Instumente Clasice Si Moderne DE Plata Si DE Credit
INSTUMENTE CLASICE ȘI MODERNE DE PLATĂ ȘI DE CREDIT
Cuprins
Introducere
Capitolul I. Cadrul general și conceptual privind instrumentele clasice și moderne de plată și de credit.
Noțiuni teoretice privind instrumentele de plată și de credit
Evoluția instrumentelor de plată și de credit
Sisteme de Plăți aferente pentru dezvoltarea instrumentelor de plată și de credit
Promovarea instrumentelor de plată și de credit
Capitolul II. Instrumente de plată și de credit – de la produsele tradiționale la cele moderne.
Cambia
Biletul la ordin
Cecul
Ordinul de plată
Cardul
Instrumente de plată cu acces la distanță
Capitolul III. Analiza utilizării instrumentelor clasice și moderne de plată și de credit. Studiu de caz asupra instituțiilor de credit din sistemul bancar românesc în perioada 2008-2011.
Sistemul bancar românesc privind instituțiile de credit și evoluția traficului de plăți
Analiza tranzacțiilor cu instrumente clasice de plată și de credit
Analiza tranzacțiilor cu instrumente moderne de plată și de credit
Concluzii
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
Desfășurarea plăților în economie înseamnă implicit vehicularea instrumentelor de plată și de credit între bănci, respectiv a informațiilor cuprinse în aceste documente. În conformitate cu aceste informații, în fapt dispoziții privind disponibilitățile din conturi, devine posibilă operarea lor, trecerea sumelor dintr-un cont în altul, respectiv desfășurarea circulației monetare scripturale.
Prin alegerea acestei teme doresc să prezint evoluția instrumentelor de plată și de credit și de asemenea utilizarea lor în sistemul bancar românesc. Astfel pe măsura introducerii tehnologiilor noi bazate pe telematică, respectiv îmbinarea metodelor de telecomunicații moderne cu informatica, au fost considerate instrumente clasice de plată și de credit cecul, biletul la ordin, ordinul de plată și cambia. Cerințele circuitelor informatizate de plăți au dus la utilizarea unor metode de rezumare prin redarea elementelor esențiale, prin caractere cu cerneală magnetică, în scopul de a înlocui circuitul propriu-zis al documentelor pe suport de hârtie.
Astfel, evoluția instrumentelor de plată și de credit se caracterizează prin diminuarea accelerată a documentelor pe suport de hârtie și creșterea rapidă a dispozițiilor de plată exprimate prin mesaje electronice, datorită perfecționării și diversificării sistemelor de compensări și decontări.
Lucrarea de față este structurată în trei capitole, ultimul capitol fiind studiul de caz privind analiza utilizării instrumentelor clasice și moderne de plată și de credit asupra instituțiilor de credit din sistemul bancar românesc.
Capitolul I face referire la cadrul general și conceptual privind instrumentele clasice și moderne de plată și credit, unde sunt definite noțiunile de bază privind instrumentele de plată și de credit, evoluția lor, și prezentarea sistemelor de plăți care au stat la baza evoluției și promovării instrumentelor de plată și de credit
În capitolul II sunt prezentate instrumentele de plată și de credit de la produse tradiționale la cele moderne. În acest capitol ca și instrumente tradiționale sunt prezentate cambia, biletul la ordin, cecul, ordinul de plată, iar ca instrumente moderne sunt prezentate cardul și instrumentele de plată cu acces la distanță.
Capitolul III reprezintă partea practică a acestei lucrări, realizată pe baza informațiilor furnizate de Banca Națională Română asupra instituțiilor de credit din sistemul bancar românesc pentru a înțelege mai bine derularea acestor operațiuni de decontări cu ajutorul instrumentelor de plată și de credit.
Acest capitol este structurat pe trei subcapitole, astfel în primul subcapitol sunt prezentate aspectele și evoluțiile instituțiilor de credit din sistemul bancar românesc și o analiză asupra traficului de plăți realizate prin sistemul ReGIS.
În cel de-al doilea respectiv cel de-al treilea subcapitol sunt prezentate o analiză asupra tranzacțiilor de plată realizate prin instrumentele de plată și de credit clasice respectiv moderne.
CAPITOLUL I. CADRUL GENERAL ȘI CONCEPTUAL PRIVIND INSTRUMENTELE CLASICE ȘI MODERNE DE PLATĂ ȘI DE CREDIT
Noțiuni teoretice privind instrumentele de plată și de credit
Instrumentele de plată și de credit sunt monedele propriu-zise și anumite documente bancare operaționale pe suport de hârtie, magnetic sau electronic, care funcționează pe baza unor tehnici specifice de operare, circuite și securizare în vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar. Aceste instrumente sunt emise de banca centrală (moneda efectivă) și băncile comerciale (moneda scripturală) cu aprobarea băncii centrale pentru a se asigura o formă standardizată și un conținut economic și juridic care să permită transferul de fonduri în deplină siguranță și delimitarea responsabilităților participanților la transferul bancar.
Instrumentele de plăți se împart în doua mari categorii:
instrumente de plată cu numerar;
instrumente de plată fără numerar.
Instrumentele de plată cu numerar sunt reprezentate prin moneda metalică și bancnote (moneda de hârtie) și reprezintă cea mai veche formă de circulație monetară. Pentru a îndeplini funcția de instrument de plată, moneda metalică și bancnotele – numerarul în termeni bancari – necesită un complex de tehnici și reglementări cu caracter normativ emise de banca centrală și de băncile comerciale.
Instrumentele de plată fără numerar sunt documente standardizate care conțin instrucțiuni de plată date de plătitor băncii sale pentru transferul fondurilor către banca beneficiarului. Pe baza instrumentului de plată se fac înregistrări în conturile partenerilor de la băncile lor care atesta diminuarea respectiv majorarea creanțelor monetare asupra băncilor.
Din punct de vedere al obligațiilor juridice create instrumentele de plată sunt:
instrumente de debit : cecul, cambia, biletul la ordin;
instrumente de credit: ordinul de plată, cecul, cambia, biletul la ordin.
Instrumente de debit sunt instrumente emise de către debitor (plătitor) , introduse în bancă, în circuitul de decontare, de regulă de către creditor (beneficiar) și care circulă de la banca beneficiarului către banca plătitorului și au ca efect debitarea contului plătitorului și creditarea contului beneficiarului.
Instrumentele de credit sunt emise de către plătitor, introduse în circuitul bancar de către acesta și care circulă de la banca plătitorului către banca beneficiarului având ca efect debitarea contului plătitorului și creditarea contului beneficiarului.
Titlurile de credit sunt documente negociabile care permit titularilor să-și exercite, la scadență, drepturile de creanță menționate în cuprinsul lor sau să transmită aceste drepturi unor terți.
Cambia, biletul la ordin, cecul sunt titluri de credit care sunt înscris emise de către o instituție de credit sau de o bancă și oferă dreptul de a primi sau de a transmite o sumă de bani.
În concluzie cambia, biletul la ordin și cecul au o dublă calitatea, cea de instrument de plată și cea de titlu de credit și sunt cele mai eficiente.
Evoluția instrumentelor de plată și de credit
Modalitățile de plată au existat încă din cele mai vechi timpuri, la început prima modalitate de plată se realiza în natură, în schimbul unor bunuri se cedau alte bunuri. Această modalitate de plată era cunoscută sub denumirea de troc.
În timp ce se dezvolta tehnologia și tehnicile producătorilor, au determinat extinderea schimburilor de mărfuri care au creat diferite dificultăți. Aceste dificultăți au impus condiții pentru ca unele mărfuri cu valoare intrinsecă să medieze schimbul de mărfuri, având ca urmare dispariția schimbului direct și apariția monedei metalice, iar tranzacțiile se efectuau prin acest tip de monedă.
Inițial au fost folosite metalele și aliajele comune precum cupru, bronz etc., iar ulterior au apărut metalele prețioase precum aurul și argintul.
În Evul mediu, datorită creșterilor tranzacțiilor și a schimburilor comerciale iar cantitatea de metale prețioase era limitată, au determinat apariția monedei de hârtie, și crearea premiselor economice pentru punerea în circulație a unei serii de înlocuitori al metalelor preioase bazate pe relațiile de credit. Astfel dezvoltarea acestor relații de credit duce la o mare varietate a titlurilor de credit, creditul comercial dă naștere titlurilor de credit sub forma cambiei, iar creditul bancar sub forma bancnotei și a cecului.
Cambia, instrument de plată și de credit, care a apărut în urma nevoilor de a exista un instrument juridic prin care să se realizeze schimbul comercial iar în urma perfecționării acestui instrument a adus la apariția bancnotei de hârtie.
Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată și de credit folosite în activitatea comercială internă și internațională, care sub diverse forme și cu unele modificări funcționale se folosește și astăzi.
Necesitatea ca transferurile de fonduri între cei care produc bunuri și prestează servicii și cei care le consumă să se efectueze cât mai operativ a determinat diversificarea instrumentelor de plată și de credit.Astfel a apărut cecul, care a înlocuit în bună parte decontarea prin numerar și a devenit unul din instrumentele de plată și de credit larg acceptat, atât pe piețele locale, cât și în decontările internaționale.
Datorită dezvoltării în domeniile informaticii și a telecomunicației au determinat evoluția instrumentelor de plată și de credit de la suportul de hârtie la suportul magnetic și chiar electronic.
Astfel cardul a apărut pentru prima dată în anul 1946 în New York, iar în Europa lansarea primului card are loc în Franța, după anul 1967. Cardurile s-au răspândit foarte repede, iar primele carduri în România au fost lansate în anul 1995.
Apariția internetului și dezvoltarea acestuia au intrat în sistemul bancar iar primele operațiuni bancare prin internet s-au realizat în anul 1990. În România, operațiunile bancare prin internet apar în anul 2000, iar acestea sunt strâns legate de comerț și plata electronică a serviciilor.
Evoluțiile ulterioare au dezvoltat comunicarea prin intermediul computerului și telefonului, care a devenit mai sigură, transmiterea instrucțiunilor se realizau pe bază de semnătura electronică, și oferea acces la toate serviciile și produsele bancare electronice.
Pentru a se apropia mai mult de clienți, băncile au dezvoltat unele sisteme ce permit oferirea unor servicii personalizate în timp real, la domiciliu clientului, între care o poziție privilegiată o ocupă serviciile de Home banking și Internet banking.
În concluzie evoluția instrumentelor de plată și de credit de la suportul de hârtie la suportul electronic și magnetic oferă o serie de avantaje precum decontare rapidă, în timp real, costuri reduse și comoditate pentru clienți în cazul serviciilor prin internet.
Sisteme de Plăți aferente dezvoltării instrumentelor de plată și credit
Sistemul de plăți reprezintă un set de aranjamente pentru descărcarea obligațiilor asumate de agenții economici cu ocazia procurării de resurse reale ori financiare, altfel decât prin barter, deci prin transferul titlului de proprietate asupra unor active, care, în virtutea faptului că sunt larg acceptate sunt cunoscute sub numele de bani.
Într-un sistem de plată se face o distincție între noțiunea de transfer de fonduri și plată, astfel prin transfer de fonduri se înțelege orice deplasare a unei sume de la o bancă la alta fără un scop economic anume precizat, iar prin noțiunea de plată se înțelege transferul de fonduri care are ca efect stingerea obligațiilor financiare dintre participanții la tranzacție și schimbul de proprietate a activului.
Din punct de vedere al unei bănci sunt:
Transferuri interbancare : transferuri de fonduri realizate între bănci diferite;
Transferuri intrabancare: transferuri de fonduri realizate între unitățile aceleași bănci.
Din punct de vedere al dimensiunii valori transferate sunt:
Transferuri de valoare manjamente pentru descărcarea obligațiilor asumate de agenții economici cu ocazia procurării de resurse reale ori financiare, altfel decât prin barter, deci prin transferul titlului de proprietate asupra unor active, care, în virtutea faptului că sunt larg acceptate sunt cunoscute sub numele de bani.
Într-un sistem de plată se face o distincție între noțiunea de transfer de fonduri și plată, astfel prin transfer de fonduri se înțelege orice deplasare a unei sume de la o bancă la alta fără un scop economic anume precizat, iar prin noțiunea de plată se înțelege transferul de fonduri care are ca efect stingerea obligațiilor financiare dintre participanții la tranzacție și schimbul de proprietate a activului.
Din punct de vedere al unei bănci sunt:
Transferuri interbancare : transferuri de fonduri realizate între bănci diferite;
Transferuri intrabancare: transferuri de fonduri realizate între unitățile aceleași bănci.
