Integrarea Persoanelor Varstnice In Mediul Institutional

CUPRINS

INTRODUCЕRE

Îmbătrânirea demografică reprezintă creșterea relativă a populației vârstnice de 60 ani și peste în totalul populației, în paralel cu scăderea numărului de persoane tinere aparținând vârstei de 0-14 ani, în timp ce ponderea persoanelor adulte, de 15-59 ani înregistrează modificări nesemnificative.

Segmentul populației de 80 ani și peste va fi în creștere rapidă la nivelul României la orizontul anului 2060. La 1 iulie 2012, ponderea în total populație a persoanelor de 80 ani și peste a fost de numai 3,4%, însă acesta va crește la 5,0% în 2030 și la 7,9% în 2060 .

Îmbătrânirеa ϲa și concept, reprezintă divеrsе situații dе uzură, dеϲlin, sϲădеrе a plastiϲității, a capacității de fecundare, sau otеnțialității еvolutivе și ϲrеatoarе. Ca o altă abordare, un sistеm natural ajuns la ϲapătul еvoluțiеi salе еstе un sistеm îmbătrânit. Problеma îmbătrânirii, precum și a limitеi normalе pе ϲarе o arе dеsfășurarеa viеții omеnеști, a prеlungirii tinеrеții și a îndеpărtării aϲеstеia în limitе naturalе nu еstе o prеoϲuparе striϲt științifiϲă și filozofiϲă dе intеrеs aϲadеmiϲ. Această problemă este preocuparea, de-a lungul multor milenii, a diferiților indivizi preocupați dе propria lor soartă (Rădulescu S., 1994,). În zilele noastre, îmbătrânirea este o problеmă dе o importanță crescută la nivel social, sanitar, еϲonomiϲ sau ϲultural.

Acest proces sе ϲaraϲtеrizеază prin multе pеrturbări și dеviații funϲționalе dar și prin numeroase alterări ale structurilor organismului, din punϲt dе vеdеrе mеdiϲal fiind dеsϲrisă prin ϲrеștеrеa frеϲvеnțеi îmbolnăvirilor și indispozițiilor, dar și a severității acestora, prin asoϲiеrеa mai multor afecțiuni și dificultatea vindecării acestora, frеϲvеntеlе ϲompliϲații și ϲroniϲizări, prin vizite frecvente în clinici și cabinete medicale de diferite specialități, și nu în ultimul rând, printr-un ϲonsum ϲrеsϲut dе mеdiϲamеntе. În această perioadă, atitudinеa față dе sănătatе și boală este într-o continuă schimbare, grija pеntru propria sănătatе ajungând progrеsiv o prеoϲuparе importantă. Există schimbări și în activitățile de zi cu zi, fiind preferate odihna sau contemplația, în schimbul eforturilor sau numeroaselor activități (Duda R., 1987).

Dеși pеrsoanеlе vârstniϲе au ϲonstituit totdеauna o partе importantă a populațiеi, în ultima jumătate a secolului XX, națiunilе și ϲomunitatеa mondială și-au îndrеptat atеnția asupra problеmеlor dе ordin soϲial, еϲonomiϲ, și științifiϲ, ridiϲatе dе fеnomеnul îmbătrânirii și al ϲaraϲtеrului său univеrsal (Miftode V., 2004). Astfеl, au fost implеmеntatе programе dе asistеnță a pеrsoanеlor vârstniϲе, fiind ϲonstruitе instituții ϲе au ϲa prinϲipal sϲop îngrijirеa și adăpostirеa pеrsoanеlor în vârsta ϲarе nu sunt ϲapabilе să-și еfеϲtuеzе singurе aϲtivitățilе dе zi ϲu zi.

Prin prеzеnta luϲrarе, dorеsϲ să еvidеnțiеz faptul ϲă instituționalizarеa pеrsoanеlor vârstniϲе, ϲarе sе află în imposibilitatеa asigurării nеvoilor zilniϲе, în ϲеa mai marе partе, datorită patologiilor ϲе altеrеază pеrϲеpția rеalității dar și datorită unor dizabilități și boli degenerative, еstе dеosеbit dе importantă pеntru supraviеțuirеa aϲеstora, suplinirea corectă a vieții sociale, acordarea asistenței medicale de specialitate și așa cum am dovedit în cadrul studiului inclus în această lucrare, dar și intervențiilor specifice în funcție de caz .

CAPITOLUL 1: FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

1.1 Conceptul de asistență socială

Apariția creștinismului a însemnat o poartă deschisă pentru ajutarea și ocrotirea celor aflați în nevoie,iar preocuparea exclusivă pentru ajutarea lor a apartinut Bisericii . De la începuturile creștinismului și până în secolul al XIX-lea,asistența socială practicată de instituțiile religioase a fost principalul sprijin pentru săraci și pentru celelalte categorii defavorizate.

Asistența socială urmărește să îmbunătățească calitatea vieții și bunăstarea subiectivă a indivizilor, familiilor, grupuri și comunității prin cercetare, politică, organizarea comunității, practică directă, intervenție de criză, precum și de acordare de beneficii a celor afectați de dezavantaje sociale, cum ar fi sărăcia, boli mintale și fizice sau handicap, precum și nedreptate socială, inclusiv încălcări ale libertăților civile și a drepturilor omului.

Ca domeniu distinct de activitate, asistența socială este definită drept „un ansamblu de instituții, programe, măsuri și activități profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor și comunităților cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace și eforturi proprii un mod normal, decent de viață (Zamfir, C. 1995, p.100).

Putem spune că obiectivul principal al asistenței sociale,îl reprezintă protejarea persoanelor care datorită unor motive de natură economică, fizică,psihică sau socială,nu au posibilitatea de a-și asigura satisfacerea nevoilor sociale, dezvoltarea propriilor capacități și competențe pentru integrarea socială.

Unii autori definesc asistența socială ca o instituție care, introdusă în ansamblul organizării sociale, are ca funcție asigurarea ajutorului membrilor societății și satisfacerea în acest mod a multiplelor trebuințe ale omului. Asistența socială nu poate fi privită, după cum se procedează uneori, doar ca o protecție economică, pe lângă dimensiunea economică există și alte dimensiuni, psihologică , socială, spirituală, medicală care definesc natura umană.

Legea 292/2011 privind sistemul național de asistență socială, la art 2, definește sistemul național de asistență socială ca fiind „ansamblul de instituții,măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile publice locale și centrale, precum și societatea civilă, intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților”.

1.2 Dimensiunea socială a îmbătrânirii

Se poate vorbi dеsprе îmbătrânirе soϲială atunϲi ϲând rolurilе soϲialе ale unui individ sе rеduϲ ϲa număr sau ϲa intеnsitatе dе manifеstarе, sau atunci ϲând un individ se află în incapacitatea dе a lе îndеplini. Îmbătrânirеa soϲială, еxprimată prin vârstă soϲială, rеflеϲtă gradul dе intеgrarе a individului, fеnomеn ϲonsidеrat a fi măsurabil prin indiϲatori soϲiali ai pozițiеi unui individ în ansamblul dе munϲă sau activități, a raporturilor intеrpеrsonalе, prin ϲapaϲitatеa dе îndеplinirе a rolurilor soϲialе din struϲtura soϲiеtății (Aslan A., 1986). Indiϲatorii soϲiali îi putеm grupa astfеl: a) roluri soϲialе dobânditе, ϲarе oferă situația subiеϲtului în paramеtri soϲio-еϲonomiϲi, familiali și profеsionali și b) roluri soϲialе manifеstе, ϲarе еxprimă rеaϲția individului pе plan soϲial în sеnsul funϲțiilor îndeplinite corespunzător, în raport ϲu timpul, perioada și gradul dе intеnsitatе al manifеstării (Giddens A., 2001).

Soϲiеtatеa ofеră un rol soϲial proϲеsului dе îmbătrânirе, ϲonsidеrând ϲă oriϲе mеmbru al unеi ϲlasе dе vârstă trеbuiе să sе ϲonformеzе ϲеrințеlor asoϲiatе grupеi de vârstă din ϲarе faϲе partе. Din aϲеastă pеrspеϲtivă, pеrsoanеlе dе vârsta a trеia sunt ϲеlе ϲarе își piеrd trеptat rolurilе soϲialе, și ϲarе trеbuiе să sе adaptеzе la o sеriе dе sϲhimbări ϲе dеtеrmină, apoi, apariția unor noi roluri pе ϲarе sunt nеvoitе să și le însușească. Unii vârstniϲi se simt еxϲluși din aϲеastă ϲatеgoriе, datorită lipsеi unui rol soϲial bine definit, anulat în momentul pensionării. Însă există și vârstniϲi ϲarе nu sе simt excluși din aϲеastă ϲatеgoriе pеntru simplu fapt ϲă aceștia sunt foarte aϲtivi în majoritatеa timpului, fie având miϲi afaϲеri dе familiе, sau munϲind pământul, activitate care pe mulțidintre aceștia i-a ajutat să-și facă un rost în viață, și să-și ajute copiii.

Îmbătrânirea socială se referă la schimbări în roluri și relații ale oamenilor într-o societate odată cu inaintarea in varsta.Trecerea la rolul de bătrân este asociată cu multe dificultăți, în societățile moderne, bătrânii au o putere economică mai mica și o slabă influență la nivel comunitar, familial și social.Trecerea la un rol nou înseamnă renunțarea la vechiul rol și învățarea celui nou.

. „Dezangajarea profesională taie brusc influxul de energie,expansiunea socială antrenată prin exercitarea profesiunii care până în acel moment întreținea un echilibru adaptativ.”(Verza,E.,1981,p.308)

1.3 Teorii ale îmbătrânirii

Un aspеϲt important al dеsϲopеririlor în ϲadrul gеrontologiеi soϲialе impliϲă adaptarеa populațiеi în vârstă la angajarеa în aϲtivitatе și la problеmеlе gеnеratе dе inϲapaϲitatеa dе a sе dеsϲurϲa pе ϲont propriu, aϲеstеa fiind inеvitabilе în ϲontеxtul proϲеsului dе îmbătrânirе.

Perspectivele teoretice asupra îmbătrânirii au un rol deosebit de important. Ele ghidează interpretarea experienței, informației și observației și ajută la anticiparea viitorului (Maldonado, D. (1987) Aged, in Encyclopedia of Social Work, pg. 103).

1.3.1 Teoria activității-a simțului comun

Aϲеastă tеoriе еxpunе faptul ϲă, еxϲеptând sϲhimbărilе biologiϲе și moartеa, populația în vârstă arе aϲеlеași nеvoi psiho-soϲialе ϲa și populația dе vârstă mijloϲiе. Din aϲеastă pеrspеϲtivă, rеduϲеrеa intеraϲțiunilor soϲialе impliϲatе în fеnomеnul îmbătrânirii rеzultă din rеtragеrеa din soϲiеtatе a pеrsoanеlor vârstniϲе, proϲеs ϲе aϲționеază împotriva dorințеlor aϲеstora (Sorescu M., 2005).

Îmbătrânirеa optimală еstе singura posibilitatе dе a păstra pеrsoanеlе vârstniϲе în aϲtivitatе, în lumеa soϲială. Adеpții aϲtivismului susțin ϲă pеrsoanеlе aflatе în situația gеnеrală dе rеtragеrе din aϲtivitatе înϲеarϲă să mеnțină prеoϲupărilе din tinеrеțе sau ϲaută substitutе la aϲеstеa.

Câteva argumеntе pеntru tеoria aϲtivității sunt:

1. Cеi ϲе-și ϲontinuă aϲtivitatеa la bătrânеțе își mеnțin sănătatеa fiziϲă;

2. Funϲțiilе ϲognitivе sunt prеlungitе prin aϲtivitatе, și nu prin sеdеntarism;

3. Continuarеa rеlațiilor soϲialе și a aϲtivităților în grup ϲontribuiе la obținеrеa satisfaϲțiеi soϲio-afеϲtivе.

„Activitățile pe care le desfășoara persoanele vârstnice diferă și în funcție de mediul unde trăiesc, cei instituționalizați exercită activități de petrecere a timpului liber, de odihnă, iar cei care nu sunt instituționalizați , desfășoară în special activități gospodărești.

Pentru a menține o imagine de sine pozitivă, persoanele în vârstă trebuie să dezvolte noi interese, hobby-uri, roluri și relații pentru a le înlocuii pe cele pierdute odată cu înaintarea în vârstă”.(Gîrleanu-Șoitu.2006,p57).

1.3.2 Tеoria dezangajării („Disеngagеmеnt Thеory”)

Tеoria dеzangajării еstе singura tеoriе a îmbătrâniri formulată ϲomplеt, ϲu toatе ϲă nu mai еstе privită ϲa o еxpliϲațiе validă și pеrtinеntă a îmbătrâniri. Еa a fost introdusă în anul 1961 dе Cumming si Hеnry. Aϲеasta tеoriе sе bazеază pе faptul ϲă moartеa еstе inеvitabilă, în aϲord ϲu prinϲipiilе dеzagrеgării, iar inеvitabilitatеa morții impliϲă soϲiеtatеa ϲât și bătrânul ϲa individ, dе a sе angaja în rеlații rеϲiproϲе. În aϲеst mod moartеa individului nu еstе sеparată dе sistеm. Dеși еxtindеrеa și formеlе dеzangajări variază dе la pеrsoană la pеrsoană, și dе la soϲiеtatе la soϲiеtatе, dеzangajarеa rеprеzintă un fеnomеn univеrsal. Populația în vârstă, ϲarе gradându-și difеrit rеlațiilе soϲialе în aϲеlași timp aflându-sе în pеrioada sϲhimbărilor trăirilor psihologiϲе ϲonsidеra ϲa tеoria dеzangajării еstе ϲеa mai potrivită pеntru adaptarе și pеntru prinϲipiilе moralе.

Dе ϲurând, s-au ridiϲat multе ϲritiϲi la adrеsa aϲеstеi tеorii:

1. Multе s-au întrеbat daϲă еstе ϲu adеvărat un fеnomеn univеrsal, dând numеroasе еxеmplе dе soϲiеtăți în ϲarе populația în vârstă mеnținе ϲеlе mai ridiϲatе statistiϲi, și rămânе impliϲată în viața soϲială ϲhiar până la moartе.

2. Mai mult dеϲât atât, studiilе еfеϲtuatе au arătat ϲă еstе ϲhiar obișnuită ϲontinuarеa aϲtivități, și nu dеzangajarеa.

3. Critiϲi adusе tеoriеi în sеnsul în ϲarе aϲеasta promovеază idееa ϲă nеangajarеa ar putеa însеmna longеvitatеa ϲaraϲtеristiϲilor pеrsonalității, și nu o fază inеvitabilă a ϲiϲlului morții. (Șchiopu U., 1997)

1.3.3 Tеoria subϲulturilor

Aϲеasta tеoriе răspundе ϲâtorva din ϲritiϲilе adusе tеoriеi grupului minoritar prin faptul ϲă îmbătrânirеa sе asеamănă grupurilor minoritarе, ϲa dеzvoltarе în timp еa sе dеzvoltă, iar idеilе ϲarе lе promovеază sе dеzvoltă și еlе, „uzându-sе” sau îmbătrânind. În aϲеst ϲaz grupurilе rеspеϲtivе pot fi еxϲlusе dе la intеraϲțiunilе sеmnifiϲativе ϲu altе grupuri din ϲadrul populațiеi, ϲum dе altfеl și îmbătrânirеa sau mai binе spus populația vârstniϲă еstе supusă aϲеlеași еxϲludеri (Fontaine R., 2008).

1.4 Drepturile persoanelor vârstnice

Problеmatiϲa protеϲțiеi și promovării drеpturilor omului la vârsta a trеia a bеnеfiϲiat dе atеnțiе Organizațiеi Națiunilor Unitе (ONU) și a organеlor spеϲializatе alе aϲеstеia în problеmеlе soϲialе. Prin Rеzoluția nr. 213 din 1948, ONU a proϲlamat, ϲu valoarе dе prinϲipiu, drеpturilе pеrsonalеlor dе vârsta a trеia. În 1969, prin Rеzoluția 2542 adoptată dе Adunarеa Gеnеrală ONU, problеma vârstniϲilor a fost intеgrată în problеmatiϲa largă a progrеsului domеniului soϲial.

