INTABULAREA IMOBILULUI PROPRIETATE PRIVATĂ COJOCARU RELU, DIN EXTRAVILANUL COMUNEI CUCUTENI, JUDEȚUL IAȘI [305760]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ, ,,ION IONESCU DE LA BRAD” ,IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA :[anonimizat], JUDEȚUL IAȘI

ÎNDRUMĂTOR:

Șef. lucr.dr RADU OPREA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ, ,,ION IONESCU DE LA BRAD” ,IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA :AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

ÎNDRUMĂTOR:

Șef. lucr.dr RADU OPREA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

CUPRINS

Introducere

PARTEA I-A CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL I- CADASTRUL ȘI CARTEA FUNCIARĂ. 1.1. Noțiuni generale 1.2. Începuturile cadastrului 1.3. Istoricul legislației și cărții funciare 1.4. Dreptul de proprietate 1.5. Forme de proprietate

CAPITOLUL II. PREZENTAREA COMUNEI CUCUTENI DIN JUDEȚUL IAȘI 2.1. Așezarea geografică 2.2. Scurt istoric 2.3. Descoperiri Cucuteniene 2.4. Relieful 2.5. Clima 2.6. Resursele solului…. 2.7. Hidrografia 2.8. Vegetația 2.9. Fauna. 2.10. Obiective turistice

PARTEA A II A. CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL III. OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

CAPITOLUL IV. ÎNTOCMIREA DOCUMENTAȚIEI CADASTRALE ȘI ÎNSCRIEREA ÎN CARTEA FUNCIARĂ A IMOBILULUI PROPRIETATE PRIVATĂ COJOCARU RELU

4.1. Stabilirea amplasamentului imobilului și analiza documentelor tehnine și juridice existente 4.2. Realizarea lucrărilor cadastrale de către persoana autorizată 4.3. Depunerea documentației la oficiul teritorial sau la biroul de cadastru și publicitate imobiliară 4.4. Recepția documentației cadastrale 4.5. Înscrierea imobilului în cartea funciară

Concluzii

Anexe

Bibliografie

INTRODUCERE

Fondul funciar al țării noastre este alcătuit din: [anonimizat], de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public sau privat din care fac parte.

[anonimizat] a bunurilor imobiliare indiferent de destinația lor și de proprietar. [anonimizat], delimitarea, [anonimizat]. Cunoașterea și planificarea modului de folosință a fondului funciar se poate realiza numai cu ajutorul sistemului informațional al cadastrului general.

Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență și inventariere sistematică a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]-se urmărirea determinarea și înregistrarea în documente cadastrale a [anonimizat], categoriile de folosință și posesori terenurilor de orice fel. [anonimizat], pe lângă aceste informații juridice referitoare la imobile și crearea unui sistem de garanții eficiente pentru protejarea transmisiunilor drepturilor reale imobiliare. De asemenea, un alt efect al publicității imobiliare este reprezentat de satisfacerea interesului statului de a cunoaște situația circulației imobilelor, pentru perceperea taxelor și impozitelor corespunzătoare. Pe măsura transformării terenului în mijloc de productie, aceste activități au căpatat o importanță unanim recunoscută, activitatea de cadastru și cartea funciară devenind o stiință primordială pentru cunoașterea, proiectarea și execuția ce au ca bază terenul. În comparație cu majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, Romania nu dispune încă de un cadastru general al fondului funciar care să conțină date esențiale complete pentru întreg teritoriu cu privire la delimitarea unităților administrativ teritoriale, a proprietăților, a domeniului public și privat. Lucrarea prezentă își propune prezentarea etapelor parcurse pentru înscrierea unui imobil, proprietate privată, situat în extravilanul Comunei Cucuteni, județul Iași, în cartea funciară și efectuarea lucrărilor de cadastru necesare, întocmirii documentelor tehnice, economice și juridice cu privire la imobil. Realizarea cadastrului general și organizarea publicității imobiliare sunt o prioritate, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului a intensificat și totodata diversificat raporturile civile, punând în seamă legiuitorului noi sarcini cu privire la corelarea cadrului normativ cu situația realitățiilor sociale.

PARTEA I. GENERALITĂȚ I

CAPITOLUL 1. CADASTRU SI CARTEA FUNCIARA

1.1. NOȚIUNI GENERALE

Cadastrul general este un complex de operații tehnice, economice și juridice întreprinse în vederea cunoașterii și inventarierii permanente și sistematice a fondului funciar sub aspect cantitativ, calitativ și juridic. Se introduce pe unități administrativ teritoriale. Introducerea cadastrului reprezintă măsurătoarea oficială prin care se realizează operațiunile de teren și birou care conduc la întocmirea documentelor tehnice ale cadastrului general. Acestea reprezintă documentația oficială pe bază căreia se realizează publicitatea imobiliară. Până la introducerea cadastrului general pe o unitate administrativ teritorială sau în perioada dintre introducerea și întreținerea acestuia, publicitatea imobiliară se ține la zi prin înscrierile cu caracter nedefinitiv pe bază documentațiilor de amplasament și delimitare a bunurilor imobile elaborate în acest scop de persoane fizice și juridice autorizate, documentațiile care sunt recepționate de OJCGC.

Cadastrul fondului agricol este un subsistem de evidență tehnică (poziție, mărime,configurație), economică și juridică a loturilor, parcelelor, tarlalelor, trupurilor, partidelor cadastrale pe proprietari, indiferent de titlul de proprietate. Rolul cadastrului fondului agricol este de a furniza date tehnice și economice asupra terenurilor agricole, actualizate sistematic cu toate modificările ce au loc permanent în structura fondului funciar agricol (fig. 1.1). Aceste elemente ale cadastrului fondului agricol sunt valorificate în procesul fundamentării priorităților de acțiune pentru restructurarea, modernizarea și dezvoltarea infrastructurii agricole.

Figura 1.1 – Structura fondului funciar și a categoriei de folosință agricolă

Grupa folosințelor agricole :14.741.214 ha(61,48%), din care: – Arabil(A) 9.420.205 ha (39,52%) – Pășuni(P) 3.364.041 ha (14,11%) – Fânețe(F) 1.514.645 ha (6,35%) – Vii(V) 224.082 ha (0,94% – Livezi(L) 218.241 ha (0,92%)

1.2. ETIMOLOGIA ȘI EVOLUȚIA CADASTRULUI

1.2.1. ETIMOLOGIA

Originea cuvântului cadastru nu este stabilită în mod cert, existând mai multe ipoteze privind apariția acestuia. O primă variantă atribuie termenului de origine greacă, potrivit căreia ar deriva din cuvântul compus ,,katastikon"(prefixul ,,kata" înseamna de sus în jos, iar ,,stikon" are semnificatia de registe, de impunere, carte de însemnari, carte de comerț). Potrivit altor opinii, termenul cadastru ar deriva din cuvântul de origine latină ,,capitastrum", care are legătura cu ,,capitionis registrum" sau ,,capitumregistrum", ceea ce ar însemna impozit pe capul familiei (,,capitatio"). Denumirea apare într-o formă apropiată, folosita cu înțelesul actual ,,catastico" într-un document din anul 1185 găsit la Veneția. Ulterior, a trecut și la alte state italiene sub forma ,,il cotastro", apoi în Franța sub forma „ le cadastre" si Germania ,,der (das) Kataster". În tara noastră apare la îceputul secolului XIX, adaptat foneticii limbii române, sub forma actuală ,,cadastru". Din perioada interbelică, prin Legea nr. 2371933, s-a adoptat denumirea de ,,cadastru funciar", iar prin Legea nr. 7/1996 definește termenii ,,cadastru general' și ,,publicitate imobiliara"

1.2.2. Evoluția cadastrului

Măsurătorile cadastrale nu au fost și nici nu sunt un scop în sine, însă de la început au servit primelor forme de impunere fiscală și au avut, înca din antichitate, drept sarcina importanță stabilirea limitelor propietaților funciare. Cunoștințe și confirmări legate de activitatea organizată de măsurare a terenurilor există și se refera în special la zonele în care pământul era cultivat pentru agricultură, în lunca fluviului Nil, în Mesopotamia și în Orientul Mijlociu. In Egiptul Antic se avea în evidență loturile repartizate periodic pentru agricultori, iar obligațiile față de conducători erau plătite după extinderea și calitatea pământului. Măsuratorile erau de mare importanță, mai ales pentru gospodărirea văii Nilului, deoarece granțele dintre parcele erau șterse datorită revarsărilor anuale și era necesară refacerea lor. In Grecia Antică împărțirea pământului s-a făcut în moduri diferite în Sparta și Atena, iar populația a fiind împarțită în clase în funcție de avere, lucru care a necesitat măsurarea pământului și aprecierea capacității de productie, precum și ținerea unor registre de evidență. Măsurătorile din imperiul roman erau executate de agrimensori, care redactau harta (forma) terenurilor pe care se arătau limitele (limites) parcelelor. Acestea erau trasate sub forma unei grile alcătuite din patrate (centuria) și numerotate pentru a putea fi identificate, iar pe teren putea fi folosite pietre pentru marcarea colțurilor pătratelor, utilizandu-se un instrument (stella) din lemn pentru trasarea unghiurilor drepte, îmbunătățind prin adaptarea unui stativ de metal care permitea rotirea (groma). În coloniile nou înfiintate se întocmeau pe lângă hărți, și registre în care se înscriau parcelele, iar pe baza lor se redactau cărți de impunere pentru siguranța perceperii impozitelor. În Europa Medievală după o perioadă de instabilitate au apărut state cu organizare stabilă, capabile sa-și procure veniturile din impozite. Dupa toate probabilitățile, cel mai vechi cadastru a luat naștere în orașul autonom Milano. Activitătile specifice cadastrului s-au desfășurat în spațiul popoarelor germanice și în alte țări ca: Anglia, Elvetia, Lituania. În România cadastrul este parte componentă a sistemului unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe un teritoriu administrativ. Entitățile de bază ale acestui sistem sunt imobilul și proprietarul. Sistemul de evidență al cadastrului are ca finalitate înscrierea în registrul de publicitate imobiliară. Cadastrul general este sistemul de evidență al imobilelor de pe întreg teritoriul țării.

