Integrarea Monetara Europeana

CAP.1 INTEGRAREA MONETARA EUROPEANA

METODOLOGIE: EFECTE DIRECTE SI INDIRECTE PRIVIND ZONA EURO

Uniunea Monetara Europeana (UEM) a fost realizata prin trei stagii, primul stagiu a inceput in 1990 a marcat suplimarea cursurilor de schimb si semnarea Tratatului de la Maastricht, care lanseaza criteriile de convergenta

In 1994 ia nastere al doilea stagiu prin infiintarea Institutului Monetar European, care avea rolul de a coordona politicile monetare ale tarilor member si a pregati conditiile pentru faza finala(Jovanovici2005:122) iar apoi a Bancii Centrale Europene, precum si semnarea Pactului de Stabilitate si Crestere adoptat prin tratatul de la Amsterdam.

In 1999 ia nastere cel de al treilea stagiu prin care se introduce moneda euro si se practica o politica monetara comuna.

In domeniul de politica fiscala, fiecare stat membru este condus in parte, iar s-a decis crearea a PSC-ului, care spune ca fiecare stat membru daca depaseste limita de 3% din PIB pentru deficitul bugetar i-se aplica o amenda de pana la 0,5% din PIB,de catre Consiliul de Ministri. Comisia Europeana are in vedere 3 optiuni(Jovanovici,2005:122): in caz ca deficitul bugetar al unui stat care este membru, este aproape de limita de 3%, observa,atentioneaza si sanctioneaza. Comisia Europeana a emis primul avertisment Germaniei in 30 ianuarie 2003 iar apoi au urmat Franta,Italia si Japonia.

In anul 2003 luna noiembrie, Consiliul de Ministri a votat impotriva instaurarii de sanctiuni impotriva statelor member a zonei euro ce continuau sa depaseasca limita de 3% din PIB fapt ce a dus in 2004 la introducerea unei procedure legale a Comisiei Europene impotriva acestuia in fata Curtii de Justitie .

Astfel reforma PSC a luat urmatoarele modificari preventive: Se respecta limita de 3% a deficitului bugetar, dar se vizeaza obiective differentiate pe termen mediu, lundu-se in considerare si caracteristicile economice ale fiecarui stat membru in parte, in special se pune accentual pe raportul datorie publica-PIBsi pe potential crestere economica si implicatiile reformelor structural. In reglementarile reformei PSC sunt introduse noi regulamente cu privire la procesul de ajustare in vederea atingerii scopurilor pe termen mediu,ce trebuie sa echivaleze cu 0,5% din PIB-ul annual in functie de ciclul economic.

Din punct de vedere corectiv reforma prevede modificari exceptionale ale deficitului bugetar, iar imprejurarile nu vor mai fi asa stricte. Cu referire la termenul limita, dupa identificarea deficitului bugetar, este termenul de un an pentru corectarea acestuia.

BANCA CENTRALA EUROPEANA. RESPONSABILITATI INSTITUTIONALE PRIVIND ZONA EURO.

Reportul Delors din 1989 a limitat crearea Uniunii Monetare Europenein trei stadii, iar in cea de-a doua etapa a fost create Banca Centrala Europeana(Jovanovici 2005:121). Legea de functionare a acestei institutii a format un subiect de dezbatere in cadrul negocierilor pentru Tratatul de la Maastricht.Se aveau in vedere modelul German(Crounch,200) si sistemul Francez, modelul German presupunea ca Banca Federala Germana este independenta fata de guvern in privinta politicii monetare,o rata ridicata de ocupare a forte de munca, si asigura stabilitatea preturilor(Collignon2002) precum si o crestere economica constanta, iar pe de alta parte este sistemul Francez care presupune ca guvernul are un rol mai expresiv si se impune(Eijffinger & de Haan2000).La sfarsitul acestor dezbateri sistemul german a ocupat pozitia predominanta, iar Banca Centrala Europeana a devenit singura autoritate economica raspunzatoare de politica monetara in cadrul Uniunii Europene(Jovanovici.2005).

Independenta institutionala a BCE este data de art.108 din TUE. I se adauga independenta persoanelor aflate in comitetele de conducere din cadrul institutiei. Articolul 112 din TUE face referire la perioada in care un membru al BCE are functie, este o perioada de opt ani.Presedintii bancilor nationale au un mandate de 5 ani, acest mandate este stability in Art.105 din Tratatul de la Maastricht si in Art. 2 al Statutului BCE, tinta principal fiind preturilor,in situatia in care rata inglatiei este sub nivel dar aproape de 2%.In aceasta situatie BCE ia aceste decizii de politica monetara, axandu-se pe doua principii: primul fiind la un nivel macroeconomic analizand evolutia preturilor(Hofmann,2006), iar al doilea principiu fiind la nivel monetar, unde BCE evalueaza dezvoltarea sumelor de bani si rolul detinut de aceasta evaluare prin identificarea riscurilor privind inflatia pe viitor, iar aceste doua principia, principiul macroeconomic si principiul monetar sunt vazunte ca doua principii complementare in scopul stabilirii si mentinerii a preturilor.(Howarth&Loedel 2005:189).

Politica monetara este criticata de unii analisti care considera ca BCE in conditiile unei mariri rapide a volumului de bani nu raspunde cu o politica monetara restrictiva adecvata (Assenmacher-wesche& Gerlach,2006), dar si principiul macroeconomic este criticat de unii economist (IdW,2008:14) care considera aceasta teorie una nefundamentata, pe baza elementelor de teorie economica. In acest mod discutia care face referire la relevanta acestui aspect macroeconomic pentru evolutia viitoare a preturilor este una de actualitate.

Din punctul juridic de vedere, politica monetara a BCE se fixeaza pe trei planuri, interdictia finantarii bugetului de stat prin noi emisiuni de moneda,superioritatea stabilitatii preturilor si independent BCE. Aceste principia garanteaza transparent operatiunilor si indirect contribuie la stabilitatea institutiei, datorita practicilor transparente si increderii acordate de cetatenii si agentii economici(Stadler,1996:28)

UNIUNEA EUROPEANA SI EXTINDEREA ACESTEIA

Infiintarea Uniunii Europene a avut la baza patru etape importante de-a lungul istoriei acesteia, prima etapa fiind asanumita “ veacul de aur al comunitatii”, aceasta prima etapa a avut loc in perioada anilor 1950-1975 unde avea la baza constituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, constituirea Comunității Economice Europene și a Comunității Europene a Energiei Atomice, formarea relativ reușită a  Pieței Agrare Unice, formarea Uniunii Vamale aderarea la CEE a trei noi membri: Marea Britanie, Danemarca și Irlanda. Formarea pieței comune a condus la transformarea monopolurilor naționale în transnaționale și la trecerea țărilor membre de la economia de tip închis la cea de tip deschis.

La data de 18 aprilie 1951 reprezentanții Franței, Luxemburg, Belgiei,RFG, Olandei și Italiei au semnat Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), tratat care avea sa intre in vigoare la data de 23 iulie 1952, acest tratat avea ca obiectiv primar formarea unei piete unice sectoriale

La data de 23 octombrie 1954, in baza acordurilor de la Paris, pactul de Bruxelles a fost extins si a fost transformat in UEO, Uniunea Europei Occidentale

In anul 1957 la Roma au fost semnate tratatele de constituire a Comunității Economice Europene (CEE), a Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA/ EURATOM), Comunitatea Economica Europeana avea un rol de a promova, dezvolta si de a echilibra activitatile economice in comunitate, de asemenea avea in vedere si cresterea angajarilor si de a asigura o forta de munca mai mare, insa aceasta comunitate avea in vedere si constituirea unor mecanisme precum Uniunea Vamală si Piața comună , constituirea unor Instituții precum Consiliul de Miniștri, Curtea de Justiție, , Comisia Comunității Europene, Parlamentul European .

In anul 1960 A fost semnată o Convenție la Stockholm, care a pus bazele pe Asociația Europene a liberului schimb (AELS).

In anul1962 a intrat in vigoare ideea de   Politica Agricolă Comună ( PAC).

In anul 1968 s-a constituit Uniunea Vamală.

In anul 1970 a fost semnat acel Tratat de la Luxemburg, care a dus la marirea Parlamentului European.

In anul 1975 a fost semnat un tratat cu privire la consolidarea puterilor bugetare ale Adunării Europene și crearea Curții Europene de Auditori.

In jumatatea anilor 70 are loc a doua etapa care a fost caracterizata prin programul de colaborare valutara, in aceasta etapa a fost atestată criza cunoscută sub numele „scleroza europeană”, tot in aceasta etapa a fost adoptat Actul Unic European .

In anul 1978 S-a desfășurat Summit-ul de la Breme, care avea in vedere propunerea relansarii si cooperării monetare prin crearea unui sistem monetar european (SME), in anul 1979. A fost lansat Sistemul Monetar European.

In anul 1986 la Haga si Luxemburg a fost semnat un Act Unic, care avea in vedere tratatele de constituire a CEE.

In anul 1990 a fost infiintata Bănca Europeana pentru Reconstrucție și Dezvoltare ( BERD).

In anul1990 a fost semnat acordul Schengen.

In anul1991 La Consiliul European de la Maastricht a fost decisă crearea Uniunii Europene în baza Comunității Europene.

A treia etapa a avut loc in anii 1992-2004 care avea la baza evolutia Uniunii Europene si in care a fost semnat Tratatul de la Maastricht , a fost constituita Uniunea Economica si Monetara, prin care s-a facut trecerea la mneda unica, euro.

In anul 1992 a fost semnat Tratatul de la Maastrict de catre ministri de externe si ministri de finante, acest document avea denumirea corecta de” Tratatul Uniunii Europene” care prevedea formarea Uniunii europene cu piata interna, uniune economică și monetară, cooperare în domeniul justiției și afacerilor interne, politică externă și de securitate comună insa la 2 mai 1992 a fost semnat un acord cu privire la Spațiul Economic European (SEE),iar in anul 1995 a intrat in vigoare o Conventie Shengen.

In anul 1996 la Dublin a fost convocat un summit, a fost adoptat acel pact de stabilitate care avea in vedere de catre statele din zona euro, programul de stabilitate si aplicare a acelor sanctiuni financiare, insa tot in acest an, Consiliul European a aprobat noul Mecanism a Ratei de Schimb si a fost creat Institutul European monetar.

