INTEGRAREA EVALUĂRII FORMATIVE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV- EDUCATIV [303580]

[anonimizat] I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

PROF. UNIV. DR. MARIN MANOLESCU

CANDIDAT: [anonimizat]. ÎNV. PRIMAR:DRĂGULEASA MARILENA CAMELIA

(căs.PENE)

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 [anonimizat], 2018

[anonimizat] I

[anonimizat]:PROF. UNIV. DR. MARIN MANOLESCU

CANDIDAT: [anonimizat]. ÎNV. PRIMAR:DRĂGULEASA MARILENA CAMELIA

(căs.PENE)

[anonimizat]:

INTRODUCERE……………………………………………………………………pag.5

I-FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A EVALUĂRII FORMATIVE ÎN CICLUL PRIMAR

CAP I.[anonimizat] A PROCESULUI DE ÎNVĂȚARE

1.1.Evaluarea școlară în relație cu predarea și cu învățarea…………………………pag.7

1.2. Particularități ale evaluării formative în învățământul primar…………… ….pag.13

CAP. II STRATEGII DE EVALUARE

2.1.Conceptul de strategie de evaluare……………………………………….….…….pag.16

2.2.Taxonomii ale strategiilor de evaluare………………………………………….…pag.18

2.3.[anonimizat]………………………………….……….pag.24

2.4.[anonimizat]…….……………………….………….pag.26

2.5.[anonimizat]…..…..………………………………….pag.28

2.6.Complementaritatea celor trei tipuri de strategii evaluative……………………..pag.30

CAP III: EVALUAREA FORMATIVĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

3.1.Funcții ale evaluării formative…………………………………………………….pag

3.2.Caracteristici ale evaluării formative…………….………………………………pag.33

3.3.Modalități de integrare a evaluării formative…………………………..……..…pag.39

3.4.Exemplificări……………………………………………………………………..pag.52

II-CERCETARE-ACȚIUNE PRIVIND IMPACTUL EVALUĂRII FORMATIVE ASUPRA EVOLUȚIEI ȘCOLARE A ELEVILOR

1.Obiectivele cercetării…………………………………………………………….……pag.

2.Ipoteza cercetării……………………………………………..……….………………pag.

3.Subiecții cercetării……………………………………………..……………..………pag.

4.Metodologia cercetării…………………………………..……………………..…..….pag.

5.Rezultatele cercetării………………………………………………………………..….pag.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Schimbările intervenite în societate și ritmul alert de dezvoltare au dus la necesitatea apariției schimbărilor în sectorul educativ.[anonimizat], înlocuite, [anonimizat].Și metodele de evaluare au fost modernizate. [anonimizat], [anonimizat], menite să-i verifice pe toți elevii din întreg conținutul studiat și să permită ameliorarea semnificativă a [anonimizat], cât și la nivelul activității profesorului.

Evaluarea este o componentă esențială a [anonimizat]e eficiența procesului instructiv-educativ. Evaluarea formativă este acel tip de evaluare cu rol deosebit în asigurarea succesului școlar.Datorită ei, profesorul primește feed-back imediat, elevul la fel. Astfel,acțiunile celor doi factori implicați, pot fi reglate din mers.

În activitatea didactică desfășurată la clasă, am constatat cât de importantă este pentru activitatea mea și a elevilor mei, la fiecare generație în parte , a acestui tip de evaluare.Părinții au avut acces la fișele de evaluare ale copiilor în cadrul orelor de consiliere, ale ședințelor cu părinții sau prin înmânarea acestora spre a fi vizualizate de părinți. Acolo unde e existat interes din partea familiei și copiii au fost motivați și serioși,rezultatele au fost mai mult decât vizibile.

Ca și cadru didactic, doresc stimularea motivației elevilor pentru activitatea de învățare, acest lucru însemnând și autoanaliza propriei mele motivații, precum și a modului în care îmi desfășor activitatea la clasă. Consider că nivelul competenței profesorului și gradul lui de implicare, entuziasmul și pasiunea dedicate acestei profesii influențează profund dinamica motivațională a elevilor.

Fiecare generație trebuie să se adapteze la condițiile de viață care îi sunt oferite.Copiii însă trebuie să-și depășească profesorii și să nu fie ținuți pe loc de aceștia pe baza unor concepte învechite.Viața trebuie să progreseze și oamenii odată cu ea.

Am ales aceasta temă pentru că chiar cred ca întotdeauna este loc de mai bine, inclusiv in activitatea la clasă, pentru îmbunătățirea performanțelor mele didactice, precum și pentru creșterea performanțelor elevilor mei.

Evaluarea formativă este o componentă modernă a activității de evaluare adaptată secolului acesta, cerințelor și așteptărilor societății actuale.

‘’ Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea.’’- Nelson Mandela

Cea mai puternică ,, armă,, pe care o poate folosi educatorul este, clar, educația, ,, armă,, îndreptată în două direcții, pe de-o parte educația propriilor elevi și pe de altă parte, autoeducația permanentă pentru a putea ține pasul cu cerințele sociale în continuă schimbare, pentru a putea oferi societății promoții de absolvenți capabili să se integreze activ- creativ în societate.

,, O educație bună este izvorul întregului bine în lume.,, – Immanuel Kant

O educație bună presupune, în primul rând, a-i învăța pe elevi să învețe singuri, să fie automotivați și dornici să-și depășească limitele.

,, Cea mai bună cale de a schimba ordinea lucrurilor în lume este de a începe cu reformarea școlii,pentru că școlile sunt atelierele în care se face lumină.Lumina și întunericul sunt principala cauză a ordinii și a confuziei din lume”(Jan Amos Comenius).

Un bun profesor se află mereu într-o competiție cu sine însuși în vederea autodepășirii profesionale și autoperfecționării.

I: FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A EVALUĂRII FORMATIVE ÎN CICLUL PRIMAR

CAP. I : EVALUAREA-ACTIVITATE FUNDAMENTALĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂȚARE

1.1 Evaluarea școlară în relație cu predarea și cu învățarea

Actul didactic reprezintă o alternare a trei tipuri de activități: cea de predare, de învățare și cea de evaluare.Acestea se află într-o relație de interdependență.Actul de predare este principalul factor determinant al învățării. În funcție de calitatea acestuia, au loc schimbările de natură pozitivă la nivelul mental, dar și comportamental al elevilor.Odată ce s-a constatat că învățarea s-a produs, sau pentru a verifica în ce masură elevii au dobândit cunostințe, priceperi sau deprinderi,ori pe parcursul învățării, se recurge la activitatea de evaluare.Bineînțeles, rezultatele evaluării depind de calitatea învățării, care depinde, la rândul ei, de calitatea predării.

Conceptul de predare, în timp, a trecut prin modificări importante, a devenit mai complex, și-a modificat și lărgit conținutul, s-a adaptat de-a lungul vremii schimbărilor și cerințelor societății.

În didactica tradițională, activitatea de predare era orientată într-o singură direcție, de la profesor la elev, de la cel menit să educe la cel propus spre a fi educat.Scopul era ca cel din urmă să asimileze cunostințe în mod pasiv.Cu timpul, s-a simțit nevoia de un model de predare în care rolul principal să nu-i mai fie atribuit doar profesorului, o predare în care elevul să participe în mod activ la propria-i formare.Predarea, acum nu mai este o simplă activitate de transmitere de cunostințe și de înmagazinare a acestora de educați, este mult mai mult, ea presupune acțiuni și operații complexe realizate în scopul desfășurării de activități de învățare în care rolul principal îi revine elevului și interacțiunii acestuia cu profesorul.

Predarea este factorul care declanșează ,care motivează și imprimă direcția de desfășurare a activităților didactice. Ea include, totodată ,și studiul individual, precum și activități de fixare a cunoștințelor , priceperilor și deprinderilor dobândite și evaluarea acestora. Obiectivul fundamental al predării este de a determina schimbări la nivelul personalității elevilor. Dacă predarea nu este urmată de un efort de învățare depus de elevi, efectul ei nu este întotdeauna cel așteptat.

A preda nu presupune ca profesorul să aibă așteptări din partea elevilor ca aceștia să redea, cuvânt cu cuvânt, informațiile primite de la el. Profesorul este responsabil cu organizarea de experiențe care să producă învățare, să producă schimbări psiho- comportamentale de natură pozitivă.

A preda înseamnă:

-să proiectezi producerea schimbărilor comportamentale dorite,

-să precizezi obiectivele educaționale urmărite,

-să selectezi conținuturile lecțiilor,

-să realizezi activități de învățare menite să producă schimbări,

-să evaluezi în ce masură s-au produs modificări psiho-comportamentale pozitive.

Deși accentul nu mai este pus în primul rând pe profesor, ci pe interacțiunea acestuia cu elevul, rolul lui este, totuși, necesar,profesorului revenindu-i rolul de a media învățarea, de a stabili direcțiile acesteia. Profesorul este cel care stabilește obiectivele, este puntea de legatură între elevi și noile conținuturi.Cadrul didactic este cel care prezintă materiale concrete sau verbale, organizează activități în care valorifică cele prezentate, acordă sprijin elevilor pentru ca ei sa poată analiza, compara, diferenția noile informații.Îi ajută pe educați să integreze “noul” în structurile vechi, existente, să aplice practic cele însușite,să sintetizeze informații, precum și să extragă esențialul, să concluzioneze.

Profesorul concepe și rezolvă exerciții și probleme aplicative, organizează activități de învățare atât teoretice, cât și practice, favorizând integrarea acestora în propriile sisteme cognitive,personalizarea propriilor achiziții.Astfel se evită însușirea de către elevi a unor cunostințe fragmentare, precum și formarea deficitară de priceperi și deprinderi.

Activitatea de predare poate îmbrăca mai multe forme:

-predarea frontală, acel tip de predare în care profesorul tratează elevii în mod nediferențiat și toți primesc sarcini egale;

-predarea colectivă, cea adresată unei clase de elevi, în care cei implicați pot învăța prin intercomunicare, cooperare, colaborare;

-predarea pe echipe, profesorul adaptându-se particularităților grupului. Acest tip de predare ajută la dezvoltarea creativității și favorizează apariția sentimentului de apartenență la grup, stimulează dorința de a fi un membru de încredere. Copiii devin prieteni și încearcă să lupte împreună pentru ca grupul lor să fie cel mai bun;

-predarea în perechi (în doi);

-predarea individuală, adresată unui singur elev;

-diferite forme de tip mixt.

Activitatea de învățare școlară este o activitate fizică și intelectuală desfășurată de către elevi în scopul însușirii de informații și formării de priceperi și deprinderi necesare integrării activ-creative a acestora în societate.

Învățarea trebuie privită din dublă perspectivă: una informativă ce se referă la reținerea de informații noi considerate a fi utile și una formativă ce presupune dezvoltarea sistemului cognitiv-operațional al celui care învață, felul în care acesta aplică practic cele însușite.

Învățarea școlară poate fi analizată atât ca proces, cât și ca factor motivațional.Procesul se referă la etapele desfășurării unei lecții sau secvențe de învățare, iar aspectul motivațional la implicarea elevului în activitatea de formare, învățare, la îndeplinirea sarcinilor de lucru.Interacțiunea acestor doi factori este extrem de importantă. Lipsa motivației sau o motivație insuficientă duce la cunostințe sărace, lacunare, deprinderi insuficient formate, sarcini de lucru neefectuate sau realizate deficitar.

În realizarea activității de învățare există o serie de etape.Prima etapă presupune inducerea stării de atenție, de receptivitate pentru ca elevul să poată percepe noul material.Activitățile de analiză, sinteză asupra materialului conduc la înțelegerea de informații, la transformarea acestora în noțiuni, principii, norme, legi. Urmează memorarea, fixarea informației, utilizarea acesteia, actualizarea cunostințelor, operarea cu acestea, utilizarea acestora în noi contexte. Secvența de învățare este considerată finalizată atunci când cunostințele noi devin bunuri ale elevului, când acesta le poate aplica în practică, le poate folosi în contexte variate de viață.

Pentru ca învățarea să fie eficientă sunt necesare mai multe condiții:

-nivelul și particularitățile intelectuale ale elevului,

-capacitățile intelectuale ale acestuia,

-particularitățile afective și voluntare,

-caracterul și motivația lui,

-aptitudinile,

-aspirațiile,

-înclinațiile,

-interesele,

-accesibilitatea cunostințelor,

-volumul și calitatea lor,

-capacitatea de transfer a cunoștințelor, proprie fiecărui elev,

-calitatea strategiilor de predare- învățare,

-competențele psiho-pedagogice ale profesorului,

-calitatea vieții școlare,

-mediul familial al elevului,

-influențele socio- culturale.

Un rol important în realizarea activității de învățare îi revine și motivației.Aceasta reprezintă un ansamblu de mobiluri ce declanșează învățarea, o alimentează din punct de vedere energetic și îi imprimă o anumita direcție.Motive ale învățării pot fi: trebuințele, dorința de autorealizare,de autoafirmare, de a-și mulțumi familia, de a obține anumite beneficii, teama de pedeapsă, curiozitatea.

Optimul motivațional este o zonă căreia îi corespunde un nivel mediu de activitate cerebrală, fiind situat între nivelul de activitate maxim și cel minim. Optimul motivațional diferă de la o persoană la alta. El este influențat de aptitudini, de gradul de dificultate al sarcinii de realizat, de temperament, caracter, de echilibrul emoțional. Legea optimului motivațional ne demonstrează că depășirea unui anumit prag de activitate conduce la eficiență scazută în rezolvarea sarcinii de lucru.

Sub nivelul minim de activare a optimului motivațional, învățarea nu se mai produce.Randamentul învățarii crește odată cu creșterea nivelului activării cerebrale. Dacă ajunge la un nivel critic, dincolo de care există un plus motivațional, scade nivelul prestației. Supramotivarea reprezintă un factor de alarmă ce deformează percepția și are efecte negative asupra învățării.

Evaluarea reprezintă ultima componentă a actului instructiv- educativ, menită să regleze atât activitatea de predare a profesorului, cât și pe cea de învățare a elevului.

Activitatea evaluativă a suferit transformări de-a lungul timpului, de la o simplă noțiune de control a modului de însușire a cunoștințelor, la o activitate complexă ce verifică atât rezultatele învățării, cât și procesele implicate în producerea învățării.Profesorul Ioan Cerghit considera că : ‘’Evoluția sistemului de evaluare a urmat și urmează cursul schimbărilor de concepție și de metodologie care au loc la nivelul întregului sistem de învățământ”.(Cerghit,Ioan, 2002, Sisteme alternative și complementare de instruire, Editura Aramis, Bucuresti, pag. 292 )

Evaluarea este un proces ce stabilește gradul de relevanță și valorile demersurilor de predare și învățare, modificarile comportamentale ale elevilor, performanțele acestora, raportând rezultatele la niște criterii și standarde dinainte stabilite și având ca scop luarea de decizii pentru îmbunătățirea lor.Practic, prin activitatea de evaluare, se strâng informații valide, fiabile, legate de activitatea de învățare și se raportează rezultatele obținute la un ansamblu de criterii stabilite în prealabil.

Această activitate nu mai este un simplu instrument de control sau o evaluare cu scopul de a sancționa ce se realizează la sfârșitul activității didactice. Acum primește un rol mult mai important, fiind integrate organic în procesul de învățământ, raportându-se la niște obiective educaționale și având efecte de reglare și autoreglare asupra conținutului învățării și strategiilor didactice folosite.

Scopul fundamental al evaluării este acela de a susține activitatea de învățare a elevilor, asigurând progresul cunoașterii înfăptuite de ei.

