Instrumentele Si Tehnici de Plata Prin Virament
CAP. I. FLUXURILE DE PLATI IN CADRUL RELATIILOR COMERCIALE
1.1. PLATILE COMERCIALE INTERNE
Efectuarea platilor in tranzactiile economice interne si internationale presupune utilizarea unor mijloace si instrumente ce asigura stingera datoriei contractate.
Mijloacele traditionale de plata sunt moneda divizionara (piese monetare) si moneda fiduciara (biletele la banca sau bacnotele), folosirea acestora reprezentand o plata in numerar.
Numerarul este constituit din bacontele si monedele metalice aflate la agentii economici si persoane fizice asa-zisii detinatori nonbancari.
In practica bancara se evalueaza si raporteaza separat numerarul aflat in caseriile bancilor. Formele de existenta in cadrul bancilor sunt bacnotele si monedele metalice.
Bacnotele sunt titluiri de credit emise de Bancile Centrale prin care acestea se obliga sa restituie la prezentare (la vedere) valoarea lor nominala.
Evolutia instrumentelor de plata se caracterizeaza prin diminuarea accelerata a documentelor suport-hartie si cresterea rapida a dispozitiilor de plata exprimate prin mesaje electronice. Perfectionarea relatiilor de plati implica accelerarea de plati prin rapiditatea transmiterii mesajelor de plati.
Functionarea sistemului de plati are la baza un ansamlu de reglementari in care sunt implicate moneda, bancile comerciale, casele de compensare, Banca Centrala si alte institutii financiare.
Pe masura dezvoltarii schimbului si modernizarii economiei s-a impus in tranzactiile interne si internationale plata in moneda scripturala (moneda in cont), s-a amplificat circuitul instrumentelor de plata si credit (cecul, biletul la ordin, cambia), iar relativ recent, s-a trecut la “era electronoica” in domeniul platilor, prin folosirea cartilor bancare (card-uri) si informatizarea sistemelor de decontare.
Bacnotele au avut o evolutie istorica bogata in cursul careia, la inceput, restituirea se facea sub forma convertibilitatii in aur sau devize.
Monedele sunt piese de metal de forma circulara, mai precis discuri plate stantate cu modele in relief specifice, ce se utilizeaza din cele mai vechi timpuri ca echivalent al valorii.
In trecut piesele monetare erau confectionate din metale pretioase, aur si argint, formand asa-zisa moneda cu valoare intrinseca. Azi monedele sunt confectionate din aliaje comune si servesc in majoritatea cazurilor ca, moneda divizionara, asigurand expresia monedei pentru valorile fractionale ale unitatilor monetare.
Numerarul sub forma de bacnote sau monede reprezinta instrumentul de plata initial, care are un rol important in economia tuturor tarilor.
Rolul numerarului in circulatia monetara
Bacnote si monede in circulatie
Tari membre ale Uniunii Europene – 1999
B.Tari europene candidate la Uniunea Europeana – 2001
Sursa: – European Central Bank – Blue Book – Payement and securities settlement system in the
European Union – June 2001
– Bank for International Settlements – Statistics on payement systems in the Group of Ten
countries Basel March 2001
– European Central Bank – Blue Book Payement and securities settlement system in
the European Union – June 2001
Caracteristicile numerarului fata de alte instrumente de plata sunt:
Numerarul este un mijloc de plata nedeterminat, efectuarea platii nu e conditionata de nimic. Suma ce revine beneficiarului ii este remisa fara a fi grevata de nici o obligatie.
Numerarul este un mijloc de plata general, valabil pentru intreaga comunitate de plati si deci accesibil si acceptabil pentru oricare din membrii comunitatii. Acceptarea de catre fiecare creeaza premiza acceptarii generale a acestui mijloc de plata, conditia functionalitatii generale.
Numerarul este un mijloc de plata cu efect imediat. Remiterea numerarului catre beneficiar are drept urmare, instantaneu, stingerea definitaiva a obligatiei care a determinat plata.
Circulatia numerarului este in majoritatea tarilor reglementata prin lege.
Astfel legea, autorizand si garantand desfasurarea circulatiei numerarului, atribuie bacontelor si monedelor calitatea de a avea curs legal si, respectiv, asigura valabilitatea tuturor caracteristicilor examinate anterior.
Prin lege se stabileste diferentiat puterea liberatorie pentru diferitele forme monetare, pentru a se ingradi astfel eventualele abuzuri ale platitorului fata de beneficiarul platii. Firmele si persoanele sunt deosebit de interesate de a avea lichiditati.
Lichiditatea inseamna a avea abilitatea de a-ti plati obligatiile financiare la scadenta. Lichiditatea reprezinta atat pentru firme, cat si pentru persoane o conditie vitala in contextul economiei de piata unde “cine nu plateste nu traieste”.
Rezervele de numerar reprezinta o cale importanta de a avea posibilitati de plata in orice moment si de a satisface cerintele lichiditatii. Detinerea rezervelor de numerar conduce la posibilitatea de a plati imediat, fara efort si fara costuri suplimentare.
Dar concomitent a detine numerar inseamna:
a exclude posibilitatea de valorificare a disponibilitatilor monetare, intrucat banii pastrati sub forma de numerar nu aduc venituri;
a se expune unor promejdii din partea unor raufacatori.
De aceea este larg utilizata solutia depozitelor bancare care in anumite conditii pot aduce deponentilor venituri.
Veniturile sunt mai mari pentru depunerile la termen – care insa limiteaza posibilitatea de a dispune de banii aflati in depozite si deci exclude lichiditatea.
1.2. FLUXURILE DE PLATI IN RELATIILE COMERCIALE INTERNATIONALE
Finantele si platile internationale s-au desfasurat pana in 1944 fara existenta unui sistem monetar coerent si autocuprinzator pentru toate tranzactiile economice internationale care sa acopere intreaga economie mondiala.
La conferinta Monetara Internationala de la Bretton Woods, din 1944, obiectivul central a fost crearea unui sistem monetar international postbelic, de natura sa perfectioneze si sa completeze mecanismele monetare internationale cu elemente noi care, impreuna sa formeze un sistem.
Sistemul monetar international reprezinta un ansamblu de componente si structuri valutar-financiare care in interdependenta lor asigura derularea platilor, creditului si asigurarilor internationale, a bunurilor si titlurilor de valoare prin tehnica viramentului bancar si telecomunicatiilor, contribuiind la derularea fluxurilor economice internationale in conditii de fluenta si stabilitate.
Fluxurile valutar-financiare internationale reprezinta totalitatea schimburilor economice internationale care formeaza circuitul economic mondial. Aceste schimburi economice formeaza ceea ce se numeste relatii sau fluxuri economice internationale, constituind elemente componente ale economiei mondiale alaturi de alte componente.
Principalele fluxuri economice internationale sunt urmatoarele:
comertul international cu marfuri;
comertul international cu servicii sau comertul invizibil (transporturi internationale, turism international, telecomunicatiile internationale, asigurarile si reasigurarile internationale, serviciile financiare internationale etc.)
relatiile valutar-financiare internationale;
cooperarea economica internationala.
In cadrul acestor fluxuri internationale relatiile valutar-financiare ocupa un loc special intrucat nici o tranzactie economica internationala nu se poate efectua fara bani, fara valuta, fara credite.
Fluxurile valutar-financiare internationale se impart in:
Fluxurile monetare (valutare) internationale se bazeaza pe o serie de monede nationale convertibile si credibile, precum si pe unele monede internationale, in primul rand DST si euro.
Fluxurile financiare internationale constau in alocarea definitiva (investitii, ajutoare, etc.) sau pe termen lung de fonduri banesti mobilizate din depozite bancare, utilizarea de resurse disponibile ale diferitelor organisme nationale (case de economii, de pensii, fonduri mutuale, societati de asigurari) si inetrnationale (Banca Mondiala, FMI, UE, BERD, banci mutinationale etc.)
Fluxurile de credit international reprezinta imprumuturile comerciale si financiare care constituie suportul banesc al tranzactiilor comerciale si de cooperare economica internationala.
Fluxurile de plati si garantii internationale se bazeaza pe sistemul valutar international, ele asigura derularea schimburilor economice internationale sub cele mai diferite forme (comerciale, servicii, credite, investitii), utilizand tehnici de plata si garantare a platii consacrate in relatiile economice internationale (titluri de credite, acreditive, incasouri, ordine de plata, scrisori de garantie bancara etc.)
Aceste fluxuri valutar-financiare internationale se deruleza in cadrul unor segmente ale pietei internationale care au mecanisme si instrumente specifice de derulare cum ar fi:
piata valutar monetara internationala;
piata financiara internationala ;
piata internationala a capitalului;
piata investitiilor internationale.
Intre aceste piete exista o stransa interdependenta baneasca.
Relatiile valutar-financiare internationale au un rol deosebit in derularea tuturor fluxurilor economice internationale, in asigurarea echilibrului economic si financiar, in dezvoltarea economiilor nationale si economiei mondiale.
1.3. MIJLOACELE DE PLATA INTERNATIONALE
Derularea rapida si in bune conditii a schimburilor internationale presupune existenta unor instrumente monetare, universal recunoscute, care sa permita stingerea datoriilor, respectiv, incasarea creantelor internationale. Aceste instrumente sunt cunoscute sub denumirea de mijloace de plata internationale.
Daca pana la primul razboi mondial aurul ocupa un loc imporant in efectuarea platilor pe plan international, intre cele doua razboaie mondiale alaturi de aur au inceput sa fie folosite si unele valute.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, treptat, rolul aurului in aceasta functie s-a diminuat pana la eliminarea sa.
In acelasi timp, rolul valutelor in derularea platilor internationale a crescut neincetat, acestora adaugadu-li-se noi instrumente monetare: unitatile monetare de cont de tipul D.S.T. si E.C.U. In etapa actuala, mijloacele de plata internationale sunt formate din valute, devize si unitati de cont internationale.
Prin valuta se intelege moneda nationala a unui stat detinuta de o persoana fizica sau juridica straina sau care este utilizata in relatiile de plati internationale.
Valutele pot fi:
valute efective – se prezinta sub forma fizica de bacnote sau monede divizionare.
valute de cont – detin ponderea covarsitoare in relatiile de plati internationale.
Aceste valute sunt depozitate in conturi bancare (denumirea de valute de cont) si, pentru efectuarea platilor internationale, sunt transferate din contul unei banci in contul altei banci din strainatate prin tehnica viramentului bancar.
Criteriul de clasificare a valutelor este posibilitatea de preschimbare pe o alta valuta astfel distingandu-se valute convertibile si valute neconvertibile.
Prin valuta convertibila se intelege insusirea legala pe care o are o moneda de a putea fi preschimbata in mod liber prin vanzarea – cumpararea pe piata valutara, in sensul ca nu exista restrictii nici cu privire la suma de preschimbat, nici la scopul preschimbarii si nici la calitatea celui care efectueaza preschimbarea.
Dintre valutele convertibile, pe plan international cele mai des folosite sunt valutele liber utilizabile, considerate, conform aprecierilor Fondului Monetar International, acele valute frecvent negociate pe pietele valutare si care detin o pondere importanta in tranzactiile internationale si in rezervele valutare ale bancilor.
Prin devize se inteleg titlurile de credit exprimate intr-o moneda straina (valuta) si care inlocuiesc temporar banii lichizi in stingerea unei creante in strainatate. Din aceasta categorie fac parte cambia, biletul la ordin, cecul.
Cu timpul notiunea de devize s-a largit astfel, in etapa actuala, ea comice internationale care formeaza circuitul economic mondial. Aceste schimburi economice formeaza ceea ce se numeste relatii sau fluxuri economice internationale, constituind elemente componente ale economiei mondiale alaturi de alte componente.
Principalele fluxuri economice internationale sunt urmatoarele:
comertul international cu marfuri;
comertul international cu servicii sau comertul invizibil (transporturi internationale, turism international, telecomunicatiile internationale, asigurarile si reasigurarile internationale, serviciile financiare internationale etc.)
relatiile valutar-financiare internationale;
cooperarea economica internationala.
In cadrul acestor fluxuri internationale relatiile valutar-financiare ocupa un loc special intrucat nici o tranzactie economica internationala nu se poate efectua fara bani, fara valuta, fara credite.
Fluxurile valutar-financiare internationale se impart in:
Fluxurile monetare (valutare) internationale se bazeaza pe o serie de monede nationale convertibile si credibile, precum si pe unele monede internationale, in primul rand DST si euro.
Fluxurile financiare internationale constau in alocarea definitiva (investitii, ajutoare, etc.) sau pe termen lung de fonduri banesti mobilizate din depozite bancare, utilizarea de resurse disponibile ale diferitelor organisme nationale (case de economii, de pensii, fonduri mutuale, societati de asigurari) si inetrnationale (Banca Mondiala, FMI, UE, BERD, banci mutinationale etc.)
Fluxurile de credit international reprezinta imprumuturile comerciale si financiare care constituie suportul banesc al tranzactiilor comerciale si de cooperare economica internationala.
Fluxurile de plati si garantii internationale se bazeaza pe sistemul valutar international, ele asigura derularea schimburilor economice internationale sub cele mai diferite forme (comerciale, servicii, credite, investitii), utilizand tehnici de plata si garantare a platii consacrate in relatiile economice internationale (titluri de credite, acreditive, incasouri, ordine de plata, scrisori de garantie bancara etc.)
Aceste fluxuri valutar-financiare internationale se deruleza in cadrul unor segmente ale pietei internationale care au mecanisme si instrumente specifice de derulare cum ar fi:
piata valutar monetara internationala;
piata financiara internationala ;
piata internationala a capitalului;
piata investitiilor internationale.
Intre aceste piete exista o stransa interdependenta baneasca.
Relatiile valutar-financiare internationale au un rol deosebit in derularea tuturor fluxurilor economice internationale, in asigurarea echilibrului economic si financiar, in dezvoltarea economiilor nationale si economiei mondiale.
1.3. MIJLOACELE DE PLATA INTERNATIONALE
Derularea rapida si in bune conditii a schimburilor internationale presupune existenta unor instrumente monetare, universal recunoscute, care sa permita stingerea datoriilor, respectiv, incasarea creantelor internationale. Aceste instrumente sunt cunoscute sub denumirea de mijloace de plata internationale.
Daca pana la primul razboi mondial aurul ocupa un loc imporant in efectuarea platilor pe plan international, intre cele doua razboaie mondiale alaturi de aur au inceput sa fie folosite si unele valute.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, treptat, rolul aurului in aceasta functie s-a diminuat pana la eliminarea sa.
In acelasi timp, rolul valutelor in derularea platilor internationale a crescut neincetat, acestora adaugadu-li-se noi instrumente monetare: unitatile monetare de cont de tipul D.S.T. si E.C.U. In etapa actuala, mijloacele de plata internationale sunt formate din valute, devize si unitati de cont internationale.
Prin valuta se intelege moneda nationala a unui stat detinuta de o persoana fizica sau juridica straina sau care este utilizata in relatiile de plati internationale.
Valutele pot fi:
valute efective – se prezinta sub forma fizica de bacnote sau monede divizionare.
valute de cont – detin ponderea covarsitoare in relatiile de plati internationale.
Aceste valute sunt depozitate in conturi bancare (denumirea de valute de cont) si, pentru efectuarea platilor internationale, sunt transferate din contul unei banci in contul altei banci din strainatate prin tehnica viramentului bancar.
Criteriul de clasificare a valutelor este posibilitatea de preschimbare pe o alta valuta astfel distingandu-se valute convertibile si valute neconvertibile.
Prin valuta convertibila se intelege insusirea legala pe care o are o moneda de a putea fi preschimbata in mod liber prin vanzarea – cumpararea pe piata valutara, in sensul ca nu exista restrictii nici cu privire la suma de preschimbat, nici la scopul preschimbarii si nici la calitatea celui care efectueaza preschimbarea.
Dintre valutele convertibile, pe plan international cele mai des folosite sunt valutele liber utilizabile, considerate, conform aprecierilor Fondului Monetar International, acele valute frecvent negociate pe pietele valutare si care detin o pondere importanta in tranzactiile internationale si in rezervele valutare ale bancilor.
Prin devize se inteleg titlurile de credit exprimate intr-o moneda straina (valuta) si care inlocuiesc temporar banii lichizi in stingerea unei creante in strainatate. Din aceasta categorie fac parte cambia, biletul la ordin, cecul.
Cu timpul notiunea de devize s-a largit astfel, in etapa actuala, ea cuprinde atat valuta efectiva si in cont, cat si orice titlu de credit sau hartie de valuare (obligatiune, actiune, etc.) exprimate intr-o moneda straina.
In functie de valuta in care sunt exprimate, devizele pot fi:
devize convertibile, cand titlurile de credit sau hartiile de valoare sunt exprimate in valute convertibile;
devize neconvertibile, cand sunt exprimate intr-o valuta neconvertibila, iar preschimbarea lor pe o alta moneda este limitata de statul emitent al monedei in care este exprimat inscrisul;
devizele criling, care pot fi exprimate deopotriva in valute convertibile si valute neconvertibile, ele particularizandu-se prin aceea ca sunt utilizate exclusiv, in stingerea creantelor izvorate din relatile de criling. (crilingul constituie o compensare a ansamblului de creante provenite din livrarile de marfuri si servicii reciproce dintre doua sau mai multe tari, fara sa aiba loc transferul efectiv de valuta).
Anumiti factori, cum ar fi nevoia de a spori lichiditatea internationala, dorinta de a crea o moneda cu adevarat internationala care sa nu apartina nici unui stat sau de a gasi un instrument monetar stabil in conditiile evolutiei instabile a cursurilor valutare convertibile, au determinat aparitia unitatilor de cont internationale.
Cea mai larga utilizare in etapa actuala, o au DST si ECU.
Dreptul special de tragere (DST) (engl. – Special Drawing Right) este un ban de cont, emis de FMI fara o garantie materiala, sau acoperire in metal pretios, care se aloca tarilor membre FMI gratuit, proportional cu cota subscrisa la Fond.
Pe langa functia de mijloc de plata international, DST au fost concepute sa indeplineasca si functia de etalon monetar si mijloc de evidenta si calcul.
Prin adoptarea acestei metodologii s-a urmarit ca valoarea unui DST sa reflecte cat mai suplu situatia economica si valutara.
Valoarea unui DST se determina pe baza unui cos ponderat format din cinci valute (dolarul american, yenul japonez, lira sterlina, marca germana, francul francez).
Fiind un cos de mai multe valute – dintre care unele pot sa se deprecieze, iar altele sa se reprecieze – DST se bucura de o mai mare stabilitate in comparatie cu alte monede.
ECU – Unitatea monetara europeana – este o unitate monetara internationala de cont creata in cadrul Sistemului Monetar European, odata cu constituirea acestuia in 1978. Valoarea sa este definita pe baza unui cos de zece valute ale tarilor membre ale SME. In cadrul SME, unitatea de cont europeana s-a impus ca etalon de referinta pentru sistemul de paritati monetare, respectiv fata de ECU se stabilesc cursuri pivot ale valutelor din cadrul sistemului monetar vest-european. Fata de acest curs pivot, autoritatile monetare, din tarile membre sunt obligate sa mentina variatia pe piata a cursului monedelor lor in limitele unui marje de ± 2.25%.
1.4. MODALITATI DE PLATA UTILIZATE PE PLAN INTERNATIONAL
1.4.1. ACREDITIVUL DOCUMENTAR
Acreditivul documentar este un angajament ferm asumat de o banca de a asigura plata contravalorii unui export contra documentelor prezentate de exportator in conditiile si termenele stabilite de ordonatorul acreditivului documentar.
In derularea unui acreditiv documentar apar patru parti de baza implicate, intre care exista relatii obligationale directe:
ordonatorul (importatorul) este cel care initiaza relatia de acreditiv documentar prin instructiunile pe care i le da bancii sale de a efectua plata numai contra documentelor intocmite de beneficiar in stricta concordanta cu clauzele acreditivului;
banca emitenta (banca importatorului) care la solicitarea ordonatorului isi asuma angajamentul de plata contra documente in favoarea unei terte
persoane-exportatorul, beneficiarul acreditivului;
beneficiarul acreditivului este cel in favoarea caruia a fost deschis acreditivul si care prezentand documentele la banca poate incasa contravaloarea marfii exportate.
banca exportatorului, care deserveste beneficiarul acreditivului. In functie de rolul pe care il are in derularea platilor prin acreditiv ea poate fi: notificatoare, platitoare, negociatoare si uneori si confirmatoare.
