Integrarea Romilor pe Piata Muncii

=== final ===

INTEGRAREA ROMILOR PE PIAȚA MUNCII

CUPRINS

Capitolul 1. Prezentare generală. Originea, etnia și familia de romi

1.1 Originea romilor
1.2 Modul de viață
1.3 Familia de romi
1.4 Ocupații și tradiții în rândul romilor
1.5 Nivelul de trai
1.6 Romii în communism și respectiv în perioada după căderea regimului comunist
Capitolul II Integrarea etniei într-un mediu majoritar și pe piața muncii
2.1 Integrare economică
2.2 Integrare socială
Capitolul III. Politici existente în Romania și programe pentru incluziunea romilor
3.1 Discriminarea rasială
3.2 Legislația privind integrarea comunității rome pe piața muncii
Concluzii
Bibiografie

CAPITOLUL 1. PREZENTARE GENERALĂ. ORIGINEA, ETNIA ȘI FAMILIA DE ROMI

ORIGINEA ROMILOR

În trecut, s-a vehiculat greșit ideea conformă căreia romii își aveau originea în Egipt ori în împrejurimile acestuia, motiv pentru care în unele state europene se folosea denumirea „ațigani”, „țigani” (în Balcani, Moldova, Țara Românească), „egipteni”, „faraoni” (în Ungaria, zona Transilvaniei), „tsiganes” (Franța), „travellers” (Anglia) ori „gitanos” (Spania).

De-a lungul anilor, toate cercetările realizate în domeniul problematicii rome au concluzionat că predomină încă numeroase necunoscute legate de :

Apartenența romilor la diverse caste – s-a vehiculat ideea apartenenței strămoșilor romilor la casta cea mai inferioară a societății indiene

Tipul indeletnicilor acestora

Arealul provenienței romilor, ca și limbile de contact aferente acestuia

Apartenența romilor la diversele grupări etnice indiene

Motivele ce au stat la baza plecării romilor din India

Momentul părăsirii de către strămoșii romilor (denumiți „protorromi”) a Indiei (Mahabharata)

Condițiile existenței unui exod în masă sau plecări etapizate ale romilor

Durata traseului parcurs de strămoșii romilor din India spre zona Balcanică, ca și durata pe care aceștia au petrecut-o în diversele zone geografice pe care le-au traversat

Prima datare legată de romi îi aparține lui Wáli István, un student ungur ce studia teologia la o facultate din Olanda și care a sesizat asemănarea deosebită dintre limba vorbită de romii unguri și cea folosită de colegii săi, indieni, moment în care s-a lansat pentru prima oară ipoteza originii romilor în India (1763).

Trei ani mai târziu, publicația vieneză “Allergnädigst, privilegierte Anzeigen, aus sämmtlich, kaiserlich-königlichen Erbländern, herausgegeben von einer Gesellschaft” menționează în cadrul unei note descoperirea studentului ungur, Wáli István.

Astfel, se precizează că în perioada studenției, Wáli István a reușit să elaboreze, împreună cu câțiva colegi de-ai săi, indieni (malabrezi) un vocabular ce includea mai mult de 1000 de cuvinte asemănătoare din cele două limbi, vocabular ce ulterior a fost pus la dispoziția romilor din Győr (1754), aceștia fiind rugați să găsească sensul cuvintelor cu semnificație în limba maghiară.

Chiar dacă studentul teolog nu a reușit să-și publice descoperirea, un prieten și confident de-al său, teologul și tipograful Szatmár Némethi Pap István (din Carei) i-a relatat diverse informații unui căpitan, Dobai Székelyi Számuel, acestuia venindu-i ideea să aștearnă descoperirea în cadrul unei scrisori, scrisoare în baza căreia a apărut și nota sus-menționată.

Câțiva ani mai târziu, în anul 1783, H.M.G. Grellmann preia informația publicată de revista vieneză, pe care ulterior o susține, reușind și să o dezvolte.

Cercetările realizate de-a lungul anilor în domeniu au reușit să reliefeze parcursul strămoșilor romi din India spre Asia, Nordul Africii, Balcani, aceștia traversând în câteva sute de ani actualele teritorii ale Pakistanului, Iranului, ca și teritoriul Afganistanului.

La finalul secolului al X-lea, respectiv începutul secolului al XI-lea, strămoșii romilor reușesc să ajungă și Nordul Mesopotamiei, după o deviere de la traseul inițial, o parte dintre aceștia îndreptându-se spre zona nordică și stabilindu-se :

În zona Asiei Centrale, respectiv pe teritoriile pe care astăzi se află Turkmena, Tadjika, Uzbek, Kazaha și Kirghiza

În zona regiunii nordice a munților Altân Tagh (Pamir), respectiv Tian-San, regiunea Sintzean (China)

Ajunși în vecinătatea de est a Imperiului Bizantin, respectiv în zona delimitată la Nord-Vest de Iran, la Nord – Irak, la Est – Turcia, ca și zonele Armeniei, Azerbaidjanului și respectiv Gruziei, se constată o separare a romilor, respectiv :

Ramura de nord – ramura „lom” – Romii s-au deplasat spre teritoriile ocupate astăzi de Gruzina, Republica Azera și Republica Armeană, unii autori considerând că aceștia și-ar fi continuat drumul spre :

Nord-vest, traversând Caucazul, pe zonele ocupate astăzi de Cecenia, Daghestan, Kabardino – Balkaria, Osetina și Calmâca

Latura nord-vestică a Mării Negre, mergând spre Balcani, Europa estică, centrală și vestică

Ramura de sud-est – ramura „dom” – Romii s-au deplasat spre Siria, Egipt, Palestina și zona nordică a continentului african. O parte dintre romii care au ajuns în Africa s-au îndreptat ulterior spre Spania, traversând Marea Mediterană (pe perioada așa numitei stăpâniri arabe), unde s-au întâlnit cu romii ce veniseră prin Pirinei (ramura vestică, ramura „rrom”). Unii cercetători sunt de părere că o parte din romi incluși în această categorie au ajuns, în urma cunoscutei expansiuni arabe (latura comercială) în zona Tanzaniei (insula Zanzibar)

Ramura de vest – ramura „rrom” – este considerată ca fiind cea mai numeroasă, ea incluzând romii ce au urmat traseul estic al Imperiului Bizantin (Balcani, Asia Mică), unde au poposit vreme de câteva secole, parte dintre aceștia deplasându-se ulterior spre zona Europei Centrale și a Europei de Vest.

În absența documentărilor temeinice în domeniu, Marcel Courthiade susține însă, confirmând ideea lingvistului Jan Hancock, ideea separării celor trei ramuri anterior menționate înainte de pătrunderea în zona teritoriilor Iranului, mergând pe premiza că deși toate acestea prezintă în limbaj diverse imprumuri din ligvistica iraniană, acestea nu au nici un fel de corespondență între ele.

Se conturează astfel firească ideea parcurgerii de către strămoșii romilor a drumului spre centrul Asiei (zonele ocupate acum de Turkmena, Tadjika, Uzbeka, Kazaha, Kirghiza), ulterior urmând latura vestului, cu trecere prin Câmpia Turanului, cu ocolirea Mării Caspice, respectiv :

Prin partea nordică a Iranului

Prin partea nordică, vestică și nord-estică a Mării Caspice

Astfel, romii au ajuns pe teritoriile actualelor state caucaziene (Daghestan, Oserina, Calmâca, Gruzin, Azerbaijan), ca și în partea nord-vestică a Irannului.

Marcel Courthiade susține și el ideea venirii romilor pe teritoriul european, pe trei trasee (prin zona Caucazului, prin Bosfor, prin Africa de Nord), menționând că grupurile de Bosa / Posa (grupuri ce își au originea în Caucaz) se întălnesc și în zona centrală a Rusiei.

În opinia cercetătorului Donald Kenrick strămoșii romilor au plecat din India încă din perioada secolului al III-lea e.n., în momentul cuceririi nordului Indiei de către șahul Ardashir (224 – 241 e.n.) și respectiv a transformării acestuia într-o colonie persană (zona Iranului actual).

Romii au plecat etapizat din India, Marcel Courthiade apreciind, după studierea unei cronici semnate de Al Utbi (secolul XI, e.n.), că strămutarea acestora spre zona vestică, respectiv Europa, a început în primii ani ai secolului al XI-lea, momentul „zero” fiind 21

decembrie 1018.

În ceea ce privește drumul romilor spre Imperiul Bizantin, cercetătorii consideră că acesta s-ar datora procesului de expansiune al turcilor selgiukizi în zona Armeniei. Ascensiunea romilor în zonele Imperiului Bizantin s-a realizat, de asemenea, tot etapizat, pe perioada a câtorva decenii, timp în care romii au primit denumitea de „Athinganoi” (de neatins), nume ce inițial fusese atribuit unei secte de tip eretic ce funcționa pe teritoriul bizantin în perioada secolului al XI-lea.

Cercetătorii consideră că această denumire dată romilor în teritoriile bizantine se datorează atât stilului aparte de viață al acestora, cât și principiului neincluziunii cu diverse alte comunități ce funcționa în comunitatea romă. În aceste condiții, apreciază cercetării, romii au fost priviți ca fiind asemănători sectei anterior menționate, motiv pentru care au și fost denumiți identic.

Prima referire la romi în Bizanț datează din vremea patriarhului Gregorios II Kyprios al Constantinopopului (1283-1289), care precizează amănunte despre taxele ce trebuiau încasate de la egipteni, dar și de la „țigani”.

Ulterior, din zona Asiei Mici (pe teritoriul căreia se află astăzi Turcia), romii s-au deplasat spre Peninsula Balcanică, după cum se constată în cadrul mai multor mențiuni ale vremii, respectiv :

Țarul Serbiei, Ștefan Dușan, legiferează în anul 1348 dările pentru popor, printre acestea fiind menționate și „dările în potcoave” pe care trebuiau să le achite așa numiții „cingarie” (respectiv potcovarii și șelarii).

În cursul anului 1368, într-o mențiune semnalată la Zagrev se face vorbire despre prezența „țiganilor”

În anul 1378, anul considerat de mulți cercetători ca fiind anul în care apare prima atestare documentară privind prezența romilor pe teritoriul ocupat astăzi de bulgari, Ivan Șișman, ultimul conducător din Țaratul de Vidin, înmânează Mânăstirii Rila o diplomă în care sunt menționate, printre altele și așa numitele „bordeie egiptene”, denumire dată caselor romilor.

Modul de viață al romilor

De-a lungul istoriei romilor, comunitățile tradiționale ale acestora au beneficiat de respectarea principiului autonomiei în domeniul organizării interne, familia fiind considerată nucleul comunității. Un grup alcătuit din mai multe familii de romi, care de obicei se și înrudeau între ele, formau așa numita „ceată”, ce era considerată o formă clasică reprezentativă a comunității, în cadrul căreia se adunau între 30 – 40 de familii, cu ocupații asemănătoare și care obișnuiau să călătorească numai împreună.

La rândul său, această ceată de romi era inclusă în „neam”, un grup de mai multe comunități unite între ele nu neapărat prin gradele de rudenie, ci prin ocupațiile comune practicate. În fruntea fiecărei cete de romi era ales din cadrul membrilor comunității, un conducător (pe viață), acesta trebuind să dea dovadă de reale calități de lider, dar și de o inteligență și înțelepciune ieșite din comun. La alegerea conducătorului cetei participa întreg grupul de romi, alegerea derulându-se după un ritual strict, organizat în cadrul unei adunări.

Conducătorul unei cete era cel care avea și atribuția „judecății”, aceasta fiind realizată în fața comunității și avându-se în vedere toate legile interne nescrise ale comunității. Comunitatea avea un rol decisiv atât pe perioada derulării procesului de judecată, cât și atunci când se punea problema punerii în aplicare a sancțiunilor, cele mai dese dintre acestea fiind izolarea de comunitate a persoanei judecate, dar și a familiei acesteia.

„Cris”-ul, care uneori mai este denumit și „stabor” reprezenta o formă aparte de administrarea justiției în domeniul problemelor interne sesizate la nivelul comunității de romi, el fiind alcătuit din adunarea tuturor capilor familiilor de romi, ce au fost aleși pentru reputația și respectul pe care îl impuneau.

Toate aceste întâlniri erau publice, ele fiind generate de diversele probleme constatate în cadrul unei comunități de romi, probleme ce puteau să pună în pericol :

Unitatea grupului

Respectarea tradițiilor romilor

Respectarea normelor grupului de romi

Situația economică a grupului de romi

Toate deciziile care sunt luate în cadrul „cris”-ului sunt consensuale, fiecare membru al acestuia putând interveni ori de câte ori considera necesar.

Cu trecerea timpului, ca urmare a interacțiunii cu diversele structuri statale ori cu alte grupuri, ceata evoluează, semnalându-se prezența unor forme superioare de organizare, în cadrul cărora șefii grupurilor mari de romi sunt desemnați de autorități să stimuleze strângerea impozitelor/taxelor anuale.

Mare parte dintre diviziunile semnalate în cadrul comunităților de romi se datorează diferențelor teritoriale, dar și diferențelor de dialect ori a celor culturale. Pe lângă numele ce le sunt atribuite de Gajiii, romii folosesc diverse denumiri pentru a se auto-descrie, respectiv după apartenența în cadrul unui grup.

Trebuie menționat faptul că grupurile de romi nu sunt confundate cu clanurile, acestea fiind niște subdiviziune de grup, grup ce poate fi de ordinul miilor (romii letonieni, romii Lotfika, etc) sau de ordinul a sute de mii.

În cadrul comunității generale a romilor, avându-se în vedere răspândirea geografică a acestora, sunt recunoscute câteva grupe principale, respectiv :

Grupul Căldărași – este grupul cel mai numeros, cei mai recunoscuți fiind romii fierari din zona Balcanilor. Mare parte dintre aceștia au migrat ulterior spre America de Nord și Europa Centrală

Grupul Gitanos – grupul Cale – regăsit în Africa de Nord, în Peninsula Iberică, dar și în partea sudică a Franței

Grupul Manush (sinții) – regăsit în zona Alsaciei, dar și în anumite zone ale Germaniei

Grupul Romnichal – grupul Romanies – se regăsește în zona Americii de Nord, dar și în Marea Britanie

Grupul Erlides – grupul Yerlii – se regăsește în zona europeană sudică, dar și în Turcia și Europa de Est

Toate aceste grupuri se divid, la rândul lor, în mai multe sub-grupuri, delimitate între ele de ocupații (specializări), de zona teritoriului de origine ori de ambele – Machwaya, Sinti, Lovari, Boyash, Churari, Rudari, Luri, Xoraxai, Ursari, Ludar, Romungro, Ungaritza, etc.

Pe lângă acestea, avându-se în vedere dialectele remarcate în cadrul comunităților de romi, întălnim :

Romii din Balcani – se constată o influență deosebită a vocabularului turc

Romii Carpatici – se remarcă influența slavică – semnalați în Austria, Ungaria, Slovacia, cehia, etc

Romii vlahi – romii ce au migrat până în țara noastră și în dialcetul cărora se remarcă influența vocabularului românesc

Romii nordici – caracterizați de un dialect cu mari influențe germanice

În cadrul acestor patru mare categorii se remarcă, de asemenea :

Balcanicii – Jerlides, Arlii, Bugurdzi, Erlii, Drindari, Kalajdzi

Vlahii – Vlax, Laxora, Aurar, ursari, Masara, Lovara, rudari, lingurari, Gurbeti, Cerhara, Gurvara, Kalderasi, Servi, Risarja, Vlaxurja

Carpaticii – maghiară, Moravia, Burgeland, slovacă, etc

Nordicii – Cale, Abruzezzi, Kaale, Calabrezi, Polska, Manouches, Lotfitka, Xaladitka

Familia de romi

În cadrul diverselor comunități de romi, familia reprezintă treapta cea mai importantă, aceasta putând fi una foarte numeroasă, în componența căreia pot fi remarcate mai multe generații.

În comunitățile rome din Bulgaria funcționează organizarea socială a familiei patriarhale, familiile tradiționale fiind extinse și formate din membrii a minim trei generații. În cadrul comunităților de romi patriarhali, familia reprezintă elementul primordial de organizare socială, în jurul căreia gravitează absolut totul.

Astfel, familia este cea care îi educă pe copii în adoptarea principiului selectiv, în însușirea, menținerea și dezvoltarea specificității etnice, ca și în atragerea informațiilor etno-culturale.

În cadrul unei familii, rolul bărbatului este total diferit de cel al femeii, cele două completându-se reciproc. Astfel, femeia este cea care asigură confortul liniștii familiale, având în același timp grijă și de copii, și de adulți.

Crescută într-un mediu consevator, femeia are rolul de a asigura continuitatea diverselor tradiții în cadrul grupului din care face parte, principala sa ocupație constând în educarea fetelor familiei, până în momentul căsătoriei acestora.