Beneficiarii evaluării sunt toți partenerii implicați în procesul instructiv- educativ deoarece evaluarea le sprijină acțiunile și devine un partener între elev și profesor, ajutându-i pe cei doi să îndeplinească obiectivele educaționale.

Accentul nu mai este pus pe produs, pe rezultatul procesului, ci pe aprecierea proceselor de învățare și formare. Nu se promovează ideea de evaluare- sancțiune, dar se evidențiază toate aspectele procesului, cele pozitive și cele negative ( confuzii, lacune, greșeli etc.)

Tendința actuală este de promovare a învățământului de tip formativ, a predării și învățării formative, a evaluării formative pentru că acestea conduc la dezvoltarea psihică a elevilor.Evaluarea permite reglarea învățării și a predării și oferă elevului, principalul beneficiar al învățării, ocazia de a-și autoanaliza și automonitoriza învățarea. Acesta se poate raporta la obiectivele educaționale vizate și poate proiecta învățarea viitoare.

Și profesorul beneficiază de avantajele evaluării moderne, el putând să-și modeleze și adapteze permanent predarea, prin reglări interactive.

O importanță deosebită o constituie pregătirea și sprijinirea elevului să se autoevalueze. Acesta își analizează propriile rezultate și constată în ce măsură au fost ele îndeplinite și dacă este nevoie să continue activitatea de învățare.

Autoevaluarea are o însemnătate deosebită în dezvoltarea psihică a individului datorită contextului socio-economic în care acesta trăiește.

Activitatea de învățare nu se termină odată cu terminarea școlii. ‘’Tota vita schola est. “ spuneau anticii,adevăr valabil și azi, iar formarea capacității de autoevaluare ajută adultul integrat în societate să-și continue învățarea pe tot parcursul vieții, să se desavârșească profesional sau să-și schimbe profesia dacă dorește sau este necesar.

1.2Particularități ale evaluării formative în învățământul primar

În învățământul primar au avut loc mai multe schimbări. Prima a fost în anul 1998, când sistemul de evaluare și notare a suferit transformări.

1. Modificări apărute:

-notele au fost înlocuite cu calificative;

-s-a renunțat la mediile generale anuale;

-rezultatele școlare sunt prezentate sub formă descriptivă;

-nu se mai acordă premii și coronițe;

-elevii primesc diplome pentru meritele lor;

2. Justificarea motivelor schimbării:

-notele acordate de profesori în sistemul de notare 1-10 erau acordate în funcție și de experiența dascălului;

-calificativele exprimă în termeni simpli aprecieri ale elevilor;

-calificativele se acordă pe baza elaborării descriptorilor de performanță, având o mare ușurință de utilizare;

-evaluarea se realizează în mod obiectiv, pe niveluri de performanță: maximă, medie, minimă.

3.Consemnarea rezultatelor:

-evaluarea dobândește un caracter formativ,

-în catalog se înregistrează un singur rezultat dupa mai multe evaluări;

-rezultatele evaluărilor ce au un grad de complexitate mai mare este înregistrat singur;

-evaluarea are un caracter ritmic.

Alegerea calificativului semestrial pune accent pe progresul/ regresul înregistrat de elev, precum și pe frecvența unui anumit calificativ.La sfârșit de semestru profesorul alege calificativul potrivit fiecăruia.Pentru a fi declarat promovat la o anumită disciplină, elevul trebuie să obțină cel puțin Suficient.

Pentru stabilirea calificativului anual se are în vedere:

-progresul/ regresul elevului,

– raportul performanță – efort,

– creșterea/ scăderea motivației,

-sarcini de lucru efectuate în mod suplimentar.

Distincțiile primite la sfârșit de an școlar se numesc “DIPLOMĂ PENTRU REZULTATE DEOSEBITE LA….”.Se acordă elevilor care obțin , în general ,calificativul F.b sau B. la anumite discipline și purtare.

4. Folosirea descriptorilor de performanță:

– criteriile de evaluare folosite în învățământul primar se cheamă descriptori de performanță,

-ei se referă la gradul de realizare al anumitor competențe/ capacități/ subcapacități care sunt formulate prin obiective de referință și obiective cadru în Curriculumul Național,

-pentru fiecare capacitate, competență, subcapacitate s-au elaborat descriptori corespunzători calificativelor F.b., B., S., I.,

-descriptorii descriu ceea ce ar trebui să știe sau să facă un elev pentru a obține calificativul X,

-descriptorii aflați în programele școlare pentru obiectivele cadru sau de referință proprii acestora sunt elaborați de Serviciul Național de Evaluare și Examinare;

Fiecare profesor își poate elabora singur descriptorii de performanță pentru propriile evaluări.

Descriptorii de performanță se referă la gradul de formare a capacităților și nu se confundă cu grila de corectare și notare, aceasta referindu-se la itemii probelor.

Calificativul ‘’Excelent”

În sistemul de învățământ românesc există și un anume tip de calificativ care se acordă mai rar și după niște criterii mai riguroase:

-elevii trebuie să efectueze sarcini suplimentare multiple și în mod repetat;

-să obțină performanțe în activități extrașcolare;

-experiențele dobândite în afara școlii să fie valorificate la clasă;

-elevii să îndeplinească sarcini ce aparțin obiectivelor curriculare din anii superiori sau ce țin de curriculumul extins;

-să manifeste interese deosebite pentru o anumită disciplină, iar produsele activității respective să fie vizibile;

-motivația învățării să fie pozitivă și constantă;

– pentru ca un elev să primească calificativul Excelent la o disciplină, este necesar ca acesta să aibă calificativul Foarte bine pe ambele semestre la respectiva disciplină;

-acest calificativ trebuie să fie rezultat din Bine și Foarte bine sau numai din Foarte bine.

-calificativul Excelent nu se acordă doar în urma aplicării unei singure probe de evaluare sau ca urmare a îndeplinirii unei singure sarcini de lucru;

-aprecierea elevilor se realizează global, la sfârșit de an școlar;

-se trece în spațiul destinat mediei școlare anuale;

-învățătorul clasei realizează propunerea de acordare a acestui calificativ și realizează și o scurtă motivare în acest sens, iar decizia finală se ia în cadrul consiliului profesoral.

CAP. II : STRATEGII DE EVALUARE

2.1. Conceptul de strategie de evaluare

Termenul de ‘’strategie ‘’ este unul folosit în armată și desemnează modalitățile de angrenare a tuturor resurselor armate pentru a ieși învingătoare. În evaluarea didactică, termenul de ‘’strategie ‘’ este unul destul de controversat.

‘’Semnificația de bază a conceptului de strategie didactică este aceea a modului în care se combină metodele între ele, metodele cu mijloacele de învățământ, dar și cu formele de organizare. Strategia desemnează modul optim de îmbinare a metodelor de învățământ, cu mijloacele și formele de organizare a activității didactice.’’(Cerghit, Ioan,apaud, Manolescu, Marin,2004,Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar,Editura Credis ,București, pag 140)

Pentru ca reușita școlară a elevului să fie realizată, este necesar ca și activitatea de evaluare să suporte transformări. Aceasta trebuie integrată organic în structura procesului de învățământ.Evaluarea trebuie să fie un proces activ pe tot parcursul predării și învățării.

În învățământul contemporan este necesar ca profesorului evaluator să i se ofere posibilitatea de a fi creativ, de a avea inițiativă, de a fi original.

Tendințele actuale sunt de a înlocui evaluarea tradițională ce avea rol de verificare și control cu o activitate de evaluare ce însoțește predarea și învățarea pas cu pas, ca parte integrantă a procesului de învățământ.

În evaluarea didactică este absolut necesar ca profesorul să-și precizeze intențiile și opțiunile și să adopte cele mai bune decizii în raport cu situațiile educaționale existente.Astfel, realizarea evaluării moderne presupune:

-motivarea realizării ei,

-stabilirea obiectivelor de urmărit,

-alegerea conținuturilor,

-stabilirea itemilor,

-stabilirea descriptorilor de performanță,

-stabilirea duratei probei de evaluare,

-corectarea și interpretarea rezultatelor,

-valorificarea lor;

Din necesitatea adaptării evaluării la cerințele societății moderne au apărut standardele curriculare de performanță.

Standardele curriculare de performanță constituie părți componente ale programei școlare.Cuvântul “standard” înseamnă :”ansamblu de norme care reglementează calitatea , caracteristicile, forma etc. a unui produs, precum și documentul în care sunt consemnate aceste norme.” (DEX) În cadrul procesului de învățământ, standardele curriculare de performanță se referă la calitatea învățării, la rezultatele obținute. Asta înseamnă că testarea măsoară în cantitativ și calitativ în ce măsură au fost atinse obiectivele propuse, transformate în comportamente.

‘’Standardele de performanță reprezintă un sistem unitar pentru toți elevii, stabilit la sfârșitul unei etape de școlarizare.De asemenea, ele constituie criterii de evaluare a calității procesului învățării, care să arate nivelul la care au fost realizate obiectivele propuse, proiectate.Standardele de performanță au un caracter normativ, constituie dovezi utile la îndemâna tuturor celor implicați în procesul educațional.’’(Șerdean, IOAN,2006,Didactica limbii și literaturii române,Editura Corint,București, pag.291)

Standardele curriculare de performanță sunt utile pentru toți actorii educaționali:elevi, profesori, părinți.

Cunoscând standardele curriculare de performanță, elevii vor fi conștienți de ce atitudini trebuie să dea dovadă, de nivelul de cunostințe la care trebuie să ajungă și ce comportamente trebuie să-și formeze. Astfel, ei pot să acționeze în direcția realizării acestora, implicând toate resursele psiho-fizice de care dispun.

Standardele curriculare de performanță sunt extrem de folositoare și în autoreglarea activității profesorilor.Aceștia pot relua anumite probleme, exerciții practice în funcție de rezultatele constatate în formarea de comportamente, atitudini și însușiri de cunoștințe la elevii lor. Părinții sunt și ei beneficiari ai acestor standarde curriculare de performanță, devenind conștienți de așteptările școlii de la copiiii lor, precum și de implicarea lor în educația copiilor.

‘’Standardele curriculare de performanță pot fi atinse și apreciate cât mai aproape de realitate prin folosirea unor criterii unitare de evaluare care poartă denumirea de ‘’descriptori de performanță.’’ (Șerdean, Ioan,2006,Didactica limbii și literaturii române,Editura Corint,București, pag.291)

2.2. Taxonomii ale strategiilor de evaluare

Tipul de strategie de evaluare potrivit unei anumite situații educaționale se alege în funcție de mulți factori plasați în spațiile următoare:

‘’1.Spațiul intențiilor

2.Spațiul problemelor tehnice sau al dispozitivului de evaluare;

3.Spațiul destinației ‘’(Hadji,Ch.,apaud Manolescu,Marin, 2010,Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară, București, pag 53)

Pentru realizarea unei analize/ clasificări a strategiilor de evaluare se utilizează două perspective.Acestea au fost descrise de profesorul Marin Manolescu în cartea sa ‘’Teoria și metodologia evaluării’’:

1.perspectiva criterială,

2.perspectiva axelor polare;

1.Perspectiva criterială

Strategiile evaluative au fost de-a lungul anilor clasificate după mai multe criterii:

a)actorii evaluării (elevii și profesorii).Astfel putem avea:

-evaluare centrată pe profesor, influențată de personalitatea și caracterul său moral,

-evaluare centrată pe elev, având influențe din partea personalității acestuia;

b)instrumentele evaluării;

Evaluarea poate fi:
-evaluare obiectivă, în care probele de evaluare sunt standardizate pentru o evaluare cât mai exactă a nivelului de cunoștințe, capacități, atitudini;

-evaluare impresivă, care are ca scop nivelul calitativ al rezultatelor.

c)obiectul evaluării ( produsul evaluat):

-evaluare sumativă, în care accentul cade pe produsul final al activității de învățare;

-evaluare formativă, în care accentul este pus pe procesul instructiv-educativ ce conduce la realizarea produsului.

d)extensia evaluării,numărului de elevi cărora li se adresează evaluarea:
-evaluare frontală (adresată unei clase),

-evaluare de grup( adresată doar unui anumit grup de elevi),

-evaluare individuală(adresată unui singur elev).

e)referențialul la care se recurge. Astfel găsim conform profesorului Cerghit:

‘’-criteriul “conținut” sau norma programei,

-norma statistică a grupului școlar (media clasei)sau standarde locale, naționale sau internaționale,

-norma individuală (raportarea la sine însuși),

-evaluarea criterială (raportarea la obiective)’’(Cerghit, Ioan,2008, Sisteme de instruire alternative și complementare, Editura Polirom, Iași,pag. 303)

f)Parametrul “timp” în evaluare:

-evaluare inițială,

-evaluare formativă,

-evaluare sumativă;

2. Perspectiva axelor polare

La sfârșitul secolului xx clasificarea strategiilor de evaluare s-a făcut pornindu-se de la premiza că acestea se aleg pentru un mod sau tip major de evaluare.’’Strategiile evaluative în educație se reduc la demersuri specifice care conduc la opțiuni și care se configurează în posibilități alternative dihotomice.”(De Ketele, apaud Manolescu,Marin, 2010,Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară, București, pag 54) Ele se pot încadra în mai multe axe polare;

Axa Evaluare formativă-evaluare recapitulativă

Evaluarea formativă este acel tip de evaluare ce se realizează pe parcursului procesului instructiv educativ.Rolul ei este acela de a interveni cu corecturi și de a regla predarea și învățarea.

Evaluarea recapitulativă se realizează atunci când procesul de predare-învățare a luat sfârșit. Ea apreciază rezultatele obținute.

Axa Evaluare criterială- evaluare normativă

Evaluarea criterială presupune raportarea elevului la sine însuși, la progresul/ regresul înregistrat de acesta, precum și în raport cu posibilitățile intelectuale de care dispune.

Evaluarea normativă compară elevii între ei și-i clasifică în funcție de rezultatele obținute.

Axa Evaluarea unui ‘’obiect ‘’ particular-evaluarea care vizează toate ‘’obiectele’’

Evaluarea unui singur obiect școlar se referă atât la un singur elev, cât și la un singur tip de rezultate școlare.

Evaluarea ce se referă la toate obiectele presupune evaluarea tuturor elevilor, dar și a mai multor tipuri de rezultate școlare.

Axa Evaluarea produsului- evaluarea procesului

Evaluarea produsului înseamnă evaluarea rezultatelor obținute în urma predării și a învățării.

Evaluarea procesului se referă la evaluarea întregului proces instructiv-educativ ce a condus la obținerea respectivelor rezultate.

Axa Descriere/ apreciere- măsurare

Activitatea de evaluare este una interpretativă. Evaluarea ca și descriere/ apreciere se referă la calitatea rezultatelor obținute, iar ca și măsurare , la cantitatea de cunoștințe înmagazinate, la cantitatea de competențe formate.

Axa Evaluare proactivă- evaluare retroactivă

Evaluarea proactivă este acel tip de evaluare stabilit dinainte, urmărește dacă scopurile propuse au fost realizate și dacă da, în ce măsură.

Evaluarea retroactivă nu este prestabilită, ci se constituie pe masură ce se realizează.

Axa Evaluare ‘’globală’’, holistică- evaluare ‘’analitică’’

Prin evaluare globală se realizează o activitate evaluativă ce vizează învățarea ca și tot unitar.

Prin evaluare analitică accentul cade pe raporturile existente între cunoștințe, capacități formate, deprinderi, pe masura în care cunoștințele noi sunt încadrate în tiparele deja existente, pe maniera în care elevul aplică cele învățate, pe capacitatea de transfer a cunoștințelor, pe ce știe să facă elevul cu ce a învățat.

Axa Evaluare internă- evaluare externă

Evaluarea internă o realizează învățătorul cu propria-i clasă, pe baza aplicarii unui instrument de evaluare constituit de acesta.

