respectiv comparare a diverselor stadii în existența unui organism economic, mod de prezentare a informațiilor economice într-un mod intuitiv, ușor de interpretat scoțând în
evidență viziunea, strategia, realizările, nivelul profesional și competitivitatea atinse în
managementul la nivel superior.
Implementarea unor portaluri prin intermediul cărora să fie distribuie imagini reprezentând informații economice va conduce la apariția de noi modele de conducere performantă la un nivel superior, preocupare care se regăsește cu semnificativ accent pe agenda metodică a marilor colectivități umane din întreaga lume.
Este acreditată în rândul specialiștilor ideea că administrația funcționând la nivel de eficiență și precizie superioare bazat doar pe metode ale sistemului clasic, pe comunicarea obișnuită între specialiști și factorii de decizie nu mai poate satisface nevoia de informare pentru schimbările ce se produc în societatea umană contemporană.
Cunoașterea devine transfrontalieră, iar utilizarea noilor tehnologii constituie obiectiv cu operaționalite generalizată pe plan mondial.
Este necesară o implicare instituțională mai mare a factorilor decizionali naționali și locali care se ocupă cu administrarea resurselor pentru facilitarea accesului liber, eficient la informații economice de interes public, utile în crearea contextului real în care să se poată produce o dezvoltare durabilă, modernă, uniformă, deschisă, inclusiv cea de la distanță.
192
Promovarea cunoașterii este legată de reformularea instituțională a administrațiilor de toate nivelurile. Platformele informatice fac parte, în mod necesar, din noua infrastructură a
administrație publice ele devenind tot mai sofisticate, laborioase, însă tot mai precise și
reprezentative.
Actualmente, administrațiile locale legate la platforma informatică a adminstrației
centrale trebuie să furnizeze resursele de informare (inclusiv sub formă de imagini) și în egală măsură trebuie să beneficieze de rezultatele sintetizate la nivel național intrând cu adevărat în rândul celor mai eficiente instituții publice ele acumulând informații pentru a crea, prin
propriul efort și angajament „de cunoaștere”.
Fără acces la informație sub toate formele ei de prezentare în absența dotării cu tehnică și tehnologii actualizate, adecvate conducerii eficiente, folosind rețeaua Internet, computerele și telecomunicațiile prin satelit nu se poate profita de avantajele societății bazate pe informație și cunoaștere condiție de importanță primordială pentru lumea contemporană în privința
dezvoltării și împlinirii materiale și spirituale.
Prin astfel de abordări a explorării informațiilor administrațiile au coborât „din ierarhie” „în rețea” și au devenit factori primordiali care prin cunoaștere maximizează oportunitățile și determină minimizarea riscurilor în societatea umană.
Consistența și relevanța informațiilor economice livrate se dovedește a fi cerință de prim ordin în efortul de asigurare a accesului la realitate, a alinierii la transformările ce se petrec pe plan mondial, asigurând astfel o pregătire pentru competiție și rezultate pe măsură.
Dintre concluziile de reală importanță reieșite din analizele specialiștilor se reține cea a evitării supremației standardelor obligatorii în de informare. Nu întotdeauna orice standard este de maximă relevanță.
Folosirea standardelor deschise, elaborate prin participarea largă a utilizatorilor, însă fără eliminarea posibiltății de multiplicare a alternativelor de aplicare pentru condiții
specifice. Ceea ce este sustenabil, fezabil și eficient este recomandabil pentru operabilitate.
193
Așadar, timpul prezent confirmă cu prisosință preocuparea și avansul lumii specialiștilor diverselor domenii prin deschiderea de noi căi de acces la informație.
Rezultă că, la nivelul diferitelor organisme economice sau administrative sunt necesare proiecte colaborative între specialiștii din diversele domenii spre a îmbunătăți generarea de informații trecându-se de la interdisciplinaritate la multidisciplinaritat.
194
Concluzii
Domenii de aplicabilitate
Sistemul de prepress digital cu management de culoare pentru distribuirea prin internet a
informațiilor economice reprezentate prin imagini color proiectat și implementat este destinat:
– creatorilor de imagini color cu conținut în domeniul propriu de activitate care îl pot
folosi pentru publicarea acestora;
– utilizatorilor de imagini color pentru a fi reproduse la cerere.
