Integrarea Economica Si Efecte Macroeconomice ale Extinderii Uniunii Europene

=== fc3aeae9d3c173da472d882d0affdffcd7516958_451716_1 ===

FACULTATEA ASE-BUCUREȘTI

SPECIALIZAREA-ADMINISTRAREA AFACERILOR CU PREDARE ÎN LIMBI STRĂINE

INTEGRAREA ECONOMICĂ Ș EFECTE MACROECONOMICE ALE EXTINDERII UNIUNII EUROPENE

INTEGRAREA ECONOMICĂ -ARGUMENT

LUCRARE DE LICENȚĂ-2017

BUCUREȘTI-2017

ARGUMENT

Prin această lucrare ne propunem să atingem obiectivele curriculare ale noii viziuni ale Integrării Economice românești asta în contextul în care, de pildă, Belgia a intrat în marea familie europeană încă din anul 1951.

Așa cum bine se știe, unul din obiectivele și competențele specifice ale economiei în noua Curriculă prevede asocierea nevoilor cu resursele umane.

Revenind la noua viziune a Integrării economice europene privită și analizată prin lupa autohtonă, integrarea economică și-a trasat foarte clar limitele dar și targeturile încă imediat după relansarea economiei devastată de cele două războaie mondiale. Se pare că eliminarea premeditată a tuturor granițelor socio-spirituale a condus în cele din urmă la eliminarea treptată, dar pe alocuri premeditată, a granițelor economice. Furnicarul economic a luat ființă în jurul familiei anglo-saxone dar și a popoarelor de sorginte germanică. Astfel după Belgia tot în decursul anului 1951 au aderat cu promptitudine și Germania, Olanda și Franța.

Paradigma război-integrare economică pare a fi indisolubil legată de resursele financiare reinvestite strategic din fondurile speciale destinate fabricării armamentului, ceea ce înseamnă că, pseudo-reducerea rolului statului în dezvoltarea pe orizontală a factorului național este una de nuanță.

Unul din aspectele de bază ale integrării economice europene statuează faptul că, suveranitatea arată după principiul naționalist liberalizator și reglator, că, puterea economică autohtonă dictează tratamentul exclusiv pe care îl adoptă acea tară pentru a elimina toți factori perturbatori care ar putea instaura dictatura costurilor nejustificate în dauna beneficiilor sumare și implicit dăunătoare economiei interne.

În altă ordine de ideii, obiectivele operaționale sau cele de referință pe care trebuie să le aplice educatorul față e educabil trebuie să se plieze pe scheletul emulației europene, pentru a regândi ulterior orice profitabilitate sau marjă de risc pe care o presupune investiția micro sau macro-economică internă, cu un capital exclusiv european.

Am putea conchide că, emulația vine din surplusul pe care îl oferă capitalul european care trebuie reinvestit prin filiera monedei autohtone și, ulterior convertit în forță de muncă, care să redimensioneze întregul eșafodaj economic al profitabilității cu minimum de capital personal investit.

CUPRINS

Cuprins

Integrarea economica si efecte macroeconomice ale extinderii Uniunii Europene

1. Integrarea economica
1.1 Obiectivele si etapele integrarii. Piata unica europeana (cele 4 libertati fundamentale)
1.2 Avantaje si dezavantaje (aici sa prezinti avantaje/dezavantaje generale doar pentru situatia actualei etape de integrare din UE, nu pentru fiecare stadiu de integrare din trecut)
1.3 Extinderea Uniunii Europene (cu accent pe extinderea spre Est)
1.3.1 Etapele extinderii Uniunii Europene (toate tarile care au aderat, dar foarte pe scurt)
1.3.2 Efectele asteptate ale extinderii estice (sa explici ce motive au avut ambele parti – UE si tarile Central si est europene (tarile CEE) sa doreasca acest proces)
1.3.3 Costurile extinderii (Migratia in cadrul UE, si altele)
2. Fortele motrice ale integrarii in cadrul Uniunii Europene dupa extinderea estica – comert, investitii straine directe, companii multinationale, transfer tehnologic etc, ce vrei tu.
Analiza de date (cu grafice construite de tine ) pe baza datelor de la EUROSTAT, World Investment Report, etc (disponibile pe internet). Aici ar merge sa arati cum s-au intensificat aceste fluxuri in cadrul UE.
2.1 Comert
2.2 Investitii straine directe
2.3 Companii multinationale
2.4 Transfer tehnologic
3. Efectele macroeconomice ale dezvoltarii estice 2004 – 2016 (analiza de date, EUROSTAT, media UE + in tari selectate, inclusiv Romania.)
3.1 Cresterea economica si stabilitatea
– Cresterea economica
– Rata de somaj
– Inflatia
– Datoriile externe
– Etc.
3.2 Convergenta reala in cadrul Uniunii Europene (de comentat diferenta dintre convergenta nominala si reala)
– PIB/cap de locuitor (analiza comparativa, de ex. in tarile CEE)
– aici se poate calcula un coeficent de convergenta, dar nu este ceva simplu, nu e obligatoriu.
Observatii:
– – Va trebui sa prezinti motive ale alegerii unor indicatori si a tarilor selectate si sa comentezi datele, nu poti avea numai tabele.

INTEGRAREA ECONOMICĂ

CAPITOLUL I

OBIECTIVELE ȘI PAȘII INTEGRĂRII

Obiectivele integrării economice europene sunt principiul de drept al economiei din perioadă postbelică.

Integrarea economică are o dimensiune foarte echivocă de interpretabilitate, dar depinde de următoarele trei funcții:

A-SUVERANITATEA-

B-SUPRANAȚIONALITATEA

C-AUTOHTONISMUL EMULATORIU

D-INTERGUVERNAMENTALISM

A. Suveranitatea apare în situații de excepție în care angajamentul verbal dar si pe cale diplomatică economică care are afinitate cu cadrul Economic European nu este respectat deoarece costurile de integrare preconizate depășesc cu mult beneficiile imediate, deci rup echilibru investiție-profit.

B.SUPRANAȚIONALITATEA-apare prin punerea în comun a unor competențe curriculare naționale care trebuie racordate la sistemul european. De aceea trebuie create noi direcții față de Instituțiile cu putere de decizie internă.

C.AUTOHTONISMUL EMULATORIU

Acesta apare că urmare a nevoii de liberalizare a prețurilor autohtone sub prezumția că, o parte din costurile necesare integrării sunt suportate din buzunarul contribuabililor fără o reglementare exactă a cuantumului individual care trebuie suportat chiar dacă și cu titlul colectiv.

D-INTERGUVERNAMENTALISM-acesta apare ca o nevoie stringentă de negociere și formare a coaliției între guvernele mono sau bicefale.

Cu alte cuvinte, putem vorbi de o integrare pozitivă care presupune transferul către instituțiile europene a unor competențe sau exercitarea comună pe baza acestor competențe a drepturilor economice. Cât ceea ce privește integrarea negativă, această presupune coagularea forțată a principiilor economice care duc la discriminări evidente la nivel național din cauza politicii exclusiviste dictatoriale ale europenilor.

OBIECTIVELE INTEGRĂRII ECONOMICE

Așa cum a fost statuat în recentul Congres de la Lisabona din 2010 integrarea economică este un proces interminabil și redimensionabil în orice clipă.

Principalele obiective trasate de elita economică se referă la :

A.OBIECTIVELE STRATEGICE

-Uniunea Europeană trebuie să redevină până în 2020 o familie puternică economic în toate domeniile de activitate capabilă să genereze o emulație fără concurență și principii supuse unei flexibilității perpetue.

-Uniunea Europeană să genereze implanturi economice în moneda euro ca monedă naționalizantă.

-Uniunea Europeană să definească noile principii Curriculare la nivel de Educație Economică/

B-SCOPURILE INTEGRĂRII să se racordeze la necesitățile imediate ale societății moderne actuale sau a celei moderne.

-reglarea decalajelor față de SUA sau ASIA.

-economia să se axeze pe cunoașterea motivațională și pe dobândirea targeturilor spontane prin investiția în inovație și capital uman specializat

-un ultim scop să fie eliminarea ideilor preconcepute economice cu privire la mici și marii întreprinzători.

OBIECTIVE DETALIATE

-creșterea pib-ului la 5%

-accesul la noile tehnologii revoluționare-creșterea la 75% a ratei de angajare a persoanelor defavorizate precum pensionari sau femei

-revizuirea generală a sistemului de pensii Pilonul II sau introducerea unui Pilon III cogenerator de economii prin depozite bancare europene

-reducerea efectelor încălzirii globale

ETAPELE INTEGRĂRII ECONOMICE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

“Orice persoană are dreptul la muncă și dreptul de a exercita o profesie aleasă sau acceptată în mod liber .” Deasemenea fiecare cetățean sau cetățeană a Uniunii are libertatea de a-și căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a-și oferi serviciile în orice stat membru.Resortisanții țărilor terțe care sunt autorizați să lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiții de muncă echivalente cu cele de care beneficiază cetățenii sau cetățenele Uniunii.”-Euroavocatura

Plecând de la acest drept al individului care dorește să se plieze necesităților și imperativelor Uniunii Europene von încerca să dezvoltăm toate etapele pe care le-a traversat Integrarea Economică cu titlul de necessitate impusă din cauza dezastrului economic înregistrat datorită celor două războaie mondiale.

Întegrarea economică în marea familie a Uniunii Europene este un process destul de vechi, istoric, care a consemnat sedimentarea tuturor principiilor și practicilor la care au participat și și-au adus aportul în intervalul 1958-2002 foarte multe state europene printre care și România care a aderat la spațiul macro-economic în 2007.

Cele trei etape fundamentale care au stat la baza Integrării Economice sunt:

A-FORMAREA UNIUNII VAMALE

B-FORMAREA UNIUNII ECONOMICE

C-FORMAREA UNIUNII MONETARE

Înainte de a aborda pe larg ce rol au avut toate aceste etape fundamentale trebuie să subliniem faptul că, Uniunea Europeană a luat naștere ca o necessitate economico-socială datorată interferențelor mondiale care, și în momentul de față, vor să monopolizeze piața de capital și cea a resurselor umane.

A-FORMAREA UNIUNII VAMALE

Formarea uniunii vamale are o istorie mai sinuoasă. Constituirea Unității Economice în 1957 a generat instantaneu nevoia de o UNIUNE VAMALĂ- care să alinieze necesitățile statelor membre .Chintesența și scopul declarat al acestei Uniunii vamale a fost liberalizarea schimburilor comerciale prin eliminarea tuturor taxelor vamale existente între statele membre și instituirea istorică a unei taxe comune modice față de țările terțe, ca motivație invers proporțională față de creșterea accesării împrumuturilor interbancare.

Comunitatea are ca misiune, prin stabilirea unei piete comune, a unei uniuni economice si monetare si prin punerea in aplicare a politicilor sau actiunilor comune prevazute la

articolele 3 si 3a, sa promoveze dezvoltarea armonioasa si echilibrata a activitatilor economice in intreaga Comunitate, o crestere durabila si neinflationista care sa respecte mediul, un grad inalt de convergenta a performantelor economice, un nivel inalt de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala, cresterea nivelului de trai si a calitatii vietii, coeziunea economica si sociala si solidaritatea intre statele membre."- TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ 1992-TITLUL 2 ARTICOLUL 2-Euroavocatura

Exclusivismul economic a fost doar paravanul sub care se ascundea proliferarea unei politici expansioniste cu trimiteri paradoxale la democrația subliniată în tratatul de la Roma.

B.FORMAREA UNIUNII ECONOMICE

Formarea uniunii economice a venit că o completare a celei vamale dar mai ales s-a datorat faptului că. Elitiștii economiei europene dictau introducerea de noi principii pentru redimensionarea pieței unice.

Iată ce componente au fost introduse:

a-achizițiile publice

b-proprietatea comercială și industrială

c-legea falimentului firmelor

d-energia

e-sistemul european de plăți

f-protecția consumatorului

CAUZELE INTEGRĂRII ECONOMICE-SURSA-Istoria contemporană.info

a-CAUZA MILITARĂ

B-CAUZE ECONOMICE

C-CAUZE POLITICE

Ne vom opri în cele ce urmează la cauzele militare și economice care au determinat accelerarea procesului de integrare economică și au statuat funcțiile ei.

CAUZA MILITARĂ

Principalii elitiști ai economiei mondiale au dorit imediat după terminarea celor două războaie mondiale, ca prin aplicarea unui plan de colaborare și conjugare a tuturor forțelor economice să se mențină climatul de pace și colaborare absolut necesar bunei funcționări a Uniunii Economice Europene.

B.CAUZA ECONOMICĂ

Cauza economică a fost refacerea cât mai rapidă a colaborării economice între statele membre deoarece situația financiară de după războaie era dezastruoasă băncile erau decavate.

CAUZA POLITICĂ

Principala cauză politică era evitarea propagării fenomenului comunismului în Occident.Rușii impuseseră dominația comunistă în timpul războiului mondial iar europenii nu au dorit să accepte instaurarea egalității economice postulate de către comunști.

C.FORMAREA UNIUNII MONETARE

Formarea uniunii monetare a fost cel mai amplu dar și cel mai complex proces de revoluționare a principiilor europene stipulate în prevederile tratatelor europene.

