Integrare Financiar Monetara Economica. Uniunea Europeana Origine, Evolutie Si Perspective

Capitolul I –Originile Uniunii Europene .

Uniunea Europeană : origine si constituire .

Uniunea Europeană reprezintă un proiect de integrare europeană inițat in 1993 odată cu intrarea in vigoare a tratatului semnat la Maastricht în anul 1992 de mai multe state occidentale cu scopul de a întari legăturile economice , politice și sociale dintre statele participante pentru a realiza o uniune din ce în ce mai stransă între popoarele europene.

Uniunea Europeană o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa și este compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene provin de la Comunitatea Economica a Carbunealui si Otelului  (CECO) și din Comunitatea Economică Europena (CEE) formată din Belgia , Franta ,Germania , Luxemburg , Italia si Olanda în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a extins prin aderarea unor noi state membre mărindu-și puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în abilitățile sale.  Prin Tratatul de la Maastricht a fost înființată Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993 . Uniunea funcționează printr-un sistem de instituții supranaționale independente și interguvernamentale care adopta decizii prin negociere între statele membre. Cele mai importante instituții ale Uniunii Europene sunt Comisia Europeana, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene , Curtea Europeana de Justitie și Banca Centrala Europeana. Parlamentul European  este ales la fiecare 5 ani de  cetatenii europeni . Uniunea este fondată pe următoarele principii : democrației , libertăți fundamentale și statului de drept respectând identitatea națională a statelor membre ,un spațiu de libertate , securitate si justiție fără frontiere interne unde să funcționze o piață liberă .

Uniunea Europeană a dezvoltat o piață unică în cadrul unui sistem standardizat și unificat de legi care se aplică tuturor statelor membre. În cadrul Spațiului Schengen (care include state membre UE și state non-UE) controalele vamale au fost desființate ,politicile Uniunii Europene sprijină și garantează libera mișcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor și a capitalului , au fost emise legi în domeniul justiției și afacerilor interne și se păstrează politici comune în domeniul comerțului, agriculturii . A fost înființată de asemenea și o uniune monetară, Zona Euro care este compusă în prezent din 18 tari membre . Forma de organizare a Uniunii Europene este de unitate internațională , sediul principalelor instițutii fiind la Bruxelles .

Simbolurile Uniunii Europene sunt următoarele :

Drapelul european are culoarea albastru cu 12 stele. A fost adoptat de catre Consiliul Europei, în anul 1955 și a devenit drapelul oficial al Comunității Europene în luna mai a anului 1986. Numărul stelelor dau forma unui cerc și sunt dispuse precum orele pe cadranul unui ceas, simbolizând plenitudinea si perfecțiunea .Imnul european a fost adoptat în iunie 1985 de către Consiliul european și este „Oda bucuriei”, preludiul celei de-a patra părți a Simfoniei a IX-a de Beethoven. 

Moneda unică europeană  este Euro  care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 și a început să circile sub forma de bancnote și monede începând cu 1 ianuarie 2002. Sigla monedei este o literă inspirată din litera greceasca epsilon și de prima litera a cuvantului Europa, iar cele doua linii paralele simbolizează stabilitatea.  

Obiectivele Uniunii Europene .

Obiectivele Uniunii Europene sunt stabilite în art. B titlul l din Tratatul de la Maastricht:

asigurarea păcii , unificarea economică și politică ;

afirmarea identității sale pe scenă internațională ;

promovarea unui progres economic și social echilibrat și durabil în special prin crearea unui spațiu fără frontiere ;

întărirea protecției drepturilor și intereselor statelor membre prin instituirea unei cetățenii a Uniunii ;

dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul justiției si afacerilor interne ;

menținerea integral a acquis-ului .

Capitolul II –Evoluția și perspectivele Uniunii Europene .

2.1 Procesul de extindere al Uniunii Europene .

Extinderea Uniunii Europene face referire la aderarea pe parcursul timpului a noi state la Uniunea Europeană . Procesul de extinderea face referire la pregătirea internă a țărilor candidate, pregătirea internă a Uniunii Europene și negocierile de aderare propriu-zise.Condițiile necesare pentru extinderea Uniunii Europene au fost prevayute prin Tratatul privind Uniunea Europeană care presupune că: "orice stat european poate cere să devină membru al Uniunii". În acest caz, statul interesat își inaintează cererea de aderare Consiliului UE, care se declară în unanimitate, după consultarea Comisiei Europene și obținerea avizului din partea Parlamentului European. Extinderea Uniunii Europene este rezultatul hotărârii de a împărți cu alte state beneficiile obținute de Europa Occidentala prin realizarea unei zone stabile . Uniunea Europeana  are responsabilitatea de a sprijini țările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic și democratic, dar in acelaș timp cu promovarea stabilității și securității.

Istoricul procesului de extindere .

Comunitatea Economică Europeană este înființată în anii 1950 și cunoscută în prezent sub numele de Uniunea Europeană, a avut inițial șase membri: Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. În 1973, au devenit state membre Danemarca, Irlanda și Regatul Unit. Grecia a aderat în 1981, urmată de Spania și Portugalia în 1986. Austria, Finlanda și Suedia li s‑au alăturat în 1995. În anul 2004, Uniunea a cunoscut cea mai mare extindere din istoria sa, odată cu aderarea Ciprului, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei, Republicii Cehe, Slovaciei, Sloveniei și Ungariei. Trei ani mai târziu, în 2007, au aderat la Uniune Bulgaria și România. Croația a devenit stat membru la 1 iulie 2013, numărul membrilor fiind acum de 28.

2.2 Tratatele fondatoare ale Uniunii Europene .

Tratatul este un acord cu forță juridică necesara între statele membre ale UE. Prin intermediul său se stabilesc obiectivele UE, regulile de funcționare a instituțiilor, procedura de luare a deciziilor și raporturile existente între Uniune și statele membre.