De cealaltă parte, bărbatul este considerat a fi capul familiei, el fiind cel care trebuie să îi asigure acesteia hrana, modul de viață, în paralel cu apărarea reputației familiei în cadrul comunității. Datorită acestor aspecte, bărbatul rom are în cadrul familiei o autoritate incontestabilă, el fiind cel care ia cele mai importante decizii în cadrul acesteia. În cadrul organizării sociale, un rol important este deținut de controlul social, acsta aplicându-se în mod complet și consolidând continuu supremația diverselor structuri comunitare asupra romilor. Acest control social este inter-conentat numeroaselor reguli și interdicții.

În cadrul comunităților de romi din Spania, familiile trăiesc foarte aproape una de cealaltă, relațiile fiind destul de strânse. În aceste familii, atât tolul bărbatului, cât și rolul femeii sunt convergente tradiționalismului și conservatorismului, femeia având grijă de casă-gospodărie și de creșterea copiilor, în vreme ce bărbatului îi revine rolul de a proteja familia și de a-i asigura existența.

De asemenea, în aceste familii, vârstnicilor le este acordat un respect deosebit, atât pentru experiența acestora de viață, cât și pentru sfaturile date urmașilor, el fiind de altfel considerați cei mai mari înțelepți ai unei familii.

Și în cadrul comunităților de romi din Portugalia familia reprezintă pionul nr. 1 pentru membrii acestora, conceptul familiei incluzând atât membrii apropiați, ce locuiesc în aceeași casă, cât și membrii mai îndepărtați, incluși în familia extinsă.

Indiferent de perioada ori de ocupația fiecărui grup de romi, familia se situează în centrul importanței, fiecare rom fiind important prin rolul pe care îl deține în cadrul unei familii. De altfel, în cadrul comunităților de romi, interacțiunile dintre diverși indivizi sunt întotdeauna privite drept interacțiuni între diversele familii.

Acesta este motivul pentru care orice rom care reușește să dobândească un anumit prestigiu în cadrul comunității din care face parte este considerat ca fiind aducătorul onoarei pentru familia sa. În mod similar, potrivit tradiției comunităților rome, în cazul în care un rom comite o greșeală, aceasta se va răsfrânge automat asupra întregii sale familii.

În cadrul comunităților de romi, familia este privită de cele mai multe ori într-un cadru lărgit, ea fiind formată din mai multe cupluri și copiii acestora, din mai multe generații. Iar în cele mai numeroase cazuri, familia conjugală are o importanță mult diminuată, structura familială fiind cea care asigură, în mod tradițional, liantul necesar tuturor membrilor.

În cadrul acestor familii, romii ce ajung la o vârstă venerabilă sunt îngrijiți cu foarte mare atenție de către urmași, copii orfani ajung în grija rudelor, iar persoanele celibatare (care se remarcă în destul de rare cazuri) aleg să își ducă existența alături de familie.

În cadrul familiilor de romi, apartenența la acestea garantează nu doar securitatea socială a fiecărui membru, ci și securitatea psihologică a acestora, romii simțindu-se în siguranță în interiorul comunităților.

Așa se face faptul că, în cazul comiterii unor fapte reprobabile pentru comunitatea romă, urmată de exluderea din cadrul acesteia, sancțiunea este percepută de cel pedepsit și implicit de familia acestuia ca fiind o pedeapsă deosebită.

La polul opus importanței ce se acordă familiei în cadrul existenței indivizilor, dar și a existenței comunității de romi se poziționează neglijarea continuă a aspectelor de natură exterioară, administrativă, aferente familiei.

Tocmai din acest motiv multe dintre căsătoriile ce au loc între familiile de romi nu sunt înregistrate în mod oficial, iar în situația în care acest aspect este semnalat, numele celor doi soți în actele de căsătorie au o rezonanță minoră pentru familie, în cele mai multe cazuri acestea fiind conferite aleatoriu.

În cadrul oricărei familii de romi se semnalează o delimitare clară a rolului bărbatului, respectiv al femeii, bărbatului revenindu-i sarcina de a asigura membrilor familiei veniturile necesare existenței, ca și menținerea și dezvoltarea relațiilor cu restul familiilor de romi din interiorul comunității, în vreme ce femeia trebuie să se ocupe de pregătirea hranei, de creșterea și de educarea copiilor, ca și de întreținerea casei – curățenie, confecționat articole diverse, etc.

În interiorul comunităților de romi, căsătoriile se realizează la vârste foarte fragede, fetele având între 11-15 ani, iar băieții între 15-18 ani. În ceea ce privește tradițiile specifice căsătoriei, acestea diferă, în funcție de neamul din care fac parte respectivele familii, acestea fiind de altfel, în ultimii ani, ușor influențate de tradițiile populațiilor aflate în vecinătatea familiilor de romi.

Căsătoria se realizează, la unele neamuri, în urma unor înțelegeri prealabile ce au avut loc între familiile viitorilor soți, în vreme ce în alte comunități de romi tinerii se căsătoresc fără știrea părinților, acordul acestora fiind obținut ulterior căsătoriei (așa numitul „furtul miresei”).

Un alt eveniment deosebit de important în cadrul unei familii de romi îl reprezintă nașterea primului copil din familie, chiar dacă fiecare nou-născut este primit cu bunăvoință în sânul familiei. Tocmai din acest considerent comunitățile de romi se remarcă prin numărul mare al copiilor.

În ceea ce privește educația copiilor romi, aceasta este realizată de către toți membrii familiei, aceștia fiind în permanență înconjurați de părinți, de rude apropiate ori prin alianță. În cadrul unei familii de romi, atât inițiativa cât și responsabilizarea unui copil, ceea ce generează o anumită independență a acestuia (copilul reusește să se descurce prin propriile forțe încă de la o vârstă relativ fragedă) este privită foarte favorabil atât de membrii familiei, cât și de comunitatea din care aceasta face parte.

Un alt element important în cadrul organizării sociale a unei comunități de romi îl constituie alianța matrimonială, aceasta diferind considerabil de la un grup de romi la altul. Astfel, în cazul unor grupuri de romi (respectiv lovari sau căldărași), alianța matrimonială reprezintă numai rezultatul unor îndelungi negocieri între cele două familii, în vreme ce pentru manus, kales din Finlanda, nomazii din Marea Britanie ori romanichals, căsătoriile sunt demarate după fuga tinerilor și ulterioara întoarcere a acestora acasă, la familii, pentru a cere iertare și aprobarea pentru căsătorie.

Ocupațiile și tradițiile romilor

Printre principalele instrumente prin intermediul cărora romii au reușit de-a lungul timpului să își mențină identitatea se numără și tradițiile, acestea jucând un rol deosebit de important în cadrul existenței romilor, indiferent de zona în care aceștia au conviețuit.

Tradițiile se transmit în cadrul comunităților romilor din generație în generație, acesta purtând nume diferite, respectiv :

„Romano zakono” – în comunitățile romilor din statele slave

„Romano sakasi” – în Lovara

De-a lungul timpului, tradițiile romilor au generat „romanimo” ori „romanipen”, adevărate simboluri de exprimarea identității comunităților rome, ce își găsesc cel mai bine reprezentarea în nucleul familiei, ca și în cadrul vieții de familie.

În ciuda faptului că în ultimii ani marea majoritate a romilor nu mai respectă întocmai stilul de viață tradițional, tradițiile acestora sunt în continuare omniprezente, ele fiind respectate cu sfințenie în cadrul multor comunități de romi.

O importanță deosebită este acordată de romi nașterii, în multe dintre comunități fiind instituite numeroase interdicții atât înainte de venirea pe lume a bebelușului, cât și după nașterea acestuia, ritualurile instituite având rolul de a proteja viața viitoarei mămici și a copilului acesteia.

Nașterea unui bebeluș în Portugalia este privită de comunitate ca fiind o recunoaștere a bărbatului – capul familiei, în cadrul acesteiea, nașterea primului său fiu atrăgându-i bărbatului un respect mult mai mare, ca și o autoritate crescută. În plus, pe lângă asocierea imaginii de „gospodar” proaspătului tată, nașterea primului fiu îi modifică și statului mamei, aceasta câștigând putere și influență și ieșind astfel de sub dominația și controlul soacrei sale.

În comunitățile rome din Bulgaria, la nașterea copilului acesta este în mod simbolic spălat într-o cădiță cu apă sărată, în acest fel creându-se ideea că bebelușul va fi sănătos tun și va mirosi foarte frumos. De asemenea, în această apă sărată sunt presărate flori, dar și monede, despre care romi cred că îi vor atrage bebelușului o sănătate de fier.

La petrecerea dată în cinstea venirii pe lume a copilului, femeile pregătesc niște prăjiturile speciale, ce se servesc numai cu această ocazie, la masă fiind invitate toate rudele și toți prietenii familiei. Pe masa invitaților se mai pun miere, brânză, halva, dar fără alcool, invitații felicitându-i pe părinți și dăruindu-i bebelușului haine, dar și bani.

Și tot în comunitățile de romi bulgărești, există obiceiul tunderii bebelușului în curte, eveniment pentru care se organizează o petrecere deosebită, cu masă festivă, daruri, distracție și multă muzică.

Un alt eveniment în cadrul familiei de romi este reprezentat de botezul nou-născutului, ocazie cu care micuțul își primește și numele. Cu ocazia botezului, în familia copilului se adună toți membrii acesteia, ca și membrii importanți din comunitate, alegerea nașilor fiind uneori destul de dificilă pentru părinți.

De regulă, botezul unui copil se desfășoară în diverse biserici, de religie diversă – ortodoxă, catolică, protestantă, după botez romii petrecând în familie cu muzică, mâncare, băutură, daruri. Din momentul în care copilul a fost botezat, nașii aleși de părinți încep să-și intre cu adevărat în drepturi, ei devenind părinții săi spirituali și sprijinindu-l ori de câte ori acesta va trece prin momente mai dificile.

Botezul nu este practicat în cadrul comunităților romilor musulmani din zona balcanică, aceștia practicând cunoscutul „syunet”, respectiv circumcizia bebelușilor de sex masculin (se poate realiza până în momentul în care copilul împlinește vârsta de 7 ani). Circumcizia este de cele mai multe ori realizată de un membru al comunității destul de bogat, ce poartă denumirea de „syunetchiya”, și care organizează respectivul eveniment pentru o parte importantă din comunitate, indiferent de care este originea etnică a acesteia.

Copiii ce urmează să fie circumciși sunt aduși ca pe un trofeu cășare pe un cal frumos împodobit, fiind așezați peste o pătură deosebit de colorată ce este denumită „Asha”.

Cu ocazia acestui eveniment, în cadrul comunității sunt organizate diverse curse de cai, jocuri distractive, lupte, toate având rolul de a conferi o importanță deosebită momentului și implicit de a imprima mai multă rezonanță și putere evenimentului.

Pe lângă botez, și nunta este un eveniment deosebit de important în comunitățile de romi, în cele mai dese cazuri viitorii soți având o vârstă destul de fragedă, după cum deja s-a menționat anterior.

În Regatul Unit, căsătoria dintr-o comunitate de nomazi („Travellers”), incluzând și scoțienii și respectiv irlandezii, este acceptată și destul de răspândită, cuplurile căsătorindu-se destul de devreme și după o relație scurtă. Demn de menționat este faptul că în cadrul acestei comunități nu sunt încurajate relațiile în afara căsătoriei, comunitatea fiind de altfel extrem de protectoare cu fetele rome.

Viitoarea soție a unui tânăr este aleasă printr-o metodă inedită, respectiv prin sondaj (pe auzite), tânărul interesându-se despre posibilele fete pe care le-ar putea alege din cadrul comunității sale.

În cazul în care doresc să vadă fata, părinții băiatului le plătesc părinților fetei o vizită, viitoarea noră trebuind să fie nu doar frumoasă, ci și dintr-o familie respectabilă și cât mai cunoscută.

În situația în care părinții sunt mulțumiți în timpul vizitei și consideră că tinerii se potrivesc, se ia decizia planificării logodnei. Există însă și comunități de romi în care părinții băiatului plătesc în bani pentru viitoarea lor noră, sumele nefiind deloc de neglijat. Această tradiție este și în contemporaneitate păstrată, în principal în cadrul comunităților de romi vlahi, cu precădere la căldărași – Kalderasi.

Un obicei aproape asemănător a fost uzitat și în cadrul comunităților romilor musulmani, acesta fiind denumit „babahak”, respectiv „dreapta tatălui”, în zilele noastre el nemaifiind folosit.

În cazul căsătoriei, atât alegerea miresei cât și decizia finală revin în responsabilitatea părinților tânărului, căldărașii practicând de altfel logodirea copiilor încă de la vârste fragede ale acestora. În situația în care, peste ani, din diverse motive respectiva planificată nuntă nu mai are loc, părinții „vinovați” sunt obligați să le plătească celorlalți părinți o sumă considerabilă, denumită „amendă”.

Tot cu ocazia nunții, în ziua precedentă acesteia, se menține și tradiția „hennaing”-ul miresei, aceasta fiind păstrată cu sfințenie îndeosebi în cadrul comunităților romilor musulmani. Astfel, mireasa va fi pictată pe degetele mâinilor și picioarelor, dar și pe palme, cu vopsea henna, pictarea fiind repetată de câteva ori.

În timpul acestui ritual există obiceiul donării de bani pe o cârpă specială, ce are culoarea albă și care este înfășurată în jurul picioarelor și a mâinilor miresei. Această pânză este strânsă ușor cu un fir de culoare roșie, împreună simbolizând integritatea pe care tânăra soție i-o dăruiește soțului său.

Nici vopseaua, henna, nu este aleasă întâmplător, ea fiind realizată de o femeie româ mai în vârstă, care are o influență deosebită în cadrul comunității și despre care se știe că niciodată nu și-a înșelat bărbatul. Ulterior pictării miresei, această femeie, împreună cu toate rudele mai vârstnice îi binecuvântează pe tineri.

În ziua aleasă pentru desfășurarea nunții, la eveniment se prezintă toate rudele tinerilor din cadrul comunității, fiind invitate și rudele ce locuiesc în alte zone, de la distanțe ce uneori pot fi apreciabile. Evenimentul este unul deosebit, cu mâncare și băutură din belșug, muzică, dansuri și prezentarea tinerilor căsătoriți, moment începând din care cele două familii sunt considerate ca fiind legat înrudite.

Toți invitații de la nuntă trebuie să aducă diverse cadouri, dar și bani, gazdele oferindu-le la rândul lor diverse mici atenții. Ceremonia nunții atinge apogeul în momentul în care mirii se retrag într-un cort special amenajat, în interiorul căruia se consumă căsătoria. Tradiția încă se menține în interiorul comunităților de romi, invitații așteptând nerăbdători dovada că mireasa a fost fecioară, urmele dezvirginării fiind prezentate cu mândrie tuturor invitaților.

În situația în care se întâmplă ca mireasa să nu fi fost fecioară în momentul căsătoriei, aceasta este ruptă imediat, fata întorcându-se la părinții săi, care vor returna banii primiți de la cuscrii pentru mireasă.

Tot în cadrul comunităților de romi, în situația în care părinții nu sunt de acord cu căsătoria a doi tineri, se practică răpirea fetei sau fuga cuplului, aceștia întorcându-se ulterior la părinți pentru a le solicita acordul.

După căsătorie, mireasa va purta pe cap o eșarfă, ea urmând să își arate părul liber, despletit numai soțului, tradiția fiind încă menținută în comunitățile mici de romi (la orașe această tradiție a fost ușor-ușor perimată).

După ce se căsătorește, proaspăta soție merge să locuiască împreună cu familia soțului (socrii), părinții acesteia fiind însă atenți la modul în care fiica lor este tratată în cadrul noii familii.

În cadrul comunităților spanilor, un cuplu este cu adevărat recunoscut numai în momentul în care se naște primul copil, acesta fiind de altfel și momentul în care cei doi proaspăt părinți sunt considerați ca devenind adulți.

În situația în care, din diverse motive, se dovedește că această căsătorie nu a fost tocmai inspirată, cei doi soți nereușind să se înțeleagă, în cadrul comunităților de romi este permis divorțul, acesta putându-se derula :

Prin acord reciproc

Prin judecata Kris

După ce un cuplu a divorțat, ambii foști soți se consideră a fi liberi, ei putându-se căsători cu alte pesoane.

În cadrul comunităților de romi se întâlnesc numeroase tradiții și obiceiuri ce sunt legate atât de moarte, cât și de înmormântări, cele mai multe fiind regăsite în cadrul comunității romilor căldărași ortodoxi.

Astfel, în momentul în care moarte cineva într-o familie, rudele acestuia cumpără un sicriu, în care îl așează pe decedat, îmbrăcat cu hainele acestuia cele mai bune. Deseori, în sicriu sunt așezate și lucrurile ce i-au fost dragi decedatului, sicriul fiind ținut în casa familiei timp de trei zile, timp în care acesta este privegheat de către toți membrii familiei.