Uniunea monetară un deziderat aproape incredibil a devenit realitate abia în 1997, când s-a adoptat moneda unică euro. Comisia Europeană Economică a adoptat în acel an împreună cu membrii Consiliului European de la Amsterdam un-Plan de acțiune pentru Piața Unică-. În acest plan, măsurile prioritare s-au dorit a converge către îmbunătățirea funcționării pieței unice a grupul compact format din garda a “Celor 15”.

La aceea dată grupul a dorit implantarea dezideratului monedei unice -euro-.

Realizarea Uniunii Monetare a necesitat eliminarea costurilor tranzacției aproximativ 1% din PNB. În mod normal, eliminarea costurilor trebuia să coste în jur de 1,5% dar membrii au cofinanțat din sursele de rezervă a băncilor europene, realizarea marelui plan.

Piața Unică a devenit cea mai mare zonă de schimb a lumii care cuprinde și țări nordice sau anglo-saxone precum:

a-Norvegia

b-Danemarca

c-Lichenstein

d-Irlanda

La temelia creări Pieței Unice stau cele patru libertăți fundamentale statuate la tratatul de la Roma din 1957:

A-Libera circulatie a bunurilor

b-libera circulație a persoanelor

c-Libera irculație serviciilor

d-Libera circulație a capitalului

LIBERA CIRCULAȚIE A BUNURILOR

Libera circulație a bunurilor constă în eliminarea controlului intracomunitar. Alte bariere care ar urma să elimine tarifele au fost tot timpul identificate și au reglementat cadrul legal.

Personalul vamal a fost eliminate în mod exclusiv în momentul de față Personalul vamal va controla doar în mod ad-hoc și ca urmare a unor sesizări întemeiate de flagrant armele de foc sau drogurile.Din păcate există și bariere artificiale create de nesupunerea unor țări la normele care reglementează aceste idealuri economice.

Comisia Europeană rezolvă anual 3-400 de cereri care arată că nu se respectă.

Piața Liberă și Unică le oferă cetățenilor posibilitatea de a achiziționa bunuri din orice parte a lumii fără a avea restricționări la frontieră.

Pentru a elimina frauda și a mări accizele există o limită trasată cu privire la maximum de bunuri pe care le putem achiziționa .

Libera circulație a bunurilor are următoarele funcții:

a-funcția de mutualitate comercială

b-funcția de eliminare a taxelor vamale

c-funcția de actualizare a prețurilor europene raportate la cele occidentale

d-funcția de reglare a diferențelor valutare

LIBERA CIRCULAȚIE A PERSOANELOR

Un alt articol al Tratatului Economic de la Roma, prevedea libera circulație a persoanelor indiferent de apartenența religioasă sau socială pe spațiul Uniunii Europene.Articolul 48 al acestui Tratat elimina :

a-discriminarea religioasă sau sexuală

b-discriminarea acordării salariului

c-discriminarea oferirii condițiilor egale de muncă

d-discriminarea pregătirii profesionale

Rabat de la aceste reguli făceau cazurile excepționale, care at fi pus în primejdie sănătatea sau chiar viața oamenilor

Cele mai mari progrese s-au înregistrat în domeniile care țineau de sănătate și de siguranță la locul de muncă.Deasemenea libera circulație a persoanelor a regelementat începând cu 1993 și alte situații precum durata de lucru a săptămânii sau normele PSI.

.În 1989 tările membre au adoptat Carta Socială a Drepturilor Sociale ale Omului și au aderat la Prevederile Tratatului de la Maastrich care prevedea crearea Consiliilor Muncii transnaționale.

CARTA SOCIALĂ arăta:

1-libertatea de deplasare a forței de muncă

2-asigurarea de locuri de muncă și salarii demne pe măsura pregătirii

3-drepturile persoanelor cu dizabilități

4-libertatea de asociere

5-libertatea la concediul medical

6-egalizarea drepturilor bărbaților și femeii

7-informarea, consultarea, participarea lucrătorilor

8-protejarea copiilor și adolescenților

9-drepturile vârstnicilor

LIBERA CIRCULAȚIE A SERVICIILOR

TRATATUL de la Roma prevedea în cadrul articolelor 52-54 că orice firmă care are licența de funcționare din țara respective, nu mai are nevoie de cerințe suplimentare.

Migrația forței de muncă a fost principalul scop al instaurării acestui liber arbitru politico-economic.Libera circulație a serviciilor impune și va impune o redimesionare a conceptelor de servcii comerciale profitabile.

Sincronizarea reală economică si măsura în care România va aplica libera circulatie a persoanelor si serviciilor va depinde de costurile si beneficiile curente ale integrarii, atât pentru România, cât si pentru celelalte tari membre ale Uniunii.

Serviciile pe care România le poate oferi tuturor persoanelor ce vor să lucreze în interiorul țării sunt din păcate condiționate de următorii factori:

a-emulația interetnică discriminatorie

b-negalizarea sanșelor dintre fenmei și bărbat

c-respingerea planurilor cadru de emancipare a ideilor de afaceri proprii

CIRCULAȚIA LIBERĂ A CAPITALULUI

Libera circulație a capitalului, se traduce în momentul de față prin eliminarea definitivă a tranzacțiilor de capital. În acest context, democrația economică trebuie să anexeze acestei măsurii de eliminare o aliniere a taxelor naționale de capital.

Aceste măsuri trebuie să conducă la o emulație corectă între țările cu o fiscalitate redusă față de țările cu o fiscalitate ridicată.

Liberalizarea miscării de capital a fost prima dintre cele patru care s-a realizat. O directiva de desființare a controlului pe capital a fost adoptata în 1988. Ea a fost urmată de alte directive pentru liberalizarea serviciilor bancare si financiare. Un factor esential, încă nefinalizat datorita divergentei de opinii între statele membre, se refera la modul de impozitare a economiilor.

În tratatul de la Maastrich din 1994 potrivit articolului 56 sunt cităm”interzise toate restricțiile privind circulatia capitalurilor între statele member respectiv între statele member și tările terțe”

În ceea ce privește libera circulație a prestării serviciilor același tratat stipula că, dispozițiile totale ale tratatului nu se aplică pentru angajatul ce dorește să-și ofere serviciile unei firme ci și în cazul în care angajatul aplică pentru in job în străinătate.

Liberalizarea pieței de capital s-a datorat emulației politico-economice și a urmărit redesenarea motivației înființări de firme private pentru:

a-independeța schimburilor comerciale

b-libera tranzacționare în alte valute forte

c-liberalizarea deschiderii conturilor multiple la bănci

Liberalizarea pieței de capital a valorificat și mai mult potențialul Pieței Unice prin:

1-crearea a peste 1000.000 locuri de muncă față de cele ce se anticipau în urmă cu 5 ani

2-reducerea inflației cu 2-2,5% decât cea care era în lipsa Pieței Unice

3-Creșterea investițiilor cu 3%

4-creșterea investițiilor străine în Uniunea Europeană cu peste 42% după anii 90

5-anularea decalajelor economice

O altă prevedere deosebit de importantă viza faptul că, niciodată nu se poate circumscrie unei deplasări de capital tranzacțiile bancare regulate realizate ca urmări ale tranzacțiilor din următoarele două domenii:

a-Schimbul de mărfuri

b-prestări servicii

Sursa

(Drept MD online.ro-Cursuri Universitare-Dreptul comunitar al facerilor)

Pietei Unică alături de Comisia europeana are în vedere sase actiuni prioritare :

pregătirea Pietei Unice pentru emanciparea Uniunii Europene cu noi membri din Europa Centrala si Orientala, Cipru (si probabil Malta) ;

finalizarea cadrului legislativ si eficientizarea lui, astfel încât propunerile legislative din Cartea Alba din 1985 care au rămas neadoptate de către statele membre sa fie preluate în legislatia lor autohtonă ;

  urmărirea mai strictă a modului în care legislația comunitara în domeniu este aplicata în statele membre ; Comisia poate penaliza statele care nu aplica aceasta legislatie în mod corespunzător ;

confirmarea importantei Pieței Unice ca piatra de temelie a Uniunii Economice si Monetare ;

consolidarea plusurilor Pieței Unice la nivelul cetăteanului, prin ridicarea standardelor de protecție a consumatorului, îmbunătătirea dimensiunii sociale si ecologice etc.

racordarea Pietei Unice la schimbările tehnologice și monetare de pe piața de capital

Emulația pietei de capital raportată șa fluctuația monedei europene

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

FIDIRMIUC-libera circulație a persoanelor și serviciilor, Bruxelles 2001

Bruker Weise-OCDE-2002

Dana Diminescu- Les nouveaux visagge de migrante

Ioana Militaru-Dreptul Uniunii Europene-București 2011

1.2 AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE ADERĂRI

ADERAREA economică prezință o serie de avantaje dar și foarte multe dezavantaje în principal datorate politicii monetare exclusive adoptate de unele țări membre sau mai nou de politicile discriminatorii pe care le aplică angajatorii europeni în ciuda tuturor asigurărilor contrare.

Spre pildă aderarea României la UE a prezentat următoarele avantaje:

a-beneficiul apartenenței la o mare familie de națiuni

b-avantajul participării masive la cea mai mare Piață Unică din lume legate de creșterea economică și de continua creare a locurilor de muncă

c-consolidarea tuturor reformelor economice de după 1989

d-facilitarea accesului la toate Fondurile Structurale destinate regiunilor mai puțin prospere ale Uniunii Economice Europene.

RAPORTUL SOCIETĂȚII ACADEMICE DIN ROMANIA-SAR

AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE ADERĂRII ROMÂNIEI

Potrivit celui mai recent al SAR aderarea României la spațiul european nu s-a dovedit una atât de relevantă sau cu rezultate macro și micro economice de excepție.

Cu alte cuvinte economia României se află la o răspântie deosebit de periculoasă

Documentul SAR mai menționează că, economia națională nu a concurat eficient pe piața europeană, iar comerțul intracomunitar a contribuit la adâncirea deficitului comercial. În ultimii ani, exporturile spre UE au reușit să acopere 80% din importurile europene, structura exporturilor s-a îmbunătățit, dar vom trece pe plus, în cel mai optimist scenariu, abia în 2019 sau chiar 2020. 

În privința fondurilor europene, România a cotizat din 2007 și până la sfârșitul lui 2013 cu 9,2 miliarde de euro, dar a primit în total 21 de miliarde de euro. Pe de altă parte, o parte importantă din fonduri sunt subvențiile agricole la hectar, „program care nu susține dezvoltarea agriculturii, ci întreține cea mai primitivă formă a ei de subzistență.

În altă ordine de ideii avantajele mai exact principalele avantaje ale aderării la spațiul European țin de:

a-liberalizarea forței de muncă și a pieței de capital

b-posibilitatea absorției de fonduri nerambursabile

c-redimensioanrea plurivalenței firmelor deschise de același patron

d-reconversia preofesională cu posibilitatea activării și accesării locurilor de muncă din Uniunea Europeană.

AVANTAJELE ADERĂRII mai trebuie private și prin prisma renunțării la prerogative autohtone și aliniere la trageturile Uniunii Europene ceea ce, în ultimă instanță va duce la o redesenare a tuturor factorilor de decize din toate sectoarele ce trebuie infuzate și dezvoltate precum:

a-Agricultura

b-Industria

c-Cercetarea

Alt avantaj vizibil al aderării la Uniunea Europeană îl poate aduce spontan utilizarea unei singure monede pe întreg teritoriul României. O monedă unică facilitează desfășurarea comerțului, orice modificare a prețului fiind observată spontan. Mai mult, o uniune monetară aduce beneficii sociale și financiare, nu doar consumatorilor, ci și oamenilor de afaceri, deoarece dispar costurile tranzitorii.

AGRICULTURA ȘI AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJLE ADERĂRII

Agricultura românească a fost principal beneficiară a aderării la Uniunea Europeană. Indicatorii economici au demonstrate că protecția oferită prin parafarea Acordului de Asociere cu UE România a devenit rampa de propulsare a produselor interne de calitate net superioară altora .

De pildă, acordul CFTA au adus deficite considerabile produselor românești.

Importurile de produse agricole din zona UE reprezinta aproximativ 7%cele din zona CEFTA fiind de 27,34% din total ceea ce ne face sa presupunem ca avem deja de a face cu competitia europeana prin intermediari – reexportatorii din zona CEFTA – ,ocolind barierele tarifare.

Dezavantajele aderării sunt:

1-Se consider că fiecare stat care a aderat la Uniunea Europeană a pierdut capital de imagine și de suveranitate economică și social.

2-Alinierea mondei naționale la fluctuațiile pieței valutare prin comisionări și neplafonări corecte ale caselor de schimb valutar care practică prețuri nelioale sfidând oficiul concurenței

3- Aderarea a implicat costuri economice, dar și costuri sociale, în primul rând – creșteri mari de prețuri. Românii au fost obligați să adope un întreg set de reguli antinaționale în detrimentul regulile europene ale concurenței loiale: nu s-a mai putut de pildă, livra energia la costuri mai mici decât cele europene (gaze naturale, electricitate sau căldură). Respectarea normelor europene a exclus parțial și va exclude total acordarea subvențiilor pentru susținerea tarifelor la energie.

4- Scăderea interesului național din ce în ce mai scăzut din partea cetățenilor în ceea ce privește mentalitatea europeană, activitatea și deciziile luate la nivelul acesteia, curent cunoscut sub numele de “euroscepticism”. Principalele cauze ale apariției acestui fenomen sunt: – Birocrația sufocantă de la Bruxelles; – Aglomerarea documentelor (directive, reglementări, rezoluții); – Lipsa de comunicare între liderii politici ai Uniunii și cetățeni; – Lipsa unor lideri naționaliști și motivanți în măsură să facă față marilor provocări la care este supusă construcția europeană, în condițiile globalizării va sedimenta o liniaritate dsitructivă a europenizării.