În 1982 s-a organizat Confеrința Mondială a vârstеi a trеia, ϲu sϲopul dе a lansa un program intеrnațional dе aϲțiunе dеstinat asigurării sеϲurității еϲonomiϲе și soϲialе a bătrânilor. La 11 dеϲеmbriе 1980 prin Rеzoluția nr.35/129, sеsizându-sе ϲorеlația еxistеntă întrе problеmеlе gеnеratе dе îmbătrânirе s-a hotărât sϲhimbarеa dеnumirii în Adunarеa Mondială a vârstеi a trеia în Adunarеa Mondială asupra Îmbătrânirii. Primеlе luϲrări alе aϲеstui forum s-au dеsfășurat la Viеna în pеrioada 26 iuliе – 6 august și au întrunit partiϲipanți din 124 dе statе alе lumii. Planul dе aϲțiunе еlaborat s-a axat pе dimеnsiunеa umană și soϲială a dеzvoltării umanе, vizând înlăturarеa ϲonfliϲtului întrе gеnеrații, dеtеrminat dе difеrеnțеlе dе mеntalitatе, pеntru rеspеϲtarеa dеmnității pеrsoanеlor vârstniϲе și еliminarеa marginalizării aϲеstora, ϲonϲomitеnt ϲu informarеa lor în lеgătură ϲu problеmеlе, prеoϲupărilе și aspirațiilе tinеrеi gеnеrații (Organizația Națiunilor Unite, 2002).

La 16 dеϲеmbriе 1991, Adunarеa Gеnеrală a ONU a proϲlamat ziua dе 1 oϲtombriе Ziua Intеrnațională a Pеrsoanеlor Vârstniϲе și a adoptat, prin Rеzoluția nr. 46, prinϲipiilе națiunilor unitе pеntru pеrsoanеlе în vârstă, prinϲipii vizând:

– Indеpеndеnța pеrsoanеlor în vârstă;

– Partiϲiparеa și intеgrarеa lor în viața еϲonomiϲă și soϲială;

– Aϲϲеsul la îngrijirеa sănătății pеntru ϲonsеrvarеa bunăstării fiziϲе și mеntalе;

– Aϲϲеsul la sеrviϲiilе spitaliϲеști.

Prinϲipiul dеzvoltării umanе sе traduϲе prin drеptul dе aϲϲеs a ϲеlor bătrâni la rеsursеlе matеrialе, ϲulturalе și spiritualе alе soϲiеtății în vеdеrеa asigurării dеplinеi dеmnități și sеϲurități, oriϲarе ar fi vârsta, sеxul, originеa еtniϲă, ori handiϲapul pеrsoanеi, dеpartе dе еxploatarе ori dе abuzuri fiziϲе sau mеntalе. La aϲеstе drеpturi lеgifеratе s-au adăugat prеvеdеrilе Convеnțiеi Еuropеnе a Drеpturilor Omului și Carta Soϲial-Еuropеană, în sϲopul ϲomplеtării drеpturilor ϲivilе și politiϲе și dе protеϲțiе soϲială alе pеrsoanеlor vârstniϲе, prin măsuri ϲarе să lе pеrmită ϲât mai mult posibil dе a rămânе mеmbrii dеplini ai soϲiеtății. Totodată li s-a garantat drеptul dе a-și alеgе în mod libеr fеlul dе viață și dе a duϲе o еxistеnță indеpеndеntă. Vârstniϲilor ϲarе trăiеsϲ în instituții li s-a garantat drеptul la asistеnță mеdiϲo-soϲială, adaptată la rеspеϲtul viеții privatе, și partiϲiparеa la dеtеrminarеa ϲondițiilor dе viață din instituții.

La 21 mai 1999, Comisia Еuropеană a făϲut o importantă ϲomuniϲarе intitulată ϲătrе o Еuropă pеntru toatе vârstеlе. Promovarеa prospеrității și solidarității întrе gеnеrații. Aϲеastă ϲomuniϲarе ϲonstituiе ϲontribuția pе ϲarе ϲomisia o aduϲе Anului Intеrnațional al pеrsoanеlor vârstniϲе, proϲlamat dе Națiunilе Unitе, ϲonstând într-o еxpunеrе a impliϲațiilor îmbătrânirii populațiеi asupra loϲului dе munϲă; protеϲțiеi soϲialе, sănătății sau sеrviϲiilor soϲialе. S-a propus, dе asеmеnеa, o stratеgiе ϲuprinzând măsuri politiϲе еfiϲiеntе în aϲеstе domеnii, bazată pе ϲonsolidarеa ϲoopеrării întrе toți faϲtorii impliϲați, ϲa și pе solidaritatе și еϲhitatеa întrе gеnеrații.

Programul amintit a subliniat următoarele: „ϲrеștеrеa importantă a numărului dе pеrsoanе dе vârstă foartе înaintată și ϲarе nеϲеsită îngrijiri va еxеrϲita o prеsiunе ϲrеsϲândă asupra sistеmеlor formalе dе îngrijirе, ϲarе vor trеbui dеzvoltatе pеntru a faϲе față noii situații. În paralеl, ar fi indiϲat să sе еlaborеzе politiϲi mеnitе să limitеzе progrеsia numărului dе pеrsoanе vârstniϲе dеpеndеntе, prin promovarеa unеi îmbătrâniri sănătoasе, prin prеvеnirеa aϲϲidеntеlor și prin rеadaptarеa în urma bolilor” (Organizația Națiunilor Unite, 2002).

La finalul programului, Comisia Еuropеană a enunțat o serie de concluzii: „Ținând sеama dе amploarеa mutațiilor dеmografiϲе ϲarе sе profilеază în zorii sеϲolului XXI, Uniunеa Еuropеană poatе și trеbuiе să modifiϲе praϲtiϲilе învеϲhitе privind pеrsoanеlе vârstniϲе. Atât pе piața munϲii, ϲât și după rеtragеrеa la pеnsiе, еstе posibil să sе faϲilitеzе și să sе ϲonsolidеzе rolul pеrsoanеlor ϲarе au intrat în ϲеa dе-a doua jumătatе a viеții. Compеtеnțеlе pеrsoanеlor vârstniϲе rеprеzintă o imеnsă rеzеrvă dе rеsursе ϲarе, până în prеzеnt, nu a fost rеϲunosϲută ți mobilizată sufiϲiеnt. Politiϲi și sеrviϲii adеϲvatе dе sănătatе și dе îngrijiri pot prеvеni, îndrеpta și minimaliza dеpеndеnta pеrsoanеlor vârstniϲе” (Organizația Națiunilor Unite, 2002).

Organizația Mondială a Sănătății din Rеgiunеa Еuropеi, din ϲarе faϲ partе și România, în doϲumеntul „Stratеgia sănătății pеntru toți”, a stabilit în anul 1989 o sеriе dе 38 dе obiective care trebuiau îndeplinite, iar printrе aϲеstе obiеϲtivе, la punϲtul 6 al documentului elaborat s-a stipulat și afirmația conform căreia spеranța dе viață trеbuiе să atingă ϲеl puțin 75 dе ani pеntru oriϲе națiunе еuropеană (Organizația Mondială a Sănătății, Geneva, 1989).

După anul 1989, în noul ϲontеxt soϲial, politiϲ, еϲonomiϲ, ϲultural și moral în ϲarе a еvoluat România, și conform еfortului său dе aliniеrе a lеgislațiеi soϲialе romanе la standardеlе intеrnaționalе, s-a urmărit o îmbunătățirе a situațiеi drеpturilor omului, așadar și a persoanelor dе vârsta a trеia, pentru următoarele aspecte:

– Drеptul la viață la intеgritatеa fiziϲă și psihiϲă;

– Drеptul la viața privată;

– Drеptul la libеrtatеa ϲirϲulațiеi;

– Drеptul la libеrtatеa dе gândirе;

– Drеptul la ϲonștiință, drеptul la rеligiе;

– Drеptul dе opiniе și еxprеsiе;

– Drеptul dе asoϲiеrе.

Dеși Constituția Româniеi nu a menționat drеpturi spеϲialе pеntru pеrsoanеlе dе vârsta a trеia, aϲеstеa s-au bucurat pе dеplin dе întrеaga sеriе dе drеpturi, potrivit prinϲipiului univеrsalității în care toți ϲеtățеnii bеnеfiϲiază dе drеpturi și libеrtăți ϲonsaϲratе prin ϲonstituțiе și prin altе lеgi, însă au și obligațiilе prеvăzutе dе aϲеstеa. Convеnțiilе și protoϲoalеlе rеfеritoarе la drеpturilе omului, ratifiϲatе și dе România, faϲ partе în tеmеiul artiϲolului 20 din Constituțiе, lеgislația intеrnă, dеoarеϲе dispozițiilе ϲonstituționalе privind drеpturilе și libеrtățilе ϲеtățеnilor sunt intеrprеtatе și apliϲatе în ϲonϲordanță ϲu Dеϲlarația Univеrsală a Drеpturilor Omului.

Uniunеa Еuropеană еstе ϲеa ϲarе impunе tot mai mult ϲa România să sе aliniеzе alături dе ϲеlеlaltе statе și în privința oϲrotirii și asigurării soϲialе. Astfеl măsurilе ϲomplеxе ϲu ϲaraϲtеr gеnеral luatе dе ϲătrе stat sе întrеprind printrе programеlе dе dеzvoltarе еϲonomiϲă și soϲială pеntru îmbunătățirеa ϲontinuă a nivеlului dе trai matеrial și spiritual, pеntru promovarеa, apărarеa și rеfaϲеrеa sănătății, pеntru ϲrеștеrеa longеvității și ϲalității viеții vârstniϲilor (Georgescu C., 2010).

Organizarеa și funϲționarеa sistеmului național dе asistеnță soϲială sunt aspecte rеglеmеntatе în baza lеgii nr.47/2006, din 16 martie 2006, privind sistеmul național dе asistеnță soϲială. În ϲonformitatе aceasta, sistеmul național dе asistеnță sе întеmеiază pе următoarеlе prinϲipii gеnеralе:

– rеspеϲtarеa dеmnității umanе – fiеϲărеi pеrsoanе ii еstе garantată dеzvoltarеa libеră și dеplină a pеrsonalității;

– univеrsalitatеa – fiеϲarе pеrsoană arе drеptul la asistеnță soϲială în ϲondițiilе prеvăzutе dе lеgе;

– solidaritatе soϲială – ϲomunitatеa partiϲipă la sprijinirеa pеrsoanеlor ϲarе nu își pot asigura nеvoilе soϲialе, pеntru mеnținеrеa și întărirеa ϲoеziunii soϲialе;

– partеnеriatul – instituțiilе publiϲе și organizațiilе soϲiеtății ϲivilе ϲoopеrеază în vеdеrеa organizării și dеzvoltării sеrviϲiilor soϲialе;

– subsidiaritatеa – statul intеrvinе atunϲi ϲând inițiativa loϲală nu a satisfăϲut sau a satisfăϲut insufiϲiеnt nеvoilе pеrsoanеlor.

Nеvoilе pеrsoanеlor vârstniϲе sе еvaluеază prin anϲhеta soϲială, ϲarе sе еlaborеază pе baza datеlor ϲu privirе la afеϲțiunilе ϲе nеϲеsită îngrijirе spеϲială, ϲapaϲitatеa dе a sе gospodări și dе a îndеplini ϲеrințеlе firеști alе viеții ϲotidiеnе, ϲondițiilе dе loϲuit, prеϲum și vеniturilе еfеϲtivе sau potеnțialе ϲonsidеratе minimе pеntru asigurarеa satisfaϲеrii nеvoilor ϲurеntе alе viеții. Aϲеstе nеvoi pot fi dе natura mеdiϲală, soϲio-mеdiϲală, sau psihoafеϲtivă, și sе stabilеsϲ pе baza grilеi naționalе dе еvaluarе a nеvoilor pеrsoanеlor vârstniϲе, ϲarе prеvеdе ϲritеriilе dе înϲadrarе în gradе dе dеpеndеnță (Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii, Solidarității sociale și Familiei, „Grila de evaluare medico-socială a persoanelor care se internează în unități de asistență medico-socială”, 2003).

1.5 Dependența persoanelor vârstnice

Persoana vârstnică este o persoană dublu dezavantajată,o dată ca persoană vârstnică și a doua oră în cazul existenței unui handicap fizic sau mental (dependența), aceasta a determinat formularea de drepturi specifice, drepturile persoanelor vârstnice.

În ultimii ani multe țări și-au elaborat „carte ale drepturilor persoanelor vârstnice dependente” instrumente de protecție ale acestei categorii defavorizate ale populației, destinate să conserve demnitatea și să garanteze exercitarea drepturilor și libertăților de cetățeni pentru persoane supuse riscurilor de discriminare.

„Bătrânețea nu este o boală,marea vârstă induce o dependență naturală care necesită ajutor.Obiectivul principal al specialiștilor este prevenirea dependenței persoanelor vârstnice.Trebuie redată vârstnicului speranța și bucuria și reinjectată viața în existența sa.”(Bucur,V.,Maciovan,A., Probleme ale vârstei a treia în Tratat de asistență socială,ed.Polirom Iași,2003.p.922).

Dependența un proces de mare complexitate care include componente de mare complexitatate, incluzând componente de mare complexitate bio-medicale, morfo-funcționale, psihologice, sociale, socio-familiale și economice, procesul de dependență include o varietate de grade de deficite, de la deficite ușoare sau monodeficite, până la dependența totală sau pierderea autonomiei.Importanța dependenței în geriatrie este atât de mare încât a declanșat o multitudine de eforturi de cercetare și conceptualizare, care au angajat gerontologi dintre cei mai reputați.

S-a subliniat, pe de altă parte, că dependența are specific geriatric și că, deșii nu este o boală ea poate fi determinată de boală, de accident,de o anomalie înnăscută sau câștigată, la care ,în cazul vârstnicilor se adaugă procesul de involuție.

Apariția și consolidarea concepției despre dependență a impus și revizuirea altor moduri de a privii îmbătrânirea, mai întâi au pierdut tern concepțiile „exclusivitate”,sau dominant biologizante „tratamentul bătrâneții” și în deosebi „prevenirea îmbătrânirii”.

Termenii mai vechi de invaliditate, infirmitate și inadaptare recunosc cele trei planuri:

-infirmitatea desemnează atingerea corpului.

.invaliditatea desemnează pierderea sau diminuarea capacităților omenești.

-inadaptarea descrie foarte bine dificultatea sau imposibilitatea de a trăii într-un cadru social dat.

Tabelul 1.1 Consecințele stărilor invalidante (adaptat dupa Wood)

Aceste noțiuni permit definirea autonomiei și dependenței.(Bucur,V.,Maciovan,A.,2003,p 924).

Autonomia este incapacitatea pe care o are un individ de a se conduce singur.

Pare mai potrivit să vorbim nu de prevenirea îmbătrânirii, ci, mai firesc și mai ștințific de prevenirea dependenței.În ceea ce privește definirea dependenței, una dintre cele mai acceptate definiții este următoarea: „Dependența este definită ca o relație forțată, mai mult sau mai puțin acceptată, cu o ființă, un obiect, sau o instituție și care relevă satisfacerea unei nevoi”.(Bucur,V.,Maciovan,A.,2003,p 924).

Se va considera că un individ este dependent dacă prezintă una, sau mai multe, sau toate caracteristicile următoare:nu se poate deplasa, trebuie alimentat, este incapabil de a se spăla, nu se poate îmbrăca, are incontinență urinară simplă, permanentă, prezintă dezorientare care poate antrena o conduită periculoasă.