In anul 1997 la Amsterdam a fost convocat Consiliul European , in cadrul caruia a fost adoptat documentul care a tot intrat in istorie cu denumirea de Tratatul de la Amsterdam, insa in anul 1998 a fost aprobata decizia cu privire la UEM, iar in anul 1999 in ultima etapa a UEM intra 11 tari care adopta moneda unica, euro. In anul 2001 a fost semnat un tratat la Nisa, insa in anul 2002, adopta moneda euro 12 tari. Tot in acest an expira acel tratat ce face referire la Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) care a fost incheiat pe o perioada de 50 de ani.

OPORTUNITATILE MONEDEI EURO

Moneda Euro a fost lansată la data de 1 ianuarie 1999, fiind utilizată ca “monedă scripturală”, respectiv denominarea instrumentelor de plată și a transferurilor bancare, dar și pentru efectuarea de plăți electronice, în timp ce monedele naționale erau utilizate pentru efectuarea plăților în numerar. Mai târziu, în 2002 au fost introduse în circulație bancnotele și monedele euro.

Simbolul monedei euro a fost inspirat din litera grecească epsilon (€), totodată și prima literă a cuvântului „Europa”, iar cele două linii care îl străbat reprezintă stabilitatea monedei unice

Înlocuind monedele naționale, moneda euro a eliminat riscurile generate de variațiile de curs, dar și costurile de tranzacționare, astfel în cele ce urmează vor fi expuse principalele avantaje ce decurg din utilizarea monedei euro, pentru populație, companii cât și pentru economiile țărilor membre:

A. Beneficiile utilizării monedei euro pentru populație:

Prețuri mai stabile – moneda euro a determinat un nivel mai scăzut al inflației și o oarecare stabilitate a prețurilor. Astfel nivelul redus al inflației a condus la conservarea puterii de cumpărare și totodată a nivelului economiilor populației.9

piață mai competitiva – astfel populația are posibilitatea de a compara prețurile bunurilor din zona euro și prin urmare să achiziționeze acele bunuri care au prețurile cele mai scăzute. În acest fel este stimulată concurenta între producători/comercianți, prețurile bunurilor/serviciilor fiind menținute la un nivel scăzut.

Dobânzi mai mici la creditele contractate – având în vedere faptul că nivelul ratei inflației este scăzut, costurile aferente împrumuturilor bancare contractate vor fi mai puțin împovărătoare pentru populației, mai ales ținând cont de faptul că riscul valutar este eliminat de la început.

Mai multe locuri de muncă – fiind eliminat riscul de schimb valutar, companiile sunt stimulate să investească în țările din zona Euro, creându-se astfel noi locuri de muncă pentru populația din țările respective.

B. Beneficiile utilizării monedei euro pentru companii:

Oportunități mai mari de investiții – Având în vedere rata inflației mai scăzută în zona Euro și implicit a ratelor de dobândă la credite este redusă incertitudinea în mediul economic, facilitând astfel investițiile. Prin urmare va crește cantitatea de bunuri și servicii distribuite pe piață, dar și o productivitate mai mare fiind antrenată astfel creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă.

Stimularea comerțului în zona Euro – înainte de introducerea monedei euro, comerțul implica mai multe monede naționale ce aveau cursuri fluctuante. Pentru a reduce riscul tranzacționării companiile vindeau la prețuri mai ridicate în străinătate, descurajând astfel comerțul. În prezent în țările care au adoptat moneda euro acest risc a dispărut astfel că prețurile ofertei de bunuri și servicii sunt mai scăzute. „De asemenea și companiile din țările din afara zonei euro sunt interesate să deruleze tranzacții comerciale cu țările din zona Euro deoarece beneficiază de o piață mare în care se utilizează o singură monedă.”

O mai bună integrare a piețelor financiare – prin eliminarea riscului valutar și prin armonizarea reglementărilor piețelor financiare a fost facilitata o mai bună circulație a capitalurilor, deci o eficiență crescută a plasării fondurilor. „În plus, dimensionarea pieței financiare din zona euro atrage mai multe fonduri pentru investiții, permițându-le investitorilor să-și disperseze riscurile într-o măsură mult mai mare.

C. Beneficiile ce decurg din utilizarea monedei Euro pentru țările membre U.E.:

Împrumuturi guvernamentale mai ieftine – dat fiind nivelul scăzut al ratei inflației împrumuturile guvernamentale sunt mai ieftine, nefiind afectate de deprecierea masei monetare. Astfel, plata unor dobânzi mai scăzute la datoria publică deblochează banii pe care guvernele îi pot folosi pentru serviciile publice sau pentru reducerea impozitelor, cu efecte benefice asupra contribuabililor.

Stabilitatea și creșterea economică – ținând cont de faptul că statele din zona Euro trebuie să respecte criteriile de la Maastricht, respectiv să nu înregistreze un deficit bugetar mai mare de 3% din PIB și nici o datorie publică ce depășește 60% din PIB este determinată astfel stabilitatea și creșterea economică în Zona Euro.

Activ de rezervă – datorită stabilității și încrederii generate, moneda euro este atractivă pentru statele din afara zonei Euro, ca activ de rezervă.

A patra etapa a constituirii Uniunii Europene este cea contemporana in care a fost constituita Constitutia Europeana, si este in propunere Tratatul de la Lisabona.

In anul 2004 a fost semnata la Roma ConstitutiaEuropeana, care a fost aprobata de catre Belgia,Austria,Cipru,Estonia,Germania,Grecia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta,Ungaria, Slovacia, Slovenia,Italia și Spania, insa aceasta Constitutie trebuia sa intre in vigoare in 2006 insa ea a fost respinsa de referendumurile din Olanda si Franta,pentru a iesi din acest impas, Comisia Europeana a propus o modificare a Tratatului cu privire la Uniunea Europeana, dupa aceste modificari documentul respectiv a luat denumirea de Tratatul de la Lisabona. In anul 2007 a fost semnat Tratatul de la Lisabona, care avea ca scop consolidarea capacitatii de functionare a Uniunii Europene prin marirea eficientelor institutiilor comunitare, in anul 2009 a intrat in vigoare Tratatul de la Lisabona

CAP ROMANIA SI MONEDA EURO

Introducere

Adoptarea monedei euro este o condiție juridică obligatorie a tuturor statelor membre Uniunii Europene, însă fiecare stat are dreptul de a stabili momentul aderării la Zona Euro.Analizând statele ce au fost parte a blocului comunist, vom constata că 5 dintre acestea au aderat deja la moneda unică; acestea fiind Slovacia, Slovenia, Letonia, Lituania și Estonia.Trebuie astfel atrasă atenția asupra faptului că cele 5 state care sunt parte a Zonei Euro, sunt state de dimensiuni mai reduse, ceea ce presupune o anumită omogenitate a populației, ceea ce facilizeaza adoptarea monedei euro pe teritoriul lor. Altfel fiind spus, potrivit studiilor realizate de instituțiile Vest Europene s-a constatat că orașul București și respectiv Zona Ilfov s-ar integra cu ușurință în Zona Euro, însă problema apare în momentul în care ne îndreptăm mai mult atenția către celelalte zone ale României mai slab dezvoltate. Un avantaj al introducerii monedei euro este acela că oferă o mai mare comparabilitate între prețurile acelorași bunuri și servicii comercializate în state diferite. Prin urmare, consumatorii vor putea alege să cumpere anumite produse din țările vecine care le oferă la prețuri mult mai scăzute. Acest aspect al comparabilității/competitivității, poate genera pe de-o parte beneficii, după cum am prezentat anterior, dar pe de altă parte poate cauza anumite efecte negative pentru populație. De pildă, comercianții romani vor de decide să alinieze prețurile la nivelul celor din Vest-ul Europei, iar în acest caz o

pâine nu va mai putea fi cumpărată la echivalentul a 1 leu în euro, ci direct la 1 euro așa cum este în Franța, Germania și alte state vestice. Așadar, după cum am precizat, populația din zona București și a împrejurimilor va putea face față alinierii prețurilor la cele din Zona Euro, însă cei din zonele mai sărace, respectiv care trăiesc dintr-un venit minim pe economie, vor putea face față cheltuielilor de subzistență?!În continuarea, îndreptându-ne atenția către opinia celor 5 state ce au aparținut fostului bloc comunist, și aici mă refer la România, Bulgaria, Cehia, Ungaria și Polonia, vom constata faptul că acestea au adoptat o atitudine de expectativă cu privire la data exactă a adoptării monedei euro. Dacă până acum, toți își doreau să adopte moneda unică pentru a se bucura de beneficiile pe care aceasta le aducea și care provin în special din eliminarea riscului valutar, o dată cu perioada de criză financiară, au ieșit la iveală și părțile negative, limitele generate de adoptarea monedei unice. Astfel, au apărut noi costuri ocazionate de criza datoriilor suverane și instituirea mecanismelor de rezoluție, pe de o parte, iar pe de altă parte avem exemplul Greciei, care din cauza faptului că s-a grăbit în a adopta moneda unică cu prima ocazie a intrat în criză. Nu este de omis nici faptul că alte state membre ale Zonei Euro în perioada de criză s-au împrumutat mai scump decât România sau Cehia. Având la dispoziție cursul de schimb,autoritățile abilitate au putut interveni pentru a ține mai bine sub control situația economică.

Efectele introducerii monedei unice au fost analizate având în vedere evoluția a doi indicatori și anume raportul vânzărilor din comerțul exterior în PIB, respectiv creșterea investițiilor în titlurile de valoarea, practic evoluția pieței de capital.

În ceea ce privește statele din vechiul bloc comunist, 5 dintre acestea au aderat deja la Zona Euro sau sunt în curs de aderare la Zona Euro, iar aici ne referim concret la Slovenia care a aderat în anul 2007, Slovacia în 2009, Estonia în 2011, Letonia la începutul acestui an și Lituania în cel mai scurt timp, posibil în 2015, aceasta fiind deja în ERM II.

Problema se pune însă raportat la celelalte state membre fostului bloc comunist, printre care se numără și Romania

STATE COMPARATIVE IN PRINCIPIUL ADOPTARII MONEDEI EURO

Cele mai mari state membre ale UE din est, inclusiv Polonia, Cehia și Ungaria, au abandonat obiectivele de adoptie a monedei euro deoarece economiile lor sunt epuizate de criza economică globală . România pierde teren fata de Slovenia, Slovacia, Estonia și Letonia , în timp ce Lituania este cu scopul de a se alătura anul viitor, România a fost în măsură să stabilească rata țintă , având în vedere progresele înregistrate în ceea ce privește convergența reală și nominală, dezvoltarea reformelor structurale și a perspectivelor de creștere economică solidă, set guvernul din România o ianuarie 2019 ca dată țintă pentru aderarea zona euro.