Din punct de vedere al dimensiunii valori transferate sunt:
Transferuri de valoare mare: peste 50.000 lei;
Transferuri de valoare mică :sub 50.000 lei.
Decontarea reprezintă procesul de transfer de fonduri între bănci și încărcarea-descărcarea de gestiune a băncilor participante la transfer, precum și finalizarea plății prin descărcarea de gestiune a plătitorului față de beneficiarii plății.
După forma în care se realizează decontările pot fi împărțite în :
decontări pe bază brută;
decontări pe bază netă.
În continuare voi prezenta procesul de modernizare a sistemului național de plăți interbancare, astfel într-o primă etapă care a fost proiectată de B.N.R., în perioada 1995-1998, a avut ca scop principal modernizarea sistemului de plăți pe suport de hârtie și stabilirea bazei care să permită tranzacția spre o societate predominant fără numerar.
Următoarea etapă a avut ca scop principal facilitarea dezvoltării economiei prin eficiența sistemului de plăți interbancare, și trecerea de la o societate predominant fără numerar.
În anul 1999 B.N.R. a hotărât externalizarea unor componente ale sistemului național de plăți, având ca urmare crearea societății comerciale TrasnFond S.A. de către comunitatea bancară din România.
O etapă importantă de modernizare a sistemului de plăți național a fost implementarea Sistemului electronic de plăți (SEP), în anul 2005, care a contribuit la dezvoltarea economiei și dezvoltarea sectorului bancar.
În acest mod , prin sistemul electronic de plăți stingerea obligațiilor financiare între parteneri se realizează în timp real, cu o mare siguranță și cu o viteză apreciabilă. Pe lângă aceste câștiguri evidente de volum și viteză s-a perfecționat și sistemul de securitate și confidențialitate a operațiilor din conturile bancare ale clienților.
Sistemul electronic de plăți are următoarele componente:
sistemul de decontare pe bază brută în timp real numit REGIS;
sistemul de decontare pe bază netă numit SENT;
sistemul de decontare și depozitare a operațiunilor cu titluri de stat numit SAFIR;
sistemul de back-up și recuperare.
În luna aprilie 2005 a intrat în funcțiune prima componentă a sistemului electronic de plăți, sistemul REGIS, iar prin acest sistem se realizează decontarea pe bază brută în timp real, care asigură schimbul de instrucțiuni de plată între participanți și decontarea finală a transferurilor de fonduri aferente acestora, în mod continuu, tranzacție cu tranzacție, precum și decontarea finală a pozițiilor nete provenite de la sistemele cu decontare pe bază netă și a transferurilor de fonduri aferente operațiunilor cu instrumente financiare.
În luna mai 2005 a intrat în funcțiune a doua componentă a sistemului, sistemul SENT, având ca administrator și operator TransFond S.A., care asigură compensarea instrucțiunilor de plată de mică valoare și calcularea pozițiilor nete multilaterale ale participanților la sistem și transmiterea acestor poziții pentru decontarea finală în sistemul REGIS.
În luna octombrie 2005 a fost lansată cea de-a treia componentă a sistemului electronic de plăți, sistemul SAFIR, care asigură depozitarea și decontarea operațiunilor cu titluri de stat. Pentru banca centrală, importanța acestui sistem rezidă din interacțiunea pe care acesta o are cu celelalte sisteme de plăți, precum și din rolul care îl au instrumentele emise în operațiunile de politică monetară.
Comparativ cu alte sisteme din Uniunea Europeană, concluzia este că România mai are încă de recuperat, deoarece în alte țări europene, plățile electronice sunt modalitatea principală de plată.
În concluzie, se poate aprecia că sistemul electronic de plăți prin performanțele sale și-a demonstrat pe deplin eficiența, putând procesa un volum tot mai ridicat de plăți de mare și de mică valoare, la costuri tot mai reduse.
Promovarea instrumentelor de plată și de credit
Evoluția în domeniul instrumentelor de plată și de credit s-a manifestat prin trecerea de la suportul hârtie, la suportul magnetic și electronic, pentru ca în prezent să se dezvolte din ce în ce mai mult în practica plăților electronice din România a unor instrumente electronice de plată cu acces la distanță, cum este cardul, care tinde să fie preferat în plățile de retail, cu toate că, ordinul de plată se menține încă pe locul unu în practica plăților entităților economice.
Trecerea la sistemul electronic de plăți a permis preluarea unor instrumente de plată și de credit specifice care nu au mai fost folosite în România, de exemplu cardul, dar și preluarea în format electronic a instrumentelor clasice de plată și de credit, cum ar fi ordinul de plată, cecul, biletul la ordin și cambia. Instrumentele clasice de plată și de credit nu au fost înlocuite în totalitate de instrumentele electronice, astfel cecul și biletul la ordin sunt folosite în format electronic doar în circuitul interbancar spre încasare, iar ordinul de plată este folosit în format electronic doar dacă ordonatorul plăți dispune de un serviciu banking. Instrumentele de plată și de credit electronice validate până în prezent sunt ordinul de plată electronic și cecul electronic.
Ordinul de plată electronic este o versiune a ordinului de plată pe suport de hârtie cu deosebirea că se dematerializează atunci când intră în sistemul de plăți electronice. Ordinul de plată electronic se prezintă sub forma unui mesaj electronic în care sunt cuprinse, într-o anumită ordine, informațiile necesare efectuării plăților.
Cecul electronic (eCheck) este un instrument care se prezintă sub forma unui mesaj electronic semnat electronic și are aceleași funcții ca și cecul pe suport hârtie. Cecul electronic a apărut după legiferarea semnăturii electronice (1998 -2000) și este folosit în special în S.U.A. în relațiile cu Trezoreria Statului.
În comparație cu instrumentele de plată tradiționale, cardurile pot fi emise de instituții financiar bancare și nebancare. Cardurile nebancare au ajuns să concureze cu cardurile bancare de credit, prezentând o serie de avantaje, cum ar fi înmulțirea magazinelor în care se pot face plăți cu astfel de carduri, perioada de grație și posibilitatea de a retrage bani de la unele ATM-uri și plata la comercianți prin terminalele POS.
În prima perioadă de funcționare a cardurilor, acestea nu aveau bandă magnetică, astfel informațiile se transmiteau telefonic de către comerciant la un centru unde se introduceau într-un terminal de calculator și se verifica autenticitatea cardului și existența disponibilului în cont și apoi se comunica acordul pentru efectuarea tranzacției.Ulterior, în urma perfecționării tehnologiei, au apărut cardurile cu bandă magnetică iar apoi cardurile cu microprocesor.
În România serviciile de home banking s-au dezvoltat rapid în ultimii câțiva ani și sunt în continuare în curs de dezvoltare și extindere. La început a fost electronic-banking-ul, a urmat Internet-banking-ul, iar de curând, în România a fost introdus serviciul de mobile banking. Toate cele trei servicii oferă clientului băncii, în principiu, cam aceleași facilități. Diferențele dintre ele constau în libertatea de mișcare oferită și în canalul folosit pentru a comunica cu banca.
Prin urmare, instrumentele de plată și de credit pe suportul electronic pot înlocui instrumentele de plată și de credit pe suport de hârtie fără a fi nevoie să se creeze noi instrumente.
CAPITOLUL II. INSTRUMENTE DE PLATĂ ȘI DE CREDIT – DE LA PRODUSELE TRADIȚIONALE LA CELE MODERNE
2.1.Cambia
Cambia este un instrument de plată sau titlu de credit prin care o persoană, denumită trăgător, dă un ordin altei persoane, numită tras, de a plăti, la vedere sau la termen, o sumă de bani unei terțe persoane, denumită beneficiar sau la ordinul acesteia, respective unei alte persoane indicate de beneficiar.
Emiterea cambiei dă naștere la anumite raporturi între persoanele participante, se creează un raport juridic prin care trăgătorul se obligă față de beneficiar să-l determine pe tras să plătească suma prevăzută în trată.
Acceptarea este actul prin care trasul se obligă să plătească, la scadență, suma arătată în cambie, posesorului titlului. Trăgătorul stabilește un termen pentru acceptare, perioadă în care beneficiarul sau posesorul cambiei trebuie să o prezinte la acceptare.
Data scadenței este dată la care cambia devine exigibilă și trebuie plătită. Zilele de plată sau intervalele de timp pentru plată, trebuie să fie specificate clar pe cambie. Prezentarea la plată trebuie făcută la locul precizat pe cambie.
Avalizarea apare în situația în care trăgătorul nu este sigur de solvabilitatea trasului, se poate apela la o garanție (denumită “aval” sau “pentru garanție”), urmate de semnătura avalistului și data.
Scontarea este operațiunea prin care posesorul cambiei obține de la o bancă comercială, înainte de scadență, suma înscrisă pe titlu (valoarea nominală), diminuată cu dobânda aferentă sumei din acel moment până la scadență, plus un comision al băncii, denumit valoarea de scont.
Protestul este operațiunea prin care posesorul cambiei trebuie să inițieze procedura de „protest de neplată” la judecătoria unde are loc plata, dacă trasul refuză plata cambiei la scadență.
Schema de circulație a cambiei este reprezentată în figura 2.1:
Figura 2.1. Schema de circulație a cambiei
Sursa: Corneliu Grosu,“Tehnica operațiunilor bancare” volumul 1, Universitatea “ Petru Maior” , Tg. Mureș,anul 2011, pagina 211.
Banca X acordă un credit S.C.”OMEGA” S.A., având scadența la data de 1 august 2012.
S.C.”OMEGA” S.A. încheie un contract de vânzare-cumpărare cu S.C. „CAR” S.A., având ca termen de plată tot data de 1 august 2012. În acest caz S.C. „OMEGA” S.A. emite o cambie care trebuie plătită de S.C. „CAR” S.A. direct Băncii X.
Din momentul emiterii cambiei, S.C.”OMEGA” S.A prezintă calitatea de trăgător, S.C.”CAR” S.A. se află în poziția de tras, iar Banca X este beneficiarul cambiei.
La data de 1 august 2012 Banca X încasează suma de la S.C.”CAR” S.A., sumă care reprezintă creditul acordat către S.C.”OMEGA” S.A., și astfel se sting toate creanțele.
2.2.Biletul la ordin
Biletul la ordin este instrumentul de plată prin care emitentul își ia angajamentul de a plăti la o anumită dată o sumă determinată beneficiarului sau celui care este posesorul legitim al instrumentului.
Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătura privată, care pune în legătură în procesul creării sale două persoane: subscriitorul sau emitentul și beneficiarul.
Biletul la ordin este emis de către emitent în calitate de debitor, care este obligat să plătească o anumită sumă de bani la un termen stabilit, unui beneficiar care se află în calitate de creditor.
Schema de circulație a biletului la ordin este reprezentată în figura 2.2:
Figura 2.2. Schema de circulație a biletului la ordin
Sursa: Corneliu Grosu, “Tehnica operațiunilor bancare” volumul 1, Universitatea “ Petru Maior” , Tg. Mureș, anul 2011, pagina 206.
S.C.”BETA” S.A. încheie un contract cu S.C.”CONSTRUCT” S.A., pentru construirea unei hale, urmând ca suma să fie încheiată într-un termen de 30 de zile de la recepția halei.
După încheierea contractului, S.C.”BETA” S.A. completează un bilet la ordin, prin care se obligă să-i plătească firmei S.C.”CONSTRUCT” S.A. suma. În acest caz S.C. „BETA” S.A. se află în poziția de emitent, iar S.C. „CONSTRUCT” S.A. are calitate de beneficiar al biletului la ordin, care la scadență prezintă biletul la ordin pentru încasarea sumei de la Societatea comercială „BETA” S.A.
În concluzie biletul la ordin este tot o cambie doar că mecanismul este mai simplu, sunt implicate doar două părți: emitentul și beneficiarul. Tot ca și cambia biletul la ordin poate fi prezentat la plată prin trunchiere, cu excepția condiției referitoare la acceptare, celelalte producându-și toate efectele pe care legea le recunoaște biletului la ordin original.
2.3.Cecul
Cecul este un instrument de plată creat de trăgător, care în baza unui disponibil constituit la o instituție de credit, dă un ordin necondiționat acesteia, care se află în poziție de tras, să plătească la prezentare o sumă determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului emitent aflat în poziție de beneficiar.
În operațiunile cu cecuri se implică cel puțin trei părți, acestea sunt trăgătorul, trasul și beneficiarul. Trăgătorul este partea care emite (scrie) cecul pe baza disponibilului aflat în cont și care dă o dispoziție de plată, necondiționată, băncii la care are deschis contul. Trasul este întotdeauna o bancă la care trăgătorul are deschis contul și care efectuează plata pe baza cecului primit. Beneficiarul este partea care primește suma transmisă de trăgător iar în situația în care trăgătorul a dispus să i se elibereze numerar, acesta apare și în postura de beneficiar.