Evaluarea externă presupune aplicarea unui instrument evaluativ constituit de altcineva în vederea verificării în ce măsură elevii corespund standardelor curriculare de performanță.Ex. testele naționale

Axa Evaluare personală- evaluare oficială

Evaluarea personală, ‘’oficioasă’’ se realizează la școală și are scopul de a îmbunătăți procesul didactic pe parcursul desfășurarii lui.

Evaluarea oficială se realizează în scop certificativ, elevul susține un examen, obține o diplomă, un atestat ce-i oferă anumite drepturi.

Mai există câteva axe polare în funcție de care se clasifică strategiile de evaluare:
‘’Axa Evaluare categorială/ frontala versus evaluarea personalizată;

Axa Evaluare integrativă versus evaluare contextualizată;

Axa Evaluare reflexivă versus evaluare participativă;

Axa Evaluare imperativă versus evaluare negociabilă;

Axa Evaluare motivantă versus evaluare sancționantă;

Axa Evaluare formală versus evaluare informală.’’(Manolescu, Marin, 2010, Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară, Buc, pag 56)

Strategii evaluative criteriale versus strategii evaluative normative

Activitatea de evaluare a suferit multiple transformări în epoca modernă. Strategiile evaluative cu rol predominant formativ cele mai importante sunt:

-strategiile evaluative criteriale,

-strategiile evaluative normative;

În învățământul contemporan trendul este acela de a se trece de la evaluarea comparativă, care permitea clasificarea elevilor, la evaluarea criterială, cea bazată pe obiective educaționale.

Evaluarea comparativă, deși ușor demodată acum, nu trebuie eliminată complet, ci redusă ca pondere.Cele doua variante de strategii evaluative nu trebuie considerate opuse, ci sunt mai degrabă complementare.

Strategii evaluative normative/comparative

Elevii realizează performanțe în mod diferit, nu toți sunt capabili de performanțe maxime în toate domeniile.Acest lucru ține de disponibilitățile psiho-fizice proprii fiecărui individ, de capacitățile intelectuale diferite, de mediul socio-cultural, de interese, aspirații, aptitudini.

Învățământul are tendința de a realiza clasificări ale elevilor în funcție de anumite standarde la care elevul poate ajunge.

‘’Modelul teoretic al selecției și al distribuției elevilor a fost oferit de baza statistică a ‘’curbei în formă de clopot’’ a lui Gauss. Aplicate modului de distribuire a performanțelor școlare ale elevilor, intervalele pe această curbă sunt reprezentate astfel:

-70% (valoarea centrală) reprezintă performanțe medii;

-13% (în dreapta acestui interval) reprezintă elevii buni;

-13% (în stanga valorii medii)reprezintă elevii slabi;

-La extremele acestor intervale sunt situați elevii foarte buni(2%) și elevii foarte slabi (2%).”(Manolescu, Marin, 2010, Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară,Buc., pag 57)

De aceea criteriile de notare și probele de evaluare trebuie concepute și standardizate pentru a se ajunge la o clasificare reală a elevilor într-unul din intervalele sus menționate.Mai intâi se definesc performanțele standard, apoi se eleborează standardele instructiv-educative, care sunt astfel elaborate și ierarhizate, încât unii elevi ating doar nivelul standardelor inferioare, iar alții ating standarde superioare.

Strategiile de evaluare astfel concepute poartă numele de strategii normative, comparative.Datorită lor elevii sunt încadrați în niște ierarhii, conștientizând de multe ori ei înșiși acest lucru, și uneori funcționând ca factor motivant. Unii vor dori să iasă dintr-o anumită categorie, să-și schimbe eticheta de “elev slab” sau “elev mediocru”.

Aceste strategii de evaluare sunt tot mai des blamate, iar tendința societății contemporane este aceea de a le înlocui cu strategiile evaluative criteriale sau prin obiective.

Diplomele primite la sfârșit de an, cele care au luat locul premiilor, atestă faptul că elevul este premiat la disciplina / disciplinele la care a obținut calificativul Foarte bine. El a realizat performanțele cuprinse în obiectivele cadru și de referință la materia/ materiile respective, nu în raport cu colegii lui, ci în relație cu particularitățile intelectuale proprii și cu efortul depus.

Strategii evaluative criteriale sau Evaluarea prin obiective

Strategiile evaluative criteriale au ca etalon obiectivele educaționale.Scopul utilizării lor este acela de a verifica dacă elevii au atins “standardul minim acceptat” sau “performanța minimă acceptată”.Acest lucru reprezintă nivelul minim de cunoștințe fără care elevul nu poate trece în etapa următoare.

Strategiile evaluative criteriale se împart în mai mute categorii în raport cu modul diferit în care obiectivele pot fi formulate, operaționalizate, ierarhizate,definite.În cartea sa “Teroarea creionului roșu”, publicată în anul 2001 la Timișoara, Editura Universității de Vest, D. Ungureanu,( pag 147), realizează o împărțire a lor:

-strategii evaluative criteriale realizate în raport cu obiective prestabilite (aflate în documentele școlare oficiale);

-strategii de evaluare criteriale concepute tot în raport cu obiective prestabilite (concepute de către cadrul didactic pentru un capitol, sistem de lecții, lecție);

-strategii evaluative criteriale concepute în funcție de obiective concepute ad-hoc, pe parcursul procesului instructiv- educativ.

-strategii de evaluare criteriale care au la bază obiective operaționalizate în mod temeinic;

-strategii de evaluare criteriale bazate pe obiective orientative.

Obiectivele ce stau la baza strategiilor de evaluare criteriale sunt cele prevăzute în Curriculum Național:

-obiective de ciclu (curriculare),

-obiective cadru,

-obiective de referință,

-obiective de evaluare propriu- zisă.

Evaluarea comparativă nu trebuie exclusă, ea fiind cel mai adesea criticată. Trebuie folosită cu măsură.Între cele două tipuri de strategii evaluative ar trebui să existe o relație de complementaritate.

Clasificarea strategiilor de evaluare se realizează în funcție de trei condiții din a căror fuziune apare imaginea de ansamblu asupra evaluării. Ele sunt:

1.Cantitatea de informații, priceperile, deprinderile pe care elevul trebuie să le dețină. Astfel apare EVALUAREA GLOBALĂ.

2.Timpul la care se referă activitatea de evaluare: la începutul, în timpul sau la sfârșitul activității de învățare.

3.Sistemul de referință, util în formularea concluziilor.

Combinarea acestor condiții conduce la apariția a trei tipuri de strategii evaluative folosite de orice cadru didactic ce realizează evaluări:

a)Evaluarea inițială,

b)Evaluarea formativă;

c)evaluarea sumativă.

Din pacate, evaluarea inițială este folosită foarte puțin. Evaluarea formativă este cel mai frecvent utilizată, ea devenind parte integrantă a procesului de învățare. Evaluarea sumativă este folosită ca “sancțiune” ce încheie activitatea de învățare cu note / calificative și realizează ierarhizarea elevilor.

Există în acest moment încercări de eliminare a tuturor formelor de evaluare. Până se va stabili dacă se continuă sau nu această activitate, școala românească este responsabilă cu emiterea judecăților de valoare, cu formularea concluziilor asupra activității de învățare a elevilor, cu ierarhizarea lor și acordarea de diplome.

2.3 Evalurea inițială- prezentare genarală

“Dacă aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință.”( R. Ausubel,apaud Manolescu, Marin, 2004,Curriculum pentru învățământul preșcolar și primar,Editura Credis, București ,pag.147)

Evaluarea inițială este acel tip de evaluare care se realizează la începutul unui program de învățare, la începutul unui capitol pentru care este nevoie de cunostințe considerate cheia întelegerii noului capitol, la început de an școlar,la începutul unui ciclu de școlarizare,la începutul studiului unei noi discipline școlare, la preluarea clasei de către un profesor nou. Rolul evaluării inițiale este acela de a stabili nivelul pregătirii elevilor într-un anumit moment, dar și premizele integrării acestora în activitățile viitoare de învățare.

Cunoașterea nivelului de pregătire al elevilor, a capacităților de învățare de care dispun aceștia, a măsurii în care ei stăpânesc cunoștințe, priceperi, deprinderi necesare integrării cu succes în activitățile de învățare ulterioare este o condiție absolut necesară pentru succesul actului didactic.

Evaluarea inițială ajută la realizarea de remedieri , la aplicarea programelor de recuperare/ refacere de noțiuni , la reluarea de exerciții, probleme ce constituie punți de legatură în însușirea noilor noțiuni, cunoștințe, în formarea de priceperi și deprinderi.

Acest tip de evaluare mai are și denumirea de “răul necesar” datorită faptului că orice tip de evaluare este un factor generator de stres, dar și datorită încercărilor de a face din acestă activitate un demers natural, firesc.Se realizează prin probe de natura practică sau scrise sau examinări orale.

Evaluarea inițială îndeplinește două funcții:
-funcția diagnostică,

-funcția prognostică;

Funcția diagnostică se referă la faptul ca evaluarea inițială realizează un inventar al achizițiilor anterioare ale elevilor, concretizat în cunoștințe, capacități, priceperi și deprinderi.Evaluarea inițială are ca scop și depistarea unor eventuale decalaje existente între elevii aceleiași clase.Ea identifică și capacitățile de învățare ale elevilor.

Din punctul de vedere al profesorului, aceasta descoperă cauzele care au generat rezultatele respective și îi ajută să cunoască nevoile cognitive ale elevilor.

Aplicând probe de evaluare inițială, profesorii pot să sesizeze existența diferențelor în pregătirea copiilor și în disponibilitățile psiho-cognitive ale acestora. Astfel, ei pot acționa în direcția atingerii obiectivelor educaționale tinând seama nu doar de particularitățile de vârstă ale elevilor, ci și de particularitățile individuale ale acestora.

Funcția predictivă sau prognostică a evaluării inițiale se referă la posibilitatea de a utiliza datele obținute în organizarea activității didactice viitoare.

Astfel , cadrul didactic își poate alege strategiile didactice potrivite colectivului de elevi în funcție de rezultatele obținute de elevi în urma evaluării inițiale.De asemenea, profesorul decide și necesitatea adoptarii unui program de recuperare cu întreaga clasă sau doar cu anumiți elevi.

Evaluarea inițială are o importanță deosebită în activitatea didactică atât în ceea ce-l privește pe profesor, cât și în ceea ce privește activitatea de învățare a elevilor. Profesorul interpretează rezultatele obținute și-și reglează activitatea didactică în funcție de ele, iar elevul se raportează la ele și își poate angaja totalitatea resurselor psiho-cognitive pentru atingerea obiectivelor educaționale.

2.4 Evaluarea formativă– prezentare generală

Termenul de evaluare formativă a fost utilizat prima dată în anul 1967 de catre Scriven odată cu dezbaterile privind abordarea evaluării ca parte integrantă a procesului instructiv- educativ.

Evaluarea formativă este acel tip de evaluare realizat pe parcursul actului didactic, integrat organic pe parcursul învățării, care are ca principal scop repararea, din mers, a erorilor pe care elevii le pot săvârși. Principalul ei obiectiv este acela ca fiecare elev să atingă nivelul minim de cunoștințe fară de care nu se poate merge mai departe la lecțiile/ capitolele următoare.

Caracteristici ale evaluării formative:

-‘’este o evaluare criterială, bazată pe obiectivele învățării,

-semnifică faptul că evaluarea face parte din procesul educativ normal,

-,, nereușitele ‘’ elevului sunt considerate ca momente în rezolvarea unei probleme și nu slăbiciuni ale acestuia,

intervine în timpul fiecărei sarcini de învățare,

-informează elevul și profesorul asupra gradului de stapânire a obiectivelor,

-permite profesorului și elevului să determine dacă acesta din urmă posedă achizițiile necesare pentru a aborda sarcina următoare, într-un ansamblu secvențial,

-asigură o reglare a proceselor de formare (a elevului) cu scopul de a-i permite o adaptare a activităților de învățare,

-are ca scop să îndrume elevul să surmonteze dificultățile de învățare,

-este parte componentă a procesului de învățare, este continuă, mai curând analitică și centrat mai mult pe cel ce învață decât pe produsul finit.” (Manolescu, Marin, 2010, Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară, Buc., pag 61-62)

Evaluarea formativă este un tip de evaluare care influnțează atât activitatea profesorului, cât și pe cea a elevilor.

Pentru elev:

-îi confirmă/ infirmă cât de eficient s-a pregatit,

-îl ajută să găsească problemele de învățare cu care se confruntă și să acționeze pentru a le rezolva,

-realizează care sunt modalitățile de corectare a problemelor de învățare,

-recuperarea se poate face în pași mici, de la comportamente cognitive minimale, la comportamente cognitive intermediare, tinzând ulterior spre cele maximale,

-elevul nu este supus clasificării, nu primește note sau calificative și nu este criticat,

-eforturile de învățare sunt stimulate, elevul poate pune întrebări și acționa singur pentru a-și depăși dificultățile de învățare,

-se formează capacitatea de autoevaluare.

Pentru profesor:

-primește feed- back imediat despre performanțele activității de predare, despre eficiența strategiilor instructiv- educative utilizate,

-poate interveni imediat în ameliorarea situației dacă detectează erori, confuzii,

-poate trata diferențiat elevii.

Evaluarea formativă nu este doar o metodă de evaluare. Ea poate fi considarată și o atitudine.. Nu verifică doar cât de temeinic sunt însușite cunostințele, ci reflectă și asupra învățării ca proces.Ajută elevul să-și reconstituie activitatea de învățare, îi atrage atenția asupra eventualelor lacune în cunoștințe, priceperi, deprinderi formate și îl ajută să găsească modalități de recuperare.

2.5 Evaluarea sumativă – prezentare generală

Termenul de “evaluare sumativă” este folosit pentru prima dată tot în anul 1967, tot de către Scriven, odată cu apariția conceptului de evaluare formativă.Reușita oricărui act de natură didactică este strâns legată de proiectarea și realizarea acțiunilor evaluative atât formative, cât și sumative.Cele trei tipuri de strategii de evaluare se află într-o strânsă relație de interdependență.

Cea care are o pondere mai mare este, bineînțeles, evaluarea formativă, dar cele două strategii sunt greu de delimitat.De aceea, de multe ori în cadrul testelor de evaluare de tip formativ, cadrul didactic acordă calificative.Într-o asemenea situație, evaluarea formativă este, de fapt, o evaluare sumativă deghizată.

În momentul evaluărilor, majoritatea cadrelor didactice, deși promovează un tip de învățământ centrat pe elev și folosesc metode de învățare atât tradiționale, cât și moderne, revin la demersuri evaluative tradiționale.Profesorul nu mai este privit de către elev drept prieten, confident, mentor, ci capătă imaginea unui controlor cu pix roșu, unui om care decide cât de pregatit este copilul, care-l va sancționa dacă greșește. Acest lucru nu este deloc comod nici pentru profesor, dar prin fișa postului acesta trebuie să îndeplinească și rolul de factor de decizie, să evalueze și să puna note/ calificative în catalog. Există în activitatea la catedră a oricărui dascal amintiri cu priviri triste, ochișori înlăcrimați și necesitatea de a sta de vorba cu copilul, de a-l ajuta să înțeleagă unde anume a greșit și de a stabili ce anume să mai învețe.

Un element esențial în realizarea evaluărilor de tip sumativ îl reprezintă transparența.Stabilirea criteriilor de evaluare este esențială pentru interpretarea cât mai ușoară de către profesor a rezultatelor obținute. Pentru elev este util să le cunoască pentru a înțelege baremul de notare și ce anume se așteaptă de la el.