5- O altă categorie de dezavantaje o reprezintă cea referitoare la nivelul de reprezentativitate al instituțiilor europene, în contextul în care numai Parlamentul European este ales prin vot direct de către cetățenii statelor membre. Din aceste cauze, apar echivocuri legate de nivelul de cunoaștere și conștientizare a problemelor locale și regionale atunci când se desfășoară procesele de decizie economice de la Bruxelles precum și modul de consțientizare și management al crizelor, fie ele locale, regionale, naționale sau europene sau mondiale.

6- Un alt dezavantaj concret cu care se confruntă statele în procesul de integrare europeană este acela că parlamentele naționale pierd suveranitatea și identiatea economică, prin cedarea anumitor competențe legislative către instituțiile europene, chiar în fața propriilor guverne, care participă în mod direct la luarea deciziilor în Uniune, prin ședințele Consiliului de Miniștri.

În concluzie am putea afirma că, aderarea la spațiul economic european se face trepatat și cu flexibilitate monetară bine eșalonată atât la nivel intern cât și la nivel de schimb european.

Piața valutară trebuia să aibă deasemenea plafonări interne și deduceri aliniate la rata inflației deci moneda euro sau celelelate monede europene nu ar trebui să aibă fluctuații în România fără o redesenare de către BCR și respectiv guvernatorul BNR.

RAPORTUL ERSTE BANK PRIVIND FONDURILE EUROPENE 2014-2020

Acest raport este unul de-a dreptul halucinant deoarece prevede o diminuare drastică a investițiilor dar și a accesării pe viitor a altor fonduri europene.

România membră a UE din 2007, a obținut cele mai reduse fonduri europene pe cap de locuitor în cadrul politicii de coeziune UE pentru perioada 2014-2020, de 164 de euro pe locuitor pe an, la jumătate față de Slovacia și Ungaria, iar sumele destinate educației sunt prea mici, potrivit unui raport al Erste Bank.

Același raport precizează că, România stă deficitar la toate capitolele alături de :Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia și Croația.

În funcție de fondurile europene rambursabile sau nerambursabile disponibile pe cap de locuitor în perioada 2014-2020, România este codașa țărilor din blocul extracomunitar.. Slovacia conduce detașat din acest punct de vedere, cu 369 euro pe cap de locuitor pe an, urmată de Ungaria, cu 316 euro, Cehia, 299 euro, Croația, 289 euro, respectiv Polonia, cu 288 euro, față de 164 euro pe an în cazul României

În altă ordine de ideii aderarea la UE este una cu două tăișuri atât timp cât unele state sunt privite cu reticență iar politicile monetare sunt și ele destul de puternic influențate de istoricul negativ aflat în baza de date a politicii economice.

=== fc3aeae9d3c173da472d882d0affdffcd7516958_462639_1 ===

PARTEA A DOUA-PAGINILE 1-21

CAPITOLUL III-

EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE SPRE EST

OBIECTIVE:

INTRODUCERE-ARGUMENT

Căderea cortinei de fier care a separat, timp de peste 40 de ani, țările foste comuniste din Europa Centrala și de Est de tarile Europei Occidentale, a reprezentat un eveniment istoric cu consecințe majore pentru viitorul continentului european. Eșecul doctrine egalitariste comuniste pe toate planurile – economic, politic, social, cultural, – a readus în țările Europei Centrale si de Est opțiunea pentru valorile statului de drept si ale economiei libere de piață. Ideea reunificării Europei a început tot mai mult să prindă contur, mai întâi pe plan ideologic, al viziunii politice, iar apoi si în planul realității imediate prin mai multe etape .

A • În anii 92-93, cele 10 țări care au aparținut fostului Bloc Comunist au semnat Acordurile de Asociere la Uniunea Europeană; • în iunie 1993, Consiliul European de la Copenhaga a hotărât ca „țările asociate din Europa Centrală si de Est care doresc vor deveni membre ale Uniunii Europene”, cu condiția ca acestea „să satisfacă condițiile economice si politice cerute”; • în anii 94-95 țările asociate și-au depus în mod oficial candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeană; • în decembrie 1997, Consiliul European de la Luxembourg a hotărât să deschidă negocierile de aderare cu cinci din cele zece tari candidate (Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Polonia si Slovenia); • în decembrie 1999, Consiliul European de la Helsinki a hotărât deschiderea negocierilor de aderare si cu celelalte cinci state candidate din Europa Centrala si de Est (Bulgaria, Letonia, Lituania, Slovacia si România).

B. Extinderea Uniunii Europene spre est este în primul rând o opțiune politică ocultă menită să restabilească si să cimenteze pacea si prosperitatea pe întreg continentul european. Sub aspect economic paradoxal, extinderea ridică multe semne de întrebare pentru că a decalat și redimensionat forțat atributele naționale autohtone prin forțarea acceptării la nivel decizional a unor strategii echivoce. Spre deosebire de extinderile anterioare, de data aceasta este vorba despre integrarea unor țări care reprezintă 34% din suprafața celor 15 state membre si 29% din populația acestora, dar numai aproximativ 5% din PIB-ul Uniunii Europene.

Decalajele mari existente în plan economic au determinat, mai ales în țările membre, preocupări tot mai evidente pentru evaluarea efectelor extinderii: daca din punct de vedere politic, al stabilității în Europa, beneficiile extinderii erau unanim inadaptabile noii viziuni.

În toate statele candidate, preocupările pentru evaluarea costurilor si beneficiilor aderării nu au fost însă la fel de susținute. Pe de o parte, tarile candidate si-au pus mai degrabă problema beneficiilor imediate fără o preexistență a unei analize economice cu impact spontan, decât pe cea a costurilor integrării. Aderarea la Uniunea Europeană, obiectiv politic de prima importantă, a fost într-o anumită măsură percepută ca o soluție la problemele lor economice, considerându-se, că beneficiile aderării vor fi net superioare la nivel național costurilor. Pe de altă parte, modulele de cercetare s-au restrâns mult în aceste țări după 1989, majoritatea resurselor financiare bugetare fiind direcționate spre măsuri de susținere a reformelor economice.

Această a doua parte a lucrării provine din necesitatea unui demers spontan și este dată de rolul fundamental pe care analiza costuri-beneficii îl are sau ar trebui sa îl aibă pentru tarile candidate în fundamentarea deciziilor în vederea aderării. Precunoașterea exactă a sectoarele care vor fi cel mai afectate de aderarea la Uniunea Europeana, se vor putea astfel identifica si măsurile pentru atenuarea la maximum a efectelor negative ce vor fi resimțite de aceste sectoare. În mod similar, daca s-ar identifica din timp sectoarele cu avantaj comparativ si pentru care integrarea va oferi posibilități sporite de specializare si dezvoltare, s-ar putea elabora încă de pe acum politici economice care sa încurajeze aceste sectoare. De asemenea, cunoașterea exactă și transparența costurilor pe care le implică și le va necesita aderarea la Uniunea Economică Europeană este un instrument foarte util pentru echipa de negociatori și experți naționali, care vor fi astfel în măsura sa-si formuleze poziții si argumente în favoarea intereselor naționale. Solicitările de perioade de tranziție si derogările și excepțiile trebuie justificate, pentru a avea șanse de a fi acceptate, cu argumente bine fundamentate în privința următoarele etape de aderare a celor rămași codași căci racordarea la plutonul european este stringentă.

EXTINDEREA EUROPEANĂ. TĂRILE FOSTULUI BLOC COMUNIST

A.INTEGRAREA POLONIEI .CARACTERISTICI

EFECTELE SPONTANE

În Polonia efectele microeconomice dar și preocupările pentru evaluarea și măsurarea cantitativă și calitativă a efectelor integrării în Uniunea Europeană au debutat cu dreptul încă din anul 1993, când Czyzewski si Orlowski (1993) marii economiști și fundamentaliști naționali au calculat, folosind un model econometric modern, că pierderile pe care le-ar suporta Polonia daca nu ar implementa Acordul de Asociere la Uniunea Europeana s-ar ridica la peste 40 de miliarde de dolari, prin îngreunarea accesului la Piața Internă, diminuarea etapelor de infuzie de capital străine directe, si micșorarea ajutorului financiar nerambursabil din partea Uniunii Europene realități ce ar fi condus la destrămarea visului de integrare și de redesenare a granițelor economice sau a predicțiilor de beneficiu real și imediat.

Efectele macroeconomice ale aderării Poloniei la Uniunea Europeană sunt calculate si de analiștii Welfe si Florczak care în intervalul 1997-1998 au prevăzut două scenarii: unul pesimist, al aderării întârziate după anul 2010 Celălalt scenariu mai optimist, al aderării în anul 2001 părea cel mai aproape de realitatea imediată. Calculele s-au bazat pe un model econometric, în care au fost incluse date privind producția, investițiile, consumul, piețele comerciale internaționale, fluxul monetar sau valutar. Prima concluzie la care s-a ajuns a fost aceea că, aderarea bazată pe principiul accelerării stimulează creșterea economică, ritmul de creștere fiind de 6.1% pe an în cazul scenariului optimist (aderare în 2001) fata de 4,7% pe an în cazul scenariului pesimist ceea ce ar fi însemnat blocaje enorme în economia Poloniei.

B.BENEFICIILE INTEGRĂRII POLONIEI

Beneficii de natură politică: participarea Poloniei la procesul decizional la nivel european si posibilitatea de a influenta viitorul Europei, stabilitatea sistemului democratic, siguranța cetățenilor, consolidarea poziției Poloniei în raport cu partenerii si fluidizarea migrației forței de muncă bazată pe principii etnice

Beneficii de natură economică: accesul liber al produselor, serviciilor si capitalurilor poloneze pe Piața Unică, accesul la fondurile structurale, creșterea fluxurilor de investiții străine directe

Beneficii sociale: siguranța sporită la locul de muncă reprofesionalizarea șomerilor, îmbunătățirea stării de sănătate a populației, creșterea nivelului de trai, libertatea cetățenilor polonezi de a se stabili oriunde în Europa.

Beneficii religioase: posibilitatea proliferării cultului catolic predominant sau a celui ortodox prin implementarea construirii de biserici și asezăminte caritabile.

C COSTURILE INTEGRĂRII

Costuri bugetare, formate din costurile creării si funcționării aparatului administrativ, costuri cu armonizarea legislativă, formarea personalului trecut de vârsta a treia.

Costuri economice si sociale, corespunzătoare ajustărilor structurale necesare în vederea aderării

Costuri religioase corespunzătoare redimensionării cultelor dar mai ales a cultului catolic și ortodox

PIATA INTERNĂ ȘI UNIUNEA VAMALĂ A POLONIEI DUPĂ ADERARE

BENEFICII ȘI OBIECTIVE

Conform teoriei liberului schimb promovată în Polonia, liberalizarea schimburilor comerciale dintre Polonia si Uniunea Europeană ar fi trebuit să contribuie decisivi la accelerarea creșterii economice a Poloniei cu 0,3 % pe an timp de 5 ani, si cu 0,15% pe an timp de cinci ani pentru Uniunea Europeană.

COSTURILE ADERĂRII

Adoptarea tacită de către Polonia a tarifului vamal al Uniunii Europene ar putea avea efecte nefavorabile de creștere a deficitului comercial, din cauza că Polonia si celelalte tari candidate la Uniunea Europeană practica în general taxe vamale mai ridicate în medie decât cele practicate de Uniunea Europeană.

Micșorarea taxelor vamale va determina o penetrare sporită a piețelor lor cu produse din țările terte. Pentru Polonia, Orlowski (1998) estimează ca importurile din țările terțe vor creste cu 0.55 miliarde USD, linia ascendentă cea mai mare fiind pentru produsele industriei ușoare.

BENEFICII ȘI OPORTUNITĂȚI

Principalul beneficiu al aderării Poloniei în primă instanță la Uniunea Europeană din perspectiva Politicii Regionale a Uniunii Europene este dat de accesul la Fondurile Structurale si la Fondul de Coeziune.

Analiștii economici polonezi pornind de la premisa că Politica de Dezvoltare Regională nu va suferi modificări după anul 2000, când Polonia, împreuna cu celelalte țări CEFTA, ar putea deveni membre ale Uniunii Europene2, ca Polonia va beneficia de fonduri structurale estimate la 1-1,5% din PIB în primii ani ai aderării, sau 1,5-2 miliarde de ECU pe an. Cifra a fost obținută luând în calcul nivelul mediu estimat al PIB-ului Uniunii Europene lărgite cu cele cinci țări CEFTA, capacitatea de absorbție a Poloniei, posibilitățile bugetului polonez de a co-finanța aceste transferuri, si nivelul transferurilor către Spania în primii ani după aderarea acesteia. Aceste premise au devenit ulterior realitate mai ales că Polonia reprezenta o forță pentru dirijorii europeni.