Funcția tehnică a cadastrului se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziției configurației și mărimii suprafețelor parcelelor si construcțiilor pe destinații, categorii de folosință și pe proprietari.

Funcția economică evidențiază elementele tehnice necesare stabilirii valorii de impozitare a imobilelor și calculării impozitelor asupra veniturilor realizate din tranzacții imobiliare.

Funcția juridică se realizează prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate și prin înscrierea în cartea funciară înscriu, sau, după caz, se radiază și alte raporturi juridice, drepturi personale, interdicții, incapacități și litigii judiciare în legatură cu bunul imobil.

Cadastrul se realizează fie la nivelul unităților administrativ-teritoriale, fie pe sectoare cadastrale. Sectorul cadastral fiind unitatea de suprafață delimitată de elemente liniare stabile în timp: șosele, ape, canale, diguri, căi ferate. În România unitățile administrativ teritoriale sunt: comuna, orașul sau municipiul și județul. În cadrul unităților administrative comunale și orășenești se deosebesc două părți distincte: intravilanul și extravilanul. Teritoriul României are suprafața totală de 23 839 070 hectare și cuprinde din punct de vedere al organizării administrative un număr de 41 de județe la care se adăugă municipiul București. În cadrul celor 41 de județe sunt cuprinse 67 municipii, 195 orașe, 2686 comune și 13343 sate. Realizarea cadastrului general pe întreg teritoriul țării presupune executarea operațiilor de introducere a cadastrului pe 2989 teritorii cadastrale.

1.3. ISTORICUL LEGISLATIEI CARȚII FUNCIARE

Începuturile cărților funciare se regăsesc în țările din vestul Europei încă din secolele al XI-lea- al XIV-lea și sunt legate, în principal, de credit și garanțiile necesare acordării acestuia. Un rol hotărâtor în dezvoltarea cărților funciare l-au avut vechiul drept german, iar ulterior dreptul român. Din concurența acestor sistemele de drept s-a format un sistem mixt, care s-a consolidat în cadrul Codului civil francez. De-a lungul timpului, sistemul mixt, cunoscut și sub denumirea de „sistemul francez”, a fost reformat în mai multe rânduri. Principiile de bază ale cărților funciare apar pentru prima dată, bine conturate, în Codul civil austriac. În țara noastră, mai exact în vechiul Ardeal, începuturile sistemului de carte funciară se identifică în evidența averilor mobiliare. Astfel, transmiterea între vii a acestora se făcea în fața unor autorități numite „loca credibilia”, prin vânzare numită „passiones peremales”. Tranzacția se desfășura în cadru solemn și i se asigura publicitate. Urma punerea în posesie, numită „statutio”. Ipotecile se făceau prin predarea folosinței averii ipotecate în favoarea creditorului pe perioade îndelungate de timp, care puteau ajunge și până la 100 de ani. În majoritatea orașelor din Ardeal se ținea evidența privind schimbările de proprietate asupra imobilelor, precum și evidența ipotecilor. Primele dispoziții referitoare la introducerea sistemului ipotecar sunt cuprinse în Legea XII din 1840. În anul 1849, Ministerul Justiției a dispus, prin Ordonanța din 28 decembrie, înființarea cărților funciare acolo unde ele nu existau și conducerea evidenței cărții funciare acolo unde aceasta deja funcționa. Prin ordonanțele Ministerului Justiției din perioada cuprinsă între anii 1850-1955 s-a dispus identificarea, la fața locului, a averii fiecărui posesor. Operațiunea este cunoscută sub denumirea de „localizare”. Pentru realizarea acesteia au fost înființate comisii, denumite „comisiuni”, compuse din câte trei persoane: un comisar, un cancelarist și un copist. Comisarul avea sarcina de a conduce toate acțiunile care se desfășurau în legătură cu identificarea la față locului a imobilelor. Cancelaristul era în realitate un fel de grefier, care avea sarcina de a pune în evidență descrierea imobilelor, respectiv întinderea rezultată în urma măsurări. Cartea funciară a măsurătorilor este ramura de cultură a terenurilor, numărul pe care imobilul îl primea în harta localității, denumit număr topografic. Lucrările efectuate de aceste comisiuni purtau denumirea de „lucrări de localizare”. Aspectele constatate în teren de către comisiunile de localizare erau înscrise în procese verbale denumite „protocoale”.

1.3.1. Cartea funciară este un registru public din România, care cuprinde evidența juridică integrală și exactă a imobilelor, proprietatea persoanelor fizice și juridice din aceeași localitate. Cartea funciară dovedește existența dreptului real înscris, în folosul persoanei care a dobândit sau constituit cu bună credință un drept real imobiliar, cât timp nu se dovedește contrariul. Publicitatea imobiliară se îndeplinește pe tot teritoriul țării prin carte funciară și are ca obiect înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale care se transmit, se constituie, se modifică sau care, după caz, se sting și se radiază, ca urmare a actelor și faptelor juridice referitoare la un bun imobil. În cartea funciară se mai înscriu, sau, după caz, se radiază și alte raporturi juridice, drepturi personale, interdicții, incapacități și litigii judiciare în legatură cu bunul imobil.

1.4. DREPTUL DE PROPIRIETATE

Dreptul de proprietate privată este definit ca dreptul real principal care oferă titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție (jus possidendi, jus utendi, jus fruendi, jus abudenti) asupra bunului apropiat în formă privată, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv și perpetuu, cu respectarea limitelor materiale și a limitelor juridice. Poate fi titular al dreptului de proprietate privată atât o persoana fizică cât și o persoană juridică, inclusiv statul. În cazul în care statul deține bunuri cu titluri de proprietate privată, acestea sunt supuse aceluiaș regim juridic ca bunurile aflate în proprietatea oricărei alte persoane. Posesia (jus possidendi) este dreptul de a stăpâni bunul, în acest sens este un element de drept, nu unul de fapt ( care rezultă din stăpanirea concretă a bunului). Folosința (jus udendi și jus fruendi) cuprinde atât folosirea bunului, cât și culegerea roadelor acestuia. Dispoziția (jus abudenti), are două elemente: dispoziția materială asupra bunului, în cazul bunurilor corporale care exprimă posibilitatea de a modifica aspectul lucrului, a transforma, a distruge sau consuma substanța acestuia și dispoziția juridică, ce exprimă posibilitatea înstrăinării în tot sau în parte a dreptului de proprietate. Se poate realiza în funcție de fiecare caz în parte prin diferite acte și fapte juridice. Unele dintre aceste mijloace juridice sunt  în același timp și moduri de dobândire a celorlalte drepturi reale și mă refer cu precădere la dezmembrămintele dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abitația, servitutea și dreptul de superficie.

Conform art. 557 din Codul civil, dreptul de proprietate se poate dobândi prin:

accesiune;

uzucapiune, ca efect al posesiei de bună credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor;

convenție (contract);

ocupațiune, luarea în posesie a unor bunuri ce nu sunt cuprinse în patrimoniul nimănui;

precum și prin hotărâre judecătorească atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși;

tradițiune, aceasta are efect translativ de proprietate doar în cazul darurilor manuale nu și a bunurilor mobile;

moștenirea legală sau testamentară.