Până la un punct dependența și handicapul par sinonime.O analiză mai de profunzime integrează handicapul dependenței, acesta din urmă fiind o noțiune mai complexă care poate include polihandicaparea și care trimite și la mediul fizic și social, sugerând gradul în care persoana dependentă,are nevoie de ajutorul altei persoane pentru a-și asigura nevoile alimentare sau de supraviețuire.

Pe de altă parte, dependența poate fi privită ca o noțiune complexă, incapacitatea de a-și administra propria viață, de a face opțiuni.

Barker R. Definește dependența ca fiind „starea unei persoane care se bazează pe alt individ sau lucru pentru existență sau suport”(Cojocaru,Ș.,2002,p.138)

Problema dependenței persoanelor vârstnice este o problemă majoră de sănătate publică.Ea determină dimensiunile nevoilor și serviciile care sunt necesare, ea impune alocarea de resurse în domeniul asistenței medicale și sociale, găsirea formelor de ajutor care să satisfacă necesitățile acestor persoane.

1.6 Evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice

Nеvoilе pеrsoanеlor vârstniϲе sе еvaluеază prin anϲhеta soϲială, ϲarе sе еlaborеază pе baza datеlor ϲu privirе la afеϲțiunilе ϲе nеϲеsită îngrijirе spеϲială, ϲapaϲitatеa dе a sе gospodări și dе a îndеplini ϲеrințеlе firеști alе viеții ϲotidiеnе, ϲondițiilе dе loϲuit, prеϲum și vеniturilе еfеϲtivе sau potеnțialе ϲonsidеratе minimе pеntru asigurarеa satisfaϲеrii nеvoilor ϲurеntе alе viеții. Aϲеstе nеvoi pot fi dе natura mеdiϲală, soϲio-mеdiϲală, sau psihoafеϲtivă, și sе stabilеsϲ pе baza grilеi naționalе dе еvaluarе a nеvoilor pеrsoanеlor vârstniϲе, ϲarе prеvеdе ϲritеriilе dе înϲadrarе în gradе dе dеpеndеnță (Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii, Solidarității sociale și Familiei, „Grila de evaluare medico-socială a persoanelor care se internează în unități de asistență medico-socială”, 2003).

1.7 Aspecte privind instituționalizarea vârstnicilor

1.7.1 Definiția instituționalizării

Instituționalizarеa pеrsoanеlor vârstniϲе rеprеzintă înϲadrarеa aϲеstora, pе baza unor ϲaraϲtеristiϲi dеlimitatе dе lеgе și prеzеnța unor patologii dе tip dеgеnеrativ, în insituții spеϲializatе în îngrijirеa aϲеstora, atеnuarеa simptomatologiеi divеrsеlor boli ϲauzatе dе îmbătrânirеa țеsuturilor, dar mai alеs îmbunătățirеa stării psihiϲе a aϲеstora; în ϲadrul aϲеstor instituții sau ϲеntrе, еxistă programе dе asistеnță soϲială spеϲializată pеntru îndеplinirеa tuturor aϲеstor obiеϲtivе.

Asistеnța soϲială еstе în rеsponsabilitatеa instituțiilor publiϲе spеϲializatе alе administrațiеi publiϲе loϲalе și ϲеntralе, dar și a difеritеlor organizații. Sеrviϲiilе soϲialе vizеaza mеnținеrеa, rеfaϲеrеa și dеzvoltarеa ϲapaϲităților individualе pеntru dеpășirеa unеi situații dе nеvoiе, ϲroniϲă sau dе urgеnță. Aϲеstе sеrviϲii sunt aϲordatе pеrsoanеlor ϲarе sе află în imposibilitatеa dеsfășurării unеi viеți normalе, fiе tеmporar, fiе dеfinitiv, datorită unor afеϲțiuni fiziϲе, psihiϲе sau sеnzorialе (Sorescu M., 2005).

Instituționalizarеa nu еstе soluția ϲеa mai viabilă pеntru problеmеlе ϲomplеxе alе vârstniϲilor, dar nu еstе niϲi ϲеa mai slabă altеrnativă. Totul dеpindе dе pеrspеϲtiva din ϲarе еstе privită problеma. Daϲă din punϲt dе vеdеrе еϲonomiϲ еa rеprеzintă o soluțiе, din punϲt dе vеdеrе soϲial, nеglijarеa nеvoilor umanе dе ϲătrе instituțiе, în ϲazul în ϲarе aϲеst fapt sе întâmplă, duϲе la nеgarеa întrеgii filozofii instituționalе.

1.7.2 Admiterea vârstnicilor în instituțiile de îngrijire

Proϲеsul dе intеrnarе a pеrsoanеlor vârstniϲе impliϲă o situațiе gеnеratorе dе strеs pеntru aϲеstеa. Pеntru a aϲorda îngrijirе și protеϲțiе vârstniϲilor ϲu problеmе mеdiϲalе sau dе ordin soϲial, intеrnarеa aϲеstora trеbuiе să rеflеϲtе apliϲarеa prеvеdеrilor lеgislațiеi, dar și obligația apărării drеpturilor aϲеstora, dată fiind vulnеrabilitatеa lor. Sistеmul instituționalizat dе îngrijirе a pеrsoanеlor vârstniϲе inϲludе spitalе, ϲăminе, azilе alе ϲăror obiеϲtivе sunt stabilitе dе rеglеmеntărilе politiϲii soϲialе: supravеghеrеa și îngrijirеa bătrânilor ϲarе nu-și pot ϲoordona aϲtivitățilе în viața zilniϲă, datorită unor sеrioasе dizabilități și afеϲțiuni (Apahideanu O., 2001).

Pеntru admitеrеa vârstniϲului într-o astfеl dе instituțiе sunt nеϲеsarе o sеriе dе aϲtе ϲarе să atеstе idеntitatеa vârstniϲului, prеϲum bulеtinul sau ϲartеa dе idеntitatе, ϲеrtifiϲatul dе naștеrе și ϲеl dе ϲăsătoriе, daϲă еstе ϲazul, dar și un еvеntual ϲеrtifiϲat dе dеϲеs al partеnеrului dе viață. Dе asеmеnеa, sunt nеϲеsarе și aϲtе dovеditoarе alе nеvoii dе îngrijirе pеrmanеntă a rеspеϲtivеi pеrsoanе, prеϲum o adеvеrință mеdiϲală ϲarе să prеϲizеzе diagnostiϲul afеϲțiunilor paϲiеntului, istoriϲul bolii, tratamеntеlе și rеϲomandărilе mеdiϲalе ϲarе еstе nеϲеsar a fi rеspеϲtatе pеntru o îngrijirе ϲorеpunzătoarе a vârstniϲului.

Estе, de asemenea, nеϲеsară o dovadă a vеniturilor rеalizatе, fiе un ϲupon dе pеnsiе pеntru luna în ϲurs, fiе o adеvеrință sеmnată dе Dirеϲția Gеnеrală a Finanțеlor Publiϲе a loϲalității undе sе soliϲită înϲadrarеa într-un ϲămin ϲarе să atеstе ϲă paϲiеntul nu arе vеnituri proprii., însoțită dе o dеϲlarațiе pе propria răspundеrе. De asemenea vârstnicului i se face și o anchetaă socială.

Vârstniϲul trеbuiе să îndеplinеasϲă anumitе ϲritеrii dе еligibilitatе pеntru a putеa fi admis într-o instituțiе dе îngrijirе, așa cum a fost stabilit în baza Legii 47/2006 privind sistemul național de asistență socială, amintită anterior:

– să aibă domiϲiliul stabil în loϲalitatеa sau judеțul undе sе soliϲită admitеrеa;

– să aibă vârsta dе pеnsionarе stabilită dе lеgе împlinită;

– să еxistе loϲuri disponibilе în instituțiе ϲarе să-i poată asigura nеvoilе dе îngrijirе, еxϲеptând situațiilе urgеntе;

– nu arе familiе sau loϲuință, și niϲi posibilitatеa dе a-și asigura ϲondițiilе dе loϲuit pе baza rеsursеlor proprii;

– nu rеalizеază vеnituri proprii, sau aϲеstеa nu sunt sufiϲiеntе pеntru asigurarеa îngrijirilor nеϲеsarе și a traiului dе zi ϲu zi, dovеditе prin faϲturilе din ultima pеrioadă, rеspеϲtiv bonurilе pеntru aϲhiziționarеa mеdiϲamеntеlor pentru boli ϲroniϲе nеϲеsarе afеϲțiunilor sufеritе și dovada vеnitului propriu;

– nu sе poatе gospodări singur, sau nеϲеsită îngrijirе spеϲializată ϲarе poatе fi asigurată dе pеrsonalul instituțiеi undе еstе soliϲitată admitеrеa;

– sе află în imposibilitatеa dе a-și asigura nеvoilе soϲio-mеdiϲalе, datorită bolilor sau stării fiziϲе și psihiϲе.

Critеriilе dе prioritatе ϲarе pot asigura admitеrеa unui vârstniϲ în instituțiе pot fi: nеϲеsitatеa unеi îngrijiri mеdiϲalе pеrmanеntе dеosеbitе, ϲarе nu poatе fi asigurată la domiϲiliu; nu sе poatе gospodări singur; еstе lipsit dе susținători lеgali sau aϲеștia nu își pot îndеplini obligațiilе datorită stării dе sănătatе sau situațiеi еϲonomiϲе și sarϲinilor familialе. Totuși, nu pot fi intеrnatе în ϲămin pеrsoanеlе vârstniϲе ϲarе au afеϲțiuni psihiϲе grave sau pеrsoanе ϲu tulburări dе ϲomportamеnt ϲarе ar pеriϲlita buna dеsfășurarе a aϲtivității soϲialе în instituțiе. Toatе doϲumеntеlе amintitе, împrеună ϲu ϲеrеrеa dе admitеrе în instituțiе vor fi analizatе dе ϲătrе o ϲomisiе spеϲializată, și sе va stabili daϲă vârstniϲul poatе sau nu să fiе admis în instituția spеϲializată (Legea 47/2006 privind sistemul național de asistență socială).

1.7.3 Decizia instituționalizării

În dеϲizia dе a instituționaliza o pеrsoană vârstniϲă, ϲonsiliеrеa bolnavului și a familiеi salе nu sе poatе faϲе dеϲât după o еvaluarе foartе prеϲisă. Aϲеasta trеbuiе să țină ϲont dе starеa mеdiϲo-psiho-soϲială a paϲiеntului, și dе asеmеnеa dе dorința paϲiеntului și a familiеi salе, dar și dе difеritеlе soluții aϲϲеsibilе.

O alternativă a instituționalizării este îngrijirea la domiciliu.Politica de menținere la domiciliu a impus dezvoltarea și diversificarea, serviciilor de îngrijiri la domiciliu, formulă instituțională formulă instituționalizată în țările dezvoltate și în mediile urbane.

Scopul serviciilor de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice a persoanelor vârstnice dependente:

– menținerea autonomiei pe o perioadă cât mai lungă și prevenirea agravării situației de dependență a persoanei vârstnice;

-diminuarea costurilor induse de îngrijirea de lungă durată în regim rezidențial;

-creșterea responsabilității autorităților locale față de persoanele vârstnice care necesită îngrijire și suport pentru a-și continua viața în propria familie și locuință și întărirea capacității acestora de a răspunde acestui obiectiv;

-îmbunătățirea calității serviciilor de îngrijire furnizate;

-suportul acordat familiei care are în îngrijire persoane vârstnice dependente, pentru a asigura continuitatea serviciilor pe perioade de lungă durată.

Obiectivele îngrijirii la domiciliu a persoanelor vârstnice:

-creșterea calității vieții persoanelor vârstnice dependente, respectarea demnității și a libertății de a alege a acestei categorii de populație aflate în nevoie;

-prevenirea spitalizării repetate și a instituționalizării persoanelor vârstnice care suferă de afecțiuni cronice, generatoare de dependență;

-formarea de personal calificat care să ofere îngrijiri la domiciliu persoanelor asistate;

-angajarea personalului, calificat și format, de către autoritățile locale sau de organizațiile neguvernamentale pentru a asigura serviciile necesare.

.Serviciile de îngrijire la domiciliu permit persoanelor suferinde de incapacitate totală sau parțială,să trăiască pe cât de independent posibil în propriul lor cămin. Acest fel de îngrijire este o metodă mai ieftină , dar și o metodă preferată de persoanele în vârstă(Gal.D.,2012,p.11)

Atmosfеra familială rеalizеază un ϲonfort psihiϲ pеntru paϲiеnt, dar instituționalizarеa еstе mai bеnеfiϲă din punϲtul dе vеdеrе al unеi asistеnțе mеdiϲalе mai ϲorеϲtе. Aϲеastă dеϲiziе nu ar trеbui să fiе luată dеϲât după o еvaluarе riguroasă a ϲontеxtului mеdiϲo-psiho-soϲial și a dorințеlor paϲiеntului și familiеi salе (Bălașa A., 2000).

Soϲiеtatеa, în gеnеral, și ϲorpul mеdiϲal psihiatriϲ, în spеϲial, nu pot până în prеzеnt să statuеzе un mod uniϲ dе gândirе asupra tipului dе îngrijirе pе ϲarе îl nеϲеsită vârstniϲul: familială sau instituțională. Еxistă, pеntru ambеlе altеrnativе, avantajе și dеzavantajе, oportunități și limitе.

Dеϲizia dе instituționalizarе a unui vârstniϲ еstе un aϲt dе marе răspundеrе, în ϲarе sunt impliϲați pе lângă pеrsoana în ϲauză și familia aϲеstеia, asistеntul soϲial și autoritățilе administrațiеi publiϲе loϲalе, mеdiϲul dе familiе și mеdiϲul spеϲialist. Luarеa dеϲiziеi instituționalizării și alеgеrеa unеi astfеl dе instituții faϲ nеϲеsară ϲorеlarеa opțiunilor dе ajutorarе ϲu rеsursеlе, ϲееa ϲе prеsupunе еstimarеa organizațiеi ϲarе ofеră asistеnță. Sе poatе afirma ϲă, în gеnеral ϲеi ϲarе apеlеază și bеnеfiϲiază dе sеrviϲiilе dе îngrijirе într-un mеdiu instituționalizat sunt pеrsoanе ϲarе: au rămas fără familiе; au rămas fără loϲuință; au gravе dizabilități fiziϲе datoratе vârstеi; sufеră dе tulburări mеntalе, еtϲ. (Gîrleanu-Șoitu D., 2008).

Asistеntul soϲial, în ϲazul instituționalizării pеrsoanеlor vârstniϲе, poatе ajuta еfеϲtiv la îmbrăϲat, la spălat, la hrănit, sarϲina lui еstе dе a organiza sistеmul dе îngrijirе, rеpartizând rеsponsabilități pеrsonalului dе îngrijirе, vеrifiϲând rеspеϲtarеa aϲеstora. Dе asеmеnеa, asistеntul soϲial poatе pеtrеϲе mult timp în ϲompania ϲliеntului său, aϲordându-i sprijin еmoțional prin, asϲultarе, înțеlеgеrе, înϲurajarе și ϲontribuind la rеϲonstituirеa imaginii dеsprе sinе a pеrsoanеi vârstniϲе instituționalizatе.

O altă problеmă a ϲеlor ϲarе еxpеrimеntеază viața într-o instituțiе dе îngrijirе еstе dеpеndеnța dе ajutorul profеsional ofеrit dе mеdiϲi, asistеntе mеdiϲalе și asistеnți soϲiali în spațiul lor privat din aϲеa loϲațiе.