Schema de circulație a cecului este reprezentată în figura 2.3:
Figura 2.3. Schema de circulație a cecului
Sursa: Corneliu Grosu, “Tehnica operațiunilor bancare” volumul 1, Universitatea “ Petru Maior” , Tg. Mureș, anul 2011, pagina 201.
S.C.”ATLAS” are cont deschis la Banca X, iar S.C.”STAR” are cont deschis la Banca Y.
S.C.”ATRLAS” achiziționează de la Societatea comercială „STAR” diferite produse, și pe baza disponibilul în conturile curente, Banca X eliberează un cec S.C.”ATLAS”.
S.C.”ATLAS” completează cecul cu datele necesare și cu suma datorată, o semnează și o înmânează S.C.”STAR”. Din acest moment S.C.”ATLAS” se află în postura de trăgător, Banca X în postura de tras și S.C.”ATLAS” are calitate de beneficiar.
S.C.”STAR” prezintă cecul la Banca Y, care îl transmite Băncii X pentru încasare.
Banca X achită cecul Băncii Y și astfel se stinge datoria dintre cele două societăți comerciale.
Există o mare varietate de tipuri de cecuri, acestea clasificându-se după următoarele două criterii:
Din punct de vedere al beneficiarului cecurile pot fi: cec nominativ și cec la purtător.
Cecul nominativ – se plătește unei persoane cu sau fără clauza la ordin;
Cecul la purtător – care se plătește fie persoanei desemnate de beneficiar, fie purtătorului acesteia.
Din punct de vedere al modalității de plată cecurile pot fi: cec pentru numerar, cec virament, cec barat, cec circular, cec de călătorie și cec certificat.
Cecul pentru numerar – se plătește în numerar sau în cont fără restricții;
Cecul virament – este însoțit de clauze „numai prin virament”;
Cecul barat – denumirea este dată de două linii paralele pe suprafața cecului;
Cecul circular – este plătibil la vedere în 30 de zile de la emitere;
Cecul de călătorie – se emite în sumă fixă, atât în monedă, cat și în valută;
Cecul certificat – prin care o bancă în poziția de tras confirmă existența fondurilor pentru efectuarea plății ordonate.
Cecul electronic (eCheck) este un instrument care se prezintă sub forma unui mesaj electronic semnat electronic și are aceleași funcții ca și cecul pe suport de hârtie.
Circuitul cecului electronic este similar cu circuitul cecului pe suport de hârtie.
În concluzie folosirea cecului electronic prezintă o serie de avantaje precum validare automată a datelor, decontarea rapidă, siguranță și securitate.
2.4.Ordinul de plată
Ordinul de plată este dispoziția dată de o persoană, denumită ordonator, unei bănci, de a plăti o sumă determinată în favoarea altei persoane, denumită beneficiar, în vederea stingerii unei obligații bănești provenind dintr-o relație directă existentă între ordonator și beneficiar .
Părțile implicate în derularea unui ordin de plată sunt ordonatorul, cel care inițiază operațiunea, beneficiarul, cel în favoarea căruia se face plata, și băncile, care au rolul de prestatoare de servicii.
Mecanismul de circulație a ordinului de plată este reprezentat în figura 2.4.:
Livrarea (1)
Importator Exportator
(Ordonator) (Beneficiar)
Ordinul
de plată(2) Depunerea setului Plata la
scadență (5)
de documente (4)
Transfer Bancar (3)
Banca X Banca Y (Soc. bancara inițiatoare) (Soc. Bancara destinatară)
Figura 2.4. Mecanismul plății prin ordin de plată
Sursa: Cristian Păun, “Finanțe Internaționale”, Universitatea „Romano-americană”, București, anul 2010, pagina 69.
Exportatorul livrează diferite mărfuri Importatorului.
Importatorul are cont deschis la Banca X, iar Exportatorul la Banca Y. În urma livrării, Importatorul emite un ordin de plată al cărui beneficiar este Exportatorul. Ordinul de plată este prezentat Băncii X, care este o societate bancară inițiatoare, unde se efectuează succesiv operațiunile specifice ordinului de plată către Banca Y, care are calitate de societate bancară destinatară.
În momentul acceptării ordinului de plată de către Banca Y, se sting toate creanțele între Importator și Exportator.
Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic, standard (hârtie), sau pe suport magnetic și electronic.
Ordinul de plată electronic este o versiune a ordinului de plată pe suport de hârtie diferența este că se dematerializează atunci când intră în sistemul electronic de plăți.
Ordinul de plată electronic se prezintă sub forma unui mesaj electronic în care sunt cuprinse, într-o anumită ordine, informațiile necesare efectuării plăților.
În concluzie circuitul ordinului de plată electronic este similar cu cel al ordinului de plată pe suport hârtie cu deosebirea că este mai rapid, datorită posibilității tehnologice de transfer și procesare automată și apoi de decontare în timp real.
2.5.Cardul
Cardul este un instrument de plată bazat pe electronică, ca alternativă la instrumentele “clasice” de plată, numerarul și cecul, iar deținătorul lui are dreptul de acces la o procedură de autorizare și plata cu cardul.
Cardul este instrumentul de plată care permite efectuarea unui număr nelimitat de tranzacții spre deosebire de instrumentele de plată pe suport de hârtie care erau legate de o singură tranzacție, iar transmiterea informației-bani este electronică și nu prin poștă.
Inițial cardurile nu aveau bandă magnetică iar în urma perfecționării tehnologiei au apărut carduri cu bandă magnetică iar apoi carduri cu microprocesor.
Cardurile cu bandă magnetică au pe revers o bandă magnetică prin care se realizează procesul de citire automată a informațiilor, numele și prenumele titularului, tipul de card, numărul cardului, valabilitatea cardului, și de transmitere prin linie telefonică la centrul de autorizare.
Cardurile cu microprocesor, cunoscute și sub numele de SMART CARDS sau chip -carduri, sunt cele dotate cu o memorie (circuite integrate) încorporată într-o capsulă de dimensiuni mici.
În ceea ce privește tipurile de carduri, acestea sunt clasificate precum:
În raport de funcțiile specifice sunt:
Cardul de credit care este un instrument prin care plățile se fac dintr-un credit acordat de banca emitentă sub forma unei linii de credit revolving.
Cardul de debit este un instrument prin care plata se face în limita disponibilului existent în contul de card și se folosește atât la efectuarea plăților pentru bunuri și servicii, cât și la retragerile de numerar.
Carduri de numerar. Acestea sunt cărți de debit care se folosesc numai pentru retrageri de numerar dintr-un aparat automatizat și cu un program informatic de casierie, numit automat de distribuire de numerar.
Carduri multifuncționale sunt acele carduri de debit care se folosesc la plăți, retrageri de numerar, garantare și alte operațiuni de debit.
Din punct de vedere al emitentului:
Cardurile emise de bănci sau cardurile bancare. Băncile emit o gamă largă de carduri și intră în competiție pentru câștigarea unui segment cât mai mare pe piață.
Cardurile emise de comercianți sau carduri private. Aceste carduri sunt emise de companii clienților săi și le oferă posibilitatea să achiziționeze bunuri într-o anumită limită cu plată.
Cardurile hibrid, sunt cardurile care conțin atât bandă magnetică cât și microprocesor și permit efectuarea de operațiuni specifice ambelor tipuri.
Carduri co-branded, sunt cardurile emise de o bancă împreună cu o entitate.
În funcție de zona de acceptabilitate:
Carduri naționale, care sunt emise de băncile locale, fie sub marca și firma acestora, fie sub marca și denumirea unei instituții internaționale dar valabile numai în țara respectivă.
Cardurile internaționale, care sunt emise de instituțiile internaționale sau de băncile locale care au devenit ca membre ale sistemelor internaționale dar numai sub marca și firma sistemului internațional, de exemplu VISA, MASTERCARD.
Cardurile se folosesc pentru operațiuni de încasări și plăți, operațiuni care implică emiterea cardului, deschiderea de conturi bancare, efectuarea tranzacțiilor, compensare și decontare, gestionarea întregii activități și retragerea de numerar.
În concluzie utilizarea cardurilor oferă posesorilor de carduri siguranță, fiecare card are un cod PIN cunoscut doar de utilizator, rapiditate, plățile cu cardul se efectuează în timp real, și mijloc de economisire, utilizatorii pot beneficia de o dobânda care este egală cu dobânda la contul curent la băncii respective. De asemenea cardurile pot fi folosite la orice bancomat al oricărei bănci din România, și desigur pot fi folosite și în străinătate.
2.6.Instrumente de plată cu acces la distanță
Prin intermediul serviciilor bancare cu acces la distanță, numite adeseori generic „banca la domiciliu”, clienții pot efectua operațiuni cu banca în condiții specifice, de la birou / domiciliu sau de oriunde, prin intermediul unei conexiuni de tip Internet.
Home banking-ul oferă clientului posibilitatea de a se conecta la centrul de calcul al băncii, prin intermediul telefonului, televizorului sau calculatorului, ca mijloc de comunicație.
Tehnologia de Home banking a avansat prin intermediul serviciilor bancare realizate prin telefon, denumit serviciu de Telephone banking.
Telephone Banking este serviciu ce constă fie în activarea vocii, de exemplu computerul reacționează la vocea clientului și efectuează operațiunile în concordanță cu instrucțiunile acestuia, fie într-o activare electronică a vocii, de exemplu clientul vorbește la microfonul telefonului băncii și formează anumite numere care, de fapt reprezintă o anumită tranzacție. Prin acest serviciu se pot efectua transferuri de fonduri, achitarea unor facturi regulate, solicitarea de credite etc.
Instrumentul de plată la distanță tip mobile-banking este acel instrument de plată cu acces la distanță care presupune utilizarea unui echipament mobil (telefon, PDA – Personal Digital Assistant etc.) și a unor servicii oferite de către operatorii de telecomunicații.
Mobile banking-ul permite obținerea mai multor informații financiar-bancare, indiferent de zi sau de oră, folosind numai telefonul mobil, fără a merge la bancă, la bancomat sau la un calculator conectat la Internet. În vederea utilizării unui serviciu bancar de mobile banking, telefonului mobil îi este necesară o cartelă SIM specială, pe care este încărcată o aplicație specială oferită de către banca ofertantă a serviciului de mobile banking.
Internetul banking constituie etapa imediat următoare electronic banking-ului și aduce cu sine apariția unor noi produse și servicii financiar-bancare pe piața românească.
Instrumentul de plată la distanță tip Internet-banking este acel instrument de plată cu acces la distanță care se bazează pe tehnologia Internet (World Wide Web) și pe sistemele informatice ale emitentului.
Internet banking este un serviciu disponibil tuturor persoanelor, prin care se pot realiza operațiuni bancare 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, din orice parte a lumii unde există o conexiune Internet, oferind mobilitate și confort.
În concluzie serviciile de Home banking sunt instrumente de plată moderne cu acces la distanță care oferă clienților săi costuri reduse, comoditate, clienții pot efectua plăți de acasă sau de la birou fără a fi necesară deplasarea la sediul băncii, și rapiditate, operațiunile de plată sunt efectuate în timp real.
CAPITOLUL III. ANALIZA UTILIZĂRII INSTRUMENTELOR CLASIE ȘI MODERNE DE PLATĂ ȘI DE CREDIT. STUDIU DE CAZ ASUPRA INSTITUȚIILOR DE CREDIT DIN SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ÎN PERIOADA 2008-2011
Sistemul bancar românesc privind instituțiile de credit și evoluția traficului de plăți
Într-o economie de piață, sistemul bancar îndeplinește funcția de atragere și de concentrare a economiilor societății, printr-un proces de alocare a creditului către cele mai eficiente investiții. Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piață prin intermediul creditelor, instituțiile de credit îndeplinesc rolul de intermediari între deținătorii de capitaluri și utilizatorii acestora.
Sistemul bancar din România este un sistem introdus în decembrie 1990, pe două nivele, cuprinzând Banca Națională a României și instituțiile de credit.
Banca Națională a României (B.N.R.), înființată în anul 1880, este o instituție publică independentă, care are dreptul exclusiv de emisiune, fiind singura instituție autorizată să emită însemne monetare, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.
Conform tabelului 3.1 în structura sistemul bancar intră băncile persoane juridice române din care bănci cu capital integral sau majoritar de stat și bănci cu capital majoritar privat, sucursale ale băncilor străine și Banca Centrală Cooperatistă, CREDITCOOP.
Banca Centrală Cooperatistă este instituția de credit constituită prin asocierea de bănci cooperatiste, în scopul gestionării intereselor lor comune, urmăririi centralizate a respectării dispozițiilor legale și a reglementărilor-cadru, aplicabile tuturor băncilor cooperatiste afiliate.