COSTURI SUPLIMENTARE

Costul cel mai relevant al participării Poloniei la Politica Regională a Uniunii Europene va fi dat de necesitatea de co-finantare a proiectelor de dezvoltare regională cu circa jumătate din valoarea acestora, sume care vor trebui alocate de la buget. Un alt index suplimentar față de aceste sume, vor mai fi costuri determinate de construcția instituțională, inclusiv costuri cu pregătirea personalului profesional

Un alt cost indirect ar putea fi determinat de o capacitate de absorbție scăzută a fondurilor acordate de Uniunea Europeană. Orlowski (1996), observă ca infuziile masive de capital către Grecia, Spania si Portugalia în primii ani după aderare, au condus la o apreciere a monedelor lor naționale si la creșterea deficitului comercial si a balanței de cont curent

C. POLITICA AGRICOLĂ

BENEFICII

Principalul beneficiu al participării Poloniei la Politica Agricolă Comună ar putea fi sprijinul financiar acordat de Uniunea Europeană sub forma plăților compensatorii si subvențiilor la export, pe care analiștii le evaluau folosind Modelul European de Simulare (ESIM), la 1,5 miliarde Euro anual plăti compensatorii si cca. 500-800 milioane Euro anual subvenții la export. Orlowski (1996) estimează, folosind un model de echilibru general, ca aceste transferuri vor reprezenta 1-2% din PIB-ul Poloniei

Un alt beneficiu principal va fi creșterea producției agricole, determinată de creșterea preturilor produselor agricole după aderare, care va constitui un puternic stimulent pentru producătorii agricolii interni sau internaționali

Un alt beneficiu spontan ce ar urma să se producă ar consta în creșterea producției ce ar putea fi însoțită si de o creștere a exporturilor, atât a materiilor prime si produselor cu grad redus de prelucrare cât si a produselor prelucrate, în special care au supraviețuit pe piață la începutul anilor 90 fără a beneficia de susținere artificială care generează minus-valoarea mărfurilor .

COSTURILE INTEGRĂRII AGRICOLE

Preturile produselor agricole în Polonia vor suferi etapizat creșteri majore în scenariul integrării față de scenariul eșecului, în special la zahar, lapte, carne de vită sau pui, secară, afectând nivelul de trai al consumatorilor, care vor trebui să plătească cu cca. 2 miliarde de Euro mai mult pentru hrana daca Polonia va beneficia chiar și eșalonat de plăti compensatorii si subvenții la export, si cu cca. 5 miliarde de Euro mai mult dacă nu vor avea loc transferuri de la bugetul Uniunii Europene dar prin fuzionarea cu alte piețe de capital.

Se vor genera în acest mod două costuri generale:

Primul cost negativ ar putea consta în decalarea restructurării agriculturii poloneze, deoarece subvențiile agricole vor deturna de la firescul lor alocarea resurselor din agricultură în detrimentul măsurilor active de restructurare agricolă. Acest cost se va echivala cu încetinirea creșterii economice a Poloniei cu 0.1-0.15% din PIB pe an timp de 15-20 de ani.

Al doilea cost negativ al susținerii artificiale a prețurilor prin transferuri financiare de la bugetul PAC, ar putea fi aprecierea monedei poloneze, cu toate efectele negative care decurg de aici: scăderea competitivității produselor poloneze la export si creșterea deficitului comercial.

CONCLUZII

De departe am putea afirma că, integrarea Poloniei la Uniunea Europeană a fost unul din plusurile conglomeratului de forțe reunite. Deși Polonia era și este o țară cu o puternică industrie internă și cu un avânt economic deosebit de fluctuant, impresia generală este acea că, integrarea a scăzut ceva din independența politicilor bugetare .

INTEGRAREA EUROPEANĂ A UNGARIEI

.

A .LIBERA CIRCULAȚIE. UNIUNEA VAMALĂ.CARACTERISTICI

Estimarea avantajelor preferențiale câștiguri suplimentare mai ales cele obținute din export sau import de care se vor bucura exporturile ungurești în urma reducerii taxelor vamale de către Uniunea Europeană, conform Acordului de Asociere. Orizontul de timp pentru care se fac estimările este cel cuprins între 1992-2001. Calculul se face separat pe produse industriale si agricole, iar în cadrul acestora, pe grupe de produse care beneficiază de același tip de tratament preferențial. Aici se includ o gamă largă de produse care nu beneficiază de niciun fel de tratament preferențial, produse care beneficiază de cote si plafoane la export, produse care primesc o reducere cu 50% a taxelor vamale.. Sunt avute în vedere trei scenarii ale volumului exporturilor Ungariei în Uniunea Europeana în 2001 fata de 1992: menținerea acestora la nivelul din 1992, creșterea cu 50% în 2001 fata de 1992, respectiv creșterea cu 100%.

RETROSPECTIVĂ

O analiză retrospectivă a schimburilor comerciale dintre Ungaria si Uniunea Europeana arata ca, încă de la sfârsitul anului 1998, exporturile Ungariei în Uniunea Europeana au crescut de 2,5 ori fata de anul 1992 și cu 4,9% față de anul 1990.

CONCLUZII

În concluzie Ungaria realizează un câștig adițional de cel puțin 1,31 miliarde dolari în 2001 fata de 1992 ca urmare a reducerii taxelor vamale de către Uniunea Europeană, din care beneficiile cele mai mari vor reveni ramurilor industriale.în același timp Ungaria va crește rata de absorbție cu 19% în cazul în care se vor dubla exporturile.

COSTURI

Unul din costurile aderării Ungariei la Uniunea Vamală va fi scăderea veniturilor la bugetul Ungariei, care va rezulta pe de o parte din eliminarea taxelor vamale la importurile din Uniunea Europeana, iar pe de alta din adoptarea tarifului vamal al Uniunii Europene si a Sistemului Generalizat de Preferințe. În plus, conform cu regulile actuale ale alcătuirii sistemului intern ale bugetului comunitar principalele plăți se vor face în interiorul bugetului general dar și a bugetului comunitar iar încasările din taxe vamale la import vor fi direcționate către bugetul consolidat al Uniunii Europene.

SCENARIUL BUGETAR 1992-2001 DE HAVASI 2004

COSTURI

Semnalează ca unul din costurile aderării Ungariei la Uniunea Vamală va fi scăderea veniturilor la bugetul Ungariei, care va rezulta pe de o parte din eliminarea taxelor vamale la importurile din Uniunea Europeană, iar pe de alta din adoptarea tarifului vamal al Uniunii Europene si a Sistemului Generalizat de Preferințe. În plus, conform cu regulile actuale ale alcătuirii care au nevoie de bugetul european.

POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

OBIECTIVE ȘI SCENARII

În privința transferurilor din cadrul Fondului de Coeziune, Ungaria ar beneficia de 8,2% din totalul acestora, cifra obținută prin agregarea mărimii populației, teritoriului si gradului relativ de subdezvoltare a Ungariei care nu poate renunța la strategiile de lungă durată.

Celelalte transferuri legitime din cadrul Fondului de Coeziune, Ungaria ar beneficia de 8,2% din totalul acestora din subfinanțare, cifra obținută prin agregarea mărimii populației, teritoriului si gradului relativ de subdezvoltare a Ungariei.

Aceste transferuri implică automat existența a trei scenarii total previzibile:

SCENARIUL I

Acesta ia în calcul menținerea la un nivel constant a contribuției celor 15 state membre la bugetul final al Uniunii Europene , singura suplimentare a fondurilor alocate dezvoltării regionale fiind dată de aportul de contribuțiile noilor membri. În acest caz, Ungaria ar primi cca. 2,2 miliarde ECU anual. Statele membre curente ar pierde sume însemnate.

SCENARIUL II

Acesta presupune suplimentarea contribuției actualelor state membre la buget, astfel încât creșterea sa acopere atât transferurile de care aceste state beneficiau în mod curent, cât si transferurile sau deficitele de care ar urma să beneficieze noile state membre conform regulilor alocării fondurilor structurale si de coeziune. În acest caz, Ungaria ar primi 4,2 miliarde ECU anual, iar contribuțiile statelor membre ar crește la 1,99% din PIB in următorii 4 ani.

SCENARIUL III

Scenariul al treilea, care este, în viziunea analiștilor cel mai durabil, si cel mai realist, presupune menținerea plafonului actual al contribuțiilor la bugetul comunitar de 1,27% din PIB, în condițiile unei realocări a fondurilor pe obiective, de exemplu dinspre Obiectivele 2 -6 către Fondul de Coeziune. În acest caz, Ungaria ar urma sa beneficieze de transferuri totale pentru dezvoltarea regionala de 2,5 miliarde ECU anual, si de transferuri nete (transferuri totale mai puțin contribuția Ungariei) de 2,383 miliarde ECU daca PIB-ul este calculat la paritatea ratei de schimb, si de 2,237 miliarde ECU, daca PIB-ul este exprimat în unități ale puterii de cumpărare europene.

COSTURI

Din păcate toate costurile de care ar depinde viitorul Ungariei sau au depins deja se înscriu în forma de gestionare a schimbului valutar.

Costuri negative:

Pentru vecini noștri din Ungaria, fondurile necesare pentru cofinanțarea proiectelor de dezvoltare regională, însumate cu contribuția Ungariei la bugetul comunitar pentru dezvoltarea regională, si din care s-au scăzut treptat sumele care ar fi fost oricum alocate de la bugetul de stat pentru dezvoltarea regională, ar exercita o povară suplimentară asupra bugetului de 0.8-1.3% din PIB, procent care ar putea deveni un factor de destabilizare macroeconomică de scurtă sau chiar de lungă durată.

POLITICA AGRICOLĂ

BENEFICII IMEDIATE

Creșterea accelerată a valorii producției agricole ungurești si a contribuției acesteia la PIB, ceea ce va determina si creșterea contribuției sectorului agricole accelerate an de an și semestrial la bugetul de stat consolidat.

Reducerea semestrială a subvențiilor pentru sprijinirea agriculturii, acest efort financiar fiind compensat prin creșterea preturilor. Resursele astfel eliberate vor putea fi orientate către măsuri active de creștere a productivității agricole

Creșterea veniturilor si nivelului de trai al persoanelor ocupate în agricultură si activități auxiliare sponsorizate de către stat.

COSTURI .

Creșterea cheltuielilor populației pentru consumul de alimente, care va necesita si o creștere a nivelului salariilor nominale. Creșterea costurilor cu salariile va afecta competitivitatea producătorilor interni, efectul agregat putând fi o scădere a competitivității pe ansamblul economiei. În sectorul de stat, creșterea salariilor va exercita presiuni asupra bugetului dar nu vor determina disfuncționalități la plată

INTEGRAREA CEHIEI

În Cehia, preocupările masive pentru măsurarea pozitivă sau negativă a efectelor aderării la Uniunea Europeană nu au avut aceeași amploare și instrumentare ca în Polonia, Ungaria sau Slovenia membre ale Uniunii Europene cu acte în regulă de foarte mult timp. Acest fapt s-a petrecut foarte rapid deoarece, în prima jumătate a anilor 90, politica guvernului ceh s -a caracterizat printr-o relativă lipsă de entuziasm pentru integrarea în Uniunea Europeană fapt ce a costat statul ceh foarte mulți bani dar și foarte multe eforturi de racordare a economiei interne la viziunea europeană.

EFECTELE INTEGRĂRII

Imediat după aderare guvernarea de dreapta a pus în operă , în Cehia, o abordare cuprinzătoare a costurilor si beneficiilor aderării, este Strategia Economica a Aderării la Uniunea Europeană, elaborata de către guvern în mai 1999 deși naționaliștii se opuseseră în totalitate acestei racordării exclusiviste la politica Uniunii.

BENEFICII ȘI EFECTE NEGATIVE

Dintre beneficiile și efectele pozitive sunt semnalate: creșterea investițiilor străine, accesul la tehnologii de ultima oră, noi oportunități de afaceri pentru companiile autohtone, creșterea competitivității si performantei companiilor cehe, îmbunătățirea calității produselor si serviciilor cehe, o mai buna protecție a consumatorilor si a mediului, sprijinul financiar al Uniunii Europene, migrația forței de muncă capitalizarea băncilor naționale.

Falimentarea unor firme cehe aflate în plină expansiune ca urmare a costurilor investiționale pentru ajustarea la standardele Pieței Interne si a presiunilor concurențiale exercitate de firmele din Uniunea Europeana, atât cele localizate în alte state membre, cât si cele nou înființate pe teritoriul ceh, atrase de accesul ușurat la resursele si forța de muncă calificată cehe. Cel mai puțin afectate vor fi firmele cehe cu capital majoritar străin si cele care produc o valoare adăugată scăzuta. Aceasta situație va determina efecte negative de scurtă sau lungă durată precum : înrăutățirea balanței de cont curent, creșterea datoriei externe, devalorizarea monedei naționale, explozia preturilor si scăderea nivelului de trai, creșterea șomajului, falimentarea instituțiilor financiare autohtone.

Creșterea accentuată a preturilor va determina o serie de efecte în lanț. În primul rând, vor apărea presiuni pentru creșterea salariilor, care vor determina scăderea competitivității firmelor, care vor fi nevoite sa concedieze personal pentru a putea fuziona cu cele străine sau a funcționa libere de influențele străine.

B AGRICULTURA ȘI EFECTELE INTEGRĂRII

Costurile si beneficiile aderării Cehiei la UE asupra agriculturii au fost estimate cantitativ pentru prima data în anul 1997 de către o echipa de cercetători ai Institutului de Cercetare a Economiei Agricole din Praga. Rezultatele studiului au fost reactualizate în 1998 atunci când s-a consemnat prima creștere evidentă a exporturilor cu o medie de 15%

Dintre efectele calitative, se semnalează ca si beneficiu creșterea competitivității industriei alimentare ca urmare a restructurării si investițiilor străine, si mai ales pentru firmele producătoare autohtone la care emulația era neevidentă care se vor specializa pe produse vandabile originale , de valoare adăugată ridicată, realizate cu materii prime autohtone si orientate către exportul de lungă durată.