TIPURI DE ACREDITIVE DOCUMENTARE:
1. Din punct de vedere al naturii operatiilor:
comerciale
necomerciale
2. Din punct de vedere al naturii angajamentului
revocabile
irevocabile
3.Din punct de vedere al sigurantei platii
confirmate
neconfirmate
4.Din punct de vedere al domiciliului:
domiciliate in tara vanzatorului-exportatorului
domiciliate in tara cumparatorului-importatorului
domiciliate intr-o tara terta.
5.Din punct de vedere al clauzelor si conditiilor de utilizare distingem:
netransferabile
transferabile in favoarea unui alt beneficiar.
reinnoibile (revolving)
clauza rosie (red-clause)
reciproce (de compensatie)
simplu
6.Din punct de vedere al utilizarii combinate:
subsidiar (back-to-back)
cesionat.
Acreditivul documentar sub forma scrisorii de credit
scrisoare de credit
scrisoare de credit simpla
scrisoare de credit comerciala
scrisoare de credit stand-by.
1.4.2. INCASSO-UL DOCUMENTAR
Prin incasso se intelege tratarea de catre banci, potrivit instructiunilor primite, a documentelor primite, a documentelor comerciale si (sau) financiare in scopul: de a obtine acceptarea si (sau) plata; de a remite documente comerciale contra acceptarii si (sau), dupa caz, contra plata; de a remite documente in alte conditii.
Elemente esentiale care sunt specifice mecanismului incasso-ului:
operatiunea este o simpla vehiculare de documente, ca atare obligatia bancilor ce intervin se rezuma la prestarea unui serviciu in anumite conditii impuse de instructiunile primite de la exportator.
prin termenul de incasso documentar putem denumi si documentul depus de exportator la banca, care cuprinde instructiunile complete si exacte privind incasarea sau acceptarea documentelor prezentate de acesta bancilor implicate in relatia de incasare. Deci, exportatorul depune la banca sa dispozitia de incasare si documentele comerciale si financiare;
documentele vehiculate de banci pot fi de doua feluri:
comerciale (factura, documente de transport, de proprietate,etc.)
financiare (cambii, bilet la ordin, cec, chitante etc.utilizate pentru a obtine sume de bani).
In functie de documentele vechiculate, se disting doua tipuri de incasso-uri:
simplu (clean collection) – este un incasso de documente financiare neiinsotite de documente comerciale;
documentar – este un incasso de documente comerciale insotite sau nu de documente comerciale.
in functie de siguranta pe care o confera pentru vanzatorul-exportatorul, incassourile pot fi: garantate si negarantate
scopul operatiunii este transmiterea documentelor comerciale sau financiare, de la beneficiarul platii la platitor, contra plata, acceptare sau in alte conditii.
Mecanismul derularii incassoului permite in final obtinerea unei plati contra documente, de unde reiese caracterul documentar al platii, indiferent de tipul de incassoului, simplu sau documentar.
Partile implicate in derularea unui incasso, indiferent de caracterul sau, simplu sau documentar sunt urmatoarele:
ordonatorul (exportatorul) – clientul care incredinteaza operatiunea de incasso bancii sale
banca emitenta- banca la care ordonatorul a incredintat operatiunea de incasso;
banca insarcinata cu incasare – orice banca, alta decat banca emitenta, intervenind in operatiunea de incasso.
Bancile actioneaza numai in conformitate cu instructiunile date prin ordinul de incasso, in concordanta cu “Regulile uniforme pentru incasso (RUI)”.Regulile uniforme pentru incasso sunt redate in intregime in cadrul Publicatiei nr.522/1995, stabilind obligatiile si responsabilitatile tuturor partilor implicate in tranzactie pe care banca trebuie sa le respecte.
CAP. II VIRAMENTUL SI MECANISMUL DE EFECTUARE A ACESTUIA
2.1. PREZENTARE GENERALA A VIRAMENTULUI
Aparitia si dezvoltarea bancilor, atragerea treptata a firmelor si persoanelor in cadrul clientelei bancilor a dus la extinderea si modificarea esentiala in structura numerarului simplificand platile, determinand aparitia viramentului ca modalitate de efectuare a platilor.
Viramentele sunt folosite ca mijloc principal de stingere a drepturilor si obligatiilor banesti rezultate din: livrari de marfuri, executari de lucrari, prestari de servicii, virari de impozite si taxe la bugetul de stat, acordari si rambursari de credite, plata primelor de asigurare, finantarea si creditarea investitiilor, etc. Numai pana la anumite limite operatiile de incasari si plati se efectueaza cu numerar.
Necesitatea viramentelor decurge din relatiile economice-banesti care iau nastere intre agentii economici, institutii organe financiare, bancare, de asigurari, etc. Calea preferata de stingere a drepturilor si obligatiilor rezultate din aceste relatii o constituie incasarile si platile fara numerar.
Viramentele restrang la minimum platile cu numerar. Operatiunile fara numerar accelereaza viteza de circulatie a marfurilor si a banilor, stimuleaza utilizarea rationala a activelor circulante si accelerarea vitezei lor de rotatie.
Utilizarea banilor in numerar pentru circulatia marfurilor ar provoca o incetinire a rotatiei activelor circulante, greutati legate de confectionarea, de pastrarea si de eliberarea sumelor banesti si o crestere masiva, a masei de bani pusa in circulatie. Platile in numerar ingreuneaza mult controlul bancar.
Operatiunile fara numerar inlatura intarzierile de plati si lichideaza platile intarziate, accelereaza, circulatia documentelor de plata si duc la efectuarea la timp a platilor, deoarece formele si instrumentele de decontare se pot adapta particularitatilor si raporturilor reciproce dintre furnizori si cumparatori.
Viramentele sunt organizate si se desfasoara pe baza urmatoarelor principii:
Disponibilitatile de capital ale agentilor economici, institutiilor, organizatiilor cooperatiste se pastreaza in conturile pe care le au deschise la unitatile bancare.
Incasarile si platile de orice natura, peste anumite limite, intre agentii economici se efectueaza de regula, pe calea viramentelor in si din conturile deschise la banca, pe baza instrumentelor de decontare emise fie din initiativa platitorului (debitorului), fie din initiativa furnizorului (creditorului).
Plata imediata si integrala se efectuaeaza numai dupa primirea si receptionarea marfurilor livrate, lucrarilor executate si serviciilor prestate.
Titularii de conturi dispun liber de mijloace banesti pastrate in cont la banca, platile facandu-se numai cu consimtamantul sau din ordinul cumparatorului (platitorului).
Agentii economici care livreaza marfuri, executa lucrari sau presteaza servicii au dreptul sa pretinda clientilor care intarzie in mod repetat plata si le creeaza greutati financiare sa le asigure anticipat sumele necesare efectuarii paltilor.
Platile din conturile agentilor economici se efectueaza numai in limita disponibilotatilor si a creditelor acordate.
Decontarile fara numerar reprezinta circa 85% din totalul operatiunilor banesti din economie. Efectuarea prompta a viramentelor influenteaza favorabil desfasurarea activitatii agentilor economici, viteza de rotatie a capitalului circulant, realizarea veniturilor si cheltuielilor bugetare.
In cadrul operatiunilor de transfer a fondurilor, de deplasare a unei/unor sume dintr-un cont in alt cont bancar prin eliminarea numerarului, viramentul detine cea mai mare pondere.
Prin virament se efectueaza trecerea unei sume de la un depozit la altul infaptuindu-se circulatia monedei scripturale. In cadrul aceleiasi banci sau, in general in sistemul bancar, a conturilor celor doua subiecte ale raportului de plati, devine posibila efectuarea operatiei scriptice astfel: trecerea sumei dintr-un cont (din contul persoanei platitoare) in alt cont (al persoanei beneficiare).
Semnificatia acestui procedeu are mai multe interpretari. O prima interpretare decurge din considerarea procedeului din punct de vedere economic al circulatiei monetare.
Depozitele bancare concretizate prin soldul conturilor titularilor la banci reprezinta forme de sedimentare a detinerii monetare, aflate sub forma scripturala.
Intr-o alta interpretare detinerile de depozite bancare exprima creante ale tertilor fata de banca, iar viramentul reprezinta un procedeu de transfer al creantelor intre creditorii bancii.
Din caracterul abstract al operatiunii viramentului decurg urmatoarele consecinte:
Banca nu poate cenzura un ordin de virament emis de clientul titular al contului, atunci cand acest cont are sold creditor. Exceptie face situatia in care sunt nesocotite normele de ordine publica privind ordinea efectuarii viramentelor.
Banca nu trebuie sa verifice cauza juridica a ordinului de virament, pentru ca validitatea viramentului nu depinde de validitatea actului juridic care se realizeaza prin acest procedeu bancar. Aceasta concluzie este susceptibila de a fi amendata numai in situatia in care sunt aplicate normele legale de ordine publica.
Banca nu este obligata sa verifice ca autorul ordinului de virament are capacitatea juridica de a efectua actul juridic realizat prin virament.
Viramentul are ca efect nasterea unui drept de creanta al beneficiarului fata de banca si concomitent stingerea eventualei creante anterioare a emitentului fata de banca.
2.2. VARIETATILE VIRAMENTULUI
Clasificarea viramentului:
Virament intern (intrabancar) – care se efectueaza intre doua conturi deschise la aceeasi banca.
Viramentul extern (interbancar) – este efectuat intre doua conturi deschise la banci diferite si se realizeaza in etape:
Platitorul emite ordinul de virament cerand bancii sale sa-i debiteze contul cu o anumita suma pentru a se credita contul beneficiarului deschis la o alta banca;
Banca platitorului pune la dispozitia bancii beneficiarului un credit egal cu aceasi suma;
Banca beneficiarului crediteaza contul acestuia;
Intre cele doua banci se realizeaza reglementarea conturilor prin casa de compensatii interbancare.
Data viramentului – ziua in care suma este pusa la dispozitia beneficiarului prin creditarea contului acestuia de catre banca sa.
Data viramentului prezinta relevanta juridica:
In cazul revocarii ordinului de catre emitent, pentru a rezolva problema efectelor revocarii. Revocarea este fara efect daca a fost inregistrata la banca dupa data viramentului.
In cazul falimentului platitorului, pentru determinarea opozabilitatii platii fata de creditori;
In cazul propririi soldului creditor al contului platitorului, pentru a se stabilii daca proprirea mai poate fi validata pentru suma care priveste ordinul de virament;
In cazul propririi soldului creditor al contului beneficiarului pentru a se hotari daca banca acestuia ii datoreaza suma corespunzatoare.
Uneori viramentul presupune participarea unei terte banci, care joaca rolul de intermediar intre banca platitorului si banca beneficiarului.
Banca intermediara poate actiona ca mandatar al bancii emitentului ordinului de virament. In consecinta ordinul de virament poate fi revocat cat timp banca intermediara nu l-a transmis, beneficiarului. Daca banca intermediara actionaeaza ca mandatar al bancii beneficiarului, ordinul de virament nu mai poate fi revocat dupa ce a fost primit de banca intermediara.
Ca procedeu de infaptuire al platilor, viramentul poate fi diferit functie de sensul din care se dispune si se efectueaza plata.
Tipul predominant este viramentul de credit (credit transfer) prezent in majoritatea situatiilor. In acest sistem operatiile se deruleaza in ordinea urmatoare:
Platiorul ordona bancii sale, care astfel indeplineste functia de banca platitoare, sa promoveze ordinul de plata catre beneficiarul dat.
Banca platitoare preia suma din contul platitorului si efectueaza plata catre banca creditorului.
Banca creditorului inscrie suma in contul beneficiarului.
Procedeul respectiv se foloseste in scopul realizarii efective e platii in conditiile utilizarii celor mai comune instrumente de plata: cambia, cecul, ordinul de plata etc.
Capacitatea de a platii in orice moment este o expresie a vitalitatii firmei.
Totusi functioneaza si viramentul de debit (debit transfer) folosirea acestei forme nu contrazice deloc dreptul platitorului de a dispune de resursele sale.
Viramentul de debit are urmatoarea filiera:
Platitorul imputerniceste creditorul pentru astfel de operatiuni. Concomitent el solicita bancii sale aprobarea pentru astfel de operatiuni, aprobare care este acordata in corelatie cu alte banci participante in sistemele de plati respective.
Creditorul depune documentatia la banca sa.
Banca platitorului include pentru plata suma respectiva la data stabilita, data scadentei de plata, iar dupa efectuarea platii suma revine, pe filiera bancara, in contul creditorului.
2.3. INSTRUMENTELE DE PLATA PRIN VIRAMENT
2.3.1. ORDINUL DE PLATA
In practica bancara viramentul este consacrat sub forma ordinului de plata.
Ordinul de plata este un instrument de plata si de decontare utilizat pentru stingerea unor obligatii devenite exigibile, respectiv o dispozitie data de un client al bancii sale in scopul efectuarii unei plati in favoarea unei terte persoane.
Banca Nationala a elaborat regulamentul nr.8/19.08.1994 privind ordinul de plata.
Este instrumentul cel mai des utilizat in platile fara numerar. El este o dispozitie neconditionata data de catre emitentul ordinului unei banci de a pune la dispozitia unui beneficiar, o suma de bani.
Ordinul de plata este emis in nume propriu si pe cont propriu, platitorul putand fii un client al bancii initiatoare sau chiar banca destinatoare.
Pentru ca dispozitia data sa poata deveni ordin de plata, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
banca receptoare sa dispuna de fondurile banesti, fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie incasarea lor de la cel cea dat dispozitia (emitentul);
plata sa nu fie facuta la cererea beneficiarului.
Plata se face de catre platitor a unui ordin de plata si se finalizeaza prin acceptarea respectivului ordin de plata de catre banca destinatara.
Ordinul de plata are urmatoarele mentiuni:
este neconditioant;
numele sau denumirea platitorului si numarul contului acestuia;
denumirea bancii initiatoare;
elementele de identificare si autentificare a emitentului de catre banca initiatoare.
Se considera ca plata este efectuata in momentul debitarii contului emitentului, sau cand banca emitatoare crediteaza contul bancii receptoare.
Se mai considera ca plata este efectuata in momentul in care decontarea finala este operata prin creditarea contului bancii receptoare deschis la Banca Nationala a Romaniei.
Ordinul de plata este revocabil adica, poate fi anulat inainte de a fi incasat de catre beneficiar pana la efectuarea platii.
Ordinul de plata poate fi emis pe suport de hartie (clasic) sau pe suporturi neconventionale (magnetic sau electronic).
Platitorul plateste comisioanele bancii pentru procesarea si onorarea ordinului de plata. Daca insa intarzie executarea platii din vina ei, banca plateste dobanzi de intarziere.
In momentul in care transferul de credit este acceptat, banca destinatara devine obligata fata de beneficiar pentru suma inscrisa in ordinul de plata acceptat.
Finalizarea transferului de credit nu impiedica exercitarea dreptului beneficiarului de a recupera ulterior totalul spezelor bancare de la platitor.
Folosirea ordinului de plata a simplificat mult circuitul bancar al documentelor accelerand transferul de sume in economie.
2.3.2.CAMBIA
Cambia reprezinta un titlu de credit negociabil si, in acelasi timp, un instrument de plata, care constata si atesta obligatia asumata de catre debitor de a plati la vedere sau la scadenta, beneficiarului, sau la ordinul acestuiam, o anumita suma de bani.
Caracteristicile cambiei:
este transferabila (trece de la o persoana la alta, ramanand obligatia platitorului sau debitorului);
este negociabila; o data cu cambia se transfera si creanta,in timpul transferului negociindu-se la valoarea de piata;
cei ce detin cambia raspund solidar in cazul in care ultimul detinator al cambiei nu isi poate primi banii la scadenta;
este un instrument de plata pe termen lung intre parti exista relatii de credite, iar cambia este tocmai o expresie a acestor relatii.
Cambia cuprinde urmatoarele elemente:
denumirea de cambie;
ordinul neconditionat de a plati;
numele celui care trebuie sa plateasca;
locul si data emiterii;
semnatura celui care emite cambia.
Este un titlu de credit si este inscris sub semnatura privata.
2.3.2.1. Biletul la ordin
Biletul la ordin presupune doi participanti, si anume: beneficiarul si paltitorul.
Operatiunile cu biletul la ordin au loc in cazul tranzactiilor comerciale. Beneficiarul vinde marfa in favoarea cumparatorului, care devine astfel debitor, adica viitorul platitor.
Acest debitor semneaza biletul la ordin, obligandu-se sa efectueze plata la scadenta. Emitentul biletului la ordin va mentiona “voi plati acest bilet la scadenta” si va semna.
2.3.2.2. Trata
Exista trei participanti in cazul tratei:
tragatorul;
trasul;
beneficiarul.
Tragatorul este cel care da ordinul sa se plateasca. El obliga pe tras sa platesca. Beneficiarul poate fi o persoana in favoarea careia se face plata, fiind interzisa tragerea unei cambii in favoarea altei cambii.
Cand beneficiarul nu este tragatorul, se poate ca aceasta cambie este trasa pentru un tert.
Obligatia cambiala poate fi asumata prin mijlocirea unui mandatar sau a unui reprezentant. Tragatorul cambiei raspunde de acceptarea si plata ei, neputandu-se elibera in nici un caz expres in cambie.
Cambia este transmisibila prin gir (andosare).
Girul poate fi facut chiar in interesul trasului, al tragatorului sau al oricarui alt obligat. Acestia pot sa gireze din nou cambia.
Girarea titlului de catre o societate bancara se numeste scontare si constituie o modalitate prin care posesorul cambiei isi poate procura prin gir fonduri inainte de scadenta.
Girul trebuie sa fie inscris pe cambie sau pe prelungirea acesteia si sa fie semnat de girant. Daca trasul nu poate plati, beneficiarul cambiei cere executia acceptantilor si avalistilor, iar acest demers se numeste protest.
2.3.3. CECUL
Cecul reprezinta un ordin scris dat de un client bancii sale prin care cere acesteia sa plateasca o anumita suma, fie lui prin retrageri de numarar, fie de catre o persoana specificata de client pentru plata unei datorii.
Este un mijloc banesc, un titlu de credit, un instrument si un ordin de plata care serveste la efectuarea operatiunilor de decontare (plata) interne si inetrnationale.
Cecul pune in legatura directa trei persoane: tragator, tras, beneficiar.
Tragatorul este cel care emite cecul, acesta in baza unui disponibil constituit in prealabil la o banca da un ordin neconditioant acesteia, aflata in pozitia de tras, sa plateasca la prezentare o suma de bani, determinata unei terte persoane sau insusi tragatorului aflat in pozitia de beneficiar.
Cecul se trage, deci asupra bancii in limita fondurilor emitentului constituite in prealabil la o valoare corespunzatoare cecului, certa, lichida, exigibila si disponibila.
Exista posibilitatea certificarii de catre banca a existentei acoperirii cecului emis prin:
certificarea cecului, in cazul in care banca pentru un numar de zile suma restanta;
vizarea cecului, situatie in care banca certifica existenta depozitului, dar se obliga sa-l blocheze.
Cecul contine urmatoarele elemente principale:
denumirea de cec, cuprinsa in insusi textul instrumentului de plata;
ordinul neconditionat de a se plati o anumita suma de bani scrisa in cifre si in litere de catre o banca din disponibilitatile pe care tragatorul le are la ea;
numele trasului (de obicei a unei banci) care trebuie sa plateasca suma inscrisa pe cec;
locul unde urmeaza sa se efectueze plata;
data si locul emiterii cecului;
semnatura tragatorului, adica a persoanei care emite cecul.
Lipsa unui singur element din cele mentionate mai sus determina pierderea caracterului de instrument de plata si titlu de credit, el devenind doar o dovada a raporturilor civile ce au loc intre emitent (tragator) si beneficiar.