1.5.FORME DE PROPRIETATE

Proprietatea reprezintă o relație între oameni, un contract social, cu privire la bunurile materiale, spirituale și de altă natură existente în societate sau obținute prin activitatea economică. Această relație relevă exercitarea unuia, mai multora sau a tuturor atributelor proprietății: dreptul de posesiune, dreptul de utilizare, dreptul de dispoziție și dreptul de uzufruct. Proprietarul se bucură de un bun care îi aparține în mod exclusiv și absolut, însă în limitele prevazute de lege:

dreptul de posesiune relevă dreptul de a avea sau deține bunurile care constituie obiectul proprietății sau, altfel spus, prerogativa proprietarului de a stăpâni în fapt direct și nemijlocit bunul respectiv;

dreptul de folosință sau utilizare asigură proprietarului dreptul de folosire a bunului aflat în proprietatea sa, așa cum crede el că este mai bine pentru a-și realiza interesul;

dreptul de dispoziție conferă proprietarului puterea de a înstrăina bunul ce-i aparține, de a constitui asupra acestuia anumite drepturi în favoarea altei persoane etc;

dreptul de uzufruct este dreptul proprietarului de a-și însuși și utiliza rodul unui bun, venitul unei moșteniri, dobânda unui împrumut etc.

a)  proprietatea privată sau particulară, ai cărei proprietari pot fi persoane fizice și/sau juridice. Totodată aceasta poate fi proprietate individuală și asociativă, dar ca dimensiune, mica, mijlocie, mare și foarte mare. În anumite condiții specifice statelor democratice este compatibilă cu proprietatea publică sau alte forme de proprietate;

b)     proprietatea publică, al cărei proprietar este statul sau sunt unitățile administrațiilor publice centrale și locale din structura sa. Obiectul acestei proprietăți îl formează bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. După regimul juridic al bunurilor care o compun, această proprietate poate constitui domeniul public al statului sau domeniul privat al statului, ambele putând fi de interes național și/sau local.  Bunurile care formează domeniul public se caracterizează prin faptul că sunt inalienabile (nu pot fi înstrăinate) și imprescriptibile (nu pot fi urmărite silit sau grevate de diferite obligații pentru a fi sechestrate, preluate spre despăgubire etc). Aparțin domeniului public bogațiile de orice natură ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic sau care se pot folosi în interes public, siturile istorice si arheologice, terenurile pentru rezervații și parcuri naționale, terenurile pentru nevoile apărării, fâșia de protecție a frontierei de stat, imobilele din punctele de frontieră sau sedii ale ministerelor, primăriilor, ale unităților de învățământ de stat etc. Celelalte bunuri proprietate publică ce nu aparțin domeniului public țin de domeniul privat.

CAPITOLUL 2 . PREZENTAREA COMUNEI CUCUTENI JUDEȚUL IAȘI

2.1.AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Comuna Cucuteni este situată în partea de N V a județului Iași la o distanță de 55 Km față de municipiul Iași, la 8 Km de orașul Tg-Frumos. Se întinde pe o suprafață de 23 km2, având suprafață totală de 2822 ha din care suprafața agricolă de 2373 ha, neagricolă de 449 ha, iar suprafata arabilă fiind de 1510 ha. Din totalul suprafeței intravilanul comunei este de 384 ha. Până în anul 1884 comuna Baiceni – actualmente Cucuteni avea o suprafață de 5032 ha, cu timpul a fost luate catune și sate, alipindu-le la alte comune. In prezent comuna Cucuteni este compusă din 4 sate; sat Cucuteni fiind resedinta comunei, satul Baiceni la o distanță de 3 km, satul Barbătesti la o distanță de 4 km și satul Săcaresti ( locuit de răzeși a lui Ștefan cel Mare) la o distanță de 4 km față de reședința comunei. Populația comunei este de 1398 locuitori cu un număr de 584 gospodarii. . Inca din vremea lui Ștefan cel Mare si Sfant pe raza comunei Cucuteni existau mari suprafețe  de vii, respectiv pe dealul HOLM si peste 500 ha paduri. In prezent mai sunt doar 130 ha vii si 290 ha paduri. Situată între Iași și Pașcani, la cca. 8 km de Târgu-Frumos, în partea de vest a județului, localitatea Cucuteni a dat numele celei mai mici comune din județul Iași. Este traversată de drumul județean 280B, care o leagă spre sud de localitățile Ion Neculce și Târgu Frumos (unde se termină în DN28) și spre nord de localitatea Balș. Comuna este formată din satele Cucuteni (reședință), Băiceni, Bărbătești și Săcărești. Comuna adăpostește o bogăție spirituală imensă, vestigii vechi de mii de ani, alături de necropole ale unor căpetenii din neolitic. Cu mult înainte ca civilizația minoică, socotită prima civilizație europeană clasică, să răsară în insula Creta, cu mult înainte ca în Italia să se înfiripe ideea unui imperiu, înflorea aici cea mai evoluată civilizație din preistoria Europei, cultura Cucuteni.

Localitatea Cucuteni este eponimă pentru cea mai veche cultură arheologică din estul Europei, dar și din întreaga lume, comparabilă cu formele de civilizație descoperite în Egipt. Este civilizația care a prefigurat primele așezări de tip urban ale lumii, cu importante rădăcini în culturile Turdaș-Vinca, Hamangia, Petrești, cu care a evoluat în paralel. Acest lucru este dovedit de importurile/exporturile materiale și spirituale care au avut loc între aceste civilizații. Numele sub care este cunoscută în în întreaga lume, Cucuteni Tripolie, a fost dat de descoperirile făcute în anii 1884 și 1893 în localitățile Cucuteni din județul Iași și Tripolie, lângă Kiev, Ucraina.

2.2 SCURT ISTORIC

Situată la 10 km de orașul Târgu Frumos, Rezervația arheologică Cucuteni, se află în comuna cu același nume din județul Iași. Ea cuprinde o suprafață de aproximativ 10.000 ha care are ca punct central de atracție unul dintre mormintele tumulare principale geto-dacice dic sec IV î. Hr. descopetit pe Dealul Gosan, protejat în cadrul unui muzeu ( Muzeul de Sit arheologic de la Cucuteni). Din punct de vedere istoric comuna prezinta o importanta deosebită prin aceea ca pe teritoriul acesteia  se află  vestita civilizatie „CULTURA CUCUTENI”, semnalată pentru prima data in anul 1884 de catre folcloristul Teodor Burada,  civilizatie care se întinde pe o suprafață de circa 300.000 km2 fiind una dintre cele mai răspandite civilizații din lume cu o vechime de peste 5000 ani. Cercetările arheologice  au contribuit la stabilirea modului de viața și locuire în localitățile de la Băiceni-Cucuteni. Despre  satul Baiceni din comuna Cucuteni, face referire intr-un act scris de Petru Aron la 25.08.1454, fiind prima atestare documentara a acestei așezări și care presupune totodată că avea o oarecare importanta economica, politica si administrativa.  Numele Cucuteni este concentrat cu alte două descoperiri de excepție cuprinse în toate sintezele și manualele privitoare la istoria spațiului carpato-danubiano-pontic. Prima dintre ele a intrat în istorie sub denumirea de Tezaurul de la Băiceni, el a fost decoperit la doar cateva sute de metri de necropola tumulară, pe platoul dealului Laiu și este compus din peste 70 obiecte de prestigiu aparținând epocii dacice, cu o greutate totală de peste 2,5 kg. Cea dea doua descoperire celebră în toată lumea, face referire la situl eponim al excepționalei culturi eneolitice cu ceramică pictată, de pe dealul Cetățuia, situat în apropiere, descoperit în 1884.

2.2.1. Civilizația Cucuteni s-a extins foarte mult în spațiul european, fapt dovedit de vestigiile care s-au descoperit la mii de kilometri de locul de origine. Este una dintre cele mai spectaculoase civilizații cu ceramică pictată ale lumii preistorice, atât datorită rafinamentului artistic al formelor și decorului pictat sau incizat pe vase și statuete antropomorfe, dar și a tehnologiei de prelucrare a pietrei și a metalelor (cupru și aur). Ceramica pictată, este reprezentată de 4 categorii de vase caracteristice doar culturii Cucuteni: vasele coroană, vasele cu suport și colonete, vasele binoclu si vasele horă. Prima atestare documentară a culturii Cucuteni, a fost efectuată în anul 1884 de către Teodor Burada, folclorist, etnograf și muzicolog al Academii Române. Ulterior, zona a fost investigată între anii 1885-1889 de către Nicolae Beldiceanu, Grigorie Buțureanu, Dimitrie Diamandi din Iași, precum și de Dimitrie Butculescu din București. Rezultatele obținute de pasionații cercetătorii români și splendoarea deosebită a ceramicii pictate de la Cucuteni-Băiceni, a determinat pe doi arheologii germani: Hubert Schmidt și Georg Bersu să înterprindă săpături arheologice între anii 1909-1910, în așezările de pe „Cetățuia” și de la „Dâmbul Morii” Simetria acestor vase era realizată cu ajutorul unui aparat precursor al roții olarului, iar pictura tricromă (alb,roșu,negru) era desfășurată mai întâi în plan, apoi era suprapusă peste vasul de pictat pentru a se potrivi ca ornamentație. Modelele geometrice nu erau întamplătoare sau cu rol decorativ ci simboluri sacre: spirala, crucea și X, zvastică (cea mai pozitivă în sensul literei Z), rombul,cercul,spiralele îngemănate,semne regăsite din neolitic până în prezent în satul românesc pe parcursul a cca. 8 milenii.

