Integrarea Monetara

DISCIPLINA: Moneda

Integrare Monetara

Studenti: Alexandru Sabin

Andreiana George

Anul I, Grupa 1500

Bucuresti

2016

Introducere

Teoria economică a încercat să găsească un răspuns cu privire la modalitatea optimă de realizare a integrării monetare, conturând două curente principale, și anume cel economic și cel monetar. Potrivit abordării economice, integrarea monetară trebuie să fie precedată de o integrare economică pentru a se evita eventuale dezechilibre ale economiei reale determinate de scăderile investițiilor și de încetinirile creșterii economice ca urmare a creșterii ratelor dobânzilor. Pe de cealaltă parte, susținătorii abordării monetare au argumentat întâietatea integrării monetare prin evitarea amânării la nesfârșit a unor decizii dificile din plan economic, fundamentale însă pentru integrarea monetară.

Uniunea Monetară Europeană reprezintă unul dintre “stâlpii” integrării europene în viziunea Tratatului de la Maastricht, fiind concepută ca “motor” pentru continuarea integrării politice a Europei Occidentale și pentru asigurarea unei creșteri economice accentuate. Preocuparea pentru uniunea monetară nu este, însă, o chestiune nouă. Istoria integrării monetare este mai lungă, Maastricht reprezentând momentul care marchează trecerea de la declaraŃii de principiu la iniŃiative concrete. Înainte de a trece succint în revistă câteva repere ale acestei istorii, este necesară clarificarea în linii generale a conceptului de integrare monetară.

Conceptul de integrare monetara

În general, se consideră că integrarea monetară presupune trei conditii: armonizarea explicită a politicilor monetare, un pool comun de rezerve valutare, bancă centrală unică.

Decizia de a forma o Uniune economică și monetară a fost luată de Consiliul European în orașul olandez Maastricht, în decembrie 1991, fiind mai târziu prevăzută în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht).

Uniunea economică și monetară reprezintă un pas înainte pentru UE în procesul de integrare economică, început în 1957, odată cu crearea Uniunii. Integrarea economică aduce beneficii mai mari, eficiență internă și soliditate economiei UE, în general și economiilor statelor membre, în particular. Acest lucru oferă și oportunități pentru stabilitate economică, pentru intensificarea creșterii economice și pentru un grad mai mare de ocupare a forței de muncă – de care beneficiază direct cetățenii UE.

În termeni practici, UEM înseamnă:

Coordonarea elaborării politicilor economice între statele membre

Coordonarea politicilor fiscale, în special prin stabilirea de limite pentru datoria și deficitul public

O politică monetară independentă coordonată de Banca Centrală Europeană (BCE)

Moneda unică și piața unică

Introducerea monedei unice euro – mai întâi ca „monedă scripturală” în 1999 și mai târziu sub forma bancnotelor și monedelor fizice, în 2002 – reprezintă una dintre realizările majore ale Uniunii Europene. Bancnotele și monedele euro fac, în prezent, parte integrantă din viața cetățenilor și constituie o realitate comercială.

Realizarea monedei euro a necesitat ani de planuri și pregătiri pentru a se găsi un echilibru între aspectul estetic, dimensiunile practice și elementele de securitate. Din acest proces au rezultat cele șapte bancnote și opt monede care au fost puse în circulație în ianuarie 2002. 

Bancnotele au același desen în toate țările din zona euro. Monedele au un desen comun pe o față și un desen specific fiecărui stat pe cealaltă. 

Banca Centrală Europeană (BCE) are dreptul exclusiv de a autoriza emisia de bancnote euro de către băncile naționale ale țărilor din zona euro. Responsabilitatea privind producerea și punerea lor în circulație revine băncilor naționale . Volumul de monede emise de către statele membre din zona euro este aprobat anual de către BCE, iar monetăriile naționale sunt însărcinate cu producerea acestora.

Diferite forme și dimensiuni

Diferitele forme, culorile contrastante și elementele în relief ajută populația – inclusiv persoanele cu deficiențe de vedere – să recunoască diversele tipuri de bancnote euro. Există bancnote de 5, 10, 20, 50, 100, 200 și 500 de euro. Acestea includ o serie de elemente de securitate precum filigranul, firul de siguranță și folia cu hologramă, care au scopul de a preveni falsificarea și de a ajuta la recunoașterea bancnotelor autentice.

De asemenea, au fost elaborate specificații tehnice avansate pentru monedele euro în așa fel încât să fie extrem de greu de reprodus prin mijloace ilegale, în special monedele de 1 și 2 euro. Cele opt tipuri de monede variază ca dimensiune, culoare și grosime în funcție de valoare, respectiv 1, 2, 5, 10, 20 și 50 de cenți, 1 euro și 2 euro.

Adaptarea monedei euro

Zona euro cuprinde acele state membre UE care au adoptat moneda unică. Zona euro nu este însă statică – conform tratatului, toate statele membre UE trebuie să adere la zona euro imediat ce îndeplinesc condițiile necesare, cu excepția Danemarcei și a Regatului Unit, care au negociat o „clauză de neparticipare” care le permite să rămână în afara zonei euro.

De asemenea, se așteaptă ca Suedia să participe la zona euro în viitor, însă aceasta nu îndeplinește, pentru moment, condițiile necesare.