Cecul trebuie sa aiba acoperire (provizionul) din care sa se efectueze plata la scadenta.
Provizionul poate fi constituit din depozitul bancar al tragatorului sau dintr-un credit bancar acordat de tras (banca), tragatorului.
Provizionul trebuie sa fie cert, lichid, exigibil, disponibil, prealabil emiterii si cel putin egal cu suma inscrisa in cec.
Cecul este un instrument cu plata la vedere datorita faptului ca banca este obligata sa achite la prezentare sau intr-un termen foarte scurt.
Din punct de vedere al beneficiarului exista:
cec nominativ (girabil) se plateste uneei persoane cu sau fara clauza la ordin;
cec la purtator (cineva desemnat de beneficiar) se plateste fie persoanei desemnate de beneficiar, fie purtatorului acestuia.
Comparativ cu ordinul de plata, cecul este mai putin folosit. Ordinul de plata este mai sigur si mai eficient din punct de vedere al beneficiarului.
Dezavantajul folosirii cecului este acela ca circuitul documentelor este dublu, de unde o perioada mai lunga de timp necesar realizarii transferurilor banesti.
2.3.4. CARTILE DE PLATA (CARTELE CARDURI)
Tot mai des folosit, acest instrument de plata presupune trei participanti:
emitatorul;
detinatorul;
comerciantul.
Este un instrument de plata fara numerar, prin care posesorul autorizat al cartii plateste, achita contravaloarea unor bunuri sau servicii, numai de la anumiti comercianti (vanzatori) abilitati sa accepte asemenea carti (plati).
Prin utilizarea cartilor de plata se mai pot obtine lichiditati de la banca emitenta, in limitele soldului din cont.
Functiile cartilor de plata sunt:
de credit;
de debit;
de obtinere de numerar;
de transfer electronic de fonduri la punctele de vanzare;
de garantare a cecurilor;
multifunctionale.
Cartile de plata magnetice sunt emise de banci, sunt confectionate din material plastic, prezinta pe fata denumirea si simbolul emitentului, numarul cartii de plata, numele posesorului autorizat si data expirarii. Pe verso este o banda magnetica si un loc de semnatura.
Cartile de plata cu microprocesor (inteligente) au memorie si circuite integrate, iar informatiile sunt grupate pe mai multe niveluri (securitate, aplicatie, operare). Sunt emise de catre banci, dar si de firme.
Cartea de credit se caracterizeaza prin faptul ca posesorului ei i-a fost aprobata si deschisa o linie de credit.
Cartea de debit se caracterizeaza prin faptul ca permite posesorului ei sa procure bunuri si servicii prin debitarea directa a contului sau personal.
2.3.5. PLATILE ELECTRONICE
Aceste instrumente presupun un transfer electronic al fondurilor (banilor), constituind circuitul monedei electronice.
Moneda electronica reprezinta totalitatea instrumentelor si tehnicilor moderne care permit transferul de fonduri fara suport de hartie sau magnetic.
In sistemul electronic de transfer al banilor intervin urmatoarele verigi:
– distribuitorul automat de numerar
– automatul bancar (bancomatul)
– terminalele de la punctele de vanzare.
2.4. TEHNICI DE REALIZARE A VIARMENTULUI
Formele si instrumentele de realizare a viramentelor se adapteaza conditiilor tranzitiei la economia de piata si sunt determinate de diversitatea relatiilor economice, de complexitatea si specificul activitatii agentilor economici si al institutiilor.
Formele de deconatre utilizate in relatiile de plati intre agentii economici sunt urmatoarele:
forme fara rezerve prealabila a sumelor necesare platilor care presupun existenta capacitatii de plata a agentilor economici, cum este acceptarea.
forme si instrumente de asigurare cu anticipatie a sumelor necesare efectuarii platilor, cum sunt acreditivul si scrisoarea de garantie bancara.
Instrumentele ce se folosesc in efectuarea viramentelor sunt: dispozitia de plata cu si fara factura, dispozitia de incasare cu factura, cecul de decontare, biletul la ordin, cambia, trata, mandatul postal, rambursul postal etc.
In relatiile de plati se poate utiliza unul sau altul dintre aceste instrumente, aceasta fiind exclusiv la latitudinea agentilor economici, singurii in masura sa hotarasca asupra modalitatilor care sa le permita asigurarea incasarii integrale si la termen a contravalorii marfurilor livrate, a lucrarilor si serviciilor prestate.
Viramentele se pot efectua pentru orice suma, fara stabilirea unor limite minime obligatorii.
Pentru orice operatiune efectuata, banca este indreptatita sa perceapa comisioane, taxe si speze.
Documentele initiate de platitori sunt primite la ghiseele bancii spre decontare numai in limita disponibilitatilor existente in conturi sau a creditelor aprobate. In caz contrar, documentele se restituie acestora.
Documentele de decontare initiate de furnizori, primite de la alte unitati bancare, in cazul lipsei resurselor de plata se remit sub semnatura platitorilor care hotarasc pe proprie raspundere asupra ordinii de plata a oricarei datorii, sumandu-si riscurile ce decurg din eventualele plati neefectuate la termen.
2.4.1. ACCEPTAREA
Acceptarea este consimtamantul cumparatorului pentru efectuarea platii solicitate de furnizor, prin intermediul bancii pentru marfuri livrate, lucrari efectuate sau servicii prestate, precum si ordinul dat de aceasta unitatii bancare care il deserveste pentru achitarea unei sume de bani datorate furnizorului sau oricarui creditor titular de cont, indiferent de provenienta obligatiei de plata.
Decontarea prin acceptare se intrebuinteaza, de regula atunci cand intre agentii economici exista raporturi contractuale permanente.
Plata prin acceptare se realizeaza prin intermediul instrumentelor de plata emise:
– din initiativa cumparatorului (debitorului) care sunt:
ordinul de plata;
cecul din carnetul cu sau fara limita de suma;
– din initiativa sau la cererea furnizorului (creditorului) prin intermediul instrumentului de plata denumit dispozitie de incasare.
Particularitatile decontarii prin acceptare sunt urmatoarele:
– plata se face cu consimtamantul prealabil al cumparatorului, in localitatea acestuia si numai intr-un anumit interval de timp. In acest mod se asigura controlul cumparatorului asupra furnizorului in ce priveste respectarea clauzelor contractuale si comenzilor.
– achitarea marfurilor, a lucrarilor executate si a serviciilor prestate are loc numai dupa primirea si receptionarea lor.
2.4.2. ACREDITIVUL
Acreditivul este ordinul dat de o unitate bancara care serveste pe cumparator, la cererea acestuia, unitatii bancare care il serveste pe furnizor, de a plati furnizorului, intr-un anumit termen, valoarea marfurilor livrate, a lucrarilor executate sau a serviciilor prestate, in conformitate cu clauzele contractului dintre parti.
Este o forma sigura de decontare pentru furnizor si se caracterizeaza prin aceea ca suma respectiva se defalca prin contul cumparatorului, tinandu-se intr-un cont separat la dispozitia furnizorului la banca acestuia.
Plata se face in localitatea furnizorului, pe masura livrarii marfurilor, executarii lucrarilor si prestarii serviciilor.
Constituirea acreditivului se face fie, din contul curent al platitorului fie cel mai adesea din credite bancare.
Agentul economic platitor trebuie sa aiba asigurat accesul la credite, trebuie sa prezinte garantii mobiliare care nu au mai fost utilizate pentru obtinerea altor credite concomitent.
Acreditivele se deschid in favoarea furnizorilor pe baza cererilor agentilor economici platitori care au disponibilitati proprii in conturile lor curente sau au primit credite bancare.
Cererea de deschidere a acreditivului, formulata pe o dispozitie de plata cuprinde:
suma acreditivului;
denumirea;
sediul furnizorului si unitatea banacara la care are contul;
denumirea si adresa unitatii bancare la care se deschide acreditivul;
felul, cantitatea si pretul unitar al marfii, al lucrarilor sau serviciilor care fac obiectul contractului;
denumirea si adresa destinatarului marfii;
termenul de valabilitate al acreditivului;
documentele ce trebuie sa fie prezentate de furnizor pentru efectuarea platii (factura, eventual certificatul de calitate, certificatul de analiza a marfurilor, procesele verbale de receptie, etc).
In caz de nevoie, la cererea platitorului si cu aprobarea bancii termenul de valabilitate al acreditivului poate fi prelungit.
Acreditivul se poate deschide si pe baza telegramei data de cumparator furnizorului si unitatilor bancare respective.
Aceasta forma de decontare este avantajoasa pentru furnizor intrucat ii da certitudinea incasarii valorii productiei livrate, in timp ce cumparatorul este defavorizat banii lui sunt blocati intr-un cont special si nu poate fi utilizat decat in favoarea unui singur furnizor. Cumparatorul nu primeste dobanda pentru suma rezervata in acreditiv.
2.4.3. SCRISOAREA DE GARANTIE
Scrisoarea de garantie este documentul prin care banca platitorului confirma, la cererea acestuia, ca pentru anumite cazuri bine precizate va asigura, pe o anumita perioada de timp si in limita unei sume determinate, efectuarea platilor prevazute in aceasta scrisoare din credite bancare, atunci cand la data solicitarii platii de catre furnizor, platitorul nu are alte disponibilitati de plata.
Sistemul platii pe baza scrisorii de garantie impune si implicarea sucursalei, centralei bancii unde platitorul are deschis contul.
Documentatia depusa pentru eliberarea scrisorii de garantie se inainteaza centralei spre analiza si aprobarea emiterii scrisorii de garantie.
In vederea eliberarii scrisorii de garantie, agentii economici cumparatori prezinta la unitatile bancare la care au contul deschis o cerere de credite care cuprinde atat datele pentru aprobarea creditelor, cat si elemntele necesare emiterii scrisorii de garantie, adica:
suma platilor a caror garantare se solicita;
denumirea agentului economic furnizor;
sediul, numarul contului si unitatea bancara la care este deschis;
precizari cu privire la felul, calitatea si cantitatea marfurilor, lucrarilor si serviciilor contractate pentru care se solicita scrisoare de garantie, mentionandu-se numarul si data ei;
termenul de valabilitate al scrisorii;
documentele pe care furnizorul trebuie sa le prezinte la banca in vederea efectuarii decontarii.
Scrisoarea de garantie poate avea ca termen de valabilitate scadenta creditului.
Valabilitatea scrisorii de garantie inceteaza la folosirea integrala, la expirarea termenului fixat, precum si la cererea platitorului cu acordul prealabil al furnizorului.
Din punct de vedere juridic, scrisoare de garantie bancara intra in categoria contractelor de garantie.
Contractul de garantie este un contract accesoriu al unui contract partial, care poate fi un contract de vanzare-cumparare, de prestare de servicii, de acordare a unui imprumut, de comision etc.
Partile care intervin intr-o scrisore de garantie bancara sunt:
banca garanta (sau o terta firma garanta), debitorul principal si beneficiarul.
Banca garanta apare ca debitor acesoriu fata de beneficiarul garantiei, astfel ca trebuie agreata de ambii parteneri.
Debitorul principal sau ordonatorul este acela care solicita bancii garantie, pe care ulterior o va remite beneficiarului.
Beneficiarul garantiei care cauta sa-si asigure anumite drepturi, pentru cazul in care debitorul principal nu isi indeplineste obigatiile asumate prin contractul incheiat, obligatii care constituie obiectul scrisorii de garantie bancara.
Pentru efectuarea decontarilor in prezent unitatile operative ale bancilor se folosesc de doua categorii de instrumente de plata in functie de cel care initiaza plata.
Instrumente emise din initiativa platitorului:
ordinul de plata
Instrumente din initiativa beneficiarului:
cecul
Desi a fost preconizat a se renunta la dispozitia de plata inca se mai folosea pentru decontarile cu bugetul statului.
Banca Nationala a luat masuri privind utilizarea efectelor de comert ca si instrumente de plata – cambia si biletul la ordin. Cadrul normativ este stabilit dar acesta nu se utilizeaza. S-a stabilit cadrul normativ si pentru utilizarea cartilor de plata, care ofera reale posibilitati de perfectionare a sistemului decontarilor, oferind cel mai modern instrument de decontare.
CAP.III. INSTRUMENTELE DE PLATA PRIN VIRAMENT
3.1.CECUL
Cecul reprezinta un ordin scris dat de client (titular de cont) bancii sale prin care cere acesteia sa plateasca o anumita suma, fie lui pentru retrageri de numerar, fie catre o persoana specificata de client, pentru plata unei datorii.
Cecul, denumit si titlu in reglemantarile legale, este un instrument de plata, inclusiv un titlu de credit, care pune in legatura in procesul crearii sale trei persoane : tragatorul, trasul si beneficiarul.
Instrumentul este creat de tragator care, in baza unui disponibil constituit in prealabil la o societate bancara, da ordin neconditionat acesteia, care se afla in pozitia de tras, sa plateasca la prezentare, o suma determinata unei terte persoane sau insusi tragatorului emitent aflat in pozitia de beneficiar.
Conceptul de cec se defineste ca fiind o fila de cec, iar conceptul de carnet de cecuri se defineste ca numarul filelor de cec inseriate, numerotate etc., care compun un carnet.
Mentiuni obligatorii ale cecului :
denumirea de cec trecuta in insusi textul titlului si exprimata in limba intrebuintata pentru redactarea acestui titlu. Lipsa denumiri de cec atrage nulitatea instrumentului.
ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani.
numele celui care trebuie sa plateasca (trasul). Persoana aflata in pozitia de tras intr-un cec poate fi numai o societate bancara, nerespectarea acestei prevederi duce la nulitatea cecului.
locul unde trebuie facuta plata. Indicarea adresei exacte unde urmeaza sa se faca plata este obligatorie pentru ca beneficiarul cecului sau societatea bancara unde isi are deschis contul, sa stie unde sa-l prezinte pentru incasarea sumei inscrise pe cec.
locul emiterii. Daca locul emiterii nu este indicat expres pe cec, se va considera ca loc al emiterii locul indicat langa numele tragatorului.
Data emiterii. Cecurile trebuie sa poarte mentiuni clare privind ziua, luna si anul emiterii pentru a permite:
Calcularea de catre tras a termenului de prezentare la plata, termen dupa expirarea caruia posesorul decade din drepturile sale de regres;
Constatarea capacitatii legale a tragatorului in momentul aplicarii semnaturii sale pe instrument.
Data emiterii trebuie sa fie unica, posibila si certa.
semnatura celui care emite cecul (tragatorul).
Cecurile vor fi semnate numai de catre persoanele imputernicite si reprezentantii legali ai societatii conform datelor inscrise in Fisa specimenelor de semnatura.
3.1.1.TIPURI DE CECURI
Cele mai importante criterii in functie de care putem clasifica cecurile sunt:
beneficiarul platii si modul de incasare.
Din punct de vedere al modului in care este stipulat beneficiarul exista urmatoarele tipuri:
cec nominativ (cec girabil), care se plateste unei anumite persoane, cu sau fara clauza la ordin, el nu poate fi transmis prin gir sau andosare, ci numai pe calea cesiunii ordinare;
cec la purtator, se plateste fie persoanei desemnate de beneficiar, fie purtatorului acestuia. Acest tip de cec se transmite prin simpla remitere de la un purtator la altul.
Dupa modelul de incasare, distingem urmatoarele tipuri de cec:
cec nebarat;
cec barat;
cec de virament;
cec certificat;
cec circular;
cec de calatorie.
Cecul nebarat (de casa sau alb), se plateste cash (in numerar) sau in cont, fara nici un fel de restrictii, la dorinta beneficiarului sau in alb.
Cecul barat, denumirea este data de cele doua linii paralele (verticale sau oblice) oriunde pe suprafata cecului. Exista doua tipuri de cecuri barate: cec cu barare generala, cand in spatiul delimitat de cele doua linii nu are nimic inscris si care circula prin gir, fiind valabil numai in posesia ultimului detinator, cec cu barare speciala, daca in spatiul dintre cele doua linii este inscrisa denumirea bancii. Bararea cecurilor se poate face, fie in momentul emiterii, fie in cursul circulatiei sale, de catre oricare dintre posesorii ulteriori ai instrumentului respectiv.
In ambele cazuri, beneficiarul este obligat sa recurga la serviciile unei banci printr-o unitate apartinand acesteia si care sa primeasca plata in locul sau.
Cec de virament, este insotit de clauze ca “platibil in cont” sau numai prin virament. Deci, plata cecului se face numai scriptural, creditandu-se contul beneficiarului, operatiunea echivaland practic cu plata cecului.
Cec certificat, este instrumentul prin care o banca aflata in pozitia de tras confirma, inaintea remiterii cecului catre beneficiar, existenta fondurilor necesare efectuarii platii ordonate. Certificarea cecului este ceruta bancii de catre emitentul tragator inainte de a-l da la plata sau de catre unul din posesorii ulteriori, beneficiari ai cecului.
Cec circular, este un titlu de credit la ordin emis de o banca asupra subunitatilor sale sau asupra altei banci. Prezinta urmatoarele caracteristici mai importante:
Este platibil la vedere, in termen de 30 zile de la emiterea in oricare din locurile indicate pe cec de emitent (tragator), care are, de regula, si calitatea de tras; daca tragatorul si trasul nu sunt una si aceeasi banca este obligatoriu ca intre ei sa existe intelegeri bilaterale
Emitentul se obliga definitiv sa efectueze palta cecului in favoarea beneficiarului care este si clientul sau. Plata cecului se face din disponibilul constituit in prealabil de beneficiar, clientul sau. Beneficiarul i se poate efectua palta la oricare din locurile indicate pe instrument de catre banca emitenta.
Utilizarea cecului circular ca instrument de plata, presupune existenta urmatoarelor mentiuni obligatorii:
denumirea expresa de cec circular;
promisiunea neconditionata a bancii de a plati la vedere o anumita suma de bani;
numele primitorului, clientul bancii emitente;
data si locul emiterii cecului;
semnatura reprezentantului legal al bancii emitente.
Cecul de calatorie, se emite ca si biletele la banca in suma fixa si se exprima atat in moneda proprie, cat si in valuta. Se pune in circulatie, fie in perioadele de timp limitate, fie in perioadele nedeterminate.
Utilizarea cecului de calatorie se caracterizeaza prin urmatoare succesiune a operatiilor:
Tragatorul emitent vind cecul de calatorie unei persoane care devine posesor;
Posesorul, in momentul cumpararii, semneaza pe fiecare cec in prezenta emitentului;
Posesorul le remite altei persoane, care devine beneficiar, in schimbul obtinerii de bunuri, servicii sau chiar numerar;
Beneficiarul incaseaza suma inscrisa pe cec de la banca locala recupereaza suma de la banca emitenta, prin relatii operative interbancare.
3.2.CAMBIA
Cambia este un instrument de plata ce exprima obligatia asumata de un debitor de a plati la scadenta o suma de bani determinata, in favoarea unui beneficiar.
Este un efect de comert, un titlu de credit, de obicei pe termen scurt, un instrument de plata, folosit, in economia de piata, intocmit intr-o anumita forma, susceptibila sa circule pe calea girului, prin care emitentul, numit tragator, da ordin altei persoane, numita, tras, sa plateasca neconditionat o suma de bani determinate unei a treia, persoane numita beneficiar, la o anumita data (scadenta) si intr-un anumit loc.
O caracteristica principala a cambiei este transferabilitatea ei. Cambia poate fi transmisa de la o persoana la alta, ceea ce inseamna, pe de o parte, ca obligatia platitorului, in termenii in care a fost formulata, ramane valabila, in timp ce creditorul se poate schimba de nenumarate ori, pe masura ce cambia trece, din diverse cauze, si cu diverse motivatii, din mana in mana. Este transmisibila prin adnosare si negociabila pe piata capitalurilor.