Randamentul obligațiunilor denominate în euro ale guvernului din cauza 2024 a scăzut de trei puncte de bază, sau 0,03 puncte procentuale, până la 4.188 la sută

3.1EXPERIENTA SLOVENIEI IN COMPARATIE CU ROMANIA PRIVIND ADOPTAREA MONEDEI EURO

Slovenia este una din acele tari care a aderat la Uniunea Europeana in anul 2004, aceasta indeplinind toate criteriile de convergenta nominala,tot odata aceasta a adoptat la 1 ianuarie 2007 moneda euro, inca de prin anul 1998 aceasta tara negocia aderarea la Uniunea Europeana, insa doar in 2002 decembrie s-au finalizat aceste negocieri, si doar in luna aprilie a anului 2003 aceasta a semnat acel Tratat de aderare, iar de la 1 ianuarie 2004 aceasta a devenit tara membra a Uniunii Europene.

In perioada 2000-2006 convergenta reala si nominala s-a derulat fara probleme majore iar autoritatile acestei tari au examinat diminuarea perioadei de asistare la ERM II, cugetand ca o asistare indelungata la acest system, implica unele riscuri macroeconomice esentiale, cum ar fi cel de atac speculativ la moneda nationala.

Produsul Intern Brut al acestui stat are un ritm de crestere cu o medie anulala de 3,8%, iar rata inflatiei a avut o descendenta si a inregistrat niveluri exprimate printr-o singura cifra, iar aceasta avand in anul 2000 o proportie de 8,9% a suferit o scadere de pana la 2,5% in anul 2005 respectiv anul 2006, convergenta fiscala a acestei tari a fost realizata inca de dinaintea aderarii tarii la Uniunea Europeana si a fost mentinuta prin practicarea unei politici fiscale prudenta, una dintre particularitatile ale acestui proces de convergenta o reprezinta lipsa de scaderea sau urcarea deficitului bugetar si al contului current, acestea doua mentinandu-si ritmul si ele fiind situate pe nivele moderate.

Aceasta tara la intrarea in mecanismul ERM II egalitatea monedei nationale cu moneda euro a fost consfintita la nivelul pietei al cursului, intervalul fluctuatie fiind adoptat, el fiind cu ±15%, pe parcursul intregii perioade de participare la mecanismul ERM II, moneda acestei tari a fost tranzactionata la un nivel extrem de apropiat de egalitatea conturilor, banca nationala a acestei tari a favorizat aceasta evolutie prin angajarea provizorie in interventiile de pe piata valutara a acestui stat, avand dreptul de a limita cursul de schimb,iar o alta favoare fiind exercitarea unei politici de dobanzi care erau orientate spre scaderea gradului a diferentialului dintre ratele dobanzii pe termen scurt din acest stat.

3.2 EXPERIENTELE MALTEI IN COMPARATIE CU ROMANIA PRIVIND ADOPTAREA MONEDEI EURO

In privinta adoptarii monedei euro de catre Malta a fost la baza rezultatul colaborarii intense dintre Banca Centrala Europeana si Banca Nationala a Maltei,aceste colaborari au vizat un pas foarte important cu privire la restructurarea intreprinderilor publice si la liberalizarea comertului. Telul major a vizat aceste actiuni pentru a asigura acel mediu macroeconomic sustenabil, care sa poata sa permita Maltei indeplinirea Criteriilor de la Maastricht pentru adoptarea monedei euro. Acest concept care face referire la acceptarea criteriilor nominale este unul foarte confuz din care pot sa reiese mai multe interpretari, dar in unele opinii se sustine ca un stat poate garanta acceptarea Criteriilor de la Maastricht in situatia in care acel tel major avut in vedere de politicile care exista la nivel national, fac referire la o perioada scurta sau medie de timp care este dat de satisfacerea criteriilor de convergenta in momentul evaluarii de catre institutiile comunitare in vederea adoptarii monedei euro, dar cel mai mult se urmaresc capacitatile economiilor de mentinere a indicatorilor in parametrii stabili, iar dupa aceea se urmareste obiectivul de adoptare a monedei euro de catre Malta, astfel incat sectorul criteriilor de convergenta implica existent unui grad de intrepatrundere intre strategiile pe termen mediu si termen lung ,sincronizand diferite tipuri de politici, mecanisme si institutii.

Intr-un caz particular a acestei tari, aceasta coordonare permite reducerea ratei de inflatie si a deficitului bugetar, permite mentinerea stabila a cursului de schimb din moment ce intra in MRS II dar si o scadere a ratelor dobanzilor pe termen lung, si la fel si in vederea realizarii unui grad optim de convergenta intre economia Maltei si restul Uniunii Europene, iar continuarea acestor procese de restructurare este una esentiala, accentuand productivitatea muncii, evolutia salariilor si reducerea ratelor datoriilor publice .

Din anul 2008,Malta a adoptat moneda euro, aceasta tara fiind al 15-lea stat membru a zonei euro,ea fiind cel mai mica tara din cadrul Uniunii Europene cu o populatie de 400.000 de locuitori, si totodata avand cea mai mare densitate, in ciuda acestor fapte ea are un grad mare de deschidere din puct de vedere a economiei, cu o rata a importurilor si a exporturilor de aproximativ 80% din PIB. Din cauza ca aceasta tara are un grad de deschidere a economiei mare, se poate spune ca Malta este sensibila la acel grad sporit de volatilitate a principalelor variabile economice dar si la socurile produse de pietele externe care pot avea un impact negative asupra economiei tarii, un element de stabilizare a economiei era aceasta moneda euro din cauza ca aceasta promova stabilitatea preturilor.

Avand in vedere beneficiile adoptarii monedei euro, acest punct de vedere este unul benefic pentru Malta in raport cu costurile implicate de aceasta actiune, stabilitatea preturilor,credibilitate politica,rate ale dobanzilor scazute,sustinerea dinamizarii sectorului de afaceri precum si imbunatatirea comertului international,toate acestea enumerate mai sus sunt cateva dintre avantajele unei asemenea actiuni. Stabilitatea preturilor este telul major a Bancii Centrale Europene, fiind una din principalele organisme de la nivelul Uniunii Europene care are un rol de finantare si coordonare a acelor politici macroeconomici.

Daca privim in perioada anilor aneriori precum anul 2004, in acest an Malta adera la Uniunea Europeana, iar in comparative cu anul 2008 cand Malta adopta moneda euro si totodata anul in care se declanseaza criza economico-financiara,evolutia ratei inflatiei pentru Malta, osciliaza in jurul valorii de 2,5% avand ca exceptie anul 2007. Pentru mentinerea ratei inflatiei, Malta a apelat la cateva politici, care vizau respectarea unor conditii stricte care faceau referire la regimul de schimb ales.Lira malteza, pentru o perioada lunga de timp,a fost exprimata prin rapoarte la un cos valutar format printre altele de euro, dolar American si lira sterlina.

In anul 2006 pentru a mentine rata inflatiei, Malta a accentuat cresterea preturilor pentru energie si produse adiacente cauzate de cresteri ale preturilor pentru petrol, in anul 2005 a fost mentinuta rata inflatiei prin introducerea unor suprataxe pentru consumul de apa si energie electrica, in anul 2007, anul anterior adoptarii monedei euro de catre Malta rata inflatiei s-a situat la un nivel minim asigurand cu success indeplinirea criteriilor de convergenta. Malta a patruns in ERM II, in 4 mai 2005. Banca centrala a Maltei a coborat in 28 decembrie 2005 dobanda sa de politica monetara cu 0,25%, pana la 4%, cu scopul incheierii procesului de convergenta in contextul aderarii la zona euro.

3.3 EXPERIENTELE CIPRULUI IN COMPARATIE CU ROMANIA PRIVIND ADOPTAREA MONEDEI EURO

Procedeul de adoptare a monedei euro in cazul Ciprului a fost un procedeu de introducere rapida in circulatia monedei euro, precum si in cazul Sloveniei, acest procedeu avand la baza o serie de argumente economice dar si o serie de argumente politice. Telurile principale ale Ciprului au fost cel de a asigura stabilitatea financiara si cel de a asigura cursul de schimb si nu doar atat ci si de a atinge rate inalte privind cresterea economica.

Cipru asemenea Maltei, un stat care face parte din categoria statelor de mici dimensiuni dar puternic dependent de investitiile directe straine si de comertul international. Asadar adoptarea monedei euro intr-un timp scurt a fost o performanta.

Banca Nationala a Ciprului impreuna cu Ministerul de Finante, aceste doua institutii au sustinut coordonarea optima a politicii monetare,rezultatul acestor actiuni au dus la adoptarea monedei euro la inceputul anului 2008,in anii 2004-2008 rata inflatiei si rata dobanzilor pe termen lung s-a invartit in jurul valorii de referinta. Cipru a aderat in 2004 la Uniunea Europeana . Moneda nationala a Ciprului este lira cipriota, iar in 21 decembrie banca centrala a acestui stat a scazut rata principala de refinantare de la 4,5% pana la 4% inainte de a adera la zona euro.Un alt element important care a asigurat cu succes aceste criterii nominale a fost dat de stabilitatea lirei cipriote in cadrul MRS II, mecanism in care a intrat aceasta tara la 2 mai 2005,iar cresterea PIB-ului/cap de locuitor a ajutat la indeplinirea criteriilor de convergenta reala.

Odata aceasta tara intrata in zona euro ea beneficiaza de o serie larga de asanumite castiguri,aceste castiguri sunt generate de o piata comuna si totodata o moneda comuna, si nu numai ci si de un mediu comun si o stabilitate a preturilor determinata de inlaturarea incertitudinii cu privire la cursul de schimb, avand in vedere ca Cipru este o tara mica si cu o economie de mici dimensiuni,aceasta economie a tarii este sensibila socurilor pietelor externe, odata cu adoptarea monedei euro, economia acestei tari tine sa fie protejata de acest impact negativ ael acestor fluctuatii, care in general asupra economiilor de mici dimensiuni pot avea efecte dezastruoase, totodata existand moneda comuna, ea influenteaza reducerea costurilor de capital, si nu doar atat, odata cu adoptarea monedei comune,aceasta tara avea acces la o piata mai lichida, fapt ce duce la reducerea costurilor de creditare si operare si intr-un final duce la cresterea competivitatii pe pietele internationale.

In anul 2006 era prevazuta o reducere a costurilor de creditare pentru aceasta tara intre 1,4% si 1,7% ceea ce duce la castiguri enorme pentru economia tarii. Prin eliminarea unor costuri de tranzactii se genereaza beneficii majore cu privire la sfera comertului international, iar pentru economia acestei tari comertul cu servicii inspre zona euro, inaintea adoptarii monedei euro, reprezenta circa 30% din total,si renuntarea la moneda nationala avea sa duca la cresterea volumului de tranzactii.