. Fig.1.5.Manechin din ceramica

Unul dintre simbolurile fundamentale pe care s-a format spiritualitatea culturii Cucuteni este spirala. Drumul în spirală este calea spre o altă lume. Spirala dublă poartă semnificația întoarcerii din aceea dimensiune, un traseu pe care probabil, preotesele cucuteniene îl cunoșteau. Spirala este un semn universal care și-a păstrat simbolistica și astăzi; pentru oceanologi, spirala este simbolul vieții venite din apă; pentru cercetătorii orientaliști este drumul reîncarnărilor succesive până la contopirea/devenirea cu ființa perfectă. Pentru tradiția românească, spirala este drumul spre o altă lume.

Fig.1.6 .Farfurie ceramica Fig.1.7.Vas ceramica

Motivele întâlnite cel mai des pe ceramica de Cucuteni sunt: apa – care este reprezentată prin linii, ploaia – hașură verticală; puterea cerească – linii orizontale sau puncte în partea de sus; ape subterane – linii în partea de jos; fertilitate, feminitate – ovalul; simbolul infinitului- meandre, bucle, linii curbe; șarpele sau litera S – șarpele de casă, ocrotitorul locuinței, prevestitorul ploii; pasărea – leagă cerul de pământ, solul soarelui; dansul fetelor și al femeilor – dansul ritualic al ploii sau rugăciuni către Marea Zeiță Mamă; câine, lup – bărbăție, protecție, forță; puncte în partea de jos sau spre mijloc – semințe sădite în pământ, viitorul rod, viața; rombul împărțit în patru cu puncte în fiecare cadran – câmpul însămânțat, simbolul fertilității; sămânța încolțită – o nouă viață

2.3. DESCOPERIRI CUCUTENIENE

Tezaurul de la Băiceni, descoperit întâmplător de localnici, în 1959, într-o lutărie aflată la marginea de est a Platoului Laiu, la 1 km depărtare de tumulul de pe Dealul Gosan. Tezaurul a fost ascuns, el nu constituie o ofrandă depusă în mormântul princiar care a fost jefuit încă din antichitate. Cele peste 70 de obiecte din aur de 14 și de 24 de carate, cu motive decorative în stilul animalier și cântărind 2,5 kg, sunt reprezentative pentru epoca geto-dacică. Cele mai multe obiecte sunt artefacte cu caracter ritualic și talismane; acum sunt expuse la Muzeul Național de Istorie a României din București. Bogate motive spiralice, cu linii incizate se află pe acest coif getic, alături de alte motive zoomorfe, de animale fantastice înaripate și simboluri solare, foarte des întâlnite în arta geto-dacă, dar și motive geometrice. Înălțimea coifului este de 34,50 cm, are un diametru maxim de 25 cm, diametru la bază de 21 cm și cântărește greutate aproximativ 500 g. O alta piesă de mare valoare din acest tezaur este brățara de aur getică de paradă, o piesă desăvârșită, în formă de spirală cilindrică, făcută dintr-un tub îngroșat spre capete și care se termină cu două capete de bovideu („bucraniu” de taur, bour, zimbru sau bou) modelate prin percutare interioară, în relief, și ornamentate cu rozete florale (simbol Soare) afrontate, lucrate în filigran, incizii și linii reliefate. Capetele îngroșate ale brățării sunt ornamentate cu linii în zig-zag incizate, virgule și registre de spirale. Brățara cântărește aproximativ 800 de grame, iar lungimea tubului brățării este de 84,5 cm. Mai există în tezaur încă o brățară lucrată pe același tipic, însă tubul ei spiralic este aproape distrus. Din acest tezaur mai ies în evidență mai multe aplici, unele animaliere, de harnașament, dreptunghiulare, triunghiulare, circulare sau în formă de vioară și doi nasturi sferici sau sferoidali, din foiță de aur, ornamentați pe față cu motive florale filigranate. Aplicile animaliere sunt lucrate din plăci de aur pătrate, traforate, cu ornamente în tehnica „au repousseé”. Capetele de cai aflate pe aceste aplice sunt dispuse în svastică, simbolul soarelui la traci și geto daci, în jurul unui umbo (garnitură metalică centrală), adică un cerculeț în relief. Forma este cea a unei svastici cu brațele îndoite spre stânga, numită în sanscrită „sauwastika”.Sunt patru astfel de aplici „pătrate”, aproape identice, cântărind 100 de grame fiecare, și având lățimea de 9,40 cm.

Fig.1.8.Tezaur din aur

Mai iese în evidență o aplică frontală în formă de vioară, făcută dintr-o placă groasă de aur, pe care este sudat un cap de cal, realizat prin turnare. Două animale fantastice sunt reprezentate pe discul inferior al acestui frontal, iar pe celălalt, superior, motivul „coadă de păun” (evantai). Aplica dreptunghiulară, pe care sunt reprezentate două animale fantastice care se luptă (Pegaso-Leone și Lupul), impresionează prin îmbinarea tehnicii „au repousseé” cu cancelura și incizia fină. Are lungimea de 13, 60 cm, și înălțimea de 10 cm.

Fig.1.9.Banuț din aur

Tezaurul mai conține 3 aplice circulare și 4 triunghiulare, dar și alte obiecte. Un punct de maxim interes pentru Rezervația arheologică Cucuteni, îl constituie Muzeul de Sit Arheologic care adăpostește unul dintre tumulii princiari geto-dacici (sec.IV î.Hr.) descoperiți pe Dealul Gosan. Situată în marginea de nord a satului Cucuteni, pe dealul Gosan, în punctul „La pietrărie”, necropola tumulară geto-dacă este datată în secolul al IV-lea î.Hr. și prezintă opt tumuli. Movila adăpostește un fel de incintă de piatră, în formă rotunjită, prevăzută în partea de SE cu o cale de acces. În cuprinsul incintei s-au descoperit patru morminte de incinerație, unul principal, pentru care s-a ridicat movila, și alte trei secundare. Modul de construcție al edificiului (fără stâlpi de susținere) ce adăpostește movila permite o vedere generală asupra tumulului secționat. Inventarul acestui mormânt nu este unul fastuos, dar trasmite date legate de arhitectura și modul de construcție ale acestor morminte deosebite ale principilor geți. Construcția monumentală din piatră a complexului funerar (3,30m și diametrul de 35 m), este protejată de edificiul inaugurat în 1984, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la descoperirea culturii Cucuteni. Proiectul acestei clădirii a fost realizat de inginerul Marin Gheorghe Nicolai, într-o formă cu totul specială, circulară la bază și ascuțită la vârf. Pe cele două niveluri a fost organizată o expoziție permanentă, o prezentare a istoriei locale, din paleolitic până în secolul al XIX-lea, marcându-se cu deosebire descoperirile care au făcut faima Cucutenilor, cele preistorice și cele geto-dacice, în contextul general al civilizației cucuteniene și tracică.

2.4. RELIEFUL

Relieful este dominant de dealuri, care spre vest și nord au altitudini absolute mai mari, atingând în această regiunea valoarea maximă de 587 m în Dealul Mare Tudora, iar spre vest și sud sunt mai domoale, cu înălțimi maxime pe culmi în jurul valorii de circa 100-150 m. Spre vest, contactul cu regiunea înaltă de pe stânga Siretului se face prin intermediul unor abrupturi puternice, pe linia localităților Deleni, Hârlău, Buhalnița (Ceplenița), Cotnari, Balș, Băiceni (Cucuteni), Dădești (Tg. Frumos), Crivești (Strunga) Câmpia Moldovei – reprezentată prin sectorul său sudic, Câmpia Jijia – Bahlui, ocupă aproape jumătate din teritoriul județului, suprapunându-se părții centrale și nord – estice a acestuia. Spre vest, contactul cu regiunea înaltă de pe stânga Siretului se face prin intermediul unor abrupturi puternice, pe linia localităților Deleni, Hârlău, Buhalnița (Ceplenița), Cotnari, Balș, Băiceni (Cucuteni), Dădești (Tg. Frumos), Crivești (Strunga).