Cambia trebuie sa cuprinda obligatoriu urmatoarele elemente esentiale:
denumirea de cambie;
ordinul pur si simplu de a plati o suma bine determinata, exprimata intr-o anumita valuta si inscrisa in cifre si litere (daca suma in cifere nu este aceeasi cu suma in litere, ramane valabila aceasta din urma, iar in cazul cand in cambie suma in cifre si litere este inscrisa de mai multe ori ramane valabila suma cea mai mica);
numele, prenumele si adresa trasului (persoanei care trebuie sa plateasca);
scadenta care poate fi la o zi fixa calendaristica, la vedere, la un anumit termen anumit de la data emiterii, iar daca nu este indicata scadenta se considera ca se plateste la vedere;
locul unde urmeaza sa se efectueze plata;
numele, prenumele si adresa beneficiarului (o cambie nu poate fi emisa la purtator);
data (anul, luna, ziua) si locul emiterii;
semnatura tragatorului, care in ultima instanta atesta valabilitatea cambiei.
Lipsa uneia dintre aceste elemente poate duce la pierderea valabilitatii cambiei.
Elemente de certitudine ale cambiei
Elementele care dau o certitudine, o garantie reala a acestui efect de comert sunt:
ordinul neconditionat de plata;
provizionul;
acceptarea;
avalul.
Ordinul neconditionat de a plati o suma la scadenta este data de tragator trasului, pentru ca acesta sa plateasca suma inscrisa pe cambie.
Ordinul de plata trebuie sa fie clar, precis, fara echivoc si neconditionat, cu alte cuvinte trebuie sa fie “pur si simplu”. Ordinul neconditionat de plata este dat prin expresiile imperative de “veti platii” sau “platiti”.
Provizionul reprezinta o suma de bani pe care tragatorul o are la tras in depozit si in baza caruia el poate da ordinul neconditionat de plata prin cambia “trasa” asupra trasului. Provizionul poate fi trimis trasului incepand de la data emisiunii cambiei pana cel mai tarziu la scadenta.
Creanta trasului ca sa constituie un provizion trebuie sa aiba la baza:
1. O livrare de marfuri, efectuarea unei prestari etc. din partea tragatorului catre tras, iar acesta din urma ii datoreaza la scadenta pretul.
2. O remitere de efecte de comert de care tragatorul bancii sale, care urmeaza sa le incaseze, cu acest prilej devenind astfel debitorul sau.
3. O deschidere de credit pe care trasul, de regula o banca, consimte sa o faca tragatorului. Tragatorului ii revine obligatia sa probeze cu documente ca a livrat marfurile, rezultand in acest mod ca trasul este de rea credinta si se adreseaza protestul pentru refuz de acceptare.
c) Acceptarea cambiei este actul prin care trasul, catre care s-a adresat tragatorul pentru plata prin emiterea titlului, se obliga sa plateasca, la scadenta, suma aratata in cambie, posesorului legitim al titlului. Cu alte cuvinte, acceptarea unei cambii este angajamentul luat in scris pe acest titlu de catre tras ca o plateste la scadenta. Acceptarea consta in semnarea cambiei de catre tras.
Cambia are scadenta “la vedere” sau “la prezentare” fiind platibilain momentul in care ea a fost inmanata trasului, evident ea nu este susceptibila de acceptare.
Prezentarea la acceptare se poate face pana in ziua scadentei la domiciliul trasului.
In cazul ca tragatorul s indicst pe cambie un alt loc decat domiciliul trasului si nu a aratat un tert la care urmaeza sa faca plata, trasul poate indica locul de plata odata cu acceptarea.
Daca nu indica el acest loc de plata, acceptantul este obligat sa plateasca el insusi, iar locul de plata este domiciliul sau.
Acceptarea trebuie sa fie data pentru intreaga suma ori numai pentru o parte din suma. Orice alta restrictie sau conditie scrisa pe cambie, echivaleaza cu un refuz de acceptare.
Diferite feluri de acceptare:
1. Acceptarea completa sau totala este aceea obisnuita si prin care trasul accepta suma de plata fara nici o rezerva.
2. Acceptarea restransa sau partiala – cand trasul, din diferite motive, accepta cambia pentru o suma mai mica.
3. Acceptarea in alb – este aceea care cuprinde numai data si semnatura trasului.
4. Acceptarea “in plin” – cand se mentioneaza de acceptant pe cambie suma, numele sau, data, semnatura si se pune stampila.
5. Acceptarea de complezenta – este in legatura cu cambia de complezenta; la baza acestei acceptari nu exista provizion, trasul avand speranta ca tragatorul ii va remite suma pana la scadenta, pentru a-i plati cambia.
6. Acceptarea conditionata – cand trasul mentioneaza pe cambie ca o va achita numai in cazul indeplinirii unei/unor conditii.
7. Acceptarea prin interventie sau “la nevoie” – este valabila numai pentru cambie, in timp ce plata prin interventie priveste atat cambia, cat si biletul la ordin.
d) Avalul este o garantie personala prin care o persoana, denumita de avalist, adica acela care da avalul, garanteaza obligatia unuia dintre obligatii cambiali, directi sau pe cale de regres, numita avalizat, pentru toata suma mentionata pe titlu sau pe o parte din ea. Avalul nu poate fi conditionat, conform Normelor – cadru nr.6/1994 ale B.N.R.
Avalistul trebuie sa aiba capacitatea juridica si poate da aval pentru oricare din persoanele semnate pe cambie: tras, tragator, acceptant sau girant.
Avalistul trebuie sa indice in mod expres pentru cine da avalul; in lipsa uneia asemenea precizari se considera ca avalul este dat pentru tragator.
Avalul poate fi dat pentru intreaga valoare a cambiei, fie numai pentru o parte a efectului de comert. In cazul ca la scadenta, trasul nu achita titlul, avalistul se poate regresa in justitie, pentru ca dobandeste drepturile rezultate din cambie contra avalizatului, precum si impotriva tuturor acelora care sunt obligati fata de acesta in virtutea efectului de comert respectiv.
3.2.1.MODALITATI DE TRANSMITERE A CAMBIEI
In afara relatiilor intre tragator – tras – beneficiar, cambia poate fi folosita in continuare ca instrument de plata si de credit da catre beneficiar:
in relatiile cu furnizorii sau creditorii sai, cu prestatorii de servicii etc. prin operatiunea de girare sau andosare;
poate fi negociata inainte de scadenta, la o banca comerciala, in vederea procurarii de fonduri prin operatiunea de scontare;
bancile comerciale si alte societati de credit care au in portofoliile lor cambii scontate, prin operatiunea de reescontare la Banca Nationala a Romaniei isi pot procura resurse financiare inainte de scadenta acestor efecte de comert;
prin cesiune;
prin gajare;
prin forfetare.
Girarea sau andosarea cambiei:
Cambiile care au sau nu mentiunea "la ordin" pot circula prin gir.
Scontarea cambiilor
In situatia in cand beneficiarul unei cambii, sau a mai multor efecte de comert, are nevoie de fonduri banesti inainte de scadenta acestora, el o/le poate negocia la o banca comerciala, pentru a-si reintregi sursele fmanciare diminuate temporar prin faptul ca a acceptat sa livreze marfuri pe credit pe termen scurt pe baza de cambii.
Scontarea reprezinta operatiunea prin care posesorul – beneficiar transmite o cambie catre o banca comerciala in vederea ncasarii sale inainte de scadenta. In urma unei asemenea operatiuni, beneficiarului i se va achita o suma mai mica decat valoarea cambiei, diferenta reprezentand scontul si si spezele bancare percepute de banca. Scontul este suma care se deduce din valoarea cambiei, care reprezinta dobanda sumei capitalizate pana la scadenta.
Reescontarea cambiilor
Bancile mici si mijlocii au la dispozitie pentru mobilizarea de surse financiare necesare desfasurarii in bune conditii a activitatii lor, mecanismul reescontului, pentru a nu apela la credite de la o banca mare sau banca centrala.
Aceasta a doua operatie de scontare a cambiilor poarta denumirea de reescontare, iar valoarea titlurilor incasate este diminuata de reescont si spezele bancare ale operatiunii.
Bancile centrale sunt foarte exigente cu efectele de comert prezentate la reescont, restituindu-le imediat pe cele care nu indeplinesc anumite conditii.
Gajarea cambiilor
Conform Normelor cadru nr. 6/1994 ale B. N. R., in Romania cambia poate fi data in garantie pentru asigurarea unei alte creante pe care giratarul o are contra girantului, prin mentionarea in gir a textului "valoarea de gaj", "valoarea in garantie" sau numai "in garantie". In baza acestui gir, detinatorul cambiei poate exercita toate drepturile care izvorasc din cambie, inclusiv dreptul de a se despagubi preferential din valoarea titlului depus la el in garantie pentru creanta datorata de giratar.
Cesiunea cambiilor
Daca tragatorul a mentionat pe cambie clauza "nu la ordin", aceasta numai poate fi transmisibila prin gir, ci numai prin cesiune.
Cesiunea de creanta este un mijloc specific de transmitere a obligatiilor, constand in acordul de vointa prin care creditorul transmite in mod voluntar, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul sau de creanta asupra unei alte persoane care va deveni astfel creditor in locul sau si care va putea incasa de la debitor creanta cedata.
Cesiunea de creanta devine preferabila unui gaj in situatia in care beneficiarul cambiei are nevoie imediata de numerar.
Intre gir si cesiune sunt unele deosebiri, printre care:
la gir, girantul garanteaza in mod solidar plata cambiei la scadenta; la cesiune, creanta cedata iesind din patimoniul cedentului acesta se gaseste la adapost fata de opozitiile indreptate impotriva sa;
cesionarul isi ia asupra sa riscul insolvabilitatii debitorului, deoarece cedentul nu ii garanteaza decat existenta creantei;
la cesiune, cesionarul este obligat sa notifice debitorului cedat cesiune, in timp ce la gir nu este cazul. Dupa primirea notificarii, trasul nu mai poate plati cambia decat beneficiarului cesionar;
cesionarul nu poate dobandi decat drepturile cedentului, in timp ce girantul dobandeste un drept propriu atat asupra debitorului, cat si asupra tuturor celorlalti semnatari cambiali.
Forfetarea creantelor
Forfetarea este o operatiune care a aparut mai recent in relatiile de plati externe si a fost generata de necesitatea incasarii unor creante de catre exportatori, indiferent de forma de concretizare a acestora: garantii bancare, cambii, bilete la ordin, acreditive cu plata la termen etc., toate avand termen de sase luni la patru sau cinci ani, fie corespunzator unor credite pe termen scurt sau mijlociu.
In conditiile existentei unor operatiuni contractate pe credit, se cunoaste faptul ca exportatorul pentru a-si reintregi fondurile diminuate temporar prin livrarile pe credit de diverse produse, dar in special masini, utilaje, echipamente de protectie etc. trebuie sa apeleze la bancile comerciale.
Bancile comerciale fie ca le acorda credite, fie ca sconteaza efectele de comert prezentate de exportatori.
Forfetarea este o operatiune care consta in vanzarea de catre un exportator a unei creante pe termen scurt sau mijlociu asupra unui importator, unei banci sau institutii financiare de specialitate, sub conditia renuntarii de catre acestia la dreptul de regres asupra exportatorului.
3.3.TRATA
Este un instrument de plata, titlu de credit pe termen scurt, frecvent folosit in relatiile Internationale.
Trata este un ordin scris, neconditionat, emis de creditor (tragator) asupra debitorului (trasului) de a plati la vedere (la prezentare) sau la un anumit termen, o suma de bani unei terte persoane (beneficiarului) sau la ordinul acesteia, ori la purtator.
Trata trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente:
denumirea de trata,
locul si data emiterii,
ordinul neconditionat de a se plati o anumita suma,
numele, prenumele si adresa trasului,
scadenta,
locul unde se va efectua plata,
denumirea si adresa beneficiarului,
semnatura tragatorului.
Trata este una din formele cambiei, o polita transmisibila utilizata cu deosebire in decontarile internationale. Trata are o larga circulatie datorita faptului ca poate fi transmisa prin gir.
3.4.ORDINUL DE PLATA
In practica bancara viramentul este consacrat sub forma ordinului de plata.
Ordinul de plata este un instrument de plata si de decontare utilizat pentru stingerea unor obligatii devenite exigibile, respectiv o dispozitie data de un client bancii sale in scopul efectuarii unei plati in favoarea unei terte persoane.
Asa cum s-a aratat, ordinul de plata este revocabil, adica poate fi anulat inainte de a fi incasat de catre beneficiar, motiv pentru care se apreciaza ca prezinta anumite riscuri legate de bonitatea si buna intentie a ordonatorului.
Pana in momentul platii suma este, deci, la dispozitia ordonatorului, respectiv a emitentului.
Fiind un instrument de virament (transfer) de credit, el reprezinta o dispozitie neconditionata data de emitent unei banci de a pune la dispozitia unui beneficiar o suma de bani, respectiv de a plati sau a face sa se plateasca aceasta suma.
Respectiva dispozitie se considera ordin de plata numai daca banca dispune de fondurile reprezentate prin suma specificata (fie debitand contul emitentului, fie incasand suma de la acesta) si nu prevede ca plata trebuie sa fie facuta la cererea beneficiarului.
In calitatea sa de instrument de transfer (plata) credit, antreneaza anumite operatiuni care incep prin ordinul dat de catre platitor unei banci de a pune la dispozitia unui beneficiar o suma de bani si se finalizeza prin acceptarea respectivului ordin de plata de catre banca destinatara.
Pe drumul parcurs de ordinul de plata de la platitor la beneficiar se pot interpune mai multe banci, acestea efectuad succesiv operatiuni de receptie, autentificare, acceptare si executare a ordinului de plata. Toate aceste operatiuni poarta denumirea de transfer-credit.
Ordinul de plata poate fi emis pe suport clasic (hartie) sau pe suporturi neconventionale (magnetic, electronic).
Elementele specifice ale unui ordin de plata sunt urmatoarele:
emitent – Este persoana care emite pe cont propriu un ordin de plata si
poate fi un agent economic sau o banca;
platitor – Reprezinta persoana care emite in nume si pe cont propriu un
ordin propriu de plata. In calitate de platitor poate fi un client al bancii
initiatoare sau chiar banca respectiva;
beneficiar – Este persoana desemnata de platitor prin ordin de plata de a primi o suma de bani si poate fi un client al bancii destinatare sau chiar banca insasi;
banca initiatoare si/sau emitenta – Este cea care emite ordinul de plata in cadrul unui transfer- credit;
banca destinatara – In aceasta calitate este orice sediu care primeste si accepta un ordin de plata, fi in numele sau, fie pentru a pune la dispozitie unui beneficiar, client al sau, o anumita suma de bani;
banca receptoare – Este orice banca care primeste spre executare un ordin de plata si, deci, si banca destinatara;
banca intermediara – Orice banca emitenta sau receptoare, alta decat cea initiatoare sau destinatara, functioneza ca banca intermdiara;
receptia – Este procedura prin care o banca recunoaste ca a primit spre autentificare, acceptare si executare un ordin de plata;
autentificarea – Este tot o procedura prin care banca stabileste daca ordinul de plata a fost emis de persoana specificata pe el si care are
caliatatea de emitent;
acceptarea – Prin acceptare banca recunoaste valabilitatea ordinului de plata receptionat in vederea executarii, angajandu-se totodata sa execute serviciul de a transfera fondurile la termenele si in conditiile stipulate de emitent;
refuzul – Reprezinta procedura utilizata in cazul in care o banca receptoare decide ca nu este posibil sa execute un ordin de plata dat de un client sau ca executarea ar determina costuri excesive ori intarzieri in finalizarea transferului – credit;
executarea – Consta in emiterea de catre o banca a unui ordin de plata in scopul de a pune in aplicare un ordin de plata acceptat anterior. Executarea se face in cadrul uneia sau doua zile bancare. Pentru eventualele intarzieri in executarea unui ordin de plata se aplica penalizari care se adauga la suma prevazuta de emitent in ordinul de
plata, penalizari calculate la o rata a dobanzii acceptata de bancile implicate.
In raport cu cele mentionate, un ordin de plata trebuie sa contina urmatoarele elemente obligatorii:
ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani;
numele beneficiarului si numarul contului acestuia, deschis la
banca destinatara;
numele platitorului si numarul contului deschis acestuia la banca
initiatoare;
denumirea bancii initiatoare si a bancii destinatare;
elementele de natura sa permita autentificarea emitentului de
catre banca initiatoare.
3.4.1.OBLIGATIILE PARTILOR IMPLICATE IN CIRCUITUL
ORDINULUI DE PLATA
Derularea unui transfer-credit se desfasoara pe baza unor principii de procedura din care decurg obligatii (respectiv drepturi pentru contrapartida) riguros stabilite ale participantilor.
A. Obligatiile emitentului
Emitentul este obligat printr-un ordin de plata numai daca acesta a fost emis de el sau de catre o alta persoana care are mandatul de a-1 reprezenta.
Concret, plata obligatiei emitentului fata de banca receptoare se considera efectuata in una din urmatoarele situati:banca receptoare a debitat contul emitentului deschis la acesta;
banca emitenta (care poate fi si banca initiatoare) crediteaza contul bancii receptoare deschis la ea, iar acesta din urma utilizeaza fondurile desemnate de suma respectiva;
banca emitenta crediteaza contul bancii receptoare deschis la alta banca si aceasta foloseste fondurile respective;
banca centrala crediteaza contul bancii receptoare in
cadrul decontarii finale;
decontarea finala se face in favoarea bancii receptoare in baza unui accord de compensare bilaterala cu banca emitenta sau a regulilor unui sistem de transfer de fonduri care se refera la decontarea obligatiilor dintre participanti.
B. Obligatiile bancii receptoare (alta decat banca destinatara)
Se apreciaza ca o banca a acceptat un ordin de plata in momentul receptiei (daca intre ea si emitent exista un acord in acest sens), in cel al instiintarii emitentului ca a acceptat ordinul respectiv sau in momentul in care procedeaza la executarea, respectiv debitarea contului emitentului deschis la ea, ca plata pentru ordinul respectiv.
In cazul in care nu accepta un ordin de plata, ea are obligatia sa comunice de neexecutarea acestuia, nu mai tarziu de ziua bancara urmatoare ultimei zile, a perioadei de executare.
Dintre obligatille pe care si 1e asuma banca receptoare cele mai importante sunt:
a) – sa execute ordinul de plata in ziua bancara in care l-a acceptat sau cel mai tarziu in ziua bancara urmatoare. Daca ordinul de plata indica expres o anumita data a platii, atunci banca il va executa astfel incat acea data sa poata fi respectata;
b)- instiintarea in timp util a emitentului de neonorarea ordinului sau de plata, fie ca acest lucru nu este posibil, fie ca antreneaza costuri excesive sau intarzieri in finalizarea transferului-credit, solicitandu-i instructuni suplimentare (ordinul de plata nu poate fi executat deoarece nu contine toate mentiunile obligatorii sau datele sunt insuficiente sau inconsecvente).
C.Obligatiile bancii destinatare
Un ordin de plata se considera ca acceptat de catre banca in una din urmatoarele situatii:
la receptia sa de la emitent, cu conditia sa existe un acord intre cele doua parti;
in momentul instiintarii emitentului privind acceptarea sau a debitarii contului acestuia deschis la ea, ca plata pentru titlul respectiv;
in momentul creditarii contului beneficiarului sau al comunicarii facute acestuia ca are dreptul sa retraga sau sa utilizeze sume provenite in urma acceptarii.
Dupa acceptarea ordinului de plata, banca destinatara are obligatia sa puna fondurile la dispozitia beneficiarului in ziua acceptarii sau eel mai tarziu in ziua urmatoare.
De asemenea, banca are obligatia sa-1 instiinteze pe emitent (daca acesta poate fi identificat) in termen legal ca, datorita lipsei mentiunilor obligatorii sau inconsecventei datelor, nu poate executa ordinul de plata.
In situatia in care banca nu accepta un ordin de plata, ea are obligatia sa comunice emitentului refuzul acestuia, eel mai tarziu in ziua bancara urmatoare ultimei zile a perioadei de executare.
De la aceasta regula exista doua exceptii:
plata se face prin debitarea contului emitentului deschis la banca respectiva dar aceasta nu are suficient disponibil in cont pentru onorarea ordinului de plata;
nu sunt suficiente informatii pentru identificarea emitentului.