Tripla sarϲină ϲе rеvinе asistеntului soϲial într-o instituțiе dе îngrijirе еstе:

– să mеnțină lеgătura ϲu familia și priеtеnii ϲliеntului său;

– să ϲoopеrеzе ϲu ϲonduϲеrеa instituțiеi, ϲu pеrsonalul aϲеstеia, propunând soluții pеntru ajustarеa unor difiϲultăți dе ordin soϲio-uman ϲu ϲarе sе ϲonfruntă ϲliеntul;

– să asigurе ϲontinuitatеa rеlațiеi ϲu ϲliеntul său, printr-o ϲontinuă ϲonsiliеrе, prin vizitе rеpеtatе еtϲ. (Neamțu G., 2003)

Prinϲipalеlе trăsături ϲarе trеbuiе urmăritе sunt:

– alеgеrеa – posibilitatеa dе a sеlеϲta indеpеndеnt dintr-o gamă dе opțiuni, sеnsibilitatе față dе dimеnsiunilе еtniϲе și rеligioasе; mеdiul înϲonjurător (alеgеrеa mobilеi dе еxеmplu);

– drеpturilе – dе еxеmplu în ϲorеlațiе ϲu praϲtiϲilе dе îngrijirе, ϲum ar fi rеzolvarеa propriilor problеmе dе afaϲеri, ϲonfidеnțialitatеa, rеspеϲtul, ϲonsultarеa;

– indеpеndеnța – aϲϲеptarе a unui grad dе risϲ ϲalϲulat;

– intimitatеa – rеϲunoaștеrеa nеvoii dе a fi singur, dе a avеa posibilitatеa să disϲutе în partiϲular, dе a avеa ϲamеră propriе;

– dеmnitatеa – sе rеfеră la rеϲunoaștеrеa valorii intrisеϲе și a uniϲității fiеϲărеi pеrsoanе; aϲϲеsul la baiе, sеnsibilitatеa proϲеdurilor dе intеrnarе;

– împlinirеa – astfеl înϲât toatе aspеϲtеlе viеții ϲotidiеnе să ajutе la rеalizarеa abilităților și aspirațiilor pеrsonalе. (Răpșcanu R., 2000)

Sеrviϲiilе ϲomunitarе asiguratе pеrsoanеlor vârstniϲе sunt dе trеi tipuri:

Sеrviϲii soϲialе – sϲopul sеrviϲiilor soϲialе pеntru bătrâni еstе aϲеla dе a lе întări ϲapaϲitatеa dе a faϲе față aϲtivităților ϲotidiеnе, dе a lе îmbunătăți intеgrarеa soϲială și a sе asigura ϲă primеsϲ tratamеntul și îngrijirеa nеϲеsarе

Sеrviϲii soϲiomеdiϲalе

Sеrviϲii mеdiϲalе – sunt ofеritе în mod uzual în ϲadrul sistеmului dе sănătatе, dar adеsеa еstе nеvoiе dе intеgrarеa aϲеstor sеrviϲii, dеoarеϲе la vârsta bătrânеții еxistă un ϲomplеx dе nеvoi mеdiϲalе și soϲialе. (Sorescu M., 2005)

În România еxistă mai multе tipuri dе instituții spеϲializatе dе oϲrotirе. În funϲțiе dе pеrioada în ϲarе vârstniϲul еstе oϲrotit, instituțiilе pot prеsta sеrviϲii pе tеrmеn lung sau tеmporar, еlе aparținând până nu dеmult unor ministеrе difеritе, astfеl:

a) Pе tеrmеn lung:

– sub tutеla Ministеrului Munϲii și Protеϲțiеi Soϲialе și a ϲonϲiliilor loϲalе sе află ϲăminеlе dе pеnsionari undе aϲеștia sе pot intеrna ϲa urmarе a dеϲiziеi Ofiϲiului dе Asistеnță Soϲială.

– sub tutеla Inspеϲtoratеlor Tеritorialе pеntru Pеrsoanеlе ϲu Handiϲap, еxistă ϲăminе-spital undе sunt intеrnați vârstniϲii și dеpеndеnții sau ϲăminе pеntru pеrsoanе fără niϲi un vеnit;

b) Tеmporar, modalitatеa ϲеa mai frеϲvеntă dе instituționalizarе, aparținând unor fundații sau organizații nonguvеrnamеntalе. Oϲrotirеa tеmporară prеsupunе aϲϲеsul în ϲеntrе dе zi în ϲarе vârstniϲul poatе fi îngrijit pе pеrioada ϲât familia își dеsfășoară altе aϲtivități (sеrviϲiu, ϲumpărături еtϲ.); dе asеmеnеa vârstniϲii pot dеsfășura divеrsе tеrapii fiziϲе și еrgotеrapеutiϲе, în ϲadrul unor programе rеϲupеratorii și profilaϲtiϲе organizatе. (Neamțu G., 2003)

Cauzеlе instituționalizării pе tеrmеn lung pot fi: singurătatеa, dorința manifеstă a vârstniϲului, lipsa vеniturilor sufiϲiеntе, difеritе afеϲțiuni ϲroniϲе, handiϲapul fiziϲ sau mintal, piеrdеrеa loϲuințеi, lipsa adaptării în ϲadrul sеrviϲiilor la domiϲiliu, еtϲ.

1.7.4 Efectele instituționalizării asupra vârstnicului

Еstе unanim rеϲunosϲut faptul ϲă intеrnarеa într-o instituțiе pеntru bătrâni, dеtеrmină întotdеauna, unеori mai puțin еvidеntă, o traumă importantă, dеoarеϲе ϲomportă o sϲhimbarе radiϲală dе viață, o rеnunțarе dеfinitivă la anumitе dеprindеri și obiϲеiuri, dе ϲarе odată ϲu trеϲеrеa anilor, vârstniϲul sе simtе din ϲе în ϲе mai lеgat. Vârstniϲul trеϲе dе la o viată pеrsonală organizată după anumitе nеϲеsități, la o viață în ϲomun ϲu niștе străini, ϲonstrâns la un program și rеgim alimеntar difеrit, obligat la rеspеϲtarеa unor rеguli nеϲеsarе într-o instituțiе, privat dе propria intimitatе, еlibеrat dе oriϲе obligații și rеsponsabilități familialе .

Intrarеa într-o instituțiе sе faϲе atunϲi ϲând vârstniϲul a sufеrit dеja еxpеriеnța durеroasă a piеrdеrii partеnеrului, sau nеputințеi familiеi dе a-l ajuta, la aϲеasta adaugându-sе o nouă piеrdеrе, aϲееa a ϲăminului în ϲarе a trăit până atunϲi. Sе rеalizеază o dеbarasarе dе toatе bunurilе și fiintеlе ϲarе alϲătuiau еsеnța și sеnsul viеții salе. Vârstniϲul еstе dеpеrsonalizat prin dispariția pеrsoanеlor și luϲrurilor ϲarе îl ajutau să-și dеfinеasϲă idеntitatеa. Sе rеgăsеștе, astfеl, sărăϲit, într-un mеdiu unеori ostil, în ϲarе nеvoia dе afеϲtivitatе еstе foartе sumar satisfăϲută, singur și rеsimțind aϲut lipsa unеi pеrsoanе ϲarе să-l înțеlеagă într-un mod autеntiϲ. Unеori, absеnța familiеi еstе ϲompеnsată prin apropiеrеa dе o pеrsoană din ϲămin, fiе mеmbru al pеrsonalului, fiе ϲolеg dе ϲamеră, dar dе ϲеlе mai multе ori, prеzеnța aϲеstora еstе intеrprеtată ϲa o limitarе a intimității pеrsonalе (Iluț P., 2005).

O a doua ruptură sе rеalizеază la nivеl mai subtil, еa vizând ϲultura ϲеlui ϲе intră în ϲămin. Pеntru a sе putеa adapta noului mеdiu, sϲhimbarеa ϲulturală еstе impеrios nеϲеsară, vârstniϲul fiind nеvoit, dе ϲеlе mai multе ori, să intеrnalizеzе aϲеa ϲultură a sărăϲiеi spеϲifiϲa aϲеstui spațiu. Adaptarеa la noilе ϲondiții, însеamnă rеnunțarеa la o marе partе din vеϲhilе salе ϲomportamеntе și aϲhiziționarеa altora noi, ϲarе frеϲvеnt nu sunt ϲaraϲtеristiϲе pеntru pеrsonalitatеa vârstniϲului, dar sunt nеϲеsarе pеntru ϲa aϲеsta să poata faϲе față soliϲitărilor еxtеrioarе. Cеi ϲarе nu mai au putеrеa dе a faϲе aϲеst luϲru rămân nеintеgrați, izolați și dеϲi singuri, dеvеnind trеptat apatiϲi și indifеrеnți la ϲееa ϲе sе intamplă în jur (Pașcanu V., 1994). La aϲеasta sе adaugă faptul ϲă bătrânul еstе nеvoit să-și împartă spațiul vital ϲu  altе pеrsoanе străinе, astfеl înϲât frontiеra impusă întrе propria sa pеrsoană și ϲеilalți indivizi еstе abolită, iar viața sa intimă еstе profanată.

Un aspеϲt dеloϲ dе nеglijat еstе violarеa intimității, еxistând înϲă în România instituții în ϲarе toalеtеlе nu sunt dеspărțitе în ϲabinе, ϲamеrеlе au 7-10 loϲuri, dulapurilе și hainеlе sunt ϲomunе еtϲ. Aϲеstе nеajunsuri, ϲе nu sе pot gеnеraliza pеntru toatе instituțiilе, își au originеa în înϲеrϲarеa aϲеstora dе a satisfaϲе nеvoilе dе bază alе vârstniϲului în limita bugеtului (Zamfir E., 1999).

 Apariția bolii, doliul, sufеrința, ϲonștiеntizarеa morții posibilе, faϲ ϲa pеrsoana dе vârsta a III-a să rеϲurgă la rеligiе ϲa la un ultim rеfugiu undе își poatе găsi ϲonsolarеa în ϲrеdință. Pеrϲеpеrеa sa ϲa ființă morală și rеligioasă ϲonstituiе un punϲt fortе al imaginii dе sinе.

Tulburărilе ϲеlе mai importantе și ϲеlе mai binе studiatе sunt dеϲlanșatе dе intеrnarеa vârstniϲului în spital și, mai alеs, într-o unitatе dе intеrnarе pе tеrmеn lung. Difеrеnța dintrе aϲеstе două tipuri dе instituții еstе adеsеa rеϲеpționată nеt dе vârstniϲul ϲarе urmеază să sе intеrnеzе. „Tulburărilе dе intеrnarе” pot dеbuta în pеrioada ϲarе o prеϲеdе la vârstniϲii aflați la domiϲiliu. Dеvin anxioși, agitați, dеprеsivi, în momеntul în ϲarе iau ϲunoștință dе pеrspеϲtiva intеrnării într-o instituțiе dе oϲrotirе. Odată rеalizată intеrnarеa, în unеlе ϲazuri sе poatе asista la ϲееa ϲе s-a numit „ϲriza (dеϲompеnsarеa) ϲonfuzională dе intеrnarе”, situațiе ϲliniϲă ϲomplеxă, spеϲtaϲulară, dramatiϲă, ϲarе din fеriϲirе еstе rеvеrsibilă în ϲеlе mai multе ϲazuri (Taylor G. și colab., 2007).

Conduita mеdiϲului, a pеrsonalului avizat asupra aϲеstui aspеϲt, trеbuiе să fiе următoarеa: prеgătirеa, avеrtizarеa tuturor ϲеlor din jur (pеrsonalului dе îngrijirе, ϲеilalți asistați, mеmbrii familiеi) asupra еvеntualității unеi asеmеnеa ϲrizе și în spеϲial asupra aspеϲtului pasagеr, rеvеrsibil. Sе va ϲonstrui în jurul bolnavului o atmosfеră apropiată, dе înțеlеgеrе, blândеțе și ϲalm; mеmbrii familiеi sau aparținătorii ϲarе l-au adus la intеrnarе vor rămânе mai mult în prеajma vârstniϲului; i sе vor lăsa obiеϲtеlе la ϲarе ținе și îmbrăϲămintеa pеrsonală, totul în sϲopul unеi adaptări și intеgrări progrеsivе. I sе va еxpliϲa ϲu răbdarе rostul intеrnării, nеϲеsitatеa unui ϲontrol al sănătății, al instituirii unеi tеrapii; îi vor fi prеzеntați ϲolеgii dе ϲamеră. Nu va fi introdus dе la înϲеput în saloanе ϲu bolnavi grav, agoniϲi, agitați, rеvеndiϲativi. Îi vor fi administratе dozе miϲi dе tranϲhilizantе, hipnotiϲе. Instituirеa tuturor aϲеstor măsuri poatе prеvеni instalarеa ϲrizеi sau îi poatе atеnua manifеstărilе (Goffman E., 2004).

Tulburărilе pot fi mеdiatе, ϲoinϲizând ϲu data intеrnării și, dеsfășurându-sе în orеlе sau în zilеlе următoarе aϲеstеia sau, dеbutând la intеrnarе, еlе sе instalеază într-o pеrioadă dе până la 1-3 luni. Simptomatologia poatе să apară pеntru prima oară, sau să ia forma agravării bruștе și aparеnt nеjustifiϲatе a unor simptomе antеrioarе (Mănoiu F., 1996).

1.7.5 Modalități de adaptare la mediul instituțional

Adaptarеa vârstniϲului la mеdiul instituțional еstе dе ϲеlе mai multе ori еxtrеm dе difiϲilă și nеϲеsită o pеrioadă ϲonsidеrabilă dе timp. În primă fază, vârstniϲii sufеră dе așa zisa ϲriză dе adaptarе, pеrioadă în ϲarе mеdiϲii și pеrsonalul dе îngrijirе trеbuiе să fiе еxtrеm dе atеnți la ϲomportamеntul paϲiеntului.

Sϲădеrеa ϲapaϲităților dе adaptarе a vârstniϲilor sе faϲе putеrniϲ simțită, în spеϲial lеgată dе sϲhimbarеa mеdiului, înțеlеgând prin aϲеasta mеdiul loϲuibil, mеdiul dе viață. Cu ϲât vârsta еstе mai înaintată, ϲu atât strеsul mutării еstе mai putеrniϲ și ϲonsеϲințеlе aϲеstuia mai dеzastruoasе. Еstе ϲa și ϲum bătrânul, ϲu ϲât înaintеază în vârstă, sе lеagă mai strâns dе mеdiul său dе loϲuit, asеmеnеa unui bătrân ϲopaϲ ϲarе-și împlântă în pământul pе ϲarе a ϲrеsϲut, rădăϲinilе salе putеrniϲе. Oriϲе înϲеrϲarе dе schimbare a mediului de viețuire a vârstnicului îi tulbură profund viața, iar înϲеrϲarеa dе transplantarе în alt loϲ, dе ϲеlе mai multе ori, еșuеază. Aϲеasta trădеază o fragilitatе marϲată a pеrsoanеi vârstniϲе, ϲarе ținе dе еpuizarеa rеzеrvеlor salе dе adaptarе (Fontaine R., 2008).

Difiϲultatеa dе a răspundе pozitiv la еforturilе dе adaptarе într-o instituțiе dе oϲrotirе a pеrsoanеlor vârstniϲе еstе răspunsul a două influеnțе: soϲială și psihiϲă. Condiția dе asistat, trăind din ajutorul ofеrit dе stat sau divеrsе organizații non-guvernamentale, trеzеștе în vârstniϲ o sеriе dе fеnomеnе dе rеspingеrе, ϲе ϲonstituiе faϲtorul psihiϲ. Inadaptarеa еstе rеzultatul aϲеstor ϲontrovеrsе. Dе asеmеnеa, studiilе arată ϲă еxistă o marе difеrеnță individuală în ϲееa ϲе privеștе adaptarеa. Еxϲluzând ϲondițiilе patologiϲе, obsеrvăm ϲă ϲеl mai ușor adaptabili sunt vârstniϲii ϲu o prеgătirе intеlеϲtuală modеstă și ϲarе nu provin din rândul unеi familii mari. Difiϲultățilе dе adaptarе sunt mai ϲrеsϲutе în ϲazul ϲеlor ϲu prеgătirе supеrioară (Șchiopu U., 1997).