În ziua a patra de la deces, persoana decedată este dusă la cimitir, mergându-se astfel încât picioarele acesteia să se afle permanent în față, ea fiind îngropată într-un mormânt bogat, conform tradiției comunității căldărașilor.

În cazul decesului înregistrat într-o comunitate de romi musulmani, se practică obiceiul dăruirii familiei mortului, în ziua înmormântării, a unor anumite sume.

În cazul deceselor comunităților rome din Spania, pot fi remarcate toate caracteristicile poprului nomad, dar și cele ale poporului oriental, caravana, ca și toate bunurile persoanelor decedate fiind arse, obicei întâlnit și la romii nomai și nordul Europei. Pe vremuri, în comunitatea romă spaniolă, se practica obiceiul vinderii cailor și a animalelor, căruța fiind arsă.

În societatea contemporană se mai întălnesc destule situații în care familia unui decedat obișnuiește să ardă toate hainele ce i-au aparținut acestuia, gestul fiind privit ca o purificare (origine asiatică).

De asemenea, în Spania contemporană, romii sunt îngropați asemeni restului cetățenilor, în cimitire, în casa persoanei decedate desfășurându-se priveghiul (cu mențiunea că în ultimii ani tot mai mulți sunt romii care ales să-și privegheze morții în capele). În timpul priveghiului toată lumea este obligată să poarte numai haine de culoare neagră.

Tot în cadrul comunităților rome se menține și tradiția legată de ritualurile de curățire, respectiv de necurățire, acestea afectând atât diversele relații dintre generații, cât și relațiile dintre bărbați și femei.

Astfel, începând cu prima zi a menstruației și până când femeia intră la menopauză, o femeie este considerată ca fiind „necurată”, ea putându-l face și pe bărbat un „necurat”. În aceste condiții bărbatul rom nu are voie să atingă rochia/fusta femeii, în vreme ce femeii îi este interzis să se așeze în zona în care bărbatul își are depozitate instrumentele/uneltele de lucru.

Dacă aceste reguli nu sunt respectate, în cadrul comunității se consideră că întreaga muncă se transformă în „necurată”, situație în care aceasta trebuie în mod obligatoriu sa fie ori aruncată, ori ruptă.

În cazul în care un bărbat este considerat ca fiind un „necurat”; el nu poate să mănânce și nici să bea alături de alți romi, excepție făcând rudele foarte apropiate. Interdicția se menține până în momentul eliminării „necurățeniei”.

În categoria „lucrurilor necurate” sunt incluse :

Mâncatul din farfuria așezată pe podea

Băutul din vesela așezată pe podea

Spălarea, în același loc, a hainelor bărbatului cu cele ale femeii

Spălarea împreună a vestimentației din partea de sus a corpului cu vestimentația din partea inferioară a acestuia

Această tradiție este încă păstrată în cadrul comunităților de romi kalderasi, sinti, lovari și în rândul nomazilor din Marea Britanie.

De altfel, în această regiune se mențin încă diferitele valori tradiționale, printre care enumerăm :

Dihotomia curat – spurcat

Evitarea diverselor subiecte în cadrul unor companii mixte

Evitarea unor anumite animale, ca și a imaginii acestora – șarpele, păunul, etc

În această comunitate, materialele despre care se crede că sunt spurcate sunt arse, printre ele fiind incluse și bunurile ce le-au aparținut rudelor decedate.

Tot în cadrul comunităților de romi funcționează încă instanța supremă a structurilor sociale, Kris, respectiv tribunalul țigănesc, ce funcționează precum o curte de arbitraj. Din cadrul acestui tribunal fac parte membrii cei mai de seamă ai comunității (inteligenți, cinstiți, respectați), iar orice rom care are o problemă cu un alt membru al comunității este liber să apeleze la el.

În asemenea situații, membrii tribunalului se întâlnesc și analizează cu atenție atât dovezile aduse de cele două părți, cât și prejudiciul ce a fost reclamat.

În situația în care se constată vinovăția uneia dintre cele două părți implicate, se aplică diverse sancțiuni, cea mai grea dintre acestea fiind considerată eliminarea din cadrul comunității, eliminare ce poate fi definitivă sau pentru o anumită perioadă de timp.

Demn de semnalat este faptul că eliminarea din comunitate este privită de romi ca fiind o pedeapsă mai grea decât cea a morții, tribunalul țigănesc neaplicând niciodată o astfel de pedeapsă.

Tradiția este respectată încă într-un număr mare de comunități (multe dintre ele chiar din zona Europei Occidentale), romii preferând rezolvarea disputelor în cadrul intern al comunității, în ciuda faptului că deseori pedepsele aplicate (amenzile) sunt deosebit de mari.

1.5 Nivelul de trai

Este bine cunoscut faptul că romii reprezintă cea mai importantă minoritate etnică, dar și lingvistică din Europa, în ciuda faptului că aceștia nu sunt o etnie de tip omogen, compunându-se din diverse grupuri ce au stiluri de viață, dar și dialecte diverse.

În afara grupurilor relativ asimilate de către populația majoritară, există și romi în comuitatea cărora structura socială, ca și tradițiile, au rămas aproape neschimbate de-a lungul vremii, menținerea culturii, ca și a tradițiilor proprii devenind pentru aceștia un obiectiv la fel de important ca cel al recunoașterii sociale ori/și politice.

În România anului 2016 sunt cunoscute câteva familii de romi care se bucură nu doar de o recunoaștere socială, ci și de o bunăstare deosebită, liderii acestora fiind recunoscuți drept antreprenori de succes. Din păcate însă, marea majoritate a romilor au un nivel de trai extrem de redus, ei trâind într-o sărăcie extremă.

În rândul romilor, nivelul declarat al șomajului este cu mult mai mare decât cel al populației majoritare, în aceeași situație găsindu-se și nivelul educației în rândul populației rome, știut fiind faptul că în cazul famililor ce urmăresc zilnic doar supraviețuirea, educația nu ocupă un rol important.

În familiile de romi cu un nivel de trai extrem de redus excluziunea școlară este frecvent întâlniră, copiii romilor fiind deseori trimiși să studieze la școlile speciale, fie din cauza unei slabe cunoașteri a limbii române, fie din cauza apartenenței etnice ori a statului social, prejudecățile, discriminările și rasismul agravând deseori starea de fapt.

Și în România, ca în marea majoritate a statelor est-europene, căderea regimului comunist a generat o serie de modificări majore în cadrul nivelului de trai al populației rome, în multe dintre comunitățile de romi naționale fiind deseori sesizate probleme legate de malnutriția copiilor. Începuturile democrației au atras, pe lângă pierderea locurilor de muncă și posibilitatea înițierii unor afaceri proprii, și formarea unor structuri de tip mafiot, ceea ce în timp a atras nu doar o înrăutățire a condițiilor de viață, ci și diverse probleme în rândul familiilor de romi mai înstărite.

Romii reprezintă o grupă de populație destul de tânără, aproape 38% din totalul acestora având vârsta sub 15 ani, la o vârstă medie de 27 de ani. În rândul populației rome, rata analfabetismului este destul de ridicată, nivelul educației fiind destul de scăzut. În lipsa unor cunoștințe și calificări necesare, pe fondul unui prejudecăți din partea populației majoritare, romilor le este destul de dificil să își găsească un loc de muncă. În lipsa unor avantaje sociale și financiare oferite de un loc de muncă stabil, marea majoritate a membrilor comunităților de romi (peste 90%) beneficiază de ajutoarele sociale oferite de către autoritățile locale.

Studiile realizate în domeniu au reliefat faptul că marea majoritate a populației rome trăiește în condiții improprii, în cursul anului 2014 aproape 60% din locuințele acestora nefiind dotate cu o baie. Mai mult, în comunitățile de romi, numai 20% dintre locuințe beneficiază de accesul apei curente.

Interesul manifestat față de nivelul de trai al romilor a crescut considerabil după luările de poziție ale liderilor europeni, ca urmare a numărului mare de persoane rome ce s-au deplasat în marile orașe din Europa vestică, ca urmare a sărăciei. Deseori, în cadrul legislativ social din unele state europene, romii au fost priviți ca fiind un adevărat pericol la adresa securității populației majoritare, ca și la adresa standardului social.

De altfel, starea materială destul de precară semnalată deseori în cadrul comunităților de romi a reprezentat subiect de interes nu doar pentru presa internațională, ci și pentru cea națională, în ciuda mediatizării excesive a acesteia nereușindu-se implementarea unor programe eficiente și de durată.

Comunitățile de romi din România se confruntă cu diverse dificultăți materiale, acestea îmbrăcând mai multe forme, respectiv :

Lipsa unor venituri necesare subzistenței

Lipsa unei locuințe

Calitatea extrem de redusă a locuinței – condiții improprii de locuit

Lipsa accesului la utilități

Etc

Marea majoritate a romilor se declară nemulțumiți nu doar de condițiile de trai, ci și de dezinteresul manifestat de autorități față de încercările acestora de a-și găsi in loc de muncă stabil. În lipsa unor resurse financiare, romii se văd obligați să recurgă la diverse metode pentru a putea supraviețui, cea mai des întâlnită strategie de diminuarea costurile de existență fiind să locuiască împreună cu mai mulți membrii ai familiei.

Statisticile realizate la nivel național subliniază asocierea puternică dintre calitatea vieții romilor care locuiesc într-un mediu rezidențial, ca și cu poziționarea locuinței în cadrul unei localități, știut fiind faptul că poziționarea în mediul rezidențial reprezintă un predictor destul de puternic în domeniul accesului la diverse servicii, comparativ cu mediul rural în care oferta locurilor de muncă este redusă, accesul la diversele utilități destul de limitat și nivelul de trai cu mult mai redus.

În cadrul comunităților de romi se remarcă diferențe uriașe, raportate la alte etnii, legate de condițiile de locuit, situația locuințelor, tipul construcțiilor, accesul la utilități în cadrul acestora, ca și situația legală a acestora.

În marea majoritate a locuințelor de romi situate în zonele rurale, nu se remarcă racordarea acestora la apă, la canalizare ori la gaze, aceste aspecte fiind remarcate și în mediul urban, unde, conform statisticilor, aproximativ 70 % din locuințe nu sunt racordate la utilități. Acestor neajunsuri li se adaugă și lipsa electricității în locuinței, ca și încălzirea acestora cu deșeuri ori chiar lipsa unei încălziri ( un procent aproximativ de 14%).

Informațiile din tabel – prelucrare din raportul Băncii Mondiale, „Incluziunea Romilor – O oportunitate economică pentru Bulgaria, Republica Cehă, România și Serbia”

În ceea ce privește calitatea locuințelor romilor din România, aceasta este destul de redusă, un procent mic dintre acestea fiind realizare din materiale rezistente, respectiv din piatră, BCA sau cărămidă. În cazul familiilor de romi ce se află în mediul urban, mai mult de jumătate dintre acestea au locuințe în imobile cu un confort redus (confort III, confort IV), ori în fostele cămine de nefamiliști.

În ultima perioadă s-a remarcat predilecția unor familii de romi de a locui fie în imobilele părăsite, fie în imobile improvizate, improprii, procentul fiind semnificativ, respectiv 8% în mediul urban și 5% în mediul rural.

O altă problemă cu care se confruntă comunitățile de romi este cea a supra-aglomerării, numărul mediu al persoanelor din aceste comunități ce locuiesc într-o cameră fiind mai mult decât dublu decât în restul populației.

Lipsa spațiului, ca și lipsa surselor de venit, ce generează și imposibilitatea încălzirii locuințelor, marea majoritate a familiilor de romi (un procent aproximativ de 70 %) aleg să folosească bucătăriile ca și dormitoare, pe perioada anotimpului rece.

Conform studiului Băncii Mondiale, ce a vizat comunitățile de romi din țara noastră, o persoană de etnie romă este cu 38 % mai predispusă sărăciei, comparativ cu celelalte persoane ce au vârste, un nivel al educației, o compoziție a gospodăriei și o localizare geografică asemănătoare.

De asemenea, și riscul de sărăcie în cazul copiilor de romi este cu 37% mai ridicat, comparativ cu restul copiilor, educația acestora fiind în strânsă legătură cu șansele la un trai mai bun.

În cazul romilor care au absolvit învățământul secundar, riscul sărăciei se diminuează cu un procent aproximativ de 20%, educația având un impact deosebit asupra nivelului de trai al romilor.

Este bine cunoscut faptul că nivelul de trai depinde în mare măsură și de un loc de muncă stabili, la capitol ratei de ocupare romii din România aflându-se cu mult în urma populației majoritare, în ciuda strategiilor Uniunii Europene 2020 privind ridicarea procentului persoanelor cu vârstele cuprinse între 20-64 ani la valoarea de 75%.

În ceea ce privește veniturile ce sunt obținute de populația romă din România ce are un loc de muncă stabil,, acestea sunt mai reduse decât câștigurile medii aferente populației majoritare, după cum se poate observa din următoarele două figuri :

Veniturile obținute de populația de sex masculin – sursă captură Raportul EUROSTAT 2014

Veniturile obținute de populația de sex feminin – sursă captură Raportul EUROSTAT 2014

1.6. Romii în perioada comunistă și post-comunistă

În perioada regimului comunist, politicile acestuia în domeniul domiciliilor forțate, a educației, ca și a obligativității unui loc de muncă au avut rolul de a apăra comunitățile de romi de așa numita „ură etnică” ce se manifestase de-a lungul vremii în România.

Începând cu anii 60, s-a constatat transformarea naționalismului în unealtă ideologică primordială, acesta fiind deseori folosit atât ca o strategie de contracarare a politicii Kremlinului, cât și ca dovada independenței comunismului, oricine nu făcea parte din P.C.R. (Partidul Comunist Român) neputând fi considerat naționalist ori patriot. Tot în această perioadă este introdusă și ideea unei consolidări a unității naționale, sub pretextul modului unic al muncitorului de tip socialist, autoritățile comuniste încercând să finalizeze, respectiv accelereze procesul asimimilării, cu eliminarea minorităților etnice, în ciuda faptului că oficial, scopul declarativ era acela de eliminarea diferențelor naționale, la nivel gradual.

În acest context, romii erau priviți ca niște „elemente străine” care trebuiau să devină elemente românești, cultura acestora fiind deseori considerată dtrept o cultură de tip sub-dezvoltată, o cultură a sărăciei.

Acesta a fost motivul pentru care s-a încercat distrugerea culturii minorităților rome, ca și a modelului acestora de existență, model ce a rezistat de-a lungul vremii. În încercarea de a nega specificul comunității rome, autoritățile românești aveau grijă să elimine din toate discursurile orice referire la acestea.

În paralel, urmând principiile consacrate ale comunismului, tot ce era „privat” trebuia elimnat, motiv pentru care s-a trecut la confiscarea fabricilor ce erau deținute de către privați, ca și a uneltelor și materialelor ce erau folosite de romi în cadrul diverselor ocuoații tradiționale ale acestora :

Prelucrarea lemnului

Prelucrarea metalelor

Confecționarea diverselor bijuterii

Un loc aparte l-a ocupat confiscarea aurului și argintului pe care romii le foloseau la confecționarea bijuteriilor, mare parte dintre meșteșugari fiind integrați forțat fie în agricultură (unde până în anul 1989 ajunseseră să lucreze aproximativ 50 % din totalul cetățenilor români de etnie romă), fie în cadrul fabricilor metalurgice.

În cazul romilor care, în ciuda interdicțiilor au continuat să își practice meșteșugurile tradiționale, s-a practicat un adevărat fenomen de excludere, aceștia nefiind considerați ca fiind muncitori autentici, ci „paraziți sociali”, expuși în permanență unor riscuri deosebite (duși la muncă forțată ori chiar închiși).

În perioada anilor 60 autoritățile comuniste au încercat din răsputeri să asimileze populația de etnie romă, prin numeroase politici restrictive și măsuri drastice, ce culminau cu stabilirea forțată a unor familii în diverse localități sau chiar cu ignorarea prezenței acestora.

Chiar dacă reprezentau tot o comunitate etnică, precum comunitatea germanilor ori cea a maghiarilor, etnicii romi nu avea dreptul de reprezentare ca și o minoritate, ei neavând nici posibilitatea de a-și promova propriile tradiții culturale.

În aceste condiții, în perioada comunismului s-a înregistrat o decădere deosebită a ocupațiilor tradiționale ale romilor, ca și o pierdere a caracteristicilor stilului de viață, mare parte dntre familii integrându-se în cadrul noului stil de viață impus.

De asemenea, ca și în restul populației, și minoritățile rome beneficiau de un loc de muncă stabil în agricultură (la fermene de stat) sau în fabrici și uzine, în acest fel multe dintre familii beneficiind, prin intermediul politicilor de stat, de o anumită securitate socială și economică ce le conferea posibilitatea întreținerii familiilor și implicit a locuințelor.