In sinteza, participantii la un transfer-credit au urmatoarele obligatii:
– emitentul are obligatii in legatura cu emiterea ordinului si cu plata acestuia;
platitorul este obligat sa plateasca spezele bancare aferente procesarii ordinului de plata;
banca initiatoare are obligatii privind returnarea sumei in caz de nefmalizare a transferului credit si plata dobanzilor de intarziere (in situatia in care intarzierea platii i se datoreaza);
banca receptoare are responsabilitatea in ceea ce priveste: receptarea; autentificarea; acceptarea sau refuzul; executarea ordinului de plata receptionat; plata dobanzilor de intarziere (daca aceasta i se datoreaza);
banca destinatara se obliga in legatura cu: receptia; autentificarea; acceptarea sau refuzul; punerea fondurilor la dispozitia beneficiarului; plata dobanzilor de intarziere.
Pana la finalizarea unui transfer-credit, fiecare banca are obligatia de a sprijini pe platitor sau pe orice banca emitenta anterioara si dreptul de a solicita sprijin oricarei banci receptoare ulterioare in vederea completarii procedurilor bancare privind respectiva plata prin credit.
In cazul in care un ordin de plata a fost emis in scopul stingerii unei obligatii a platitorului fata de beneficiar, aceasta datorie este stinsa in momentul in care banca destinatara accepta acest titlu in favoarea beneficiarului.
Deci, un transfer (plata) credit este finalizat in momentul acceptarii, caz in care banca devine obligata fata de beneficiar pentru suma inscrisa in ordinul de plata acceptat.
3.4.2.PRINCIPALELE ETAPE PRIVIND CIRCULATIA UNUI ORDIN DE PLATA SUNT URMATOARELE:
Societatea X se decide sa plateasca serviciile care i-au fost prestate de societatea Y printr-un ordin de plata.
In acest scop emite un ordin de plata (al carui beneficiar este prestatorul de servicii) si il prezinta bancii la care are deschis contul si care este banca initiatoare.
Aceasta efectueaza succesiv operatiuni de receptie, autentificare, acceptare si in final, de executare a ordinului de plata primit de catre banca beneficiarului si care are calitatea de banca destinatara.
In momentul acceptarii ordinului de plata de catre banca beneficiarului (destinatara), transferul-credit este fmalizat.
Dupa acceptare banca destinatara crediteza contul clientului sau
cu suma inscrisa pe ordinul de plata primit.
In acest fel, unitatea prestatoare isi recupereaza contravaloraea
serviciilor efectuate.
In cazul in care operatiunea de transfer nu se finalizeaza, banca initiatoare are obligatia sa returneze platitorului suma primita de la aceasta in baza ordinului de plata.
Daca la restituirea sumei apar din partea platitorului pretentii de penalizari (dobanzi de intarzieri) acestea vor fi achitate de banca pentru perioada cuprinsa intre inceputul perioadei de executie si data restituirii sumei.
De asemenea, in cazul in care transferal este fmalizat dar banca receptoare (destinatara) nu executa ordinul de plata in termenul prevazut, atunci aceasta are obligatii fata de beneficiar de a-i plati dobanzi de intarziere calculate la suma inscrisa in titlu, fiind emise in acest scop instrumente de plata distincte.
3.5.BILETUL LA ORDIN
Este un inscris, un titlu de credit la ordin, prin care o persoana, numita subscriitor, semnatar sau emitent se obliga expres si neconditionat sa plateasca intr-un anumit loc si la o data precis stabilita, o suma de bani datorata unei persoane, numita beneficiar.
Biletul la ordin este un instrument de plata si un titlu de credit ce se poate transmite prin andosare, care trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatorele elemente: numele, prenumele si adresa emitentului, obligatia acestuia de a plati o anumita suma de bani, prevazuta in cifre si litere, numele, prenumele si adresa beneficiarului, scadenta la care se va face plata (la vedere, la prezentare sau la o alta data), precum si locul unde se va face plata.
Spre deosebire de cambie, la biletul la ordin participa numai doua persoane, si anume:
emitentul, care corespunde tragatorului din cambie, dar aici nu da ordin, nu garanteaza plata, ci se obliga direct sa plateasca o suma de bani determinate si
beneficiarul, care devine creditor.
Intrucat biletul la ordin implica numai doua persoane, nu este necesara procedura acceptarii platii. Ca si la cambie, biletul la ordin nu poate fi emis la purtator.
3.5.1.ELEMENTELE OBLIGATORII ALE BILETULUI LA ORDIN:
1. Denumirea de bilet la ordin inscrisa in textul efectului de comert.
2. Obligatia neconditionata de plata sau promisiunea pur si simplu "de a plati o suma determinata" transpusa in expresiile "voi plati" ori alta cu inteles asemanator. Suma de plata figureaza o data in cifre si a doua oara in litere. Daca exista o neconcordanta asupra sumelor inscrise, se achita suma inscrisa in litere. In ceea ce priveste dobanda, ca si la cambie poate fi inclusa intr-o suma globala, fie cate un bilet la ordin separat pentru contravaloarea marfurilor facturate si livrate si separat pentru dobanda aferenta.
3.Indicarea scadentei sau termenului de plata.
Biletul la ordin, ca si cambia, are patru feluri de scadente: – "la vedere" sau "la prezentare";
la o data fixa calendaristica;
la un anumit numar de zile de la prezentare;
la un anumit numar de zile de la data emiterii.
4.Indicarea locului unde urmeaza sa se efectueze plata.
5.Numele aceluia sau la ordinul caruia se face plata, respectiv beneficiarul.
6.Indicarea locului si a datei la care a fost subscris biletul la ordin.
7.Semnatura aceluia care emite titlul comercial.
Ca si in situatia cambiei, si biletul la ordin poate fi avalizat la cerere.
3.6.CARTILE DE PLATA
Cartea de plata este un instrument cu ajutorul caruia se poate efectua plata produs sau serviciu, avand la baza un sistem organizat pe baze contractuale intre detinator, emitent si comerciantul sau prestatorul de servicii.
Este deci un instrument de plata fara numerar, prin care un posesor autorizat poate achita contravaloarea unor bunuri si/sau servicii cumparate de la comerciantii abilitati sa o accepte sau prin utilizarea careia poate obtine lichiditati de la banca emitenta. Substanta si structura cartii de plata prezinta caracteristici semnificative.
Tipurile tehnologice cele mai utilizate azi sunt:
cartile de plata magnetice si
cartile de plata cu microprocesor
Cartile de plata magnetice:
sunt confectionate din material plastic si cu acelesi dimensiuni tipizate si standardizate de Organizatia Internationala de Standardizare
prezinta pe partea din fata denumirea si simbolul emitentului si o
holograma tridimensionala vizibila la lumina ultravioletelor;
prezinta pe partea din fata numarul cartii de plata, numele posesorului autorizat si data expirarii;
pe verso prezinta o banda magnetica si un panel de semnatura.
Cartile cu microprocesor
Cunoscute sub denumirea de SMART CARDS aceste carti cu memorie sau cu circuite integrate includ in substanta lor o capsula in care sunt pozitionate dispozitivele electronice.
In memoria cartii de plata sunt structurate cele patru zone de stocare a informatiilor:
nonconfidentiale (elemente de identificare a emitentului, numarul de cont al titularului, termenul de valabilitate, etc.)
confidentiale (soldul disponibil);
inaccesibile (valoarea PIN sau alte chei de codificare, respectiv de
decodificare) si inregistrarile care capteaza detalii unice, specifice fiecarei tranzactii si care sunt sintetizate intr-o "Agenda".
3.6.1.TIPURI DE CARTI DE PLATA
Tipuri de carti de plata in raport de functiile specifice pe care le indeplinesc:
In raport de acest criteriu exista urmatoarele tipuri:
carti de credit
carti de debit
carti de retragere a numerarului
carti de garantare a cecurilor
carti multifunctionale sau derivate
carti pentru transferul electronic de fonduri la punctele de vanzare
Cartea de credit, este un instrument de plata care confirma faptul ca posesorului i-a fost deschisa o linie de credit pentru o anumita perioada si pe baza careia pot face plati sau retrage numerar pana la un plafon prestabilit. Ea permite, deci, reglarea platii prin prelevarea din depunerile viitoare in moneda scripturala. Creditul se intinde pe un termen relativ scurt (cateva saptamani) si poate fi gratuit sau pe un termen mai lung (pana la cativa ani), caz in care este insotit de o dobanda al carui nivel este apropiat de eel practicat pentru orice credit de consum.
Cartea de debit, este un instrument de plata care permite posesorului sa dobandeasca bunuri sau servicii prin debitarea directa a contului sau personal.
Cartea pentru retrageri de numerar, este un instrument cu ajutorul caruia posesorul poate depune sau retrage numerar prindistribuitorul automat de bilete (cash dispenser), operatiunea reflectandu-se, dupa caz, in creditul, respectiv debitul contului sau personal deschis la o institutie financiara.
Cartea de garantare a cecurilor, reprezinta un instrument care garanteaza ca suma de plata inscrisa pe cec are acoperire in contul personal al detinatorului. Ea poate functiona atat ca o carte de credit sau de debit, cat si ca o carte pentru retrageri de numerar.
e) Cartea multifunctionala sau derivata. Are functii mixte si facilitati sporite si deriva din celelate tipuri de carti mentionate. Exemplu, sunt cartile de calatorie sau de agrement si cartile private, emise de comercianti pentru a fi folosite in propriile lor magazine.
Tipuri de carti in functie de calitatea emitentului
Din punct de vedere al emitentului grupam cartile in urmatoarele trei familii:
carti emise de banci (carti bancare);
carti emise de comercianti (carti private);
carti emise de alte institutii sau organizatii.
Cartile bancare
Cartile bancare prezinta prin ele insasi o atractie particulara pentru consumatori, acestia apreciindu-le pentru avantajele pe care le ofera:
facilitatea de retragere a numerarului in afara programului agentiilor
bancare;
securitate, mai ales prin utilizarea cartilor cu microprocesoare.
Cartile bancare pot avea urmatoarele patru niveluri distincte in functie de posibilitatile de utilizare:
carti pentru retrageri de numerar;
carti nationale;
carti Internationale;
carti internationale de prestigiu .
Cartile private ale comertului
Emitentii sunt in principal, marii distribuitori (mari magazine) cunoscuti de clientela si care detin un segment important de piata.
Daca cartea bancara este defmita prin acceptabilitatea ei in orice lant de magazine, cea privata este acceptata de un comerciant sau un grup de comercianti. Oricare ar fi, insa, dimensiunea emitentului, obiectivul major este fidelitatea clientelei iar scopul este stabilirea unei legaturi constante intre cartea si magazinul care a emis-o inclusiv activizarea utilizarii sale.
Pentru a-si invinge concurentii, emitentii ataseaza cartilor private tot mai multe servicii (produse fmanciare, asigurari, servicii personalizate etc.) prin care urmaresc:
– stabilirea unei relatii directe cu clientii;
dinamizrea vanzarilor;
oferirea unor servicii mai bune ;
administrarea mai buna a serviciilor (dupa livrare);
conferirea unei imagini moderne firmei etc.
Carti emise de alte institutii si organizatii
Printre emitentii de carti se numara nu numai bancile si comerciantii, ci si un numar de alti parteneri: institutii internationale specializate; insitutii de credit; companiile de transport si telecomunicatii; companiile autorutiere si de inchirieri de vehicule; companii petroliere; societati de asigurari; agentii de turism; cluburi; prestatori de servicii profesionali.
Patru mari tipuri de carti pot fi identificate in cadrul acestei mari familii:
carti de plata sau de credit cu larga acceptabilitate, utilizabile pentru
toate tipurile de comert;
carti de plata selective, cu accesibilitate redusa;
carti care se substituie platii (carti de abonament);
carti de identificare, care dau dreptul sau nu la anumite avantaje sau
servicii, dar care nu pot fi folosite ca instrumente de plata.
1.Cartile de plata sau de credit cu larga acceptabilitate
Aceste carti, utilizabile pe langa un numar mare de puncte de vanzare, pot fi asimilate prin intrebuintari cu cartile bancare. La criteriul accesibilitatii raspund doua tipuri de carti foarte diferite prin clientela carora li se adreseaza si prin natura emitentului lor.
Unele, emise de institutii internationale, sunt in acelasi timp cele mai vechi si cele mai prestigioase. Celelate emise de institutii de credit care sunt, deopotriva, efectul dezvoltarii recente a pietei cartilor.
2. Carti de plata selective
Printre cartile care ofera posibilitatea de plata pe langa un numar limitat de puncte de vanzare un loc privilegiat trebuie acordat celor a caror folosire este limitata la o singura categorie de bunuri si servicii. In structura lor includem:
carti de telefon;
cartile companiilor petroliere;
cartile de asigurare;
3.Carti de abonament
Sunt carti cu utilizare specfica si clientela limitata, emiterea lor fiind facuta
de companiile de transport aeriene si rutiere. Ele nu se substituie in totalitate platii, fiind generatoare de reduceri si de alte avantaje preferential pentru detinatori: bilete gratuite, prioritate pe lista de asteptare si pe langa retelele hoteliere si cele care inchiriaza masini etc.
4.Carti de identificare
Sunt cele mai modeste prin utilizarile lor in raport cu ansamblul cartilor. Pot fi afectate numai unei folosiri in scop de identiflcare a posesorului, oferind si unele avantaje. Emitentii lor sunt, in general, firme care inchiriaza masini, agentii de turism, hoteluri, diverse cluburi si organizatii profesionale.
3.7.PLATILE ELECTRONICE
Pentru a depasi neajunsurile modalitatilor clasice de transfer: posta, telex si a raspunde exigentelor de rapiditate, confidentialitate si securitate impuse de tranzactiile internationale, 239 de banci din 15 tari au creat in mai 1973 societatea SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunication) care s-a bucurat ulterior de un succes remarcabil in lumea bancara.
SWIFT este o retea de comunicare interbancara internationala pe suport electronic. De la inceput sistemul a fost conceput in asa fel incat sa permita integrarea treptata de noi aderenti si adaptarea la cresterea continua a traficului de informatii.
SWIFT cuprinde trei niveluri de functionare: banca cu terminalul propriu, cumulatoru national, centrul de comutare. Cumulatorul national serveste drept mod de concentrare locala a informatiilor.
Centrele de comutare reprezinta relee in sistemul SWIFT, care asigura cuplarea la retea a tarilor ce le sunt arondate.
Pentru realizarea de transferuri via SWIFT, cumparatorul, debitorul platii, completeaza un formular la banca sa (un ordin de plata). Banca debiteaza contul importatorului si transmite ordinul la banca exportatorului (beneficiarul platii), toate mesajele care se introduc in retea sunt codificate. La primirea mesajului banca exportatorului crediteaza contul acestuia cu suma specificata in ordin.
Sistemul electronic de transfer al fondurilor este expresie a innoirilor tehnologice din domeniul telematicii, respectiv a dezvoltarii telecomunicatiilor si a informaticii.
Insusi evolutia titlurilor de credit si a mijloacelor de plata a marcat momente de schimbari calitative. S-a trecut de la titlul de credit obiectivizat, localizat la un anume angajament (precum cambia si cecul) la un titlu de credit universal valabil, in anumite limite, pentru dispozitii de plata multiple si succesive exprimate in diferite imprejurari (precum cartea de credit).
In al doilea rand, in cadrul aceluiasi instrument de credit, dispozitie expresa a platitorului se exprima prin sistemul informatic, prin anumite informatii dispozitive, excluzandu-se suportul hartie al acestei dispozitii.
In al treilea rand transmiterea dispozitiei se realizeaza prin mesaj special informatic si nu prin vehicularea hartiei suport.
Decurgand din aceste premize s-a constituit sistemul electronic de transfer al fondurilor, care reprezinta un conglomerat de variate metode de plata, prin care titularul de cont (client al bancii) este implicat in transferal computerizat al banilor, fie direct (in cazul recurgerii la masinile automate de operare) fie indirect (ca beneficiar al platilor si altor servicii suplimentare ordonate prin banci in cadrul sistemului).
Sistemul electronic de transfer al fondurilor (SETF) este constituit din trei verigi de baza: masinile automate de operare, terminalele de la punctele de vanzare si banca la domiciliu.
3.7.1.MASINA AUTOMATA DE OPERARE
(Automated Teller Machine – ATM) este instrumentul electromecanic ce serveste titularului de cont atat pentru eliberarea de numerar cat si pentru accesul la alte variante servicii: informatii asupra soldului, si asupra ultimelor intrari in cont, transfer de sume sau alte angajari ale depozitului din cont.
In aceeasi categorie functioneaza si distribuitorul de numerar (cash dispenser-CD) instrument electromecanic care asigura eliberarea autorizata a bancnotelor (si in unele cazuri si a monedelor).
3.7.2.TERMINALELE LA PUNCTELE DE VANZARE
(Point of sale terminal for electronic funds transfer – EFTPOS) sunt terminale instalate in reteaua comerciala utilizate pentru a reda si de a transmite informatii privind platile prin mijloace electronice.
Terminalele se caracterizeaza prin capacitatea de a realiza automat validarea platii si transferal catre centrele de plati.
Terminalele instalate la beneficiarul platii, comercianti sau prestatori de servicii efectueaza, primordial, automat operatii de verificare: acceptabilitatea cartii bancare; validitatea cartii bancare (respectiv confrunta cartea de credit cu lipsa de card interzise, stocata de regula in memoria terminalului).
De asemenea, in caz de necesitate, cand suma de plata depaseste plafonul de garantie stabilit – terminalul se conecteaza, la retea in mod automat, pentru a solicita autorizarea platii.
In sistemul cartii de credit un rol deosebit in verificarea identitatii titularului si a legimitatii sale, ca titular, il are codul secret incredintat titularului care se foloseste ca o cale suplimentara de validare.
Dupa primirea autorizarii comerciantul opereaza plata pe terminal.
Implementarea acestor instrumente moderne are dimensiuni si ritmuri diferite in fiecare tara, evident exprimand potentialul economic si, in mod special capacitati in dezvoltarea telematicii, deosebite.
O mai profunda legatura a clientului cu banca prin mijloace electronice se realizeaza prin banca la domiciliu.
CAP.IV.TEHNICI DE PLATA PRIN VIRAMENT
4.1.COMPENSAREA
Compensarea inseamna compararea celor doua caracterisitici, debit si credit anihilinduse reciporc.
Compensarea in sistemul de plati inseamna, pentru fiecare banca, compararea in cadrul unei perioade date, a drepturilor de incasari (sume creditoare) si a obligatiunilor de plati (sume debitoare), fata de alta banca sau fata de toate celelalte banci cuprinse intr-un sistem dat, in scopul de a stabili masura in care aceasta se anihileaza reciporc (se compenseaza) si suma neta ramane de incasat sau de platit.
Aceasta suma, de incasat sau de platit, reprezinta valoarea sedimentara ca efect al stingerii definitive a tuturor platilor cuprinse in compensare pentru banca respectiva.
Compensarile pot fi bilaterale, cand se supun platile compensarii reciproce dintre doua banci. Aici in mod direct, se stabileste pozitia fiecarei banci rezultata din operatiunile de plati reciproce.
Compensarile multilaterale includ toate bancile cuperinse intr-un sistem dat. Fiecare banca se reprezinta si se delimiteaza fata de toate celelalte banci.
Cu cat sistemul este mai cuprinzator, adica include un numar mai mare de banci, cu atat compensarea devine mai eficient, inregistrand un grad ridicat de compensare si asigurand operativitatea in derularea platilor in economie. Obiectul compensarii multilaterale il constituie platile interbancare fara numerar, pe suport de hartie.
Bancile introduc si accepta in compensarea multilaterala ordine de plata si cecuri barate. Acestea se mai numesc si instrumente de plata compensabile.
Instrumentele de plata sunt grupate de catre bancile initiatoare si pe banci destinatare, astfel:
– instrumente de plata compensabile;
– instrumente de debit;
– instrumente de credit.
Aceste grupe de instrumente formeaza pachete de instrumente de plata compensabile. Fiecare pachet este insotit de o banca de control totalizatoare a sumelor inscrise pe instrumente.
Pe baza dispozitiilor centralizatoare, banca initiatoare completeaza cate un borderou al dispozitiilor centralizatoare pentru fiecare banca destinatara.