Un al treilea efect pozitiv sau negativ în funcție de acordarea sau nu de plăti compensatorii. Daca Cehia nu va beneficia de plăti compensatorii până în 2020, atunci va deveni un depunător net la bugetul Uniunii Europene , contribuția fiind estimată la cca. 910 milioane ECU în fiecare an după înalta aderare. Dacă Cehiei i se vor acorda în continuare plăti compensatorii, atunci va deveni un beneficiar net, primind o sumă netă estimata a fi cuprinsa între 390 si 440 milioane ECU în fiecare an după aderare fapt ce se va întinde chiar și după 2020.

INTEGRAREA LENTĂ A BULGARIEI

EFECTELE INTEGRĂRII

Costurile legislative si instituționale, determinate de preluarea si implementarea politicii interne si construcția instituțională, estimate la 5-10% din totalul investițiilor necesare pentru aderare ceea ce necesită implementare internă și reeșalonarea datoriilor către FMI.

Costuri investiționale pentru preluarea standardelor Uniunii Europene (standarde de mediu, transport, telecomunicații, energie, infrastructura, siguranță nucleară, siguranța la locul de muncă chiar și după recalificare și reconversie , protecția consumatorului, standarde sociale, control sanitar-veterinar si protecția animalelor, controlul frontierelor .Aceste costuri sunt estimate la 25-35% din totalul investițiile necesare pentru aderare.

Supracosturi pentru modernizarea capacităților de producție, în sensul creșterii productivității, competitivității, si racordarea la Noua Economie Mondială. Aceste costuri sunt considerate a fi cele mai mari, fiind estimate la 65% din totalul investițiilor pentru aderare.

Supracosturi legate de nealinierea tuturor firmelor și patronatelor autohtone la viziunea puțin exclusivistă a Uniunii mai ales în privința creării locurilor de muncă pentru extra-comunitari.

UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ A BULGARIEI

A.PLUSURI

Bulgaria va accelera în condițiile unei rate de schimb fixe, obiectivul inflației scăzute, care este esențial pentru participarea la dezideratele Uniunii Monetare. Acest deziderat , nu va putea fi atins decât prin restrângerea consumului excentric în dauna costurilor , care va afecta în următorii ani creșterea economica. Ori, aderarea la Uniunea Europeana necesita în primul rând convergenta preturilor, a PIB-ului/locuitor, a veniturilor prin alinierea , cu cele din Uniunea Europeană, obiective care nu pot fi realizate simultan cu obiectivul inflatiei scăzute.

B.MINUSURI

În Bulgaria, beneficiile aderării, constau în creșterea productivității si a competitivității, a ritmului de creștere economică, a ocupării forței de muncă, a veniturilor prin emulația pe piețele interne vor prevala cel mai devreme după anul 2017. Până atunci, efectele nete vor fi negative, atât în perioada de pre-aderare, cât si cel puțin în primii 8 ani după aderare conform estimărilor din 2016 realizate de analiștii bulgari

Beneficii nete

UE

2010 2015

BULGARIA

Costuri nete

INTEGRAREA ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ

Integrarea României la Uniunea Europeană a avut mai mule etape dar cel mai evident lucru la care au participat întreg angrenajul de forțe a fost redesenarea migrației forței de muncă dar mai ales libera circulație a mărfurilor și a celor care doreau un alt loc de muncă.

INTEGRAREA AGRICULTURII

În ce priveste agricultura dar mai ales racordarea acesteia la rigorile europene , analiștii români au atras atenția asupra faptului că, liberalizarea comerțului cu produse agricole cu Uniunea Europeană, prevăzuta prima dată în 2002, a afectat în mod negativ producătorii agricoli autohtoni, care au fost supuși concurentei libere a produselor din statele membre, concurență care a dus automat la instaurarea plusvalorii și a impunerii exclusiviste a politici europene în privința producătorilor agricoli.

Efecte negative vor fi resimțite de populația urbană sau rurală încă 5 ani de acum înainte. În România, predomina agricultura de subzistentă dar și improvizațiile . Mărimea medie a exploatațiilor agricole este de 2,5 ha/persoană, iar populația ocupată cu munca în agricultură depășește 45% din populația activă a tarii. Reforma agricolă în 2020 va scădea cu . 5%. Forta de muncă va suporta astfel costuri: pierderea sursei de venit, șomaj, reconversie profesionala, migrație spre alte zone atâta timp cât investițiile vor fi condiționate.

COSTURI SI EFECTE INDUSTRIALE

În ce privește ramurile industriale care au câștigat în urma liberalizării comerțului cu Uniunea Europeană , se evidentiaza:

produsele din lemn cu grad redus de prelucrare, care pe parcursul ultimilor 10 ani au înregistrat un trend pozitiv crescator al avantajului comparativ în relatia cu Uniunea Europeana, de la 0,86 în 1995 la 2,39 în 2000 (tendinta valabila de altfel pentru toate tarile CEFTA)

-produsele metalurgice, pentru care avantajul comparativ în comertul cu Uniunea Europeana s-a mentinut la o valoare pozitiva relativ constanta de 0.8 între 1992 si 2000, mai scazuta însa decât pentru comertul cu restul lumii, ceea ce demonstreaza existenta unui potential mai ridicat al acestui

EFECTELE DE DURATĂ ALE EXTINDERII ECONOMICE

Efectele economice

Extinderea UNIUNEA EUROPEANĂ la 27 de state membre va aduce încă 75 milioane de consumatori pe piață unică europeană. Acest lucru ar trebui să ducă la intensificarea schimbului de mărfuri și servicii nationale, la economii de scală, la creșterea concurenței și a investițiilor, conducând astfel la o mai mare creștere economică, atât în actualele, cât și în viitoarele țări membre. În acest sens, extinderea seamănă cu procesul de realizare a pieței unice, prin care a trecut UE în anii 90. În plus, noile state membre se pot aștepta la rate ale creșterii relativ mari, având în vedere posibilitățile reale economice asociate cu veniturile mici pe cap de locuitor.

Efectele comerciale

Estimările asupra impactului extinderii asupra actualei Uniuni Europene sunt, limitate, fiinbdcă dimensiunea economică națională este mult mai mare ca a acesteia. O astfel de estimare este aceea potrivit căreia actualele state membre ale Uniunii vor câștiga in urmatorii ani în total aproximativ 10 miliarde euro, pe termen lung, însemnând o creștere cu 0,2% a PIB-ului în aceste țări, care ar putea duce la crearea a aproximativ 300.000 de locuri de muncă (în ipoteza unui raport constant volum muncă – volum producție). Acest câștig economic se va distribui probabil inegal între actualele state membre, Germaniei revenindu-i în jur de o treime. Pentru noile state membre dar și pentru cele ce vor adera ulterior, economiștii sunt cu toții de acord că este posibil ca, în cazul lor, câștigurile să fie proporțional mult mai mari, ca urmare a faptului că 70% din exporturile acestor țări merg către actuala UE dar și a faptului că economiile lor sunt mult mai mici. O recentă sinteză întocmită pe baza literaturii de specialitate ajunge la concluzia că: “simulările care au ca punct de plecare relațiile comerciale demonstrează că, de regulă, țările candidate, ca grup, câștigă undeva între 1.5 % și 8% sau chiar 10% din PIB, pe termen scurt și mediu”.Sursa-revista Capital.

EFECTELE INVESTIȚIILOR DE SCURTĂ ȘI LUNGĂ DURATĂ

Deoarece majoritatea schimburilor comerciale libere consistente vor domina piața mondială dar si cea autohtona, iar mobilitatea forței de muncă s-ar putea să rămână limitată timp de câțiva ani după extindere, investițiile sunt cheia creșterii economice viitoare în noile state membre. Investițiile Străine Directe (ISD) au fost deja încurajate în viitoarele state membre în perspectiva aderării la UE. Este dificil de estimat însă gradul în care acestea vor crește în viitor. După extinderile precedente, s-au înregistrat salturi considerabile în fluxul investițiilor străine, mai ales în Portugalia și Spania; dar acest lucru nu s-a întâmplat în toate cazurile, iar creșterea ISD depinde de politicile de ajustare sănătoase și de o bună guvernare la nivel național. Unii analiști sugerează că, ținând cont de nivelul ISD deja mare, de eliminarea facilităților fiscale speciale și de încheierea procesului de privatizare, nu se întrevede o creștere a ISD după extindere. Pe de altă parte, se argumentează că integrarea efectivă în UE va duce la o creștere semnificativă a fluxului investițional, presupunând că situația locală este încurajatoare în acest sens. Creșterea siguranței legislative pe care o impune calitatea de membru UE și eliminarea “clauzelor protecționiste” din actualele acorduri dintre țările cu factori favorizați.

COMPANII MULTINAȚIONALE. IMPORTANȚA TRANSFERULUI TEHNOLOGIC

INTRODUCERE

Transferul internațional de tehnologie supranumit și transferul tehnologic, în complexitatea proceselor sale, poate fi considerat ca parte importantă a comerțului internațional cu inteligență umană, flux comercial exponențial al Societății Informaționale. Dezvoltarea rapidă și complexitatea ascedentă a tehnologiilor bazate pe informație au dus la o reconfigurare a spațiului economiei, cât și a sociopoliticii mondiale, aducând de asemenea și o schimbare majoră în raportul și structura puterii la nivel mondial. Cu cât piața mondială devine mai concurențială, țările subdezvoltate sau aflate în curs de dezvoltare reușesc cu dificultate să se elibereze din cercul vicios al dependenței de produsele primare, în încercarea de a produce și exporta produse manufacturate, cu o valoare adăugată crescută și care poate fi considerată o sursă a bogăției. Tehnologia este neo-factorul care poate asigura acestor națiuni posibilitatea de a reduce ecartul față de principalii competitori, puternici și inovativi, din țările dezvoltate de pe mapamond. Astfel, transferul și adaptarea tehnologiei devin componente de extremă importanță în tentativa de creștere și dezvoltare economică, dar în același timp, pot reprezenta costuri importante în evoluția unei economii, privită atât la micro cât și la macro-scară. Formele cele mai evoluate ale transferului tehnologic.

Obiectivul central al lucrării de transfer tehnologic este reprezentat de identificarea valențelor actuale ale licențierii internaționale și definirea unui cadru decizional în condiții de eficiență pentru aceasta. Ipotezele de lucru care stau la baza acestei cercetări sunt:

Transferul internațional de tehnologie este o coordonată importantă a economiei mondiale actuale și indisolubil legată de valențele economice

Transferul internațional de tehnologie a dezvoltat în ultimele decenii diverse noi forme și modalități de realizare.

Cadrul internațional de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală devine din ce în ce mai reglementat, iar tot mai multe state aderă la aceste reguli de conduită în toate cazurile de transfer plurieuropean

Există numeroși indicatori de comensurare a eficienței licențierii internaționale care pot sta la baza unui model de analiză coerent, ușor utilizabil și care să se preteze pentru marea majoritate a factorilor economici.

Conceptul de transfer de tehnologie este tratat într-o mare măsură în literatura de specialitate internațională, mulți autori încercând definiri sau determinări terminologice. De asemenea, termenul s-a impus în vocabularul economiștilor sau a altor categorii profesionale, fiind conținut în marea majoritate a dicționarelor sau enciclopediilor cu specific tehnicoeconomic. În cadrul acestora, termenul de transfer de tehnologie este definit astfel:

atribuirea proprietății intelectuale asupra tehnologiei dezvoltate și generate într-o locație, către alta, prin mijloace legale, cum sunt licențierea tehnologiei sau franciza și de foarte multe ori procesul de convertire a progreselor științifice și tehnologice în bunuri sau servicii comercializabile pe piața internațională sau occidentală.

transferul noilor tehnologii de la dezvoltatorul acestora la un utilizator treț sau secundar, în special din țările dezvoltate spre cele aflate în curs de dezvoltare, în încercarea de a încuraja economia acestora poatebeneficia de altruismul decizional.

Transferul decizional deseori subsidiare ale unor companii multinaționale, sunt o sursă importantă de noi tehnologii pentru companiile locale. Acestea sunt posesoarele unor active necorporale, cum ar fi know-how-ul tehnic, competențe manageriale și de marketing, contacte, reputația, elemente care le oferă un aport important în lupta concurențială de pe o anumită piață.

DREPTUL PROPRIETĂȚII INTELECTUALE AUTOHTONE

CARACTERISTICI

Dreptul proprietății intelectuale, în general are ca scop protejarea, reglementarea exploatării și împiedicarea copierii sau a utilizării pentru obținerea de foloase injuste a muncii sau reputației unei alte părți din contractul legal, prevăzând, în cazul în care apar astfel de acțiuni ilegale și remediile sau elementele ce pot rrestabili echilibrul intelectual.

Sfera de manifiestare a elementelor de drept al proprietății intelectuale este una extrem de largă cuprinzând:

opere literare și artistice

Filme

software, invenții, design sau mărci de fabrică și de comercializare utilizate în realizarea și distribuția diverselor bunuri și/sau servicii.

AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJLE LICENȚIERII INTERNE SI INTERNAȚIONALE CA REZULTAT AL TRANSFERULUI TEHNOLOGIC

AVANTAJE

Evitarea barierelor vamale la exportul anumitor bunuri în anumite țări sau regiuni. Astfel pot fi evitate atât restricțiile tarifare taxe vamale ridicate la anumite categorii, cât și cele de natură non-tarifară care se referă la limitări cantitative.

Licențierea internațională poate deveni singura variantă viabilă de internaționalizare a unei afaceri spre state cu un sistem al politicilor comerciale destul de exclusivistă

Managementul eficient al riscurilor politice și administrative ale țării țintă și mai ales acoperirea riscului de expropriere destul de dens in fostele țări ale Blocului Estic

Licențierea poate fi considerată singura modalitate viabilă de penetrare a sectoarelor private autohtone prin filiera internațională

Neasumarea riscurilor și a costurilor ce țin de organizarea locală a afacerii, adaptarea produselor la specificul local, diferențele legislative, sociale sau culturale

B.DEZAVANTAJE

Implicarea europeană exclusivistă în politicile de implementare a tuturor drepturilor de licențiere intelectuală

Instituționalizarea excesivă a politicilor de emancipare a firmelor private

Venituri relativ reduse, în comparație cu cele obținute în urma unor investiții directe, care în cazul fericit de a fi corelate cu nivelul veniturilor obținute de licențiat din exploatarea licenței, nu depășesc un procent redus de 10%.

Riscul de a crea un concurent puternic pe o anumită piață, după încheierea contractului de licență sau, mai rar, chiar în timpul contractului. Acest risc poate fi minimizat prin limitarea teritoriului și a duratei licenței și prin impunerea stopării producției atunci când contractul de licență încetează prin amiabilitatea ambelor părți.

=== fc3aeae9d3c173da472d882d0affdffcd7516958_477980_1 ===

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE BUCURESTI

INTEGRAREA ECONOMICA SI BENEFICII ALE EXTINDERII UE

PARTEA A TREIA-INTEGRAREA REALA A ROMÂNIEI

LICENTA MAI 2017-BUCURESTI

ARGUMENT

Extinderea Uniunii Europene este în primul rând o opțiune politica menita sa restabilească si să mențină pacea si prosperitatea pe întreg continentul european. Sub aspect economic, însă extinderea ridica foarte multe semne de întrebare. Decalajele mari existente in plan economic au determinat, mai ales în tările membre,să adopte politici sociale sau economice menite să relanseze economia națională prin prisma integrării la marele conglomerat de forțe politice, economice sau sociale . Acest deziderat a fost posibil și datorită racordării acestor state din fostul bloc comunist la noile principii și statute de drept.

România a privit la început cu maximă reticență această cavalcadă și cursă contracronometru și datorită faptului că românii erau foarte circumspecți cu privire la păstrarea identitară a tuturor sectoarelor de activitate care trebuiau realiniate noii viziuni.

In țările candidate, preocupările pentru evaluarea costurilor și beneficiilor aderării nu au fost însă la fel de susținute. Pe de o parte, tarile candidate si-au pus mai degrabă problema beneficiilor decât pe cea a costurilor integrării. Aderarea la Uniunea Europeana, obiectiv politic de prima importanta, a fost într-o anumită măsura percepută ca o soluție la problemele lor economice, considerându-se, mai mult sau mai puțin intuitiv, ca beneficiile aderării vor fi net superioare costurilor cu reașezarea tuturor formelor de intervenție directă în microeconomia națională.

Pentru Romania calitatea de membru al Uniunii Europene va avea un impact major asupra tuturor fațetelor vietii economice, politice si sociale ani la rândul.

Integrarea României în marea familie europeană a culminat cu progrese economice și sociale deosebit de puternice care în ciuda tuturor previziunilor pesimiste au devansat alte țări membre prin politica incredibilă de asimilare a noilor parteneri și a strategiilor de lungă durată.

Din perspectiva politicului, mecanismele de luare a deciziilor vor trebui reconfigurate, in sensul unui transfer de competente către instituțiile comunitare; în același timp însă, Romania va beneficia de posibilitatea de a participa, in cadrul Uniunii, la complexele procese decizionale colective, putând astfel sa-si promoveze si sa-si protejeze mai bine interesele naționale prin păstrarea locurilor de muncă și capitalizarea tuturor întreprinderilor cu capital de stat sau reconversia locurilor de muncă prin implementarea de planuri sociale de atragere de fonduri de către zonele defavorizate.

Si pe piața valutară România s-a racordat deosebit de eficient și de repede astfel încât în doar doi ani a reușit să stabilizeze fluctuațiile monedei naționale.

PRINCIPALELE BENEFICII OFERITE ROMÂNIEI

A-Creșterea si diversificarea exporturilor pe piețele tarilor membre ale U.E., ca si sporirea concurentei din partea produselor comunitare pe piața românească, vor determina imbunătațirea calitătii produselor românesti conform standardelor europene, îmbunătățire de care vor beneficia si consumatorii romani

B-Partenerii comerciali romani ai tarilor membre ale Uniunii vor avea posibilitatea de a cunoaște înaintea altor categorii profesionale, politica si mecanismele pieței interne a grupării, caștigând astfel pe termen lung numai datorita acestui avantaj

C-Producătorii agricoli ar putea beneficia de sprijin financiar de restructurare in perioada de preaderare, transformându-se din perdanți în caștigători, dar pentru aceasta vor trebui sa învețe sa apeleze la consultanta

D- Asigurarea unui climat politic si economic stabil care ar stimula o dezvoltare durabila; o predictibilitate si o stabilitate crescute ale mediului economic

E-Creșterea competitivității pe piața interna, ceea ce va conduce la motivare a si stimularea agenților economici autohtoni in sensul sporirii productivității si a eficientei prin dezvoltarea de noi produse si servicii, introducerea tehnologiilor moderne si diminuarea costurilor de producție;

F-Accesul sporit la piețele de capital si investiții europene, la noile echipamente si sisteme informaționale, la know-how-ul managerial si tehnicile organizaționale din tarile dezvoltate

G-Oportunități deosebite oferite de implementarea Uniunii Economice si Monetare și întărirea securității naționale prin integrarea in mecanismele P.E.S.C

H-Oportunitatea de a participa la procesele de luare a deciziilor privind viitoarea configurare a Europei

I-Creșterea prestigiului si consolidarea statutului României în relațiile cu alți actori statali, atât pe plan politic, cat si economic

J-Dobândirea de către cetățenii romani a drepturilor decurgând din acordarea 'cetățeniei europene

K-dezvoltarea comerțului, un stimul important pentru economia națională si piața forței de munca

CONCLUZII

Aderarea României a fost de fapt un proces de lungă durată cu etape deosebit de sinuoase ceea ce denotă faptul că, principiile naționale au trebuit reevaluate de membrii tuturor comisiilor locale sau regionale pentru a reașeza corpusul viziunii la necesitățile europene condiție de sine qua non a aderării din toate punctele de vedere și care să acopere toate sectoarele de activitate neperformante sau pe cele performante.

AVANTAJELE si DEZAVANTAJELE ADERARII

Avantajele aderării României la UE sunt:

– beneficiul apartenenței la o mare familie de națiuni și la securitatea pe care această

apartenență o conferă;

– oportunitatea participării la cea mai mare piață unică din lume, cu toate posibilitățile

legate de creșterea economică și crearea de locuri de muncă;

– consolidarea ireversibilă a reformelor economice și politice realizate după 1989;

– facilitarea accesului la Fondurile Structurale destinate dezvoltării regiunilor mai puțin

prospere ale Uniunii, fonduri care s-au dovedit benefice pentru țări ca Irlanda sau Portugalia, în primii ani de la aderarea în forță

Sunt exprimate opinii, conform cărora ar exista și dezavantaje, constând în așa-zisa

pierdere de suveranitate, de identitate națională și vulnerabilității în fața concurenței de pe Piața Mondială o piață destul de neloială.

De fapt, nu este o pierdere de suveranitate, ci o lărgire a acesteia prin cuprinderea sa într

un interes" mai larg, creșterea greutății" în organismele internaționale. Este adevărat că o

concurență sporită presupune o restructurare corespunzătoare, proces care ar putea avea impact negativ.

Produsele din lemn cu grad redus de prelucrare, care pe parcursul ultimilor 10 ani au înregistrat un trend pozitiv crescător al avantajului comparativ în relatia cu Uniunea Europeana, de la 0,86 în 1995 la 4,89 în 2014 o creștere record.

CONCLUZII

Societatea românească se află într-un proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condițiile prezente. Un sistem democratic este funcțional atunci când economia înregistrează reușite și în măsura în care se dezvoltă un spirit democratic în mentalitatea socială. Uniunea Europeana este o entitate puternica din punct de vedere economic, politic si social, dar care are nevoie de o certificare mai mare din partea statelor membre. În această transformare a societății românești nu se poate face abstracție de sistemul administrației publice, de necesitatea introducerii unei dimensiuni europene în acest domeniu, în conformitate cu valorile acestui spațiu administrativ. Derularea coerentă și continuă a procesului de descentralizare duce la creșterea calității a transparenței serviciilor publice..

COMASAREA SI CONSOLIDAREA PROPRIETATII FUNCIARE DIN GOSPODARIILE TĂRĂNEȘTI

Între agricultura României și agricultura țărilor Uniunii Europene există și se manifestă decalaje evidente, în planul performanțelor, eficienței, dar și al nivelului de trai al agricultorilor. Aceste decalaje constituie preocupări majore de politică agrară, pentru a căror rezolvare o atenție deosebită se acordă creșterii performanțelor, cu referire la randamente și productivitatea muncii. Performanțele în producție reclamă, în primul rând, un cadru structural corespunzător, adică unități agricole de dimensiuni optime care să permită potențarea la maximum a factorilor de producție. Or, structurile de producție din agricultura țării noastre și în special gospodăriile țărănești de subzistență, care sunt în număr foarte mare se diferențiază de restul structruilor prin adoptarea unui circuit simplu care converge spre minimalizarea rolului producției interne ceea ce, în ultimă instanță se traduce prin colectivizarea produsului intern brut.

Prin urmare, politica agrară, într-o formulare imperativă, trebuie să identifice și, în același timp, să aplice acele măsuri care să aibă ca finalitate rezolvarea, într-o perioadă de timp rezonabilă, a problemelor ridicate de gospodăriile țărănești, cu trimiteri speciale la cele de subzistență. În al doilea rând trebuie recapitalizată producția internă prin comasarea tuturor factorilor care conduc la această situație de fapt.

OBIECTIVELE CARE SE PREFIGUREAZĂ PÎNĂ ÎN 2020

a-reducerea numărului gospodăriilor de subzistență, în care scop, statul român s-a angajat față de Consiliul Europei ca, până în anul 2019, să diminueze până la 40% numărul acestora

b- consolidarea exploatațiilor agricole, indiferent de mărime, statut juridic, structură etc., adică a acelor exploatații cu șanse reale de performare, obiectiv pentru care se impun următoarele trei măsuri

c-comasarea, adică gruparea parcelelor disipate, aparținând aceluiași proprietar, în trupuri de terenuri compacte

d-concentrarea, prin gruparea terenurilor mai multor ferme (fie prin achiziție, fie prin asociere, cooperare, arendare sau închiriere), proces prin care se urmărește atingerea unui nivel optim al dimensiunii

CONCLUZII

Tehnic dar și practic, comasarea se realizează prin schimburi de parcele cu valori naturale (note de bonitare) și economice apropiate între proprietarii situați în raza de cuprindere a aceleiași localități sau în localități învecinate. Evident, schimburile trebuie să se înfăptuiască în mod democratic în cadrul unei burse locale de terenuri. Efectul direct și necondiționat al comasării este reducerea gradului de fărâmițare pe parcele a exploatațiilor agricole țărănești. Într-un context mai larg, comasarea este o măsură extraeconomică; aceasta, alături de reformele agrare, determină mișcarea proprietății funciare. Dar, spre deosebire de reforme, prin comasare se realizează consolidarea suprafețelor și nu dispersarea acestora. Prin urmare, comasarea reprezintă primul pas pe care politica agrară ar trebui să-l întreprindă în direcția consolidării proprietății funciare, atât de dispersată astăzi în peisajul agricol românesc.

CAUZE

A-slaba rectificare bugetară locală sau regională

B-scăderea cu 15% a produsului intern agricol

C-scăderea promovării produselor proprii

În sinteză, putem afirma că, atât comasarea cât și concentrarea vizează relațiile juridice și economice cu privire la fondul funciar dintre agenții economici din agricultură, dar au ca rezultat: – concentrarea, creșterea dimensiunii exploatațiilor agricole; – comasarea, creșterea dimensiunii parcelei de teren arabil sau nearabil.