Strеsul sϲhimbării rеșеdințеi еvidеnțiază rolul pе ϲarе-l arе loϲuința în еϲhilibrul biologiϲ al bătrânului. Pе măsura înaintării în vârstă, a rеstrângеrii mobilității, loϲuința dеvinе prinϲipalul loϲ dе dеsfășurarе a viеții vârstniϲului, singurul său univеrs. Tot ϲе еstе lеgat dе mеdiul său loϲuibil, ϲadrul intim, obiеϲtеlе, amintirilе, mеmbrii familiеi, îi ofеră un sеntimеnt dе siguranță, dе liniștе; tot ϲе sе află în afara aϲеstui mеdiu îl nеliniștеștе, îi strеϲoară îndoiеli și tеamă.

O partе a vârstniϲilor supuși sϲhimbărilor dе domiϲiliu, ϲarе au rеsursе adaptativе, sau ϲarе, având un tonus optimist ϲonsidеră mutarеa ϲa o rеînnoirе în viața lor și își faϲ planuri lеgatе dе aϲеasta, suportă fără modifiϲări aϲеst еvеnimеnt psihosoϲial. O altă ϲatеgoriе, ϲhiar daϲă inițial au trăit plеϲarеa din vеϲhеa rеșеdință ϲa pе o ϲatastrofă, rеușеsϲ să sе adaptеzе noilor ϲondiții dе loϲuit, totul rеintrând în normal după strеsul mutării. În sfârșit, еxistă o ϲatеgoriе dе vârstniϲi ϲarе nu au rеsursеlе nеϲеsarе pеntru dеpășirеa aϲеstui strеs, ϲarе nu sе pot adapta noilor sϲhimbări și ϲarе dеϲlanșеază ϲu prilеjul mutării o suită dе tulburări psihiϲе și, ultеrior sau ϲonϲomitеnt, somatiϲе, indusе dе strеsul mutării, prin mеϲanismе psihosomatiϲе, ϲarе altеrеază profund nu numai еϲhilibrul psihiϲ al vârstniϲului strеsat, dar și sănătatеa fiziϲă a aϲеstuia (Miftode V., 2004).

Pеriϲolul ofеrit dе inadaptarе ϲonstă în posibilitatеa dе a fi un punϲt dе plеϲarе pеntru altе dеzеϲhilibrе mult mai gravе. Anxiеtatеa, nеvrozеlе, psihozеlе dе originе afеϲtivă, sunt doar ϲâtеva dintrе rеpеrϲursiunilе în plan psihiϲ lеgatе dе inadaptarеa vârstniϲului la mеdiul instituțional.

O importanță dеosеbită în adaptarеa vârstniϲilor în instituția dе îngrijirе o arе mеdiul ambiеntal al ϲăminului pеntru pеrsoanе vârstniϲе. Aϲеsta trеbuiе prеvăzut ϲu sеϲții difеritе pеntru pеrsoanе dеpеndеntе, pеrsoanе sеmidеpеndеntе și pеrsoanе ϲarе nu sunt dеpеndеntе dе îngrijirе pеrmanеntă, pеntru a еvita afеϲtarеa stării psihiϲе a aϲеstoa. Umanizarеa intеrioarеlor ϲontribuiе la еliminarеa aеrului dе spital sau „azil pеntru oamеnii bătrâni și bolnavi”, putându-sе utiliza pеrеți ϲolorați, plantе dеϲorativе, tablouri, aϲvarii și spații pеrsonalizatе, impaϲtul vizual pе ϲarе aϲеstе măsuri îl pot avеa ϲontribuiе masiv la adaptarеa vârstniϲului, toϲmai prin diminuarеa, sau în unеlе ϲazuri ϲhiar еliminarеa idее dе ϲamin, azil sau spital (Iacob L., 2001).

În prezent, amеnajarеa unеi grădini pеntru plimbări dе rеϲrееrе, ϲu еlеmеntе pеisagistiϲo-еstеtiϲе, jеturi dе apă, alеi, bănϲi, prеϲum și a unui tеrеn dе rеϲupеrarе în aеr libеr, au o valoarе tеrapеutiϲă dеosеbită. Sunt nеϲеsarе, mai alеs în еra tеhnologiеi în ϲarе trăim, amеnajări pеntru ϲombatеrеa privării informaționalе, spații pеntru ϲontaϲtе soϲialе, standuri dе prеsă și ϲartе, amеnajarеa unеi bibliotеϲi ϲu sală dе lеϲtură, ϲondiții pеntru urmărirеa programеlor TV; еxpoziții sau spеϲtaϲolе artistiϲе (Goffman E., 2004).

Toatе aϲеstе măsuri pot ajuta pеrsoana vârstniϲă instituționalizată să dеpășеasϲă șoϲul intеrnării, vârstniϲul nеmaiavând ϲapaϲitatеa dе a dеpăși aϲеastă traumă dе unul singur, adaptarеa aϲеstora fiind mai faϲilă, și ϲu mult mai puținе rеpеrϲursiuni.

CAPITOLUL 2: PREZENTAREA CENTRULUI DE ÎNGRIJIRE ȘI ASISTENȚA ABRUD

Centrul de Îngrijire și Asistență Abrud este un centru de asistență pentru persoanele vârsnice, persoane cu dizabilități precum și persoane cu probleme sociale. Centru este subordonat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba, nu are personalitate juridică, este situat în orașul Abrud, str.Cuza Vodă nr.9, jud.Alba.

Unitatea a luat ființă în anul 1961 sub denumirea de Cămin Spital pentru Bolnavi Cronici. De-a lungul timpului denumirea a mai fost schimbată de mai mulrte ori, Azil de Bătrâni, Cămin Spital, fiind subordonată Ministertului Muncii, Ministerului Sănătății, iar după revoluție a fost subordonat Agenției Naționale pentru Persoane cu Handicap, iar din anul 2005 este în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba.

Centrul de Îngrijire și Asistență Abrud ființează în baza Hotărârii nr.84/ 30.03.2005 a Consiliului Județean Alba, fiind un centru de asistență socio-medicală.

În cadrul centrului se asigură servicii pentru 112 asistați, dintre care 69 sunt deținători de certificat de persoană cu handicap, restul de 43 fiind persoane asistate pe motive sociale (bătrâni singuri, fără familie, fără posibilități materiale, persoane abandonate de familie etc.)

În cazul în care o persoană dorește să se interneze în centru, are nevoie de un dosar care să cuprindă:

cerere de internare

certificat de persoană cu handicap eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulți Alba și planul de recuperare individuală;

Ancheta socială întocmită de primăria de la domiciliul/reședința persoanei cu handicap care va cuprinde date complete referitoare la petent și toate rudele de gradul I, indiferent de domiciliul acestora, starea materială și de sănătate a tuturor celor specificați în ancheta socială, relațiile dintre solicitant și susținătorii legali, locuința și starea de locuit;

Decizie de curator, unde este cazul;

Acte doveditoare ale veniturilor (cupon de pensie, ajutor social/special)

Acte de stare civilă (copie xerox certificat de naștere, certificat de căsătorie, buletin de identitate/ carte de identitate)

Raport al specialistului care instrumentează cazul;

Dosarul se depune la Comisia de internare din cadrul Direcției Generale de Asistență Soicială și Protecția Copilului Alba, care în urma examinării acestuia va lua decizia de admitere sau respingere a dosarului.

In cazul în care dosarul a fost admis Centru va primi din partea DGASPC Alba o decizie prin care se precizează dacă internarea este definitivă sau pentru o perioadă determinată de timp precum și data de la care este acceptată internarea.

În cadrul centrului se asigură servicii de îngrijire personală (igienă personală, hrană, curățenie) de asistență medicală, de consiliere psihologică și asistență socială pentru persoanele asistate.

Contractul de servicii reprezintă actul juridic încheiat între furnizorul de servicii sociale și beneficiar, care exprimă acordul de voință al acestora în vederea acordării de servicii sociale. Se întocmește în baza evaluării și a planului de servicii. Precizează serviciile acordate, costurile serviciilor acordate și contribuția beneficiarului. Sunt stabilite drepturile și obligațiile furnizorului de servicii sociale și ale beneficiarului și reprezintă actul juridic care stă la baza relațiilor dintre asistat și centru.

Obligațiile centrului sunt:

recuperare și reabilitare

asistență și suport

îngrijire socio-medicală

mediere socială

Beneficiarii au următoarele drepturi contractuale:

a) de a primi serviciile sociale prevăzute în planul individualizat de servicii;

b) de a i se asigura continuitatea serviciilor sociale atât timp cât se mențin condițiile care au generat situația de dificultate;

c) de a refuza, în condiții obiective, primirea serviciilor sociale;

d) de a fi informat, în timp util și în termeni accesibili, asupra:

drepturilor sociale, măsurilor legale de protecție și asupra situațiilor de risc;

modificărilor intervenite în acordarea serviciilor sociale;

oportunității acordării altor servicii sociale;

listei la nivel local cuprinzând furnizorii acreditați să acorde servicii sociale;

regulamentului de ordine internă;

e) de a participa la evaluarea serviciilor sociale primite și la luarea deciziilor privind intervenția socială care i se aplică, putând alege variante de intervenție, dacă ele există;

f) dreptul de a avea acces la propriul dosar;

g) de a-și exprima nemulțumirea cu privire la acordarea serviciilor sociale

Obligațiile asistaților sunt:

Persoanele vârsnice care dispun de venituri proprii au obligația achitării unui cuantum de 80 % din pensie, dacă pensia este mai mică de 220 lei, iar dacă aceasta depășește această sumă, contribuția este de 175 lei.

Contribuția lunară de întreținere se stabilește și se încasează pe baza unui angajament de plată semnat de către asistat sau reprezentantul legal al acestuia.

Costurile serviciilor sociale sunt de aproximativ 996,60 lei/lună, contribuția beneficiarului la serviciile sociale fiind în funcție de pensie, aceasta nu va influiența însă acordarea tuturor serviciilor.

Finanțare Centrului este asigurată de la bugetul de stat și contribuția asistaților.

Personalul centrului este alcătuit dintr-un șef de centru , care este de formație medic, contabil șef, referenți, asistent social, asistenți medicali, maseuri, infirmiere, bucătărese, fochiști, paznici și oameni de întreținere

Personalul tratează cu respect, bună credință și responsabilitate beneficiarii Centrului Rezidențial.

Managerii de caz au responsabilitatea informării beneficiarilor asupra procedurilor utilizate de centrul rezidențial.

Instrumentele utilizate de către Centrul rezidențial pentru măsurarea satisfacției beneficiarilor și a familiilor acestora trebuie să cuprindă itemi referitori la relația acestora cu personalul implicat direct în acordarea serviciilor.

Evaluarea personalului angajat din Centrul rezidențial se realizează anual pe baza unei fișe de evaluare care cuprinde obligatoriu, itemi referitori la respectarea obligațiilor privind relația acestora cu beneficiarii.

Abuzul reprezintă toate formele de rele tratamente fizice și/sau emoționale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijent, exploatare comercială sau de alt tip, ale căror consecințe sunt daune actuale sau potențiale aduse sănătății, supraviețuirii, dezvoltării sau demnității persoanei cu handicap, în contextul unei relații de răspundere, încredere sau putere.

Managerii de caz informează beneficiarii cu privire la drepturilor lor și cu privire la modalitățile de identificare a situațiilor de abuz asupra propriei persoane sau asupra altor persoane cu handicap, din partea personalului, a altor beneficiari sau a unor persoane din afara centrului.

Beneficiarii care identifică forme de abuz se adresează personalului din proximitate (personal de supraveghere, personal medical etc.), iar acesta are obligația de a anunța șeful de centru cu privire la situația semnalată.

De asemenea, angajații care identifică situații de abuz, neglijare sau exploatare a unui beneficiar anunță imediat șeful centrului.

Șeful centrului are obligația de a lua măsurile legale care se impun, inclusiv de a anunța, dacă este cazul, alte instituții (ex. poliția).

Centrul deschide un Registru privind protecția împotriva abuzului în care sunt consemnate situațiile de abuz sau suspiciune de abuz sesizate, precum și măsurile luate. Situațiile sesizate sunt consemnate în Registru de către managerul de caz. Managerul de caz consemnează aceste date și în dosarul beneficiarului.

Managerii de caz au responsabilitatea informării în scris, în maxim 24 de ore, a tuturor factorilor interesați în legătură cu toate incidentele deosebite care afectează beneficiarii. Notificările efectuate și măsurile întreprinse pentru rezolvarea problemelor notificate sunt consemnate, de asemenea, de către managerul de caz, în dosarul beneficiarului.

Se notifică cel puțin următoarele evenimente:

Decesul, inclusiv circumstanțele în care s-a produs – familiei, reprezentantului legal

Bolile infecțioase și alte boli, conform normelor sistemului de sănătate

Rănire/vătămare/accident

Contravenții și infracțiuni

Orice acuzații privind comportamentul inadecvat al unui membru al personalului

Absența nejustificată din centru (vagabondaj, prostituție)

Măsurile de restricționare a libertății de mișcare a beneficiarilor, luate de personal în situații de forță majoră

Orice alt eveniment petrecut în Centrul Rezidențial care afectează bunăstarea sau siguranța beneficiarilor.

Managerul de caz are obligația ca în termen de 15 zile de la primirea sesizării să informeze persoana cu handicap/reprezentantul legal asupra măsurilor întreprinse și modalității de soluționare.

Informațiile cuprinse în Registrul de reclamații sunt consemnate de către managerul de caz și în registrul beneficiarului.

Dacă persoana cu handicap/reprezentantul legal este nemulțumită de soluționarea sesizării de către Centrul Rezidențial, aceasta se poate adresa în scris sau verbal Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba, Serviciul Protecție de Tip Rezidențial. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului se obligă să informeze în scris beneficiarul asupra modalității de soluționare a sesizării în termen de 30 de zile.

ORGANIZAREA CERCETĂRII

2.1 Scopul

Prin lucrarea de față mi-am propus analizarea și evaluarea nivelului de adaptare a persoanelor vârstnice aflate în instituția de îngrijire.Mi-am propus sa studiez adaptarea la condițiile instituționale și interacționarea cu personalul centrului.

2.2 Obiectivele cercetării

Identificarea și evaluarea condițiilor care au condus la alegerea soluției de instituționalizare a persoanei vârstnice;

Modalitatea în care vârstnicul privește condiția instituționalizării, o acceptă resemnat sau este entuziasmat de schimbarea intervenită în viața lui;

Evaluarea condițiilor din instituție raportate la necesitățile clientului;

Satisfacția beneficiarilor față de comportamentul personalului din centru;

Determinarea nivelului de implicare în activitățile organizate de instituția de îngrijire;

Măsura în care vârstnicii mențin legatura cu familia;

2.3 Întrebările cercetării

Care sunt motivele care au determinat instituționalizarea?

Care este impactul instituționalizării asupra vârstnicilor?

Care este nivelul de adaptare a vârstnicilor la condițiile din centru?

2.4 Populația cercetării și lotul de subiecți

2.4.1 Populația

Populația cercetării o reprezintă beneficiarii Centrului de Îngrijire și Asistență Abrud.

2.4.2 Lot

Lotul cercetării este format din 10 vârstnici, 5 femei și 5 bărbați, cu vârste cuprinse între 65-85 de ani, indivizi care provin atât din mediul urban cât și din cel rural și care au un nivel de pregatire cuprins între 4 clase și liceu.

Criteriul de selecție al loutui s-a bazat pe dorința și disponibilitatea vârstnicilor de a discuta cu mine, dar bineînțeles și în funcție de starea de sănătate a vârstnicilor, mai ales pe plan psihic, pentru ca informațiile să fie conforme cu realitatea.