Din păcate însă, după căderea regimului comunist, romii nu s-au mai bucurat de nici un fel de protecție generată de politicile statului, aceștia începând să se confrunte atât cu o discriminare pe piața muncii, cât și cu o discriminare în educație.

În aceste condiții, membrii comunităților rome s-au arătat foarte hotârâți în încercarea de păstrare a identităților, chiar dacă nivelul de trai era unul destul de redus și în perioada anterioară momentului 1989.

În perioada regimului comunist s-a încercat în repetate rânduri o asimilare a comunităților minoritare, autoritățile române înregistrând un adevărat eșec, dacă e să luâm în considerație datele recesământului din anul 1966 privind proveniența limbii. Astfel, în zone semnificative din țara noastră se remarca folosirea dominantă a limbilor minorităților, 46,2 % dintre romii de naționalitate română păstrându-și ca limbă, limba romani, 42,5 % adoptând limba română și aproape 9% vorbind limba maghiară (cu precădere cei din zona transilvăneană).

Până la începutul anilor 70, în rândul comunităților de romi se înregistra un grad ridicat de analfabetism, copiii renunțând la școală destul de precoce și puține fiind cazurile în care aceștia urmau un liceu ori chiar o facultate.

Ca urmare a politicilor ce au fost promovate și implementate de regimul comunist, familiile romilor aveau obligația, prin lege, să își înscrie la școală copiii, în acest fel fiindu-le acordată o nouă șansă la educație și implicit la un trai mai bun. După anul 1966 s-a remarcat un adevărat interes al copiilor de romi pentru școlile tehnice și profesionale, mulți dintre aceștia, în dorința obținerii unor poziții mai bune în cadrul societății comuniste începând să își nege chiar și apartenența etnică.

În ciuda faptului că deseori se semnalau cazuri ale abandonului școlar în rândul elevilor ce proveneau din comunitățile rome, sistemul educațional comunist avea propriile metode prin care reușeau să le ofere acestora o diplomă de absolvire, diplomă în baza cărora romii reușeau să își găsească un loc de muncă.

Începând cu anul 1970 s-a remarcat o modificare politicii oficiale în domeniul minorităților de etnie romă, acestea fiind igonorate de către autorități timp de câțiva ani. În cursul anului 1977, Partidul Comunist Român a încercat din nou asimilarea romilor, tentativă eșuată și de această dată atât din cauza așa numitului „cult al personalității” liderului Nicolae Ceaușescu, cât și din cauza guvernului ce avea tot mai des tendința spre naționalism.

Romii ce continuaseră să practice meșteșugurile tradiționale etniei au fost trimiși forțat la muncă în fabrici, uzine ori pe șantiere, puțini dintre aceștia reușind să își continue obiceiurile (în special comercianții, căldărarii, spoitorii, etc).

Tot în această perioadă, romii au fost incluși în cadrul așa numitelor politici de sistematizarea teritoriului, zonele în care aceștia își aveau locuințele fiind distruse, iar ei forțați să se mute în blocurile nou contruite, unde erau obligați să se acomodeze cu niște condiții de existență total diferite cu ale acestora.

Din păcate însă, în această perioadă cel mai grav afectată a fost cultura romilor, ce se remarca îndeosebi prin stilul muzical deosebit. În condițiile extinderii de către autorități a culturii românești, în detrimentul culturii minorităților, cântăreții romi erau tot mai des excluși din cadrul diverselor ansambluri de muzică populară.

În plus, prin interzicerea limbii romani, romii s-au văzut nevoiți să își cânte cântecele tradiționale într-o limbă care nu le aparținea, ceea ce a avut repercursiuni nebănuite la nivel cultural.

În perioada anilor 80, romii au fost incluși și în așa numitul „pact” încheiat de statul comunist român cu guvernul din fosta RFG, care viza emigra în aceasta țară în condițiile în care germanii plăteau pentru fiecare persoană (inclusiv copii) o anumită taxă („înțelegerea sașilor”). Ca urmare a plecării în RFG, romii erau obligați să se mute în locuințele rămase libere, locuințe ce de multe ori erau situate la zeci ori sute de km de comunitatea din care aceștia proveneau.

În ultimii ani ai regimului comunist, ca urmare a dezorganizării sociale, ca și a crizelor economice generate de politicile partidului – stat, procesul „modernizării” minorităților a fost oarecum stopat, statul renunțând la ideea asimilării romilor, cărora se mulțumea să le ofere o locuință, locuri de muncă și un nivel mai ridicat de educație.

În aceste condiții s-a remarcat o tentativă de întoarcere a romilor la obiceiurile tradiționale, ei începând să se izoleze de restul comunității majoritare și renunțând la diversele avantaje cum ar fi alocațiile de stat pentru copii, locuri de muncă stabile, pensii, locuințe, etc.

La căderea regimului comunist, marea majoritate a romilor au sperat în șansa unui nou început, respectiv în șansa remarcării și afirmării într-o societate de tip democratic. Din păcate, după anul 1989 s-a remarcat o degradare continuă a situației minorităților rome din România, discriminarea etnică având valențe deosebite în anumite împrejurări.

După căderea regimului comunist, datorită faptului că oricum erau poziționați la periferi societății, romii din România nu au fost prea mult afectați de procesul de integrare în democrație, autoritățile neinițiind de altfel prea multe proiecte în vederea integrării acestora în noua societate românească.

În perioada imediat următoare căderii comunismului, pe teritoriul țării noastre s-au remarcat diverse manifestări de violență din partea populației majoritare, în cele mai multe dintre cazuri, pe fondul fricii, romii preferând să-și abandoneze locuințele, locurile de muncă, etc.

Marea majoritate a conflictelor în care au fost implicați romii după căderea regimului comunist au fost declanșate de incidente minore semnalate în cadrul comunității, autoritățile române negând de cele mai multe ori natura inter-etnică a acestora.

Numeroasele studii ce au fost realizate de-a lungul anilor în domeniu au evidențiat faptul că romii au fost cei mai afectați în cadrul tranziției de la economia de tip socialist la economia de piață, în lipsa unei forțe de muncă calificate constatându-se o cteștere alarmantă a ratei șomajului în rândul acestei etnii.

Persoanele de etnie romă care lucraseră în agricultură în perioada regimului comunist s-au trezit rămași fără un loc de muncă (după restituirea proprietăților de drept), marea majoritate a romilor nebeneficiind de drepturile menționate în Legea 18/1991, Legea fondului funciar, care stipula dreptul oricărei familii la primirea unui anumite suprafețe de teren.

Pe lângă o lipsă a protecției comunităților de romi în fața amenințărilor ori a violențelor, în imediata perioadă post-comunistă statul român nu luase nici un fel de măsuri în domeniul protecției drepturilor fundamentale ale omului, multe dintre actele de violență comise de români împotriva cetățenilor romi de etnie româ nefiind pedepsite în conformitate cu prevederile legale în domeniu.

Multe familii de romi au părăsit România în primii ani de după 1989, ei solicitând azil în diverse state vest-europene. Astfel, s-a remarcat un adevărat val de migrație în rândul comunităților de romi, mii de persoane plecând spre Franța și Germania (stat în care, în perioada 1990-1992 s-au înregistrat peste 180.000 de solicitări de azil din partea romilor de naționalitate română). În topul motivelor invocate în solicitările de azil se aflau discriminarea etnică și probleme de natură economică.

Imediat după căderea regimului comunist, în România nu au existat nici un fel de politici privind discrimarea violențelor rasiale îndreptate împotriva romilor, victimele acestora agresiuni nebeneficiind de nici un fel de protecție din partea autorităților statului.

Pe măsura trecerii timpului, gradul de discriminare al populației de etnie romă s-a accentuat exponențial, în cele mai multe dintre situații constatându-se o exacerbare a fenomenului violenței în cadrul comunității.

În ciuda tuturor încercărilor prin care au trecut, comunitățile de romi continuă să se remarce în plan social, la nivel european importanța diferențelor de natură culturală datorându-se în principal experiențelor din perioada comunismului privind asimilarea populațiilor minoritare, ca și procesului de impunere culturală ulterior.

CAPITOLUL 2. INTEGRAREA ETNIEI ROMILOR ÎNTR-UN MEDIU MAJORITAR ȘI PE PIAȚA MUNCII

Aderarea României la Uniunea Europeană a reprezentat un pas înainte în proces de integrare economică și socială a populației rome de pe teritoriul țării noastre, integrarea romilor fiind abordată la nivel coordonat, prin implementarea diverselor programe și măsuri menite să integreze ideal exemplele bunelor practici abordate la nivelul statelor europene și care și-au dovedit eficiența.

În ciuda faptului că permanent s-a avut în vedere inițiativele europene în domeniul abordării integrării familiilor de romi pe piața muncii, atât la nivelul Parlamentului European, cât și la nivelul Comisiei Europene s-a reușit identificarea diverselor cauze ce stau la baza ineficienței măsurilor abordate, respectiv :

Lipsa unor date statistice la nivelul fiecărui stat în cadrul căruia există comunități de romi

Lipsa datelor comparative între diversele state ale Uniunii Europene privind comunitățile romilor

Lipsa unui transfer de bune practici dintr-un stat european într-altul

2.1 Integrarea economică

Problema integrării economice și sociale a romilor a devenit una de natură europeană cu precădere după anul 2007, când s-a constatat că tot mai multe persoane ce aveau o etnie romă au emigrat din noile state ale Uniunii Europene către state cu un nivel de trai mult mai ridicat.

Un fenomen deosebit a fost remarcat pe teritoriul Italiei, unde, în lipsa unor evidențe corecte și complete privindu-i pe noii imigranți de etnie romă, evidențe ce le-ar fi putut fi de un real ajutor autorităților naționale, ca și celor italiene, s-a constatat apariția unui val de incidente de natură discriminatorie, marea majoritate a acestora fiind îndreptate împotriva romilor veniți din țara noastră, dar și din Bulgaria.

În lipsa corelării inițiativelor în domeniul integrării romilor într-un mediu majoritar și pe piața muncii, se constată deseori cheltuirea unor resurse umane și materiale deosebite în implementarea proiectelor testate deja în alte state, implementări cu abordări asupra cărora s-a dovedit ineficiența.

Aceste deficiențe, ce sunt considerate de către autoritățile europene drept cauzele risipirii resurselor în domeniu, sunt deseori semnalate atât la nivelul Parlamentului European, cât și la nivelul Comisiei Europene, cele două instituții recomandând frecvent statelor membre ale Uniunii Europene dezvoltarea inițiativelor de integrarea romilor și împărtășirea tuturor experiențelor în domeniu cu restul statelor, știut fiind faptul că atât dezvoltarea politicilor de integrarea romilor, cât și implementarea și implicit monitorizarea acestora, impun nu doar o bază de date economico-sociale corecte, ci și una cât mai complexă.

Este bine cunoscut faptul că specificul populației de romi este reprezentat de sărăcie, aceasta îmbrăcând în cele mai multe dintre cazuri forme nu doar extinse, ci și severe.

În cadrul comunităților de romi, sărăcia este accentuată și de desele fenomene de marginalizare și implicit excluziune socială, în multe dintre familiile de romi remarcându-se un deficit accentuat de resurse și bunuri personale, completat de deficitul familial, ce include:

O lipsă a veniturilor stabile

Lipsa educației

Condiții de locuit improprii

Lipsa calificărilor în anumite meserii și profesii

Lipsa documentelor de identitate

Prestarea unor activități în lipsa formelor legale

Marginalizarea familiilor de romi, ca și percepția publică privind o rată a criminalității aparent ridicate generează deseori ideea sancțiunilor sociale la adresa romilor, ce de multe ori îmbracă diverse forme ale discriminării. Acestora li se adaugă, în cele mai multe cauzuri, și imaginea publică negativă la adresa familiilor de romi.

În România anului 2016 se remarcă o limitare a participării romilor în cadrul diverselor activăți economice, numărul persoanelor ce sunt încadrate cu forme legale într-o activitate fiind destul de redus, în comparație cu cel al persoanelor din cadrul populației majoritare.

Marea majoritate a romilor apți de muncă au o experiență destul de limitată în cadrul pieței muncii ori aceasta este caracterizată de dese întreruperi cu perioade de șomaj. În aceste condiții o mare parte dintre familiile de romi din țara noastră fie nu au permenant venituri, fie au venituri permanente, dar valoarea acestora este destul de redusă.

De altfel, conform studiilor realizate în domeniu, în peste 50% din numărul total al familiilor de romi nu se înregistrează venituri permanente, în vreme ce în aproape 40% dintre familii valoarea veniturilor este în scădere continuă.

Cea mai mare problemă se sesizează în mediul rural, unde șansa încadrării în muncă a romilor este destul de limitată, fie avându-se în vedere numărul redus al locurilor de muncă, fie datorită condițiilor destul de dificile de deplasarea persoanelor de etnie romă la respectivul loc de muncă.

Demn de menționat este faptul că puține sunt cazurile în care familiile de romi ce locuiesc în mediul rural dețin în proprietate terenuri agricole, prin intermediul cărora reușesc să își asigure un trai minim restul persoanelor din mediul rural.

În ceea ce privesc cauzele care au generat situația economică dezastruoasă în rândul familiilor de romi, specialiștii apreciază că acestea au la bază :

Fenomenul discriminării

Lipsa unei educații și a unei pregătiri profesionale

Lipsa unor programe adecvate ori care nu au fost implementate corect

Fenomenul excluziunii

În cazul persoanelor de etnie romă ce sunt încadrate în piața muncii, se remarcă de asemenea :

Aplicarea unui tratament diferențiat în cazul romilor ce au un nivel diminuat de instruire

O toleranță mult mai redusă

Discriminarea persoanelor trecute de 40 de ani

Ocuparea forței de muncă reprezintă componenta primordială a oportunității de câștig în cadrul familiilor de romi, ratele de ocupare fiind însă, din păcate, destul de scăzute, comparativ cu cele înregistrate în cazul altor etnii.

Și asta, în ciuda faptului că, de-a lungul anilor, numeroasele rapoarte date publicității au atras atenția asupra faptului că o creștere a ratei de ocupare în rândul familiilor de romi ar atrage după sine nu doar o creștere a veniturilor acestora, ci și o dezvoltare a activității economice, în paralel cu dezvoltarea incluziunii acestora.

Numeroaselor bariere privind găsirea unui loc de muncă pentru cetățenii de etnie romă și se adaugă și descurajarea acestora, datorită atitudinii manifestate deseori de către autorități, familiile de romi fiind aproape în permanență expuși nu doar riscului de sărăcie, ci și riscului excluziunii sociale, în paralel cu diverse alte aspecte, cum ar fi :

Discriminarea

Lipsa asigurării unui acces egal la educație

Lipsa locurilor de muncă special dedicate etniei

Lipsa accesului la sănătate

Lipsa accesului la diverse servicii sociale

Specialiștii susțin că mare parte din persoanele rome se simt descurajate în căutarea unui loc de muncă stabil, având în vedere nu atât numărul redus al locurilor de muncă de pe piața românească, cât mai ales eșecul în acest demers înregistrat chiar și de către persoanele ce fac parte din cadrul populației majoritare.

Conform studiilor realizate în ultimii ani în țara noastră, ratele șomajului în cazul populației rome sunt îngrijorătoare, șomajul în cazul femeilor de etnie romă atingând cote alarmante, după cum este exemplificat în figura următoare:

Rata șomajului în funcție de etnie/gen – cu precizarea că rata activității a fost calculată avându-se în vedere adăugarea procentului de angajați ori a procentului de șomeri din cadrul populației totale)

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

Așa cum se poate remarca în captură, în cazul persoanelor de etnie romă de sex feminin, ce au vârsta cuprinsă în intervalul 15 ani – 24 ani, se remarcă faptul că rata de șomaj ajunge la valoarea de 62 %, aceasta fiind de aproape două ori mai mare, comparativ cu persoanele de etnie romă de sex masculin incluse în cadrul aceleiași categorii de vârstă. Diferența se menține, de asemenea, și în cazul persoanelor de sex feminin ce au vârsta peste 25 de ani.

Persoanele de etnie romă de sex feminin prezintă un nivel mult mai crescut al ratei de șomaj comparativ cu cel înregistrat în cazul persoanelor de aceeași etnie, dar sex masculin (respectiv un procent de 43%, comparativ cu 28%), ceea ce demonstrează faptul că femeilor rome le este cu mult mai dificil să își găsească un loc de muncă, comparativ cu bărbații ce fac parte din aceeași etnie.