Tabel 3.1. Componența sistemului bancar românesc pe forme de proprietate 2008-2011
Sursa: www.bnr.ro
Conform tabelului 3.2, băncile cu capital majoritar românesc cuprind două bănci cu capital integral sau majoritar de stat, acestea fiind CEC Bank și Banca de Export-import a României, și patru bănci cu capital majoritar privat, acestea fiind Libra Internet Bank, Banca Comercială Carpatica, Banca Transilvania și Banca Comercială Feroviară care și-a început activitatea în anul 2009.
Anul 2007, fiind primul an al aderării României la Uniunea Europeană a adus băncile românești în competiție directă cu cele străine. De altfel, obținerea statutului de membru al U.E. de către țara noastră își va arăta efectele în timp, dar ajustările pe care le presupune noua calitate sunt deja observabile în mediul bancar autohton, unde câștigarea unei cote de piață în dezavantajul celorlalți competitori și fidelizarea clientelei sunt obiective majore ale instituțiilor de credit.
În anul 2008 sistemul bancar românesc poate fi apreciat ca fiind stabil în ansamblul său, în pofida creditării accelerate de pe parcursul ultimilor ani și a adâncirii implicațiilor crizei internaționale.
Deteriorarea climatului economic din cursul anului 2009 și-a pus amprenta și asupra evoluției sistemului bancar românesc. Factorii care au acționat în contextul general al crizei economice internaționale, dar care au influențat și performanța instituțiilor de credit, au fost legați de creșterea șomajului și a incertitudinilor pe piața muncii, reducerea veniturilor populației, restrângerea exporturilor, diminuarea investițiilor directe de capital, precum și scăderea valorii de piață a terenurilor și imobilelor. Anul 2010 și 2011 nu a adus schimbări semnificative în structura sectorului bancar românesc.
Tabel 3.2. Bănci cu capital majoritar românesc în perioada 2008-2011
Sursa: http://www.bnro.ro/
Conform tabelului 3.3 băncile cu capital majoritar străin au înregistrat în medie un număr de 26 de bănci, în perioada 2008-2011. Pe parcursul anului 2008 modificările apărute în structura sistemului bancar românesc au fost închiderea băncii ABN Amro Bank și HVB Banca pentru Locuințe, fapt care a generat o reducere a băncilor cu capital majoritar străin în 2009, cu două unități.
În pofida crizei financiare internaționale și a reducerii creditării pe plan global, sistemul bancar românesc poate fi apreciat ca fiind stabil în anul 2009.
Singura modificare survenită pe parcursul anului 2010 în structura sistemului bancar românesc a constat în începerea activității, a Garanti Bank – persoană juridică româna, și preluarea de către aceasta a activității sucursalei din România a GarantiBank Internațional. În consecință, numărul sucursalelor băncilor străine s-a diminuat cu o unitate, ajungând la nouă entități, iar anul 2011 nu a adus modificări în privința băncilor cu capital majoritar străin.
Tabel 3.3. Bănci cu capital majoritar străin în perioada 2008-2011
Sursa: http://www.bnr.ro/
Conform tabelului 3.4 în cursul anului 2009 modificările produse în structura sistemului bancar românesc privind sucursalele ale băncilor străine au fost închiderea sucursalei din București, Depfa Bank și deschiderea sucursalei CITI BANK EUROPE, schimbări care nu au adus modificări asupra numărului de sucursale față de anul 2008.
Modificările apărute la nivelul acționariatului instituțiilor de credit pe parcursul anului 2011 nu au produs mutații majore în structura sectorului bancar românesc. Ca urmare a achiziționării sucursalei Anglo-Romanian Bank de către BCR, numărul sucursalelor ale băncilor străine s-a diminuat cu o unitate.
Tabel 3.4 Sucursale ale băncilor străine în perioada 2008-2011
Sursa: http://www.bnr.ro/
Activul net contabil reprezintă cel mai simplu și mai rapid mod de estimare a valorii unei societăți. Activul net contabil este diferența între activul contabil corectat al unei societăți și datoriile totale corectate, iar acest mod de calcul al valorii unei societăți nu duce la exprimarea unui preț la care poate fi tranzacționată societatea respectivă, deoarece pe lângă determinarea valorii patrimoniului mai trebuie ținut cont de elemente care nu se reflectă în principiu în contabilitate, pentru stabilirea unui preț de piață.
Activul net contabil este un punct de plecare în analiza de piață a unei societăți și nu poate fi socotit o estimare a prețului de piață pentru acea societate.
Activul net contabil este un indicator de bază al analizei financiare iar conform datelor preluate din tabelul de la ANEXA 1 ponderea cea mai mare a activelor deținute sunt băncile cu capital majoritar străin, care dețin în medie o pondere de 78,4% pe perioada 2008-2011, urmat apoi de băncile cu capital majoritar românesc cu o pondere în medie de 14,4%. Sucursalele ale băncilor străine dețin o pondere destul de redusă cu aproximativ jumătate față de băncile cu capital majoritar românesc, mai exact 7% în medie, iar Banca Centrală Cooperatistă deține în medie 0,2%.
Datorită crizei economice, în perioada 2009-2011 băncile cu capital majoritar străin și-au diminuat nesemnificativ ponderea activelor deținute, în timp ce băncile cu capital majoritar românesc și sucursalele ale băncilor străine au înregistrat creșteri în această perioadă.
Chiar dacă a înregistrat o ușoară scădere în anii 2009 și 2010, Banca Comercială Română a deținut cele mai mari sume ale activului net pe toată perioada 2007-2011, fiind clasată pe primul loc în cadrul băncilor cu capital majoritar străin, urmată apoi de banca B.R.D.
Centrala Incidențelor de Plăți înființată în anul 1997 în cadrul Băncii Naționale a României, este un centru de intermediere care gestionează informația specifică incidentelor cu instrumente de plată și de credit, precum cecuri, cambii, bilete la ordin, atât din punct de vedere bancar, de exemplu tragerea în descoperit de cont, cât și din punct de vedere social, spre exemplu pierdere, furt sau distrugere.
Transmiterea informației la Centrala Incidențelor de Plăți se face pe cale electronică, prin utilizarea Rețelei de Comunicații Interbancare ce leagă centrala B.N.R. cu centralele tuturor băncilor.
Sistemul Electronic de Plăți din România (SEP) a fost dezvoltat pentru a gestiona creșterea constantă a pachetului de plăți interbancare, necesitatea de a efectua plăți fără numerar în mod eficace și necesitatea de a armoniza sistemul de plăți din România cu cerințele europene. Componentele acestui sistemului electronic de plăți sunt ReGIS, SENT și Safir.
ReGIS este sistemul RTGS național pentru plăți în lei oferit de B.N.R., care a intrat în funcțiune la 8 aprilie 2005. Sistemul este folosit pentru decontarea operațiunilor băncii centrale, a transferurilor interbancare, precum și a plăților în lei de valoare mare, peste 50.000 lei, sau urgente. Sistemul asigură procesarea în timp real și decontarea în banii băncii centrale, cu finalitate imediată.
Pe lângă sistemul ReGIS, Banca Națională operează și sistemul de plăți care asigură compensarea pe suport hârtie a plăților cu instrumente de plată de debit, cum ar fi cecurile, cambiile și biletele la ordin.
În luna octombrie a anului 2008 a fost operaționalizată componenta SENT care permite procesarea electronică a instrumentelor de plată și de credit, sistemul de plăți care asigură compensarea pe suport hârtie a plăților cu instrumente de plată și de credit, PCH, administrat de B.N.R. urmând a fi închis la data de 4 mai 2009. Astfel, în perioada octombrie 2008 – mai 2009, instrumentele de plată pe suport hârtie sunt compensate prin intermediul ambelor sisteme, SENT și PCH, iar din data de 5 mai 2009 procesarea instrumentelor de plată și de credit are loc doar prin sistemul SENT.
Conform datelor preluate de pe site-ul Băncii Naționale Române am realizat un grafic în care am prezentat o evoluție a numărului de tranzacții procesate prin sistemul ReGIS în perioada 2007 – 2012, alegând această perioadă pentru o detaliere mai amplă, unde am calculat indicatori precum modificarea absolută și relativă, a fiecărui an, comparativ cu anul 2007 și cu anul anterior.
Grafic 3.1. Numărul tranzacțiilor de plată procesate prin sistemul ReGIS în perioada 2007 – 2012
Sursa: http://www.bnr.ro/
În România, sistemul ReGIS este considerat de importanță critică pentru stabilitatea financiară, astfel tranzacțiile prin sistemul ReGIS a înregistrat în perioada 2007 – 2012 un volum total de tranzacții de 16,14 milioane, cu o valoare totală de 33.673 miliarde RON. (Tabel 3.5)
În anul 2008 sistemul ReGIS a continuat să contribuie la buna funcționare a piețelor monetare și valutare și să dețină un rol important în implementarea cu succes a politicii monetare a Băncii Naționale a României, astfel funcționarea sistemului ReGIS s-a realizat fără perturbări, determinând ca volumul plăților de mare valoare și al celor urgente decontate prin acesta să crească în mod constant, rezultând o creștere atât în ceea ce privește volumul plăților procesate prin sistemul ReGIS, cu 33.97% față de anul 2007, cât și valoarea plăților procesate prin acest sistem, cu 45.21% față de 2007, date care sunt furnizate în tabelul 3.5.
Turbulențele financiare internaționale au determinat restrângerea lichidității la nivel global și creșterea aversiunii față de risc a participanților din sistemul financiar. Creșterea riscului de credit perceput la nivelul instituțiilor de credit poate adânci deficitul de lichiditate. Sistemul financiar din România a beneficiat până în anul 2009 de un surplus de lichiditate, generat în principal de fluxuri ale investitorilor nerezidenți, cea permis funcționarea cu riscuri scăzute a sistemelor de plăți.
Conform graficului 3.1, criza financiară globală s-a resimțit și la nivelul sistemului de plăți ReGIS, dar cu o intensitate redusă cauzând o scădere a semnificativă a lichidității, în anul 2009 comparativ cu anul 2008, având ca efect o scădere a volumului plăților procesate prin ReGIS, iar în ceea ce privește valoarea plăților, s-a înregistrat tot o scădere ușoară, cu aproximativ 0.2% comparativ cu anul 2008.
Criza economică s-a resimțit și pe parcursul anului 2010, unde s-au produs reduceri semnificative la nivelul numărului refuzurilor de plată și al titularilor de cont care le-au generat. Aceste evoluții s-au produs pe fondul conjuncturii economice nefavorabile din anul 2009, care a determinat o selecție a agenților economici și o responsabilizare a acestora în utilizarea corectă a instrumentelor de plată și de credit, având efect o creștere a volumului total de plăți cu 3.57% față de anul 2009, iar ceea ce privește valoarea plăților acestea au înregistrat o majorare semnificativă față de anii anteriori.
În anul 2011, în ceea ce privește instrumentele de plată și de credit de tip cec, card, precum și instrumentele de plată cu acces la distanță, Banca Națională a României a evaluat siguranța și eficiența utilizării acestora prin analizarea și monitorizarea riscurilor aferente emiterii și punerii în circulație a acestora, urmărindu-se ca utilizarea acestor instrumente de plată să fie sigură și eficientă, astfel tranzacțiile de plată, comparativ cu anul precedent, a înregistrat o creștere cu 12.75%, iar în ceea ce privește valoarea plăților, acestea au înregistrat o creștere de 7,37% față de anul 2010. De asemenea și anul 2012 aduce o majorare cu 7,48% a numărul de tranzacții procesate prin sistemul ReGIS față de anul anterior, având efect și asupra valorii acestor tranzacții care s-au majorat comparativ cu anul anterior, cu aproximativ 20%.
Tabel 3.5. Traficul de plăți în perioada 2007 – 2012
Sursa: http://www.bnro.ro/
Prin urmare, criza economică s-a resimțit în cazul tranzacțiilor de plată prin sistemul ReGIS, când în anii 2009 și 2010 acestea au înregistrat scăderi, însă nu a avut o influență asupra valorii acestor tranzacții, acestea au înregistrat scăderi doar în anul 2009 urmând să crească radical în următorii ani.
În consecința, existența sistemului bancar în economia de piață, și prin intermediul instituțiilor de credit și a băncii centrale, acesta asigură mobilizarea disponibilităților monetare ale economiei și orientarea lor spre a desfășura diferite activități economice.
3.2. Analiza instrumentelor clasice de plată și de credit
Ordinul de plată este instrumentul clasic cel mai utilizat, care poate fi considerat chiar și un instrument de plată și de credit modern datorită evoluției sale de la suportul pe hârtie la suportul electronic și magnetic.