Instrumentele de plata compensabile primite de la celelalte banci participante sau analizate de banca destinatara (primitoare) in vederea acceptarii sau refuzarii lor.
Fiecare formular de refuz este insotit de o banda de control totalizatoare a sumelor inscrise pe instrumentele de plata compensabile refuzate.
Dupa pregatirea instrumentelor de plata si refuz, bancile prezentatoare sau initiatoare completeaza formularul de compensare, separat pe sume de platit, sume de incasat refuzate, sume de plati refuzate.
Dupa inchiderea sedintei de compensare, intr-uninterval de maxim o ora, inspectorul de compensare este obligat sa transmita continutul formularelor centralizatoare de compensare institutiei centrale de compensare.
4.1.1.ETAPELE COMPENSARII
Etapele procesului de compensare sunt:
Inventariere – structurare procesul de compensare implica existenta unui flux de informatii intr-un cadru organizatoric prin care sa se poata inventaria toate operatiunile reciproce ale bancilor participante care sa se structureze intr-un cadru normat.
operatiunile de soldare – compensare, se desfasoara pe baza situatiilor rezultate din operatiunile de inventariere – structurare si reprezinta de fapt esenta procesului de compensare.
Stingerea datoriilor reciproce dintre banci, se delimiteaza expres ca etapa a compensarii desfasurata intr-un moment ulterior, distantat cel putin cu 2-3 ore fata de etapa anterioara, etapa in care participantii au aflat care sunt pentru ei efectele compensarii.
4.2.ACREDITIVUL
Acreditivul este un ordin dat de o unitate bancara care serveste pe cumparator, la cererea acestuia, unitatii bancare care il serveste pe furnizor, de a plati fumizorului, intr-un anumit termen, valoarea marfurilor livrate, a lucrarilor executate sau a serviciilor prestate, in conformitate cu clauzele contractului dintre parti.
Acreditivul este o forma sigura de decontare pentru furnizor si se caracterizeaza prin aceea ca suma respectiva se defalca din contul cumparatorului, tinandu-se intr-un cont separat la dispozitia fumizorului la banca acestuia. Plata se face in localitatea fumizorului, pe masura livrarii marfurilor, executarii lucrarilor si prestarii serviciilor.
Acreditivele se deschid in favoarea furnizorilor pe baza cererilor agentilor economici platitori care au disponibilitati proprii in conturile lor curente sau au primit credite bancare.
Cererea de deschidere a acreditivului, formulata pe o dispozitie de plata cuprinde:
suma acreditivului,
denumirea,
sediul fumizorului si unitatea bancara la care are contul,
denumirea si adresa unitatii bancare la care se deschide acreditivul,
felul, cantitatea si pretul unitar al marfii, al lucrarilor sau serviciilor care
fac obiectul contractului,
denumirea si adresa destinatarului marfii,
termenul de valabilitate al acreditivului,
documentele ce trebuie sa fie prezentate de fumizor pentru efectuarea
platii (factura, eventual certificatul de calitate, certificatul de analiza a
marfurilor , procesele verbale de receptie etc.).
In caz de nevoie, la cererea platitorului si cu aprobarea bancii termenul de valabilitate al acreditivului poate fi prelungit. Acreditivul se poate deschide si pe baza telegramei data de cumparator furnizorului si unitatiolor bancare respective.
Filiera decontarii prin acreditiv poate fi prezentata dupa cum urmeaza:
cumparatorul se adreseaza unitatii bancare care-l serveste pentru deschiderea unui acreditiv in favoarea furnizorului;
unitatea bancara care il serveste pe cumparator defalca suma respectiva din contul acestuia, creditand-o intr-un cont la dispozitia furnizorului;
unitatea bancara care serveste pe cumparator instiinteaza banca furnizorului despre deschiderea acreditivului si conditiile acestuia;
banca furnizorului avizeaza pe furnizor despre conditiile in care i s-a deschis acreditivul;
furnizorul expediaza marfurile catre cumparator, insotite de un exemplar din factura si alte anexe;
pana cel tarziu a doua zi, furnizorul prezinta bancii care il serveste dispozitia de incasare si factura in original si, eventual, alte documente;
dupa verificarea documentelor, banca furnizorului crediteaza contul furnizorului, debitand unitatea bancara a cumparatorului;
unitatea bancara care serveste pe furnizor trimite bancii cumparatorului
documentele respective;
unitatea bancara a cumparatorului efectueaza operatiunea contabila, creditnd banca furnizorului si debitand contul cumparatorului;
unitatea bancara care serveste pe cumparartor il instiinteaza pe acesta despre contabilizarea sumei.
Operatiunile decontarii prin acreditiv incep si se incheie la cumparator.
4.2.1.CLASIFICAREA ACREDITIVELOR DOCUMENTARE:
1.Din punct de vedere al naturii operatiilor:
a)Acreditive comerciale, al caror obiect este o operatiune comerciala decurgand dintr-o vanzare, export, import, etc.
b)Acreditive necomerciale, pentru operatiuni asemenea.
2.Din punct de vedere al angajamentului:
a)Acreditive revocabile, in care ordonatorul poate in orice moment in perioada de valabilitate sa revoce in intregime sau sa modifice unele clauze din textul acreditivului, in mod unilateral si fara avizarea beneficiarului.
b)Acreditive irevocabile, care nu pot fi revocate nici modificate pe durata valabilitatii acestora, decat numai cu acordul ambelor parti si numai prin intermediul celor doua banci (emitenta si platitoare) prin care au fost efectuate operatiunile de deschidere, de avizare si de plata a acreditivului.
3.Din punct de vedere al necesitatii confirmarii:
a)Acreditive confirmate, respectiv acreditiv care de regula, este deschis la o banca locala si beneficiarul acestui acreditiv solicita in mod expres ca acesta sa fie confirmat de o banca terta agreata de banca la care el, beneficiarul, isi are deschis contul curent.
b)Acreditive neconfiramte, sunt acelea care se deconteaza intre doua banci care prezinta suficienta garantie pentru ambii parteneri.
4.Din punct de vedere al domicilierii:
a)Acreditive domiciliate in tara cumparatorului;
b)Acreditive domiciliate in tara vanzatorului;
c)Acreditive domiciliate intr-o tara terta;
d)Acreditive domiciliate in tara cumparatorului sau intr-o tara terta.
5.Dupa diferitele clauze pe care le contin cu privire la modul de executare (de plata) sau de utilizare ori modul de livrare a marfurilor:
a)Acreditive netransferabile – clauza de netransferabilitate trebuie mentionata in mod expres;
b)Acreditive transferabile de la o banca la alta – acreditiv pe care ordonatorul 1-a desemnat in mod expres ca transferabil, iar beneficiarul poate solicita ca un asemenea acreditiv sa fie platit de o alta banca decat aceea la care acreditivul a fost deschis initial;
c)Acreditive transferabile in favoarea unui alt beneficiar – acreditiv cu clauza de transferabilitate in totalitate sau partial in favoarea unei firme terte. Acest gen de acreditiv poate fi transferat numai o singura data si in conditiile specificate in acreditivul initial, cu exceptia pretului unitar si a valorii totale, care pot fi mai mici, precum si a datei la care expira valabilitatea acreditivului si termenul de livrare;
d)Acreditive transferabile si divizibile – care au particularitatea de a fi transferate in acelasi timp la mai multi beneficiari, indiferent daca primul beneficiar isi retine sau nu o cota pentru sine. Acest tip de acreditiv este utilizat in contractele in care un furnizor principal are mai multi subfurnizori;
e)Acreditive utilizabile total sau partial – acreditive platibile in totalitate sau partia, in valori proportionale cu volumul livrarilor;
f)Acreditive cu livrari esalonate sau platibile in transe – in cazul unor asemenea acreditive devine necesara remiterea unei copii a contractului, in vederea verificarii de catre banca atat a valorilor pe transe, cat si a termenelor;
g)Acreditive tip revolving cu clazuza de majorare automata – sunt folosite in cazurile cand exista contracte cu valori mari si cu livrari esalonate in timp, pentru a nu imobiliza in mod inutil sume importante pe toata durata derularii acestui tip de acreditiv;
h)Acreditive tip revolving cu clazuza de rotativitate – sunt utilizate in conditiile existentei unor contracte de valori importante si cu livrari esalonate pe perioade mai mari, in scopul de a nu imobiliza sumele pe durate mari;
i) Acreditive de/cu rambursare – reprezinta un ordin scris dat de o banca unui corespondent al sau din strainatate la care are un cont deschis si cu disponibilitati in valuta, ca acesta sa tina o suma determinata la dispozitia unei banci terte. De regula, banca acreditata trebuie avizata asupra deschiderii, in favoarea sa, a acreditivului de rambursare.
Rambursarea trebuie efectuata letric, telegrafic, prin telex, fax etc. O alta forma de asigurare cu anticipatie a platilor pretinse de furnizori clientilor care intarzie plata marfurilor, a lucrarilor si serviciilor prestate este scrisoarea de garantie.
Agentii economici care nu au in contul lor curent suficiente disponibilitati proprii in vederea deschiderii de acreditive, pot solicita unitatilor bancare sa le acorde credite din care sa plateasca furnizorii.
4.3.SCRISOAREA DE GARANTIE
Scrisoarea de garantie este documentul prin care banca platitorului confirma, la cererea acestuia, ca pentru anumite cazuri bine precizate va asigura, pe o anumita perioada de timp si in limita unei sume determinate, efectuarea platilor prevazute in aceasta scrisoare din credite bancare, atunci cand la data solicitarii platii de catre furnizor, platitorul nu are alte disponibilitati de plata.
In vederea eliberarii scrisorii de garantie, agentii economici cumparatori prezinta la unitatile bancare la care au contul deschis o cerere de credite care cuprinde atat datele pentru aprobarea creditelor, cat si elementele necesare emiterii scrisorii de garantie, adica :
suma platilor a caror garantare se solicita;
felul creditelor;
denumirea agentului economic furnizor,
sediul, numarul contului si unitatea bancara la care este deschis;
precizari cu privire la felul, calitatea si cantitatea marfurilor, lucrarilor si serviciilor contractate pentru care se solicita scrisoare de garantie, mentionandu-se numarul si data ei;
termenul de valabilitate al scrisorii;
documentele pe care furnizorul trebuie sa le prezinte la banca in vederea
efectuarii decontarii.
Scrisoarea de garantie poate avea ca termen de valabilitate scadenta creditului.
Valabilitatea scrisorii de garantie inceteaza la folosirea integrala, la expirarea termenului fixat, precum si la cererea platitorului cu acordul prealabil al furnizorului.
Din punct de vedere juridic, scrisoarea de garantie bancara intra in categoria contractelor de garantie.
Contractul de garantie este un contract accesoriu al unui contract partial, care poate fi un contract de vanzare – cumparare, de prestare de servicii, de acordare a unui imprumut, de comision etc. Acest contract de garantie are drept scop sa asigure executarea intocmai a obligatiilor stipulate in contractul principal.
Oricare ar fi obiectul garantiei, "executarea" ei se materializeaza prin plata unei sume de bani, al carui cuantum este fixat in mod expres in continutul scrisorii de garantie bancara.
Partile care intervin intr-o scrisoare de garantie bancara sunt banca garanta (sau o terta firma garanta), debitorul principal si beneficiarul:
a) Banca garanta apare ca debitor accesoriu fata de beneficiarul garantiei, astfel ca trebuie agreata de ambii parteneri.
La intern, in principiu, este banca la care isi are deschise conturile cumparatorul, beneficiarul unei prestatii de serviciu, constructorul etc.
In situatia unor relatii de plati externe sau de executie a unor contracte,
banca importatorului, a beneficiarului unor prestatii externe etc. trebuie sa
fie agreata de banca beneficiarului. In cadrul unei garantii, banca garanta emitenta raspunde solidar cu debitorul principal.
b) Debitorul principal sau ordonatorul este acela care solicita bancii garante sa ii emita o scrisoare de garantie, pe care ulterior o va remite beneficiarului.
La noi in tara utilizarea scrisorilor de garantie bancara este mai rara la intern, in principal din urmatoarele motive:
– necunoasterea problemelor referitoare la acest instrument de garantare a platilor in schimburile economice interne si internationale de catre agentii economici sau salariatii acestora;
– datorita capitalului redus al societatilor comerciale comparativ cu valoarea importanta a unor operatiuni pentru care se solicita o scrisoare de garantie bancara; ca masura dictata de prudenta unele banci autohtone refuza sa emita asemenea garantie angajata si in eel mai fericit caz opineaza pentru acordarea unui credit bancar pe baza de gaj sau ipoteca.
c) Beneficiarul garantiei care cauta sa-si asigure anumite drepturi, pentru cazul in care debitorul principal nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul incheiat, obligatii care constituie obiectul scrisorii de garantie bancara.
4.3.1. OBIECTUL SI CLASIFICAREA SCRISORILOR DE GARANTIE BANCARA
Scrisorile de garantie bancara se clasifica in:
Scrisori de garantie bancara emise:
– privind operatiuni la intern;
privind operatiuni de export;
privind operatiuni de import;
privind operatiuni de prestari de servicii;
Scrisori de garantie bancara primite:
referitoare la operatiuni la intern;
referitoare la operatiuni de export;
referitoare la operatiuni de import;
referitoare la operatiuni de prestari de servicii.
Obiectul scrisorilor de garantie bancara:
1) Garantarea unei bune executii tehnico-calitative si in termenul prevazut
in contractul de constructii.
2) Garantarea platilor esalonate in cadrul unui credit acordat.
3) La operatiunile de compensatie cu import prealalbil, partenerul extern
solicita o scrisoare de garantie bancara pentru efectuarea pana la un anumit termen a exportului in contrapartida sau, in caz contrar, plata intr-o valuta liber convertibila mentionata in garantie a contravalorii marfurilor necompensate.
4) Garantarea neretragerii ofertei de participare la o licitatie, precum si incheierii contractului in caz de adjudecare.
5) Garantarea construirii unei unitati productive la „cheie”.
6) Garantrea restituirii unui avans, impreuna cu dobanda si penalizarile respective catre clientul extern(posibil a fi utilizata si la intern, dupa caz), in situatia in care din vina societatii comerciale nu au fost livrate marfurile, conform clauzelor stipulate in contractul incheiat.
7) Garantarea platii comisioanelor cuvenite unui reprezentatnt strain, prin intermediul caruia societatea comerciala realizeaza contractarea unor livrari la export.
8) Garantarea realizarii performantelor prevazute in contractul de livrare a unor instalatii complexe, echipamente industriale sau de masini si utilaje, precum si a platii unor cheltuieli si penalitati in situatia nerealizarii acestor performante.
9) Garantarea realizarii unei contrapartide de import, in cazul unei operatiuni de compensatie cu export prealabil pe devize libere, in special, prin scrisoarea de garantie urmeaza sa se asigure creditorul de realizarea importului in compensatie sau in caz contrar banca va achita contravaloarea marfurilor nelivrate, pentru a se incadra in operatiunea de compensatie.
10) Garantarea deschiderii unui acreditiv documentar pana la o anumita data. In acest caz daca vanzatorul la intern sau exportatorul strain livreaza marfurile inainte de a fi deschis acreditivul, banca garanta achita valoarea marfurilor in contul clientului sau, pe baza documentelor prezentate de vanzator sau exportator cu care se dovedeste livrarea, expedierea marfurilor.
11) Garantarea platii realizata pe baza unui incasso documentar.
12) Garantarea unor obligatii de plata decurgand din importul unor produse.
13) Garantarea platii unor rate de credit in cazul realizarii unui import in conditii de credit sau garantarea platii la scadenta a efectelor de comert in situatia in care ratele de credit sunt garantate in acest mod.
14) Garantarea efectuarii unui transfer in valuta.
15) Garantarea platii sau restituirii marfurilor, conform conditiilor inscrse intr-un contract de consignatie.
16) Garantarea platii unor livrari de marfuri la export.
17) Garantarea platii diferentelor de calitate la marfurile livrate fie la intern, fie la export.
18) Garantarea platii unor livrari de marfuri in conditii de credit comercial pe termen scurt.
19) Garantarea platii unor exporturi cu vanzare la pretul zilei.
20) Garantarea platii ratelor, ca urmare a incheierii unui contract privind livrarea unor instalatii complexe in conditii de credit.
21) Garantarea trimiterii unor nave pentru exportul unor marfuri.
22) Garantarea executarii in bune conditii a contractului de import.
23) Garantarea executarii intocmai a prevederilor contracuale si a platii lucrarilor efectuate de cumparator in contul vanzatorului.
24) Garantie bancara pentru plata sumei datorate de o societate comerciala.
25) Garantarea restituirii cerditului, dobanzilor si cheltuielilor aferente acordarii creditului.
4.4.INCASSO-UL DOCUMENTAR
Incasso-ul documentar este o modalitate de decontare ce se bazeaza in esenta, pe obligatia de plata a cumparatorului, asumata prin contractul comecial, fara a comporta un angajament de plata din partea bancilor implicate in derulare.
Incasso-ul documentar consta in manipularea de catre banci a documentelor comerciale si/sau financiare conform instructiunilor primite, in scopul :
De a obtine plata si/sau acceptarea;
De a remite documente comerciale contra plata si/sau acceptare;
De a remite documente in baza altor termeni si conditii.
Scopul operatiunii este transmiterea documentelor comerciale si/sau finaciare de la beneficiarul platii la platitor contra plata/acceptare sau alte conditii.
Partile implicate intr-un incasso sunt:
Ordonatorul – partea ce incredinteaza bancii sale ordinul de incasare;
Banca remitenta – cea careia ordonatorul ii incredinteza ordinul de incasare;
Banca colectoare – banca insarcinata cu incasrea; orice banca, alta decat cea remitenta, implicata in ordinul e incasare;
Banca prezentatoare – banca insarcinata cu prezentarea documentului trasului;
Trasul – importatorul, cumparatorul sau cel caruia trebuie sa i se prezinte documentele in conformitate cu ordinul de incasare si care trebuie sa efectueze plata.
Conditiile de eliberare a documentelor contra:
Plata si/sau acceptare;
Alte termene si conditii.
4.4.1.AVANTAJELE UTILIZARII INCASSO-ULUI
Utilizarea incasso-ului este:
mai sigura decat cea a ordinului de plata;
mai putin costisitoare decat acreditivul;
in cazul incasso-urilor simple sau al documentelor contra acceptare, trasul are posibilitatea de a vinde marfa inaintea platii;
nu necesita blocarea disponibilitatilor clientului in calitate de tras; din momentul avizarii incasso-ului, plata se va efectua catre exportator numai la primirea instructiunilor de plata la importator;
incasso-urile se deruleaza in baza Normelor Uniforme pentru Incasso Publicatia 522 a CCI Paris, fapt ce ii confera o anumita protectie (aplicabil incasso-ului in valuta).
4.4.2.MECANISMUL DERULARII INCASSO-ULUI DOCUMENTAR
In incasso-ul documentar, transmitrea platii de la cumparator la vanzator se realizeaza numai dupa ce cumparatorul este anuntat de catre banca sa in legatura cu sosirea documentelor care atesta expedierea marfurilor catre vanzator.
Transmiterea documentelor de la exportator (vanzator) la importator (cumparator) se realizeaza prin intermediul a doua banci:
banca exportatorului, la care acesta depune documentele de expeditie;
banca importatorului, la care acesta are contul deschis.
Inconvenientele exportatorului in derularea unui astfel de mecanism constau in:
livrarea marfii fara nici o garantie de plata;
in caz de neplata, marfa trebuie returnata sau depozitata in vederea gasirii unui alt client, fapt ce presupune cheltuieli pentru exportator.
Principalul risc al importatorului in derularea incasso-ului documentar consta in faptul ca nu poate vedea marfa decat dupa ce achita.
Riscurile pe care le genereaza incasso-ul determina utilizarea acestei modalitati de plata in relatiile dintre parteneri siguri, cunoscuti si cu o bonitate de necontestat.
4.4.3.TIPURI DE INCASSO DOCUMENTAR
Exista doua tipuri de incasso documentar:
documente contra plata.