Cu referire la rata inflatiei, in anul 2002 Banca Nationala a Ciprului avea ca obiectiv stabilitatea preturilor,iar rata inflatiei a acestei tari se poate spune ca a avut un drum sinuos la care a contribuit si liberlizarea pietelor produselor si a diferitelor industrii,dar si in anii 2004-2005 aceasta rata a inflatiei a fost sub valoarea de referinta, aceasta forma a ratei de referinta a fost cauzata atat factorilor interni precum reducerea preturilor produselor farmaceutice, cat si factorilor externi precum scaderea preeturilor la import cum ar fi produsele de imbracaminte si incaltaminte.

In acest interval de timp in care s-a utilizat evolutia ratelor dobanzilor pe termen lung in aceasta tara, anii 2004-2008, aceste rate a dobanzilor s-au mentinut si ele la un novel sub valoarea de referinta, iar evolutia pozitiva a acestora a fost sustinuta si in situatia in care fondul incertitudinilor existente in acel raport cu aderarea statului la Uniunea Europeana in anul 2004 dar si cresterea deficitului bugetar, Banca Nationala a acestui stat, in cadrul MRS II decide majorarea ratelor dobanzilor, iar in anul 2005 dupa ce acest stat a intrat in cadrul MRS II a fost realizata o reducere semnificativa in privinta acestui indicator care ajunge la valoarea de 5,6%, iar si in anii 2006 si 2007 acest indicator a fost tot in scadere ajungand la valoarea de 4,13% si 4,48%.

Cu referire la anul 2003 deficitul bugetar avea o valoare de 6,3% din PIB si aceasta tara avea o datorie publica de 72% din PIB, acest an era anul premergator aderarii Ciprului la Uniunea Europeana, insa in anul 2004 aceasta valoare a deficitului bugetar a ajuns la 4,1% din PIB, iar in anul 2005 valoare deficitului bugetar a fost diminuata pana la 2,4% din PIB, in anul 2006 aceasta pondere a deficitului bugetar a atins o valoare extraordinara de 1,2% din PIB, insa in anul 2007 deficitul bugetar a luat o intorsatura si a ajuns la o valoare de 3,5% din PIB, aceasta tara inregistrand un surplus bugetar, iar datoria publica ajungand sub valoare de 60% conform Tratatului de la Maastricht, aceasta valoare ajungand la 48,9%, la 1 ianuarie 2008 aceasta tara adopta moneda euro.

3.4 EXPERIENTELE ESTONIEI IN COMPARATIE CU ROMANIA PRIVIND ADOPTAREA MONEDEI EURO

Aceasta tara are un reper istoric la data de 1 ianuarie 2011 deoarece pentru Estonia este o data foarte importanta avand in vedere ca aceasta a adoptat moneda euro, ea fiind a17-lea stat membru zonei euro sic el mai recent in acea perioada, ea avand in spate o lunga perioada cu unele tensiuni severe atat pe plan politic cat sip e plan economic.

Odata cu adoptarea monedei euro de catre acest stat, avand in vedere ca gradul de interdependenta politicii monetare este unul crescut in raport cu moneda euro prin intermediul cursului de schimb, daca aceasta tara renunta la moneda proprie si adoptand moneda euro, aceasta nu genera costuri suplimentare ci agrena o serie de avantaje. Aceasta tara participand la zona euro, aceasta participare la zona euro putea fi considerate ca un mecanism de aparare impotriva socurilor externe care avea ca effect cresterea stabilitatii economice .

Cel mai important beneficiu pentru aceasta tara era eliminarea riscului privind incertitudinea evolutiei cursului de schimb, avand in vedere ca 85% din totalul investitiilor straine din acest stat faceau parte din zona euro, adoptarea acestei monezi commune atragea mai multe investitii straine.

Cu privire la rata inflatiei in perioada 2004-2011, aceasta perioada a fost o adevarata provocare pentru Estonia. In anul 2004 aceasta tara a aderat la Uniunuea Europeana insa nu a reusit indeplinirea criteriului cu privire la stabilitatea preturilor, avand ca principala presiune, o presiune venita de pe pietele externe , insa in anul 2009 rata inflatiei a acestei tari se invarte in jurul valorii de referinta. In anii 2004-2005 rata inflatiei se invartea in jurul valorii de 3.0% respective 4,1% ceea ce era peste rata de referinta de 3%.

Aceasta tara avand o economie mica la fel ca si Malta si Cipru, aceasta tara era foarte sensibila la socurile exterioare, dar ea fiind caracterizata ca fiind o economie cu un grad de deschidere ridicat, din cauza modificarilor preturilor de import aceasta tara a suferit modificari la nivelul inflatiei, iar si structura preturilor administrative ajuta la aceste modificari ale ratei inflatiei. In perioada 2005-2008 rata inflatiei a fost una ascendenta ajungand in anul 2008 la o valoare de 10,6% .

Cu referire la rata dobanzilor pe termen lung in cazul acestei tari nu exista o rata armonizata a dobanzilor pe termen lung, fapt ce duce la o provocare enorma pentru autoritatile responsabile care au o responsabilitate gasire a unui indicator care sa aprobe raportarea ratelor ale dobanzilor pe termen lung, acestea fiind utilizate in aprecierea gradului de aliniere la standardele Tratatului de la Maastricht.

Din punct de vedere al ratei de schimb moneda acestei tari, in 28 iunie 2004 a intrat in MRS II,la putin timp dupa aderarea Estoniei la Uniunea Europeana .Estonia participand la acest mecanism MRS II, autoritatile nationale erau nevoite sa-si assume unele responsabilitati cu privire la unele optimizari care au vizat unele domenii din care amintimpoliticile fiscal viabile si reducerea deficitelor de cont current. Din cauza ca Estonia a participat la semi-uniunea monetara alaturi de Germania, cu privire la costurile aderarii la uniunea europeana, acestea puteau fi mult mai bine cuantificate.

In privinta indeplinirii criteriului de disciplina bugetara se poate spune ca in acea perioada de timp in care au fost analizate, ele, situandu-se sub valoarea de referinta, insa indicatorul care face referire la datoria publica a inregistrat una din cele mai reduse valori exitenta in Uniunea Europeana.

In anii 2004-2005 deficitul bugetar care a fost inregistrat in Estonia a fost unul constant de 1,6% din PIB, iar valoarea de referinta a fost una constanta de 3%, datoriile publice in anul 2004 au fost 5,0% iar in anul 2005 a fost de 4,6% din PIB, insa si valoare de referinta pe parcursul anilor 2004-2010 a fost una constanta de 60%

In anul 2006, deficitul bugetar a suferit o crestere si ajungand la valoare de 2,5% din PIB insa din anul 2007 acesta sufera o scadere si in anul respeciv ajunge la valoarea de 2,4% din PIB iar in anul 2008 sufera o puternica scadere iar acesta ajungand la valoarea de -2,9% din PIB, insa acesta sufera o mica crestere si ajungand la valoarea de -2% din PIB si in ulrimul an, 2010 acesta creste si ajunge la o valoare pozitiva de 0,2% din PIB.

Avand in vedere datoria publica in anul 2006 scade pana la valoarea de 4,4% insa si in anul 2007 aceasta scade si ajunge la valoarea de 3,7% ,dar in anul 2008 aceasta datorie bugetara este ascendenta si ajunge la valoarea de 4,5%, iar si in anul 2009 aceasta sufera o modificare majora in sensul cresterii, ajungand la valoarea de 7,2 %, iar in anul precedent adoptarii monedei euro, anul 2010 aceasta sufera o mica scadere ajungand la valoarea de 6,7%, aceasta tara, Estonia la data de 1 ianuarie 2011 adopta moneda euro.

POLITICA BĂNCII NAȚIONALE PRIVIND ADOPTAREA MONEDEI EURO IN ROMÂNIA

2.1 ABORDARI MODERNE

Banca centrală este institutia financiar-bancară aflată în centrul întregului sistem bancar.Ea este si așanumită „bancă a băncilor„ deoarece aceasta nu lucrează cu publicul ci cu băncile comerciale, ea oferă servicii guvernului, comunică cu băncile comerciale si cu institutiile statului în scopul îndeplinirii funcțiilor de implementare a politicii monetare și de credit a unei țari.

În anul 1880 a fost înființata Banca Naționala a Romaniei ca instituție de credit, deținea în exclusivitate privilegiul de a emite moneda națională, aceasta bucurându-se continu de acest privilegiu.

Banca centrala a format de-a lungul timpului un factor fundamental al dezvoltării țării și a avut un rol important in stabilizarea suveranitații și independenței politice și economice. Dupa lichidarea în anul 1948 a sistemului bancar, întreaga activitate bancară a fost îndreptată spre Banca Naționala a Româmiei, adaugându-i-se funcțiile de unitate unică de emisiune și de bancă centrala, iar în anul 1991 Banca Națională a României redevine acea bancă cu funcții tradiționale, activitațile acesteia comerciale de până in acel moment au fost transmise treptat băncilor comerciale reorganizate sau bancilor nou înființate.

Aceasta Banca Nationala a Romaniei este condusa de noua membrii alesi de Parlamentul Romaniei, acesti noua membrii dau nastere Consiliului de Administratie, ales de comisia celor doua Camere a Parlamentului.Mandatul acestor noua membrii din Consiliul de Administratie v-a fi unul de cini ani cu posibilitatea de a se reinnoii, patru din acesti noua membrii fac parte din acea structura executive permanenta a Bancii Nationale a Romaniei, care vor avea functiile de guvernator,prim-viceguvernator,si doi viceguvernatori, iar ceilalti cinci nu pot face parte din justitie si nu sunt parlamentari, sau sa faca parte din administratia publica, pentru a evita orice conflict de interes, si ei, cei cinci membrii ai Consiliului de Administratie nu sunt salariati ai Bancii Nationale a Romaniei.

Rolul si functiile acestei institutii de Banca Nationala a Romaniei este de a supraveghea si de a reglementa sistemul de plati a Romaniei,de a asigura moneda primara intregii economii din tara,de a coordona,derula si organiza circulatia baneasca in economie si mai poate avea de a exercita un control asupra acitvitatii bancare

Potrivit acestui statut pe care aceasta Banca Națională a României il are, are ca tel fundamental, asigurarea și mențerea prețurilor, atingerea acestui tel reprezinta cel mai bun obol pe care aceasta politica monetară poate sa o duca la dezvoltarea economiei sustenabile.Începând cu luna august 2005, politica monetară se impune în contextul strategiei de vizare directă a inflației,care face parte impreuna cu regimul de flotare controlată a cursului de schimb.Acest regim al ratei de schimb este sincronizat cu ținta de inflație ca o legatura nominală a acestei politici monetare, și permite un răspuns suplu al acestei politici la șocurile neprevăzute ce pot afecta economia.