Din datele furnizate de B.N.R., am construit un grafic cu numărul de tranzacții cu ordin de plată realizate începând cu anul 2007, pentru a evidenția scăderea radicală a tranzacțiilor, și până în anul 2011, calculând modificarea absolută și relativă a numărului de tranzacții și valoarea acestora la fiecare an în parte, față de anul anterior și față de anul 2007.
Grafic 3.2. Numărul de tranzacții de plată cu ordin de plată în perioada 2007 – 2011
Sursa: http://www.bnr.ro/
Potrivit tabelului 3.6 numărul total de tranzacții înregistrate în perioada 2007 – 2011 a fost de 991,87 milioane de tranzacții având o valoare totală de 26.938,6 miliarde RON.
Între numărul de tranzacții cu ordin de plată și valoarea acestora nu există nici o legătură, pe măsura ce numărul de tranzacții a scăzut valoarea acestora au avut tendința de a crește, astfel numărul de tranzacții cu ordin de plată au scăzut în anul 2011 față de anul 2007 cu 29,68%, respectiv cu 76,95 milioane de tranzacții, în timp ce valoarea acestora a înregistrat o creștere cu 22,47%, respectiv cu 1.094,7 miliarde RON. (Tabel 3.6)
Dacă ordinul de plată este indicat în contractele comerciale internaționale care prevăd cantități mici de marfă și, de asemenea, valori mici, astfel încât, dacă partenerul refuză să plătească, returnarea mărfii să fie cât mai puțin costisitoare, astfel în anul 2008 s-a înregistrat cea mai mare scădere a numărului de tranzacții cu ordin de plată, o scădere cu 30,66% față de anul 2007, în timp ce valoarea acestor tranzacții a atins aproape cea mai mare sumă din perioada 2007-2011, unde a crescut cu 20,58% față de anul anterior. Aceste efecte, scăderea numărului de tranzacții și respectiv creșterea valorilor acestor tranzacții, au fost determinate în urma tranzacțiilor cu ordin de plată încheiate între comercianții de încredere, cu risc destul de scăzut, cu cantități mari de marfă având o valoare destul de ridicată.
În anul 2009 criza economică a avut o influență asupra valorii tranzacțiilor care a determinat o scădere cu 16,92% față de anul anterior, în timp ce numărul de tranzacții a crescut cu 4,64%, o altă scădere a tranzacțiilor se datorează și faptului ca ordinul de plată poate întâmpina refuzul pe parcursul traseului său. Acest refuz se poate datora incoerenței datelor obligatorii, lipsei disponibilităților în contul ordonatorului sau existența unor instrucțiuni care nu se pot executa. De obicei un ordin de plată își pierde valabilitatea dacă nu este nici acceptat nici refuzat în trei zile lucrătoare. În practică se constată numeroase refuzuri ale ordinelor de plată, cele mai multe datorându-se completării greșite a datelor privind beneficiarul plății. În cazul în care o plată nu este finalizată, banca ce a emis ordinul de plată are obligația de a returna suma înscrisă în ordinal de plată, inclusiv penalitățile de întârziere.
În următorii doi ani, 2010 și 2011, numărul tranzacțiilor cu ordin de plată continua să înregistreze o scădere treptată, în timp ce valoarea acestor tranzacții înregistrează creșteri, datorită tranzacțiilor cu ordin de plată realizate între comercianții de încredere care prezentau un risc scăzut, în care cantitățile de marfă erau mari sau posibil chiar și mici, în timp ce valoarea acestor mărfuri era destul de ridicată.
Dezvoltarea internă a unei economii nu este posibilă decât în contact direct și divers cu fluxurile economice internaționale, atât în privința asigurării de intrări (materii prime, utilaje, tehnologii, informații de produs sau economico financiare etc.), cât și în privința valorificării unei părți importante din ieșirile rezultate (produse, servicii). România nu poate rămâne în afara acestor fluxuri de bunuri, mai cu seamă în perioada actuală, când refacerea și restructurarea economiei naționale presupun un volum mare de informații, utilaje, tehnologii, energie etc. ce trebuie importate. Astfel pentru a se impune o accentuare a activității de export, este necesară asigurarea mijloacelor de plată a importurilor.
Însa ordinul de plată este destul de rar utilizat în comerțul internațional, datorită riscului de revocare pe care îl prezintă această formă de plată. Documentul fiind revocabil înseamnă că poate fi anulat de către ordonator imediat înainte de încasarea lui de către beneficiar, iar până în momentul plății efective suma în cauză se află la dispoziția ordonatorului.
Riscul de revocare a crescut datorită crizei economice, iar acest fapt a determinat ca tranzacțiile prin ordin de plată să scadă, conform graficului 3.2, începând cu anul 2008, afectând dezvoltarea internă a României.
Având în vedere acest fapt ordinul de plată a fost utilizat în special în cadrul operațiunilor auxiliare a actului comercial propriu-zis, cum ar fi restituiri de avansuri, primirea unor avansuri periodice, restituiri de garanții, plata taxelor vamale, plata cheltuielilor de transport, remiterea unor comisioane, sau în activități necomerciale, cum ar fi plata unor cotizații, plata salariilor, plata navlurilor, plata unor îndemnizații etc.
Tabel 3.6. Numărul și valoarea tranzacțiilor cu ordin de plată în perioada 2007-2011
Sursa: http://www.bnr.ro/
Cecul și biletul la ordin sunt instrumente de plată și de credit clasice, fiind utilizate în perioada 2007-2011 într-o poporție destul de redusă datorită crizei și a producerii incidentelor de plată.
Cu datele preluate de pe site-urile și www.bnr.ro am realizat un grafic cu numărul de tranzacții cu cec și bilet la ordin efectuate, respectiv valoarea acestora începând cu anul 2007 pentru a prezenta anul în care s-a început să se înregistreze scăderi privind tranzacțiile, calculând apoi modificarea absolută și relativă comparativ cu anul anterior și cu anul 2007.
Grafic 3.3. Numărul de tranzacții de plată cu cec și bilet la ordin realizate în 2007-2011
Sursa: http://www.bnr.ro/
În comparație cu ordinul de plată, tranzacțiile cu cecul și biletul la ordin în perioada aceasta au avut o înregistrare foarte scazută, fapt cauzat de perioada de criză, în care întreprinzătorii lipsiți de lichidități și amânați la rândul lor, de pe o lună la alta, de propriii lor debitori, prefera să achite produsele comandate la 30-60-90 de zile, determinând apoi ca numărul de cecuri și de bilete la ordin care circula în economie să scadă semnificativ în anii 2007-2011, astfel tranzacțiile prin aceste instrumente, au totalizat 11,43 milioane de tranzacții cu o valoare totală de 75,77 milioane RON, potrivit tabelului 3.7, la sfârșitul anului 2007, ajungând să înregistreze o scădere cu 42,51% în anul 2011, astfel s-au efectuat doar 6,57 milioane de tranzacții cu o valoare totală de 68,12 milioane RON.
În luna decembrie a anului 2008, Banca Națională a României a introdus în circulație, modele noi de cecuri și biletele la ordin utilizate de agenții economici în relațiile contractuale cu furnizorii și clienții, instrumente care se decontează electronic. B.N.R. a decis să înlocuiască aceste instrumente de plată și de credit, pentru o siguranță mai mare și pentru ca tranzacțiile între firme să se desfășoare mai rapid, adică decontarea să se facă mai repede. Prin urmare noile bilete la ordin și cecuri să fie mai sigure și mai rapide, să nu mai fie nevoie de ștampila societății comerciale, ci doar de semnătură, documentele să nu se mai trimită prin poștă, ci să se scaneaze la ghișeul băncii, iar decontarea să se realizeze în două-trei zile. Au fost introduse elemente de siguranță noi, cum ar fi ca instrumentele de plată și de credit sunt personalizate pe fiecare bancă în parte sau instituție de credit.
Astfel, beneficiarul merge la banca unde are conturile cu biletul sau fila cec doar semnate și neștampilate, funcționarul bancar scanează documentul și îl introduce în baza de date în format electronic. Banii vor intra în contul beneficiarului mai devreme, însă în practică au apărut probleme din lipsa de informare a firmelor.
Au existat multe bilete și cecuri vechi în circuit, fie care au fost pe drum și nu au ajuns la data scadenței de decontare, fie au fost emise în alb, astfel au apărut încurcăturile. Băncile și alte instituții de credit nu mai acceptau spre decontare acele bilete la ordin și cecuri emise în format vechi înainte de luna decembrie decât dacă beneficiarul putea să dovedească că instrumentele sunt rezultatul unor tranzacții încheiate înainte de această lună. Bilete sau cecuri care existau pe drum emise înainte de luna decembrie și cu o scadență la 30-60 de zile sau mai mult, atunci se accepta la decontare doar dacă beneficiarul prezenta factura sau contractul încheiat cu partenerul de afaceri înainte de luna decmebrie. Această situație s-a menținut până la sfârșitul anului 2008, care a influențat o scădere cu aproximativ 6% față de anul 2007, a tranzacțiilor de plată cu bilete și cecuri.
În cele patru luni ale anului 2009 în care Sistemul de plăți, care asigura compensarea pe suport hârtie a plăților cu cecuri și bilete la ordin, a mai funcționat datorită intensificării procesului de migrare spre procesarea electronică prin sistemul SENT a instrumentelor de plată și de credit determinând ca activitatea de compensare a plăților cu cecuri și bilete la ordin să înregistreze scăderi majore, astfel tranzacțiile cu aceste instrumente au scăzut cu aproximativ 21% față de anul 2007 respectiv 16% față de anul anterior.(Tabelul 3.7)
Cauzele care au determinat ca băncile să refuze plățile prin cecuri și bilete la ordin s-a datorat crizei economice, care a influențat performanța acestor instituții de credit, ele fiind legate de creșterea șomajului și a incertitudinilor pe piața muncii, reducerea veniturilor populației și scăderea valorii pe piața a terenurilor și a imobilelor. Acestea au determinat o nesiguranță din partea persoanelor fizice și juridice de a mai efectua plăți, astfel s-a înregistrat cele mai mici valori ale tranzacțiilor în anul 2009.
Incidentele de plată reprezintă un alt factor care a cauzat scăderea numarului de tranzactii respectiv valoarea acestora, factor care a înregistrat creșteri semnificative, datorită crizei economice, în special în ultimele două luni a anului 2008, urmând apoi să crească și la începutul anului 2009. Incidentele s-au înmulțit datorită firmelor care au emis cecuri și bilete la ordin fără a avea la scadență disponibilități bănești în conturi. Multe societăți nu au mai avut posibilitatea să își onoreze obligațiile de plată la termen, astfel că la data scadentă a biletelor la ordin fie nu aveau bani în cont, fie au emis cecuri fără acoperire.
Biletul la ordin are cea mai mare incidență, documentul emis are o scadență, iar la termenul respectiv, beneficiarul îl introduce în bancă, iar banii din contul clientului sunt virați în contul furnizorului. Totuși, apar destul de multe situații în care, la scadență, biletul la ordin nu poate fi executat. Piața a evoluat într-o așa manieră în ultimii ani, încât firmele cer contragaranții în plus, pe lângă instrumentele electronice de plată. Nu mai este suficientă emiterea unui simplu bilet la ordin, ci acesta poate fi avalizat în nume propriu de către administratorul societății care oferă biletul la ordin. Adică administratorul răspunde material cu bunurile sale personale, de exemplu casă, mașină etc., în cazul în care nu își respectă obligațiile asumate prin ordin. În schimb, fila cec este cel mai sigur instrument de plată și de credit pentru cel care îl primește, dar este cel mai riscant document pentru emitent. Acesta este pasibil cu pedeapsa penală dacă nu respectă termenele de plată și condițiile în care a fost emis cecul.
În astfel de cazuri, băncile care operează instrumentele de plată și de credit în neregulă sunt obligate să introducă firmele în cauză în Centrala Incidentelor de Plată (CIP). O firmă intrată în CIP nu mai poate plăti cu astfel de instrumente. Iar în cazul unui incident de plată major cu cecuri respectiv bilete la ordin clientul respectiv care a generat incidentul de plată nu va mai putea emite cecuri sau bilete la ordin pe timp de 1 an de la producerea incidentului, adică se află în interdicție bancară.