De asemenea, este necesar ca profesorul să stabilească un climat în care elevul să se simtă înțeles, apreciat, în care să existe “un contact pedagogic” între el și profesor.

Evaluarea sumativă nu trebuie să ramână acel tip de evaluare cu rol de control. Ea ar trebui să meargă progresiv, cu pași mici, spre calea însușirii de cunoștințe și a formării de priceperi și deprinderi, negociind și renegociind cu elevii nivelul învățării și dirijându-l de profesor în funcție de particularitățile intelectuale ale elevilor.

Caracteristici esențiale ale evaluărilor de tip sumativ:

– este o evaluare ce realizează un bilanț și se aplică la sfârșitul parcurgerii unor sarcini instructiv- educative ce reprezintă un tot unitar;

-are în vedere rezultatele învățării, produsele ei, nu elevul sau ceea ce a condus la respectivele rezultate;

-poate lua forma unei evaluări interne, dar de cele mai multe ori poate fi externă (teste naționale, examen de bacalaureat, etc.);

-la sfârșitul ei elevii sunt ierarhizați, primesc calificative, note, diplome, atestate;

-nu mai poate influența procesul învățării sau ameliorarea notelor, dar poate ajuta generațiile viitoare de elevi;

Evaluarea sumativă prezintă informații cu privire la:

a)atingerea obiectivelor educaționale,

b)atingerea unui anumit nivel în pregătirea elevilor,

c)nivelul de promovabilitate,

d)acordarea de diplome,

e)clasificări ale elevilor,

f)stabilirea eficienței profesorilor;

2.6.Complementaritatea celor trei tipuri de strategii evaluative

Deosebirea dintre cele trei tipuri de strategii de evaluare nu este o activitate ușor de realizat.Între cele trei există o unitate ce arată trecerea de la învățământul tradițional la unul modern, contemporan.

Deosebirea este totuși dată nu de tehnicile folosite sau de criteriile de apreciere, cât mai ales de momentul utilizării ei pe parcursul procesului instructiv-educativ, cât și de funcțiile îndeplinite.

Pentru ca procesul didactic să aibă eficiență maximă, este necesară combinarea celor trei forme de evaluare.Aceste strategii nu trebuie considerate a fi opuse, ci complementare.’’De aceea, o acțiune de evaluare eficace trebuie să fie, în mod necesar, continuă și completă, iar singura atitudine justificată și eficientă față de folosirea lor se exprimă nu în opțiunea pentru una din aceste forme, ci în îmbinarea acestora, în realizarea unui proces de evaluare în forme și cu funcții multiple, perfect integrat activității didactice(Radu, I.T.apaud Manolescu, Marin, 2010, Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară, Buc., pag 67)

Evaluarea trebuie să conducă la o activitate de învățare optimă. Ea trebuie să fie și situativă și să producă dezvoltarea capacității de autoevaluare.

Pentru ca evaluarea să fie calitativă, nu trebuie să folosească un singur instrument, ci mai multe și mai diverse.Astfel se evită rutina și conformismul și se stimulează dezvoltarea personalității.

Cea mai buna alternativă pentru a evita monotonia și conformismul o constituie complementaritatea metodelor de evaluare. Folosirea acestei complementarități conduce la avantaje profesionale, atât pe profesor, cât și pe elev.

Strategiile de evaluare trebuie combinate în maniera optimă pentru evaluarea diferitelor capacități ale elevilor. Un rol important în alegerea combinației potrivite îl joacă obiectivele propuse și inspirația profesorului.

Activitatea evaluativă este deosebit de importantă în formarea socială a copiilor pentru că ne arată dacă aceștia au atins nivelul de performanță stabilit și ne îndrumă activitățile de predare către realizarea cu succes a acesteia

CAP. III: EVALUAREA FORMATIVĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

3.1. Funcțiile evaluării formative

Evaluarea formativă este parte componentă a procesului de învățare.Funcțiile îndeplinite de ea se suprapun în linii mari cu funcțiile evaluării.

Astfel avem:

-funcția de constatare;

În cadrul evaluării formative se constată și se apreciază activitatea desfașurată de către cadrul didactic, precum și efortul de învățare depus de elevi.Se stabilește totodată gradul de atingere a obiectivelor educaționale sau în ce măsură elevii ating/ depășesc nivelul minim de performanță acceptat.

Evaluarea formativă are rol de feed-back pentru că depistează factorii negativi sau pozitivi cu rol determinant în activitatea de învățare.

-funcția de reglare a sistemului;

Evaluarea formativă este o activitate ce ameliorează activitatea educatorului și a elevilor săi în vederea optimizării rezultatelor obținute.Astfel , în ceea ce-l privește pe profesor, acesta își poate reevalua activitatea didactică , schimba anumite metode, trata diferențiat, stimula motivațional elevii.În cazul elevilor, aceștia află ce cunoștințe, priceperi, deprinderi nu stăpânesc temeinic și pot acționa în consecință.

-funcția de predicție;

Rezultatele obținute în cadrul evaluărilor de tip formativ sunt utilizate cu scopul de a orienta activitatea comună a cadrului didactic cu elevii săi datorită anticipării rezultatelor ulterioare.

-funcția educativă;

Aplicând probe de evaluare formativă, elevii conștientizează ce cunoștințe dețin, ce deprinderi au formate în raport cu capacitățile cognitive de care dispun. Astfel ei devin motivați să-și depășească nivelul actual și să se perfecționeze.

-funcția socială;

Învățământul modern promovează și învățarea prin colaborare, stimulează ajutorul reciproc între elevi, îi pune pe cei mai performanți să devină mentori, modele de urmat pentru cei mai puțin pregătiți.

3.2.Caracteristici ale evaluării formative

Evaluarea formativă devine eficientă atunci când ajunge să fie autoevaluare și să regleze activitatea de învățare.Astfel, în anul 1982 a aparut conceptul de “educație formatoare”, pornind de la această idee.Teoreticieni ca G. Nunziati, J. J. Bonniol și R. Amigues au pus bazele teoretice ale acestei noțiuni. Ceea ce are diferit acest concept este că pune mai mult accent pe relația de predare- învățare.Demersul pedagogic este astfel centrat pe autoreglarea asigurată de elev.

Pentru ca elevul să devină parte a schimbării efectuate în sistemul lui de cunoștințe, în deprinderile și priceperile pe care le posedă, trebuie ca să cunoască foarte bine obiectivele educaționale, ceea ce se așteaptă de la el, să înțeleagă sarcinile de rezolvat și cele mai bune modalități de rezolvare a lor.Practic, elevul își însușește instrumente de evaluare proprii profesorului, deci autoevaluarea nu mai este o simplă activitate de autocontrol.

Luând cunoștință de obiectivele ce trebuie atinse, de criteriile și modalitățile de evaluare, elevul are o reprezentare clară a scopurilor urmărite, precum și a condițiilor de autoevaluare.Elevul învață să-și corecteze erorile, să-și gestioneze în mod inteligent timpul alocat studiului, să insiste pe anumite aspecte pe care nu le stapânește bine.

Activitatea esențială a elevului devine activitatea de reglare. Reprezentarea dinainte a sarcinilor învățarii joacă un rol extrem de important.

Elevul are un rol activ în învățare, este participant direct la propria-i formare.

Evaluarea formativă presupune grija față de măsurarea corectă a rezultatelor și aprecierea lor în mod corespunzator.Accentul ei este pus pe problemele de valoare, ea va emite ulterior judecăți de valoare.

Aplicând evaluarea formativă, profesorul acordă o mai mare importanță funcției educative a evaluării. Se promovează aspectul uman în general.

Evaluarea de tip formativ vizează mai multe aspecte ale devenirii ființei umane: cel cognitiv, afectiv, dar și cel psihomotor; se ocupă deopotrivă de rezultatele școlare, dar și de activitățile de predare și învățare.

Se constituie ca parte integrantă a procesului instructiv- educativ, nu separată și ofera feed-back atât profesorului, cât mai ales elevului.Profesorul este informat cu privire la punctele forte și cele negative ale efortului didactic depus, iar elevul primește informații în legatură cu cunoștințele, priceperile și deprinderile formate.

Rolul evaluării formative este unul activ, el intervine pe parcursul procesului didactic si corectează, din mers, procesele de predare și învățare, sugerează metode și tehnici de lucru, întărește utilizarea unora dintre metodele de predare-învățare și infirmă aportul altora.

Elevii sunt evaluați în raport cu descriptorii de performanță. Aceștia se cunosc atât de profesor, cât și de elev.Se pune accent pe comunicarea profesor-elev, pe comunicarea elev-elev, pe integrare socială.

Elementul central al evaluării formative este reprezentat de rezultatele pozitive, fară a se merge în permanență pe sancționarea celor negative.

Este o evaluare transparentă ce oferă rigoare metodologică, apreciind deasemenea ansamblul de procese ce declanșează și mențin învățarea.

3. 2.1. Evaluarea formatoare

Forma perfectă, desăvârșită a evaluării formative este considerată a fi evaluarea formatoare.Aceasta reprezintă o etapă superioară la care se ajunge odată cu asumarea de către elev a faptului că este responsabil de propria învățare.

‘’Caracteristica dominantă a evaluării formatoare este de a însoți și de a facilita învățarea. Din acest punct de vedere, evaluarea formatoare este o formă desăvârșită a evaluării formative. Aceasta concepție, calificată drept evaluare formatoare, are drept scop promovarea activității de învățare ca motor motivațional pentru elev, precum și ca sprijin în conștientizarea metacognitivă…Ajungem astfel la …autoreglare”(Vogler, Jean, apaud Manolescu, Marin, 2010, Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară, Buc., pag 63)

Caracteristica dominantă a evaluării formatoare o reprezintă înțelegerea de către elev a necesității cunoașterii scopurilor de atins, conștientizând faptul că singurul responsabil de propria-i formare este el însuși. Astfel, elevul devine capabil să-și regleze activitatea de învățare, să-și autoregleze comportamentul vis-à-vis- de cunoștințele însușite, capacitățile formate și să corecteze acest proces.

Evaluarea este, în esență, un proces de reglare/ autoreglare a învățării a cărui funcție principală este aceea de a-i clarifica elevului ce anume să învețe, de a-l face să devină conștient de traseul învățării și de face să funcționeze reglarea și autoreglarea didactică.

‘’Noi vorbim de o evaluare formatoare nu numai formativă, pentru că vrem să ajungem, pornind de la tehnicile de măsurare și de la definirea obiectivelor la un dispozitiv pedagogic mai larg și care să permită un grad mai ridicat de reușită. Noi vrem să facem din evaluare nu numai un instrument de control ci un instrument de formare, de care elevul va dispune pentru a urmări obiectivele personale și pentru a-și construi propriul parcurs de învățare.” (Nunziati, G., apaud Manolescu, Marin, 2010, Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară,Buc., pag 63)

Scopul fundamental al evaluării formatoare este să se poată aprecia la elevul ce se confruntă cu anumite sarcini de învățare, dacă se produc transformări în ceea ce privește cunoștințele însușite, capacitățile mentale formate sau deprinderi, priceperi însușite.

Evaluarea formativă devine eficientă atunci când presupune autoevaluare din partea elevului și factor de reglare a activității de învățare. Prin conceptul de “evaluare formatoare” este mai mult pusă în valoare relația predare- învățare.

Bazele evaluării formatoare sunt reprezentate de :

-înțelegerea de către elev a obiectivelor educaționale și a traseului pe care trebuie să-l parcurgă pentru atingerea acestora;

-elevul și doar elevul însuși este cel mai capabil să-și regleze comportamentele cognitive formate, având un rol activ în învățare, corectând, autocorectând procesul instructiv- educativ;

-elevul trebuie să –și însușească criteriile de realizare a sarcinilor învățării și criteriile conform cărora sarcinile învățării sunt considerate a fi reușite.

Evaluarea formativă nu garantează reușita învățării. Scopul său principal este de a regla activitarea de învățare cu ajutorul profesorului.

Evaluarea formatoare devine mult mai eficientă atunci când vine din inițiativa celui care învață. Formarea capacității de autoevaluare are rolul cel mai important, iar rolul profesorului implică și necesitatea de a-l învața pe elev să învețe.Tot profesorul trebuie să conceapă modalități de a-l face pe elev să se simtă activ și să-și poată evalua propria activitate de învățare.

Evaluarea formatoare reglează și autoreglează procesul învățării având ca suport sprijinul ambilor parteneri educaționali.Elevul este pus în situația de a învăța să anticipeze, de a-și reprezenta corect scopurile, de a-și planifica acțiunile,de a-și însuși criterii de reușită și de a-și autogestiona greșelile.

Prima condiție pentru îmbunătățirea activității de învățare este existența negocierii între elev și profesor, elevului oferindu-i-se posibilitatea de a aborda învățarea pe baza unei logici combinatorii având la dispoziție scopuri, produse, mijloace, metode și criterii de realizare.

Evaluare formativă versus evaluare formatoare

Evaluarea formativă:

-profesorul este cel care are inițiativa,

-profesorul intervine asupra activității de învățare a elevului,

-vine din exteriorul elevului, de la profesorul responsabil cu medierea învățării,

-are efecte asupra relației profesor/ elev din exterior.

Evaluarea formatoare:

-elevul este cel care are inițiativa;Aceasta poate fi sau nu îndreptată către profesor.

-apare datorită reflecției elevului asupra propriei învățări,

-este dată de motivația intrinsecă proprie elevului,

-are influențe asupra relației profesor /elev din int

3.3.Modalități de realizare a evaluării formative

Termenul de ‘’ metodă ‘’ provine din limba greacă din cuvântul ‘’methodos’’ (odos= cale și metha=către, spre ) și semnifică drumul pe care cadrul didactic trebuie să-l parcurgă cu elevii săi în vederea îndeplinirii cerințelor școlare. În ceea ce privește termenul de “metodă de evaluare”, acesta se referă la modalitățile prin care este evaluat elevul. Cu ajutorul metodelor de evaluare profesorul colectează informații cu privire la procesul de învățământ, dar și la produsele învățării, informații ce vor fi ulterior valorificate în diverse scopuri.

Metodele de evaluare se utilizează în toate cele trei tipuri de evaluări: inițială, formativă și sumativă.

În evaluarea inițială permite cunoașterea nivelului de cunoștințe al elevilor, precum și la cunoașterea disponibilităților lor de învățare.

În evaluarea formativă caracteristică învățământului modern, metodele de evaluare însoțesc și facilitează procesul învățării datorită reglării pe care o realizează.

În evaluarea de tip sumativ, metodele de evaluare ajută la colectarea de informații despre calitatea și cantitatea cunoștințelor, capacităților, deprinderilor și competențelor formate.

Metodele de evaluare sunt demersuri teoretico- acționale care se referă la ce să evaluăm, cât să evaluăm cum și când anume să evaluăm. Ele se elaborează și aplică în strânsă legătură cu componentele procesului didactic, se utilizează în concordanță cu particularitățile individuale și cu vârsta elevilor.

Sunt de natură dinamică, adaptându-se la nou și la perfectionare continuă.Unele sunt utilizate preponderant de profesor, altele cu precădere de către elev.

În clasificarea metodelor de evaluare un rol fundamental îl are timpul, criteriul cronologic. Astfel avem două mari categorii:

1.Metode tradiționale de evaluare:

-evaluarea orală,

-evaluarea scrisă,

-evaluarea prin probe practice,

-testul docimologic;

2.Metode alternative de evaluare:

observarea sistematică a comportamentului elevului,

-portofoliul,

-investigația,

-proiectul,

-autoevaluarea etc.