Potrivit unui specific instituțional,aceasta politica monetară a BNR este și va rămâne cu o decizie indreptata in sensul atingerii telului de inflație stabilit de BNR concomitent  cu guvernul,precum și a reducerii durabile a ratei inflației pe o perioada mai lunga de timp spre un nivel sincronizat cu aceasta definiție cantitativă a mentinerii si stabilitatii a prețurilor luata de Banca Centrală Europeană.Din aceast ultim punct de vedere, la inceputul anului 2013 s-a trecut la o țintă de staționare multianuală de inflație, situată la 2,5 % ± 1 punct procentual implicit, finalizarea etapei țintelor anuale gradual descrescătoare de inflație stabilite și anunțate pe o perioada de câte doi ani,ce a caracterizat această strategie de la adoptarea ei, are un caracter logic.În aceeasi perioada de timp,adoptarea acestui tel de staționare de inflație, arata o smodificare favorabila,dar și ambițioasă  adusă strategiei de țintire a inflație,implicând un angajament al politicii monetare față de o tinta unica,considerata a fi compatibila cu definiția de stabilitatea prețurilor pe termen mediu în economia românească. Schimbarea a fost luata și comunicata de BNR pe la finalul anului 2010, ea având ca rationamente majore, pe de o parte, posibilitatea crescută a acestei ținte de sustinere și stabiliza anticipațiile inflaționiste‐evoluție, esențială pentru a tintii într‐un orizont temporal mediu spre lung a unui nivel al ratei inflației compatibil cu criteriul de inflație al Tratatului de la Maastricht și,ulterior,cu aceasta definiție cantitativă de mentinere a prețurilor a BCE și,pe de altă parte,acele așteptări privind finalizarea în linii generale în anul 2012 a procesului dezinflației declanșat în economia românească în anul 2000

Aratand,cel puțin în parte, aceste așteptări  în pozitia extinderea deficitului de cerere agregată,inceput în perioada anilor 2009‐2010 și ale pastrarii conduitei prudente a politicii monetare dar și ca si a efectului manifestării unei actiuni de bază propice, asociata evoluției din anul precazator a prețurilor alimentare ,rata anuală a inflației s-a diminuat în primele luni ale anului 2012,in luna ianuarie fiind de 5,97%, in februarie scade la 5,65% iar în jumătatea inferioară a intervalului de variație al țintei de inflație(3% ±1punct procentual),ajungând în luna mai,al anului 2012,nivelul de 1,79%, minimul istoric al ultimilor 23 de ani,Din luna iunie 2012,rata anuală a inflației este reintoarsa,ajungand la sfarsitul anului 2012 la nivelul de 4,95%(depasind aceasta limita superioara a intervalului de variație din jurul punctului central al țintei de inflație),chiar si in aceste conditii rata anuala a coborat in 2012 din nou la 3,33 fapt ce arata un al doilea minim al ulrimelor 23 de ani,insa aceasta a fost crescatoare. Cresterea inflației a fost datorata exclusiv efectelor tranzitorii ale șocurilor de natura ofertei produse la mijlocul anului precedent(aceasta scădere amplă a producției agricole interne a fost provocata de durabilitatea condițiilor meteo nefavorabile și majorarea prețurilor internaționaleale materiilor prime agroalimentare,demonstrata cu pierderea relativ crescută a cursului de schimb al leului,în principal față de USD,prin faptul ca reamplificarea temporară a aversiunii globale față de riscul care s‐a suprapus ulterior incertitudinilor asociate contextului electoral intern),în lunile urmatoare se produce impactul advers exercitat de majorarea succesivă a prețului energiei electrice,precum si crestera unor accize la inceputul anului 2013

În sensul acestei pozitii,din motivul ca persistențele unui mare deficit de cerere agregată și a intaririi acestei perspective de prelungire pe termen mediu a acestuia, BNR a oprit în luna mai 2012 ajustările degresive ale ratei dobânzii de politică  monetară și a pastrat ulterior statu‐quo‐ului(conventia) acesteia,precum și pe cel al ratelor rezervelor minime obligatorii care sunt aplicate pasivelor în lei și în valută,în cea de a doua parte a anului 2012, banca centrală a solicitat cresterea sigurantei controlului aplicat asupra lichidității din sistemul bancar,cu efectul de creștere și menținere până de curând a ratelor dobânzilor

interbancar pe termene foarte scurte deasupra ratei dobânzii de politică monetară.Apararea caracterului precaut al condițiilor monetare în sens larg a avut ca tel mentinerea latenta a starilor anterioare inflaționiste pe termen mediu în vederea avertizarii manifestărilor ale efectelor din a doua parte ale impactelor inflaționiste pe partea ofertei, precum și incheierea episoadelor de creștere excesivă a cursului de schimb al leului.

În urmatorul interval de timp, pe intervalul mediu de timp, crearea majoră a politicii monetare va continua să o constituie mentinerea puternica a prevestirilor inflaționiste pe termen mediu și tintirea telului de 2,5% ±1 punct procentual,concomitent cu impiedicarea prejudicierii potențialului de dezvoltare a economiei pe termen mediu printr‐o posibila grabire a impactului contracționist prevazut de a fi practicat asupra activității economice de alți factori interni și externi.În situatia în care această asmutire are ca surse majore punctul de menținere în prima parte a acestui an a valorilor inalte ale inflației și tenacitatea riscurilor nuantate(incertitudini economice) la „capitolul” previziunilor privind revenirea în trimestrul I 2014 și stabilizarea ulterioară a ratei anuale a inflației în perioada țintei staționare(conform celei mai recente prognoze trimestriale BNR,publicara in Raportul asupra inflatiei din luna februarie 2013),politica monetară își va păstra în următoarea perioada, acea pozitie prudentă.In urma careia,atât pe termen scurt,cât și pe o perioada mai îndelungata de timp, mentinerea instrumentelor politicii monetare,inclusiv a nivelului ratei dobânzii, elucidarea a BNR,în cazul potrivirii condițiilor monetare reale în sens larg,vor fi corelate în principal cu intensitatea manifestării presiunilor dezinflaționiste ale deficitului de cerere agregată a cărui nivel este așteptat să crească pe termen scurt și să se mențină la valori profitabile precum și cu comportamentul previziunilor inflaționiste pe termen mediu șicu ale acestor riscuri.Astfel, un rol important în luarea deciziilor vor continua să‐l dețină,pe de-o parte, probabilitatea de materializare atribuită riscurilor majore asociate perspectivei inflației pe termen mediu și,pe de altă parte, caracteristicile mecanismului de transmisie a politicii monetare.

2.2ROMANIA SI EXPERIENTA INTERNATIONALA

Acceptarea monedei euro este transformarea complexa care duce la indeplinirea conditionata a unor principii de convergenta nominala unde la sugestia Bancii Nationale, guvernul Romaniei aproba trecerea monedei euro prin etapele care conditioneaza acest proces

Prima etapa pune in evidenta intrarea in Mecanismul Cursului de schimb II, unde poate fi catalogata ca fiind anticamera pentru zona zero. Aceasta perioada prezinta impunerea unor eforturi substantiale care ajuta la incadrarea limitelor impuse de criteriile de la Maastricht.Aceste criterii sunt impartite pe mai multe principia redate prin urmatoarele situatii: 1. O dezinflatie durabila care este urmata de o sustinere a inflatiei slab dezvoltata, foarte aproape de acel 2%

2. Extinderea pietei interne de capitaluri pe termen lungsi convergenta a ratelor dobanzii

3. Crearea acelor reforme structural,care duc la cresterea flexibilitatii economiei tarii,si ajuta tara sa raspunda unor socuri

4. Cursul de schimb sa fie unul stabil pentru moneda nationala care sa se invarte in jurul acelui nivel de echilibru pe termen lung.Abordarea acestor problem cu referire la curs trebuiesc facute cu grija,iar scaderile si urcarile sunt semen de normalitate a cursului.

Conform acestei teorii cu referire la nivelul optim economic,in cadrul careia au loc unele discutii unilateral cu acele structure ale Uniunii Europene, stabilirea cursului in piata constituie plecarea pentru a stabilii paritatea central fata de moneda euro, acest nivel este unul foarte important deoarece toti acesti indicatori se vor schimba din moneda nationala(LEU) in moneda euro.

Intr-o concluzie finala, adoptarea monedei euro se va realize in mai multe etape, in prima etapa, aproximativ de cinci ani, trebuie sa atingem nivelul de echilibru, inflatia sa ajunga la acel nivel de 2%,ratele dobanzilor sa tinda la nivelurile europene.

Dupa aceste etape urmeaza intrarea in ERM II, care are acel rol de asteptare in perioada de cel putin doi ani in care moneda trebuie sa ramana,iar intr-un final putem spune ca trecerea la moneda euro nu este un process unilateral,pentru ca implica adoptarea altei monede,aceasta presupune stabilirea unui curs fix a monedei nationale fata de moneda euro.

2.3CRITERII DE RESPECTAT PENTRU ADOPTAREA MONEDEI EURO IN ROMANIA

Criteriile de convergenta au fost gandite in asa fel ca si o grila ce actioneaza simultan pentru testarea economiei nationale stabilizata din punctual de vedere structural al acesteia, care asigura functionarea, nu numai prin ajustarea acelor politici economice,ci prin sustenabilitatea si sanatatea proprie a economiei si prin rezistenta conditiilor fundamentale ale acesteia.

Marile probleme in cazul economiei romane a fost eliminarea marii inflatii pana inainte de a intra in acea perioada a intrarii Mecanismul Cursului de Schimb II, care se imbina cu criteriile de Convergenta de la Maastricht.

Un alt element ar fi faptul ca pe langa aceasta idee de logica simultana a criteriilor de convergenta nominal intervin si acele ideei cu privire la capacitatea economiei de a respecta criteriile de convergenta intr-o maniera functionala intr-o periada mai lunga de timp, asadar modul in care criteriile de convergenta nominala sunt respectate contin si o evaluare implicita a convergentei in plan realistic.