Pe parcursul anului 2009, numărul de refuzuri la plată cu aceste instrumente s-au diminuat treptat, deoarece înaintea încheierii unei afaceri cu un partener comercial, orice companie poate consulta, prin intermediul unei bănci comerciale, baza de date a Centralei Incidentelor de Plăți, pentru a primi informații dacă pe numele potențialului partener sunt înregistrate incidente de plăți cu cecuri sau bilete la ordin. Astfel, analiza asupra bazei de date a CIP pentru anul 2010 relevă reduceri semnificative la nivelul principalilor indicatori utilizați în monitorizarea acestei activități, respectiv numărul incidentelor de plăți al titularilor care le-au generat, în timp ce suma refuzată la plată a avut o creștere nesemnificativă. Aceste evoluții s-au produs pe fondul conjuncturii economice nefavorabile din anul 2009, care a determinat o selecție a agenților economici și o responsabilizare a acestora în utilizarea corectă a instrumentelor de plăți, astfel tranzacțiile cu cecuri și bilete la ordin au crescut în 2010 comparativ cu anul 2009 cu 19,75%, determinând o creștere și asupra valorii totale ale acestor tranzacții cu 49,46%.
Tabel 3.7. Numărul și valoarea tranzacțiilor de plată cu cec și bilet la ordin, perioada 2007-2011
Sursa: http://www.bnr.ro/
Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată și de credit folosite în activitatea comercială internă și internațională, care conform statisticilor elaborate de B.N.R. utilizarea acestui instrument a avut o scădere radicală în perioada 2007-2011, astfel conform graficului 3.4 numărul de tranzacții cu cambie a scăzut în anul 2011 față de 2007 cu aproximativ 90%.
Utilizând datele furnizate de B.N.R. și de pe site-ul http://www.nocash.info.ro/ am construit un grafic unde am prezentat o evoluție descendentă a numărului de tranzacții efectuate cu cambie în perioada 2007-2011, introducând și anul 2007 în studiu pentru a prezenta scăderea radicală a tranzacțiilor prin cambie.
Grafic 3.4. Numărul de tranzacții de plată realizate cu cambie, perioada 2007-2011
Sursa: http://www.bnr.ro/
Numărul total de tranzacții cu cambie înregistrate în perioada 2007-2011 potrivit tabelului 3.9 a fost de 0,15 milioane de tranzacții având o valoare totala de 6.985,99 milioane RON.
Deși cambia prezintă avantaj că este un instrument de plată și de credit, cauza scăderii numărului de tranzacții în această perioada se datorează faptului că plata prin transmiterea de cambii prezintă dificultatea că nu întotdeauna cuantumul diferitelor datorii coincide și nici scadențele lor, iar pentru a obține plata, posesorul trebuie să aștepte scadența.
Conform tabelului 3.9 între numărul de tranzacții cu cambie și valoarea acestora nu există nici o legătura, pe măsura ce numărul de tranzacții au scăzut treptat valoarea acestora au avut tendința de a crește, astfel numărul de tranzacții cu cambie a înregistrat o scădere de 80% în anul 2008 față de anul 2007, în timp ce valoarea acestora a crescut cu 38,02%. Principala cauză care a determinat scăderea numărului de tranzacții cu cambie în această perioadă s-a datorat conjuncturii nefavorabile de la finalul anului 2008.
Banca Națională a României pentru a promova buna funcționare a sistemelor de plăți a avut ca principal obiectiv diminuarea numărului de instrumente de plată și de credit compensate pe suport hârtie și promovării sistemului de compensare electronică a acestor instrumente. Implementarea acestui nou mecanism de procesare automată a instrumentelor de plată și de credit de tipul cecului, cambiei și biletului la ordin a făcut necesară atât amendarea cadrului legal aplicabil instrumentelor de plată care fac obiectul procesării, cât și modificarea în mod corespunzător a regulilor sistemului în cadrul căruia este utilizat acest mecanism, respectiv sistemul SENT. Procesul de amendare a cadrului legal care s-a desfășurat pe tot parcursul anului 2008, și care a continuat și în anul 2009, având ca efect creșterea semnificativa a incidențelor de plată mai ales în ultimele două luni.
Criza economică și refuzul plăților de către bănci a continuat și pe parcursul anului 2009 care au afectat din nou tranzacțiile de plată cu cambie, acestea potrivit tabelului 3.9 au scăzut cu 50% față de anul anterior, influențând astfel o reducere radicală a valorii tranzacțiilor cu 41,93% față de anul 2007, respectiv cu 57,92% față de anul 2008, ajugând să totalizeze la sfârșitul anului o valoare de 940,50 milioane RON.
În urma unui studiu făcut, pe două luni consecutive, asupra numărului de refuzuri de plată cu cambii, din tabelul 3.9 arată că acestea au totalizat 97 de cambii refuzate, din care 57 în luna decembrie a anului 2009 respectiv 40 în luna ianuarie a anului 2010, procentual numărul de refuzuri de plată cu cambii au scăzut între aceste două luni cu 29,82%, în timp ce sumele refuzate la plată cu cambii au totalizat 119,8 milioane RON, scăzând și ele cu 66,14%.
Tabel 3.8. Numărul și sumele refuzate la plată cu cambie
Sursa: http://www.nocash.info.ro/
Astfel, incidentele de plată cu cambie a scăzut treptat pe tot parcursul anului 2010, la fel și valoarea acestora, având ca efect o selecție a agenților economici și o responsabilizare a acestora în utilizarea corectă a cambiilor, din acest motiv numărul de tranzacții cu cambie a rămas la fel de scăzut față de anul anterior în timp ce valoarea acestor tranzacții a înregistrat o creștere cu aproximativ 80%.
În anul 2011, scaderea numărului utilizatorilor de cambie a influențat menținerea la fel de scazută a numarului de tranzacții cu astfel de instrumente, determinând în schimb o scădere radicală a valorii acestor tranzacții, cu 71,32% față de anul 2010 respectiv cu 69,86% față de 2007.(Tabel 3.9)
Tabel 3.9. Numărul și valoarea tranzacțiilor de plată cu cambie în perioada 2007-2011
Sursa: http://www.bnr.ro/
Pe piața economică din Romania au loc schimburi de bunuri și de servicii între agenții economici, activități ce necesită plăți și încasări între parteneri și care pot lua forme diferite, în funcție de împrejurări, condiții, interesul părților, capacitatea de plată a debitorilor etc.
Efectuarea plăților în cadrul tranzacțiilor interne necesită utilizarea unor mijloace și instrumente care să asigure stingerea obligațiilor apărute între părți, în urma încheierii contractelor.
Pe măsura dezvoltării schimburilor interne și a modernizării economiilor naționale, în practică s-a impus amplificarea utilizării instrumentelor de plată și credit de tipul cambiei, cecului, biletului la ordin.
În concluzie, comparând tabelele 3.6, 3.7 și 3.9 rezultă că cele mai multe tranzacții efectuate în perioada 2007-2011 s-au realizat prin odrin de plată. Datorită crizei economice și a incidentelor de plată, cecurile și biletele la ordin sunt utilizate în proporție mult mai redusă față de ordin de plată, în timp ce cambia a fost utilizată de la an la an într-o proportie destul de scazută comparativ cu celalalte instrumente clasice, posibil chiar să și dispară din sistemul bancar românesc.
3.3.Analiza instrumentelor moderne de plată și de credit
Cardurile fac deja parte din viața de zi cu zi a românilor, iar cele mai multe dintre ele sunt cardurile pe care primesc salariul, dar acestea pot fi folosite nu doar pentru retragerile de numerar de la bancomate, ci și pentru a plăti în magazine atunci când dorim să cumpăram ceva, pentru a achita o factură, pentru a cumpăra de pe Internet etc.
Cardul este un instrumente de plată modern care a apărut pentru prima dată în România în anul 1995, fiind un card emis de banca B.R.D. În anul 2004 existau în toată țara aproximativ cinci milioane de carduri, din care peste 80% fiind carduri de salarii. Ulterior cardurile s-au diversificat iar utilizarea lor nu s-a limitat doar la plata salariilor.
Conform statisticilor elaborate de BNR la sfârșitul anului 2008, în România, s-au înregistrat aproximativ 22,85 milioane de carduri emise, iar în următorii ani piața cardurilor a continuat să se dezvolte rapid în pofida condițiilor economice dificile, astfel în anul 2012 s-au înregistrat aproximativ 39,44 milioane de carduri emise. Procentual, potrivit tabelului 3.10, emiterea de carduri în anul 2012 față de anul 2008 a crescut cu 72.61%, iar numărul total de carduri emise pe perioada 2008-2012 au totalizat aproximativ 153,17 milioane de carduri.
Tabel 3.10. Numărul de carduri emise în perioada 2008-2010
Sursa: http://www.bnr.ro/
Cele mai utilizate carduri în România sunt cardurile de debit, datorită faptului că majoritatea deținătorilor de astfel de carduri îl utilizează pentru a-și primi salariul, astfel conform tabelului 3.11, la sfârșitul anului 2008 se aflau valide în circulație 10,80 milioane de carduri de debit urmând ca în următorii doi ani să scadă nesemnificativ, ajungând la finele anului 2010 să se înregistreze în circulație 10,47 milioane de carduri de debit. Anii 2011 și 2012 în comparație cu 2010 au adus din nou o creștere a numărului de carduri de debit, astfel înregistrându-se în circulație la finele anului 2012 aproximativ 11,42 milioane de carduri de debit.
Cardurile de credit dețin cel mai mic nivel pe piața din România deoarece aceste cardurile sunt profitabile pentru bănci, având în vedere că au dobânzi mult mai mari decât creditele de nevoi personale. În cazul în care clientul nu rambursează întreaga sumă trasă din linia de finanțare acordată pe card în perioada de grație, dobânzile percepute pot urca de la aproximativ 16% până la 28% pe an, în funcție de bancă și de produs, astfel cardurile de credit valide în circulație au înregistrat la finele anului 2008 o sumă de 2,71 milioane de unități, iar în anii 2009 și 2010 acestea au scăzut radical, urmând apoi să crească ușor ajungând ca în anul 2012 să se înregistreze în circulație 2,27 carduri de credit, potrivit tabelului 3.11.
Tabel 3.11. Numărul de carduri de debit și de credit valide în circulație
Sursa: http://www.bnr.ro/
Numărul tranzacțiilor de plăți prin card a crescut, conform tabelului 3.12, de la 21,32 milioane de tranzacții, înregistrat la sfârșitul anului 2008, la 43,47 de milioane de tranzacții, înregistrat în anul 2012, aproximativ o creștere de peste 100%. Chiar dacă în anul 2009 numărul de tranzacții a înregistrat o creștere, criza economică a determinat ca aceste tranzacții să înregistreze o scădere a valorii lor cu 8,87% față de anul anterior.
Conform statisticilor preluate de pe site-ul oficial al B.N.R. am realizat un grafic în care am prezentat evoluția tranzacțiilor prin card respectiv prin cardul de debit și cardul de credit în perioada 2008-2012, alegând această perioadă pentru a determina cât de mult au crescut tranzacțiile de plată prin card și în anul următor.
Grafic 3.5. Numărul tranzacțiilor de plată realizate prin card, respectiv card de debit și card de credit în perioada 2008-2012
Sursa: http://www.bnr.ro/
Tabel 3.12. Numărul și valoarea tranzacțiilor de plată prin card în perioada 2008-2012
Sursa: http://www.bnr.ro/
Criza economică s-a manifestat și în cazul numărului de tranzacții de plată realizate prin cardul de credit, când în anii 2009 și 2010 s-a înregistrat o mică scădere față de anul 2008, unde și valoarea acestora au scăzut în acești doi ani, urmând ca în următorii ani numărul de tranzacții de plată să crească cu 32.89% în anul 2011 respectiv cu 64,47% în anul 2012.
În anul 2011 decizia de a cumpăra pe card este influențată de reduceri în 80% din cazuri, însa principalul motiv pentru care românii își doresc un card de credit nu este să beneficieze de reduceri ci de a avea la dispoziție o sumă mai mare de bani.
Încă din prima lună a anului 2011, băncile au pornit promoțiile pentru utilizarea cardurile de credit, fie că a fost vorba de reduceri la serviciile medicale, de acces gratuit la cinema sau de posibilitatea de a câștiga premii direct în magazinele partenere. Cele mai multe bănci emitente de carduri au preferat promoțiile care au constat în acordarea de bonusuri sau puncte de loialitate pentru cumpărăturile efectuate cu cardul de credit.
Dacă în 2011, cei mai mulți dintre clienții care dețin un card de credit l-au utilizat pentru achiziții de valoare mică, urgente sau cheltuieli lunare, în anul 2012, ei se orientează către cumpărături cu valoare ridicată. De aceea, tranzacțiile de plată cu cardul de credit și valoarea acestora au crescut în egală măsura în anul 2012 față de anul 2011 cu aproximativ 23%.