Banca prezentatoare remite documentele de livrare importatorului numai contra platii facturii ce indica valoarea tranzactiei.
La primirea documentelor, banca invita pe importator sa faca plata. Dupa efectuarea platii, banca remite importatorului documente pe baza carora acesta poate intra in posesia marfii, la destinatia transportatorului.
Banca prezentatoare poate primi ordinul de incasare fie de la bancile ei de corespondent din strainatate, fie de la alte banci, fie direct de la exportator;
documente contra acceptare.
Banca exportatorului trimite documentele de la o banca corespondenta situata in tara importatorului, cu indicatia de a i le remite numai contra acceptarii unei cambii, cu scadenta conforma cu termenul de plata din contractul comercial.
Astfel, exportatorul acorda importatorului un credit pe termen scurt. Cambia poate fi scontata inainte de scadenta.
La primirea ordinului de incasare, bancii prezentatoare ii revin urmatoarele sarcini:
identificarea bancii remitente, trasului si verificarea specimenului de semnatura, daca documentele vin de la o banca corespondenta;
verificarea existentei documentelor mentionate in ordinul de incasare;
inregistrarea ordinului de incasare, intr-un regim special, cu date referitoare la:
banca emitenta;
referinta bancii emitente;
numele si adresa trasului;
suma de incasat;
data scadentei, in cazul cambiei;
derularea incasso-ului conform instructiunilor primite de la banca remitenta.
CAP.V.RISCURI ASOCIATE PLATILOR PRIN VIRAMENT
5.1. RISCURILE CARE APAR IN SISTEMELE DE PLATI SI IN REALIZAREA VIRAMENTELOR
In sistemele de plati si de efectuare a viramentelor, caracteristicile si modul de manifestare ale fiecarui tip de rise, precum si corelatiile dintre ele deriva din insasi modalitatea de derulare a tranzactiilor care au determinat transferurile de fonduri.
Intelegerea dintre doua parti privind efectuarea unui schimb, finalizata prin incheierea unei tranzactii, contine, de regula, doua componente dintre care prima consta in livrarea unui bun, prestarea unui serviciu sau transferul proprietatii asupra unui activ fmanciar, iar a doua din transferul fondurilor banesti echivalente.
Primele tipuri de riscuri carora trebuie sa le faca fata, in mod uzual, cei doi parteneri care au incheiat o tranzactie sunt riscul de credit si riscul de lichiditate.
Riscul de credit consta in pericolul ca, pe parcursul derularii unei tranzactii, una dintre parti sa sufere o pierdere in legatura cu realizarea creantelor pe care le are asupra celorlati participanti.
Acesti participant pot fi partenerul cu care a fost incheiata tranzactia, intermediarul sau intermediarii care asigura plata si/sau intermediarul ori intermediarii care asigura livrarea.
Riscul de credit apare in situatia in care unui dintre participanti, pe parcursul derularii trnzactiei, nu isi achita obligatiile, in cele mai multe cazuri esecul unui participant in onorarea obligatiilor asumate intr-o tranzactie fiind rezultatul intrarii sale in starea de insolvabilitate.
Riscul referitor la situatia in care banii constituie la scadenta, ceea ce lipseste pentru fmalizarea derularii tranzactiei se numeste rise de lichiditate.
Riscul de lichiditate este constituit de pericolul ca partenerul care
datoreaza fondurile banesti intr-o tranzactie sa fie in imposibilitaea de a se achita la timp de obligatia de plata.
Acest fapt, in primul rand, afecteaza negativ pozitia de lichiditate a primitorului banilor, pe care acesta mizeaza ca o va avea la un anumit moment.
Criza de lichiditate poate sa apara neasteptat si poate fi determinata de intelegerile privind transferul de fonduri precum si de modalitatile tehnice de efectuare a acestuia.
Riscurile pot fi incadrate intr-un anumit tip in functie de sursa care le determina aparitia si manifestarea.
Intarzierea in executare, prima dintre cele trei surse principale de riscuri, creeaza posibilitatea riscanta ca o tranzactie sa nu mai poata fi executata chiar inainte ca cele doua parti sa se achite de obligatiile care le revin, cum ar fi, de exemplu, situatiile in care o tranzactie este anulata inainte de scadenta sau unul dintre parteneri intra in incetare de plati ori da faliment.
In aceste cazuri, una dintre parti sufera o pierdere daca conditiile de piata in care ar putea inlocui tranzactia anulata prin incheierea unei tranzactii similare au avut, in ceea ce priveste, o evolutie defavorabila.
Riscul care apare in aceasta situatie este o forma de rise de credit si este cunoscut sub denumirea de "riscul costului de inlocuire".
Nesimultaneitatea in derularea si executarea celor doua componente ale unei tranzactii constituie cea de-a doua sursa de riscuri si determina manifestrea unei alte forme a riscului de credit, cunoscuta sub denumirea de "riscul principalului".
Astfel, in cazul in care fmalizarea tranzactiei nu se realizeaza simultan prin schimbul de echivalente in cadrul celor doua componente, partea la tranzactie care isi achita prima obligatiile este cea dintai care isi asuma riscul de a suferi o pierdere in cazul in care celalalt partener nu isi acopera obligatiile integral sau partial.
In cazul in care nu exista nici intarziere in executare, nici nesimultaneitate, schimbul de echivalente producandu-se in conditii de 'livrare contra plata", se mentine totusi cea de-a treia sursa de riscuri, repectiv probabilitatea ca tranzactia sa nu fie fmalizata din cauza mediului de decontare.
Riscul datorat mediului de decontare, cunoscut sub denumirea de "riscul neindeplinirii obligatiilor fmanciare", se asociaza obligatiilor tuturor intermediarilor de plati sau tuturor mediilor de decontare cu exceptia celor ale bancii centrale si, respectiv, a numerarului.
Descrierea tipurilor de riscuri pe care le suporta participantii la realizarea viramentelor depinde in cea mai mare masura de defmirea si clarificarea notiunii de intarziere in transferul echivalentelor care fac obiectul schimbului.
In acest demers, timpul este o dimensiune fundamental pentru analiza riscurilor care se pot manifesta intr-un sistem de plati.
Alte elemente importante pentru realizarea unei analize de acest gen sunt constituite de existenta posibilitailor de revocare a ordinelor de plata sau de livrare inainte ca acestea sa fie executate sau a posibilitatilor conditionarii executarii lor de producerea unor anumite evenimente (de exemplu: o banca poate credita contul beneficiarului unei plati cu conditia sa primeasca inainte fondurile de la banca platitorului printr-un sistem interbancar de plati; participantii intr-un sistem interbancar de plati pot sa isi rezerve dreptul de a revoca unilateral, inainte de momentul executarii decontarii lor, transferuri de fonduri pe care le-au ordonat anterior; etc.)
In ceea ce o priveste, banca centrala se ocupa mai putin de riscurile individuale cu care se confrunta paticipantii la un sistem de decontari, dar este in cea mai mare masura preocupata de riscul sistemic.
5.2. MANAGEMENTUL RISCURILOR IN SISTEMELE DE PLATI SI DE REALIZARE A VIRAMENTELOR
Din analiza caracteristicilor riscurilor care se manifesta in sistemele de plati si decontari rezulta ca potentialul acestor sisteme de amplificare a perturbarilor financiare este foarte ridicat. Acest fapt se datoreaza atat valorii deosebit de ridicate a tranzactiilor decontate, care adesea depaseste capitalurile proprii ale intermediarilor de plati, cat si sincronizarii imperfecte dintre componentele de plati si incasri ale unei tranzactii sau dintre transferul de fonduri banesti si livrarea marfurilor/furnizarea serviciilor.
In mod special, aceasta situatie este legata de activitatea bancilor in calitatea lor de furnizori de servicii de plati, deoarece, prin insasi pozitia pe care acestea o detin in cadrul schemelor de derulare a tranzactiilor, ele sunt destinate sa absoarba riscurile de lichiditate care in alte conditii ar fi fost suferite de clientii lor nonbancari.
Actiunile care se impun a fi desfasurate in vederea reducerii riscurilor inerente proceselor de decontare sunt urmatoarele:
O prima directie de actiune o constituie imbunatatirea capacitatii si abilitatii participantilor de a monitoriza si controla in mod direct expunerile pe care le inregistreaza in relatia cu partenerii de afaceri.
O a doua categorie de probleme care ar trebui rezolvate consta in reducerea asa numitelor credite "involuntare" care rezulta din platile si incasarile asincrone sau din diferentele de timp care se inregistreaza intre livrarea marfurilor/furnizarea serviciilor si transferul fondurilor banesti aferente acestora.
O alta directie de actiune deosebit de importanta o constituie necesitatea dezvoltarii punerii in aplicare a unor intelegeri privind limitarea, in cadrul acestor sisteme, a impactului esecului in decontare a unui participant, prin punerea in functiune a unor scheme de impartire a riscurilor la care sa ia parte toti ceilalti participanti.
O ultima, dar deosebit de importanta, directie de actiune o constituie reducerea incertitudinilor induse de cadrele legale in vigoare privind compensarea obligatiilor reciproce ale participantilor la sistemele de plati si decontari sau falimentul acestora, elemente care pot afecta in mod negativ procesele de decontare.
5.3. RISCURILE IN SISTEMELE DE PLATI CU DECONTARE
BRUTA
Sistemele de plati cu decontare bruta sunt, de regula, in prezent, sisteme de plati electronice care, utilizand retelele de telecomunicatii, transmit si proceseaza informatiile in timp real.
Caracteristica lor fundamentala o constituie faptul ca, atat procesarea, cat si decontarea finala pot avea loc in mod continuu sau cu alte cuvinte in "timp real".
Deoarece aceste sisteme dispun de proceduri de decontare bruta, fiecare tranzactie este decontata individual fara a mai avea loc o compensare a debitelor cu creditele.
Acest tip de sistem efectueaza, de regula, decontarea continua, cu singura conditie ca in conturile bancilor platitoare sa existe suficiente disponibilitati banesti sau acestea sa beneficieze de garantii platitoare.
In plus fata de aceste caracteristici, procesul de decontare in timp real pe baza bruta se bazeaza si pe decontarea definitiva in evidentele bancii centrale.
In principiu, exista posibilitatea ca aceste sisteme sa deconteze definitiv si in evidentele unei banci comerciale, situatie care prezinta riscuri de decontare mult sporite, aceasta institutie bancara fiind ea insasi supusa riscului de esec in decontare sau chiar falimentului.
Structura operationala a sistemelor de plati cu decontare bruta in timp real difera foarte mult de la un caz la altul. Diferentele dintre aceste sisteme apar ca urmare a abordarii diferite a situatiei in care o banca platitoare nu are suficienta lichiditate in conturile mentinute la banca centrala pentru a-si acoperi obligatiile de plata.
O prima solutie pentru rezolvarea acestei probleme o constituie respingerea ordinelor de transfer a caror valoare depaseste disponibilitatile banesti ale bancii platitoare si returnarea lor la aceasta.
Ordinele de transfer respinse pot fi reintroduse in sistem dupa o anumita perioada de timp, atunci cand valoarea fondurilor banesti de care dispune banca platitoare la banca centrala sunt acoperitoare.
Intre aceste doua momente, o prima varianta de lucru este aceea ca banca initiatoare (platitoare) mentine si controleaza aceste ordine de transfer in evidentele sale proprii, alcatuind o ordine de prioritate care sa satisfaca cerintele acoperirii cu fonduri a valorii fiecareia dintre acestea.
O a doua solutie o constituie alcatuirea centralizata de catre sistem a unei asa-numite "cozi de asteptare" din care ordinele de plata sunt transmise spre decontare in momentul in care fondurile banesti disponibile sunt acoperitoare.
Eliberarea ordinelor de plata din "coada de asteptare" si transmiterea lor spre decontare se realizeaza pe baza unor reguli predefmite, convenite de comun acord intre sistem si bancile participante.
O a treia solutie o constituie procesarea si decontarea ordinelor de transfer de fonduri de mare valoare pentru care bancile platitoare nu dispun de suficiente disponibilitati pe baza extinderii unei linii de credit din partea bancii centrale, de regula, pe o perioada nu mai mare de o zi.
Sistemele de plati cu decontare pe baza bruta in timp real contribuie, in mod deosebit, la limitarea riscurilor specifice sistemelor de plati. Avand la baza capacitatea de transfer final continuu pe parcursul zilei, aceste sisteme elimina cele mai multe dintre riscurile de baza ale procesului de decontare.
Un prim element il constituie reducerea duratei de expunere a participantilor la credit si lichiditate.
In conditiile existentei unor fonduri banesti suficiente, care sa acopere ordinele de plata, diferenta de timp intre executarea celor doua componente ale transferului, plata si incasarea, se apropie de "zero", fapt care semnifica eliminarea principalei surse de riscuri in transferurile interbancare de fonduri.
De indata ce decontarea este efectuata in conturile sale mentinute in evidentele bancii centrale, banca primitoare poate transfera fondurile in conturile clientilor sai, le poate utiliza in propriile sale scopuri de deconatre sau in schimbul altor active, fara a mai face fata riscului ca fondurile ar putea fi revocate.
Caracteristica sistemelor de plati cu decontare pe baza bruta in timp real care determina limitarea riscului sistemic se datoreaza, in primul rand, reducerii substantiate, pe parcursul zilei, a expunerilor interbancare.
Acest fapt implica scaderea probabilitatii ca bancile sa nu fie capabile sa absoarba pierderile sau caderile de lichiditate cauzate de esecul unui participant la sistem de a-si deconta obligatiile de plata.
In al doilea rand, este exclusa posibilitatea de desfacere a decontarii, care, dupa cum se cunoaste, constituie o sursa semnificativa de rise in sistemele cu deconatre pe baza neta.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia ca bancile participante care au de facut fata dificultatii de a nu primi fondurile asteptate de la un alt participant, dispun de mai mult timp pentru a-si solutiona aceasta problema, fie prin gasirea unei alte surse de finantare, fie prin acumularea de incasari de la alti participant.
Pentru asigurarea finalitatii, singurul impediment structural prezentat de decontarea continua pe parcursul zilei a ordinelor de transfer de fonduri de mare valoare este determinat de orice tip de constrangeri in asigurarea lichiditatii de catre banca.
Astfel, de exemplu, este cunoscut faptul ca, in anumite legislatii privind falimentul, functioneaza asa-numita "clauza a orei zero", care are semnificatia ca tranzactiile ordonate de o institutie pot fi anulate pana la ora zero a zilei in care aceasta a fost declarata falimentara.
Acest gen de situatii constituie probleme deosebite pentru sistemele de decontare bruta in timp real, deoarece ele presupun ca o parte din tranzactiile procesate de sistem si considerate finale pot fi la un anumit moment al zilei declarate anulate, implicand pierderi deosebite pentru ceilalti participanti.
Activitatile de control bancar din tarile dezvoltate au recomandat pentru prevenirea riscului sistematic o serie de masuri:
cresterea capacitatii participantilor de a-si cunoaste mai bine si de a a controla pozitiile lor directe, vis-a-vis de partenerii lor de afaceri;
reducerea termenelor de stingere a obligatiilor de plata atat cat
tehnica permite;
introducerea unor procedee speciale de impartire a riscului, destinate a limita efectele pe care neindeplinirea obligatiilor unui participant le poate avea asupra capacitatii altora de a le satisface.
cresterea responsabilitatii bancilor cu privire la efectele riscului
sistemic, in principal, prin restrangerea posibilitatii de a recurge
la sprijinul bancii centrale pentru a acoperi soldurile deficitare.
5.4.PRINCIPIILE AVIZARII TEHNICE A SISTEMELOR DE PLATI SI DECONTARILE FARA NUMERAR IN VEDEREA ELIMINARII RISCURILOR
Transferul de fonduri banesti prin sisteme de plati si decontari fara numerar, ca activitate de interes public desfasurata prin conturi deschise la societatile bancare autorizate de Banca Nationala a Romaniei, este supus reglementarii si controlului Bancii Nationale a Romaniei, precum si avizarii tehnice a sistemelor individuale de plati si decontari fara numerar prin care serviciile de transfer de fonduri in forma scripturala sunt oferite publicului.
Aceste servicii nu pot fi efectuate decat de catre persoane juridice. Persoanele juridice, altele decat bancile pot presta servicii da plati fara numerar, in conditiile legii, numai dupa autorizarea acestora de catre Banca Nationala a Romaniei.
Un sitem de plati si decontari fara numerar cuprinde, conform Regulamentului nr.l din data de 26.04.1995 emis de Banca Nationala a Romaniei:
instrumentele de plati fara numerar, reprezentatnd suporturi tehnice de date prin care intra si ies informatii din structura de prelucrare;
structura de prelucrare a informatiei de plati fara numerar
reprezinta un sistem tehnico-economic de creare, intermediere,
circulatie si valorificare a datelor printr-un ansamblu coerent si definit in prealabil de operator, cuprinzand metode, tehnici si proceduri de transfer, analiza, compunere, semnificare a datelor, efectuate prin infrastructuri de comunicare ordonata, transparente si reconstituibile pentru operatori sau beneficiari dupa caz;
operatorul de plati fara numerar, care reprezinta utilizatorii initiali, intermediari si finali ai structurii de prelucrare;
autoritatea de avizare tehnica este Banca Nationala a Romaniei, reprezentata prin Directia Plati si Decontari Bancare.
Conform regulamentului amintit mai sus privind principiile si organizarea avizarii tehnice a sistemelor de plati si decontari fara numerar, in vederea eliminarii riscurilor si intaririi disciplinei decontarilor, fiecare banca are obligatia sa depuna si sa mentina la zi la autoritatea de avizare tehnica, sub semnatura autorizata, o documentatie completa, referitoare la structura de prelucrare proprie.
Aceasta documentatie va cuprinde:
cererea de autorizare a functionarii structurii de prelucrare ;
prezentarea structurii de prelucrare conform metodologiei indicate de la caz la caz, de catre autoritatea de avizare tehnica;
o evaluare proprie a riscurilor de disfunctionalitati in structura de prelucrare, a prevenirii si impartirii acestora intre banca, operatori si beneficiari;
orice alta informatie sau document suplimentar cerut de autoritatea de avizare tehnica in vederea acordarii si mentinerii autorizatiei;
acordul cu efectuarea de catre autoritatea de avizare tehnica in contul bancii solicitante a cheltuielilor de colectare, prelucrare, verificare si evaluare a datelor de la paragrafele de mai sus.
Procesul de autorizare a Bancii Nationale a Romaniei este organizat in scopul incurajarii si imbunatatirii eficientei decontarilor fara numerar, in primul rand a celor interbancare si pentru a evita riscul de sistem, precum si pentru a gestiona cazurile de forta majora, bancile trebuind sa faca dovada, prin documentatia inaintata Bancii Nationale a Romaniei, ca atat participantii, cat si fiirnizorii de servicii de plati, au vointa si dispun de capacitatea de a gestiona riscurile de creditare si lichiditate induse pentru banci de sistemul de plati.
In acest scop, conform regulamentului mai sus mentionat, bancile vor prezenta iar autoritatea de avizare tehnica va analiza si, in caz de necesitate, va impune nivelurile minime de performanta pentru sistemele de plati fara numerar supuse avizarii.
5.5.RISCUL DE NEPLATA – REGULAMENT PRIVIND ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA LA BANCA NATIONALA A ROMANIEI A CENTRALEI INCIDENTELOR DE PLATI
Conform acestui regulament, Centrala Incidentelor de Plati, este un centru de intermediere care gestioneaza informatia specifica incidentelor de plati, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile utilizatorilor.
Datele specifice incidentelor de plati sunt transmise, difuzate si valorificate pe baza informatiilor, chiar anterioare platii, continute in evidente si care sunt ocazionate de acte si fapte avand potential fraudulos, litigios si producand riscuri de neplata, inclusiv dintre cele care pot afecta fmalitatea decontarii.
Incidentul de plata reprezinta neindeplinirea in tocmai si la timp a obligatiilor participantilor, inaintea sau in timpul procesului de decontare a instrumentului, obligatii rezultate prin efectul legii si/sau al contractului care le reglementeaza, a caror neindeplinire este adusa la cunostinta Centralei Incidentelor de Plati de catre persoanele declarante, pentru apararea interesului public.