“Cele tradiționale și cele moderne pot să coexiste în diferite combinații, mai ales odată cu extinderea ariei de cuprindere a evaluării dinspre rezultate spre procese.” (Cerghit, Ioan, apaud Manolescu, Marin, 2010, Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară, Buc., pag 161- 162)

Metodele de evaluare tradiționale și cele moderne se află într-o relație de continuă complementaritate, fiecare dintre ele având atât calități, cât și dezavantaje.

Metode tradiționale:

1.Evaluarea orală este acel tip de evaluare ce însoțește procesul de predare- învățare pas cu pas și se realizează printr-o conversație în urma căreia profesorul conștientizează cantitatea de informații asimilată de elevi, precum și calitatea procesului instructiv- educativ.

Cea mai importantă metodă folosită este conversația euristică.Este o forma de conversație ce presupune schimburi verbale între elevi și profesori cu privire la temele discutate.Are un rol important în reactualizarea cunoștințelor și în ceea ce privește recapitularea și sistematizarea, dar și verificarea cunoștințelor anterioare.

Conversația euristică “ este o metodă didactică în care predomină acțiunea de comunicare orală, inițiată de profesor, orientată special pentru activizarea operațiilor logice ale gândirii elevului, necesară în procesul de descoperire și de valorificare a cunoștințelor și capacităților proiectate conform obiectivelor, instituționalizată la nivelul programelor școlare”. (Cristea, Sorin,1998, Dicționar de termeni pedagogici, EDP, Buc. pag. 71)

În cazul în care ceea ce se învață este nou pentru elevi, conversația euristică nu poate fi folosită.Utilizarea ei presupune ca elevii să dispună de informații anterioare celor noi. Astfel, elevii pot reține date, fapte, întâmplări.

Desfășurarea conversației euristice presupune abilități didactice pentru ca întrebările pe care profesorul le adresează să fie succesive și în concordanță cu răspunsurile primite de la elevi.

Baza conversației euristice este reprezentată de întrebări. Acestea sunt elementele cele mai întâlnite în toate modalitățile de evaluare. Principala problemă constă în formularea întrebărilor și în structurarea răspunsurilor. Întrebările formulate de profesor nu presupun mereu notări. Deseori ele fac parte din diferite metode de învățământ, precum și din evaluarea formativă. Astfel, se poate verifica cu rapiditate dacă conținutul lecției a fost înțeles de către elevi și dacă se poate interveni unde este nevoie cu clarificări.

“Întrebarea reprezintă un instrument didactic prețios, cu potențial pedagogic bogat atât pentru elev, cât și pentru profesor. Dialogul autentic permite reducerea distanței afective și cognitive dintre cei doi parteneri.Dar întrebarea nu reprezintă numai un instrument de comunicare, ci și un instrument de predare- învățare- evaluare. Întrebarea reprezintă o veritabilă strategie de predare, învățare și evaluare.”(Bocoș, Mușcata, apaud Manolescu, Marin, 2010, Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară, Buc.pag 163)

Rolul întrebărilor este acela de a activa gândirea elevului, de a-l pune în situația de a descoperi singur, de a-și sistematiza cunoștințele, de a și le consolida și de a afla la ce nivel se situează în raport cu obiectivele educaționale.

Avantajele evaluării orale:

se realizează comunicarea dintre profesori și elevi în termeni naturali și normali,

-elevii își dezvoltă capacitatea de exprimare orală,

-feed-back-ul este mult mai rapid,

-se pot clarifica eventualele erori mult mai ușor,

-se poate adecva modul de evaluare în funcție de calitatea răspunsurilor elevilor,

-elevul își poate manifesta originalitatea,

-se evaluează și comportamentul afectiv-atitudinal,

-evaluarea devine activitate de învățare, corectare, sistematizare și aplicare a cunoștințelor,

-evaluatorul poate observa “punctele forte” și pe cele “slabe”,

-se evaluează trăsături de personalitate, structura și calitatea limbajului folosit,

-alegerea conținuturilor evaluate se face cu mai multă flexibilitate,

-elevul nu-și poate ascunde lipsa anumitor cunoștințe,

-evaluatorul se adaptează din mers la specificul clasei de elevi,

-evaluarea se realizează mai repede,

-se poate realiza o verificare a detaliilor datorită întrebărilor suplimentare,

-stimulează atenția, creativitatea, originalitatea și gândirea critică,

-se realizează o mai bună cunoaștere a elevilor,

-se verifică modul de exprimare al elevilor, logica gândirii lor, dicția, spontaneitatea,

-elevul învață să se exprime liber, să devină un bun orator,

-ajută la fixarea cunoștințelor,

-au loc întăririle pozitive, elevul și profesorul primesc feed- back imediat asupra cunoștințelor însușite și astfel se poate interveni pentru corectarea erorilor.

În cadrul multor discipline evaluarea de tip oral este cea mai eficientă cale de a verifica însușirea de cunoștințe și formarea de capacități necesare asimilării conținuturilor viitoare . De aceea evaluarea de tip formativ se bazează pe acest tip de evaluare .

Evaluarea orală prezintă însa și o serie de dezavantaje:

-verificarea elevilor se realizează prin sondaj,

-dificultatea întrebărilor diferă de la un elev la altul,

-răspunsurile pot fi influențate de starea emoțională a elevului,

-are un grad scăzut de validitate și fidelitate,

-este mare consumatoare de timp,

-aprecierea rezultatelor este globală, nu detaliată,

-se pot genera erori datorită emoțiilor.

2.Evaluarea scrisă ocupă și ea un rol important în realizarea cu succes a evaluării formative. Astfel, cu ajutorul probelor scrise, elevii își prezintă achizițiile concretizate în cunoștințe, priceperi și deprinderi în absența unui contact direct cu cadrul didactic.

Profesorul primește informații privind calitatea activității realizate și roadele ei exprimate în gradul de pregătire al elevilor.Sunt semnalate și situații în care elevii nu dobândesc cunoștințe și nu realizează competențele necesare trecerii la nivelul următor, putându-se astfel interveni prin aplicarea de măsuri recuperatorii.

Evaluarea formativă se realizează prin următoarele modalități:

-probe scrise de control curent; Acestea cuprind 1-2 întrebări din lecția de zi și au o durată de aprox. 15-20 minute. Itemii vizează reproducerea celor învățate, dar și exerciții de muncă independentă ce urmăresc verificarea gradului de aplicare a cunoștințelor.

-examinările scurte de tip obiectiv, ce au o durată de aprox. 5 minute; Cuprind 4-6 întrebări la care elevii răspund succesiv. Corectarea se poate face atât de către cadrul didactic, cât și prin intercorectare (schimbarea lucrărilor între colegi).

-probe aplicate la sfârșitul unui capitol sau după anumite lecții ce reprezintă cheia înțelegerii întregului capitol; Conținutul acestora își propune să verifice elementele esențiale ale capitolului, deci îndeplinirea tuturor obiectivelor educaționale aferente lui.

Avantaje:

-rezultatele se raportează la un anumit criteriu de validare,

-elevii pot formula judecăți de valoare cu caracter obiectiv cunoscând criteriile de evaluare,

-răspunsurile se elaborează independent, în ritm propriu,

-capacitatea de gândire a elevilor este evidențiată,

-se examinează un număr mare de elevi într-un timp scurt,

-elevii sunt verificați din același conținut,

-se evaluează progresul/ regresul înregistrat de elev,

-elevii mai timizi se pot exprima mai ușor,

-crește încrederea în forțele proprii,

-se poate reveni asupra răspunsului dat.

Dezavantaje:

-feed-back- ul nu este imediat, de regulă a doua zi sau după terminarea fișei de evaluare,

-sunt evidențiate și erorile de scris/ exprimare,

-elevul nu poate fi ghidat prin întrebări suplimentare în elaborarea răspunsului corect.

Pentru ca rezultatele evaluării să semnifice ceva pentru elev, trebuie ca testele pedagogice să aibă anumite calități:

validitatea, calitatea probei de evaluare de a măsura exact ce este destinat să măsoare;

-fidelitatea;rezultatele probei de evaluare ramân constante în urma aplicărilor succesive;

-obiectivitatea, presupune existența concordanței între interpretările rezultatelor făcute de evaluatori diferiți;

-aplicabilitatea, calitatea probei de evaluare de a fi aplicată și interpretată ușor.

În evaluarea scrisă, instrumentul de evaluare este compus din itemi. Aceștia reprezintă elementele componente ale probei de evaluare, sarcina de lucru la care se adaugă răspunsul așteptat.

Modalitatea prin care cadrul didactic evaluator obține răspunsuri din partea elevilor se numește tehnică de testare. Un test cu mai mulți itemi poate include una sau mai multe tehnici de testare.

Astfel profesorului i se oferă mai multe posibilități de verificare a gradului de însușire a conținutului studiat și de verificare a gradului de îndeplinire a obiectivelor educaționale.

Datorită testelor pedagogice cadrul didactic poate analiza și interpreta informațiile obținute despre cunoștințele elevilor, precum și despre posibilitatea aplicării lor în rezolvarea de exerciții și probleme.El poate astfel lua decizii legate de ritmul de parcurgere a materiei, de necesitatea adoptării deciziilor ameliorative cu unii elevi sau cu întreaga clasă. Predarea se va face în funcție de particularitățile individuale ale elevilor și astfel aceștia pot fi tratați diferențiat.

În construirea itemilor se are în vedere :

-precizarea disciplinei de studiu, a clasei, capitolului,

-precizarea obiectivelor educaționale vizate de itemi,

-schema de notare,

-observații.

Din punctul de vedere al răspunsului așteptat și al obiectivității, itemii pot fi:

1.Itemi obiectivi:

a) Itemi de tip pereche

solicită din partea elevilor stabilirea de corespondențe între elemente dispuse pe două coloane,

-criteriul în funcție de care se stabilește răspunsul corect este enunțat în enunțul care precede cele două coloane,

-măsoară cantitatea de informații asimilată de elev bazându-se pe simple asociații, pe priceperea de a identifica relația existentă între două lucruri,

-pot utiliza reprezentări grafice sau pictograme,

-trebuie ca numărul de răspunsuri să fie mai mare decât cel al premizelor pentru reducerea posibilităților de ghicire.

b)Itemi cu alegere duală

-i se cere elevului să aleagă răspunsul corect din cele două variante date,

-pot fi utilizați pentru a verifica însușirea de cunoștințe, capacitatea elevilor de a utiliza definiții, reguli,

-presupun furnizarea de indicații privind modalitatea de răspuns,

-enunțurile trebuie să conțină o singură idee,

-elevii pot ghici răspunsul corect în proporție de 50%.

c)Itemi cu alegere multiplă

-presupun existența unui enunț și a unor soluții posibile,

-pot avea un singur răspuns corect sau mai multe,

-celelalte soluții posibile se numesc distractori,

-se utilizează frecvent în cadrul evaluărilor de tip formativ pentru a verifica înțelegerea, aplicarea sau interpretarea datelor factuale;

2.Itemii semiobiectivi:

a)Itemi cu răspuns scurt

-cerința este o întrebare directă, iar răspunsul se cere a fi formulat sub forma unei propoziții, fraze, a unui cuvânt, simbol,

-întrebările trebuie să fie scurte, clare, să nu sugereze răspunsul;

b)Itemi de completare

-se solicită drept răspuns unul sau două cuvinte,

-cerința reprezintă o informație incompletă,

-dimensiunea răspunsului este limitată;

c)întrebări structurate

-o întrebare structurată este formată din mai multe subîntrebări de tip obiectiv, semiobiectiv sau minieseu legate între ele printr-un element comun,

-include texte, date, grafice, subîntrebări, date suplimentare, alte subîntrebări,

-întrebările trebuie să ceară răspunsuri simple la început și să crească dificultatea lor spre sfârșit,

-fiecare subîntrebare poate testa unul sau mai multe obiective,

-se utilizează în cadul evaluării formative vizând toate categoriile taxonomice, de la simpla reproducere a definițiilor, a enumerărilor ajungând până la aplicarea practică a celor învățate, analiza, sinteza și formularea de ipoteze cu caracter științific, judecăți de valoare;

3.Itemii subiectivi:

a)Rezolvarea de probleme

-situația problemă trebuie să fie adaptată vârstei și nivelului de pregătire al elevilor,

-se poate trata atât în grup, cât și individual,

-se verifică modul în care elevii aplică cunoștințele însușite și astfel se poate stabili ritmul de parcurgere a materiei și eventualitatea aplicării măsurilor de recuperare cu înteaga clasă sau doar cu unii elevi;

b)Itemii de tip eseu

-se verifică abilitatea de a organiza și integra idei, de exprimare liberă, precum și interpretarea de date, aplicarea lor,

-sarcina de lucru trebuie să fie formulată clar, succint, precis, în termeni de performanță așteptată,

-se realizează și estimarea răspunsului așteptat,

-se utilizează în special la clasa a III a și a IV a;

Complementaritatea evaluărilor orale și scrise

Evaluările orale și evaluările scrise se află într-o relație de complementaritate în ceea ce privește realizarea evaluării formative. Ele nu acoperă nici separate, nici împreună, necesitatea realizării acestui tip de evaluare, ci trebuie completat cu probe practice, dar și cu metode alternative de evaluare.

3. Evaluarea prin probe practice

Acest tip de evaluare răspunde nevoii societații moderne ca școala să ofere promoții de absolvenți ce se pot integra activ- creativ în societate.

Evaluarea practică se poate realiza la o multitudine de discipline. Rezultatele oferite de ea nu se referă doar la produsul învățării elevului, ci și la procesul ce a generat învățarea. Cadrul didactic evaluator își poate analiza și propria activitate de predare. El poate să-și combine metodele folosite astfel încât rezultatele învățării să fie mulțumitoare.

Evaluarea practică este folosită cu succes la matematică, știinte, ed. fizica, limba română, ed. plastică, ed. muzicală.Cu ajutorul ei se verifică nu doar însușirea de cunoștințe, ci și conținutul practic al instruirii.

Este esențial ca elevii să cunoască tematica lucrărilor practice, etapele de parcurs pentru obținerea produsului finit, baremele de evaluare. Elevii trebuie să aibă la dispoziție materiale potrivite, modele și mijloace de realizare a produselor finite.

4.Potofoliul

Evaluarea formativă se poate realiza și prin metode alternative de evaluare. Una dintre cele mai relevante este metoda portofoliului. Portofoliul este o metodă de evaluare flexibilă și complexă ce integrează alte metode, procedee și instrumente specifice. Urmărește progresul elevului în ceea ce privește cunoștințele achiziționate, dar și atitudinile formate. Este un mijloc de valorizare a muncii elevului și un factor de dezvoltare a personalității. El cuprinde:

‘’-fișe de munca independentă,

-probe de evaluare de sinteză,

-lucrări de control curente,

-evaluări inițiale, în diverse etape și la diverse discipline,

-fișe de progres,

-evaluări sumative,

-fișe de ameliorare,

-grile și bareme de corectare,

-descriptori de performanță,

-seturi de itemi de diverse categorii: obiectivi, semiobiectivi și subiectivi,

-exemple de situații în care sunt utilizate diverse metode și instrumente de evaluare,

-grile descriptive sau uniforme referitoare la comportamentul elevilor față de activitatea școlară,

-grile de autoevaluare a comportamentului evaluativ etc.” (Manolescu, Marin, 2010, Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară, Buc.pag 189)

Portofoliul furnizează informații esențiale atât elevilor, cât și părinților și profesorilor. Cu ajutorul lui se comunică eficient rezultatele școlare și progresele înregistrate de elevi. Portofoliul încurajează autonomia elevilor.

Elementele componente ale portofoliului sunt evaluate de către cadrul didactic pe baza criteriilor de evaluare cunoscute de elevi.