Pe de altă parte cardurile de debit, sunt folosite de cele mai multe ori doar o singură dată pe lună atunci când se retrage salariul de pe card. Tot datorită crizei s-a înregistrat o creștere mai ușoară, în anii 2009 și 2010 față de anul 2008, deoarece piața forței de muncă a reacționat la criză prin majorarea ratei șomajului și prin temperarea ritmului anual de creștere a câștigurilor salariale brute. Astfel, sectorul privat a recurs la reduceri masive de personal, în schimb ce în sectorul bugetar, s-a redus numărul de salariați și s-a luat măsuri de limitare a cheltuielilor salariale care au vizat eliminarea unor prime și sporuri, precum și impunerea unor concedii fără plată, acestea având o influență asupra valorii totale a tranzacțiilor să scadă în 2009 cu aproximativ 3.13%.
Anul 2011 a consemnat o redresare lentă a condițiilor pe piața muncii, pe fondul reluării creșterii economice a determinat ca numărul de salariați din economie să-și inverseze tendința descendentă din anii anteriori, iar extinderea oportunităților de angajare și atenuarea măsurilor de restrângere a schemelor de personal în sectorul privat, au contribuit la diminuarea ratei șomajului. Astfel, în sectorul bugetar, câștigurile salariale nominale s-au plasat la un nivel mediu inferior celui din anul precedent, în timp ce în sectorul privat, câștigurile salariale nominale au continuat să se majoreze într-un ritm care le-a conservat puterea de cumpărare, având ca efect asupra numărului de tranzacții de plată cu card de debit și a valorii acestora să crească în anul 2011 față de anul anterior cu aproximativ 23%.
În Romnia însa nu există încă o cunoaștere aprofundată a acestui produs bancar și din acest motiv multă lume nu știe să folosească corespunzător cardul de debit. Așa se face că oamenii scot întreaga sumă de pe card în loc să folosească cardul la diferite plăți mult mai în siguranță, evitând astfel să fie supus pierderii sumei sau jafului.
Criza a reprezentat o oportunitate pentru piața cardurilor în contextul în care, înainte de acest moment, utilizarea acestor produse bancare pentru tranzacții se afla la un nivel destul de redus. Băncile nu au acordat o atenție prea mare promovării cardurilor, iar posesorii le utilizau, în principal, doar pentru a retrage bani de la bancomate. În plus, nivelul de acceptare al acestor produse bancare la comercianți era destul de redus. Însă, odată cu apariția crizei, băncile au acordat importanță cardurilor și au început să investească în infrastructură. Din ce în ce mai multe instituții au început să pună accent pe programele de loialitate oferite clienților, pentru a promova creșterea gradului de utilizare a cardurilor. Per ansamblu, anul 2009 a fost un an bun pentru piața de profil, numărul de carduri și tranzacții a crescut.
Prin urmare, datorită creșterii plăților prin intermediul cardului în sectorul public a determinat reducerea economiei subterane, prin acordarea unor facilități la plățile electronice prin card. Economia subterană reprezintă ansamblul activităților economice desfășurate organizat, cu încălcarea normelor sociale și ale legilor economice, având drept scop obținerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat.
Cardurile conduc la transparență, siguranță și eficiență care sprijină dezvoltarea economică și contribuie la dezvoltarea serviciilor online. Mai mult, acestea au un rol deosebit în a atrage persoanele către sistemul bancar și de a crește fondurile disponibile pentru împrumuturile comerciale, esențiale într-o economie în creștere.
Tabel 3.13. Numărul de tranzacții și valoarea acestora privind cardurile de debit și de credit
Sursa: http://www.bnr.ro/
Piața românească a echipamentelor de acceptare a cardurilor, instalate și operaționale la finele anului 2012, era de 137.242 de terminale, dintre care 10.987 ATM-uri și 126.255 de POS-uri.
Cardul se poate utiliza la terminalele ATM, Automated Teller Machine – literal „casier automat”, care sunt bancomatele ce se regăsesc la bănci, și la echipamentele POS, Point of sales, care sunt situate în supermarket, magazine, stații de benzinării etc..
Reducerea numărului de bancomate s-a produs într-un ritm destul de scăzut pe parcursul anului 2012 datorită costurilor cu un ATM, care sunt de ordinul câtorva sute de euro lunar. Iar veniturile nu depășesc cu mult aceste costuri. Sunt costuri legate cu achiziționarea dispozitivului și costuri de întreținere , care variază: securitate, chirie, electricitate, procurare cash, intervenții, astfel numărul de ATM-urilor a scăzut cu doar 19 unități în 2012. În schimb, numărul de POS-uri instalate la comercianți a continuat să crească și în 2012, cu aproape 1.500 de unități, ajungând până la 126.255 de unități. În timp ce bancomatele presupun costuri pentru bănci, POS-urile aduc câștiguri, prin comisionul plătit de comercianții care își instalează astfel de terminale.
Politica băncilor se mulează pe strategia de impulsionarea a plăților cu cardul direct la comercianți, fără comisioane, în detrimentul retragerii de numerar. Pe lângă redimensionarea rețelelor, unele bănci au majorat însă și comisioanele de retragere numerar pentru a determinat clienții să își utilizeze mai puțin cardul pentru retrageri.
Criza economică s-a simțit în cazul tranzacțiilor de retragere de numerar de la ATM, astfel, în anii 2009 și 2010 s-a înregistrat o scădere de 2,66% respectiv 3,01% în comparație cu anul 2008. Creșterea numărului tranzacțiilor de plată cu cardul în anii 2011 respectiv 2012, a influențat și numărul de tranzacții de retragere cu numerar de la ATM-uri să crească în aceeași perioadă.
În schimb ce românii sunt predispuși să economisească mai puțin, numărul de tranzacții cu depunere de numerar la ATM-uri a înregistrat sume mult mai mici față de tranzacțiile de retragere de numerar, dar totuși perioada de criză ce s-a manifestat în cazul retragerilor de numerar, mai exact anii 2009 și 2010, nu a influențat o scădere a tranzacțiilor de depunere de numerar, din potrivă, înregistrându-se o creștere cu 17,59% în anul 2009 respectiv o creștere de 24,07% în anul 2010 față de anul 2008.
Cardul de debit a fost cel mai rezistent la criza economică iar numărul de tranzacții la POS-uri prin aceste instrumente a continuat să înregistreze cea mai mare creștere, astfel numărul de tranzacții la POS-uri din țară, cu carduri emise în România, conform tabelului 3.14, au totalizat aproximativ 21,3 milioane în anul 2009, respectiv 24,41 milioane în anul 2010 comparativ cu anul 2008, când s-au înregistrat aproximativ 17,68 milioane, urmând ca în anii următorii să crească tot mai mult ajungând să se înregistreze 31,29 milioane în anul 2011 respectiv 37,8 milioane în anul 2012.
Tabel 3.14. Numărul de terminale POS și ATM și numărul de tranzacții prin terminalele POS și ATM în perioada 2008-2012
Sursa: http://www.bnr.ro/
Introducerea în România a instrumentelor de plată cu acces la distanță a avut la bază rațiuni de imagine ale băncilor active pe teritoriul României, fie că sunt instituții bancare autohtone sau unități ale unor bănci din străinătate. Pe măsura diversificării ofertei de instrumente de plată cu acces la distanță și odată cu conștientizarea de către clienți a beneficiilor acestor tipuri de servicii, serviciile bancare electronice coroborate cu noile tehnologii, atrag clienții prin faptul că le oferă anumite beneficii așteptate precum comoditate, operativitate, costuri accesibile etc.
Preluând datele furnizate de pe site-ul http://www.efinance.ro/ am realizat un grafic cu numărul de clienți ai serviciilor de internet banking pe perioada 2008-2011, efectuând apoi calcule privind modificarea absolută și relativă a numărului de clienți, tranzacțiile de plată prin aceste servicii și valoarea lor.
Grafic 3.6. Numărul de clienți al serviciilor de internet banking în perioada 2008-2011
Sursa: http://www.efinance.ro/
Numărul clienților serviciilor de internet banking din România a crescut cu 66% în 2009 față de anul anterior, până la aproximativ 2 milioane de persoane. Chiar dacă stau din ce în ce mai bine la folosirea serviciilor de Internet Banking, totuși românii rămân printre europenii care folosesc internetul cel mai puțin.(Tabelul 3.15)
Anul 2009 a fost un an greu, iar în pofida acestui fapt, pentru ansamblul economiei și întreg sistemul bancar, serviciile de internet banking și-au continuat ritmul de dezvoltare rapid pe care s-au înscris în ultimii ani.
Perioada economică dificilă, a avut un efect de impulsionare a acestor servicii, împingând atât băncile către o mai atentă promovare a lor, cât și clienții spre înțelegerea avantajelor tranzacțiilor bancare din fața computerului.
Evoluția numărului de clienți nu s-a reflectat decât în parte în creșterea tranzacțiilor realizate prin intermediul serviciilor de internet banking, ceea ce indică o mai slabă utilizare a acestor servicii în comparație cu extinderea lor.
Numărul de tranzacții realizate în 2009 prin serviciile de internet banking a ajuns la aproximativ 24 de milioane, cu 28,20% mai mult decât în 2008, în timp ce volumul total al tranzacțiilor realizate în lei prin serviciile de internet banking a crescut cu aproximativ 8% în anul 2009 în comparativ cu anul 2008. Motorul creșterii serviciilor de Internet Banking în această perioadă a fost plata facturilor, în special pentru utilități.
Tabel 3.15. Serviciile de internet banking în perioada 2008 – 2009
Sursa: http://www.efinance.ro/
Românii încă se feresc să folosească internet banking-ul, dar în ceea ce privește piața de smartphone-uri, românii stau destul de bine, însă nu s-au obișnuit sa folosească serviciile bancare online. Motivele pentru care se feresc românii să folosească serviciile de internet banking rezidă din teama interceptării datelor financiare personale, considerații legate de o siguranță mai ridicată oferită de servicii clasice, ceea ce le face a fi preferate.
Dezvoltarea pieței de mobile va permite băncilor să ofere servicii și produse personalizate, prin intermediul smartphone-ului. Telefonul mobil nu mai este doar un mijloc de simplă comunicare în scop personal și pentru afaceri, ci un complex instrument de plată. Noile tehnologii oferă clienților posibilitatea să contracteze instant un credit, în fața casei de marcat, printr-un simplu SMS.
Mobile banking-ul permite obținerea mai multor informații financiar-bancare, indiferent de zi sau de oră, folosind numai telefonul mobil, fără a merge la bancă, la bancomat sau la un calculator conectat la Internet.
Serviciile de mobile-banking s-au impus deja ca modalitate de a oferi libertate totală în administrarea informațiilor financiar-bancare iar dacă se ține cont de numărul mare de utilizatori de telefonie mobilă și de deținători de carduri și de dorința băncilor de a oferi clienților soluții variate, flexibile și eficiente din punctul de vedere al costurilor implicate, serviciile de mobile-banking au crescut spectaculos în perioada 2008 – 2011.
Însă în analiza privind piața de serviciile mobile-banking din anul 2008 precizăm faptul că în România aceste servicii sunt încă folosite mult sub potențial, astfel în urma unui studiu făcut doar pe două bănci din România, B.R.D. și Raiffeisen Bank, numărul clienților de mobile banking a crescut în anul 2009, conform tabelului 3.16, cu 93.115 de persoane față de anul 2008.
Utilizatorii de serviciile mobile-banking au realizat în anul 2009 peste 120.000 de tranzacții, în comparație cu anul trecut când s-au înregistrat doar 85.247 de tranzacții.
Tabel 3.16. Serviciile de mobile banking în perioada 2008 – 2009
Sursa: http://www.efinance.ro/
Datorită crizei, se remarcă faptul că acest fenomen care a modificat radical evoluția în ultimii 2-3 ani, a fost un fenomen important pentru avântul internet banking-ului în România.
În 2010, numărul de clienți de internet banking din România, conform datelor furnizate de pe www.efinance.ro, este de peste 2,3 milioane, cu 340.000 de clienți sau 17% mai mult decât în comparație cu anul 2009. Acest lucru se reflectă și mai clar atunci când ne uităm la numărul de tranzacții realizate din fața computerului, astfel cei peste 2,3 milioane de utilizatori au realizat peste 31,6 milioane de tranzacții în valoare de 219,8 milioane RON, ceea ce înseamnă că fiecare client a realizat aproape 14 operațiuni în anul precedent.