De asemenea, este important de semnalat faptul că rata generală de activitate a persoanelor de etnie romă de sex feminin este cu mult mai scăzută comparativ cu cea a bărbaților, raportul menținându-se și în cazul persoanelor ce nu fac parte din cadrul acestei etnii :

Rata șomajului în funcție de calificarea profesională/etnie/gen – cu precizarea că rata activității a fost calculată avându-se în vedere adăugarea procentului de angajați ori a procentului de șomeri din cadrul populației totale)

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

În ceea ce privește rata de angajare a persoanelor din etnia româ de sex masculin, aceasta ajunge la un procent de 42 %, pe locul al doilea în topul statelor aflate în atenția Băncii Mondiale, după cum reiese și din graficul următor :

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

Pe același loc se situează și persoanele de etnie romă de sex feminin, rata de ocupare fiind în acest caz de 19%, respectiv mai mult de ½ din procentul deținut de către persoanele de etnie româ de sex masculin (42%) :

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

În cazul persoanelor de etnie romă, mare majoritate a locurilor de muncă de pe piața românească sunt instabile, raportul Băncii Mondiale subliniind faptul că numai un procent de 36% din numărul romilor ce au un loc de muncă sunt angajați în baza unui contract de muncă ori a altor tipuri de documente juridice, aceștia beneficiind astfel atât de asigurări sociale, cât și de asigurări de sănătate:

Tipul contractelor de muncă, comparativ între persoanele din etnia romă și restul populației – vârsta 15-64 ani

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

Așa cum se remarcă, procentul persoanelor ce dețin un contract de muncă înregistrat este dublu în cazul celor ce nu fac parte din etnia romă (respectiv de 78%), procente destul de reduse fiind dedicate contractelor temporare (5%), contractelor sezoniere (7%) și implicit contractelor periodice (10%).

Un procent considerabil din rândul persoanelor de etnie romă ce sunt apte de muncă este dedicat contractelor temporare (11%), dar și contractelor sezoniere (12%).

Așa cum se poate vedea din captura anterioară, marea majoritate a persoanelor de etnie romă sunt implicate în cadrul activităților de tip periodic (din când în când), procentul depășindu-l pe cel al persoanelor ce sunt încadrate permanent în muncă (44%).

Atât ratele reduse ale persoanelor de etnie romă ce au un loc de muncă stabil, cât și cele dedicate angajărilor instabile (temporare, parțiale) nu reflectă în nici un caz preferințele acestor persoane privind accesul pe piața muncii din România, romii declarând ori de câte ori au avut ocazia că își doresc să aibă un loc de muncă stabilit, în baza căruia să le poată asigura familiilor niveluri de trai decente.

Studiile realizate au reușit să evidențieze corespondența existentă între existența unui loc de muncă și nivelul de satisfacție al persoanelor (indiferent că acestea fac parte din etnia romă sau din populația majoritară), respectiv :

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

Raportul anterior menționat în cadrul acestui capitol mai menționează faptul că procente importante din cadrul persoanelor de etnie romă (74 % persoane de sex masculin, 76 % persoane de sex feminin) își doresc să aibă un loc de muncă stabil, chiar în ciuda faptului că acesta ar putea fi retribuit la un nivel inferior, comparativ cu nivelul salarial al persoanelor ce nu fac parte din etnia romă.

Demn de semnalat este faptul că în cadrul etniei romilor (ca de altfel și în cazul populației majoritare) procentul tinerilor ce sunt încadrați pe piața muncii din România este destul de scăzut, respectiv de doar 24 %, comparativ cu procentul romilor ce au un loc de muncă (permanent, temporar, sezonier, etc), care este de 66 %. Acest procent este cu mult depășit chiar și de procentul cetățenilor români de etnie romă ce au un loc de muncă în ciuda faptului că au vârsta cuprinsă în intervalul 55 ani – 64 ani (respectiv de 41%).

De asemenea, s-a remarcat că cea mai mare diminuare a ratei de ocupare a fost semnalată în România în perioada 2008 – 2012 (ca urmare a crizei economice fără precedent), cele mai afectate fiind persoanele din etnia romă cu vârsta peste 50 de ani, ca și tinerii.

În ceea ce privește domiciliul și influența acestuia asupra șansei integrării, trebuie precizat că persoanele de etnie romă au o prezență mult mai mare în mediul rural, comparativ cu alte etnii, motiv pentru care acestea sunt mult mai expuse barierelor de natură structurală aferente economiei rurale românești.

Mai mult de jumătate din procentul persoanelor din etnia romă ce au capacitatea de a avea un loc de muncă își au domiciliul în zonele rurale, procentul fiind cu mult mai redus (32%) în cazul persoanelor din alte etnii.

În ciuda faptului că, din diverse cauze, ponderea pe care o are agricultura în cadrul Produsului Intern Brut s-a diminuat considerabil în ultima perioadă, mare parte dintre persoanele din etnia romă ce locuiesc în mediul rural continuă să realizeze diverse activități agricole (un procent de 41%), un procent destul de mic (respectiv de numai 13%) fiind implicat în activități de construcții, activități de transport, activități industriale, etc.

Comparativ cu încadrarea romilor pe piața muncii, situația se prezintă astfel:

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

Prima linie – situația forței de muncă a persoanelor de etnie romă din România în cursul anului 1989

A doua linie – situația forței de muncă a persoanelor de etnie romă din România în anul 2013

A treia linie – situația forței de muncă a persoanelor de etnie româ la nivelul mediu al Uniunii Europene, în anul 2013

2.2 Integrare socială

Aderarea României la Uniunea Europeană a modificat radical percepția asupra fenomenului incluziunii sociale a romilor, acesta necesitând o abordare de tip coordonat, ce a implicat adoptarea diverselor măsuri privind integrarea exemplelor bunelor practici în domeniu.

În ciuda faptului că deseori s-a abordar problema inițiativei europene în domeniul incluziunii pe piața muncii a romilor, atât la nivelul Parlamentului European, cât și la nivelul Comisiei Europene s-a reușit identificarea principalelor motive ce au generat rezultate mai puțin satisfăcătoare in domeniu, printre care enumerăm:

O lipsa a unor evidențe statistice complexe la nivelul fiecărui stat în care sunt semnalate comunități de romi

Lipsa datelor comparative între diversele state ale Uniunii Europene

Lipsa unui transfer de bune practici în domeniu, dintr-un stat într-altul

Din punct de vedere sociologic, incluziunea socială este privită ca fiind procesul prin care se acordă diverse drepturi persoanelor și grupurilor dintr-o societate, în domeniul ocupării forței de muncă, al asistenței medicale, al educației, al stării locative, ca și al formării.

În țara noastră, conceptul incluziunii sociale a început să fie parte integrantă din cadrul limbajului instituțional din anul 2001, an în care a fost adoptat H.G. 829/2002 ce viza Planul Anti-Sărăcie (și promovarea incluziunii sociale) la nivel național. Ulterior, în cursul anului 2005, alături de Comisia Europeană, țara noastră a reușit să definească și aprobe așa numitul Join Inclusion Memorandum (Document Comun în domeniul incluziunii) al cărui principal scop viza promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei.

Acestor două documente le-au fost alăturate ulterior și Planurile Naționale de dezvoltare (2004-2006, respectiv 2007-2013), ce aveau drept scopuri principale atât o dezvoltare a resurselor umane, cât și o promovare a ocupării și incluziunii sociale.

Încă din anul 2005, în domeniul incluziunii sociale, au fost adoptați mai mulți indicatori în vederea monitorizării și evaluării incluziunii sociale, precum :

Indicatorii primari, ce vizează :

Rata de sărăcie

Rata sărăciei persistente

Coeficientul variației ratei de ocupare

Deficit median relativ

Rata șomajului de durată lungă – în conformitate cu Biroul Internațional al Muncii

Ponderea tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-24 de ani ce au părăsit devreme sistemul educațional

Ponderea populației din cadrul gospodăriilor în care nu se semnalează persoane ocupate

Speranța vieții la naștere

Ponderea persoanelor ce își apreciază în rea ori foarte rea starea sănătății

Indicatorii secundari, ce includ :

Rata sărăciei la pragurile 40%, 50%, respectiv 70%

Rata sărăciei avându-se în vedere pragul ancorat în timp

Coeficientul Gini

Rata sărăciei anterior transferurilor sociale

Rata sărăciei ce este persistentă la pragul 50% din cadrul medianei veniturilor ce sunt disponibile/adult echivalent

Indicatorii terțiari:

Resurse – trasferuri sociale, sărăcie și inegalitate, excluziune a persoanelor ocupate

Piața muncii – excluziune a persoanelor ocupate, excluziune de pe piața muncii

Condiții locuit – calitatea locuințelor, accesul la locuințe, utilități, costul locuințelor, dotarea locurințelor, supra-aglomerarea

Educația – capitalul educațional, participare la educație

Excluziune din domeniul sănătății – accesul la diversele servicii de sănătate, ca și dreptul la acestea

Mortalitate, morbiditate – stil de viață sănătos

Ordinea publică

Conform unor autori, incluziunea socială reprezintă procesul complex prin intermediul căruia diversele „persoane ce prezintă un risc ridicat de sărăcie, ca și de excluziune socială obțin accesul la diversele oportunități ori resursele ce le sunt necesare în vederea unei participări depline la activitatea economică, culturală și socială”, beneficiind de un stil de viață considerat normal în cadrul societății.

Prin intermediul incluziunii sociale se încearcă să se asigure fiecărei persoane șansa realizării în viață, oricare ar fi identitatea acesteia ori a grupului din care face parte, incluziunea socială generând eliminarea discriminării pe criterii etnice, rasiale, de gen, etc, ca și eliminalrea maginalizării sociale, ori a segregării rasiale, etnice, etc.

Noțiunea procesului incluziunii sociale este stipulată și în cadrul Legii asistenței sociale, acesta fiind definit drept „ansamblul măsurilor și a acțiunilor de tip multi-dimensional în domeniul protecției sociale, domeniul ocupării forței de muncă, a locuirii, a educației, a sănătății, a informării/comunicării, a mobilității, a securității, a justiției și a culturii, dedicate unei combateri a excluziunii sociale, ca și a asigurării participării de tip activ a persoanelor la aspectele economice, culturale, sociale și politice”.

În țara noastră, procesul incluziunii sociale a romilor are în vedere patru mari domenii de acțiune, respectiv :

Acces la educație – cu garantarea finalizării de către copiii romi a minim ciclul de învățământ primar

Acces pe piața muncii – diminuarea decalajului dintre persoanele de etnie romă și restul populației în domeniul ocupării forței de muncă

Acces la serviciile medicale – diminuarea decalajului dintre persoanele de etnie romă și restul populației în domeniul sănătății

Accesul la locuințe, ca și la diversele servicii esențiale – diminuarea decalajului dintre persoanele de etnie romă și restul populației în domeniul accesului la locuințe, ca și la diversele utilități publice

Politica incluziunii sociale are în vedere atât o creștere a standardului de viață în rândul populației, cât și o stimulare a câștigurilor ce sunt obținute din muncă, în vederea unei facilitări a ocupării, ca și a promovării diverselor politici publice dedicate grupurilor vulnerabile, romii fiind incluse în acestea.

Procesul de incluziune socială a romilor implică abordarea de tip integrat, în paralel cu adoptarea și implicit implementarea unor diverse măsuri, strategii, programe, politici publice și proiecte specifice.

În vederea îmbunătățirii procesului incluziunii sociale a romilor se vizează :

O înțelegere a dezideratului privind intervenția publică pentru îmbunătățirea situației persoanelor de etnie romă, nu atât din perspectiva protecției sociale și a justiției, cât și prin prisma ulterioarei dezvoltări economice și social durabile a țării noastre

O asigurare a eficienței, ca și a eficacității de la nivelul intervenției publice în vederea îmbunătățirea situației cetățenilor de etnie romă – cu precădere incluziunea educațională, ca și dezvoltarea egalității șanselor educaționale

Necesitatea realizării permanente a unui parteneriat cu societatea civilă în cadrul tuturor etapelor de intervenție publică – nivel administrație publică centrală, dar și nivel administrație publică locală

În conformitate cu rezultatele ultimului recesământ derulat în țara noastră, numărul persoanelor de etnie romă declarate în anul 2011 a fost de doar 3% (respectiv 621.573) din totalul persoanelor ce sunt incluse în cadrul populației stabile a României (18.884.831 persoane). De altfel, estimările vizând numărul persoanelor de naționalitate română ce fac parte din diversele comunități rome sunt incerte, Consiliul Europei apreciind cifra aproximativă de 1.850.000, în vreme ce studiile Băncii Mondiale ori cele ale ANR formulând valori maxime de 1 milion de persoane.

Cum este bine cunoscut faptul că educație reprezintă un domeniu cheie în cadrul sustenabilității dedicate intervenției necesare procesului incluziunii sociale a romilor, se impune evidențierea structurii educaționale a principalelor grupuri etnice din țara noastră, respectiv:

Sursă captură – http://www.gov.ro/, Calcule realizare de către Direcția pentru Strategii Guvernamentale, avându-se în vedere datele obținute la recensământ. Avându-se în vedere standardele raportării datelor, numărul persoanelor vizează populație ce are o vârstă mai mare de 10 ani

În ciuda numeroaselor progrese ce au fost înregistrate în ultimii ani în România, ca urmare a diverselor măsuri și strategii implementate în cadrul populației din comunățile minoritare, se poate remarca cu ușurința decalajul uriaș dintre persoanele de etnie romă și restul populației, gradul analfabetismului impunănd intensificarea strategiilor în vederea creșterii gradului incluziunii educaționale a romilor.

Și în domeniul ocupării și integrării pe piața muncii decalajul dintre persoanele de etnie romă și restul populației este foarte ridicat, respectiv :

Sursa capturii – Raportul societății civile privind implementarea Strategiei Naționale de Integrare a Romilor, 2012, pp.72, conform datelor Institutului Național de Statistică

Așa cum se poate remarca, ocuparea cât și integrarea romilor pe piața muncii este în strânsă corelare cu nivelul pregătirii educaționale, accesul acestor persoane pe piața muncii fiind limitat în condițiile creșterii cererii unei forțe de muncă calificate.

În domeniul educației

În vederea realizării unei incluziuni sociale reale în țara noastră în cadrul minorităților rome se impune ca asigurarea unui acces la educație să se facă, în cazul copiilor de romi, de la vârste cât mai mici, în acest fel asigurându-se o ulterioară încadrare a acestora pe piața muncii.

Din păcate, în țara noastră, rata înscrierii în grădinițe a a copiilor romi ce au vârsta inclusă în intervalul 3-6 ani se poziționează mult sub cea a restului populației, respectiv un procent de 37%, comparativ cu 77 %, cât este în cazul copiilor ce nu fac parte din cadrul acestei etnii. Mai mult, din zece copii romi, doi nu merg la școală, cel mai adesea fiind invocat motivul lipsei unor resurse financiare.

De asemenea, din șase părinți de etnie romă, unul pune slaba participare a copilului său la procesul educației pe seama discriminării etnice, mai mult de 80 % dintre părinții de etnie romă precizând că își doresc ca educația copiilor lor să fie de nivel secundar, 75 % din numărul total al copiilor romi nereușind să termine cursurile școlii gimnaziale.