Portofoliul demonstrează capacitatea creativă a elevilor, ingeniozitatea și gradul de implicare în activitatea de învățare, dezvoltă motivația elevilor și oferă cadrului didactic informații despre personalitatea elevilor. Aceștia au astfel un rol activ în învățare.Portofoliul are atât valoare instructivă, cât și formativă.

Proiectarea portofoliului trebuie să se facă în concordanță cu obiectivele educaționale vizate. Structura lui, dar și elementele componente, precum și criteriile de evaluare sunt stabilite de profesor având în vedere și preocupările elevului. El trebuie să fie determinat de trei elemente:

-scopul; Acesta va determina structura portofoliului. În structură sunt incluse elemente componente considerate obligatorii, dar elevul poate pune și materiale reprezentative pentru el.

-contextul; Se referă la vârsta copiilor, disciplinele de studiu, cerințele, abilitățile și preocupările elevilor.

-conținutul; Este cel mai important element al portofoliului pentru că în produsele muncii elevilor se poate înfățișa progresul în învățare, iar profesorul poate interveni acolo unde este necesar pentru realizarea de activități recuperatorii dacă trebuie.

Profesorii folosesc acestă metodă pentru că rezultatele ei se pot valorifica cu succes în cadrul evaluărilor continue și se adaptează oricărei materii și unei game largi de conținuturi didactice și obiective educaționale.

5.Investigația

Investigația este o modalitate de învățare, dar și o modalitate de realizare cu succes a evaluării formative. Ea oferă elevilor posibilitatea de a aplica cunoștințele însușite și se poate realiza pe o temă propusă atât de profesor, cât și de elevi. Cu ajutorul ei elevii învață să gândească și să acționeze individual, dar și în echipă.

Elevului i se cere să rezolve o problemă de natură teoretică sau să realizeze o activitate practică pentru care se află în situația de a realiza o investigație. Ea presupune activități de documentare, de observare a unor fenomene, activități de experimentare într-un anumit interval de timp. Se poate derula într-o oră de curs sau în mai multe ore de curs succesive.

Este necesar ca elevii:

-să înțeleagă sarcina de lucru,

-să găsească cele mai bune procedee pentru a obține informații,

-să le colecteze și să le organizeze,

-să formuleze ipoteze de lucru,

-să alcătuiască un plan de lucru pe care să-l poată modifica dacă consideră necesar,

-să colecteze informații suplimentare,

-să extragă concluziile investigației.

În evaluarea ei trebuie să avem în vedere mai multe criterii:

-elementul de noutate în alegerea temei investigate,

-originalitatea strategiilor utilizate,

-modul de aplicare a cunoștințelor,

-formularea ipotezelor de lucru,

-identificarea și selectarea procedeelor de obținere a informațiilor, de colectare și organizare a datelor,

-prelucrarea datelor, produsele realizate,

-argumentarea rezultatelor obținute,

-atitudinea față de sarcinile de lucru.

Avantaje:

-dezvoltă deprinderi de lucru individuale și în grup,

-dezvoltă capacitatea creativă, originalitatea, spiritul de observație, gândirea logică, capacitatea de analiză și sinteză,

-stimulează implicarea activă a elevilor, îi responsabilizează,

-cultivă interesul elevilor pentru cercetarea științifică,

-dezvoltă atitudini de toleranță, solidaritate, colaborare și cooperare,

-formează deprinderi de comunicare,

-este o modalitate de evaluare cu un pronunțat caracter formativ.

Dezavantaje:

-necesită timp și resurse materiale multiple;

Metoda investigației se aplică cu succes în cadrul a numeroase discipline. În cadul orelor de istorie, geografie, limba română, educație muzicală, se poate cere elevilor să realizeze investigații având ca tematică : personaje istorice, obiective geografice, scriitori, compozitori etc.

La orele de stiințe, ed. civică se pot da subiecte de investigat în care elevul își demonstrează cunoștințele anterioare, vine cu soluții de tip cauză- efect și extrage concluzii ce ajută la dezvoltarea propriilor capacități psihice. Elevii învață astfel și să colaboreze, învață unul de la altul și concurează nu cu colegii, ci alături de ei , cu sine însuși spre a deveni mereu mai bun.

6.Proiectul

Este o metodă de evaluare cu caracter interactiv ce îi implică pe elevi în realizarea unei cercetări.Este o formă complexă de evaluare ce permite aprecierea capacităților și cunoștințelor superioare, permite valorificarea calităților individuale ale elevilor. Este deasemenea o metodă de evaluare ce stimulează motivația elevilor. Se poate efectua atât în grup, cât și individual. Se începe în clasă, se continuă acasă și se finalizează tot în clasă. Tema proiectului trebuie să fie considerată interesantă de către elevi, aceștia să dispună de suficiente resurse bibliografice și să fie puternic motivați.

Realizarea proiectului presupune clarificarea de la început a modului de desfășurare și de evaluare a acestuia.Etapele realizării proiectului sunt:

stabilirea temei proiectului,

-obiectivele proiectului,

-formarea grupelor de lucru,

-alegerea subiectului pentru fiecare grup,

-repartizarea sarcinilor în cadrul grupului,

-cercetarea propriu- zisă,

-realizarea materialelor,

-prezentarea concluziilor,

-evaluarea proiectului.

În ceea ce privește materialul bibliografic, acesta se poate oferi elevilor sau aceștia pot avea și sarcina de a-l căuta. Cercetarea și realizarea materialelor se face acasă. Dacă se lucrează pe grupe, sarcinile membrilor grupului se împart. Data finalizării proiectului se stabilește de către profesor împreună cu elevii săi.

Profesorul îndeplinește multiple roluri:

-coordonator al proiectului, urmărind realizarea acestuia pas cu pas,

-evaluator continuu, apreciind munca depusă de toți membrii grupului,

-evaluator la sfârșitul proiectului, evaluând procesul, produsul final sau pe ambele.

Este bine ca elevii să aibă un model de prezentare a raportului datorită faptului că se află la început de drum și trebuie să-și formeze deprinderi de muncă intelectuală. Structura proiectului cuprinde:

1.Pagina de titlu (cuprinde tema proiectului, autorii, perioada realizării lui)

2Cuprinsul (titlul, capitole, subcapitole)

3.Introducerea

4.Conținutul

5.Concluzii

6.Bibliografie

7.Anexe

Evaluarea proiectului poate fi realizată după criterii bine stabilite sau poate fi globală. Proiectul poate fi realizat la o disciplină sau pot fi proiecte pluridisciplinare. El trebuie realizat prin îmbinarea cunoștințelor teoretice cu cele practice.

Avantaje:

-elevul devine participant activ la propria-i formare intelectuală, practică, morală,

-dezvoltă creativitatea, gândirea critică,

-stimulează capacitatea de a munci în echipă;

Dezavantaje:

-reduce rolul profesorului,

-necesită timp special,

-se poate diminua interesul elevilor pe parcursul realizării acestuia.

3.4. Exemplificări

1)Aplicarea investigației

În cadrul unei ore de curs la disciplina Limba și literatura română, la clasa a- III-a , se poate aplica această metodă alternativă de evaluare astfel:se alege un text din manual, ex. ‘’Cenușăreasa”, după Fratii Grimm. Elevii, individual sau în grupe de aprox. 4 elevi primesc sarcini prin instrucțiuni precise. Ei trebuie să înțeleagă și să rezolve sarcinile primite.Sarcini:

-citește textul următor,

-scrie formula de început și de încheiere a basmului,

-notează ideile principale,

-prezintă personajele, evidențiind câte o trasătură relevantă,

-ilustrează ideea principală folosind altă modalitate de comunicare, în afara cuvântului. Ex. desen, mimică etc.,

-povestește basmul, folosind mimica și gesturile;

Aplicând această metodă, elevii se obișnuiesc cu analiza textelor literare. Se pot evalua nu doar cunoștințele însușite, ci și capacitățile formate, creativitatea elevilor, inițiativa, flexibilitatea, cooperarea, modul cum se raportează la sarcini.

2)Fișă de evaluare formativă

Obiectul: Limba și literatura română

Subiectul: Adjectivul

Clasa a III-a

Obiective operaționale:

O1 – să identifice adjectivele din textul dat;

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii subliniază cel puțin două adjective)

O2 – să găsească cuvinte cu înțeles opus pentru adjectivele date;

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii găsesc cuvinte cu sens opus pentru cel puțin un cuvânt)

O3 – să găsească cuvinte cu înțeles asemănător pentru adjectivele date;

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii găsesc cuvinte cu sens asemănător pentru cel puțin un cuvânt)

O4- să scrie forma de plural a adjectivelor date.

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii scriu forma de plural pentru cel puțin un cuvânt)

Descriptori de performanță:

OO1

Nivel minim:subliniază corect două adjective;

Nivel mediu: subliniază corect trei adjective ;

Nivel maximal: subliniază corect patru adjective.

OO2

Nivel minim: scriu corect un adjectiv;

Nivel mediu: scriu corect două adjective;

Nivel maximal: scriu corect trei adjective.

OO3

Nivel minim: scriu corect un adjectiv;

Nivel mediu: scriu corect două adjective;

Nivel maximal: scriu corect trei adjective.

OO4

Nivel minim: scriu corect un adjectiv;

Nivel mediu: scriu corect două adjective;

Nivel maximal: scriu corect trei adjective.

ITEMI:

1.Subliniați adjectivele: “Înaltul munte se întindea în fața noastră.

Daniela are un pisoi jucăuș.

Rochița roșie îmi place mult.

În clasă sunt copii ordonați.”

2.Găsiți cuvinte cu sens opus pentru:

frumos-

vesel –

scund –

3.Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru:

mare –

supărat –

fericit –

4.Treceți adjectivele de mai jos de la numărul singular la numărul plural:

mic-

amabil-

utilă-

3)Fișă de evaluare formativă:

Obiectul: Matematică

Subiectul: Exerciții și probleme

Clasa a III-a

Obiective operaționale:

O1–să rezolve exerciții de înmultire a nr. naturale în concentrul 0-10000;

( obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii rezolvă corect cel puțin un exercițiu)

O2 –să efectueze corect operații matematice,aplicând algoritmii de calcul învățați;

(obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 20 elevi rezolvă corect cel puțin un exercițiu)

O3 –să rezolve probleme cu plan;

(obiectivul se consideră realizat dacă cel puțin 20 dintre elevii clasei rezolvă problema cu plan).

Descriptori de performanță:

OO1

Nivel minim: rezolvă corect un ex.;

Nivel mediu: rezolvă corect două ex;

Nivel maximal: rezolvă cele trei ex.

OO2

Nivel minim: efectuează corect un ex.

Nivel mediu: rezolvă corect un ex. și al doilea parțial corect;

Nivel maximal: rezolvă corect cele două ex.

OO3

Nivel minim: află o singură necunoscută;

Nivel mediu: rezolvă problema cu plan, dar greșește la calcule;

Nivel maximal :rezolvă problema cu plan și face calculele corect.

1.Rezolvati exercițiile:

15X3=

16X8=

25X16=

2.Calculați folosind ordinea operațiilor:

2X15+3=

16X4+12X17=

3.Rezolvați problema: “Ana are 17 mere.Ioana are de 3 ori mai multe mere.

-Câte mere au cele două fete împreună?

II-CERCETARE-ACȚIUNE PRIVIND IMPACTUL EVALUĂRII FORMATIVE ASUPRA EVOLUȚIEI ȘCOLARE A ELEVILOR

1.Obiectivele cercetării

Orice cercetare pedagogică se realizează în scopul dezvoltării și perfecționării continue a procesului de învățământ. Ea presupune existența unui suport metodologic de producere, prelucrare și interpretare a datelor cercetării. Aplicarea metodelor de cercetare depinde de experiența și nivelul de pregătire al profesorului, de personalitatea lui, precum și de influența a diverși factori: tehnici, materiali, temporali, organizatorici. Cercetarea pedagogică are în componență: metode de colectare a datelor, de măsurare a datelor și de prelucrare și interpretare a lor.

În practica pedagogică există o multitudine de posibilități de cercetare datorită existenței unei game diverse de probleme ce necesită soluții.

În cadrul cercetării s-au urmărit obiectivele:

1)Integrarea optimă a evaluării formative prin folosirea de mijloace specifice;

2)Folosirea metodelor și descriptorilor drept unice criterii de măsurare obiectivă a rezultatelor școlare;

3)Evidențierea funcțiilor evaluării formative;

4)Desprinderea concluziilor.

2. Ipoteza cercetării

În cercetarea efectuată s-a elaborat ipoteza: “DACĂ în activitatea didactică cadrul didactic integrează evaluarea formativă concepută rațional, riguros, folosită optim în funcție de specificul disciplinelor de studiu, de interesele elevilor, ATUNCI rezultatele școlare ale elevilor se îmbunătățesc.

În vederea demonstrării acestei ipoteze mi-am propus declanșarea unei cercetări psihopedagogice în care am folosit o serie de metode de cercetare: experimentul, observarea, testarea cunoștințelor, chestionarul, etc.

Cercetarea a fost organizată în anul școlar 2017-2018 pe eșantioane de elevi de vârstă școlară mică (9-10 ani). Am avut în vedere efectivul de elevi din clasa a- III- a pe care l-am condus în acel an școlar, compus din 25 elevi din mediul rural.

3.Subiecții cercetării

Colectivul de elevi se compune din 9 fete și 16 băieți. Dintre aceștia toți au frecventat grădinița. Am avut acestă clasă începând cu clasa pregătitoare, deci pe majoritatea elevilor îi cunosc foarte bine. Spun majoritatea pentru că de-a lungul celor 3-4 ani au existat situații în care elevii să se mute cu domiciliul în altă localitate (o fetiță în București, un băiat în Germania) și să-și schimbe implicit și școala.

Deasemenea în semestrul I din clasa I am avut un baiat venit de la o școală din București, iar la începutul clasei a- II- a un baiat venit de la o școală dintr-o localitate apropiată și o fetiță rămasă repetentă din cauza multiplelor probleme de sănătate.

Și în acest an școlar a mai venit un băiețel tot din București și un altul repetent din școala noastră.

În cazul noilor veniți, importanța evaluării inițiale a fost covârșitoare.

La preluarea clasei, aceștia proveneau din două gradinițe, ambele aflate în localitate, 9 dintre ei fiind aduși cu microbuzul școlii, datorită desființării școlii din vecinătatea uneia dintre gradinițe.

Majoritatea părinților lucrează în agricultură sau au locuri de muncă plătite modest, acest fapt influențând în mare măsură nivelul de trai al familiei și educația elevilor. Doar 3 dintre elevi au părinți cu studii superioare și locuri de muncă bine plătite.

Dintre cei 25 elevi, doar 6 sunt ajutați de părinți, ceilalți bazându-se doar pe ceea ce învață la școală. Acest lucru de multe ori constituie un avantaj pentru mine pentru că elevii nu vin cu niște lucruri învățate greșit sau cu deprinderi pe care să le corectez ulterior.

Nivelul clasei nu este unul omogen. Există 12 copii care învață temeinic și obțin calificative de B și Fb, ceilalți obținând în majoritatea testelor calificativul S, rareori B.

Am un singur elev cu CES, problema acestuia fiind una majoră de vedere. Acesta nu vede aproape deloc fără ochelari și ar avea nevoie de intervenție chirurgicală. Părinții nu-și permit acest lucru, iar ochelarii de vedere sparți nu i-au fost înlocuiți. Soluția găsită de mine a fost mutarea elevului foarte aproape de tablă. Problemele de vedere l-au facut mai irascibil și agitat și întâmpin adeseori probleme la clasă din cauza acestor lucruri. Elevul tinde să devină agresiv cu ceilalți și există mereu discuții la nivelul clasei.