2.5.Clima

Climatul actual al comunei Cucuteni este temperat continental , marcat de interferența dintre climatul Europei Centrale cu cel continental, ce prezintă nuanțe de excesivitate, manifestate prin amplitudini termice absolute relativ ridicate, de 47℃ pentru luna ianuarie, 33℃ pentru luna iulie si cu o valoare anuală de 71℃, cu minima absolută înregistrată în secolul XX -31℃, iar maxima de 40℃. Deși în această zonă, temperaturile medii anuale actuale ale aerului se situeaza in jurul valorii de 8,5- 9,5℃, temperaturile medii ale lunii ianuarie variază între -12,8℃ si +2,1℃, iar cele ale lunii iulie între +18,6 ℃ și 23,6. Regimul de precipitații anuale prezintă valori minime de 350mm/an și maxime de 825mm/an, iar valoarea medie a acestora se situează în jurul valorii de 500mm/an. Clima regiunii poate fi afectată și de alți factori cum ar fi invaziile de aer continental dinspre est și nord-est ce pot produce de cele mai multe ori veri secetoase . Teritoriul județului Iași aparține zonei de climat temperat–continental pronunțat, aflat sub influența anticiclonilor atlantic și euro-asiatic. Radiația solară globală, cu valori medii de 116 kcal/cm2 are o distribuție neuniformă în cursul anului 40% din total revine perioadei de vară (iulie = 17 kcal/cm2 ), în timp ce iarna se realizează doar 10% (ianuarie = 2.2 kcal/cm2 ). Temperatura medie anuală a aerului este cuprinsă între 8°C și 9°C în vest și sud și între 9°C și 10°C în nord și nord-est, scăzând odată cu creșterea altitudinii. Cele mai mari valori medii lunare se înregistrează în iulie (18°C- 20°C în zonele înalte și 20°C -21,5°C în zonele joase), iar cele mai mici valori se înregistrează în ianuarie (- 3°C – 4°C și chiar sub – 4°C pe văi). Durata de strălucire a soarelui atinge 2000 ore anual, repartizate între 200 și 290 de zile; la Cotnari se înregistrează 2076 ore de strălucire în timp ce la Iași, doar 1953 ore de strălucire a soarelui și ierni geroase.

Vânturile care bat pe teritoriul județului se caracterizează prin fluctuații mari de direcție și viteză, fiind determinate atât de circulația generală a maselor de aer cât și de orientarea reliefului. Cele mai mari frecvențe medii anuale le au vânturile dinspre nord-vest (23,3 % la Iași, 29 % la Cotnari) urmate de vânturile dinspre est (14,2 %), vest (9,4 %), sud-est (8,1 %) și nord (7,2 %), la Iași, și dinspre nord (12 %), sud (11 %), sud – vest (10%) și sud -est (9%) la Cotnari. Cele mai mici frecvențe le au vânturile dinspre nord – est (3,8% la Iași și 2% la Cotnari). Calmul atmosferic are valori relativ ridicate (22,8 % la Iași, 22% la Cotnari), indicând condiții de adăpost aerodinamic. Viteza vânturilor a înregistrat valori medii de 5,9 m/s la Iași și 4,6 m/s la Cotnari pe direcția dominantă de nord-vest. Viteze medii ridicate s-au mai înregistrat la Iași dinspre nord (4,8 m/s), sud-est (4,5 m/s) și sud (4,7 m/s), iar la Cotnari dinspre nord (3,5 m/s),sud – est (3,1 m/s), sud și vest (2,9 m/s)

2.6.RESURSELE SOLULUI

Din suprafața agricolă cartată pedologic a județului, 20,68 % aparține Protisolurilor, 52,89 % Cernisolurilor, 13,35 % Luvisolurilor, 0,04 % Pelisolurilor, 2,41 % Hidrisolurilor, 1,60 % Salsodisolurilor și 9,03% Antrisolurilor. Conform datelor furnizate de Raportul privind starea mediului în județul Iași pe anul 2004, resursele de sol ale județului sunt reprezentate prin cele 380.400 ha folosite ca terenuri agricole, din care 257.000 ha terenuri arabile. Din punct de vedere al potențialului lor natural de fertilitate, solurile pot fi grupate astfel: Soluri cu potențial ridicat de fertilitate în care se includ toate tipurile de cernoziomuri și unele aluviosoluri, când nu sunt afectate de factori limitativi. Aceste soluri se pretează pentru tot felul de utilizări agricole (culturi cerealiere și industriale, pajiști, plantații viti-pomicole), dar cele mai mari note de bonitate le primesc pentru culturi cerealiere și tehnice. Soluri cu potențial moderat de fertilitate sunt faeoziomurile și preluvosolurile, rendzinele, majoritatea aluviosolurilor, precum și cele slab – moderate din prima categorie (cernoziomuri). Soluri cu potențial scăzut de fertilitate includ soluri erodate și slab dezvoltate (erodosoluri și regosoluri) cu pretabilitate limitată pentru pajiști, plantații viti-pomicole și forestiere, apoi unele luvosoluri, pretabile pentru pajiști, plantații pomicole și unele culturi de câmp, gleiosolurile și solurile gleice, pretabile pentru fânețe. Datorită caracteristicilor condițiilor naturale, fondul pedologic agricol este afectat de o serie de factori limitativi: eroziuni, alunecări de teren, exces de 16 umiditate, aciditate, sărăturare, inundabilitate, tasare, care se manifestă pe osuprafață totală de 592.922 ha.

2.6.1. RESURSELE SUBSOLULUI RESURSE MINERALE

Argile, siltite și luturi – În alcătuirea cuverturii sarmațiene participă, în proporție mare, rocile pelitice (argile și siltite). Cele mai mari acumulări se găsesc în Basarabianul inferior, până sub calcarul oolitic de Repedea, în jumătatea estică a județului (la est de linia Târgu Frumos – Hîrlău). Argilele și siltitele sarmațiene sunt utilizate în industria ceramică și a cărămizilor. Cea mai importantă exploatare este la Tomești – Vlădiceni (10 ha).

Calcare – În cuprinsul județului apar câteva intercalații de roci calcaroase (calcare oolitice), cum sunt cele de Hărmănești, de Crivești și de Repedea. Grosimea lor este redusă, variind între 1 și 5 m (foarte rar depășesc această grosime). Se exploatează pentru necesități locale, în cariere mici, la Bărbătești, Cornești, Berezlogi, Bîrnova, Șcheia etc.

2.7.HIDROGRAFIA

a) APELE DE SUPRAFAȚĂ. Apele de suprafață din cadrul județului sunt reprezentate prin râuri și lacuri. – Râurile fac parte din cele două mari bazine hidrografice – Prut și Siret – cea mai mare parte (60 %) aparținând Prutului. Cele mai importante cursuri, așa cum se succed de la est la vest sunt: Prutul, Jijia, Bahluiul, Miletinul, Jijioara, Siretul, Moldova. Partea de sud a județului aparține bazinului superior al Bârladului (afluent al Siretului), cursurile principale fiind Vasluiețul, Sacovățul, Stavnicul. Dintre toate cursurile de apă, numai Bahluiul și Jijioara își dezvoltă în întregime bazinele în limitele județului, constituind râuri autohtone. Densitatea rețelei hidrografice permanente este de 0,5 km/km2, iar a celei temporare de 1,0 km/km2, deci o densitate totală de 1,5 km/km2 . Rețeaua hidrografică codificată totalizează 2400 km. Analiza debitelor medii multianuale evidențiază faptul că cele mai bogate în ape sunt râurile Siret, Moldova și Prut, cu 33,48 m3 /s, 31,1 m3 /s și respectiv 72,55 m3/s. Jijia și Bahluiul au debite medii de 3,25 și respectiv 2,1 m3 /s, deci rezerve de apă mult mai reduse. O altă formă de producere a scurgerii maxime o constituie viiturile, ca urmare a ploilor torențiale de vară. Cele mai mari debite maxime s-au înregistrat în anii 1969, 1970, 1975: 182 m3 /s pe Bahlui la Iași, 325 m3 /s pe Jijia la Victoria, 1140 m3 /s pe Siret la Lespezi, 1050 m3 /s pe Moldova la Tupilați, 292 m3 /s pe Bahluieț la Tg. Frumos, 217 m3 /s pe Vasluieț la Satu Nou. – Lacurile completează rețeaua hidrografică a comunei, marea majoritate fiind artificiale, create prin bararea văilor. Cele mai numeroase se întâlnesc în zona câmpiei colinare, constituind o caracteristică atât prin număr cât și prin dispunerea lor " în salbă". Pe total județ sunt 20 acumulări de apă complexe, din care 5 sunt nepermanente și una în execuție. Cele permanente au un volum de 55,6 mil. m3 și o 11 suprafață de 1.922 ha, la care se adaugă 71 iazuri piscicole, cu un volum de 6,65 mil. m3 și o suprafață de 4255 ha. . În prezent în județul Iași din 1.617 ha iazuri deținute de 52 de consilii comunale locale, doar 318 ha prezintă siguranță în exploatare, reprezentând 19,7%, iar restul nu sunt adecvate pentru utilizare: 11,6% au o stare medie; 35,8% au o stare rea; iar 32,2% sunt rupte, transformate adesea în islaz sau chiar luate în cultură.