Sistemul funcționează în cadrul Facultății de Geografie din cadrul Universității SPIRU HARET care realizează hărți economice pentru zone din Romînia ce trebuie publicate pentru a fi la dispoziția altor cercetători din domeniu.
Baza de date de imagini gestionată prin intermediul acestui sistem poate fi alimentată cu imagini din orice domeniu de orice firmă sau persoană interesată să le distribuie pe acestă cale cu posibilitatea de consultare sau listare din orice loc geografic.
În acest context se enumeră cîteva din domeniile în care are aplicabilitate aces sistem.
Utilizarea de imaginilor reprezentând informații de natură economică poate reprezenta o
unealtă puternică în luarea de decizii la nivelul oricărui organism economic. Imaginile pot reprezenta produse (cataloage sau documentații), statistici sub formă grafică, evoluția în timp a activității,
informații despre penetrarea în piață, localizarea clienților sau informații utile în prevenirea întreruperii sau perturbării activității datorită fenomenelor naturale.
Cunoașterea obiceiurilor clienților este critică pentru succesul unei companii. Cunoașterea unor răspunsuri la întrebări cum ar fi cine sunt clienții, ce cumpără ei mai mult sau unde pot fi găsiți alții
similari permite luarea de decizii corecte cu privire la campaniile de marketing și mai ales la
identificarea de noi clienți. Se poate determina în ce arii geografice rezidă cei mai buni clienți și în ce mod pot fi ei contactați.
Înțelegerea a cât de departe sunt dispuși să călătorească clienții poate influiența decizia de stabilire a adresei unei noi locații. La schimbarea condițiilor economice din piață se pot defini strategiile de ieșire și valorificarea mijloacelor fixe.
Ce produse se vând mai bine și în ce zone geografice constituie un alt element important în
luarea de decizii cu influiență economică pe baza imaginilor reprezentând informații economice.
Alegerea celui mai potrivit loc pentru amplasarea unui nou punct de lucru, magazin sau depozit se poate face prin analiza datelor bazei de clienți, a datelor demografice și de recensământ, a cotei de piață existente. Poate fi comparată cea mai bună locație cu altele propuse.
Întreruperea alimentării cu energie electrică, inundațiile accidentale, sau datotorate condițiilor de meteorologice nefavorabile, focul, furturile de subansamble sau echipament pot determina
perturbarea sau operarea normală a unui organism economic. Se estimează că în decursul unui an
aproximativ 20% dintre companii vor întâmpina dificultăți în desfășurarea activității. În imagini se pot înregistra unde se află mijloacele fixe și mobile al companiei, care este cel mai bun răspuns pentru o anume situație posibilă (ce se face în caz că… sau care sunt rutele posibile), cât de vulnerabilă este fiecare facilitate în cazul producerii de evenimente.
Folosirea de imagini reprezentând informații de natură economică permite elaborarea de
planuri alternative pentru astfel de situații este importantă pentru asigurarea continuității activității sau
pentru luarea de măsuri în vederea salvării personalului sau a bunurilor. Se pot găsi răspunsuri la
modul cum să fie avertizat personalul, să se stabilească rutele de evacuare, locurile de relocare a
activității, să se evalueze amenințările și restabilirea lanțurilor de aprovizionare sau livrare
Pot fi determinate rapid și precis pierderile în urma unor evenimente naturale sau fenomene
meteorologice și pot fi luate măsuri de limitare a efectelorlor lor. Pot fi vizualizate datele geografic și
statistic. Elaborarea de planuri alternative pentru astfel de situații este importantă pentru asigurarea
continuității activității sau luarea de măsuri pentru salvarea personalului sau a bunurilor.
Prin analiza datelor în imagini se pot defini cele mai bune strategii de expansiune, de protejare
și acțiune a unei companii. Se pot face predicții asupra vânzărilor și stocurilor.
Analiza amplasării proprietăților, inclusiv achizițiile, urmărirea întreținerii proprietăților sau a
echipamentelor pe care le posedă pot conduce la definirea celor mai potrivite planuri de securitate și
management al riscului.