Voi incerca în continuare să prezint prin intermediul unei cercetări la nivelul clasei mele, modul în care evaluarea formativă concepută în manieră rațională, riguroasă, influențează rezultatele școlare ale elevilor.

4.Metodologia cercetării

Unitatea de învățare: Fracții

Conținut științific:Fracții subunitare, fracții echiunitare cu numitorul mai mic sau egal cu 10

Noțiunea de fracție

Numirea, scrierea și citirea fracțiilor

Compararea, ordonarea fracțiilor subunitare

Adunarea și scăderea fracțiilor cu același numitor

Obiective operaționale:

OO1-să scrie corect fracții corespunzătoare reprezentărilor grafice;

( obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii scriu corect cel puțin o fracție)

OO2- să reprezinte grafic fracțiile date;

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii reprezintă cel puțin o fracție)

OO3- să compare fracții cu același numitor;

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii compară corect cel puțin două perechi de fracții)

OO4- să ordoneze crescător fracții cu același numitor;

( obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii scriu corect cel puțin primele două fracții)

OO5- să ordoneze descrescător fracții cu același numitor;

(obiectivul este atins dacă toți elevii clasei scriu corect cel puțin primele două fracții)

OO6- să efectueze operații de adunare/ scădere a fracțiilor cu același numitor;

(obiectivul este atins dacă toți elevii efectuează corect cel puțin o operație)

OO7- să asocieze corect fracția cu denumirea corespunzătoare(subunitară, echiunitară)

( obiectivul este considerat realizat dacă cel puțin 20 elevi asociază corect cel puțin o fracție)

Descriptori de performanță:

OO1

Nivel minim: scrie corect o fracție;

Nivel mediu: scrie corect două fracții;

Nivel maximal: scrie cele trei fracții.

OO2

Nivel minim: reprezintă corect o singură fracție;

Nivel mediu: reprezintă două fracții;

Nivel maximal: reprezintă corect cele trei fracții.

OO3

Nivel minim: compară două perechi de fracții;

Nivel mediu: compară corect patru perechi de fracții;

Nivel maximal : compară corect cele șase perechi de fracții.

OO4

Nivel minim: scriu corect primele două fracții;

Nivel mediu: scriu corect primele patru fracții;

Nivel maximal: scriu corect toate cele șase fracții.

OO5

Nivel minim: scriu corect primele două fracții;

Nivel mediu: scriu corect primele patru fracții;

Nivel maximal: scriu corect toate cele șapte fracții.

OO6

Nivel minim:efectuează corect o operație;

Nivel mediu: efectuează două operații;

Nivel maximal: efectuează cele trei operații.

OO7

Nivel minim: asociază corect o fracție;

Nivel mediu: asociază două fracții;

Nivel maximal: asociază cele trei fracții.

FIȘĂ DE EVALUARE FORMATIVĂ

1.Scrie fracția corespunzătoare părților colorate din desene.

a)

b)

c)

2. Colorează părțile corespunzătoare fracțiilor :

a)

b)

c)

3.Compară fracțiile: a) și ; și ;

b) și; și;

c ) și ; și;

4.Ordonează crescător fracțiile:

, , , , ,

5.Ordonează descrescător fracțiile:

, , , , , , .

6.Calculează:

a)-= b) +-= -+=

7.Privește desenele și alege varianta corespunzătoare:

a)

subunitară sau echiunitară

b)

subunitară sau echiunitară

c)

subunitară sau echiunitară

Concluzii:

În urma aplicării fișei de evaluare s-a constatat:

FIȘĂ DE RECUPERARE PERSONALIZATĂ

Pentru elevul B.A.R., ex 1 și 2, pentru B.I.A., ex 2 și 4,pentru C.C.A toate cele 4 ex., pentru M.L.F. ex 2, 3 și 4., pentru N.D.M. toate ex, pentru O.R.F. ex.2.

1.Scrie fracția corespunzătoare desenului, după model:

a)

b)

-obiectivul este atins dacă scrie corect cel puțin o fracție;

2.Compară fracțiile, pe baza modelului:

a)și , b) și ;

-obiectivul este atins dacă elevul compară cel puțin o pereche de fracții.

3.Ordonează crescător fracțiile:

Ordine crescătoare-fracțiile sunt așezate de la cea mai mică la cea mai mare,

-fracția cea mai mică are numărătorul cel mai mic;

, , , , .

-obiectivul se consideră atins dacă elevul scrie corect cel puțin primele 2 fracții ;

4.Ordonează descrescător fracțiile:

Ordine descrescătoare-fracțiile sunt așezate de la cea mai mare la cea mai mică,

-fracția cea mai mare are numărătorul cel mai mare.

-obiectivul se consideră atins dacă elevul scrie corect cel puțin primele 2 fracții ;

În urma aplicării acestei fișe elevii au obținut următoarele rezultate:

Fișa de recuperare și-a îndeplinit cu succes rolul de factor mediator în recuperare, iar evaluarea de tip formativ a permis ca elevii să poata recupera din mers materia. Astfel, pot trece la unitatea tematică următoare.

Unitatea de învățare “Tărâmul copilăriei”

Conținut științific:

Descrierea unei ființe

Comunicarea prin imagini

Pronumele personal (pronumele personal de politețe, genul pronumelui, numărul pronumelui)

Scrierea corectă a ortogramelor „printr-o”, „printr-un”

Textul creativ după un plan de întrebări

Obiective operaționale:

OO1-să prezinte trasături morale și fizice ale ființelor;

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii enumeră trei trăsături morale și trei trăsături fizice ale ființelor)

OO2-să explice înțelesul imaginilor prezentate;

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii extrag mesajul transmis de cel puțin o imagine)

OO3-să alcătuiască propoziții corecte din punct de vedere gramatical și lexical cu pronume personale aflate la diferite genuri și numere;

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii alcătuiesc cel puțin o propoziție corectă din punct de vedere gramatical și lexical cu pronumele personale cerute)

004-să scrie corect ortogramele “printr-o”, “printr-un”;

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii clasei alcătuiesc cel puțin o propoziție corectă cu una dintre ortograme)

OO5-să alcătuiască texte creative pe baza întrebărilor;

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii alcătuiesc texte scurte răspunzând la întrebările date)

Descriptori de performanță:

OO1

Nivel minim: scrie corect propozițiile și prezintă trei trăsături fizice și trei trăsături morale cu trei/patru omisiuni.

Nivel mediu: scrie corect propozițiile și prezintă trei trăsături fizice și trei trăsături morale cu una/două omisiuni.

Nivel maximal: scrie corect propozițiile și prezintă trei trăsături fizice și trei trăsături morale.

OO2

Nivel minimal: explică înțelesul unei singure imagini.

Nivel mediu: explică înțelesul a două imagini.

Nivel maximal: explică înțelesul a trei imagini.

OO3

Nivel minimal: alcătuiește două propoziții în care să foloseasă pronumele personale cerute.

Nivel mediu:alcătuiește corect trei propoziții cu pronumele personale cerute.

Nivel maximal: alcătuiește corect toate cele patru propoziții cu pronumele personale vizate.

OO4

Nivel minimal: scrie corect două propoziții cu ortogramele : “printr-o”, “printr-un”.

Nivel mediu: scrie corect trei propoziții cu aceste ortograme.

Nivel maximal: scrie toate cele patru propoziții.

OO5

Nivel minimal: alcătuiește textul pe baza întrebărilor, corelează răspunsurile date cu titlul, scrie corect gramatical și lexical, cu patru omisiuni.

Nivel mediu: alcătuiește textul pe baza întrebărilor, corelează răspunsurile cu titlul, scrie corect, cu două-trei omisiuni.

Nivel maximal: alcătuiește textul pe baza întrebărilor, corelează răspunsurile cu titlul, scrie corect gramatical și lexical.

FIȘĂ DE EVALUARE FORMATIVĂ

1.Realizează o scurtă descriere a unui membru din familie precizând trei trăsături morale și trei trăsături fizice ale acestuia.

2.Ce transmit imaginile alăturate?

3.Alcătuiește câte o propoziție în care să folosești pronume personale la:

a) numărul plural,

b)numărul singular,

c)numărul singular, genul feminin,

d)numărul plural, genul masculin.

4.Alcătuiește câte două propoziții în care să introduci cuvintele: “printr-o”, “printr-un”.

5.Scrie un scurt text cu titlul “Jucăria năzdravană”, după următorul plan de întrebări:

a) Ce jucărie ai primit?

b) Ce s-a întâmplat când ai ajuns cu ea în camera ta?

c) Cum ai reacționat când ai văzut ce se întamplă?

d) Ce ai facut mai întâi?

e) Dar apoi?

f) Ce hotărâre ai luat în cele din urmă?

Concluzii:

În urma aplicării fișei de evaluare s-a constatat:

FIȘĂ DE RECUPERARE PERSONALIZATĂ

Pentru elevii B.A.R.(ex. 1,2,3) ,B.I.A.(ex.2),C.R.A.(ex.1), C.C.A.(ex. 1,2,3),M.L.F .ex. 2,3), N.D.M., (ex. 1,2,3) O.R.F (ex. 1,2,3), am aplicat o fișă de recuperare.

1.Scrieți două trăsături fizice și două trăsături morale ale fetiței prezentate în fragment.

Ex. trăsături fizice: înaltă, slabă, frumoasă etc.

Ex. trăsături morale: bună, veselă, înteleaptă etc.

“Ana era un copil grăsuț și frumos,blondă și avea ochi albaștri în care se oglindea sufletul ei bun și gândirea profundă.”

-obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii enumeră cel puțin o trăsătura fizică și una morală;

2.Pronumele personale sunt la nr. plural când se referă la mai multe persoane ( noi, voi, ei, ele) și la nr. singular când se referă la o singură persoană ( eu, tu, el, ea)

Pronumele personale sunt la genul masculin când se referă la unul sau mai mulți băieți (el, ei) și la feminin când se referă la una sau mai multe fete (ea, ele).

Alcătuiește câte o propoziție în care să folosești pronume personale la:

a) numărul plural,

b)numărul singular,

c)numărul singular, genul feminin,

d)numărul plural, genul masculin.

– obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii alcătuiesc cel puțin o propoziție corectă din punct de vedere gramatical și lexical cu pronumele personale cerute;

3.Cuvintele „printr-un”, „printr-o” se scriu întotdeauna cu cratimă.

Alcătuiți o propoziție cu „printr-un” și o propoziție cu „printr-o”.

– obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii alcătuiesc o propoziție corectă cu una dintre ortograme scrisă corect;

În urma aplicării acestei fișe elevii au obținut următoarele rezultate:

Fișa de recuperare și-a îndeplinit cu succes rolul în recuperarea materiei, iar evaluarea de tip formativ a permis ca elevii să – și poată fixa anumite cunoștințe și să le aplice cu succes.. Astfel, pot trece la unitatea tematică următoare.

C) Proiect “Frumusețile primăverii”

Odată cu începerea unității tematice “Salutare, primăvară!” am derulat cu elevii mei proiectul “Frumusețile primăverii”, temă stabilită împreună cu aceștia.

Tema: Frumusețile primăverii

Obiectivele:

O1- îmbogățirea cunoștințelor despre anotimpul primăvara;

O2- confecționarea de materiale diverse caracteristice acestui anotimp;

O3-dezvoltarea simțului estetic și a originalității;

O4- dezvoltarea gândirii critice, a flexibilității gândirii și a spiritului de echipă.

Timp de lucru: 3 saptămâni

Mod de organizare:3 grupe

Grupa 1 “Curioșii” (se ocupă de documentare)

Sarcini:

-caută ghicitori de primăvară,

-găsesc informații despre viața plantelor și animalelor în acest anotimp,

-scriu informații despre sărbătorile de primăvară,

-adună poezii de primăvară,

-texte creative “Primăvara”,

-dialog Zâna Primăvara versus Ghiocelul;

Grupa 2 “Creativii” (realizează diverse produse)

Sarcini:

-picturi de primăvară (peisaje, flori, ouă de Paști, păsări, plante etc.),

-desene de primăvară,

-marțișoare,

-felicitări (8 Martie, Paști),

-copacul înflorit,

-căsuța păsărelelor;

Grupa 3 “Artiștii” (cei ce dramatizează)

Sarcini:

-cântă cântece de primăvară,

-recită poezii de primăvară,

prezintă obiceiuri locale de Paști,

-pictează ouă,

-joc de rol’’ Zâna Primăvara se ceartă cu Zâna Iarnă’’.

Locul de desfășurare: se începe în clasă, se continuă acasă, se prezintă produsele finite în clasă.

Resurse materiale: manual, cărți, ziare, dosare, mape, hârtie colorată,foi de desen, acuarele, pensule, creioane colorate, lipici, crenguțe, scândurele, ouă, farfurii de lut, pixuri, reviste, internet.

Structura proiectului:

1.Pagina de titlu

2.Cuprinsul

3.Introducerea

4.Elemente de conținut

5.Concluzii

6.Bibliografia

Rolul cadrului didactic:

-oferă indicații și mediază legăturile dintre elevi,

-analizează săptămânal produsele finite,

-evaluator continuu.

Criterii de evaluare:

procurarea de materiale necesare,

gradul de implicare în realizarea produselor,

capacitatea de a munci în echipă,

acuratețea produselor realizate,

gradul de finalizare,

originalitatea,

respectarea temei,

capacitatea de exprimare orală/ scrisă,

capacitatea de interpretare.

Evaluarea grupelor:

Curioșii

Creativii

Artiștii

Concluzii:

În urma aplicării acestei metode alternative de evaluare s-a constatat:

-unii elevi au manifestat reticență privind munca în echipă, tinzând către lucru individual,

-subtemele au fost respectate în totalitate,

-produsele finite au fost bine realizate, originale și practice,

-doi dintre elevi au fost mai puțin interesați cu privire la tema aleasă,

-interpretările făcute s-au bazat și pe mimică, gesturi, dansuri și costume populare,

-elevii au avut posibilitatea de afirmare în funcție de propriile abilități,

-a existat competiție între echipe pentru realizarea de produse complexe și originale,

-elevii au avut o atitudine pozitivă și și-au exprimat intenția de a mai participa la astfel de proiecte.

D ) Investigație – aplicație la lecția “Fructul cel mai valoros”, poveste populară

Obiective operaționale:

OO1- să prezinte formula de început a basmului;

( obiectivul se consideră realizat dacă toți copiii scriu primul enunț al basmului)

OO2- să scrie ideile principale ale textului;

( obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii scriu cel puțin trei dintre ideile principale)

OO3- să găsească însușirile morale ale personajelor principale (tatăl, băiatul cel mic);

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii scriu cel puțin o însușire morală a fiecăruia);

OO4- să extragă mesajul textului;

(obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii scriu concluzia desprinsă din text)

OO5- sa redea prin desen un moment din poveste;

( obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii desenează un moment din lecție).

Descriptori de performanță:

OO1

Nivel minim: scrie formula de început cu greșeli de ortografie și punctuație.

Nivel mediu: scrie formula de început cu una- două greșeli de scris.

Nivel maximal: scrie corect formula de început a basmului.

OO2

Nivel minim: scrie trei idei principale.

Nivel mediu: scrie patru idei principale.

Nivel maximal: scrie cinci idei principale.

OO3

Nivel minim: scrie o singură trăsătură morală a celor două personaje.

Nivel mediu: scrie câte două trăsături morale ale personajelor.

Nivel maximal: scrie trei sau mai multe trăsături morale.

OO4

Nivel minim: scrie mesajul textului cu greșeli de scris.

Nivel mediu: scrie mesajul textului cu una- două greșeli de scris.