b) APELE MINERALE Apele de adâncime de pe teritoriul județului Iași sunt puternic mineralizate datorită dizolvării sărurilor din sedimente. De exemplu, forajele de adâncime executate în punctul Nicolina – Iași (1032m) au pus în evidență existența unor ape clorosodice și clorocalcice, ușor radioactive, cu o mineralizație foarte ridicată, variind între 57,78 g/kg și 63,69 g/kg, din care 25,11 – 43g/kg NaCl și 16-30 g/kg CaCl2, la care se adaugă conținuturi reduse de NaCl2, SO4Ca și Ca(CO3H)2. Pe lângă acest complex acvifer din fundament, s-a constatat existența a încă două complexe acvifere, unul în formațiunile paleozoice, cu ape clorosodice, cu concentrație mare în săruri, și altul în formațiunile miocene cu ape clorosodice, sulfuroase, bromo – iodurate, bicarbonatate, alcaline, calcice, magneziene, cu o concentrație mare în săruri. Pentru calitățile lor terapeutice, aceste ape se valorifică în cadrul complexului balnear Nicolina. Rezerva exploatabilă de apă subterană minerală de la Nicolina, confirmată de către Comisia de Rezerve Geologice în 1979, s-a ridicat la valoarea de 299 mc/zi.În prezent, necesarul de apă minerală pentru nevoile de tratament sunt de circa 260 mc/zi, ceea ce impune o utilizare rațională a acestor resurse. Ape minerale similare s-au semnalat și în forajul Deleni-Hîrlău. În județul Iași se găsesc numeroase izvoare calificate drept minerale, având compoziție chimică și mineralizări variate, de la cele oligominerale cu mineralizări sub 1g/l, la cele alcaline, alcalino – feroase, clorurate – sodice, iodurate, sulfatate, sulfuroase, cu mineralizări între 1 și 20 g/l. Principalele puncte cu izvoare sunt la: Strunga (sulfuroase, bicarbonatate, sodice, sulfatate) cu un debit exploatabil de 80 mc/zi, Răducăneni (cloro – sodice, iodo – bromurate), Pârcovaci (bicarbonatate, magneziene, calcice), Breazu și Grădina Botanică (sulfuroase, bicarbonatate, sodice), Băiceni (sulfuroase, bicarbonatate, sodice), Bohotin, Cucuteni.

2.8 Vegetația

Vegetația zonală din regiune corespunde zonei de pădure și celei de silvostepă care se întrepătrund în zona de contact dintre Podișul Sucevei și Câmpia Moldovei. În această zonă se întâlnesc următorii tipuri de arbori: stejar( Quercus robur), fag ( Fagus silvatica), tei( Tilia tomentosa/Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior) și specii de arborete: corn ( Cornus mas), alun (Corylus avellana), porumbar (Prunus spinosa), maceș (Rosa canina). Specifice zonei sunt speciile de mezo-xerofile păiuș (Festuca valesiaca), firuță (Poa pratensis) și pirul gros (Cynodon dactylon).

Vegetația naturală a județului a fost intens modificată de intervențiile antropice. Defrișările și desțelenirile practicate, uneori fără discernământ, în vederea extinderii culturilor agricole, au diminuat suprafețele ocupate de păduri și pajiști. Aceste acțiuni au declanșat reacții negative asupra celorlalte componente naturale: creșterea gradului de continentalism, reducerea debitelor apelor subterane și de suprafață, creșterea torențialității și a eroziunii, declanșarea de alunecări de teren.

2.9. Fauna pădurilor, întâlnită în zonele forestiere din vest și sud, este reprezentată prin următoarele grupe și specii: Mamiferele frecvent întâlnite sunt: căprioara, mistrețul, cerbul carpatin, lupul, vulpea, iepurele, pisica sălbatică, veverița, jderul, nevăstuica, pîrșul, viezurele, dihorul, șoarecele scurmător, șoarecele de pădure . Păsările sunt foarte numeroase, dintre cele mai caracteristice fiind: ghionoaia, ciocănitoarea mare, ciocănitoarea de stejar, ciuful de pădure, huhurezul 14 mic, cucuveaua, buha, șorecarul comun. Foarte comune sunt: pițigoiul, sticletele, câneparul, botgrosul, mierla, ciocârlia de pădure, sfrânciocul etc. Reptilele din zona specii puține, șarpele de alun, iar în poieni, șopârla . Amfibiile sunt reprezentate de: broasca de pădure, broasca râioasă brună, brotăcelul, broasca roșie de pădure, tritonul, buhai de baltă.

Fauna silvostepei și stepei este mai săracă, fiind mult diminuată în urma expansiunii activităților umane. Mamiferele cele mai reprezentative sunt din grupul rozătoarelor: popândăul, cățelul pământului, șoarecele de stepă, șoarecele de câmp, șobolanul de câmp, hârciogul, iepurele, iepurașul de vizuină, ultimul colonizat în 1905 la Cristești lângă Iași, de unde s-a răspândit repede în jur. Mai pot fi menționate de asemenea, dihorul, nevăstuica, bursucul (sau viezurele), vulpea, iar uneori, în apropierea zonelor forestiere, căprioara, mistrețul și chiar lupul.

Pasările caracteristice silvostepei și stepei sunt: prepelița, potârnichea, ciocârlia, sticletele, cinteza, graurul, turturica, guguștiucul, pupăza, cucul, câneparul, porumbelul, mărăcinarul, vrabia, rândunica, lăstunul, cioara. În pădurile de silvostepă de la Aroneanu și Cornești a fost colonizat fazanul . Amfibienii sunt legați de un mediu acvatic sau mai umed și umbrit, mai reprezentative fiind: broaștele, buhaiul de baltă. Fauna acvatică are o distribuție sub formă de areale reduse, legate de apele stagnante sau curgătoare. Dintre mamiferele mai comune menționăm șobolanul de apă și chițcanul, iar cu mod de viață strict acvatic și destul de rar, vidra. Păsările sunt numeroase și variate, multe prezentând interes cinegetic. Fauna piscicolă este de asemenea bogată și variată atât în lacuri, cât și în apele curgătoare (mai ales în cele mari, Prut și Siret), speciile mai importante fiind: crapul, șalăul, somnul, știuca, plătica, mreana, cleanul, bibanul. Recent, în iazuri și acumulări au fost introduși crapi chinezești care s-au adaptat bine și cu rezultate promițătoare.

2.10 Obiective turistice

Pe teritoriul comunei Cucuteni se regăsesc mai multe obiective turistice cum ar fi:

1. Rezervația naturală de la Băiceni

Aria naturală cu o suprafață de 3,23 hectare se află în partea nordică a Podișului Moldovei (în sud-vestul Câmpiei Moldovei), în partea central-vestică a județului Iași, pe partea dreaptă a drumului județean DJ280B: Stroești – Băiceni – Cucuteni, în teritoriul sud-vestic al satului Băiceni. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate) și reprezintă o zonă colinară ce adăpostește resturi de faună fosiliferă (de moluște) depozitată în straturi de nisipuri și argile, atribuită Sarmațianului.

2. Situl arheologic Cucuteni și Muzeul Sitului Arheologic Cucuteni

Fig.2.5.Situl arheologic.

În urmă cu 4 ani sa mai construit si un atelier de lucru pentru prelucrarea ceramicii.Administratora organizează tabere pe timpul verii unde se strang copii, studenți și artisti chiar și din afara țări. Aici se readuce la viață meșteșugul popular din străbuni, modelarea și prelucrarea lutului. Atelierul este construit din barne de lemn, lut cu paie și acoperit cu draniță.

Fig.2.6. Atelier creație

Fig.2.7.Crearea obiectelor din ceramică.

3. Vestigii neolitice datând din mileniul 4-3 î.Hr. din Băiceni 4. Casele familiei Cantacuzino din Cucuteni, secolul XVII-XVIII, 5. Bisericile din Cucuteni – construite în 1777, respectiv 1804.

In comuna Cucuteni sunt 4 biserici in 2 parohii si un Schit ce apartine Manastirii Secu din comuna Vanatori judetul Neamt. Doua biserici din acestea sunt munumente istorice – biserica din satul Baiceni construita in 1581 si cea din satul Cucuteni – Ctitoria lui Stefan cel Mare si Sfant.

Fig.2.1.Biserica Cucuteni

Fig.2.3.Biserica Băiceni

Fig.2.4.Schitul Băiceni

PARTEA A II A-CONTRIBUTII PROPRII

CAPITOLUL III. OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Această lucrare are ca obiectiv principal intabularea imobilului proprietate privată Cojocaru Relu ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.

Imobilul are o suprafață de 5000 mp, categoria de folosință arabil și este situat în extravilanul comunei Cucuteni.

Pentru realizarea obiectivului principal trebuie avute în vedere mai multe obiective secundare cum ar fi: a) determinarea informațiilor de natură tehnică, economică și juridică privind imobilul proprietate privată a domnului Cojocaru Relu; b) prelucrarea datelor măsurate, elaborarea și redactarea documentației cadastrale a imobilului; c) înscrierea informațiilor cu privire la imobil în sistemul integrat de cadastru și carte funciară;

d) asigurarea publicității imobiliare, pentru a se asigura posibilitatea față de terți a drepturilor reale imobiliare. În scopul atingerii obiectivelor propuse, s-a efectuat recunoașterea și identificarea amplasamentului imobilului, cu procurarea și analiza documentelor existente cu privire la imobil. De asemenea s-au realizat măsurători topografice în teren și s-au prelucrat datele obținute pentru întocmirea documentației cadastrale, care a fost depusă ulterior la biroul teritorial de cadastru și publicitate imobiliară Hârlău. Pentru elaborarea documentației cadastrale, s-au realizat măsurători topografice, cu stația totală Leica TC407. În vederea ridicării topografice a imoilului s-a staționat cu stația totală pe punctul geodezic Dealul lui Viteazu și s-a luat ca latură de referință pentru orientare Biserica Cucuteni. Din punctul geodezic s-a executat o drumuire topografică până la locația imobilului. Punctele de detaliu ale imobilului, de pe conturul acestuia, au fost ridicate prin metoda drumuirii combinată cu metoda radierii. Punctele de stație, ale drumuirii au fost marcate provizoriu, fiind materializate la teren prin țăruși din lemn.