Dupa cum sustin unii economisti ca aceste criterii de convergenta fac referire si la politica fiscala si la datoriile publice care reprezinta limite,aceste sublinieri nu sunt deloc obscene din cauza ca ideea filozofiei fiscale din acel Pact de Stabilitate si Crestere este o idee care asigura deficitul fiscal de maxim 3% din PIB,in cazul in care aceasta economie se afla intr-un moment de recesiune, ca si o premisa a unor rezultate optime fiscal echilibrate pe tot parcursul unui ciclu de afaceri, pe de alta sunt excluse sanctiunile material,pentru acele teluri fiscal nationale pe termen mediu care se abat de la acest echilibru bugetar, acele sanciuni care sunt, sunt pentru depasirea limitei de 3%, pentru care performantele fiscale mentine vecinatatea acestei valori limite, dar nu acesta este obiectivul.

Intr-o concluzie finala, indeplinirea acestor criteria de convergenta prezentate mai sus adica procesul de dezinflatie,deficitul bugetar,datoria publica,ratele dobanzilor pe termen lung, vom putea adera la moneda euro dar Romania a setat data de 1 ianuarie 2019 ca fiind o data tinta pentru adoptarea monedei euro, pana la acea data tara v-a indeplinii toate aceste conditii si va adopta aceasta moneda.

1.GRAD DE CONVERGENTA STRUCTURALA A ECONOMIEI TARII ROMANESTI CU ECONOMII DIN ZONA EURO

Cu privire la optimul criteriilor de zona valutara,atunci cand exista o convergenta structurala cu privire la structurile economice si cele comerciale, costurile adoptarii monedei unice vor fi mai mici.

Expansiunea economică românească nu a generat o divergență mai mica ca si structura a zonei euro, iar această situație nu se va îmbunătății semnificativ în viitor pentru tara romsneasca, România are cea mai diferita structura cu privire la economia zonei euro, aceasta avand o cota relativ mai mare in domeniul agriculturii (de patru ori mai mare ), a industriei (cu aproximativ 10 puncte procentuale peste medie), de transport și de comerț (cu circa 4 puncte procentuale mai mare) și construcțiile (9,6% din PIB, comparativ cu 5,9% în zona euro).
Ponderea sectorului de servicii a fost mai mica de 24 de puncte procentuale în 2010, comparativ cu media europeană. În cazul în care divergența de venituri, productivitate și structurile economice sunt mai mari, atunci economia românească va fi expusa la șocuri asimetrice față de uniunea monetară, precum și capacitatea de neutralizare va fi
mult mai mica. Cu toate acestea, zona euro nu este întotdeauna un aspect negativ. Astfel are o importanța relativă mai mare de anumite sectoare, cum ar fi de fabricație și agricultura, au reprezentat pentru România o oportunitate pentru creșterea economică în 2011. Mai mult decât atât, cele două sectoare au fost singurii factori de creștere a economiei românești în contextul în creștere cererea externă și de condițiile naturale favorabile. În general, economiile care au înregistrat un proces de convergență structurală cu economiile dezvoltate
vor fi capabile de a crește potențialul productiv mai ușor, ceea ce duce la sustenabilitatea creșterii economice și reducerea macroeconomice volatilitate. Prin urmare, agenții economici privați vor ști că reduce riscul de un "boom and bust" evoluție.

2. EVALUAREA ROLULUI STABILIZATOR AL POLITICII MONETARE INAINTE
SI DUPA ADOPTAREA MONEDEI UNICE

În cazul în care politica monetară promovată de BNR este mai eficientă în neutralizarea șocurilor care afectează economia românească, renuntarea la moneda națională va fi mai costisitoare, deoarece pierde un instrument util pentru ajustare economică. Cu toate acestea, canalele de transmisie de politica monetara sunt afectate în mod negativ de o serie de factori cum ar fi gradul ridicat de introducere a monedei unice în economia românească, a redus încrederea agenților economici în redresarea economică, deficitul bugetar acoperit din surse interne, etc. În plus, politica monetară este mai puțin eficientă în economiile emergente caracterizate prin rezistență scăzută la șocurile externe și la socurile structurale, acest soc din urmă afectează mai mult oferta agregate. În aceste condiții, se poate spune că principalul cost asociat cu decizia de a adera la zona euro este de a reduce potențialul de absorbție a șocurilor temporare cererii agregate. Șocurile ofertei devin permanente, care necesită o mare flexibilitate a economiei pentru neutralizarea lor. Punerea în aplicare a politicilor de stimulare a cererii agregate, iar politicile anticiclice pot avea efecte negative într-o uniune monetară, conducând la cresterea inflației. Această situație determină o creștere relativa a prețului , care implică pierderea competitivității externe.În urma adoptării monedei euro, România poate pierde independența politicii monetare interne, iar economia tarii va reacționa la deciziile politicii monetare adoptate de Banca Centrală Europeană.Insa agenții economici români trebuie să știe, să anticipeze efectele de
politica monetară comună și de a interpreta efectele asupra activității economice la la nivel național. Conform (2006), UEM contribuie automat pentru a amplifica și nu pentru a atenua șocurile asimetrice, politica monetară comuna duce la o divergență între ratele reale ale dobânzilor între țări în
contextul diferențial de inflație. Ca o regulă generală, deciziile BCE sunt favorabile pentru cele mai importante economii din zona euro, deoarece aceste țări influențează decisiv variabilele agregate ale Uniunii Monetare. În condițiile unei politici monetare comune, țările vor putea folosii numai instrumentele politicii fiscale și politicile structurale. Astfel, șocurile asimetrice și lipsa ciclurilor de afaceri de sincronizare sunt niste amenințări mari pentru optimalitatea din zona euro. În economiile în care rata optima a dobânzii este cu mult mai mare decat cea stabilita de BCE, politica monetară
generează asimetrii privind evoluția inflației, nu asigurara stabilitate dintre. Pe baza acestui criteriu rezultă că aceasta trebuie verificate des evoluția inflației și ciclul de afaceri din România in comparatie cu cele înregistrate în cele mai importante țări din Uniunea Monetara. Dacă România are o altă fază a ciclului de afaceri, comparativ cu Germania, Franța și Italia, politica monetară comună va fi pro-ciclica în România, care nu este data de stabilitatea economică. De asemenea, în
cazul in care Romania are rate ale inflatiei mai mare, comparativ cu zona euro, politica monetară devine mai expansionistă pentru economia noastră.

COSTURI SI BENEFICII PRIVIND ADERAREA LA UNIUNEA ECONOMICA SI MONETARA

In acest capitol propun analiza în paralel a beneficiilor dar și a costurile generate de adoptarea monedei unice.

Prin realizarea obiectivului de adoptare a monedei euro de catre orice stat, acest obiectiv duce la extinderea Uniunii Europene. Pentru a se evalua correct si precis costurile si beneficiile integrarii unei tari in UEM este necesara luarea fiecarei tari in parte si si evaluata situatia in parte.

In moment ce costurile adoptarii acestei monezi commune sunt legate de managementul economiei la un nivel macroeconomic, si beneficiile sunt generate de o actiune interconectata de nivelul microeconomic al acestei economii, aceste costuri si beneficii ale integrarii in UEM au fost dezbatute de catre economist Canadian Robert Mundell si economistul McKinnon Ronald care au avut la baza trei criteria, adica au avut in vedere gradul de deschidere al economiei, gradul de flexibilitate si gradul de asimetrie. Mundell s-a axat pe asocurile asimetriei sip e flexibilitatea fortei de munca, aceasta analiza pe care el a realizat-o este privita cu o mare indoiala in cadrul acestei Uniuni Economice si Monetare.

Beneficii:

Un beneficiu major in cadrul adoptarii monedei euro este dat de transparenta preturilor, aceasta transparent a preturilor reprezinta un pas insprea armonizare la un nivel european, si asigura o concurenta durabila pe piata bunurilor si serviciilor.

Un alt beneficiu major in vederea adoptarii monedei euro este dat de reducerea costurilor de tranzactionare, prin reducerea acestor costuri, beneficiul major fiind participarea la o uniune economica monetara dar si acel avantaj usor de cuantificat

Un al trei-lea beneficiu ar fi dat de cresterea investitiilor, prin acel schimb de moneda, investitorii straini sunt descurajati in privinta de a investii din cauza incertitudinilor si acest fapt duce la o descrestere economica.

Un alt beneficiu important dat de adoptarea monedei unice este evidentiat prin eliminarea riscurilor in ceea ce priveste MRS, acea incertitudine in privinta fluctuatiilor cursurilor de schimb , acestea influenteaza unele costuri viitoare ale unor bunuri sau servicii iar acestea au la randul lor effect direct asupra comertului, iar pe langa aceste costuri ele au si un efect negative asupra investitiilor si asupra cresterii economice.

Beneficiile UEM se pot evalua din relatia acesteia cu gradul de deschidere a unei economii

Costuri : Cu privire la aplicarea unei tari la UEM si la adoptarea monedei comune orice tara ar trebuii sa aiba in vedere faptul ca atunci cand o tara intra in UEM si adopta aceasta moneda unica,Banca Centrala este cea care stabileste o politica monetara comuna. Unele decizii luate de aceasta Banca Centralapot avea diverse efecte asupra unor economii

Unele piete dupa adoptarea monedei unice si intrarea in UEM pot fi dominate de unele sindicate cum ar fi in cazul Germaniei sau in cazul Marii Britanii unde sunt descntralizate, toate aceste aspect duc la unele costuri

Un alt cost poate fi dat de existent diferentelor intre sistemele legale, ele determina costuri complexe.

din punctul de vedere al sistemului bancar, putem spune că un dezavantaj ar fi faptul că prin introducerea monedei unice, băncile comerciale pierd veniturile provenite din serviciile de schimb valutar oferit populației.

În ultima vreme, avantajele adoptării monedei unice au devenit mai puțin evidente comparativ cu costurile care sunt tot mai vizibile. Apartenența unui stat nu mai implica în mod automat reducerea costurilor de finanțare, care reprezenta principalul avantaj al monedei unice, prin eliminarea riscului valutar.25Cel mai elocvent exemplu este situația Greciei, care nu s-a mai putut împrumuta de pe piețele internaționale, iar România și Cehia din contră, mai ales dacă ne referim la faptul că pentru România costul de împrumut a ajuns mai scăzut decât cel pentru Italia, tara membră a Zonei Euro. Atunci apare imediat întrebarea „De ce să ader la Zona Euro?”, „Ce beneficii îmi aduce?”. Astfel, este de remarcat și faptul ca monedă unică a început să piardă teren, tot mai mulți fiind de părere că adoptarea monedei Euro nu aduce unui stat numai avantajele sperate ci din contră:

Așadar, un proces de integrare este un proces complicat ce necesită timp.