Tratatul de la Lisabona .

A fost semnat la data de 13 decembrie 2007 și a intrat in vigoare la data de 1 decembrie 2009 . A avut ca scop transformarea Uniunii Europe într-o entitate democratică , schimbările pe care le aduce sunt următoarele : putere sporită conferită Parlamentului European, schimbarea procedurii de vot în cadrul Consiliului, funcția de președinte permanent al Consiliului European, funcția de Înalt Reprezentant pentru politica externă,.

Tratatul de la Nisa .

A fost semnat la data de 26 februarie 2001 si a intrat in vigoare la 1 februarie 2003 .A avut ca și scop sa reformeze institutiile , iar schimbările pe care le aduce sunt următoarele : metode pentru modificarea componenței Comisiei și redefinirea sistemului de vot în cadrul Consiliului .

Tratatul de la Amsterdam .

A fost semnat la data de 2 octombrie 1997 și a intrat în vigoare la 1 mai 1999 . A avut ca scop să reformeze instituțiile Uniunii Europene în extinderea către noi state membre . Schimbările esențiale pe care le aduce sunt următoarele : modificarea și consolidarea Tratatelor UE și CEE .

Tratatul privind Uniunea Europeana – Tratatul de la Maastricht .

A fost semnat la data de 7 februarie 1992 și a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 . A avut ca scop să pregătească realizarea Uniunii Monetare Europene și să introducă elemente ale uniunii politice (cetățenie, politică externă comună, afaceri interne). Schimbările esențiale pe care le aduce sunt următoarele : crearea Uniunii Europene și introducerea procedurii de codecizie care îi conferă Parlamentului un rol mai important în procesul decizional. Noi forme de cooperare între guvernele statelor membre, de exemplu în domeniului apărării, justiției și afacerilor interne.

Actul unic european .

A fost semnat la data de 17 februarie 1986 și a intrat în vigoare la data de 1 iulie 1987 . A avut ca scop să reformeze instituțiile în vederea aderării Portugaliei și Spaniei și să accelereze procesul de luare a deciziilor în contextul pregătirilor pentru crearea pieței unice. , iar schimbarile esentiale pe care le aduce sunt urmatoarele : : extinderea votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului .

Tratatul de fuziune – Tratatul de la Bruxelles .

A fost semnat la data de 8 aprilie 1965 și a intrat în vigoare la data de 1 iulie 1967, a avut ca scop să simplifice cadrul instituținal european. Schimbările esențiale pe care le aduce sunt următoarele : crearea unei singure comisii și a unui singur consiliu pentru CEE , CECO și Eurotarom.

Tratatul de la Roma-Tratatele Comunitatii Economice Europene si Eurotarom

A fost semnat la data de 25 martie 1957 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958 , a avut ca scop înființarea Comunității Economice Europene și Eurotarom . Schimbările esențiale pe care le aduce sunt următoarele : extinderea noțiunii de integrare europeană pentru a include cooperarea economică .

Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului

A fost semnat la data de 18 aprilie 1951 și a intrat în vigoare la data de 23 aprilie 1952 și expiră la data de 23 iulie 2002 . A avut ca scop să creeze o relație de interdependență între industriile cărbunelui și oțelului pentru ca nicio țară să nu-și mai poată mobiliza forțele armate fără știrea celorlalte. Această decizie a dus la eliminarea neîncrederii și a tensiunilor acumulate pe durata celui de-al doilea război mondial. Tratatul CECO a expirat în 2002.

2.3 Perspectivele Uniunii Europene .

Uniunea Europeana va continua să se extindă aceste țări pot fi grupate în două categorii : țări candidate( Turcia , Islanda , Serbia , Muntenegru , Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei ) și țări potențial candidate( Albania , Kosovo , Bosnia si Hertegovina ) . În timp ce primele se află în plin proces de transpunere a legislației Uniunii Europene în legislația națională, țările potențial candidate încă nu îndeplinesc criteriile de aderare .

In prezent, situatia de extindere a Uniunii Europene figurează Balcanii de Vest, Turcia și Islanda. Fiecare țară se află într‑o fază diferită a procesului de extindere. Muntenegru, Islanda, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Serbia și Turcia sunt țări candidate. Sunt în curs de desfășurare negocieri de aderare cu Muntenegru, Serbia și Turcia. De asemenea, Comisia a recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu fosta Republică iugoslavă a Macedoniei. Negocierile de aderare cu Islanda au fost suspendate în 2013, la cererea acesteia. Albania, Bosnia și Herțegovina și Kosovo sunt țări potențial candidate. Comisia a recomandat Consiliului să i se acorde statutul de țară candidată Albaniei, dacă aceasta îndeplinește anumite condiții .

O țară poate deveni membră dacă îndeplinește urmatoarele criteriile și condițiile de aderare :

politice: stabilitatea instituțiilor care garanteazădemocrația, statul de drept, drepturile omului șirespectarea și protecția minorităților;

economice: existența unei economii de piață funcționale și capacitatea de a face față presiunii concurențiale și forțelor pieței din UE;

capacitatea de asumare a obligațiilor de stat membru, inclusiv a celor privind aderarea la obiectivele uniunii politice, economice și monetare .

Bibliografie

Luciana Alexandra Ghica , Cristian Preda – Enciclopedia Uniunii Europene , Editia a II-a, Editura Meronia , București, 2006.

Stelian Scăunaș -Drept European , Editura C.H.Beck, București , 2008 .

Ion Iordache Bărbulescu – Proces decizional în Uniunea Europeana , Editura Polirom , 2008.

http://europa.eu/index_ro.htm

http://europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/enlargement_ro.pdf

http://ue.mae.ro/node/167