Nivel maximal: scrie corect concluzia desprinsă din text.

OO5

Nivel minim: desenează un moment din lecție.

Nivel mediu: desenează și colorează un moment.

Nivel maximal: desenează și colorează în amănunt momentul prezentat.

Fișă de lucru

Citește textul și rezolvă cerințele:

Scrie formula de început a basmului.

Scrie ideile principale ale basmului.

Găsește însușirile morale ale tatălui și ale fiului cel mic asa cum reies din text.

Scrie mesajul textului.

Desenează un moment din lecție.

În urma aplicării metodei de evaluare, elevii au obținut următoarele rezultate:

Pentru elevii B.A.R. (ex 4), C.C.A. (ex.2,4), D.F.M. (ex.2), M.L.F. (ex.2), N.D.M. (ex 2,4), O.R.F.(ex4),R.V.S.(ex.4) am aplicat o fișă de recuperare personalizată.

FIȘĂ DE RECUPERARE PERSONALIZATĂ

Se dă textul:

Cățelușul cu urechi mari s-a apropiat de stăpânul său și a început să dea din coadă.Era extrem de fericit că îl vedea. Se gudura pe lângă el,sărea în două labe și lătra voios.

Ideea principală= povestire într-o propoziție scurtă a conținutului fragmentului

Ideea principală: Cățelușul se bucura că-l vedea pe stăpân.

Scrieți ideea principală a fragmentului următor:

Pisica s-a apropiat de șoricel.A început să-l miroasă și, gândul că în curând va avea o masă pe cinste, o făcea să-și miște codița de bucurie.

-obiectivul se consideră realizat dacă ambii copii scriu ideea principală a fragmentului;

Se citește fragmentul “ La scăldat”, de Ion Creangă. Se discută pa baza lui și se extrag concluzii. Elevii vor scrie mesajul.

2.Scrieți mesajul textului.

-obiectivul se consideră realizat dacă toți elevii scriu mesajul;

Fișa de recuperare și lectura unui alt text au condus la rezultatele dorite. Elevii au înțeles

cum formulăm idei principale și ce înseamnă mesaj, concluzie al/ a textului.

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

1.La ce primește calificative copilul dumneavoastră?

a.La teste

b.La întrebări când este ascultat

c.La proiecte

d.La temele de acasă

e. La portofolii

f.La caiete

g. La autoevaluări

2.Cum se desfășoară evaluarea la clasa copilului dumneavoastră?

a.Doamna îi anunță din timp, face recapitulare și apoi dau test

b.Doamna le spune că vor fi evaluați,stabilesc împreună modalitatea, exersează evaluarea

c.Li se dă test neanunțat, fără recapitulare

3.Cât de des primește calificative copilul dumneavoastră?

a.După fiecare unitate de învățare

b.Câteodată, la 2-3 săptămâni

c.La sfârșitul semestrului

4.Credeți că copilul dumneavoastră este evaluat corect?

a.Da

b.Nu

5.Aveți emoții când copilul dumneavoastră dă test?

a.Da

b.Nu

c.Uneori

6.Ce vi se pare mai important?

a.Calificativele primite

b.Ceea ce a învățat/ rezultatatele copilului

Interpretarea chestionarului:

1.La ce primește calificative copilul dumneavoastră?

a.La teste

b.La întrebări când este ascultat

c.La proiecte

d.La temele de acasă

e. La portofolii

f.La caiete

g. La autoevaluări

Părinții au avut posibilitatea de a alege mai multe răspunsuri pentru că și metodele de evaluare sunt multiple.

2.Cum se desfășoară evaluarea la clasa copilului dumneavoastră?

a.Doamna îi anunță din timp, face recapitulare și apoi dau test

b.Doamna le spune că vor fi evaluați,stabilesc împreună modalitatea, exersează evaluarea

c.Li se dă test neanunțat, fără recapitulare

3.Cât de des primește calificative copilul dumneavoastră?

a.După fiecare unitate de învățare

b.Câteodată, la 2-3 săptămâni

c.La sfârșitul semestrului

4.Credeți că copilul dumneavoastră este evaluat corect?

a.Da

b.Nu

5.Aveți emoții când copilul dumneavoastră dă test?

a.Da

b.Nu

c.Uneori

6.Ce vi se pare mai important?

a.Calificativele primite

b.Ceea ce a învățat/ rezultatatele copilului

În urma aplicării chestionarului am constatat ca nu toți părinții cunosc și înțeleg modalitățile de evaluare la care sunt supuși copiii dumnealor. Deasemenea, o parte dintre ei nu verifică modul în care au fost corectate caietele de teme.

Majoritatea părinților sunt la curent cu evaluarea pe bază de test scris și cunosc calificativele primite și datorită ședințelor cu părinții, dar și datorită faptului că testele le trimit acasă și vin înapoi semnate ( o parte dintre ele, altele nu mai vin deloc). Dumnealor consideră că elevii sunt evaluați corect.

Părinții au și ei emoții atunci când elevii dau test. Din păcate, unii dintre ei transmit aceste emoții negative și copiilor lor, influențând negativ comportamentul acestora la teste.

Majoritatea părinților sunt de acord cu faptul că totuși calificativele pot surprinde reacții de moment ale comportamentului școlar al elevului și că au rol și de corectare a acestuia, așa că întotdeauna ceea ce au învățat în final este cel mai important.

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

1.La ce primești calificative?

a.La teste

b.La întrebări când ești ascultat

c.La proiecte

d.La temele de acasă

e. La portofolii

f.La caiete

g. La autoevaluări

2.Cum se desfășoară evaluarea la clasa ta?

a.Doamna vă anunță din timp, face recapitulare și apoi dați test

b.Doamna vă spune că veți fi evaluați,stabiliți împreună modalitatea, exersați evaluarea

c.Vi se dă test neanunțat, fără recapitulare

3.Cât de des primești calificative ?

a.După fiecare unitate de învățare

b.Câteodată, la 2-3 săptămâni

c.La sfârșitul semestrului

4.Cum ti-ar plăcea să fii evaluat?

Oral, prin întrebări

b.Prin teste

c.Proiecte

d.Prin portofolii

5.Ai emoții la teste?

a.Da

b.Nu

c.Uneori

Interpretarea chestionarului:

1.La ce primești calificative?

a.La teste

b.La întrebări când ești ascultat

c.La proiecte

d.La temele de acasă

e. La portofolii

f.La caiete

g. La autoevaluări

Ca și părinții lor, și elevii au putut alege mai multe variante de răspuns, în funcție de cum au apreciat că sunt evaluați.

2.Cum se desfășoară evaluarea la clasa ta?

a.Doamna vă anunță din timp, face recapitulare și apoi dați test

b.Doamna vă spune că veți fi evaluați,stabiliți împreună modalitatea, exersați evaluarea

c.Vi se dă test neanunțat, fără recapitulare

3.Cât de des primești calificative ?

a.După fiecare unitate de învățare

b.Câteodată, la 2-3 săptămâni

c.La sfârșitul semestrului

4.Cum ti-ar plăcea să fii evaluat?

Oral, prin întrebări

b.Prin teste

c.Proiecte

d.Prin portofolii

5.Ai emoții la teste?

a.Da

b.Nu

c.Uneori

Chestionarul aplicat elevilor a evidențiat faptul că elevii preferă modalitățile alternative de evaluare. Evaluarea prin proiecte este considerată a fi mai puțin stresantă. Elevii au emoții atunci când susțin evaluarea prin teste scrise și consideră acesta un factor important în corectitudinea răspunsurilor date. Mulți spun că au greșit, deși știau răspunsul corect sau modalitatea de rezolvare a itemilor. Elevii mai vorbăreți consideră că evaluarea orală este, deasemenea, foarte puțin solicitantă, iar cei timizi preferă să fie evaluați prin teste scrise.

CHESTIONAR PENTRU PROFESORI

1.La ce acordați calificative?

a.La teste

b.La întrebări când ascultați

c.La proiecte

d.La temele de acasă

e. La portofolii

f.La caiete

2. Cum se desfășoară evaluarea la clasa dumneavoastră?

a.Elevii sunt anunțați din timp, faceți recapitulare și apoi dați test

b.Le spuneți că vor fi evaluați,stabiliți împreună modalitatea, exersați evaluarea

c.Dați test neanunțat, fără recapitulare

3. Cât de des acordați calificative ?

a.După fiecare unitate de învățare

b.Câteodată, la 2-3 săptămâni

c.La sfârșitul semestrului

4.Când acordați calificative:

a.Acestea sunt trecute imediat în catalog

b.Ascultați pentru mărire, dacă este cazul

5.În perioada de recapitulare:

a.Rezolvați exerciții asemănătoare cu cele de la evaluare

b.Rezolvați aceleași exerciții ca la test

c. Rezolvați exerciții total diferite față de cele de la test

6.Ce vi se par mai importante?

Calificativele primite

b.Ceea ce au învățat elevii

Interpretarea chestionarului:

1.La ce acordați calificative?

a.La teste

b.La întrebări când ascultați

c.La proiecte

d.La temele de acasă

e. La portofolii

f.La caiete

2. Cum se desfășoară evaluarea la clasa dumneavoastră?

a.Elevii sunt anunțați din timp, faceți recapitulare și apoi dați test

b.Le spuneți că vor fi evaluați,stabiliți împreună modalitatea, exersați evaluarea

c.Dați test neanunțat, fără recapitulare

3. Cât de des acordați calificative ?

a.După fiecare unitate de învățare

b.Câteodată, la 2-3 săptămâni

c.La sfârșitul semestrului

4.Când acordați calificative:

a.Acestea sunt trecute imediat în catalog

b.Ascultați pentru mărire, dacă este cazul

5.În perioada de recapitulare:

a.Rezolvați exerciții asemănătoare cu cele de la evaluare

b.Rezolvați aceleași exerciții ca la test

c. Rezolvați exerciții total diferite față de cele de la test

6.Ce vi se par mai importante?

Calificativele primite

b.Ceea ce au învățat elevii

În urma aplicării chestionarului adresat cadrelor didactice am constatat că majoritatea colegelor utilizează preponderent, ca metode principale de evaluare, testele și portofoliile, evaluările sunt anunțate din timp și sunt pregătite rezolvând exerciții asemănătoare. Calificativele sunt trecute în catalog, uneori după ce elevii au fost ascultați pentru mărire. Evaluările se realizează la sfârșitul fiecărei unități de învățare,iar profesorii folosesc rezultatele obținute pentru îmbunătățirea demersului didactic. Toată lumea consideră important ceea ce a învățat elevul, nu doar calificativele obținute.

CONCLUZII:

Tema acestei lucrări “Integrarea evaluării formative în procesul instructiv-educativ” a prezentat un interes deosebit pentru cei ce au contribuit la investigarea ei.

Proiectarea modernă a lecțiilor presupune centrarea activității didactice pe munca elevilor și pe procesul instructiv-educativ astfel încât elevii să devină factori responsabili de propria lor formare.

Activitatea de evaluare reprezintă o componentă esențială a procesului de învățământ. Evaluarea formativă trebuie să însoțească actul didactic pas cu pas fiind cea care garantează eficiența acestuia. Datorită integrării acesteia în procesul de învățare elevii primesc feed-back în legătură cu conținuturile ce trebuie asimilate,cu deprinderile ce trebuie formate, cu algoritmii ce sunt necesari a fi însușiți.

Feed-back primește și profesorul, acesta putându-și adapta metodele de predare la particularitățile clasei de elevi, dar și la cele individuale. Cadrul didactic acționează în deplină cunoștință de cauză, poate relua anumite conținuturi, adopta alte metode de rezolvare a problemelor, de formare de priceperi și deprinderi cu întreaga clasă sau doar cu unii elevi.

Profesorul poate utiliza, după aplicarea și interpretarea probelor de evaluare formative, și după reluarea/ fixarea cunoștințelor, și probe de recuperare personalizate.

Aplicând probe de evaluare formative la sfârșitul fiecărei unități de învățare, folosind proiecte tematice și investigații, rezultatele obținute au fost uimitoare și mi-au permis îmbunătățirea semnificativă a actului educațional. Am putut interveni mai ușor și sigur acolo unde a fost nevoie, am lucrat suplimentar cu anumiți elevi și, când am aplicat proba de recuperare, elevii mei știau să aplice practic cunoștințele însușite, stăpâneau noțiuni teoretice și se implicau activ și conștient în rezolvarea sarcinilor didactice impuse.

Proiectul tematic derulat cu ei mi-a permis deasemenea să valorific în manieră diferențiată cunoștințele, priceperile și deprinderile fiecăruia și în funcție de interesele și posibilitățile/ talentele lor. Elevii au avut oportunitatea de a-și demonstra creativitatea, unii au cântat, dansat, compus poezii, scris texte, desfășurat activități de cercetare. Picturile, desenele și celelalte produse ale activității au stârnit interesul elevilor, fiecare dorind să se evidențieze, să contribuie cât mai mult la succesul echipei din care a făcut parte. În final toată lumea a avut de câștigat. Elevii mei erau mulțumiti, relaxați și foarte motivați, iar învățarea a fost realizată în multiple variante: joacă, concurs, muncă în echipă, muncă individuală sau în perechi. Am reușit să primim ajutor și din partea părinților în realizarea unor căsuțe pentru păsărele sau prin punerea la dispoziție a costumelor populare.

Elevii au ajuns să-și asume responsabilitatea pentru propria învățare prin luarea unor decizii și formularea de opinii. Ei și-au însușit metode și tehnici de dezvoltare a gândirii critice și și-au format capacitatea evaluativă.

Aplicând metode tradiționale de realizare a evaluării formative, gen fișa de evaluare formativă, elevii, inițial ușor stresați, au constatat ca aceasta nu are rol de a-i “taxa” pentru fiecare mică greșeală, ci de a ne ajuta să învățăm din greșeli, să corectăm din mers procesul învățării și și-au schimbat atitudinea. Majoritatea au devenit mai motivați și responsabili. Au constatat că au greșit, au învățat mai mult, au solicitat, primit, oferit ajutor. Colectivul clasei a devenit mai unit, prieteniile legate au devenit mai strânse.

Integrarea evaluării formative în procesul didactic și analizarea integrării evaluării formative în procesul didactic a eficientizat activitatea mea la clasă, a contribuit la dezvoltarea capacității comunicative a elevilor mei, la motivarea acestora, la dezvoltarea cooperării între elevi, la dezvoltarea spiritului de competiție și de echipă. Elevii s-au simțit încurajați să-și depășească dificultățile prin efort propriu.

Astfel, obiectivele educaționale urmărite în această lucrare au fost realizate.

Bibliografie

-Cerghit, Ioan,2002, Sisteme alternative și complementare de instruire, Editura Aramis, București

-Cerghit, Ioan, 2008, Sisteme de instruire alternative și complementare, Editura Polirom, Iași

-Cristea, Sorin, 1998, Dicționar de termeni pedagogici, EDP, București

-Iucu, Romiță, Manolescu, Marin, 2001,Pedagogie, Editura Fundației Culturale “Dimitrie Bolintineanu”, București

-Joița, Elena, Ilie, V., Vlad, M., Frăsineanu, E.,2003,Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, Craiova

-Manolescu, Marin, 2004, Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar, Editura Credis, București

-Manolescu, Marin, 2010, Teoria și metodologia evaluării, Editura Universitară, București

-Potolea, Dan, Neacșu, Ioan, Iucu, Romiță, Pânișoară, Ion-Ovidiu,2008, Pregătirea psihopedagogică, Editura Polirom, Iași

-Șerdean, Ioan, 2006, Didactica limbii și literaturii române, Editura Corint, București

-Ungureanu, D, 2001, Teroarea creionului roșu, Editura Universitătii de Vest, Timișoara