Extindere progresivă, integrare progresivă

Un stat în curs de aderare la Uniunea Europeană trebuie să armonizeze multe dintre aspectele societății sale – economice , politice și sociale, – cu cele ale statelor membre . O mare parte din acest proces de armonizare își propune să ofere garanții că un stat în curs de aderare poate opera cu succes pe piața unică a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și muncii – aderarea fiind un proces de integrare.

Adoptarea monedei euro și participarea la zona euro duc procesul de integrare și mai departe – este vorba despre un proces de integrare economică mult mai strânsă cu celelalte state membre din zona euro. Adoptarea monedei euro presupune, de asemenea, numeroase pregătiri, fiind necesară, în special, o convergență economică și juridică.

Pregătiri în vederea adoptării monedei euro

Înainte ca un stat membru să poată adopta moneda euro, acesta trebuie să îndeplinească anumite criterii economice și juridice. Criteriile de convergență economică au rolul de a garanta că economia unui stat membru este suficient de bine pregătită pentru adoptarea monedei unice și că se poate integra cu ușurință în regimul monetar al zonei euro. Convergența juridică cere ca legislația națională, în special cea referitoare la banca centrală națională și la emisiile monetare, să fie compatibilă cu dispozițiile tratatului.

Înlocuirea unei monede naționale cu moneda euro este o operațiune complexă, care necesită numeroase pregătiri de ordin practic – de exemplu trebuie să se ofere garanții că moneda națională este retrasă rapid, că prețurile mărfurilor sunt corect convertite și prezentate și că populația este bine informată. Toate aceste pregătiri se bazează pe un anumit „scenariu de trecere la moneda unică” , adoptat de statul candidat la zona euro. O experiență semnificativă s-a câștigat odată cu lansarea monedei euro, experiență de care beneficiază astăzi țările candidate la zona euro. Comisia Europeană, în mod special, oferă ajutor considerabil și consiliere țărilor candidate la zona euro.

Mecanismul de schimb valutar (ERM II)

Unele state care nu fac parte din zona euro sunt deja membre ale Mecanismului de schimb valutar (ERM II). ERM II este un sistem menit să contribuie la evitarea fluctuațiilor excesive ale ratelor de schimb dintre monedele participante și moneda euro, care ar putea perturba stabilitatea economică a pieței unice. Participarea la acest mecanism este voluntară, ea reprezintă însă unul din criteriile de convergență – țările candidate la zona euro trebuie să participe la ERM II, fără tensiuni majore, cu cel puțin doi ani înainte de a îndeplini criteriile necesare pentru adoptarea monedei unice.

Uniunea economica si monetara : prezent si perspective

Concentrând 22,5% din PIB-ul mondial, Uniunea Europeană reprezintă la ora actuală rezultatul voinței politice a 500 de milioane de oameni.

Întărirea politicilor comune poate fi considerată o reușită, în 2007 UE ajungând să reprezinte 17,4% din exporturile mondiale, față de 11,6% cât reprezentau Statele Unite, în timp ce, la nivelul importurilor, UE a egalat Statele Unite, cu 19% din importurile mondiale. În cadrul uniunii, introducerea monedei unice a facilitat în mod substanțial relațiile comerciale, care au ajuns la o treime din PIB, față de un sfert, cât reprezentau la începutul acesteia. În plan fiscal, uniunea economică și monetară a reușit recuperarea decalajului, datorită scăderii ratelor dobânzilor (de la 12% în 1980, la 5% în 2007) și a fondurilor structurale și de coeziune. Criteriile Pactului de Stabilitate au determinat scăderea deficitului global al zonei euro, de la 4% în anii ’80 și ’90, la 0,6% în 2007.

În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, UE a depus eforturi susținute în vederea scăderii ratei șomajului, eforturi care au dat rezultate în perioada 2005-2008 când rata șomajului s-a aflat în continuă scădere, deși la un nivel superior față de cel al Statelor Unite. Uniunea Europeană se află însă la un nou moment de cotitură. Dincolo de realizările unor eforturi de peste jumătate de secol, criza financiară actuală a decantat punctele tari pe care europenii au reușit să le construiască, de noi provocări. După creșteri între 2% și 3% în perioada 2004-2007, criza anului 2008 a adus o încetinire a creșterii la doar 0,8%, pentru ca în 2009 PIB-ul să scadă cu 4,1% în UE și respectiv 4% în zona euro.

Bibliografie

1. Miron, Dumitru – Economia integrării europene, Editura ASE, București, 2002;

2. *** Raport anual, 2008, Banca Națională a României, www.bnro.ro;

3. *** Raport asupra inflației, ianuarie 2010, Banca Națională a României, www.bnro.ro;

4. *** Raport asupra stabilității financiare, 2009, Banca Națională a României,

5. *** The Monetary Policy of the ECB, 2004, European Central Bank – European Commission – „Interim Forecast”, februarie 2010, www.ecb.int;

6. *** Stronger European Economic Governance and Tougher Rules for the Stability Pact Neede”, Press Release, 9 februarie 2010, European Parliament.

http://ec.europa.eu/index_en.htm;

http://ec.europa.eu/

http://academia.edu.ro

www.bnro.ro;