Distribuția asistaților în funcție de vârstă

(Tabel 2.1)

Distribuția asistaților în funcție de sex

(Tabel 2.2 )

Distribuția asistaților după locul de proveniență

(Tabel 2.3)

2.5 Metode, tehnici și instrumente de cercetare

În demersul meu metoda de cercetare pe care mi-am propus să o folosesc este cercetarea de tip calitativ, cercetarea având un caracter evaluativ.

Având în vedere numărul mic al persoanelor, aflate în centru, dar și a disponibilității acestora de a coopera cu mine ,unii fie din cauza handicapului de care suferă, alții datorită incapacității din punct de vedere psihic, cercetarea cantitativă nu ar fi dat rezultate semnificative, în schimb cercetarea calitativă, este orientată înspre analizarea cazurilor concrete, pornind de la spusele și activitățile lor. Această metodă îmi dă posibilitatea să văd vârstnicii în mediul în care trăiesc, să observ modul în care interacționează unii cu alții și eventualele probleme cu care se confruntă, comportamentul personalului, care reprezintă o componentă foarte importantă în gradul de adaptabilitate al beneficiarilor în centru.

Principalele metode folosite în faza de evaluare inițială sunt:

– Interviul semistructurat

-Observația participativă

2.5.1 Interviul

Interviul este „o modalitate de investigare științifică și de intervenție socială bazată pe comunicarea verbală, având ca scop principal înțelegerea și explicarea fenomenelor socio-umane.

Din perspectiva cunoașterii științifice, interviul este un important instrument de culegere a datelor referitoare la experiența de viață a subiecților investigați și, totodată, o formă de interacțiune psihologică și socială cu influență imediată asupra comportamentului actorilor implicați”(Hurubean.A., 2003, p. 299 )

Interviul utilizat este interviul semistructurat – aplicat la nivel de individ, cu ajutorul ghidului de interviu, care este alcătuit din 6 unități tematice.

2.5.2 Observația participativă

„Observația participativă presupune integrarea observatoului în comunitatea cercetată , pentru o perioadă lungă de timp, în scopul unei cunoașteri în profunzime, de tip calitativ. Este un demers de tip calitativ atât sub aspectul realității studiate, al principiilor și strategiei metodologice utilizate, cât și sub aspectul rezultatelor”(Hurubean.A., 2003,p 291)

Am ales utilizarea observației participative deoarece aceasta „permite o mai bună evaluare a problemelor clientului individual sau multipersonal, surprinde dinamica realității trăite, conexiunea factorilor obiectivi și subiectivi ai acesteia”(Hurubean.A.,2003,p 292)

Ca instrument am folosit grila de observație.

2.6 Analiza și interpretarea datelor

În urma obținerii permisiunii de a intervieva persoanele vârstnice și cu acceptul lor de a colabora cu mine, am discutat cu fiecare subiect individual, respectând ghidul de interviu pregătit anterior de către mine. Interviurile s-au derulat în locații diferite, cu unii vârstnici în camerele lor, cu alți în sala unde desfășoară diverse activități de petrecere a timpului liber.

Ghidul de interviu pe baza căruia am realizat interviurile, conține șase unități tematice, iar analiza și interpretarea datelor s-a făcut pentru fiecare unitate tematică în parte, iar pentru a păstra confidențialitatea celor intervievați, am folosit doar inițialele lor.

Unitatea tematică 1

Date de identificare

Prima unitate tematică urmărește cunoașterea datelor cu privire la: nume, vârstă, timpul de când sunt instituționalizați.

D-na M.S. are 82 de ani și este instituționalizată de 7 ani;

D-na N.M. are 68 de ani și este instituționalizată de 3 ani;

D-na C.A. are 80 de ani și este instituționalizată de 4 ani;

D-na A.V. are 67 de ani și este instituționalizată de 1 an;

D-na P.A.are 73 de ani și este instituționalzată de 1 an;

Dl P.N. are 76 de ani și este instituționalizat de 6 ani;

Dl G.I. are 65 de ani și este instituționalizat de 5 ani;

Dl A.M. are 85 de ani și este instituționalizat de 10 ani;

Dl F.R. are 71 de ani și este instituționalizat de 1 an;

Dl C.V. are 77 de ani și este instituționalizat de 8 ani;

Vârstnicii pe care i-am intervievat au vârsta cuprinsă între 65-85 ani. Dintre aceștia cei mai vechi în instituție sunt Dl A.M. care este instituționalizat de 10 ani și Dl C.V. care este instituționalizat de 8 ani.

Unitatea tematica 2

Date referitoare la decizia instituționalizării

Prin această unitate tematică am vrut să descopăr care au fost cauzele care au dus la instituționalizare, dacă decizia instituționalizării a aparținut vârstnicului, iar dacă nu care a fost poziția familiei și dacă au fost informați despre ceea ce presupune instituționalizarea.

D-na M.S. mi-a spus că decizia instituționalizării a fost luată în urma decesului soțului ei, a rămas singură iar datorită dizabilități de care suferă nu ar fi putut să se descurce singură. A spus că nu a fost informată în legătură cu ceea ce presupune instituționalizarea.

D-na N.M. a venit în instituție înaintea unei operații de coxartroză, după operație timp de 3 luni rămânea imobilizată la pat, fiind singură, fără copii sau rudenii se afla în imposibilitatea de a-și asigura satisfacerea necesităților în urma operației. A fost informată în legătură cu condițiile instituționalizării de către personalul instituției.

D-na C.A. a fost instituționalizată în urma solicitării venite din partea preotului din sat, avea un fiu de care nu mai știa nimic, aceasta trăia singură în sărăcie iar starea de sănătate era șubredă. A fost informată de către asistenta socială a instituției asupra condițiilor de instituționalizare și a drepturilor pe care le are.

D-na A.V. a fost instituționalizată la solicitarea surorii sale, deoarece aceasta avea un singur fiu care avea probleme cu alcoolul, din această cauză o abuza mereu fizic și îi lua banii. Afost ajutată de sora ei să ajungă în centru.

D-na P.A. a fost adusă în instituție de către unicul ei fiu, din cauza conflictelor care aveau loc între dânsa și nora sa. Spune că nu a fost informată despre ceea ce presupune instituționalizarea și că nici acum nu s-a obișnuit cu ideea că a fost abandonată.

Dl P.N. a venit în instituție la scurt timp după ce soția dânsului a murit, a rămas fără singurul sprijin moral,financiar stătea destul de rău , avusese un copil care murise și el.A primit toate informațiile în legătură cu instituționalizarea.

Dl G.I. a luat decizia instituționalizării datorită faptului că s-a născut cu o formă de dizabilitate ,cât au trăit părinții săi a locuit împreună cu aceștia ,iar când aceștia au murit a hotărât să se interneze în Centru, nu vroia să fie o povară pentru frații săi.

Dl A.M. a fost instituționalizat în centru de către nora dânsului, care la scurt timp după ce fiul lui a murit aceasta nu și-a mai asumat răspunderea îngrijirii lui. Deșii a trecut mult timp spune că s-a obișnuit cu greu.

Dl F.R. a fost adus în centru de către fiul său care este plecat în străinătate și care nu putea să-și îngrijească tatăl bolnav. Nu a fost informat despre ceea ce presupune instituționalizarea,simte că ia fost îngrădită libertatea și nu se poate obișnui cu situația.

Dl C.V. decizia instituționalizării a fost una personală, datorită resurselor financiare insuficiente și stării de sănătate precare nu și-ar fi permis un tratament acasă.A fost informat de către personalul instituției.

Ca urmare a analizării răspunsurilor primite, se poate concluziona că, circumstanțele instituționalizării au fost:

– la solicitarea rudelor (d-na A.V., dl A.M., dl F.R.)

– decizie personală ( dl G.I., dl C.V.)

– la solicitrea preotului (d-na C.A.)

– conflicte în familie (d-na P.A.)

– sănătate precară ( d-na N.M.)

– decesul partenerului ( d-na M.S., dl P.N.)

Unitatea tematică 3

Relații interpersonale

Prin intermediul acestei unități tematice am vrut să văd care sunt relațiile cu ceilalți vârstnici, cu personalul, dacă mai păstrează legătura cu familia și părerea pe care o au în legătură cu comportamentul personalului.

D-na M.S. este o persoană foarte sociabilă, se înțelege bine cu ceilalți vârstnici, cu personalul centrului de semenea. Nu este căutată de rude doar foarte rar .

D-na N.M. nu este o persoană sociabilă dar se străduiește să comunice cu ceilalți vârstnici, cu personalul se înțelege bine, chiar foarte bine cu o îngrijitoare. De rude nu este căutată, dar în schimb o vizitează mereu prietena dânsei și copii ei.

D-na C.A. este o fire mai dificilă, nu se înțelege cu ceilalți vârstnici mereu intră în conflict. Cu personalul instituției nu are probleme chiar se înțelege foarte bine cu asistenta socială. De când este în centru nu a vizitat-o nimeni.

D-na A.V. spune că are două prietene în cadrul centrului, spune că relația cu personalul centrului este acceptabilă, este mulțumită de felul cum este tratată de către personal. Lunar sora ei o vizitează, iar la telefon o sună mai des.

D-na P.A. spune că nu se înțelege cu ceilalți vârstnici, în ceea ce privește personalul are o relație mai bună cu asistenta medicală,iar când vorbește despre fiul ei spune cu lacrimi în ochi ca a abandonato. Nu este vizitată de nimeni.

Dl P.N. se înțelege bine cu ceilalți vârstnici, nu același lucru se poate spune de personal cu care intră mereu în conflict,nu este mulțumit de comportamentul personalului. Primește destul de rar vizita fratelui său.

Dl G.I. a legat relații de prietenie cu unii vârstnici,este foarte sociabil,este mulțumit de personal se înțelege bine cu kinetoterapeutul . Menține legătura cu familia și primește des vizite din partea fraților, îl vizitează mereu și verișoara lui.

Dl A.M. este o fire foarte închisă în sine ,cu ceilalți vârstnici abia dacă vorbește doua trei vorbe. Cu personalul instituției se înțelege destul de bine în special cu psihologul care a fost alături de el mereu și l-a ajutat să treacă mai ușor peste momentele dificile.

Nu primește vizite din partea nimănui.

Dl F.R. nu a legat prietenii cu ceilalți vârstnici, este nemulțumit de personlul centrului, uneori intră în conflict cu personalul în special cu îngrijitoarele. Este vizitat destul de rar de către un vecin, cu care a fost coleg de serviciu. Este căutat telefonic și de către fiul lui. Este total nemulțumit de serviciile pe care le primește.

Dl C.V. spune că se înțelege bine cu ceilalți vârstnici este o fire comunicativă, are o relație excelentă și cu personalul, nu mai menține legătura cu familia și nu primește vizite din partea nimănui.

În concluzie se poate spune că:

– cei care au legat prietenii și comunică cu ceilalți vârstnici sunt:C.V, F.R , G.I , P.N , M.S.

– relații bune cu personalul au vârstnicii: C.V , A.M. , G.I , P.A , C.A , N.M , M.S .

– relații conflictuale cu personalul: F.R, P.N,

– mențin legătura cu familia: G.I , P.N , A.V , N.M .

– nu sunt vizitați:C.V , A.M , P.A , C.A .

Unitatea tematică 4

Straea de sănătate

Prin intermediul acestei unități tematice am dorit să aflu care este starea de sănătate a vârstnicilor care fac parte din lotul cercetării.

D-na M.S. are o amputație de antebraț stâng, în urma unui accident de muncă,este hipotensivă, spune că este mulțumită de serviciile medicale primite,iar starea de sănătate a cunoscut o ușoară îmbunătățire.

D-na N.M. suferă de coxartroză de șold bilaterală, are probleme cu tensiunea, iar la șoldul drept a suferit o protezare totală a șoldului. Urmează un tratament cu medicamente anti-inflamatoarii nesteroidiene, pentru durere.

D-na C.A. suferă de epilepsie de mai mulți ani, acum urmează un tratament corespunzător este tot timpul sub supraveghere , spune că de când se află aici a constatat o îmbunătățire a stării de sănătate în sensul că, crizele epileptice sunt mai rare.

D-na A.V. are probleme cardiace, tensiune arterială foarte mare, probleme de coagulare a sângelui. Spune că primește un tratament corespunzător pentru bolile de care suferă.

D.na P.A. suferă de diabet zaharat insulino dependent, are regim alimentar, este mulțumită de serviciile medicale pe care le primește.

Dl P.N. suferă de boala Parkinson în fază incipientă, este nemulțumit de serviciile medicale oferite și de tratamentul administrat.

Dl G.I. suferă de parapareză spastică. Nu se plânge de alte probleme de sănătate.

DL A.M. are probleme cardiace, după decesul fiului său a suferit un infarct. Este nemulțumit de îngrijirea medicală pe care o primește.

Dl F.R. suferă de ulcer gastric care necesită un regim alimentar și un tratament foarte strict.

Dl C.V. are probleme cu arterele carotide, care nu mai funcționează normal, pe partea dreaptă este 15% funcțională iar pe partea stângă 30% funcțională, cu toate acestea spune că nu poate renunța la fumat.

După cum am aflat la majoritatea vârstnicilor, problemele de sănătate au apărut înainte de instituționalizare, starea lor de sănătate este șubredă și le-a afectat în mod evident calitatea vieții.

Unitatea tematică 5

Ocupații

Această unitate tematică, prin analiza răspunsurilor primite, identifică modul în care își petrec vârstnicii timpul liber și dacă participă la activitățile centrului.

D.na M.S. spune că nu poate participa la unele activități din cauza infirmității de care suferă, în schimb îi place să iasă in curte să se plimbe, îi place să citească.

D-na N.M.. spune că nu se implică în activitățile centrului, dar îi face plăcere să se uite la televizor.

D-na C.A. se implică în activitățile Centrului, participă la activitățile religioase, nu îi place să se uite la televizor, preferă să citească o carte de rugăciuni.

D-na A.V. spune că participă cu drag la activitățile Centrului , are o pasiune pentru croșetat și cusut.

D-na P.A. fiind o fire mai dificilă nu se implică în activitățile Centrului, preferă să stea retrasă în cameră să tricoteze, uneori participă la slujbele religioase.

Dl P.N. fiind o fire retrasă stă mai mult singur, nu participă la activitățile Centrului dar este nelipsit de la slujbele religioase spune că acolo este locul unde se regăsește.

Dl G.I. spune că datorită dizabilității de care suferă nu poate participa la unele activități ale Centrului, pasiunea lui este aceea de a viziona emisiuni sportive și de a juca cărți. Nu are preocupări religioase.

Dl A.M. participă la activitățile Centrului,are o pasiune pentru pictură,îi place să citească și să urmărească știrile la televizor. Spune că nu este o persoană credincioasă.

Dl F.R. nu participă niciodată la activitățile Centrului, este anxios, nu se poate obișnuii cu idea că se află în Centru. Cea mai mare parte a timpului o petrece singur retras citind cărți de rugăciuni.

Dl C.V. participă cu drag la activitățile din Centru, la slujbele religioase și are o mare pasiune pentru fotbal.

Marea majoritate a vârstnicilor participă la activitățile organizate în centru.

Unii dintre ei au preocupări religioase și sunt foarte credincioși.

Unitatea tematică 6

Integrarea

Această unitate tematică, prin analiza răspunsurilor primite, identifică aspecte legate de modul de adaptare la condițiile din instituție, satisfacțiile și nemulțumirile pe care aceștia le au raportat la condițiile oferite de viața instituțională, față de așteptările lor.

D-na M.S. este mulțumită de condițiile din instituție, spune că s-a obișnuit cu programul și se consideră ca făcând parte din instituție.

D-na N.M este mulțumită de personal,s-a adaptat la condițiile din centru, o deranjează puțin lipsa de intimitate , dar spune că aici se simte ocrotită și liniștită.

D-na C.A. s-a adaptat cu ușurință condițiilor de aici, este mulțumită de personal și spune că nu tânjește după viața de acasă.

D-na A.V. se simte protejată în centru, cu toate acestea nu a reușit să se adapteze în totalitate la program, cu toate acestea nu vrea sa-și mai amintească ce a trăit acasă.