În domeniul educației, principalele obiective avute în vedere vizează :

O diminuare a decalajului acumulării educaționale (nivelul cunoștințelor), ca și al ratei de participare la activitatea școlară la nivel gradual, respectiv preșcolar, nivelul primar, nivelul gimnazial, nivelul liceal, nivelul terțiar

O diminuare a decalajului de tip economico-social existent între elevii romi și restul elevilor, decalaj din cauza căruia se sesizează o blocare a incluziunii educaționale. În acest scop se are în vedere inclusiv furnizarea suportului necesar îmbunătățirea situației financiare a familiilor de romi, ca și asigurarea transportului zilnic al elevilor de acasă spre școli și invers

O promovare a educației incluzive, în paralel cu diminuarea cazurilor de discriminare și inclusiv de segregare școlară pe criterii etnice, pe criteriile statutului social, ori pe diverse alte criterii ce pot afecta copiii ori tinerii ce provin din diverse grupuri dezavantajate. Se are în vedere instituirea inclusiv a unui sistem de identificare, monotorizare, ca și intervenție eficace în cazul situațiilor de segregare școlară

O creștere a ponderii numărului elevilor romi ce beneficiază de suport variat în cadrul diverselor programe de genul „școala după școală”

O creștere a ponderii persoanelor rome ce vor beneficia de suport diverse în cadrul programelor de gen „A doua șansă”, în vederea creșterii nivelului educațional

O dezvoltare și o promovare, prin intermediul educației, a identității culturalo-etnice a persoanelor rome, avându-se în vedere atât legislația națională, cât și legislația Uniunii Europene

În acest sens, se au în vedere mai multe direcții de acțiune, cum ar fi :

Elaborarea, la nivel național, a unor programe distincte care să urmărească o creștere a gradului de acces la educație timpurie pentru copiii romi ce provin din comunitățile defavorizate

O facilitare și inclusiv o stimulare a participării cât mai timpurie la educație a copiilor romi, prin intermediul consilierii parentale, a hranei acordată micuților, etc

Înființarea, respectiv modernizarea în cadrul comunităților de romi a unor creșe, a unor grădinițe ce au program normal/prelungit, grădinițe estivale, centre de zi, grădinițe bilingve, etc

O extindere și implicit o dezvoltare, la nivelul comunităților unde predomină copiii de romi, a diverselor programe de genul „Școala după școlară”, în paralel cu o stimulare a finanțării în vederea participării la aceste programe (de către diversele autorități publice) a copiilor ce sunt vulnerabili la fenomenul excluziunii educaționale

Dezvoltarea programelor de genul „A doua șansă“ ori a programelor de alfabetizare funcțională, pentru a se corecta diverse situații ce pot genera din abandonul școlar

Elaborarea și ulterior dezvoltarea diverselor programe ce sunt destinate cu precădere îmbunătățirii situației financiar-sociale a copiilor de romi în toate domeniile ce pot genera o blocare a incluziunii școlare (lipsa hranei, a îmbrăcămintei, a condițiilor de viață, etc)

Acordarea unor facilități tuturor tinerilor romi ce vor să urmeze cursurile învățământului preuniversitar de tip liceal, de tip profesional ori de tip post-liceal, ca și a cursurilor învățământului universitar

Facilitarea pentru copiii romi a accesului în cadrul învățământului de tip profesional dual ce le poate permite o modernizare la nivel educațional, ca și o detașare de la profesiile de tip tradițional, ce și-au dovedit nerentabilitatea

Asigurarea predării, la toate nivelurile de educație, a limbii romani, ca și a istoriei romilor, în cazul în care există astfel de cereri

O dezvoltare a diverselor activități de consiliere și de orientare, special adaptate copiilor romi

Implementarea în cadrul diverselor programe a procesului de formarea mediatorilor școlari romi, în paralel cu dezvoltarea ponderii de angajare a acestora

Amenajarea diverselor spații școlare, ca și dotarea tuturor școlilor în care studiază elevi, avându-se în vedere că deseori acestea sunt mult mai puțin dotate, comparativ cu restul școlilor

Asigurarea pentru elevii romi ce locuiesc în zonele marginale ori în zonele mai îndepărtate a transportului școlar

Realizarea diverselor campanii privind combaterea, ca și prevenirea discriminării în cadrul școlilor unde invață elevii romi, în paralel cu o mediere a tuturor conflictelor ce se sesizează la nivelul sistemului educațional

Realizarea diverselor activități de tip extrașcolar cu copiii și elevi romi în vederea deprinderii și stimulării relațiilor de tip inter-etnic

Monitorizarea strictă a tuturor cazurilor de abandon școlar, ca și intervenția aferentă în aceste situații, prin intermediul furnizării diverselor servicii de consiliere în cazul unor situații de risc

Prin intermediul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, ce vizează și domeniul Educației, s-au stabilit diverse tipuri de indicatori privind monitorizarea modului în care sunt duse la îndeplinire măsurile vizând integrarea persoanelor de etnie romă, indicatori ce au fost delimitați în conformitate cu prevederile legale și care sunt atât primari, cât și terțiari.

Toate țintele în domeniul Educației (vezi ANEXA 1), ce sunt menționate în cadrul Anexei 3 din cadrul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 sunt previzionate pentru două etape, respectiv etapa intermediară – caracteristică acestui an, 2016, și etapa finală, corespunzătoare termenului limită, anul 2020.

În domeniul ocupării forței de muncă

Un nivel redus ori limitat al educației, coroborat cu discriminarea ce se sesizează deseori în cazul persoanelor de etnie romă poate genera decalaje destul de considerabile în domeniul ocupării forței de muncă, în paralel cu rate reduse de productivitate. Acestea sunt principalele motive pentru care la nivel național se înregistrează o destul de redusă participare a romilor pe piața muncii formale, în acest fel persoanele de etnie romă neavând capacitatea de a beneficia de diversele mecanisme aferente securității sociale.

Conform datelor oferite de INS 2011, rata de ocupare la nivelul persoanelor rome a fost de numai 36 %, același procent fiind caracteristic persoanelor rome ce se aflau în căutarea unui loc de muncă. Mai mult, numai 10% din numărul persoanelor rome apte de muncă, cu vârsta peste 16 ani, au beneficiat de un contract de muncă legal (perioadă nedeterminată) în ultimii ani, jumătate din numărul persoanelor rome declarând că nu au reușit să-și găsească nici un fel de loc de muncă, în ciuda tuturor eforturilor.

O atenție specială se impune a fi acordată gradului de încadrare în muncă a persoanelor de etnie romă de sex feminin, statisticile subliniind faptul că numai 27 % dintre acestea au reușit să deruleze o activitate economică, în vreme ce aproape 40 % dintre femeile rome se află în căutarea unui loc de muncă stabilit de mai bine de câțiva ani.

De regulă, marea majoritate a persoanelor de etnie romă aleg să lucreze pe cont propriu, în ciuda faptului că veniturile obținute sunt extrem de reduse. Un procent minin (10 – 15%) din numărul total al persoanelor de etnie romă sunt angajate cu contrat de muncă, mare parte dintre acestea neavând nici un fel de calificare ori desfășurând diverse activități pentru care nu este necesară calificarea (38 %).

Mare parte dintre activitățile economice ce sunt derulate de către persoanele de etnie romă sunt fie temporare, fie ocazionale ori sezoniere, riscul concedierii în cazul acestora fiind, confomr studiilor realizate în domeniu, de aproape zece ori mai mare decât în cazul restului populației.

Aproape jumătate din numărul persoanelor de etnie romă ce sunt în căutarea unui loc de muncă stabil nu reușesc să se angajeze tocmai datorită etniei din care fac parte, iar persoanele angajate fie nu au un contract legal de muncă (55 %) fie au contracte de muncă temporare (45%).

Un procent destul de ridicat (aproximativ 72%) dintre persoanele de etnie romă se arată dispuse să presteze o activitate în orice condiții, fără a fi angajate în condițiile legale, în acest mod acestea neputând să beneficieze de toate beneficiile conferite de sistemul asigurărilor sociale.

O participare destul de limitată a romilor pe piața muncii, ca și accesul la poziții ce desoeri se dovedesc a fi fie marginale, fie nesigure generează în cadrul familiilor de romi nu doar venituri destul de reduse, ci și un risc crescut atât de sărăcie, cât și de excluziune socială. În aceste condiții, venitul disponibil total înregistrat în cazul diverselor gospodării ale familiilor rome se dovedește a fi de trei ori mai redus decât cel înregistrat la restul populației, mai mult de jumătate dintre familiile de romi fiind obligate să supraviețuiască cu venituri mult sub cele ale venitului minim garantat.

Pe lângă acestea, se adaugă și instabilitatea locului de muncă, ceea ce poate avea efecte negative pe termen lung asupra întregii familii, respectiv absenteism în cazul copiilor, abandon școlar, fenomenul subnutriției, contractarea și dezvoltarea diverselor boli cronice, etc.

Despre obiectivele avute în vedere în acest domeniu, ca și direcțiile de acțiune se va vorbi pe larg în cadrul următorului capitol al acestei lucrări, în cadrul Anexei 2 fiind prezentați indicatorii privind monitorizarea modului în care sunt duse la îndeplinire măsurile vizând integrarea persoanelor de etnie romă în domeniul ocupării forței de muncă.

În domeniul sănătății

Este bine cunoscut faptul că starea de sănătate a unei populații este direct proporțională cu diverși factori precum nivelul dezvoltării socio-economice, cu condițiile de locuit, cu nivelul educației, cu factorii de mediu, ca și cu factorii comportamentali, respectiv stilul de viață.

Acesta este și motivul pentru care marea majoritate a studiilor și analizelor realizate în domeniu au reliefat decalajul uriaș înregistrat în cazul indicatorilor de mortalitate și morbiditate între persoanele de etnie romă și restul populației. În lipsa diminuării gradului de sărăcie, în absența asigurării unor condiții minime de locuit, în lipsa creșterii nivelului educației, nu se poate costata nici un fel de modificare considerabilă la nivelul diverșilor indicatori ce măsoară condiția de sănătate a persoanelor rome.

Un studiu recent realizat de Centrul European pentru Drepturile Persoanelor de etnie romă în domeniul stării de sănătate a acestora a evidențiat faptul că, în ciuda faptului că diferențele sunt considerabile între starea de sănătate a persoanelor rome și restul populației, nu se remarcă o singură afecțiune ori un factor care să explice aceste discrepanțe. Cercetătorii au pus discrepanțele pe seama interacțiunii diverșilor factori ce se află la baza inegalității sesizate în domeniul sănătății, cei mai însemnați fiind nivelul sărăciei, nivelul de trai, nivelul redus al educației, ca și gradul excluderii sociale.

Mai mult, starea de sănătate a persoanelor de etnie romă de ambele sexe este direct influențată atât de stilul de viață, cât și de diversele norme sociale guvernante. Având în vedere că stilul de viață în diversele comunități de romi este foarte diferit, se impune ca și măsurile adoptate în domeniul sănătății să aibă în vedere aceste diferențe înregistrate între condițiile de viață ale romilor.

În ceea ce privește speranța de viață a persoanelor de etnie romă, aceasta este cu aproximativ șase ani mai redusă, comparativ cu restul populației, studiul Băncii Mondiale reflectând faptul că numai 2.6% din numărul romilor reușesc să depășească vârsta de 65 de ani (spre deosebire de restul populației majoritare, în cazul căreia procentul ajunge la 18 %).

Aceeași sursă menționează o stare destul de precară a sănătății populației de etnie romă, cele mai afectate fiind femeile tinere, în rândul cărora se sesizează diverse afecțiuni, încă de la vârste fragede. Datorită comportamentelor cu risc crescut (fumat – aproape 50% din numărul total al persoanelor de etnie romă fumează în mod regulat, dietă săracă, nivel redus al activității fizice, etc) se semnalează deseori apariția unor boli cronice.

Pe fondul unui grad redus de utilizare a serviciilor de sănătate (mai mult de 40 % din numărul total al persoanelor de etnie romă nu solicită nici un fel de asistență medicală, în ciuda faptului că au nevoie), justificat în principal de lipsa unor mijloace financiare și implicit lipsa unei asigurări de sănătate, starea de sănătate a romilor se degradează constant.

În domeniul sănătății, principalele obiective ce sunt avute în vedere pentru perioada următoare de către guvernanți urmăresc :

O îmbunătățire a accesului persoanelor de etnie romă la serviciile de bază din sănătate, servicii preventive și curative, servicii ce se vor a fi de calitate și integrate

O diminuare a riscurilor de îmbolnăvire, respectiv prevenirea îmbolnăvirilor ce sunt asociate diverselor modele de mortalitate și de morbiditate

O dezvoltare a capacității conferite autorităților locale în cadrul procesului de identificarea diverselor nevoi de sănătate, în paralel cu dezvoltarea și implicit implementarea diverselor programe dedicate intervențiilor în sănătate, special adaptate comunităților de romi

O prevenire a discriminării persoanelor de etnie romă în domeniul accesării diverselor servicii de sănătate

În domeniul direcțiilor de acțiune din acest domeniu, se va urmări :

O îmbunătățire a accesului persoanelor de etnie romă la serviciile de bază în domeniul sănătății, cu dezvoltarea rețelelor serviciilor de bază în sănătate și implicit o primovare a asigurărilor serviciilor integrate în domeniul protecției sociale, domeniul educației și domeniul sănătății

O continuare a inițiativei privind înființarea centrelor comunitare pilot (de tip multifuncțional) la nivelul comunităților locale

O îmbunătățire a cadrului normativ dedicat funcționării asistenței comunitare în domeniul sănătății

Asigurarea, de către diversele autorități publice locale și centrale a unui control metodologic, incluzând diverse proceduri și standarde în cadrul serviciilor comunitare integrate, ca și evaluarea periodică și inclusiv monitorizarea semestrială a modului de funcționare a sistemului serviciilor integrate

O dezvoltare a capacității instituționale a diverșilor furnizori ai serviciilor de sănătate de na nivel comunitar, incluzând instruirea și formarea, ca și elaborarea instrumenteloe de lucru în cadrul sistemului integrat, cu protocoale de practică și respectiv ghiduri

O creștere a ponderii persoanelor de etnie romă în cadrul sistemului asigurărilor de sănătate, cu informarea acestora în domeniul dreptului conferit la pachetul de servicii minimale, în paralel cu monitorizarea accesului acestor persoane la pachetul minimal

O diminuare a incidenței vizând bolile transmisibile și ne-transmisibile în rândul comunitîților de romi, cu creșterea gradului de acoperire al vaccinării la copiii ce fac parte din aceste categorii considerate ca fiind vulnerabile și implicit implementarea programelor de prevenirea bolilor transmisibile

O extindere a gradului de acoperire la nivel teritorial cu diverse măsuri de contracepție gratuite

Demn de menționat este faptul că indicatorii privind monitorizarea modului în care sunt duse la îndeplinire măsurile vizând integrarea persoanelor de etnie romă în domeniul sănătății, în conformitate cu prevederile Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, pot fi consultați în cadrul Anexei 3 a prezentei lucrări.

În domeniul locuire și mică structură

În conformitate cu Analiza economico-socială dedicată programării fondurilor europene în perioada 2014-2020, aproximativ 1/3 din numărul total al gospodăriilor aferente persoanelor rome nu includ nici un fel de contract de închiriere ori de vânzare, ceea ce face imposibilă o potențială asigurare a acestora. Mai mult, mare parte dintre aceste locuințe sunt construite din materiale de proastă calitate (chirpici, paiantă), nu au acces la diversele utilități (apă, gaze, canalizare), dar nici la energie electrică (în aproximativ 13% dintre cazuri).

Locuințele persoanelor rome sunt, de cele mai multe ori, suprapopulate, foarte sărăcăcios dotate, marea majoritate a familiilor locuind în condiții improprii.

În acest domeniu, principalul obiectiv ce este urmărit constă într-o asigurare a condițiilor decente de existență pentru persoanele de etnie romă, în paralel cu facilizarea accesului la diversele servicii publica, ca și la infrastructura aferentă utilităților publice, în îndeplinirea acestuia fiind identificate mai multe priorități, respectiv :

Realizarea unor construcții/locuințe sociale în cadrul cărora să se permită accesul de tip nediscriminatoriu al tuturor persoanelor de etnie romă ce au venituri reduse

Reabilitarea diverselor clădiri ce se află în proprietatea autorităților locale și sunt amplasare în zonele comunităților defavorizate

O dezvoltare a infrastructurii utilităților publice în zonele locuite de persoanele rome

Elaborarea și implementarea programelor de regenerare urbană și eradicarea habitatului de tip insalubru

Elaborarea unui cadru strategic în vederea realizării implementării proiectelor integrate ale dezvoltării locale, dedicate diminuării gradului de sărăcie în rândul comunităților rome

Asigurarea cadastrului și a intabulării gratuite tuturor proprietăților imobiliare ale grupurilor considerate vulnerabile, înclusiv persoanelor de etnie romă

Indicatorii privind monitorizarea modului în care sunt duse la îndeplinire măsurile vizând integrarea persoanelor de etnie romă în domeniul locuire și mică infrastructură, în conformitate cu prevederile Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, pot fi consultați în cadrul Anexei 4 a prezentei lucrări.

În domeniul culturii

În ceea ce privește politicile culturale dedicate minorităților, acestea au ca și principale obiective:

Utilizarea și păstrarea limbii, respectiv a limbilor minoritare

Menținerea și dezvoltarea unei culturi scrise, ca și a mass-mediei de tip etnic

O conservare a patrimoniului de tip material – colecții etnografice, colecții muzeale

O conservare a patrimoniului imaterial – meșteșugurile tradiționale, artele spectacolului, sărbători, tezaurele umane, diverse festivaluri

Politicile culturale dedicate minorității rome urmăresc în principal:

O participare a populației la diversele activități culturale

Promovarea egalității accesului la cultură

Principalul obiectiv urmărit de guvernanți în domeniul cultural vizează menținerea, dezvoltarea, ca și o afirmare a identității culturale a etniei, respectiv obiceiuri, limbă, patrimoniu, istorie, etc. În acest sens se au în vedere mai multe direcții de acțiune, precum:

Organizarea diverselor expoziții de tip tematic în cadrul cărora să se reflecte principalele aspecte dedicate istoriei și vieții romilor

Susținerea proiectelor culturale dedicate păstrării și promovării culturii romani, ca și a diverselor evenimente culturale al cărui specific este inspirat din cadrul culturii și a folclorului romani

O facilitare a accesului la manifestarea artei cinematografice și teatrale ce au tematici rome ori sunt în limba romani, în diversele instituții culturale locale

Organizarea diverselor festivaluri anuale, la nivel local, zonal ori central în vederea valorificării diverselor contribuții muzicale ale artiștilor de etnie romă

Indicatorii privind monitorizarea modului în care sunt duse la îndeplinire măsurile vizând integrarea persoanelor de etnie romă în domeniul locuire și mică infrastructură, în conformitate cu prevederile Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, pot fi consultați în cadrul Anexei 5 a prezentei lucrări

CAPITOLUL 3. POLITICI EXISTENTE ÎN ROMÂNIA. PROGRAME PENTRU INCLUZIUNEA ROMILOR

3.1 Discriminarea rasială

Discriminarea, un fenomen ce este destul de des semnalat în cadrul istoriei comunităților etniei rome, poate fi considerată ca fiind o dimensiune a excluziunii sociale, aceasta problemă nefiind deloc abordată în perioada regimului comunist, ca urmare a politicilor de tip asimilaționist ce erau promovate de către partidul stat, respectiv Partidul Comunist Român (PCR).