Optimizarea rutelor vehiculelor, a punctelor de transfer al mărfurilor, a implementării de
sisteme complexe pentru managementul produselor tranzacționate pot fi realizate prin analize de
imagini ale ariilor în care se desfășoară activitatea, cu impact direct asupra eficienței economice a activităților de transport și distribuție a mărfurilor. Reducerea cheltuielilor de operare se poate face utilizând produse software specializate sau pot găsi soluții care se potrivesc nevoilor specifice prin analiza de astfel de imagini.
Atragerea de clienți – este un factor critic pentru profitabilitatea unei instituții financiare.
Cunoașterea cu precizie a locurilor unde piețele sunt în dezvoltare și reevaluarea piețelor atunci când se schimbă condițiile economice sunt esențiale pentru succes.
Amplasarea locațiilor unde vor fi deschise filiale și amplasate automate bancare este una dintre cele mai critice decizii de luat pentru o instituție financiară. Aflarea nu nmai unde ci și de ce o nouă locație poate deservi mai bine clienții și membrii săi. Aceste lucruri se pot stabili și determina prin analiza de informații reprezentate și în imagini. Pe baza unor astfel de date se pot lua decizii cu privire
la amplasarea filialelor în teritoriu, să analizeze penetrarea pe piață, să măsoare eficiența campaniilor de marketing, să identifice zonele unde ar putea să dezvolte puncte de prezență, să identifice piețele în creștere sau să facă analize ale evoluției în timp a activității.
Domeniul asigurărilor este unul din beneficiarii reprezentării informațiilor economice în
imagini. Astfel procesarea cererilor de despăgubire se poate face prin analiza preliminară a imaginilor
în vederea vizualizării zonelor afectate și identificarea locației pentru care se face cererea.
Evaluarea riscului și decizia pentru ce tip de risc se va întocmi o asigurare se face pe baza
analizei gradului de risc și rata de asigurare se stabilește în concordanță. Riscul are o importantă
componentă geografică. Se pot determina pe baza analizei de imagini zonele cu potențial mare de
pierdere și se pot defini politicile de asigurare în funcție de zona geografică.
Prin analiza diferitelor tipuri de cereri de despăgubire în diverse zone se pot elabora planuri de
prevenire a apariției de pierderi în funcție de cele mai probabile cauze care pot determina pagube.
Determinarea zonelor în care fraudele au o rată mare de incidență poate de asemenea influiența
deciziile în stabilirea ratei de asigurare. Istoricul cererilor de despăgubire poate fi utilizat pentru
înțelegerea distribuției spațiale a riscului și pentru definirea politicilor în funcție de zona geografică.
Domeniul imobiliar este un alt beneficiar direct al utilizării imaginilor care pot reprezenta cea
mai potrivită amplasare a unui nou punct de lucru, restaurant, magazin, depozit sau clădire de birouri.
Apropierea de clienții doriți, locația competitorilor, rata criminalității pot fi evidențiate în imagini.
Pentru clienții din domeniul imobiliar este util să aibă acces la imagini descriind localizarea
zonelor dorite (parcuri, școli, sau piețe) sau a zonelor de ocolit cum ar fi zonele inundabile ori cu
locurile cu deșeuri toxice.
Evaluatorii de imobile pot fi de asemenea beneficiarii unor astfel de informații economice reprezentate în imagini color.
Infrastructura de transport, disponibilul de forță de muncă din zona analizată, disponibilitatea resurselor necesare sau riscul indus de factorii de mediu (zone inundabile, toxice, alunecări de teren etc.) stau la baza unei decizii de natură economică. Domeniul ingineriei în execuția de lucrări de infrastructură utilizează imagini în activitate desfășurată.
Au fost enumerate cîteva dintre domeniile în care reprezentarea informațiilor economice sub
formă de imagini color poate conduce la luarea de decizii impotante privind organismele economice în general. Prezentarea datelor economice în cifre sau tabele cu date este în multe cazuri mai puțin
intuitivă mai ales în cazurile în care componenta spațială este importantă.
Bineînțeles că domeniile enumerate mai sus nu sunt singurele în care reprentarea datelor sub
formă de imagini este utilă sau chiar indispensabilă.
Ar putea fi continuat cu prezentarea utilității prezentării datelor sub formă de imagini și în alte domenii printre care amintim următoarele:
În domeniul comunicațiilor fixe și mobile amplasarea de facilități sau servicii pe baza analizei bazelor de clienți și a datelor demografice existente.