Pe de altă parte, s-a constatat că țările Europei Centrale și de Est cu regim de curs flotant, printre care și România, au rezistat mai bine perioadei de criză, iar cel mai bun exemplu în acest sens este Polonia care nu „cunoscut” recesiunea.

Poziția României în procesul aderării la moneda Euro

5.1. Viziunea Băncii Centrale Europene VS Băncilor Centrale Naționale

In urmatoarea faza vom face analizarea poziției pe care se situează unele state membre ale Uniunii Europene, dar care nu au adoptat încă moneda Euro. Dintre aceste state amintim în primul rând România, Bulgaria, Cehia, Ungaria și Polonia.

România

Dacă ne focalizam atenția asupra criteriilor de convergență nominală ce trebuiesc îndeplinite de toate statele ce vor să adere la Zona Euro, constatăm faptul că unul din critetiile ce trebuiau indeplinite de România vizează creșterea prețurilor.

Astfel, graficul următor are rolul de a reliefa poziția statelor analizate: (INDICELE ARMONIZAT AL PRETURILOR BUNURILOR DE CONSUM)

Potrivit previzionărilor realizate, BCE, considera evoluția viitoare a IAPC în cazul României ca fiind favorabilă, însă atrage atenția asupra faptului că trebuie luate în considerare și „dinamica prețurilor materiilor prime și ale prețurilor administrate, în cazul celor din urmă, în special pe termen mediu.” Privind în perspectivă, faptul că PIB/locuitor și nivelul prețurilor erau încă semnificativ reduse în România comparativ cu zona Euro era posibilitatea ca acești factori să influenteze negativ insa in ultima perioadă, România a realizat progrese semnificative în sensul îndeplinirii criteriilor de convergență. Astfel, doar rata inflației depășea valoarea de referință a criteriului de la Maastricht, însă conform previzionărilor realizate de BNR, în cursul anului 2014 trebuia sa fie îndeplinit și acest criteriu. Pe de altă parte, în cadrul tabloului de bord, PIIN a rămas singurul indicator ce depășea parametrii stabiliți, însă corecția acestuia era grea de realizat , rezultatul unui proces de durată nu doar în cazul României cât și în situația celorlalte 5 țări ce au aparținut blocului comunist, după cum reiese din tabelul următor ențeze negativ evoluția inflației în următoarea perioadă.

Bulgaria

În perioada de referință, nivelul IAPC în cazul Bulgariei și-a situat sub nivelul valorii de referință corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor.

Privind evoluția IAPC în ultimii 10 ani, constatăm faptul că, în cazul Bulgariei, inflația anuală măsurată prin indicele prețurilor bunurilor de consum a avut caracter volatil, înregistrând valori situate între 2,3% și 12%. Intervalul de variație poate fi explicat prin ajustările prețurilor administrate și ale accizelor, în special la tutun, evoluția prețurilor materiilor prime, însă trebuie luat în calcul și un alt factor, respective creșterea economică robustă manifestată de economia bulgară în ultima perioadă. Cu toate că nivelul inflației este situate sub nivelul de referință, “exista preocupări cu privire la sustenabilitatea convergentei inflației.

În ceea ce privește nivelul deficitului bugetar și respective nivelul gradului de îndatorare, Bulgaria se situează în intervalul stabilit prin Tratatul de la Maastricht.

În perioada de referință de 2 ani, leva bulgărească nu a participat la mecanismul cursului de schimb ERM II. Ratele dobânzilor pe termen lung, sunt situate la un nivel ce corespunde criteriilor de convergență nominală din Tratatul la Maastricht. În cazul tuturor statelor studiate cursul de schimb se încadrează în marjele stabilite, după cum reiese din graficul următor.

Din perspectiva, BCE considera ca Bulgaria desi indepliniste toate criteriile de convergenta nominala, trebuie sa implementeze strategii de care sa asigure stabilitate macroeconomica si respectiv stabilitatea durabila a preturilor

Republica Cehă

În republica Cehă, în perioada de referință rata medie anuală a inflație s-a situat sub nivelul de referință. Analiza retrospectiva pe o perioadă mai îndelungată indică faptul că inflația anuală măsurată prin IAPC a avut în general un trend descrescător, dar chiar și atunci când creșterea prețurilor bunurilor de consum a urmat un trend crescător, acesta nu a înregistrat fluctuații foarte ridicate.

După perioada de criza prin care a trecut, Cehia a început treptat să își redreseze economia, îndeosebi prin exporturi. La fel ca și în celelalte 2 state, România și Bulgaria, creșterea remunerarii pe salariat a rămas superioară dinamicii productivității muncii. Prognozele realizate de BCE indică faptul că în perioada următoare inflația va urma un trend descrescător.

UNGARIA

În anul 2013, nivelul IAPC a fost inferior valorii de referință, doar că din perspectiva autorităților europene, riscurile în sensul creșterii inflației în perioada următoare s-ar referi la majori neașteptate ale prețurilor materiilor prime.

În ceea ce privește nivelul datoriei publice nivelul acesteia corespunde criteriilor de convergență nominală, iar gradul de îndatorare se încadrează în parametrii normali.

De asemenea, în prezent cursul de schimb se încadrează în marjele de fluctuație de ± 15%, iar ratele dobânzilor pe termen lung încă se situează ușor deasupra valorii de referință.

Așadar, în opinii reprezentanților Băncii Centrale Europene, „Ungaria necesită, o politică monetară orientată spre stabilitate, inclusiv un cadru instituțional stabil care să mențină încrederea pieței în independența deplină a băncii centrale.

Polonia

Potrivit rezultatelor furnizate, constatam că Polonia îndeplinește toate criteriile de

aderare la moneda unică, astfel că în cazul de fata nivelul indicelui prețurilor bunurilor de consum se situează sub nivelul de referință.

Deficitul bugetar și respectiv datoria publică a fost deja ajustat, astfel ca deficitul bugetar a înregistrat astfel valori sub nivelul stabilit respectiv de 3% din PIB.

Cursul de schimb se încadrează în intervalul stabilit, iar nivelul ratelor de dobândă pe termen lung sunt situate sub nivelul de referință.

În graficul următor este prezentată evoluția ratelor de dobândă pe termen lung.

2.3ROMANIA SI NOUA IDEE DE ADOPTARE A MONEDEI EURO

Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Isarescu, vede necesara o aderare mai usoara privind telul de adoptare a monedei euro la 1 ianuarie 2019, tel strategic, care sa fie cuprins intr-o lege adoptata in Parlament.

Se spune ca obiectivul de adoptare a euro in 2019 este inca un obiectiv verbal dar nimic cert. „Credem ca ar fi bine sa fie cel putin sub forma unei strategii adoptate de toate partidele politice, ca in anul 2000, pentru ca intrarea in UE era un angajament. Te antrenezi pe un drum, ciclul electoral nu ar trebui sa te abata de la drumul respectiv, indiferent de alegeri. Pana in 2019 ai cateva alegeri, in 2016 alegeri parlamentare.

Eu nu pot sa spun acum dupa alegerile prezidentiale care va fi maniera in care angajamentul verbal intre Palatele Victoria si Cotroceni pentru 2019 se va materializa. Cel mai bine ar fi sa avem o lege in Parlament, cu discutii despre ce inseamna adoptarea euro, obiectiv strategic, si partidele parlamentare sa se angajeze"(Mugur Isarescu),care a mai specificat ca daca acea lege va fi adoptata de Parlamentul Romaniei anul viitor, in ianuarie sau februarie, si se mentine data de 1 ianuarie 2019 ca asanumit obiectiv pentru adoptarea monedei euro, atunci la 1 ianuarie 2017 Romania se va impune in ERM II – mecanismul ratei de schimb, "cu flexibiliatea cursului de schimb, ceea ce inseamna ca nu va fi un curs fix, ci unul cu anumite fluctuatii"(Mugur Isarescu).

Europarlamentarul german Joachim Starbatty sustine ca Romania nu este si nici nu va fi, in urmatorii cinci ani, pregatita sa adopte moneda euro,tot el a avertizat ca aderarea la moneda unica inainte ca deficitul bugetar sa ramana constant sub 3% din PIB ar trimite Romania in situatia Greciei si a Spaniei, unde rata somajului a depasit 20 de procente.
Germanul Joachim Starbatty spun ca, "Romania trebuie sa fie atenta sa atinga aceste conditii. Depind de politica monetara si depinde foarte mult de politica financiara a tarii. Politicienii trebuie sa realizeze ca aceste conditii de conversie trebuie atinse si asta inseamna ca trebuie sa aveti o politica monetara sanatoasa si cu atat mai mult o situatie financiara buna".

Politica monetară

a Băncii Naționale a României

obiectivul politicii monetare

În contextul specific al anului 2012, obiectivul general al băncii centrale a constat în finalizarea în linii generale a procesului dezinflației declanșat în anul 2000 și ancorarea fermă a anticipațiilor inflaționiste la niveluri care să asigure atingerea țintei de inflație pe termen mediu, respectiv realizarea stabilității prețurilor în economia românească pe același orizont de timp. Acesta decurgea, pe de o parte, din configurația aparte a țintelor de inflație aferente orizontului temporal vizat de politica monetară, implicit din angajamentele asumate de autoritățile române prin documentele programatice elaborate în procesul de pregătire a adoptării monedei euro în care a intrat România la 1 ianuarie 2007 (edițiile succesive ale Programului de convergență), precum și prin acordurile convenite cu UE, FMI și alte instituții financiare internaționale și, pe de altă parte, din particularitățile cadrului macroeconomic și financiar în care a fost implementată politica monetară în anul2012.