Ulterior, după decembrie 1989, problema discriminării persoanelor de etnie romă a început să fie tot mai frecvent semnalată, în special de către renumita Amnesty International, care la începutul anilor 90 raporta deseori diverse forme de manifestarea violenței îndreptate împotriva cetățenilor români de etnie romă.

Barometrul Incluziunii Romilor (respectiv BIR) menționează în cadrul cuprinsului său diversele forme de manifestare ale gradului intoleranței față de populația de etnie romă, începând cu anul 1990, cele mai multe cauze ale discriminării datorându-se :

Problemelor de natură economică – modificarea situației economice în cadrul populației majoritare

Problemele generate de cultura politică – acceptarea/neacceptarea regulilor democrației, modificarea percepțiilor privind toleranța, pierderea respectului pentru populațiile minorităților etnice

Diverselor probleme de natură instituțională – modificările legislative, inexistența unor programe vizând incluziunea socială a populațiilor etnice

În ciuda acestor probleme, conform datelor existente în Romnibus, realizat pentru LDK Consultants de către I.M.A.S., marea majoritate a populației majoritare din România consideră că este binevenită prezența elevilor romi în aceleași clase cu elevii români (75 %), un procent aproximativ egal (respectiv 74.2 %) apreciind importanța pe care o are pentru copii petrecerea timpului liber împreună.

Procentul începe să se reducă în momentul în care se pune problema împărțirii spațiului privat, românii considerând doar într-un procent de 62 % că romii ar trebui să locuiască în aceeași zonă cu ei. În ceea ce privește căsătoriile cu persoane de etnie romă, doar 32,2 % dintre români au răspuns afirmativ.

În ciuda problemelor sesizate în perioada post-comunistă, ultimele studii și analize reliefează creșterea nivelului toleranței față de persoanele de etnie romă, principala cauză fiind generată de creșterea gradului de conștientizare în domeniul răspunsurilor corecte/incorecte. Persoanele de etnie romă continuă să se simtă în continuare victime ale discriminării, marea majoritate a acestora punând etnia din care provin pe locul întâi al diverselor nereușite înregistrate.

În conformitate cu informațiile date publicității de către autoritățile administrației publice centrale, persoanele ce fac parte din etnia romă continuă să fie încă destul de vulnerabile în fața fenomenului excluziunii sociale, la nivel central, dar și local, înregistrându-se un anume decalaj al incluziunii sociale, ca și o diferență remarcabilă în domeniul acumulării educaționale, respectiv de incluziune în cadrul pieței muncii.

Gradul incluziunii sociale al persoanelor de etnie romă este aproximativ egal cu cel semnalat în cadrul statelor Uniunii Europene, el fiind mai mic decât media națională în domeniile caracteristice calității vieții.

Autoritățile au identificat și explicația acestui fenomen, ce constâ într-un blocaj generat de problemele de natură economico-financiară ale etniei, ce se perpetuează între generații, ca și a modului de manifestare a diverselor mecanisme sociale ce deseori pot determina marginalizarea socială.

În vederea prevenirii și respectiv combaterii fenomenului discriminării, începând cu anii 2000 în țara noastră au început să se ia o serie întreagă de măsuri, în paralel fiind perfecționat și cadrul legislativ și implicit cadrul instituțional aferent.

În ciuda tuturor măsurilor și a programelor implementate, fenomenul discriminării persoanelor de etnie romă continuă să se manifeste în continuare, cel mai des acesta fiind semnalat în cazul:

Accesului romilor la diversele servicii publice

Accesului persoanelor de etnie romă pe piața muncii

Reprezentării persoanelor de etnie romă în mass-media

Potrivit specialiștilor, discriminarea persoanelor ce fac parte din etnia romă continuă să se manifeste pe fondul diverselor stereotipuri negative încă existente la nivelul populației majoritare, ca și datorită prejudecăților adânc înrădăcinate în cadrul mentalității publice.

În ciuda acestei realități, discriminarea persoanelor de etnie româ în România continuă să se situeze la un nivel inferior celor semnalate în alte state ale Uniunii Europene, țara noastră înregistrând cea mai redusă pondere la numărul actelor discriminatorii declarate de cetățenii ce fac parte din cadrul etniei rome (34 %).

3.2 Legislația privind integrarea comunității rome pe piața muncii

În România, obiectivul integrării comunității rome pe piața muncii este ideal reprezentat în cadrul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, strategie ce se constituie drept o revizuire a precdentei Strategii (2011), avându-se în vedere noile provocări din domeniul social, evidențiate de datele date publicității ca urmare a recensământului din anul 2011, ca și țintele de la nivel european ce au fost asumate în cadrul Strategiei Europa 2020.

Prin intermediul acestei Strategii, ce asigură o continuitate a măsurilor ce au fost deja luate în cadrul Strategiei vizând îmbunătățirea situației romilor în intervalul 2001-2010, țara noastră și-a propus să diminueze numărul persoanelor ce se află în riscul sărăciei ori în cel al excluziunii sociale cu până la 580.000, valoare ce urmează să fie atinsă până în 2020.

Revizuirea strategiei anterioare a fost un proces destul de complex, ce a inclus printre altele și consultarea tuturor reprezentanților autorităților locale și centrale, ca și a reprezentanților diversele organizații dedicate societății civile, reprezentanții mediului și a misiunilor diplomatice, experții Băncii Mondiale și ai diverselor structuri de la nivelul Organizației Națiunilor Unite.

Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 a început să fie implementată de acum doi ani, ea fiind însoțită de diverse măsuri alocate fiecărei direcții de acțiune vizate.

Avându-se în vedere evoluția de la nivel național, ca și cea de la nivel european, această Strategie urmează să fie revizuită și/sau adaptată/completată, cu actualizarea inclusiv a planurilor măsurilor specifice, avându-se în vedere rezultatele obținute pe parcursul implementării, ca și a recomandărilor ce sunt fomrulate în cadrul procesului de evaluare/monitorizare.

Prin intermediul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 autorităților române și-au propus să continue seria măsurilor ce au fost luate în cadrul proiectului vizând incluziunea socială a persoanelor de etnie româ, incluzând și dezvoltarea dialogului cu principalele instituții responsabile în domeniu, ca și dialogul cu societatea civilă.

Primul document important în domeniul incluziunii sociale a persoanelor de etnie romă a fost Strategia adoptată prin Hotărârea de Guvern nr. 430/2001, privind îmbunătățirea situației romilor în perioada 2001 – 2010, acesteia urmându-i Strategia incluziunii cetățenilor români ce aparțineau minorității romilor pentru 2012 – 2020, ce viza implementarea diverselor politici publice în domenii precum cel al educației, domeniul sănătății, domeniul ocupării forței de muncă, domeniul culturii, ca și cel dedicat infrastructurii sociale.

În cursul anului 2010, Uniunea Europeană a adoptat așa numita Strategia Europa 2020 ce viza printre altele dezvoltarea sustenabilă a incluziunii sociale, stabilind și obiectivele în domeniul :

Ocupării forței de muncă

Cercetării

Mediului și energiei

Educației

Dezvoltării și inovării

Pentru anul 2020, obiectivul Uniunii Europene are în vedere diminuarea cu 20 de milioane a numărului persoanelor europene ce sunt expuse riscului sărăciei, ca și o asigurare a coeziunii de tip economic, social și teritorial, însoțită de o sprijinire a categoriilor cele mai expuse riscului excluziunii sociale.

Ca urmare a acestor obiective, și țara noastră a trecut la preluarea și asumarea la nivel de stat, în categoria surselor excluziunii sociale fiind incluse :

Nivelul scăzut de trai – sărăcia

Discriminarea

O lipsă a oportunităților de asimilare/învățare

O lipsă a competențelor de bază în domeniu

De altfel, acestea reprezintă și sursele decalajului social ce se semnalează între populația majoritară și persoanele din etnia romă, care sunt grav afectate de :

Rata diminuată de ocupare

Rata crescură de abandon școlar

Un nivel redus al acumulării educaționale

Nivel redus de trai

Așa cum se poate remarca cu ușurință, principalele obiective ce sunt menționate în cadrul Strategiei Europa 2020, nu vor putea fi atinse la nivel național în contextul existenței decalajului remarcat în domeniul incluziunii sociale a persoanelor de etnie romă, moti pentru care se consideră că Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 reprezintă o adevărată provocare pentru România în cadrul complexului proces de reformă.

În ceea ce privește scopul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, acesta constâ în incluziunea de tip economico-socială a persoanelor de etnie romă, în paralel cu asigurarea șanselor egale, prin intermediul elaborării și respectiv implementării diverselor programe și politici publice în:

Domeniul educației

Domeniul formării profesionale

Domeniul ocupării forței de muncă

Domeniul sănătății

Domeniul micii infrastructuri

De asemenea, Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 are în vedere implicarea diverselor autorități publice (atât de la nivel central, cât și de la nivel local), a societății civile și a persoanelor de etnie romă în diverse activități menite să faciliteze dezvoltarea incluziunii economico-sociale a acestora.

Principalele obiective ale Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 au în vedere :

O creștere a nivelului incluziunii educaționale a persoanelor de etnie romă până la un nivel similar celui al populației majoritare – combaterea diverselor decalaje de natură socială, decalaje ce dezvoltă riscul abandonului școlar, ca și pe cel al analfabetismului – măsuri menite să asigure accesul gratuit, egal și universal al persoanelor de etnie romă la educația de calitate

O creștere a nivelului ocupării persoanelor de etnie romă – combaterea decalajelor privind participarea pe piața muncii a persoanelor de etnie romă, comparativ cu participarea pe piața muncii a populației majoritare – acordarea sprijinului necesar persoanelor ce au șanse destul de mici la accederea pe piața muncii, respectiv tinerii, persoanele ce au o educație destul de redusă, persoanele de sex feminin, persoanele aflate în perioada șomajului de lungă durată, persoanele ce își au domiciliul în cadrul unor zone cu posibilități reduse de angajare, persoanele ce nu dispun de competențele profesionale necesare în anumite meserii, persoanelor cu dizabilități, persoanelor ce au în îngrijire minori aflați la vârsta școlară, etc

O îmbunătățire a stării de sănătate a persoanelor de etnie romă prin dezvoltarea accesului la diversele servicii de sănătate preventivă, ca și la serviciile de sănătate curativă

O îmbunătățire a condițiilor de locuit pentru persoanele de etnie romă ce fac parte din comunități ce sunt considerate ca fiind defavorizate economic și social

O asigurare a accesului la diversele servicii publice, ca și a accesului la mica infrastructură

Menținerea, susținerea, precum și dezvoltarea identității de tip cultural – obiceiuri, limbă, patrimoniu, avându-se în vedere în permanență atât respectarea drepturilor omului, cât și respectarea legislației

O îmbunătățire a situației sociale a persoanelor de etnie romă în domeniul dezvoltării comunitare, în domeniul protecției copilului, în domeniul justiției, ca și în domeniul ordinii publice

Dezvoltarea abordării de tip integrat a domeniilor ce sunt considerate ca fiind prioritare, în paralel cu corelarea măsurilor ce sunt incluse în cadrul Strategiei

În ceea ce privește grupul țintă ce este vizat în cadrul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, acesta include persoanele de etnie romă ce sunt supuse unui risc crescut al excluziunii socio-economice, ca și persoanele de etnie româ supuse fenomenului marginalizării sociale.

Din aceste considerente s-a avut în vedere în principal instituirea principiului prioritizării beneficiarilor diverselor măsuri de intervenție ce sunt menționate în cadrul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020,direcțiile de acțiune vizând în mod explicit persoanele de etnie romă.

Elaborarea, ca și implementarea Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 s-a realizat avându-se în vedere principiile de bază comune ce sunt agreate la nivelul Uniunii Europene în domeniul incluziunii romilor, respectiv :

Politici de tip constructiv, pragmatic și nediscriminatoriu

Vizarea în mod explicit, nu și exclusiv a persoanelor din etnia româ

O abordare de tip intercultural

Abordare de tip integrator a diverselor domenii considerate ca fiind „cheie” în cadrul societății

O conștientizare a dimensiunii de gen

Un transfer al politicilor ce sunt bazate pe diverse elemente concrete

Folosirea diverselor instrumente ce sunt puse de către Uniunea Europeană la dispoziția statelor membre

O implicare cât mai bună atât a autorităților publice locale, cât și a autorităților publice regionale

O implicare a societății civile

Participarea cât mai activă a persoanelor de etnie romă

Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 are în vedere și diverse principii de tip complementar, dintre care merită menționat principiul :

Diviziunii sectoriale și al complementarității – Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 asigură o implicare a diverselor părți înteresate în cadrul procesului decizional, ca și a procesului privind implementarea acestei Strategii

Cooperării – Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 vizează realizarea diverselor proiecte de tip inetgrat ce au în vedere tratarea în mod simultan a diverselor probleme existente în domeniul educației, în domeniul ocupării forței de muncă, în domeniul sănătății, în domeniul culturii, în domeniul infrastructurii și locuirii, în domeniul dezvoltării comunitare, ca și în domeniul administrației publice

Adiționalității fondurilor – Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 asigură alocarea suficientă și eficace a resurselor necesare, prin intermediul utilizării diverselor fonduri de la bugetul de stat, ca și a fondurilor de la bugetele locale, ori a instrumentelor financiare din cadrul Uniunii Europene

Subsidiarității, al descentralizării în cadrul execuției – Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 se realizează în conformitate cu partajarea competențelor specifice diverselor instituții, respectiv autorități publice (locale și centrale)

Nediscriminării și a respectării demnității umane – în cadrul exercitării dtepturilor ce sunt menționate în cadrul alin. 2 al art. 1 din cadrul Ordonanței Guvernului 137/2000 vizând prevenirea și sancționarea diverselor forme de discriminare

Transparenței – Implementarea Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 se realizează transparent, avându-se în vedere o participare a societății civile, împreună cu diversele instituții publice locale/centrale și locale, în vederea îndeplinirii tuturor obiectivelor în domeniul dedicat incluziunii sociale

În domeniul ocupării forței de muncă a persoanelor de etnie romă, principalul obiectiv urmărit constră într-o îmbunătățire considerabilă a participării acestora pe piața muncii, avându-se în vedere mai multe direcții de acțiune, în condormitate cu prevederile Legii 279/2005, respectiv ale Legii 76/2002 (cu completările și modificările ulterioare), respectiv:

Asigurarea unei informări în domeniul pieței muncii, cu facilitarea contactului dintre șomerii romi și diverșii angajatori

Oferirea diverselor servicii de informare și de consiliere profesională (gratuit) pentru toate persoanele de etnie romă ce sunt în căutarea locului de muncă

Asigurarea serviciilor gratuite privind medierea locurilor de muncă nou create ori a locurilor de muncă vacante

Dezvoltarea șanselor vizând ocuparea pentru persoanele de etnie romă, prin intermediul încurajării mobilității geografice, ca și a valorificării diverselor capacități antreprenoriale

O stimulare a mobilității dedicate forței de muncă, prin intermediul acordării unor prime de încadrare sau, după caz, a unor prime de instalare

Acordarea, în mod gratuit, a diverselor servicii de consultanță, ca și de asistență în vederea începerii unei activități de tip independent ori în inițierea unei afaceri, cu scopul declarat al dezvoltării gradului ocupării

O stimulare a încadrării persoanelor de etnie romă șomere

O dezvoltare a competențelor profesionale a persoanelor de etnie romă, ca și o certificare a acestora

Organizarea diverselor cursuri vizând formarea profesională pentru romii ce se află în căutarea locului de muncă

Oferirea serviciilor gratuite vizând evaluarea, ca și certificarea competențelor ce au fost dobândite în cadrul sistemului informal, ca și a sistemului non-formal

Includerea persoanelor de etnie romă ce se află în căutarea locului de muncă în diverse programe de ucenicie

O stimulare a tuturor angajatorilor ce încadrează în muncă persoane din etnia romă – acordarea subvențiilor

Acordarea unui sprijin financiar în vederea înființării ori a dezvoltării unei afaceri

Prin intermediul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 toate persoanele de etnie romă au posibilitatea de a beneficia de diverse măsuri ce sunt finanțare din cadrul Fondului Social European 2014/2020, ce vizează în principal crearea unor noi locuri de muncă prin intermediul :

Creșterii adaptabilității și al mobilității în scopul derulării unei activități

Creării unor diverse mecanisme, special adaptate căutării locurilor de muncă potrivite

Furnizării serviciilor diverse privind ocuparea funcțiilor în raport de nevoile specifice acestora

Sprijinirii diverselor acțiuni de ocuparea unui loc de muncă, pe cont propriu

Tot din cadrul Fondului Social European 2014/2020 se vor acorda diverse stimulente financiare, ca și subvenții persoanelor de etnie romă pentru încurajarea accesului acestora pe piața muncii, ca și pentru menținerea acestora pe piața muncii, în același timp realizându-se o asigurare a tranziției spre piața muncii, de la sistemul protecției sociale.