AGRICULTURA ROMÂNIEI. SCURT ISTORIC

FAZA PREBELICĂ

În perioada până la primul război mondial, au fost comasate proprietățile funciare din peste 700 de comune, în Transilvania, și aproximativ 20 în Basarabia, lucrări care după război „n-au mai fost reluate (…) din pricină că statul n-a mai putut acorda subvențiile trebuitoare sau că prin aplicarea reformei agrare (cea din 1921, n.n) nevoia acelor lucrări era mai puțin simțită”

FAZA INTERTBELICĂ

În perioada interbelică, comasarea, spre deosebire de anii anteriori, a fost subiect de abordare numai în plan teoretic și legislativ, nu și practic. Marele istoric M. Kogălniceanu, în 1918, în expunerea de motive la legea de reformă agrară preciza că: „(…) pentru a opri fărâmițarea proprietății țărănești, deja destul de parcelară, am prevăzut individualizarea loturilor vândute azi și comasarea obligatorie a întregii proprietăți țărănești atunci când locuitorii o vor cere. Această comasare a proprietății mici, care s-ar repeta la fiecare 30 de ani, este mijlocul cel mai simplu pentru oprirea parcelării pământului sub limitele folosinței lui economice. Comasarea se impune și pentru organizarea proprietății în raport cu asolamentul regiunii, cu deosebire că acum moșierimea dispărând, țăranii trebuie să-și organizeze asolamentul numai pe pământul lor” . Prin urmare, în conținutul Legii agrare din 1921, la articolele 135-150 erau „distribuțiuni bine chibzuite pentru ca odată cu aplicarea reformei agrare să se facă și comasare”. Legea în cauză a fost aprobată de Senat, dar „din nefericire Adunarea Deputaților a amânat pentru mai târziu această chestiune, pentru motivul că (…) lipsea Cadastrul, dar mai ales pentru a grăbi intrarea sătenilor în stăpânirea pământului cu care au fost împroprietăriți.

FAZA COMUNISTĂ

În perioada comunistă, comasarea a fost, în egală măsură, rezultatul celor două acțiuni de politică economică: etatizarea și colectivizarea, ca vectori de impunere a puterii statului totalitar. S-au adoptat principii și reguli de comasare deosebite, originale, prin conținutul lor antidemocratic, față de cele promovate în perioadele anterioare în România și cu deosebire în țările vest-europene. Prin preluarea forțată a terenurilor de la proprietarii de drept, a fost posibilă comasarea acestora în trupuri foarte mari, de ordinul a mii și zeci de mii de hectare, ceea ce a generat un alt neajuns major în planul manifestării eficiente a actului decizional, și anume gigantismul excesiv. Totuși, în plan organizatoric, câștigurile au fost evidente, deoarece noua configurație a fermelor agricole, pe sole și trupuri de terenuri de dimensiuni mari, făcea posibilă aplicarea unor asolamente raționale, precum și folosirea la parametri de performanță a mecanizării, sistemelor de îmbunătățiri funciare, precum și aplicarea îngrășămintelor chimice, utilizarea semințelor selecționate, cunoștințelor și rezultatelor cercetării științifice etc. Ca urmare, trendul randamentelor pe hectar și cap de animal au fost constant crescătoare și foarte puțin realsitice .

FAZA POSTCOMUNISTA

Experiența unor țări europene foste comuniste relevă faptul că, chiar și în condițiile înfăptuirii privatizării pământului, a fost posibilă păstrarea unităților agricole cooperatiste sau de stat „comuniste” ca tipuri de exploatații agricole, nu ca tip de proprietate (această confuzie a cauzat multiple neajunsuri în reformele românești), în care erau deja comasate suprafețe mari de teren agricol. De pildă, în cazul Germaniei, după reunificare, statul „consecvent legislației concentrării producției agricole (…) nu a pulverizat fostele cooperative agricole de producție și întreprinderi agricole de stat în exploatații familiale mici de 5-10-20 ha, nu a lichidat fizic marea exploatație agricolă, ci, printr-o transformare juridică, a restabilit dreptul de proprietate în comun asupra pământului, clădirilor și mașinilor în exploatații private. Și alte state foste socialiste au păstrat în proporție de 7080% marile exploatații de tip cooperatist, în mărimi de la 500 la 1.500 și 3.000 de hectare sau chiar 40

GRAFIC COMPARATIV

FISCALITATEA DIN ROMÂNIA .CONSIDERAȚII GENERALE

Alături de funcția de finanțare a cheltuielilor publice, fiscalitatea poate îndeplini, dacă este utilizată corect, și o veritabilă funcție economică, contribuind la dezvoltarea mediului de afaceri și la atragerea de investiții străine. În România, tranziția de la sistemul comunist la economia de piață a presupus, printre altele, înfăptuirea unei ample reforme și în domeniul finanțelor publice, în cadrul căreia reforma sistemului fiscal a ocupat un loc deosebit. În plus, odată cu deschiderea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, sistemul fiscal românesc a fost supus unor ample modificări având ca scop realizarea procesului de armonizare a legislației fiscale cu cea comunitară în domeniu. Pe fondul acestor reforme, fiscalitatea nu a contribuit, întotdeauna, la creșterea atractivității economiei românești. Principalele motive ale acestei situații și-au avut izvorul în nivelul fiscalității și în permanentele modificări aduse modului de reglementare a prevederilor fiscale. În ceea ce privește presiunea fiscală, în România, în perioada 1990-2014, cuantificată cu ajutorul indicatorului grad de fiscalitate, aceasta a avut o evoluție descendentă, reducându-se de la 36,5%, în anul 1990, la 29,25%, în anul 2014. Determinat pe baza impozitelor, taxelor și contribuțiilor încasate efectiv la bugetul general consolidat, indicatorul respectiv nu reflectă povara fiscală impusă contribuabililor, ci doar pe aceea acceptată de aceștia.

CAUZELE FISCALIZĂRII EXCLUSIVE DUPĂ INTEGRARE

încurajarea economiei subterane

încurajarea somajului intellectual

încurajarea cotatiei slabe euro-leu

OBIECTIVE FISALE

Cu toate că, începând cu anul 2002, contribuțiile datorate pentru veniturile din salarii au fost reduse, atât pentru salariați, cât și pentru angajatori, fiscalitatea pe forța de muncă r ămâne, în continuare, la un nivel ridicat, de 33% pentru angajați (incluzând și impozitul pe salarii) și de aproximativ 30% pentru angajatori. Și în mediul de afaceri, fiscalitatea a fost percepută ca o decapitalizare a agentului economic, fiind practic o formă de agresiune exercitată asupra activității acestuia, prin distorsiunile pe care le generează privind nivelul și ritmicitatea fluxurilor de numerar. De foarte multe ori, agenții economici din țara noastră au reclamat caracterul excesiv al fiscalității, dăunător cerințelor de capitalizare și relansare economică, generând, în același timp, o lipsă acută de capital, cu consecințe asupra amplificării arieratelor întreprinderilor și generalizării blocajului financiar în anul 2016. Aceasta a avut ca efect, în bună m ăsură, orientarea contribuabililor către obținerea de venituri cu caracter ilicit și transferul multor agenți economici în economia subterană.

IMPOZITAREA POST-ADERARE SI CELE TREI ASPECTE

A-IMPOZITAREA INDIRECTĂ care presupune, în primul rând, armonizarea legislației în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată și accizele

B-IMPOZITAREA DIRECTĂ- se referă la aspecte legate de impozitarea corporațiilor și impozitul pe capital. Măsurile în domeniu urmăresc să faciliteze cooperarea administrativă între autoritățile naționale și să înlăture obstacolele întâmpinate de firmele cu activitate transfrontalieră

C- cooperarea administrativă și asistența reciprocă – legislația comunitară, în acest domeniu, furnizează instrumente pentru evitarea fraudei și evaziunii fiscale intracomunitare și permite statelor membre să obțină informații despre agenții economici din alte state membre atât automat, cât și la cerere

STRATEGII DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

În contextul actual al aderării României la Uniunea Europeană al eforturilor de integrare efectivă, se impune o reconsiderare a aportului pe care turismul îl are la dezvoltarea economico-socială a țării. Județele țării dispun de un potențial turistic valoros, determinat de varietatea și frumusețea formelor de relief, prezența unor stațiuni balneo-climaterice, având ape minerale valoroase din punct de vedere terapeutic, bogăția culturală și folclorică, poziția geografică favorabilă. Acest potențial însă nu este valorificat la parametri superiori. Datele privind circulația turistică ce situează județul Vâlcea printre primele în țară, indicii de atractivitate ai ofertei sale turistice sunt elemente ce influențează pozitiv o valorificare mai bună a potențialului turistic al județului prin măsuri privind modernizarea, dezvoltarea echipamentelor turistice, dezvoltarea, diversificarea formelor de turism, diversificarea ofertei, îmbunătățirea calității serviciilor, precum și programe promoționale. Stațiunile balneare de pe Valea Oltului dispun de resurse minerale cu caracteristici terapeutice eficiente, care ar putea fi valorificate pe piața internațională, însă nu asigură întreg ansamblul de activități și servicii caracteristice stațiunilor balneare, bazele de tratament și unele unități de cazare având un grad de uzură avansat

STRATEGII

Un alt factor luat în considerare în proiectarea noilor echipamente este faptul că suprafața construită în aceste stațiuni este destul de mare în raport cu suprafața totală a lor. În consecință, noile dotări vor fi reduse ca număr de locuri, dar cu un grad de confort sporit și destinate atragerii în special a turiștilor străini

Pentru dezvoltarea spațială a stațiunilor trebuie avut în vedere și un element de emancipare a valorii ofertei turistice, ca factor determinant al cererii, respectiv indicele de atractivitate. El se determină pe baza factorilor ce definesc oferta turistică a unei zone și exprimă gradul de atractivitate al zonei turistice analizate:

∑ = ×= n i ii cqI 1 , unde: I = indicele de atractivitate; iq = ponderea fiecărui element al ofertei; ic = calitatea ofertei turistice; n = numărul elementelor ofertei turistice.

Dacă c = 1 ilustrează un nivel scăzut al ofertei; c = 2 ilustrează un nivel mediu al ofertei; c = 3 ilustrează un nivel ridicat al ofertei

TURISMUL MONAHAL SI CIRCULAR DUPĂ INTEGRARE

Turismul cultural și monahal Mulțimea mănăstirilor, bisericilor și schiturilor de pe actualul teritoriu al Episcopiei Râmnicului, de un excepțional interes național și internațional, se constituie în tot atâtea mărturii ale credinței și evlaviei noastre străbune, cu puternice conotații asupra istoriei naționale, ca și asupra puterilor creatoare ale poporului român. Mărturie sunt cele 13 mănăstiri, 272 biserici și 22 schituri – zestre patrimonială de valoare impresionantă și emoționantă, care situează județul Vâlcea pe locul al 2-lea în țară în privința așezămintelor monahale. Valoarea deosebită a zestrei patrimoniale este conferită și de: – componentele arheologice – situri, monumente și rezervații arheologice. În categoria acestora putem aminti cetatea dacică de la Buridava și Castrul Roman de la Arutela, situat pe celebra „Cale a lui Traian", Castrul Roman „La Canton” – situat în comuna Dăești, și Castrul de la Titești – Perișani, acestea datând din primele secole ale mileniului I; – monumente și ansambluri memoriale (Casa Memorială Anton Pann, Cimitirul Eroilor din primul război mondial, Crucea Mișeilor, Monumentul Domnitorului Barbu Știrbei, Statuia lui Mircea cel Bătrân, toate din Râmnicu Vâlcea, Monumentul Eteriștilor și Pandurilor din Drăgășani, Monumentul Eroilor din Brezoi etc); – monumente, ansambluri și rezervații de arhitectură (zone istorice urbane în localitățile Râmnicu Vâlcea, Horezu, Călimănești, Bălcești, Costești, Vaideeni, iar satul Milostea din comuna Slătioara în întregime); – elemente etnografice și de artă populară, respectiv monumente, muzee în aer liber (Muzeul Satului de la Bujoreni, Culele Măldărești) și de splendida arhitectură de cult, reprezentativă pentru evul mediu românesc; – o altă resursă turistică antropică de importanță deosebită o constituie muzeele, amenajate în 16 unități de profil în întregul județ.

CONCLUZII GENERALE

O problemă care a suscitat multe discuții se referă la faptul că la reuniunea de la Copenhaga s-au adoptat soluții pentru implementarea Politicii Agricole Comune care oferă pentru cele zece state nou aderate perspective financiare mult mai puțin favorabile decât cele de care se bucură țările UE-15. Astfel, țările nou aderate vor atinge nivelul plăților directe obținute de fermierii din țările UE-15 abia în anul 2017. Cu alte cuvinte, Politica Agricolă Comună aplicată în vechile state UE-15 este mult mai generoasă financiar decât cea prevăzută pentru UE-10 și, de asemenea, pentru România și Bulgaria în perspectivă. Una din explicațiile oferite acestei situații are la bază faptul că agricultura din țările Central și Est-Europene este diferită de cea din țările UE-15, deoarece există o productivitate scăzută a factorilor, veniturile fermierilor sunt mult mai scăzute decât în Europa de Vest, iar în multe țări din această zonă fărâmițarea terenurilor este excesivă (Polonia, România), existând în același timp semnificative excedente de forță de muncă (Tabelul 3). În acest context, acordarea unor plăți directe mult mai mici (se începe cu 29% DIN PRODUSL INTERN BRUT.

În mod clar se va ajunge la 100% după zece anise consideră că nu va inhiba procesul de restructurare de care au nevoie sectoarele agricole ale acestor țări. Mersul spre o agricultură competitivă și implementarea acquis-ului comunitar constituie o importantă prioritate în țările Central și Est-Europene, iar acordarea plăților directe în cuantumul celor din țările UE-15 ar încetini acest proces și ar conserva actuala structură agrară destul de fărâmițată. Dar, dezavantajarea țărilor Central și Est–Europene comparativ cu agricultorii din țările UE-15 nu se oprește aici, deoarece plățile directe se acordă la tonă (în cazul cerealelor, plantelor uleioase și plante proteice), iar plata la hectar rezultă prin înmulțirea plății directe pe tonă cu producția medie dintr-o perioadă istorică de referință din perioada de pre-aderare.