În anul 2011 Internet Banking-ul este utilizat cel mai frecvent pentru plata facturilor, cum sunt cele la telefonie mobilă și fixă, televiziune prin cablu, internet sau gaze, astfel serviciile de internet banking din România și-a continuat creșterea solidă și în acest an, unde numărul de clienți utilizatori al serviciilor de internet banking din România a crescut cu 17% față de 2010, până la aproape 2,71 milioane. Trebuie însă avut în vedere că unele persoane sunt clienți și utilizatori de internet banking de la două sau chiar mai multe bănci, ceea ce înseamnă că numărul de clienți unici care utilizează internet banking este mai redus decât cifra prezentată anterior.
Eforturile celor mai multe dintre bănci s-au îndreptat către creșterea gradului de utilizare a serviciilor de internet banking. În majoritatea cazurilor, ponderea clienților activi în totalul portofoliului de clienți înrolați în serviciile de internet banking a crescut față de 2010.
Clienții activi sunt definiți ca acei clienți care au utilizat cel puțin o dată serviciul de internet banking într-un interval de trei luni.
Principalul dezavantaj al serviciului Internet Banking îl constituie siguranța tranzacțiilor. Deși băncile dau asigurări în ceea ce privește siguranța operațiunilor efectuate prin acest serviciu, însuși mediul în care sunt efectuate – internetul – face ca serviciul să fie vulnerabil la atacuri informatice.
Tabel 3.17. Serviciile de internet banking în perioada 2010-2011
Sursa: http://www.efinance.ro/
În anul 2011, piața bancară românească a început să adopte soluții dedicate dispozitivelor mobile, fie că este vorba despre adaptarea aplicațiilor de internet banking pentru utilizarea de pe acest tip de terminale, fie despre lansarea de aplicații dedicate, astfel unele bănci din România au înțeles faptul că smartphone-ul este cea mai la îndemână unealtă pentru clienții lor și au creat, în acest sens, aplicații mobile, destinate verificării contului bancar și efectuării de plăți, prin urmare numărul de clienți s-a mărit cu 5,55% în 2011 față de anul 2010.(Tabel 3.18)
Avantajele oferite de smartphone-uri, prin astfel de servicii, sunt de netăgăduit: rapide, sigure, disponibile oriunde și oricând, de aici și receptivitatea consumatorilor la nivel global către achiziții sau tranzacții prin intermediul device-ului mobil, fapt ce a generat o creștere sustenabilă și semnificativă a vânzărilor.
Tabel 3.18. Serviciile de mobile banking în perioada 2010-2011
Sursa: http://www.efinance.ro/
Răspândirea rapidă a serviciilor de plată cu acces la distanță deschide noi oportunități pentru folosirea cardurilor în România. Aceste instrumente reprezintă o modalitate simplă și eficientă pentru implicarea în sistemul bancar a oamenilor fără istoric bancar sau câștigarea de noi clienți. Creșterea numărului de clienți conduce la sporirea depozitelor din sistemul bancar. Depozitele pot fi apoi folosite pentru a finanța creditele comerciale.
Aceste împrumuturi sunt, de obicei, de câteva ori mai mari decât suma depozitată și sunt folosite pentru a cumpăra bunuri și servicii. Companiile de unde se achiziționează bunuri și servicii și noi angajați au mai mulți bani de cheltuit. Salariile sunt apoi folosite pentru cumpărarea de bunuri de consum și de servicii, iar ciclul continuă. Un nou ciclu de producție este generat, și aceasta conduce la sporirea cheltuielilor și la dezvoltarea economică.
În consecință prin utilizarea cardului de credit oamenii pierd simțul banilor, al economiei și se îndatorează din ce în ce mai mult. Concretețea monedei sau a bancnotei, le dădea multora măsura propriului buget. Banii fictivi de pe card pot da falsa impresie că sunt inepuizabili.
Prin urmare, tranzacțiile pe cardurile de debit și-au mărit ponderea în total tranzacții de plată, de la 76.6% înregistrate la sfârșitul anului 2008 la 82.74% în anul 2012, care au avut influență și asupra comportamentului de plată pe card, astfel românii tranzacționează mai des la comercianți, prin terminalele POS.
Chiar dacă prin anii 2008 și 2009 românii se fereau să utilizeze serviciile de internet banking și mobile banking, în următorii ani piața acestor instrumente cu acces la distanță s-a dezvoltat rapid, însă românii rămân printre europenii care utilizează în mod redus aceste instrumente.
CONCLUZII
Din ceea ce am analizat pe parcursul întregii lucrări am putut concluziona că instrumentele clasice de plată și de credit sunt utilizate într-o proporție mult mai redusă față de cele moderne.
Datorită crizei economice s-au produs incidentele de plată cu cambie, cec și bilet la ordin determinat de o nesiguranță din partea persoanelor fizice și juridice de a mai efectua plăți, și introducerea noului sistem care a avut ca principal obiectiv diminuarea numărului de instrumente de plată și de credit compensate pe suport hârtie și promovării sistemului de compensare electronică a acestor instrumente pentru o siguranță mai mare și o decontare mai rapidă, iar în practică au apărut probleme din lipsa de informare a firmelor despre aceste modificări, astfel tranzacțiile cu cambie, cec și bilet la ordin s-au redus mult iar în cazul cambiei este posibilă chiar și dispariția sa din sistemul bancar românesc deoarece utilizarea ei a fost de la an la an tot mai scazută.
Datorită riscului de revocare pe care îl prezintă ordinul de plată, iar în urma crizei economice acesta a crescut, a determinat ca ordin de plată să fie destul de rar utilizat în comerțul internațional, astfel au scăzut tranzacțiile de plată prin acest instrument, afectând totodată dezvoltarea internă a României.
Inițial cardul, care este un instrument modern de plată, care a fost folosit de români pentru a-și primi salariul și îl utilizau doar odată pe lună atunci când își scoteau salariul, dar totuși utilizarea acestuia în a efectua tranzacții de plată a crescut de la an la an, iar criza economică nu a influențat tranzacțiile cu cardul, chiar dimpotrivă odată cu apariția ei, băncile au acordat importanță cardurilor și au început să investească în infrastructură. Per ansamblu, anul 2009 a fost un an bun pentru piața de profil, astfel numărul de carduri și tranzacțiile au crescut.
În schimb serviciile de Internet Banking prezintă mai multe avantaje decât un card, astfel
principalul avantaj pe care îl oferă aceste servicii este mobilitatea. Practic, te poți înregistra la contul tău de Internet Banking direct din browser de la orice computer cu conexiune la internet, fără să mai fie nevoie de instalarea unor programe suplimentare. Serviciul este disponibil non-stop, deși tranzacțiile se vor desfășura efectiv în timpul programului de lucru al băncii.
Pe lângă administrarea contului/conturilor curente, a conturilor descoperite, a depozitelor bancare și a cardurilor de debit/credit, serviciile de Internet Banking îți dau posibilitatea de a face plăți, de a stabili data ordinelor de plată și de a vizualiza istoricul tranzacțiilor.
Însa românilor le este teamă să-și intercepteze datele financiare personale, astfel utilizarea serviciilor de internet banking, și de asemenea realizarea tranzacțiilor prin aceste servicii sunt mult mai reduse față de card.
În consecință, piața telefoanelor mobile și utilizatorii de telefonie mobilă se află la un nivel destul de ridicat în România, însă avantajele aduse de serviciile de mobile banking, precum rapiditate, siguranță, și faptul că sunt disponibile oriunde și oricând, nu au avut o influență destul de mare asupra utilizatorilor, iar aceste servicii sunt folosite mult sub potențial în România.
Propunerea mea în a utiliza un instrument de plată și de credit ar fi cardurile de debit cu microcip, deoarece prezintă cele mai multe avantaje.
Chiar dacă nu emit carduri cu cip, o parte din bănci și-au adaptat rețeaua de ATM-uri și de POS-uri pentru a recunoaște aceste carduri. Oficial, acest lucru se traduce prin terminale adaptate la standardul EMV (Europay MasterCard Visa), însă având în vedere că România nu a trecut în totalitate la tehnologia de acceptare a cip-ului, astfel toate cardurile cu cip au și bandă magnetică, ceea ce prezintă un mic dezavantaj în situația în care utilizăm cardul la terminalele POS, când un comerciant nu are implementată tehnologia de citire a cip-ului, atunci el va citi informația de pe banda magnetică, fără a fi necesară și introducerea PIN-ului, în unele cazuri, ceea ce prezintă o nesiguranță.
Securitatea sporită a noii tehnologii este dată și de faptul că plata printr-un card cu cip presupune în mod obligatoriu introducerea PIN-ului, fără însă a solicita și semnarea chitanței de către deținători, în cazul cumpărăturilor la comercianți.
Mai mult, daca banda magnetică s-a demonstrat că este relativ ușor de copiat, cipul conține aceeași informație, dar criptată prin algoritmi mult mai complicați, ceea ce face teoretic, copierea imposibilă.
În plus, cardul cu cip poate servi și pentru plăți rapide de mică valoare prin simpla trecere a instrumentului prin dreptul unui cititor electronic.
În viitor, se dorește ca toate cardurile să aibă încorporat un cip. Până la momentul acela însă, cardurile cu cip vor avea adițional și banda magnetică, astfel încât deținătorul să poată folosi instrumentul și la terminalele băncilor care nu au adoptat încă tehnologia EMV.
Bibliografie
Adrian Tămășan, „ Navigând spre bancă ” ,Carduri și plăți electronice, supliment al Revistei Piața Financiară, anul 2006;
Cecilia Irina Răbonțu, „ Serviciile bancare electronice în economia bazată pe cunoștințe ”, Editura Universității „Constantin Brâncuși”, Târgu-Jiu, anul 2009;
Corneliu Grosu, “ Tehnica operațiunilor bancare ” volumul 1, Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu Mureș, anul 2011;
Cristian Păun, “ Finanțe Internaționale ”, Universitatea „Romano-americană”, București, anul 2010;
Ioan Schiau, „Drept Comercial”, Editura Hamangiu, București, anul 2009;
Lucian C. Ionescu, “ Băncile și operațiunile bancare ”, Editura Economică, Tîrgu Mureș, anul 1996;
Mihai Popescu, “ Tehnici și operațiuni bancare ”, Universitatea „Ștefan Cel Mare”, Suceava, anul 2008;
Vasile Cocriș, Dan Chirleșan,“ Tehnica operațiunilor bancare ”, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, anul 2006;
Veronica Arjoca, Cristina Ciungu, Adriana Richiter, “ Instrumente de plată – Ghid ”, Editura Academia Brâncuși, Târgu-Jiu, anul 2010;
Victoria Șeulean, ” Sisteme de plăți comparate ”, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, anul 2001;
http://www.bnr.ro/ ;
http://www.efinance.ro/;
http://www.nocash.info.ro/.
ANEXE
ANEXA 1
Valoarea activului net bilanțier în perioada 2008-2011
Sursa: http://www.bnro.ro/
Anexa 2
Cec
Anexa 3
Bilet la ordin
ANEXA 4
Cambie
ANEXA 5
Ordin de plată
ANEXA 6
Card
Bibliografie
Adrian Tămășan, „ Navigând spre bancă ” ,Carduri și plăți electronice, supliment al Revistei Piața Financiară, anul 2006;
Cecilia Irina Răbonțu, „ Serviciile bancare electronice în economia bazată pe cunoștințe ”, Editura Universității „Constantin Brâncuși”, Târgu-Jiu, anul 2009;
Corneliu Grosu, “ Tehnica operațiunilor bancare ” volumul 1, Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu Mureș, anul 2011;
Cristian Păun, “ Finanțe Internaționale ”, Universitatea „Romano-americană”, București, anul 2010;
Ioan Schiau, „Drept Comercial”, Editura Hamangiu, București, anul 2009;
Lucian C. Ionescu, “ Băncile și operațiunile bancare ”, Editura Economică, Tîrgu Mureș, anul 1996;
Mihai Popescu, “ Tehnici și operațiuni bancare ”, Universitatea „Ștefan Cel Mare”, Suceava, anul 2008;
Vasile Cocriș, Dan Chirleșan,“ Tehnica operațiunilor bancare ”, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, anul 2006;
Veronica Arjoca, Cristina Ciungu, Adriana Richiter, “ Instrumente de plată – Ghid ”, Editura Academia Brâncuși, Târgu-Jiu, anul 2010;
Victoria Șeulean, ” Sisteme de plăți comparate ”, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, anul 2001;
http://www.bnr.ro/ ;
http://www.efinance.ro/;
http://www.nocash.info.ro/.
ANEXE
ANEXA 1
Valoarea activului net bilanțier în perioada 2008-2011
Sursa: http://www.bnro.ro/
Anexa 2
Cec
Anexa 3
Bilet la ordin
ANEXA 4
Cambie
ANEXA 5
Ordin de plată
ANEXA 6
Card
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Instumente Clasice Si Moderne DE Plata Si DE Credit (ID: 141514)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.