De asemenea, prin intermediul Fondului Social European 2014/2020 se va reuși finanțarea consilierii și implicit a pregătirii profesionale pentru diverșii antreprenori din cadrul sectorului social, ca și a etntităților din cadrul economiei sociale (respectiv întreprinderilor sociale) de inserție, în paralel cu implementarea diverselor măsuri privind integrarea economico-socială a persoanelor de etnie romă, și implicit o dezvoltare a infrastructurii serviciilor sociale la nivelul diverselor comunități locale.

În ceea ce le privește pe persoanele tinere din cadrul etniei rome (cu vârsta inclusă în intervalul 16 ani – 24 ani) acestea au posibilitatea de a beneficia de diverse măsuri special dedicate integrării loc pe piața muncii, ca și de îmbunătățirea competențelor, aspecte primordiale în cazul tinerilor ce nu au reușit să își găsească un loc de muncă stabil ori care nu urmează diverse cursuri de formare ori studii.

Concluzionând, obiectivul general al autorităților române în domeniul ocupării forței de muncă de către persoanele de etnie romă are în vedere accesarea tuturor măsurilor active în vederea creșterii șanselor accesului la piața muncii.

În ceea ce privesc obiectivele specifice, avându-se în vedere prevederile legale, implementarea Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 va genera :

O creștere a numărului persoanelor de etnie româ ce vor deveni active în cadrul pieței muncii din România

Creșterea numărului persoanelor de etnie romă și sex feminin care vor deveni active în cadrul pieței muncii

În ceea ce privesc măsurile active ce urmează a fi accesate pentru creșterea considerabilă a șanselor persoanelor de etnie romă la accesul pe piața muncii, acestea sunt structurate în cadrul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 astfel:

Sursă captură : Anexa 3 din cadrul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 – http://www.anr.gov.ro/

Sursă captură : Anexa 3 din cadrul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 – http://www.anr.gov.ro/

Sursă captură : Anexa 3 din cadrul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 – http://www.anr.gov.ro/

CONCLUZII

În ciuda faptului că nu reprezintă o etnie omogenă, având ân componență diverse grupuri cu stiluri de viață și dialecte diferite, etnia romă reprezintă cea mai importantă minoritate etnică din România, ea având o reprezentare importanră și la nivelul Uniunii Europene.

În anul 2016 remarcăm în țara noastră un decalaj uriaș între veniturile semnalate în cadrul comunităților rome, existând situații în care zeci de familii epatează prin luxul deosebit afișat, dar și cazuri în care mii de familii trăiesc la limita sărăciei. De asemenea, în cadrul diverselor comunități de romi de pe teritoriul țării noastre, se remarcă un nivel deosebit de mare al șomajului declarat, aceeași situație dezastruoasă regăsindu-se și la nivelul eudcației persoanelor de etnie romă.

În cadrul familiilor de romi ce au un nivel de trai foarte redus excluziunea școlară este un fenomen destul de des întâlnit, prejudecățile, discriminările ori chiar rasismul agravând situația persoanelor de etnie romă. De asemenea, la nivelul populației de etnie romă se remarcă o rată ridicată a analfabetismului, în domeniul educației persoanelor de etnie româ existând o serie întreagă de deficite. Din aceste considerente, în lipsa unor cunoștințe, ca și a unor calificări necesare și solicitate pe piața muncii din România, pe fondul diverselor prejudecăți încă sesizate în rândul populației majoritare, persoanelor de etnie romă le este destul de dificil să acceadă pe piața muncii și implicit să își găsească un loc de muncă stabil și decent reumerat.

Astfel, în lipsa diverselor avantaje financiare, ca și sociale ce le sunt conferite de un loc de muncă stabil, marea majoritate a persoanelor de etnie romă supraviețuiesc din ajutoarele sociale ce le sunt oferite de autoritățile locale din cadrul comunităților în care locuiesc.

După o perioada de zeci de ani în care interesul autorităților pentru problemele specifice etniei rome a fost aproape inexistent, ca urmare a luările de poziție ale liderilor europeni, dar și al aderării țării noastre la Uniunea Europeană, s-a remarcat o preocupare în domeniul dedicat integrării economice și sociale a populației de etnie romă, integrare acordată la un nivel coordonat, ce a vizat și implementarea unor programe și măsuri ce vizau integrarea la nivelul comunităților de romi din România a exemplelor bunelor practivi ce au fost deja abordate în diverse state europene.

Pe lângă o limitare destul de strictă a participării persoanelor de etnie româ în cadrul pieței muncii din România, se poate remarca și număerul extrem de redus al persoanelor ce prestează o activitate în condiții legale (în baza unui contract de muncă înregistrat la I.T.M.), marea majoritate a romilor mulțumindu-se cu orice ofertă de muncă primită, chiar și dacă aceasta este net inferioară din punct de vedere financiar cu restul locurilor de muncă.

În lipsa unui loc de muncă stabilit și implicit a unui venit sigur garantat, familiile de romi se confruntă cu un grad mare de sărăcie, cei mai afectați fiind copiii, care de multe ori se văd obligați să abandoneze școala, cu consecințe deosebite pe termen lung. Cele mai mari probleme sunt înregistrate în comunitățile rome din mediul rural, unde s-a dovedit că șansa încadrării într-un muncă a persoanelor de etnie romă scade constant, principalele cauze ale degenerării situației economice și sociale a romilor datorându-se lipsei educației, lipsei pregătirii profesionale, discriminării, fenomenului excluziunii, dar și lispei unor porgrame sau măsuri guvernamentale eficiente.

De asemenea, trebuie remarcate și diversele probleme cu care se confruntă persoanele de etnie româ ce au reușit să se încadreze pe piața muncii din România, acestea reclamând deseori aplicarea tratamentului de tip diferențiat (datoria nivelului mai redus de instruire, educație, dar și discriminării), toleranță mult mai redusă din partea angajatorilor ca și un nivel salarial mai redus, comparativ cu cel înregistrat la nivelul populației majoritare.

Ocuparea forței de muncă reprezintă componenta primordială a oportunității de câștig în cadrul familiilor de romi, ratele de ocupare fiind însă, din păcate, în ciuda tuturor programelor implementate, destul de scăzute, comparativ cu cele înregistrate în cazul altor etnii. Pe lângă diversele probleme și dificultăți pe care le întâmpină persoanele de etnie romă în accederea pe piața muncii, merită semnalată și descurajarea inițiativei acestora, ce de multe ori se datorează atitudinii pe care o manifestă autorități față de persoanele defavorizate. În aceste condiții se remarcă faptul că persoanele ce fac parte din cadrul etniei rome se confruntă aproape permanent cu un nivel crescut al sărăciei, în paralel acestea fiind expuse riscului excluziunii sociale, discriminării, lipsei educației, lipsei locurilor de muncă special dedicate etniei rome, lipsei accesului minim la serviciile de sănătate, ca și lipsei unui acces corespunzător la serviciile sociale din România.

Cele mai multe persoane ce fac parte din etnia romă se simt descurajate când vine vorba de căutarea unui loc de muncă stabil, atât din cauza numărului redus al locurilor de muncă existente în acest moment pe piața românească, cât și datorită eșecurilor înregistrate anterior în cadrul demersurilor similare. Un nivel redus ori limitat al educației, coroborat cu discriminarea ce se sesizează deseori în cazul persoanelor de etnie romă poate genera decalaje destul de considerabile în domeniul ocupării forței de muncă, în paralel cu rate reduse de productivitate. Acestea sunt principalele motive pentru care la nivel național se înregistrează o destul de redusă participare a romilor pe piața muncii formale, în acest fel persoanele de etnie romă neavând capacitatea de a beneficia de diversele mecanisme aferente securității sociale.

Statisticile nu sunt deloc favorabile autorităților ce încearcă să se conformeze directivelor europene în domeniul integrării persoanelor ce fac parte din etnia romă pe piața muncii, mai mult de jumătate din numărul persoanelor vizate și care sunt în căutarea unui loc de muncă stabil nereușind să se angajeze tocmai din cauza etniei din care fac parte. În aceste condiții, mai mult de două treimi din numărul persoanelor de etnie romă apte de muncă sunt

dispuse să presteze o activitate în orice condiții, fără să fie angajate în condițiile legale, și implicir fără a putea beneficia de de toate avantajele conferite de sistemul asigurărilor sociale din România.

Implicarea destul de redusă a persoanelor de etnie romă pe piața muncii, ca și accesul acestora la poziții de cele mai multe ori marginale ori nesigure generează venituri destul de reduse în cadrul familiilor de romi și implicit un risc accentuat al sărăciei și excluziunii sociale. Acestea sunt motivele pentru care, în ciuda programelor implementate ori în curs de implementare, venitul disponibil total înregistrat în cazul diverselor gospodării ale familiilor rome este de aproape trei ori mai mic decât venitul minim înregistrat la restul populației, mai mult de jumătate dintre familiile de romi fiind obligate să supraviețuiască cu venituri mult sub cele ale venitului minim garantat. Acestor probleme și se mai adaugă și o instabilitate destul de accentuată a locului de muncă, instabilitate ce are influențe negative la nivelul întregii familii, cele mai des sesizate fiind absenteismul școlar copiilor, abandonul școlar al acestora, ca și fenomenul subnutriției, ce în timp generează și contractarea și implicir dezvoltarea numeroaselor boli cronice, depistate în cadrul comunităților de romi.

BIBLIOGRAFIE

Autori români :

Dumitru Sandu, Comunitățile de romi din România – O hartă a sărăciei, Banca Mondială

Itu M. & Moleanu J. Cultură și civilizație indiană, București, Editura Credis, 2001

Ana Maria Preoteasa, Monica Șerban, Daniela Tarnovschi. Situația romilor în România, Între incluziune socială și migrație, București, Fundația Soros România, 2011

Sarău, Gheorghe, Rromii, India și limba rromani, București, Editura Kriterion, 1998

Laura Surdu, Roma school participation, non-attendance and discrimination in Romania, Bucharest, Vanemonde, 2011

Autori străini :

Bakker, Peter, Matras Yaron, Bibliography of Modern Romani Linguistics, John Benjamins Publishing, 2003

Caluoer,M., Dezso, I. , D. Pop, M. Salagean, I. Szabo, Ghid de bune practici în implementarea politicilor publice locale, EDRC, 2008

Courthiade Marcel, Phonologie des parlers rrom et diasysteme graphique de la langue rromani, 1992, Paris

Courthiade Marcel, Attualita e attualizzazione della lingua romani, Them Romano

Karsai, Ervin, A cigány nyelv – Rom som", Budapest, 1995

Rochow I.. Matschke K, apud Achim V, Țiganii în istoria României, București, Editura Enciclopedică, 1998

Trautmann, Thomas R., Aryans and British India, Yoda Press, 2006

Vekerdi, József. Cigánykutatások a Kárpát – medencében, "Mveltség és hagyomány", Debrecen, 1982

Ventcel, Tatjana V., Lev N. Čerenkov, Dialekty cyganskogo jazyka, 1976, Moskva: Nauka

Documente consultate :

Studiul realizat în 2013 de Fundacion Secretariado Gitano, Health and the Roma community, analysis of the situation in Europe, studiu ce a inclus și România

Raportul Băncii Mondiale, Incluziunea Romilor – O oportunitate economică pentru Bulgaria, Republica Cehă, România și Serbia

Raportul EUROSTAT 2014

Joint report by the Commission and the Council on social inclusion, 2004

Legea 292/2011

COM(2011) 173, 5 aprilie 2011, Comunicarea Comisiei adresată Parlamentului European, Consiliului Europei, Comitetului Economic și Social, Comitetului regiunilor

Recensământul 2011

Raportul C.E. & P.N.U.D. 2012

The situation of Roma in 11 E.U. Member States – Survey Results at a Glance, The Fundamental Rights Agency & The United Nations Development Programme, 2012

Raportul Institului pentru Cercetarea Calității Vieții, 2013

United Nations Economic and Social Council, 2012, Romania-Draft country programme document

The World Bank, Toward an equal start: closing the early learning gap for Roma children in Eastern Europe, 2012

Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020

Raportul „Criza ascunsă din sănătate- inegalități în domeniul sănătății și date dezagregate”, dat publicității de Centrul European pentru Drepturile Romilor, 2013

Raportul intermediar al Băncii Mondiale, UNDP/CE, 2013

Analiza economico-socială pentru o programare a fondurilor europene 2014 – 2020, GLT Afaceri Sociale și Incluziune Socială, MMFPSPV, Comitet Consultativ Tematic Ocupare, incluziune socială și servicii sociale, București, 2013

Site-uri consultate :

http://www.collinsdictionary.com/

http://www.stpcentru.ro/fileadmin/user_upload/grupuri_de_lucru/valeriu_toma/cadrul_normativ/HG_nr.829_din_31_iulie_2002_privind_aprobarea_Planului_national_antisaracie_si_promovarea_incluziunii_sociale.pdf

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune%20si%20asistenta%20sociala/Proiecte_cu_finatare_externa/2%20-%20JIM_Romania.pdf

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/pnd/pnd_20071.htm

http://www.stpcentru.ro/fileadmin/user_upload/grupuri_de_lucru/valeriu_toma/cadrul_normativ/HG_nr.829_din_31_iulie_2002_privind_aprobarea_Planului_national_antisaracie_si_promovarea_incluziunii_sociale.pdf

http://www.anr.gov.ro

http://www.radoc.net/radoc.php?doc=art_b_history_stefanvalyi&lang=en&articles=true

http://www.persee.fr/doc/bec_0373-6237_1971_num_129_2_449908_t1_0491_0000_000

http://www.radoc.net/radoc.php?doc=art_f_bias_profiling&lang=en&articles=true

http://www.herts.ac.uk/about-us/corporate-governance/our-structure/subsidiary-companies/uh-press/our-subject-areas/romani-studies

http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Barometrul-incluziunii-romilor.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_Romani_people

http://rroma.org/the.rroma/

http://academos.ro/sites/default/files/biblio-docs/1311/1_romnibus_iunie2009.pdf

http://www.anr.gov.ro/docs/statistici/PROROMI__Comunitatile_de_Romi_din_Romania_187.pdf

http://ec.europa.eu/justice/policies/discrimination/docs/com_2011_173_en.pdf

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L292-2011.pdf

http://www.gov.ro/

http://ec.europa.eu/esf/main.jsp?catId=62&langId=ro

http://ec.europa.eu/justice/discrimination/roma/index_ro.htm

http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm

http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/

http://www.worldbank.org/en/country/romania

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/108377.pdf

ANEXA 1

Indicatorii acțiunilor propuse pentru domeniul Educației în cadrul Strategiei de incluziunea persoanelor de etnie romă

Sursă captură – http://www.anr.gov.ro

37 – Recensământ 2011

38 – The World Bank, Toward an equal start: closing the early learning gap for Roma children in Eastern Europe, 2012

Sursă captură – http://www.anr.gov.ro

39, 40 – Recensământ 2011

Sursă captură – http://www.anr.gov.ro

ANEXA 2

Indicatorii acțiunilor propuse pentru domeniul Ocupării forței de muncă în cadrul Strategiei de incluziunea persoanelor de etnie romă

Sursă captură – http://www.anr.gov.ro

ANEXA 3

Indicatorii acțiunilor propuse pentru domeniul Sănătății în cadrul Strategiei de incluziunea persoanelor de etnie romă

Sursă captură – http://www.anr.gov.ro

Sursă captură – http://www.anr.gov.ro

Sursă captură – http://www.anr.gov.ro

ANEXA 4

Indicatorii acțiunilor propuse pentru domeniul Locuire și mică infrastructură în cadrul Strategiei de incluziunea persoanelor de etnie romă

Sursă captură – http://www.anr.gov.ro

Sursă captură – http://www.anr.gov.ro

ANEXA 5

Indicatorii acțiunilor propuse pentru domeniul Cultură în cadrul Strategiei de incluziunea persoanelor de etnie romă

Sursă captură – http://www.anr.gov.ro

Sursă captură – http://www.anr.gov.ro