Domenii ca media și presă, telecomunicații, apărare și culegere de informații folosesc astfel de reprezentări ale informațiilor economice.
Evoluțiile în domeniile învățământului superior și al celui preuniversitar pot fi analizate și pot fi luate decizii de modelare a activității.
Administrațiile centrală și locală pot lua decizii importante cu privire la dezvoltarea economică, organizarea activității, stabilirea de masuri de siguranță a populației, sau dezvoltarea urbană.
Sănătatea publică, amplasarea de spitale, sisteme de sănătate și servicii sociale pot fi
îmbunătățite prin utilizarea de date reprezentate în imagini. Răspândirea unor boli, declanșarea de
epidemii și identificarea ariilor afectate pot sta la baza unor decizii de acțiune mai bine coordonate.
Domeniul identificării, monitorizării și exploatării durabile a resurselor este poate cel mai
important beneficiar al reprezentării informațiilor sub formă de imagini. Domenii cum ar fi cel agricol, conservarea mediului, sivicultură, mediul marin și costier, minerit, industria petrolieră, rezervele de
apă sunt importanți utilizatori de astfel de imagini.
Sistemele de transport și rețelele de transport precum și furnizorii de utilități cum ar fi rețelele electricitate, gaze, de apă curentă și ape uzate sunt de asemenea importanți utilizatori de astfel de
imagini color reprzentând informații economice.
Bibliografie
– Phil Green and Lindsay MacDonald, Colour engineering- Achieving device
Independent Colour, John Wiley & Sons SID Series In Display Technology, 2003;
– The basis of physical photometry, CIE Publication No. 18.2, 2nd ED., 1983;
– Colorimetry, CIE Publication No. 15.2, 2nd ED., 1986;
– Foley, J. D., van Dam, A., Feiner, S.K. and Huges , J. F., Achromatic and colored light
in Computer Graphics, 2nd edn., Addison – Wesley 1990
– Berns, R.S., Principles of Color Technology, 3rd. Ed., John Wiley & Sons, 2000;
– CIBSE, Code for interior lighting, The Chartered Institutionof Building Services
Engineers (CIBSE), London, 1994
– IES, Lighiting Code, Illuminating Engineering Society, USA.
– W. David Wright, A re- determination of the trechromatic coeficients of the spectral
colours, Transactions of Optical Society of London,,1928- 1930;
– CIE (1931). Commission Internationale de l'Eclairage Proceedings. Cambridge
University Press, Cambridge;
– Bradford MacAdam, D.L., Visual sensitivities to color differences in daylight, J. Opt.
Soc. Am.1942;
– Wright W.D. Golden Jubilee of Colour in the CIE – The Historical and Experimental
Background to the 1931 CIE System of Colorimetry, Cambridge University Press,
Cambridge1968;
– Kelly, K. L. and Judd, D. B., Color: Universal Language and Dictionary of Names,
Special Publication440, National Bureau of Standards, Washington, DC. 1976
– Beckmann P., Spizzichino A.: Priciples of Color Technology. 2nd ed. Wiley, New
York, 1981;
– Swedish Standards Institution, SIS, Swedish Standards SS 01 91 03 CIE tristimulus
Values and Chromaticity Coordinates for Colour Samples in SS 01 91 02 (SIS)1982
– CIE (1986) Colorimetry, 2nd. edn., CIE Publication No. 15.2. Vienna, Austria: CIE;
– Richter, M. And Witt, K. The Story of the DIN Color System. Color research and
Application, Wiley- Interscience 1986;
– Gouras, P. Colour appearance systems. In Vision and Visual Dysfunction, MacMillan
Press New York 1991;
– Rhodes, P. A., Scrivener, S. A. R. and Luo M. R., ColourTalk: a system for colour
communications. Displays. -Butterworth Scientific Limited 1992;
– Fellner D. W., Computer-Grafik. BI-Wiss.-Verl., Mannheim, 1992;
– Hunt, R.W.G., Measuring Colour, 3rd. edn., Fountain Press 1998;
– Wyszecki, Günter and W.S. Stiles, Color Science – Concepts and Methods,
Quantitative Data and Formula (2nd edition), Wiley-Interscience. (July 28, 2000);
– John Guild, The colorimetric properties of the spectrum, Philosophical Tranzactions
of the Royal Sociaty Of London, 2000;
– Malacara, Daniel (2002). Color Vision and Colorimetry: Theory and Applications.