Coordonatele punctelor de drumuire și radiere au fost determinate în sistemul de proiecție Stereografic 1970, având ca puncte de sprijin, punctele geodezice Dealul lui Viteazu și Biserica Cucuteni.

Calculul suprafeței s-a facut automat într-un program realizat prin metoda analitică folosind programul de proiectare asistată pe calculator AutoCAD 2016, sub licență proprie.

CAPITOLUL IV

ÎNTOCMIREA DOCUMENTAȚIEI CADASTRALE ȘI ÎNSCRIEREA ÎN CARTEA FUNCIARĂ A IMOBILULUI PROPRIETATE PRIVATĂ COJOCARU RELU

Legea nr.7/1996 consacră de înscriere în cartea funciară capitolul II a legii, prin care este reglementată procedura de înscriere în cartea funciară, actele administrative esmise de către autoritățile competente cu aplicarea legii nr. 7/1996, precum și procedura de contestare a acestor acte. De asemenea, Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiiară consacră capitolul III procedurii de lucru în materie de carte funciară. Stabilirea procedurilor și modalitățile prin care se întocmește documentația cadastrală necesară pentru înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobile sunt reglementate prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 634 din 12 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întomire a documentațiilor cadastrale. Documentația cadastrală constituie , potrivit art. 258 alineatul (8) din Codul fiscal, actul prin care se constată situația reală din teren a imobilului. Documentația reprezintă baza înscrierii în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele aflate la prima înscriere în cartea funciară, prin intermediul acestora realizându-se identificarea, măsurarea și descrierea imobilelor la data întocmirii lor, cu scopul înregistrării actelor și faptelor juridice referitoare la bunurile respective. Documentația cadastrală pentru înscrierea în cartea funciară s-a întocmit într-un dosar unic, care a inclus atât partea tehnică necesară recepției cadastrale , cât și actele juridice înscrierii în cartea funciară. Etapele parcurse pentru întocmirea documentațiilor necesare înscrierii sun: a. Stabilirea amplasamentului imobilului; b.Realizarea lucrării de către persoana autorizată, constând documentarea tehnică, execuția lucrărilor de teren și de birou dar și elaborarea documentației cadastrale de către P.F.A COJOCARU SERGIU. c.Depunerea documentației la oficiul teritorial sau la biroul de cadastru și publicitate imobiliară și înregistrarea în Registrul General de Intrare d. Recepția documentațiilor, cu înregistrarea în registrul cadastral al imobilelor (indexul cadastral), recepția cadastrală și transmiterea documentației asistentului-registrator e. Înscrierea în cartea funciară.

4.1. Stabilirea amplasamentului imobilului și analiza documentelor tehnice și juridice existente

Plan de amplasament si delimitare a corpului de proprietate,  este schita  unui imobil, realizat pe baza unor masuratori topografice executate de o persoana autorizata.  Cuprinde:  schita terenului, coordonate punctelelor, suprafata imobilului, categoria de folosinta,  adresa bunului imobil, date referioare la constructii (daca este cazul) si mentiuni in ceea ce priveste terenul si/sau constructia. Este parte a unei documentatii de cadastru si este avizat de oficiu de cadastru.

Raporturile juridice și obligațiile patrimoniale și fiscale ale proprietarului unui imobil, fie el persoană fizică sau juridică, nu pot fi stabilite sub toate aspectele fără a se cunoaște cu exactitate suprafața, calitatea și situarea în teritoriu a imobilului. Intrucât imobilul face obiectul unor acte și fapte juridice aflate la prima înscriere în cartea funciară, s-a parcurs la teren zona de studiu,s-au identificat limitele imobilului și elementele caracteristice ale acestuia, de către persoana autorizată însoțită de peoprietar. Persoana autorizată beneficiază de toate documentele și actele pe care le deține proprietarul cu privire la imobil.

4.2. Realizarea lucrărilor cadastrale de către persoana autorizată

Pentru a furniza în mod curent instituțiilor interesate ale statului sau altor instituții date reale, cantitative și calitative cu privire la fondul agricol, se organizează urmărirea, determinarea și înregistrarea în documentația cadastrală a tuturor schimbărilor care se produc asupra mărimii, configurației, categoriei și subcategoriilor de folosință și posesorilor terenurilor de orice fel. Această acțiune implică cunoașterea sistematică a modificărilor, legalitatea producerii acestora, culegerea datelor și informațiilor necesare, executarea măsurătorilor, prelucrarea noilor date și înscrierea lor în planuri și registre cadastrale. Introducerea și întreținerea lucrărilor de cadastrul fondului agricol se efectuează de către OCP., pe baza normelor tehnice–metodologice privind introducerea și întreținerea cadastrului fondului agricol. Lucrările de întreținere a cadastrului fondului agricol se execută de către specialiștii oficiilor de cadastru sau de agenți economici autorizați, în cadrul zonelor de lucru care se stabilesc și se repartizează pe teritorii. Inainte de a începe activitatea la teren, indiferent de volumul sau natura modificărilor, specialistul cadastral procedează la câteva operațiuni pregătitoare. Procurarea documentațiilor cadastrale presupune găsirea tuturor actelor cadastrale întocmite cu ocazia lucrărilor anterioare de introducere sau de întreținere a cadastrului. In mod deosebit, pentru activitatea de teren, se folosesc următoarele:

copii de pe planul de ansamblu;

una sau mai multe copii de pe planul cadastral original;

dosarul de delimitare a hotarelor administrative de la primăria comunei;

carnetele de observație, inventarul de coordonate, schițele de teren etc., din lucrările anterioare;

registrele cadastrale din dosarul existent la primăria comunei.

Procurarea copiilor de pe actele legale și a documentelor referitoare la modificările intervenite sunt necesare pentru a se stabili legalitatea unor schimbări referitoare la categoriile și subcategoriile de folosință, limite, proprietari etc.

Acestea se obțin de la instituțiile în drept sau de la posesori, și constau în:

acte referitoare la scoaterea, definitivă sau temporară, din circuitul agricol și, eventual, documentațiile care au stat la baza acestora;

aprobări privind schimbarea categoriei de folosință a unor terenuri.

4.3. Depunerea ducumentației la oficiul teritorial sau la biroul de cadastru și publicitatea imobiliară

Depunerea documentației la OCPI Iași, biroul teritorial Hârlau s-a realizat direct la sediul instituției, de către persoana autorizată din cadrul P.F.A COJOCARU SERGIU, în numele proprietarului, conform cererii de înscriere, cu atașarea dovezii plății tarifului de recepție și înscriere. Înregistrarea cererii s-a realizat la compartimentul de registratură din cadrul oficiul teritorial, constând în: 1. Prelucrarea documentației, verificarea existenței documentelor menționate în cerere și înregistrarea în Registrul General de Intrare. 2. Verificarea tarifelor de recepție și de înscriere în cartea funciară a documentației achitate și transmitea documentației compartimentului de cadastru și publicitate imobiliară.

Conținutul documentației necesare pentru depunerea la biroul de cadastru: – borderou; – dovada achitării tarifului;

– formulare tipizate de cereri și declarații;

– certificat fiscal;

– copie după extrasul de carte funciară;

– titlul de proprietate ;

– inventar coordonate;

– memoriul tehnic;

– plan de amplasament și delimitare;

– plan de încadrare în zonă la o scară convenabilă, astfel încât imobilul să fie localizat

-plan de încadrare în tarla.

4.4 Recepția documentației cadastrale

Preluarea și înregistrarea documentației în indexul cadastral s-a realizarea de către angajatul din cadrul OCPI Iași căruia i s-a repartizat lucrarea. Recepția cadastrală constă în verificarea conținutul documentației, verificarea existenței în baza de date a Agenției Naționale a persoanei autorizate care a întocmit documentația ( S.C GEOCAD S.R.L.) și verificarea valabilității autorizației.

Totodată, se verifică concordanța între persoana care a întocmit documentația, ca care solicită recepția și cea menționată în declarația pe proprie răspundere. În această etapă are loc , de asemenea localizarea amplasamentului imobilului în baza de date grafice, verificarea corectitudinii încadrării limitelor acestuia, a modului de calcul al suprafețelor și corespondenței între atributele descriptive și elementele grafice.