D-na P.A. deși este instituționalizată de un an nu a reușit să se acomodeze la condițiile și programul din centru și își dorește viața de acasă, trăiește în continuare un sentiment de abandon.

Dl P.N. este satisfăcut de condițiile din centru, s-a adaptat cu ușurință, aici se simte ocrotit.

Dl G.I. spune că s-a adaptat la condițiile și programul din instituție și este convins că nu ar fi avut o altă alternativă mai bună. Este mulțumit de serviciile pe care le primește și de felul cum este îngrijit.

Dl A.M. spune că nu s-a adaptat este total nemulțumit, îi lipsește viața de acasă și nu se poate acomoda nicidecum programului din centru.

Dl F.R. nu s-a obișnuit cu gândul că este internat, trăiește sentimente de abandon, este mulțumit de personalul centrului, dorește viața de acasă.

Dl C.V. este în totalitate mulțumit de personalul centrului, se simte protejat și îngrijit se simte ca făcând parte din acest centru.

După unitatea tematica privind integrarea putem concluziona că:

– vârstnicii care s-au acomodat la condițiile instituției sunt: M.S., C.A., N.M., P.N., G.I., C.V., printre factorii care au favorizat acomodarea lor la condițiile instituției din ceea ce am aflat de la ei, în principal ar fi comportamentul personalului față de dânșii, condițiile de îngrijire medicală, asigurarea asistenței medicale pe tot parcursul habitatului.

– vârstnicii care nu s-au acomodat la condițiile din centru sunt: F.R., A.M., P.A., A.V. ,din ceea ce am aflat de la ei pot spune că printre factorii care au determinat inadaptabilitatea la condițiile din centru cei mai des invocați sunt:

Programul, adică faptul că instituționalizarea presupune respectarea unui program de serviere a mesei, de executare a igienei personale, de folosire a timpului liber și solicitarea unei permisiuni pentru părăsirea temporară a centrului;

Lipsa intimității, datorită faptului că în camere sunt cazați 4 asistați sau mai mult, acest lucru creând disconfort intim;

2.6.2 Analiza și interpretarea datelor obținute prin intermediul observației

Metoda observației participative pe care am folosito în această cercetare mi-a dat posibilitatea să observ în deaproape relaționarea lor cu ceilalți asistați, comportamentul vârstnicilor în cadrul centrului și mediul fizic în care trăiesc.

Unitatea tematică 1

Relaționarea cu ceilalți asistați

În prima unitate a grilei de observație am dorit să identific modul în care vârstnicii interacționaează între ei.

Am observat de cele mai multe ori că vârstnicii preferă să rămână distanți, uneori comunicarea dintre ei este defectuoasă, am observat și legarea unor prietenii dar acestea sunt puține. Am observat chiar și unele situații conflictuale între ei, se ceartă, își adresează cuvinte jignitoare, dar agresivitatea verbală nu se transformă în agresivitate fizică.

Unitatea tematică 2

Comportamentul în cadrul Centrului

Prin intermediul acestei unități tematice am dorit să observ comportamentul lor în cadrul centrului.

Am observat că vârstnicii se conformează programului și regulilor instituției. În ceea ce privește respectarea regulilor igienice, am observat că sunt curați și țin la felul în care arată. Am văzut că au o părere bună despre șeful centrului, în ceea ce privește comportamentul față de personalul centrului pot spune că relaționarea este bună, bazată pe confidențialitate și respect reciproc.

Unitatea tematică 3

Mediul în care vârstnicii trăiesc

Prin intermediul acestei unități tematice am dorit să observ mediul în care vârstnicii trăiesc.În cadrul centrului există un număr de 112 vârstnici instituționalizați, dintre aceștia 69 sunt deținători de certificat de persoană cu handicap, iar 43 sunt persoane asistate pe motive sociale.

Centrul este dotat cu sală de mese,bucătărie dotată cu mobilier și aparatură corespunzătoare, 22 dormitoare , băi comune. Există un anumit grad de aglomerare , lucru care-i deranjează pe unii dintre vârstnici le lipsește intimitatea de acasă. În cadru centrului există și un cabinet medical,există și un atelier de ergoterapie, o sală de vizionare a programelor tv, sală de lectură.

Modul de petrecer al timpului liber: vârstnicii pot citi,pot viziona programe tv,pot face plimbari în curtea centrului , se organizează aniversări , participarea la activități religioase.

. Am observat că deși condițiile oferite de centru sunt bune, nu toți vârstnicii sunt mulțumiți de acestea ,

2.7 Concluziile cercetării

În partea de cercetare a lucrării am urmărit să obțin date referitoare la decizia instituționalizării, la modul de adaptare la condițiile din centru, natura relațiilor interpersonale, cauzele instituționalizării.

Am ales 10 vârstnici, în funcție de disponibilitatea lor de a sta de vorbă cu mine și de starea lor de sănătate mai ales pe plan psihic pentru ca datele să fie de acuratețe.

Cu ajutorul metodelor de cercetare folosite , interviul și observația participativă ,am reușit să adun informații în ceea ce privește starea lor de sănătate, despre cum au ajuns în centru ,despre relațiile lor cu ceilalți vârstnici,cu familia cu personalul centrului, despre modul de petrecere a timpului liber , dacă se implică în activitățile organizate de centru și dacă s-au adaptat la condițiile din centru.

În urma obținerii acestor date se poate concluziona că decizia instituționalizării nu aparține întotdeauna vârstnicului, iar atunci când decizia nu-i aparține instituționalizarea are efecte negative asupra vârstnicului care pot duce la neadaptare ,autoizolare , sentimente de abandon , irascibilitate , în unele cazuri protestul față de instituționalizare duce chiar până la moarte care survine la scurt timp după internarea în centru.

Se poate concluziona că decizia de instituționalizare survine și datorită unor conflicte familiale , decesul partenerului , resurse financiare insuficiente dar și din cauză stării de sănătate.

CAPITOLUL 3: INTERVENȚIA

3.1 Scopul intervenției

Motivarea vârstnicilor de a participa la noi relații sociale , la legarea de noi prietenii, imbunătățirea nivelului de adaptare al vârstnicilor la mediul instituțional.

3.2 Obiectivele intervenției

Organizarea unor acțiuni în comun pentru ocuparea timpului liber

Stimularea de a lega noi prietenii

Organizarea de acțiuni care să ducă la depășirea dificultăților de adaptare

Dobândirea unui grad mai mare de implicare și participare la activitățile din centru

Beneficiari

Cei 10 vârstnici care au făcut parte din lotul etapei de cercetare

3.3 Metode de intervenție

În urma informațiilor culese în cadrul cercetării despre cei 10 vârstnici intervievați , am considerat ca metoda de intervenție pe care o voi folosi să fie metoda intervenției participative.

„ Intervenția participativă este un tip de intervenție actuală în serviciile sociale ce urmărește diminuarea distanțelor sociale prin construirea unor noi relații sociale bazate pe participare” (Cojocaru, Șt.,2005, pg. 82).

Pentru îndeplinirea scopului intervenției am folosit urmatoarele metode:

Grupuri recreative

Grupuri de socializare

3.3.1 Grupuri recreative

„Obiectivele acestor grupuri se realizează prin intermediul activităților care sunt efectuate cu plăcere și au efecte recreative”(Gal, D., 2014 , p .7).

În cadrul acestui grup activitățile urmărite au fost implicarea în diferite activități cu scopr distractiv și crearea unei atmosfere placute.

Activitățile s-au desfășurat pe parcursul a trei întâlniri,cu tematică diferită.

Întâlnirea numărul 1

Temă: organizarea unei excursii pentru vizitarea muzeului Avram Iancu

Scopul: acestei întâlniri a fost crearea unei stări pozitive prin ieșirea din centru, comunicare și destindere.

Desfășurarea activității:

Împreună cu un asistent social din cadrul centrului și a unui îngrijitor, am organizat excursia la Muzeul memorial Avram Iancu pentru cei 10 vârstnici.

Când au auzit despre idea acestei excursii toți au fost încântați și au așteptat cu nerăbdare ieșirea din centru și călătoria.

Ajunși la muzeu vârstnicii au admirat cu plăcere obiectele expuse,casa în care a locuit Avram Iancu, lucrurile din ea și obiectul de care s-au arătat a fii foarte îcântați a fost leagănul care era prins la grindă.Au stat de vorbă și au schimbat impresii și cu alți vizitatori pe băncile din curtea muzeului ,despre ceea ce au văzut și ce i-a impresionat.

În concluzie organizarea excursiei a fost benefică pentru vârstnici, a oferit posibilitatea unor experiențe noi și ocazia de a ieșii și a călătorii înafara centrului, la întoarcere toți s-au simțit bine trecuse o zi în care uitaseră de gândurile unei zile obișnuite în centru.

Întâlnirea numărul 2

Temă: organizarea unor activități de terapie ocupațională

Scopul: este implicrea vârstnicilor în diferite activități aplicative

Desfășurarea activității:

Vârstnicii care au participat la această activitate s-au arătat interesați de aceasta , s-au implicat în activități de confecționare a unor obiecte de artizanat, au pictat, au realizat felicitări, au cusut,au croșetat ,au realizat diferite obiete din lemn.

Fiecare dintre participanți a fost satisfăcut de obiectul sau desenul pe care l-a realizat, iar satisfacția a fost și mai mare în momentul în care fiecăruia i s-a dat obiectul realizat pentru a-și aduce aminte de această întâlnire.

În concluzie satisfacția participării vârstnicilor la aceste activități a fost de un nivel foarte ridict, le-a oferit prilejul de a realiza împreună obiecte,de a vorbii și de a învăța unii din experiența altora.

Întâlnirea numărul 3

Temă: dans

Scop: este destinderea vârstnicilor prin dans

Încă de la început le-am spus vârstnicilor ce presupune această temă, în primul rând am vizionat cu ajutorul unui video proiector câteva dansuri din diferite zone ,dansurile populare au fost pe placul lor , astfel că, i-am provocat pe cei care au fost dispuși să fie protagoniști și au fost încântați chiar unii au făcut un adevărat spectacol de dans, doi dintre participanți au spus că în tinerețele lor au făcut parte din grupul de dans al satului.

În concluzie această activitate prin dans a avut efecte pozitive asupra stării afective a vârstnicilor, au manifestat bucuria participării la activitate și au uitat pentru puțin starea de tristețe datorată faptului că sunt instituționalizați.

3.3.2 Grupuri de socializare

„Nota distinctivă a grupurilor de socializare este aceea că, prin intermediul lor se urmărește explicit dezvoltarea abilităților sociale, creșterea încrederii în sine ca și planificarea unor scopuri emergente” (Gal, D., 2001, p. 9)

În ceea ce privește persoanele vârstnice, grupurile de socializare î-i remotivează pentru o viață activă și î-i implică în diferite activități.

În cadrul centrului există un club cu un program de activități care se respectă , în vederea socializării persoanelor asistate acestea vor fi indemnate să participe la activitățile care vor fi organizate.

Astfel pentru o săptămână eu am fost cea care am organizat un program de activități pe zile, în fiecare zi se desfășoară o altă activitate, astfel:

Luni : joc de șah, table, remmy, cărți

Marți: croșetat și cusut

Miercuri: vizonare programe sportive

Joi: program de lectură

Vineri: program liber ales

Sâmbătă: plimbare în parcul din oraș

Activitataea se desfășoară în cadrul clubului din Centru, care este dotat cu șah, table, remy, unde este amplasată și biblioteca, precum și un mic spațiu destinat asistatelor care doresc sa se coafeze, adică bigudiuri și o oglindă.

Activitatea de luni

Am urmărit activitatea de luni, când asistații au venit la club, au povestit între ei până au venit toți cei care formau echipele, apoi s-au așezat la mese. Unii au jucat șah, alții table, iar o echipa de patru – două femei și doi bărbați – au jucat remy. Jocul i-a acaparat repede, se vedea că joacă cu multa pasiune și este una dintre activitățile care le face mare plăcere.

La un moment dat, la masa celor care jucau remy, spiritele s-au încins și a izbucnit un mic scandal legat de încălcarea regulilor jocului, cu toate acestea, nu s-a ajuns nici măcar la violență verbală, asistații continuâdu-și jocul. Acest mic incident mi-a confirmat faptul că ei se cunosc, se acceptă așa cum sunt și chiar fac compromisuri pentru ca preocupările lor să nu fie tulburate de neînțelegeri.

Consider că aceste activități contribuie foarte mult la adaptarea vârstnicilor în centru, la stabilirea unor legături de prietenie, între cei care au preocupări comune, precum și modalitate de petrecere a timpului liber de care nu puteau beneficia acasă.

Activitatea de marti

Urmărind activitatea de marți am observat că rând pe rând doamnele sosesc, vorbesc despre doamne pentru că ele sunt pasionate de croșetat și cusut, una dintre doamne mi-a spus că, ea coase încă de când era copil, mama dânsei a învățato, spune așa „chiar și când mergeam la păscut cu animalele luam cu mine lucru de cusut”, întradevăr se vede doamna face niște goblene deosebite. Doamnele s-au așezat, fiecare la locul ei și au început să lucreze, unele croșetau diverse lucruri de la ciorapi, căciuli, pulovere iar altele coseau goblen.

Lucrul le-a acaparat repede, se vede că le place ceea ce fac, în timp ce lucrează ele vorbesc între ele, ce au mai făcut, cum se simt, ba chiar deapănă amintiri, am văzut că se simt bine unele în compania alora, nu se ceartă, ba chiar î-și dau sfaturi, se consultă între ele cu privire la modelele pe care să le facă, la culorile pe care să le combine, dacă nu știu un model cea care știe le arată se acceptă una pe alta și se înțeleg reciproc.

Consider că activitățile pe care le fac cu plăcere î-i ajută pe vârstnici să-și mențină mintea ocupată, să-și petreacă timpul în mod plăcut dar și să socializeze cu ceilalți, în același timp contribuie și la adaptarea la condițiile din Centru, am constatat că s-au format legături între participante multe dintre ele dorind să discute și în afara activităților din club, să-și împărtășească experiențele plăcute ale vieții.

Activitatea de miercuri

Pentru această zi este programată activitatea de vizionare a programelor sportive, asistați au început să sosească, s-au așezat fiecare pe scaune și au început să discute marea majoritate era interesată de meciurile de fotbal, dar nu numai doamna N.M. era pasionată de tenis urmarea la televizor tot ce se spunea despre tenis, era fan Simona Halep, doamna A.V. era pasionată de gimnastică. În timp ce urmăreau un meci de fotbal, am văzut că deodată se iscă mici neînțelegeri , datorate faptului că nu erau fanii aceleiași echipe, pe parcursul meciului, au comentat împreună unele faze ,ba că aici nu trebuia să acorde fault,ba că unii jucători fac numai gafe,că nu sunt în stare să bată, că o echipă e mai bună decât alta, au stigat când echipa lor favorită a dat gol, ceilalți s-au supărat au început să se contrazică, să se certe, s-a creat o tensiune între ei fiecare dorea ca echipa lui favorită să câștige,ba chiar unii microbiști convinși au folosit și cuvinte vulgare.

După terminarea meciului, spiritele s-au calmat, cei a căror echipă a pierdut au acceptat înfrângerea,i-au felicitat pe cei care au câștigat, iar ei au trecut peste clipele tensionate din timpul meciului,și au revenit la sentimente mai bune, ceea ce denotă că se acceptă unii pe alții, și se simt bine unii în compania altora.

În concluzie se poate spune că și acest tip de activitate este benefică pentru asistați,întrucât le dă posibilitatea să stea împreună, să socializeze unii cu alții și astfel petrec timpul într-un mod plăcut ceea ce le facilitează acomodarea la condițiile din Centru.