Caracterul special al configurației țintelor de inflație era dat de schimbările de nivel, dar mai ales de natură, consemnate de acestea ca urmare a adoptării începând cu anul 2013 a unei ținte staționare multianuale de inflație situate la 2,5 la sută ±1 punct procentual1 – nivel considerat a fi compatibil cu definiția de stabilitate a prețurilor pe termen mediu în economia românească – implicând încheierea în 2012, cu un nivel al țintei de 3 la sută ±1 punct procentual, a etapei țintelor anuale gradual descrescătoare de inflație stabilite și anunțate pe un orizont temporal de doi ani

Provocări pentru politica monetară

Contextul de implementare a politicii monetare a fost unul dificil, aspectele mixte care l-au caracterizat inițial devenind și rămânând ulterior predominant nefavorabile, chiar conflictuale, dată fiind înrăutățirea suferită spre mijlocul anului de evoluția inflației și de perspectiva pe termen scurt a acesteia, dar și de evoluția activității economice, implicând continuarea adâncirii deficitului de cerere agregată pe orizontul apropiat de timp. Resorturile primare ale acestei duble deteriorări le-auconstituit reacutizarea episodică a crizei datoriilor suverane și scăderea severă a apetitului global pentru risc, asociate cu accentuarea declinului economiei zonei euro și cu intensificarea dezintermedierii financiare pe plan european, care s-au suprapus incertitudinilor generate de climatul politic și electoral intern. Acestora li s-au alăturat noile șocuri adverse de natura ofertei produse în a doua parte a anului, reprezentate de scăderea amplă a producției agricole autohtone sub impactul condițiilor climatice nefavorabile și de majorarea prețurilor internaționale ale materiilor prime agroalimentare, coroborate cu menținerea unei volatilități relativ crescute a cursului de schimb al leului, în principal față de dolarul SUA, dar și de creșterea spre finalul intervalului a prețului energiei electrice. Contextul a fost marcat și de implicațiile continuării consolidării fiscale corespunzător angajamentelor asumate prin acordurile convenite cu UE, FMI și BM. În aceste condiții, începând cu a doua parte a trimestrului II, provocarea majoră pentru politica monetară a redevenit ancorarea fermă a anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu4 și asigurarea reluării convergenței ratei anuale a inflației către ținta staționară de inflație, simultan cu evitarea exercitării de efecte contracționiste suplimentare asupra activității economice.

RATA INFLATIEI

Aceasta rata a inflatiei ajunge in anul 2005 la 9 puncte procentuale,insa in anul 2006 prezinta o scadere si ajungand la valoarea de 6,56%,iar din anul 2006 la anul 2007 sufera din nou o scadere si aceasta ajungand la valoarea de 4,84% in anul 2008 aceasta genereaza o crestere ajungand la valoarea de7,85%, insa in anul 2009 din nou sufera o scadere ajungand la valoarea de 5,59%, in anul 2010 rata inflatiei creste si ajunge la 6,09%, in urmatorul an ajungand la valoarea de 5,79%, insa in anul 2012 ajunge la valoarea de 3,33%, iar in 2013 ajunge la 3,98% in anul 2014 ajunge la 1,07%.

Contextul de implementare a politicii monetare s-a schimbat însă semnificativ odată cu reactualizarea la mijlocul trimestrului II a crizei datoriilor suverane (provocată de sporirea incertitudinii privind evoluțiile economice și politice din Grecia și de speculațiile privind posibila ieșire a acestei țări din zona euro), dar și cu accentuarea problemelor din sistemul bancar european, care au sporit considerabil aversiunea globală față de risc. Presiunile în sensul deprecierii monedelor din regiune generate de această conjunctură au fost mai puternic/îndelung receptate de moneda națională, datorită înrăutățirii percepției investitorilor asupra riscului asociat pieței financiare locale, indusă de temerile privind potențialul impact relativ mai consistent exercitat asupra economiei românești de ajustarea sistemului bancar european și de slăbirea economiei zonei euro, dar și de tensiunile manifestate ulterior în mediul politic intern. Creșterea riscurilor la adresa comportamentului viitor al inflației, dar și a stabilității

financiare, provocată de reescaladarea crizei, ca urmare a potențialei accentuări pe acest fond a volatilității fluxurilor de capital, implicit a celei a cursului de schimb al leului, a determinat BNR să stopeze în luna mai trendul descendent al ratei dobânzii de politică monetară. Totodată, prelungirea ulterioară a incertitudinii crescute asociate mediului extern, dar și contextului electoral intern, implicând menținerea riscurilor la adresa cursului de schimb al leului, a făcut imposibilă reluarea în luna următoare a ciclului de scădere a ratei dobânzii de politică monetară, cu toate că aceasta a constituit o opțiune a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.

O asemenea opțiune a devenit însă total neviabilă în a doua parte a anului 2012, date fiind conturarea și apoi materializarea riscului creșterii mai ample a prețurilor internaționale ale unor materii prime agricole și a pierderilor de producție agricolă internă provocate de seceta prelungită din anul analizat, având drept consecință scumpirea produselor alimentare procesate și neprocesate, implicit deteriorarea semnificativă a evoluției curente și a perspectivei pe termen scurt ale inflației.

Sub impactul acestor șocuri de natura ofertei, dar și al deprecierii leului în raport cu euro și dolarul SUA, în condițiile amplificării ieșirilor de capital străin, rata anuală a inflației a consemnat în trimestrul III o creștere abruptă (până la 5,33 la sută în luna septembrie) și s-a menținut ulterior, inclusiv în luna decembrie – când a atins nivelul de 4,95 la sută –, deasupra limitei superioare a intervalului din jurul punctului central al țintei stabilite pentru sfârșitul anului. În plus, deviația ratei

anuale a inflației față de limita superioară a intervalului-țintă era anticipată să se prelungească pe termen scurt, chiar dacă amplitudinea previzionată a acesteia se reducea treptat în a doua parte a anului 2013.

Din perspectiva conducerii politicii monetare, dificultățile acestui context au fost amplificate de scăderea concomitentă consemnată în acest interval și în perspectiva apropiată de dinamica activității economice – datorită contracției producției agricole autohtone și accentuării declinului economiei zonei euro – implicând continuarea creșterii pe termen scurt a deficitului de cerere agregată, de natură să intensifice prezumatele presiuni dezinflaționiste exercitate de acesta, dar și să diminueze riscul manifestării efectelor secundare ale șocurilor inflaționiste pe partea ofertei. În aceste condiții, în cadrul celor patru ședințe pe probleme de politică monetară, desfășurate în perioada august 2012 – ianuarie 2013, Consiliul de administrație al BNR a decis să mențină rata dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,25 la sută, precum și nivelurile în vigoare ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei, respectiv, celor în valută ale instituțiilor de credit. Totodată, începând cu luna august, banca centrală a recurs și la sporirea fermității controlului exercitat asupra lichidității din sistemul bancar. O asemenea abordare a băncii centrale a fost justificată, pe de o parte, de necesitatea prevenirii deteriorării anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu, implicit a conservării perspectivei revenirii ratei anuale a inflației în interiorul intervalului țintei staționare odată cu epuizarea efectelor șocurilor adverse pe partea ofertei, precum și de cerința contracarării episoadelor de creștere excesivă a volatilității cursului de schimb al leului. Pe de altă parte, menținerea statu-quo-ului ratei dobânzii de

politică monetară și nerecurgerea la majorarea acesteia aveau ca argumente caracterul temporar al deteriorării evoluției inflației și al acțiunii factorilor responsabili aflați în cea mai mare parte în afara sferei de influență a politicii monetare , dar și decalajul de timp inerent necesar transmiterii impulsului unei eventuale modificări a ratei dobânzii de politică monetară; deosebit de relevantă era și potențiala slăbire suplimentară a economiei românești în condițiile persistenței riscului accentuării/prelungirii peste așteptări a declinului economic în zona euro.

În condițiile specifice ale anului 2012, banca centrală a recurs și la intensificarea și la diversificarea acțiunilor de comunicare și de explicare a rațiunilor deciziilor de politică monetară adoptate de Consiliul de administrație al BNR. În cadrul acestora, Banca Națională a subliniat în mod repetat faptul că implementarea unui mix echilibrat de politici macroeconomice și accelerarea reformelor structurale, în contextul îndeplinirii angajamentelor asumate prin acordurile încheiate cu UE, FMI

și alte instituții financiare internaționale, sunt esențiale pentru realizarea stabilității prețurilor și pentru prezervarea stabilității financiare, reprezentând premise ale unei creșteri economice sustenabile și de durată.

Acțiunile întreprinse în mod consecvent de banca centrală, precum și permanenta adecvare a prudenței politicii monetare, în contextul continuării consolidării fiscale, au fost determinante pentru prevenirea unei deteriorări mai severe a inflației și a perspectivei pe termen scurt a acesteia sub impactul șocurilor adverse de natura ofertei produse în a doua jumătate a anului, precum și pentru ancorarea anticipațiilor inflaționiste pe termen mai îndelungat la niveluri compatibile cu ținta staționară de inflație. Pe acest fond, în anul 2012 rata medie anuală a inflației (12 luni/12 luni) a continuat să scadă, nivelul atins de aceasta pe ansamblulintervalului, de 3,33 la sută, reprezentând minimul ultimilor 23 de ani. Totodată, în pofida amplului șoc suferit de producția agricolă, precum și a declinului semnificativ al cererii externe, pierderea de ritm consemnată de creșterea economică în anul 2012 a fost în general inferioară celei înregistrate de alte state din regiune membre ale UE, dinamica anuală a acesteia continuând să se poziționeze în teritoriul pozitiv (0,7 la sută).

LEU-EURO,DUBLA AFISARE A PRETURILORSI DUBLA CIRCULATIE PE PPIETELE DIN ROMANIA

O dubla afisare a preturilor face referire la reprezentarea si exprimarea valorilor financiare atat in moneda nationala cat si in moneda euro,aceasta va include preturile bunurilor si serviviilor, costuri bugetare,alocatii,pensii,valoarea sumelor din conturi dar si aserviciilor bancare. Dupa decizia finala de dubla afisare oamenii de afaceri vor fi obligati sa accepte plati in ambele monede, insa o schimbare a valutei o va reprezenta sectorul de comert.

Cu referire in cazul Romaniei si tuturor statelor care se pregatesc sau deja au aderat la euro sau cele care deja sunt intrate in zona euro,reprezentarea numerica a preturilor in moneda euro va fi diferita fata de cele realizate in moneda nationala,iar evaluarea preturilor va fi una mai dificila.

Din cauza faptului ca antreprenorii profita de acest fapt, adica faptul ca consumatorul are o abilitate mai redusa in orientarea preturilor, dubla reprezentare a preturilor va fi obligatorie o perioada de timp, insa aceste preturi vor fi exprimate atat in lei cat si in euro,iar conversia se va face conform cursului de schimb.

Acest sistem de preturi duble va intra in practica dupa publicarea cursului de schimb leu-euro asta insemnand la o perioada de 5-6 luni inainte de trecerea definitiva la moneda unica , insa aceasta reprezentare va tine pana la sfarsitul anului integrarii, cresterea preturilor va fi monitorizata sistematic iar consumatorii vor fi anuntati periodic cu referire la sondajul si verificarile legate de cresterea preturilor, insa in eventualele incalcari ale regulilor, mecanismele cu privire la Protectia Consumatorului vor lua masurile necesare pentru a proteja interesele cetatenilor, insa aceste instrumente cu privire la protectia consumatorului vor sustine procesul de trecere efectiva la moneda unica.