În general, țările Central și Est Europene au înregistrat randamente la hectar și pe cap de animal mult mai mici decât cele din țările UE-15, care au însă o agricultură puternic subvenționată și unde fermierii, având mai mulți bani din subvenții, practică tehnologii adecvate, folosesc inputuri moderne la nivelul cerințelor, etc. (Tabelul 4). Ca urmare, cei doi factori ai înmulțirii (plata pe tonă și producția medie la hectar) sunt mult mai reduși în Europa Centrală și de Est și, ca atare, dacă un fermier mediu din țările UE-15 primește plăți directe în valoare de 6319 euro pe an, un fermier mediu din cele 10 țări nou aderate primește în jur de 502 euro pe an. Pentru România, nivelul acestor plăți va fi și mai scăzut, preconizându-se să crească de la35 euro/ha în anul 2007 la 49 euro/ha în anul 2014 – varianta fără suplimentare din cadrul actului de guvernare.

COMPARATIE

Situația agriculturii din statele nouaderate prezintă, la un an de la integrare, aspecte pozitive, cu unele diferențe generate mai ales de poziționarea geografică și caracteristicile climatice. Multe dintre noile state membre (mai ales Polonia, Țările Baltice și Slovenia) par a fi depășit provocările ocazionate de integrarea în piața unică. Alte state (cele din zona de Sud – Ungaria mai ales), au părut a fi afectate de producția record de cereale înregistrată în anul 2004, problemele apărând din cauza insuficientei infrastructuri pentru transport și depozitare, ca și întârzierii cu care a reacționat sistemul comunitar de intervenție pe piețele agricole. Veniturile fermelor au crescut semnificativ, cu 56% în anul 2004, în termeni nominali comparativ cu anul precedent, datorită îmbunătățirii sistemului de prețuri și acordării plăților directe. Totuși, aceste date statistice ascund unele efecte negative, generate de funcționarea insti

tuțiilor implicate în acordarea plăților pentru agricultori. În numeroase țări nou aderate, plățile compensatorii au fost acordate cu întârziere, abia la începutul anului 2005. În același timp, investițiile în sectorul agricol și de procesare alimentară au devenit foarte mari, depășind disponibilitățile de finanțare atât din fondurile naționale cât și din fondurile Uniunii Europene. Dezvoltarea investițiilor în agricultură este cu mult mai mare decât se aprecia înainte de aderare și aceasta datorită faptului că acum agricultura este percepută ca un sector cu risc mai scăzut decât înainte ca țările respective să devină membre ale Uniunii Europene. În multe din țările membre, băncile au inițiat scheme de credit specifice pentru fermierii care iau parte la programele de dezvoltare rurală. Prețul pământului a crescut în noile state membre, deși vânzările către cetățenii străini rămân în general restricționate. Aceste evoluții corespund în linii mari așteptărilor privind creșterea profitabilității agriculturii după aderare și a impactului acordării plăților directe și a primelor pentru zonele defavorizate asupra prețului pământului. De aceea, fermierii din țările nou aderate, care arendează terenuri agricole sunt și vor fi în continuare afectați. În ceea ce privește piețele și prețurile, în general prețurile la producător au crescut pentru animalele vii, carne și produse lactate. Prețul la carnea de porc a crescut datorită conjuncturii favorabile de pe piața europeană. De asemenea, a crescut prețul la carnea de vită datorită cererii importante din partea vechilor membri ai Uniunii Europene. Cererea internă la carnea de vită este în scădere, atât datorită obiceiurilor de consum din această Decadă.

LIBERA CIRCULATIE A LOCURILOR DE MUNCA

Ridicarea restricțiilor de pe piața muncii la 1 ianuarie 2014 a generat o serie de dezbateri în jurul unor măsuri sau condiții speciale pe care unele guverne naționale vor să le introducă pentru cetățenii români și bulgari și care ar afecta dreptul la liberă circulație, dreptul la beneficii sociale etc. Totuși, analiza efectelor măsurilor tranzitorii de restricționare a accesului muncitorilor români și bulgari ne arată că impactul acestora este atât limitat, cât și contraproductiv. Dacă observăm evoluția fluxurilor migratorii din 2002 până în prezent, vom remarca că factorii care determină intensificarea sau stagnarea acestor fluxuri sunt de natură economică și socio-culturală și nu legală. Cel mai clar exemplu în acest sens este cazul Spaniei și al Italiei, în care ritmul de creștere al numărului românilor rezidenți a fost semnificativ mai mare înaintea eliminării restricțiilor decât ulterior acestui moment.

Spania a decis ca începând cu 1 ianuarie 2009 să nu prelungească moratoriul care impune restricții pe piața muncii, iar acest

lucru nu a adus cu sine o explozie a numărului de români sosiți. Din contră, ritmul de creștere al comunității românești din Spania a fost mult mai lent față de perioada anterioară (2007-2008). În vara anului 2011, Spania decide să reintroducă restricții temporare pentru muncitorii români și bulgari, justificându-și măsura prin șomajul ridicat din rândul spaniolilor (peste 20%). E adevărat că începând cu acel an (2011), numărul românilor din Spania a stagnat, dar e la fel de adevărat că exact același fenomen s-a produs și în Italia în perioada respectivă, iar Italia, la acea dată, tocmai anunțase eliminarea restricțiilor pentru români și bulgari. În pofida liberalizării circulației forței de muncă, la sfârșitul anului 2012, în Italia erau aproximativ un milion de români, comparativ cu 997.000 în 2011 sau 968.000 în 2010. În concluzie, după 2011 cele două destinații majore ale migrației românești – Spania și Italia – au cunoscut evoluții similare, chiar dacă politicile lor au fost foarte diferite. Prin urmare, este greu de stabilit orice legătură între restricțiile provizorii impuse României și Bulgariei

CAUZE GENERALE

Din punctul de vedere al țărilor gazdă, principalul efect negativ anticipat pe piața muncii este scăderea nivelului salarial (dumping-ul social) și creșterea șomajului în rândul lucrătorilor autohtoni. Surplusul de forță de muncă ieft ină ar induce o comă de muncă ieft ină ar induce o com de muncă ieftină ar induce o competiție mai strânsă pe piața muncii (între imigranți și autohtoni), având ca rezultat o scădere a nivelului salariilor. Totuși, studiile despre impactul mobilității după cele două valuri de extindere ale UE (2004 și 2007) nu susțin această ipoteză și arată că impactul asupra salariilor a fost insignifiant.

EXODUL ROMANILOR IN ITALIA SI SPANIA 2002-2015

EFECTE NEGATIVE ALE EXODULUI

Un alt posibil aspect negativ legat de efectele emigrației este exodul creierelor (brain drain). În cazul României, dimensiunea reală a fenomenului e greu de evaluat cu exactitate, dar suprapunerea datelor din mai multe surse ne arată că amploarea fenomenului este mai curând limitată. Conform recensământului din anul 2011, dintre cei 385.729 de români care au lucrat în străinătate pentru o perioadă mai scurtă de un an, mai puțin de 10% erau persoane cu educație superioară. Același lucru e confirmat și de statisticile Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), conform cărora exodul a distrus naționalitatea românilor.

IMPACTUL DE LUNGA DURATA

Îmbătrânirea Și declinul populației sunt aduse frecvent în discuție când vine vorba de migrație. Se consideră că aceasta accente consideră că aceasta accentuează problemele demografice în țările de origine și oferă soluții la această problemă în țările de destinație. Totuși, doar mobilitatea intra-europeană și în special mișcările de populație dinspre Estul Europei către Vestul și Nordul acestuia nu influențează semnificativ tendințele demografice din țările de destinație – principalul factor de contracarare a efectelor demografice negative îl reprezintă migrația externă, din afara UE18. Proiecțiile statistice ne arată că pe termen lung mobilitatea dinspre statele Europei de Est nu poate reprezenta o soluție pentru îmbătrânirea populației din țările Europei de Vest. În ceea ce privește impactul asupra sistemelor sociale, există suficientă literatură care demonstrează că așa numitul „turism social” e doar un mit nesusținut de fapte: în intervalul 1993-2002 în nici o țară din UE nu a putut fi stabilită vreo legătură între beneficiile sau ajutoarele sociale și creșterea atractivității pentru migrație19.

EVOLUTIA SALARIULUI MINIM DUPA ADERARE

În țările de origine efectul scontat asupra piețelor muncii este, de regulă, scăderea șomajului, apariția unei penurii de forță de muncă și creșterea nivelului salarial, cel puțin în sectoarele în care se înregistrează deficite de forță de muncă. În cazul României, această ipoteză se confirmă doar parțial: pe de o parte, șomajul a scăzut și ocuparea a crescut începând cu anul 2001, când au fost eliminate vizele de călătorie pentru români . Totodată, au crescut salariile: salariul minim în România s-a triplat în intervalul 2002-2012 (de la 50 la 161 euro, conform Eurostat). Totuși, stabilirea unei relații de cauzalitate între migrație și evoluțiile pozitive ale ratei de ocupare și ale nivelului salarial este un demers riscant.

Impactul năucitor de pe piața muncii din noile țări membre ale UE sunt determinate mai ales de factori economici și structurali, iar impactul migrației asupra acestor evoluții e destul de limitat8. Un alt efect anticipat – penuria de forță de muncă – nu se confirmă în totalitate pentru România. La nivel agregat, avem o ușoară creștere a numărului de locuri vacante imediat după aderarea la UE .

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR DUIPA ADERARE

Principiul liberei circulații a mărfurilor presupune că produsele trebuie comercializate liber dintr-o parte a Uniunii în cealaltă. Într-o serie de sectoare acest principiu general este completat cu un cadru de reglementare armonizat, în „vechea abordare” (care impune specificații exacte pentru produs) sau în noua viziune. Transpunerea legislației europene armonizate în domeniul produselor reprezintă cea mai mare parte a acquis-ului acestui capitol. În plus, este esențial să existe capacitatea administrativă suficientă pentru aplicarea măsurilor orizontale și procedurale în domenii cum sunt: standardizarea, certificarea și supravegherea pieței. Acest capitol se extinde și asupra regulilor detaliate ale UE cu privire la achizițiile publice care necesită organisme de implementare specializate. Este vorba de următorii factori determinanți:

a-Independenta transportatorilor

b-Fluidizarea schimbului de mărfuri

c-Comprimarea forței de valorificare a produselor slab vandabile

d-Alinierea la piața valorilor europene

România a transpus cea mai mare parte a legislației sectoriale din cadrul noii abordări iar alinierea este, în general, acceptabilă. Sunt necesare eforturi în continuare în ceea ce privește legislația cu privire la instalațiile pe cablu, sisteme și echipamente de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive, recipiente pe bază de aerosoli, echipamente medicale și ambarcațiuni de agrement. Este încă în curs de evaluare legislația în domeniul recipientelor simple sub presiune și produselor pentru construcții. Pentru o serie de sectoare organismele de evaluare a conformității trebuie să fie acreditate și evaluările relevante să fie efectuate.

LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR STATELOR MEMBRE

BENEFICII SI CARACTERISTICI

Statele Membre trebuie să se asigure că principiul dreptului de stabilire și al liberei circulații a serviciilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene nu este restricționat de legislația națională. În unele sectoare acquis-ul prevede reglementări armonizate care trebuie respectate în scopul funcționării pieței interne; aceasta privește în principal sectorul financiar (sectorul bancar, asigurări, servicii de investiții și piețe de capital), dar și unele profesii specifice (meșteșugari, fermieri, comercianți). De asemenea, trebuie respectate reglementările armonizate cu privire la protecția datelor cu caracter personal și unele servicii ale societății informaționale. In domeniul dreptului de stabilire si a libertății de a presta servicii non-financiare, România și-a aliniat parțial legislația cu acquis-ul comunitar. Un număr de acte normative și de decizii a autorităților publice locale încă trebuie modificate respectând calendarul stabilit în cursul negocierilor cu scopul de a elimina restricțiile împotriva dreptului de stabilire și a liberei furnizări a serviciilor. De asemenea, bariere orizontale, cum ar fi obligativitatea obținerii unei autorizații chiar și pentru furnizarea temporară de servicii trebuie eliminată până la data aderării. Pe bază de reciprocitate, România va trebuie să adopte legislație care să permită cetățenilor UE/SEE să aibă acces la piața muncii în aceleași condiții ca cetățenii români, inclusiv în sectorul public, cu excepția acelor poziții care (conform cazuisticii CEJ) „presupun participare directă sau indirectă la exercițiul puterii conferit de legea publică și îndatoriri menite să protejeze interesele generale ale statului sau ale altor autorități publice”. Orice restricții, cum ar fi obligativitatea de obținere a unei autorizații pentru activități economice independente furnizate temporar pe teritoriul României, trebuie eliminate până la data aderării. Autoritățile române trebuie să se asigure că, atât la nivel central, cât și la nivel regional și local, nici un fel de restricții legale sau administrative nu vor mai apărea în viitor. La nivelul serviciilor relevante, trebuie întărită capacitatea administrativă și de implementare. În ceea ce privește serviciile financiare, România a transpus în mare parte acquis-ul din sectorul bancar. Înaintea aderării, noul cadru de reglementări privind capitalul – cunoscut și ca trebuie incorporat în legislație.