Având în vedere că documentația a fost corectă, s-a alocat numărul cadastral în indexul cadastral, fără a se efectua alte verificări pe teren de către OCPI Iași și s-a consemnat recepția documentație cadastrale, prin aplicarea parafei instituției. Numărul cadastral al imobilului reprezintă indicatorul unic de legătură între baza de date grafice și baza de date textuale în sistemul informatic integrat de cadastru și publicitate imobiliară.

4.5. Înscrierea imobilului în cartea funciară

Conform legii, cererea de înscriere în cartea funciară se depune la biroul teritorial al oficiului teritorial în a cărui circumstanțe se află imobilul, fiind însoțită de înscrisul original sau de sau de copia legalizată a acestuiea, prin care se constă actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. În cazul de față, în cartea funciară s-a realizat la cereea persoanei juridice autorizate care a întocmit documentația cadastrală, înputernicită de către proprietarul tabular. Pentru efectuarea corectă a înscrierii în cartea funciară, s-au respectat anumite proceduri de lucru , anterior și ulterior acestor înscrieri, în reglementările legale în vigoare fiind stipulat următorul circuit al lucrărilor în interiorul biroului de cadru și publicitatea imobiliară.

Depunerea cereri și a documentelor doveditoare.

Înregistrarea cererii în registrul special de intrare, cu primirea unui număr de înregistrare. 1.Repartizarea cereri spre soluționarea personalului, în funcție de competențele acestuia. 2.Semnalarea eventualelor piedici care ar piedica înscrierea. 3.Verificarea cererii, a documentelor justivicative și a situației de carte funciară. 4.Soluționarea cererii. 5.Înscrierea dispozițiilor hotărârilor judecătorești pronunțate în căile de atac. 6.Conservarea dosarului de carte funciă. Actele normative prevăd că orice cerere de înscriere în cartea funciară trebuie să cuprindă numele-denumirea și domiciliul-sediul solicitantului, actul de identitate, codul numeric personal, obiectul înscrierii (intabularea, înscrierea provizorie, notare etc,), indicarea actului sau a documentelor în măsură să justifice cererea, localitatea în care este situat imobilul, numărul cadastral și numărul de carte funciară (după caz) și semnătura. Numărul de înregistrare care i-a fost atribuit cererii rezultă din ordinea existentă în registrul special de intrare, acest număr reprezintă și numărul dosarului, precum și numărul încherii care a fost pronunțată ulterior. Înregistrarea cererii de înscriere în cartea funciară produce o serie de efecte juridice specifice , prin care: -imposibilitatea de a fi modificată, odată ce a fost înregistrată; – investirea registratorului de carte funciară; – opozabilitatea față de terți, ordinea înregistrarii cererilor determinând și rangul prioritar al înscrierii; – interdicția de a elibera de carte funciarăpână la soluționarea cereri. Având în vedere că registratorul a admis cererea și că înscrierile îndeplinesc cerințele impuse de lege, s-a dispus intabularea imobilului proprietate privată Cojocaru Relu prin încheiere. Încheierea cuprinde determinarea dreptului sau a faptului , cu indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea. După înregistrarea cererii și atestările asistentului-registrator privind inexistența unor obstacole pentru efectuaea înscrierii solicitante, precum și după verificarea însrisului în temeiul căruia se solicită înscrierea , registratorul a sispus prin rezoluție întocmirea încheierii de carte funciară motivată atat în fapt, cât și în drept. Pe baza acceeptării cererii și a încheierii de admitere a cererii de înscriere, asistentul-registrator a făcut înscrierile în fila cărții funciare, cât mai exact, astfel încat să nu fie posibilă o interpretare eronată sau diferită față de aceea care rezultă din actele ce însoțește cererea. Procedura de întocmire a cărții funciare este reglementată de articol 53 din legea 7/1996, dispozițiile normative în acest sens fiind cuprinse și în legislația secundară, prinarticolul 67-72 din Regulamentul privind conținutul și modelul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrieri în cartea funciară. Ultima etapă a presupus eliberarea de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași a Extrasului de carte funciară pentru informare(ANEXA 13). Cartea funciară a imobulului este alcătuită din titlul de proprietate și trei părți: A,B și C. Titlul cărții funciare cuprinde numărul acesteia și denumirea administrativ teritoriale pe raza căreia se află situat imobilul.

Prima parte se referă la descrierea imobilului, cuprizând numărul de ordine și numărul cadastral, suprafața, destinația și categoria de folosință precum și planul imobilului, cu vecinii și descrierea imobilului. Partea a doua se referă la înscrierea privind dreptul de proprietate și alte drepturi reale,conținând numele proprietarului , actul sau faptul juridic prin care s-a constituit titlul de proprietate, cu menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept, precum și alte fapte juridice, drepturi personale sau alte raporturi juridice privitoare la proprietate. Partea a treia conține înscrierile privind dezmembramintele dreptului de proprietate, drepturi reale de garanție și sarcini, care în cazul proprietății private Cojocaru Relu sunt inexistente. Extrasul de carte funciară este însoțit de Planul de amplasament și delimitarea imobilului,avize de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.

CONCLUZII

1.Lucrările de cadastru includ un ansamblu de operațiuni prin care se realizează identificarea, delimitarea, măsurarea terenurilor și bunurilor imobile, indiferent de categoria de folosință și de proprietar.

2.Intabularea este înscrierea cu caracter definitiv a unui drept real imobiliar în cartea funciară, prin care se strămută, constituie, modifică sau stinge un drept real cu titlu definitiv de la data înregistrării cererii de înscriere

3.Evoluția proprietăților a impus pe parcurs crearea unui mecanism de protecție a raporturilor juridice ce au ca obiect imobilul, obiectiv realizabil prin intermediul sistemului de publicitate imobiliară. 4.Reglementările legale în vigoare prevăd faptul că drepturile reale imobiliare nu fi dobândite, transmise fără a fi transmise în cartea funciară. 5.Pentru intabularea imobilului proprietate privată Cojocaru Relu, prima etapă parcursă a fost stabilirea amplasamentului imobilului cu identificarea limitelor. 6.Datele obținute pe baza măsurătorilor efectuate de către persoana autorizată, au fost prelucrate și interpretate cu scopul efectuării documentației cadastrale.

7.Având în vedere că imobilul se află la prima inscriere în carte funciară, documentația necesară intabulării este alcătuită din: borderou, cerere de recepție și înscriere, declarație proprietar, copie după actul de identitate, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri datorate bugetului local, adeverință de înscriere la registrul agricol, titlul de proprietate, înscriere de legalizare copie numărul 282, înventarul de coordonate, memoriu tehnic, plan de amplasament și delimitare a imobilului scara 1:2000, plan de încadrare în zonă scara 1:5000, extras de carte funciară pentru informare.

8.Înscrierea imobilului proprietate privată Cojocaru Relu în cartea funciară a județului Iași cu numărul 156345, are ca efect opozabilitatea față de terți a dreptului de proprietate și utilizarea liberă a informațiilor cu privire la la situația juridică a imobilului.

9.Întrucât sistemul de cadastru și carte funciară pe deplin funcțional reprezintă un element cheie al economiei de piață, țara noastră se află în plin proces de aliniere la reglementările juridice și practice statornicite în celelalte țări membre ale Uniunii Europene.

10. Ca o concluzie, se poate afirma faptul că societatea umană trebuie să desfășoarecomplexul său de activități în mediul înconjurător prin intermediul cadastrului care în acestcontext, reprezintă interfața dintre om șinatură.

Bibliografie

1.Manea R., Iordan D. și Călin M., 2009, Ghid de rezolvare a problemelor de topografie, Ediția a II-a, Editura Noua, București

2. Tămâioagă Ghe., Tămâioagă D, Cadastru general și cadastrele de specialitate, Editura Matrix Rom, București, 2005

3.Manea R., Topografie, Editura Cartea Universitară, București, 2007

4.Simion I., AutoCAD 2010 pentru ingineri, Editura Teora, București, 2009

5.Dragomir P. I., Bazele măsurătorilor inginerești, Editura Libris, Craiova, 2006 6.Manea R., Caiet de lucrări practice de topografie, Editura Cartea Universitară, București, 2007

7.Segal L, Ciobanașu G., Grafică inginerească cu AutoCAD, Editura Tehnopress, Iași,

2003

8.Corsaca C., Saracin A., 2009, Topografie curs aplicații practice, Editura Conspress,București

9.Doandes V., 2000, Topografie generală și inginerească, Editura Politehnica, Timișoara

10.Onose D., Topografie, Editura Matrix Rom, Volumul I, București, 2001

11. Leu I. N, Budiu V, Moca V, Ritt C, Ciolac Valeria, Ciorlăuș Ana, Negoescu I, 2003-Topografie generală și aplicată- Cadastru, Editura Universul, București.

12. Radu O., 2015 – Cadastru și cartea funciară. Editura ,, Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

*** Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare Monitorul Oficial al României, Partea I nr.1 din 5 ianuarie 1998.