SPIE Press;
– Phil Green and Lindsay MacDonald, Colour engineering- Achieving device
Independent Colour, John Wiley & Sons SID Series In Display Technology, 2003. -W. David Wright, A re- determination of the trechromatic coeficients of the spectral
colours, Transactions of Optical Society of London,,1928- 1930;
-CIE (1931). Commission Internationale de l'Eclairage Proceedings. Cambridge
University Press, Cambridge;
– Bradford MacAdam, D.L., Visual sensitivities to color differences in daylight, J. Opt.
Soc. Am.1942;
– Wright W.D. Golden Jubilee of Colour in the CIE – The Historical and Experimental
Background to the 1931 CIE System of Colorimetry, Cambridge University Press,
Cambridge1968;
– Kelly, K. L. and Judd, D. B., Color: Universal Language and Dictionary of Names,
Special Publication440, National Bureau of Standards, Washington, DC. 1976
– Beckmann P., Spizzichino A.: Priciples of Color Technology. 2nd ed. Wiley, New
York, 1981;
– Swedish Standards Institution, SIS, Swedish Standards SS 01 91 03 CIE tristimulus
Values and Chromaticity Coordinates for Colour Samples in SS 01 91 02 (SIS)1982
– CIE (1986) Colorimetry, 2nd. edn., CIE Publication No. 15.2. Vienna, Austria: CIE;
– Richter, M. And Witt, K. The Story of the DIN Color System. Color research and
Application, Wiley- Interscience 1986;
– Gouras, P. Colour appearance systems. In Vision and Visual Dysfunction, MacMillan
Press New York 1991;
– Rhodes, P. A., Scrivener, S. A. R. and Luo M. R., ColourTalk: a system for colour
communications. Displays. -Butterworth Scientific Limited 1992;
– Fellner D. W., Computer-Grafik. BI-Wiss.-Verl., Mannheim, 1992;
– Hunt, R.W.G., Measuring Colour, 3rd. edn., Fountain Press 1998;
– Wyszecki, Günter and W.S. Stiles, Color Science – Concepts and Methods,
Quantitative Data and Formula (2nd edition), Wiley-Interscience. (July 28, 2000);
– Billmeyer and Saltzman (2000). Principles of Color Technology, 3rd Edition, Wiley-
Interscience;
– John Guild, The colorimetric properties of the spectrum, Philosophical Tranzactions
of the Royal Sociaty Of London, 2000;
– Malacara, Daniel (2002). Color Vision and Colorimetry: Theory and Applications.
SPIE Press;
– Phil Green and Lindsay MacDonald, Colour engineering- Achieving device
Independent Colour, John Wiley & Sons SID Series In Display Technology, 2003.
– Tektronx TekColor Color management System: System Implementor’s Manual,
Tektronx, Inc. 1990;
– Tabayoyon, A., and Taylor, J. M., A technical introduction to the X Color
Management System. The X Resource 1991;
– Rhodes, P. A., Computer Mediated Colour Fidelity and Communication, PhD Thesis,
Laughborough University of Technology 1995;
– H. J. Trussell, Color Fidelity in Multimedia, Dept. of Electrical and Computer
Engineering, North Carolina State University, [anonimizat]
– Ann McCarthy, Color Imaging Workflow Primitives:Executive Summary, Xerox
Innovation Group
– Tektronx TekColor Color management System: System Implementor’s Manual,
Tektronx, Inc. 1990;
– Tabayoyon, A., and Taylor, J. M., A technical introduction to the X Color
Management System. The X Resource 1991;
– Michael, Bourgoin- Introduction to Color Management Systems;
– Adams, Richard M.& Weisberg, Joshua B., The GATF Practical Guide to Color
Management, ISBN 0-883-62248-3;
– Field, Gary, Color and its reproduction, ISBN 0-883-602407-9;
– Fraser, Bruce, Murphy Cris & Bunting, Fred, Real World Color Management, ISBN
0- 201- 77340- 6
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Integrarea Sistemelor de Prepress Digital Si Managementului Culorii (ID: 132378)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.