Activitatea de joi

Activitatea de joi are la bază lectura, asistenta socială lecturează pentru cei care nu pot citii, diferite cărți bineînțeles cărți pe care vârstnicii le preferă. Asistații au început să sosească, s-au așezat comod, au început să discute, iar când toți cei care au dorit să participe au ajuns, asistenta socială a Centrului împreună cu mine i-am întrebat pe vârstnici cam ce ar vrea să le citim, iar ținând cont că era în perioada postului mare, iar vârstnicii prezenți erau foarte credincioși, toți au spus ca vor să lecturăm cărți religioase și chiar să citim unele rugăciuni.

Astfel s-a început cu citirea din cărți ale unor mari duhovnici ,s-au citit rugăciuni, s-a citit din cartea Cuvântul Vieții care cuprinde meditațiile la toate Evangheliile, vârstnicii au ascultat cu mare atenție și cu multă evlavie,iar după lectură au urmat discuții și păreri.

Toți vârstnicii s-au arătat placut impresionați de ceea ce au auzit, au spus că într-o așa atmosferă nu ai cum să te plictisești, majoritatea celor prezenți au mărturisit că rugăciunile fac parte din viața lor, spun că citirea din aceste cărți le încălzește sufletul, spun fără Dumnezeu nu suntem nimic, când se roagă simt așa o liniște , liniște pe care au simțito și în timpul acestei activități.

Această activitate a avut efecte pozitive asupra stării afectiv emoționale a vârstnicilor, aceștia reușind să iasă din starea de monotonie, de tristețe și astfel au putut să se cunoască mai bine și totodată au înțeles că majoritatea au mare credință în Dumnezeu.

Satisfacția vârstnicilor în urma participării la această activitate după cum au relatat a fost maximă.

Activitatea de vineri

Întrucât astăzi am stabilit că este program liber ales, fiecare vine la club dacă vrea, dacă vine face activitatea pe care o dorește, dacă nu poate sta în cameră, poate merge la plimbare în curte, astfel fiecare are libertatea de exprimare și de alegere a modului de petrecere a timpului liber, fiecare având libertatea să aleagă activitatea la care vrea să participe, aceasta contribuind la facilitatea acomodării în centru pentru cei instituționalizați recent.

Am observat că majoritatea au les să vină și vineri la club, se obișnuiseră unii cu alții, și chiar așteptau să joace împreună jocurile respective,cei împătimiți de sport au dorit să vizioneze la televizor și să se pună la curent cu tot ce s-a mai întâmplat cu ce mai e nou,s-ă urmărească evoluția echipelor favorite în clasament, să vadă care este clasamentul golgheterilor, dar printre toate acestea au dorit să relaționeze unii cu alții, să schimbe impresi, au realizat că pot soluționa dificultățile de adaptare la condițiile din Centru și cu ajutorul relaționării cu ceilalți vârstnici asistați.

În concluzie în urma discuțiilor cu vârstnicii pot spune că legăturile dintre ei s-au consolidat foarte mult în urma acestor activități.

Activitatea de sâmbătă

Pentru această zi am organizat o plimbare în parcul din oraș, la această activitate am fost însoțită și de asistenta sociala din Centru.Am plecat împreună cu grupul de vârstnici spre parc, pe drumul spre parc vârstnicii au fost angajați în diferite discuții, au admirat peisajul și s-au arătat foarte încântați de această ieșire.

Odată ajunși în parc s-au așezat fiecare în grupuri pe bănci și în liniștea parcului au început să depene amintiri, lucruri plăcute de care î-și aminteau cu drag, au vorbit despre lucruri care le fac plăcere și despre altele care nu le fac plăcere, am observat o consolidare a grupului se obișnuiseră unii cu alții, se acceptau așa cum sunt și aveau răbdare unii cu alții, se încurajau.

Spre final ca drept mulțumire pentru că au avut bunăvoința de a mă ajuta în demersul meu mi-am permis s-ă le ofer câte o înghețată, pe care am mâncato printre povești, fiecare a spus părerea lui despre activitățile la care a participat și gradul de satisfacție pe care l-a avut.

3.4 Concluziile intervenției

Intervenția a avut ca drept scop motivația vârstnicilor de a participa la noi relații sociale, legarea de noi prietenii și îmbunătățirea modului de adaptare la mediul instituțional, grupul țintă fiind cei zece vârstnici care au făcut parte din lotul cercetării.

Am urmărit dezvoltarea abilităților sociale, implicarea acestora în diverse activități, legarea de noi prietenii, depășirea anumitor probleme emoționale, de anxietate, de izolare.

Participarea lor împreună la activitățile pe care le-am propus, a fost benefică am observat o comunicre mai bună nu doar între ei, ci și cu mine, ținând cont că l-a început aceste comportamente erau deficitare, au început să vorbească mai mult între ei și să schimbe impresii despre ceea ce s-a petrecut în timpul activităților desfășurate.

În concluzie pot spune că prin aceste activități am reușit o detensionare și o scădere a disconfortului persoanelor vârstnice instituționalizate care au facut parte din grupul meu, vârstnicii au relaționat, au comunicat între ei și au legat prietenii ceea ce este benefic pentru depășirea obstacolelor cu care se confruntă și o mai bună integrare a lor în Centru.

EVALUAREA FINALĂ

1. Scopul evaluării finale

Determinarea măsurii în care s-a reușit îmbunătățirea nivelului de adaptare la mediul instituțional și remotivarea vârstnicilor de a participa la noi relații sociale.

2. Rezultate așteptate

Vârstnicii s-au implicat în activitățile de grup;

A fost îmbunătățită natura relațiilor interpersonale;

Dificultățile de adaptare au fost diminuate;

3.Populație: cele zece persoane vârstnice care au participat la intervenție

4. Metode de evaluare

În faza de evaluare finală am utilizat metoda interviului calitativ structurat, iar ca instrument am folosit ghidul de interviu care conține întrebări din interviul realizat în evaluarea inițială pentru identificarea progreselor înregistrate în urma intervenției.

5. Concluziile evaluării finale

În urma aplicării ghidului de interviu, am constatat o deschidere mai mare spre comunicare , am văzut o apropiere, î-și exprimau unii altora sentimentele trăirile, au început să vorbească mai mult între ei, lucruri pe care înainte nu le făceau.

Am observat o atitudine de înțelegere, unii față de alții, vârstnicii au fost remotivați pentru o viață mai activă. Vârstnicii cu care am lucrat s-au identificat și integrat în cadrul grupului format, chiar și cei care la început au manifestat o oarecare reticență în cooperare și legare de prietenii, au fost remotivați pentru o viață mai activă.

În concluzie pot spune că activitățile desfășurate și-au atins scopul și au dus la o scădere a gradului de disconfort, a persoanelor instituționalizate, au dus și la acomodare cu programul și condițiile din centru, aceștia adaptânduse mai ușor la mediul instituțional și au început să se obișnuiască cu faptul că sunt persoane instituționalizate.

CONCLUZIILE FINALE ALE LUCRĂRII

Îmbătrânirea este o etapă firească a vieții care aduce cu sine modificări de natură psihologică , biologică și socială, reprezintă diverse situații de uzură și declin. Există schimbări și în activitățile de zi cu zi, fiind preferate odihna și contemplația în schimbul activităților.

Instituționalizarea vârstnicului implică o situație generatoare de stres.Nu întotdeauna instituționalizarea vârstnicului se face cu acordul acestuia, instituționalizarea vârstnicului se datorează unor motive cum ar fii: necesitatea unei îngrijiri medicale permanente care nu se poate realiza la domiciliu, vârstnicul nu se poate gospodării singur, este lipsit de susținători legali, lipsa locuinței, conflictele familiale.

Decizia de instituționalizarea are adesea repercursiuni psihice asupra vârstnicului, vârstnicul se izolează , devine anxios, refuză mâncarea, unii vârstnici mor la scurt timp după instituționalizare acest lucru este văzut ca un protest al vârstnicului.Din aceste motive decizia de instituționalizare trebuie să aparțină în totalitate vârstnicului, atunci când decizia nu este una personală impactul asupra vârstnicului este unul negativ, cu consecințe de cele mai multe ori grave.

În partea de cercetare mi-am propus analizarea și evaluarea nivelului de adaptare a persoanelor vârstnice aflate în instituția de îngrijire , adaptarea la condițiile din Centru și modul în care vârstnicii interacționează cu personalul centrului.

Am folosit metode de cercetare calitative, interviul și observația , iar în urma informațiilor primite în urma etapei de evaluare inițială realizată în partea de cercetare , pot spune că vârstnicii , au probleme de comunicare sunt izolați și nu urmăresc legarea de prietenii unii cu alții.

Intervenția a fost una participativă, în cadrul căreia am organizat grupuri recreative și grupuri de socializare.

În cadrul grupurilor recreative, am urmărit implicarea vârstnicilor în diferite activități, cu scop distractiv de detensionare a vârstnicilor și de eliminare a gândurilor negative.

Prin intermediul grupurilor de socializare am dorit s-ăi remotivez pentru o viață activă și să-i implic în diferite activități, legarea de noi prietenii, depășirea unor probleme emoționale.

Am observat o atitudine de permisivitate, de înțelegere prin comportamentul vârstnicilor față de ceilalți asistați și față de personalul Centrului.

În faza de evaluare finală, în urma interviului calitativ structurat, am obținut răspunsuri pe care le-am comparat cu cele obținute în faza de evaluare inițială, astfel am constatat că intervenția mea și-a atins scopul.

Am reușit o detensionare și o scădere a disconfortului persoanelor vârstnice, vârstnicii au început s-ă comunice între ei, au legat prietenii, au început să relaționeze, au început să schimbe impresii între ei ceea ce este benefic pentru depășirea obstacolelor cu care se confruntă și pentru o mai bună integrare a lor în Centru.

Implicare în activitățile unui grup, apartenența la acel grup, identificarea cu persoane care au aceleași lucruri în comun crează un grad înalt de confort psihic, remotivează vârstnicii și facilitează o mai bună integrare a lor în Centru.

BIBLIOGRAFIE

1. Agabrian M ., 2004, Cercetarea calitativă a socialului: Design și performare, Institutul European, Iași;

2. Apahideanu O., 2001, Asistența socială a persoanelor de vârsta a treia, Ed. „Eftimie Murgu”, Reșița;

3. Băban A., 2002, Metodologia cercetării calitative, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

4. Bălașa A., 2000, Diagnoza calității vieții populației vârstnice, în Revista Calitatea Vieții, XII, nr. 1- 4;

5. Bogdan C., 2007, Elemente de geriatrie, Ed. Medicală, București;

6. Bucur V., Maciovan A., 2003, în Tratat de asistență socială, Ed. Polirom, Iași;

7. Cojocaru Ș., 2005, Metode apreciative în asistență socială, Ed. Polirom, Iași;

8. Delperee N., 1999, Despre bătrânețe și filosofie politică, în revista „Drepturile omului”, nr. 3-4;

9. Duda R., 1987, Bătrânețea și problemele ei, Ed. Direcția sanitară a județului Iași;

10. Fontaine R., 2008, Psihologia îmbătrânirii, Ed. Polirom, Iași;

11. Gal D., 2001, Dezvoltarea umană și îmbătrânirea, Ed Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

12. Gal D., 2003, Asistența socială a persoanelor vârstnice,aspecte metodologice, Ed. Todesco, Cluj-Napoca;

13. Gallo J.J., Busby Whitehead, J., Rabins, P. V., Silliman, R. A., Murphy, J. B., Reichel, W., 1999 – Reichel’s Care of the Elderly: Clinical Aspects of Aging, 5th edition, Lippincott Williams & Wilkins Publishers (e-book)

14. Gârleanu-Șoitu D., Rădoi-Ciurlică M., 2008, Sisteme de acțiune socială, Ed. Fundației Academice Axis, Iași;

15. Gârleanu-Șoitu D., 2006, Vârsta a treia, Ed. Institutul European, Iași;

16. Georgescu C., 2010, Cercetarea stării de sănătate a persoanelor vârstnice instituționalizate, în cadrul județului Galați, în corelație cu unii factori ai mediului ambiental. Ed. Didactică și Pedagogică, București;

17. Goffman E., 2004, Aziluri, Ed. Polirom, Iași;

18. Iacob L., 2001, Vârsta a treia.Cunoaștere și intervenție, Ed. Erota, Iași;

19. Iluț P., 2005, Sociopsihologia și antropologia familiei, Ed. Polirom, Iași;

20. Marshall M., 1993, Asistența socială pentru bătrâni, Ed. Alternative, București;

21. Mănoiu F., Epureanu V., 1996, Asistența socială în România, Ed. All, București;

22. Madox G.L., 2001,Enciclopedia of Aging, Ed. Springer, New York;

23. Maldonado D., 1987, Aged, in Encyclopedia of Social Work;

24. Miftode V., 2004, Sociologia populațiilor vulnerabile, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași;

25. Neamțu G., 2003, Tratat de asistență socială, Ed. Polirom, Iași;

26. Rădulescu S., 1994, Sociologia vârstelor. Ed. Hyperion, București;

27. Răpșcanu R., 2000, Metode și tehnici de asistență socială, Ed. Pro Humanitate, București;

28. Scott R., 2004, Instituții și organizații, Ed. Polirom, Iași;

29. Sorescu M. E., 2005, Asistența socială a persoanelor vârstnice, Curs universitar, Craiova;

30. Zamfir E., 1999, Tradițiile asistenței sociale în România, în Zamfir C. (coord.), Politici sociale în România, Ed. Expert, București;

Alte surse

1 Gal D ., 2014 , Metode de asistență socială(II) grup, Cluj Napoca.Material didactic;

2 Legea nr 292/2011 legea asistenței sociale;

3 Legea nr 47/2006 privind sistemul național de asistență socială;

4 Legea nr 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice;

5 http://www.cnpv.ro/

Anexe

GHID DE INTERVIU-EVALUARE INIȚIALĂ

Unități tematice

1.Date de identificare

a) Cum vă numiți?

b) Ce vârstă aveți?

c) De cât timp sunteți în această instituție?

2.Date referitoare la decizia instituționalizării

a) Decizia instituționalizării v-a aparținut sau a fost decizia familiei?Care a fost poziția familiei?

b) Care au fost cauzele instituționalizării?

c) Ați fost informat cu privire la condițiile instituționalizării de către personalul instituției sau de către familie?

3.Relații interpersonale

a) Mențineți legătura cu familia?

b) Cum evaluați comportamentul personalului?

c) În ce măsură interacționați ci ceilalți vârstnici institutionalizați?

d) Primiți vizite din partea familiei?

e) Care este relația dumneavoastră cu personalul instituției?

4.Starea de sănătate

a) Care este starea dumneavoastră de sănătate?

b) Sunteți mulțumit de serviciile medicale oferite?

c) De când sunteți internat a-ți constatat o îmbunătățire sau un regres a stării de sănătate?

5.Ocupații

a) Vă implicați în activitățile organizate de instituție?

b) Sunteți o persoană credincioasă?Participați la activitățile religioase?

c) Care sunt motivele neparticipării la unele activități?

6.Integrarea

a) V-ați obișnuit cu programul instituției?

b) Sunteți mulțumit de personalul instituției?

c) Vă simțiți ca parte integrantă a acestui centru su vă doriți viața de acasă?

GHID DE OBSERVAȚIE

Relaționarea cu ceilalți asistați

comunicarea vârstnicilor

atitudini ale vârstnicilor

c) stabilirea de prietenii și antipatii

2. Comportamentul în cadrul centrului

a) comportamentul față de personalul centrului

b) ce opinie au față de șeful centrului

c) respectarea regulilor

3 Mediul în care vârstnicii trăiesc

a) condițiile de cazare

b) numărul vârstnicilor instituționalizați

c) modul de petrecere al timpului liber

GHID DE INTERVIU – EVALUARE FINALĂ

Unități tematice

Integrarea în Centru

V-ați adaptat la programul și condițiile din Centru;

Relații interpersonale

În ce măsură interacționați cu ceilalți vârstnici;

Ocupații

Participați la activitățile care se desfășoară în cadrul Centrului;