Persoanele declarate – utilizatorii sunt: Banca Nationala a Romaniei, mass-media, Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie si Ministerul de Interne cu unitatile lor teritoriale, instantele judecatoresti, alte institutii ale statului cu atributii de supraveghere si control, persoane fizice si alte persoane juridice, institutii similare Centralei Incidentelor de Plati din strainatate, carora centrala le-a luat in evidenta o cerere de consultare a informatiilor detinute.
Incidentul de plata major reprezinta conform regulamentului mai sus mentionat, incidentul de plata determinat de inregistrarea uneia dintre urmatoarele situatii:
a) in cazul cecului:
cecul a fost emis fara autorizarea trasului;
cecul a fost refuzat din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata inainte de expirarea termenului de prezentare ;
cecul a fost refuzat la plata din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata inainte de expirarea termenului de prezentare;
cecul a fost emis cu data falsa sau acestuia ii lipseste o mentiune obligatorie;
cecul circular sau cecul de calatorie a fost emis "la purtator";
cecul a fost emis de un tragator aflat in interdictie bancara;
b) in cazul cambiei si al biletului la ordin:
cambia a fost scontata fara existenta in total/in parte a creantei cedate in momentul cesiunii acesteia;
biletul la ordin/cambia cu scadenta la vedere a fost refuzat(a) din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata in termen;
biletul la ordin/cambia cu scadenta la vedere a fost refuzat(a) din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata in termen;
biletul la ordin/cambia cu scadenta la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o data fixa a fost refuzat(a) din lipsa totala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen;
biletul la ordin/cambia cu scadenta la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dat fixa a fost refuzat(a) din lipsa partiala de disponibil, in cazul prezentarii la plata la termen;
Persoanele cu risc sunt acele persoane fizice sau juridice, inclusiv banci, care au fost incluse in Fisierul national al persoanelor cu rise, ca urmare a unor incidente de plati majore inregistrate pe numele lor.
Conform prezentului regulament, persoanele declarate au obligatia sa furnizeze Centralei Incidentelor de Plati, in forma si la termenelor prevazute in acest regulament, precum si orice informatie solicitata de aceasta, in scopul desfasurarii propriei activitati.
Centala Incidentelor de Plati este abilitata sa primeasca declaratii de incidente de plati numai de la persoane declarante care raspund pentru veridicitatea si integritatea informatiei transmise la centrala.
In comertul facut cu cecuri bancile vor acorda clientilor dreptul de a emite cecuri in care ele figureaza ca banca trasa, pe baza unei temeinice analize a riscurilor pe care le implica aceasta operatiune, inclusiv pe baza informatiilor obtinute prin consultarea bazei de date a centralei.
5.5.1. STRUCTURA BAZEI DE DATE SI MODUL DE TRANSMITERE A INFORMATIILOR LA CENTRALA INCIDENTELOR DE PLATI
Centrala Incidentelor de Plati organizeaza si gestioneaza un fisier de interes general, numit Fisierul national de incidente de plati (FNIP) care este structurat astfel:
Fisierul national de cecuri (FNC)
Fisierul national de cambii (FNCb)
Fisierul national de bilete la ordin (FNBO)
Fisierul national al persoanelor cu risc (FNPR) este un fisier alimentat automat de fisierul national de incidente de plati cu incidentele de plati majore inregistrate pe numele unei persoane fizice sau juridice, inclusiv al unei banci.
Transmiterea cererilor, declaratiilor si anularilor de incidente de plati de la nodul de acces la centrala se face pe suport electronic, exceptie facand cererile sau declarative pentru care in cuprinsul acestui regulament se prevede o alta modalitate de transmitere.
Nodul de acces este persoana declaranta care, ca urmare a asigurarii conditiilor tehnice corespunzatoare, are posibilitatea accesarii in mod direct a sistemului informatic al centralei.
Accesarea sistemului informatic al centralei de catre persoanele acreditate la centrala de la nodul de acces se face pe baza de nume si parola de acces unice, atribuite de Banca Nationala a Romaniei. Persoana acreditata este angajatul autorizat de conducerea persoanei declarante sa furnizeze, sa solicite si sa primeasca informatii in si de la Centrala Incidentelor de Plati.
Banca Nationala a Romaniei va asigura la sediul sau central conditiile tehnice care sa permita inregistrarea, gestionarea si difuzarea cu operativitate, fara alterari, pe suport hartie sau pe suport electronic, dupa caz, a informatiilor privind incidentele de plati.
5.5.2.TRANSMITEREA, GESTIONAREA SI DIFUZAREA DE INFORMATII PRIVIND INCIDENTELE DE PLATI
In cazul in care o persoana declaranta – banca, in calitate de banca trasa, a trasului sau a subscriitorului, a decis refuzul la plata al cecului, cambiei sau biletului la ordin, aceasta are obligatia, conform prezentului regulament, ca eel tarziu in ziua refuzului sa transmita la Centrala Incidentelor de Plati o cerere de inscriere a refuzului bancar.
In cazul in care o persoana declaranta – banca refuza la plata o cambie sau un bilet la ordin pentru contul avalistului, aceasta are obligatia sa transmita la Centrala Incidentelor de Plati o cerere de inscriere a refuzului bancar pe numele respectivei persoane juridice /fizice.
In cazul in care banca trasa, a trasului sau a subscriitorului nu detine informatii certe privind emitentul instrumentului (atunci cand emitentul nu are cont deschis la unitatea platitoare sau cand semnatura nu corespunde cu specimenul aflat in banca si platitorul nu recunoaste emiterea instrumentului), aceasta nu va inscrie incidentul de plata la Centrala Incidentelor de Plati, insa va sesiza organul de politie competent privind acest caz de inselaciune si va trimite la centrala cel tarziu in ziua bancara urmatoare zilei refuzului o declaratie de neinscriere a incidentului de plata.
Persoana declaranta – banca are obligatia ca la solicitarea unei persoane fizice sau juridice care a pierdut, careia i-a fost furat sau care a distrus unul sau mai multe formulare de cec, cambie sau bilet la ordin valabil emise, sa transmita la Centrala Incidentelor de Plati in aceeasi zi bancara o declaratie, care va fi listata la nodul de acces prin intermediul aplicatiei informatice a centralei, in doua exemplare din care unul se transmite persoanei declarante – banca pentru evidentele proprii si unul persoanei fizice sau juridice de catre persoana declaranta – banca.
In cazul in care o persoana fizica sau juridica solicita unei persoane declarante – banca anularea propriilor cecuri necompletate sau gresit completate, aceasta are obligatia sa retina respectivele cecuri si ulterior sa le remita bancii trase pe baza unui proces-verbal.
Pentru diminuarea riscului in utilizarea instrumentelor, bancile isi vor instrui clientii cu privire la utilizarea acestora in conformitate cu legile si reglementarile aplicabile, si deasemenea, vor incheia cu acestia o conventie privind declararea imediata la Centrala Incidentelor de Plati instrumentelor pierdute, furate, distruse sau anulate.
5.5.3. INTERDICTIA BANCARA
Interdictia bancara, notificata de persoanele declarante la Centrala Incidentelor de Plati, asigura prevenirea producerii unor noi incidente de plati si sanctionarea titularilor de cont care le genereaza in circuital bancar.
In cazul refuzului la plata al unui cec ca urmare a producerii unui incident de plata major asupra contului unui client banca va lua in aceeasi zi bancara urmatoarele masuri:
va notifica incidentul de plata la Centrala Incidentelor de Plati printr-o cerere de inscriere a refuzului bancar in Fisierul National de Cecuri care va cuprinde si declaratia de interdictie bancara;
va adresa titularului de cont o somatie, prin care ii va notifica acestuia interdictia de a emite cecuri pe timp de un an incepand cu data inregistrarii la Centrala Incidentelor de Plati a incidentului de plata major si obligatia de a restitui bancii al carei client este formularele de cec aflate in posesia sa si/sau a mandatarilor sai.
Centrala bancii care primeste o declaratie a Centralei Incidentelor de Plati privind interdictia bancara are obligatia ca in aceeasi zi bancara sa distribuie aceasta informatie in propriul sistem bancar, in scopul evitarii producerii riscului ca respectivul client sa genereze un nou incident de plata asupra unui alt cont al sau.
In aceasta situatie, centrala bancii sau unitatea teritoriala a bancii, la care respectiva persoana fizica sau juridica are cont deschis, are urmatoarele obligatii:
sa intreprinda toate masurile necesare pentru recuperarea in cel mai scurt timp a tuturor formularelor de cec necompletate sau gresit completate, eliberate acesteia,cu exceptia cecurilor utilizate pentru retragerea de numerar care poarta pe fata lor inscrisul NUMERAR, in scopul evitarii riscului ca respectiva persoana fizica sau juridica sa produca noi incidente de plati prin utilizarea acestora in plati fara numerar;
sa transmita la Centrala Incidentelor de Plati, pentru formularele de cec necompletate sau gresit completate si care nu au fost recuperate, intr-un interval de maximum 15 zile calendaristice de la data emiterii declaratiei Centralei Incidentelor de Plati, o declaratie prin care se declara nule respectivele formulare.
Intr-o alta interpretare detinerile de depozite bancare exprima creante ale tertilor fata de banca, iar viramentul reprezinta un procedeu de transfer al creantelor intre creditorii bancii.
CAP.VI.PERSPECTIVE ALE DEZVOLTARII PLATILOR PRIN VIRAMENT
In perioada ianuarie 1990- aprilie 1995, sistemul de plati din Romania a mentinut in linii generale trasaturile sistemelor de plati caracteristice economiilor centralizate.
Instrumentele de plata neadecvate economiei de piata, procedurile bancare de decontare greoaie, invechite si nediferentiate pe tipuri de plati fara numerar, descentralizarea conturilor curente ale bancilor, precum si existenta unei foarte complicate retele de conturi de corespondent au condus la aparitia unor intarzieri masive in realizarea decontarilor.
Datorita acestei conjuncturi, in perioada mentionata, Romania putea fi considerata ca fiind o societate dominata de numerar.
Deoarece majoritatea platilor se realizau in numerar, cantitati enorme de bani ramaneau in afara sistemului bancar, ceea ce a influentat procesul decizional privind masa monetara.
Era evident ca punerea in functiune a unui sistem de plati eficient si transparent inseamna pentru detinatorii de fonduri banesti cresterea si diversificarea posibilitatilor de utilizare a acestora, ceea ce, in ultima instanta, s-ar fi concretizat in sporirea cantitatii de bani depozitata si circulata de sistemul bancar, facilitand astfel bancii centrale punerea in aplicare a politicii sale monetare.
Incercarile comunitatii bancare de a gasi solutii la tot mai numeroasele apeluri ale clientilor sai privind necesitatea cresterii operativitatii si sigurantei in efectuarea decontarilor s-au concretizat in emiterea, in anul 1992, a unei norme comune a bancilor comerciale privind tehnica de decontare a cecurilor din carnete cu limita de suma si incheierea, la sfarsitul aceluiasi an, in cadrul Asociatiei Romane a Bancilor, a unei conventii privind sistemul decontarilor directe prin conturi interbancare.
Aceste initiative singulare ale bancilor, lipsite de contributia esentiala a bancii centrale si favorizate de intarzierea punerii in punerii in practica din februarie 1992 in cadrul Bancii Nationale a Romaniei, de trecere la un sistem de plati bazat pe principiile si practicile tarilor dezvoltate, nu numai ca nu au rezolvat problema aparitiei si dezvoltarii unor fenomene contrare spiritului de incredere si siguranta absolut necesar intensificarii decontarilor fara numerar, dar au condus chiar la manifestarea unei influente direct nefavorabile asupra modului in care Banca Nationala a Romaniei isi exercita rolul sau de " banca a bancilor " stabilit prin lege.
Pentru reasezarea arhitecturii sistemului de plati se impuneau modemizarea instrumentelor de plata si eficientizarea procedurilor bancare de transfer al fondurilor banesti.
In august 1994, in baza prerogativelor sale legale, Banca Nationala a Romaniei a decis sa preia initiativa in procesul de transformare si modemizare a sistemului de plati.
Desfasurat timp de trei ani, procesul de modemizare a sistemului de plati in Romania a parcurs mai multe etape, determinate de necesitatea diversificarii serviciilor rezultata ca urmare a transformarii graduale a relatiilor din economia nationala in relatii de piata.
In prezent in Romania functioneaza un sistem de plati interbancar unic, aflat in proprietatea bancii centrale si administrarea totala a acesteia, la care participa cu drepturi egale toate bancile autorizate de Banca Nationala a Romaniei, precum si alte insitutii cu rol de intermediere financiar-bancara. Incepand cu anul 1995, datorita noii arhitecturi a
Sistemului National de Plati al Bancii Nationale a Romaniei au putut fi puse in aplicare proceduri de operare care urmaresc realizarea urmatoarelor obiective:
decontarea zilnica a tuturor platilor interbancare prin conturile curente
deschise de banci la banca centrala.
separarea operarii platilor in functie de platitor, beneficiar si de valoarea
lor, in cadrul unor subsisteme de plati distincte.
stabilirea in cadrul fiecarui subsistem, a unui set de reguli obligatorii
pentru toate bancile privind modul de prezentare, schimb si decontare a
instrumentelor de plata, in scopul cresterii vitezei de operare a acestora,
scaderii necesarului zilnic de lichiditate pentru acoperirea platilor
interbancare precum si limitarea riscurilor de neplata.
asigurarea unei transparente si protectii sporite pentru clientii bancilor
in ceea ce priveste timpul necesar efectuarii tranzactiilor si costul
aferent efectuarii acestor tranzactii prin Banca Nationala a Romaniei.
integrarea tuturor subsistemelor de plati intr-un unic sistem de plati
coordonat si supravegheat zilnic si unitar, la nivel national, de catre
Banca Nationala a Romaniei, prin insusi mecanismul operational al
decontarilor interbancare pe care aceasta le efectueaza.
Introducerea noilor proceduri de operare ale sistemului de plati a determinat decontarea in proportie de 99% a platilor interbancare prin conturile curente deschise in evidentele bancii centrale si o accelerare a vitezei de rotatie a fondurilor aflate in conturile curente ale bancilor.
Inaugurarea, la data de 3 aprilie 1995, a subsistemului de compensare multilaterala a platilor interbancare cu decontare neta a reprezentat pentru Romania punerea in functiune a unui sistem de compensare clasic, organizat pe un singur palier, in care toti membrii au drepturi si obligatii egale, si care, prin regulile stabilite, nu permite participarea la operatiunile de compensare prin intermediul unui alt membru sub forma subparticiparii.
Acest subsistem functioneaza prin aplicarea unui set de reglementari, dintre care cea mai importanta este "Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr.10/1994 privind compensarea multilaterala a platilor interbancare fara numerar pe suport hartie care stabileste ca toate schimburile interbancare de instrumente de plata pe suport hartie adica ordine de plata cu valori sub 500 milioane de lei, cecuri, cambii si bilete le ordin, indiferent de valoarea acestora, se realizeaza prin intermediul uneia din cele 42 case de compensatii interbancare ale Bancii Nationale a Romaniei.
Conform precizarilor din acest regulament, instrumentele de plata trebuie prezentate in cadrul unor intervale de timp obligatorii, la o anumita casa de compensatii interbancare, tinand seama de destinatia acestora si de particularitatile retelei teritoriale a bancii prezentatoare.
Regulamentul cuprinde descrierea, in detaliu, a criteriilor pe baza carora un instrument de plata se compenseaza conform unui anumit circuit, precum si procedurile bancare aplicabile diferentiat pentru instrumentele de plata de credit (ordinele de plata) si instrumentele de plata de debit (cecuri, cambii, si bilete la ordin).
In prezent, intervalul de timp necesar unei banci pentru a credita contul beneficiarului unui cec este de aproximativ 5 zile, iar pentru un ordin de plata de aproximativ 4 zile, cu mult mai scazut fata de durata de 15-20 zile, respective 9-15 zile inregistrata in sistemul de plati din Romania inainte de introducerea procedurilor de compensare multilaterala.
Evolutia numarului de cambii si bilete la ordin compensate in perioada de functionare a acestui subsistem indica frecventa tot mai mare cu care aceste instrumente de plata, initial titluri de credit, sunt utilizate de clientii bancari pentru stingerea creantelor cu o valoare medie de peste 26 milioane de lei/instrument pe care acestia le au unii fata de ceilalti.
Se constata deasemenea tendinta clientilor bancari de a utiliza pentru efectuarea transferurilor cu valoare mai mare, ordinele de plata si nu cecurile, acest fapt gasindu-si explicatia in luarea in considerare, de catre clientii bancari, a gradului mai mare de rise pe care il are de suportat beneficiarul unui transfer banesc in cazul utilizarii instrumentelor de plata de debit, precum si a duratelor de timp mai mari necesare efectuarii platilor prin intermediul acestora.
In ceea ce priveste sistemele internationale de plati prin carduri, in evidentele bancii centrale figureaza, incepand cu anul 1997, ca titulari de conturi speciale cele doua sisteme internationale de plati prin carduri VISA INTERNATIONAL EU/CEMEA si EUROPAY INTERNATIONAL S.A.
Pe langa cei doi titulari de conturi speciale, in decontarea finala a operatiunilor cu carduri denominate in lei sunt implicate si conturile curente ale bancilor emitente sau colectoare care au fost autorizate de banca centrala, in calitate de banci participante si care incheie cu aceasta cate un contract din cele doua tipuri descrise la decontarea finala a pietelor de capital.
Pana la data de 11 iunie 1997, cardurile sub sigla VISA emise de bancile romanesti erau denominate numai in valuta.
Pe baza deciziei adoptate de bancile romanesti membre ale grupului
VISA INTERNATIONAL EU/CEMEA, incepand cu data de 11 iunie 1997, pe teritoriul Romaniei au fost puse in circulatie carduri VISA de tip Classic, Electron, si Business.
Aceste carduri sunt utilizate in functie de caracteristicile fiecaruia atat pentru operatiuni privind distribuitoarele automate de numerar, cat si pentru operatiuni de plati electronice la punctele de vanzare.
La data de 23 iulie 1997, Banca Nationala a Romaniei, prin subsistemul de decontare finala in regim special, a inceput efectiv decontarea finala a operatiunilor de plati prin carduri denominate in lei si emise sub sigla VISA de catre mai multe banci romanesti.
In ceea ce priveste cel de-al doilea titular de cont special pentru care Banca Nationala a Romaniei efectueaza decontarea finala a operatiunilor cu carduri denominate in lei, respectiv sistemul international de plati prin carduri
EUROPAY INTERNATIONAL S.A., acesta a lansat pe piata bancara romaneasca incepand cu luna august a anului 1997, produsele sale de baza Maestro, Business si Standard, care fiind emise de catre banci romanesti sunt utilizate in functie de specificul fiecaruia, atat pentru operatiuni cu numerar efectuate prin distribuitoarele automate, cat si pentru operatiuni de plati electronice fara numerar la punctele de vanzare.
Operatiunile de plati efectuate de catre detinatorii de carduri denominate in lei sunt procesate si prelucrate prin compensare multilateral interbancara de catre EUROPAY INTERNATIONAL S.A. la Waterloo, in Belgia si apoi remise, zilnic, Bancii Nationale a Romaniei in vederea decontarii fmale pe care aceasta o efectueaza prin contul special deschis pe numele acestei institutii si prin conturile curente ale bancilor participante.
Cap.VII. STUDIU DE CAZ
BANCA ROMANA PENTRU DEZVOLTARE
STUDIU DE CAZ
7.1.PREZENTARE GENERALA
Manifestarea relatiilor banesti in economia de piata necesita crearea cadrului normativ si organizatoric privind institutiile financiare si de credit, elementul central il reprezinta aparatul bancar.
Aparatul bancar cuprinde totaitatea institutiilor abilitate sa functioneze pe teritoriul tarii care au ca obiect de activitate organizarea si derularea operatiunilor banesti.
Modul de organizare, conducerea si functionare a institutiei bancare difera de la o economie la alta, de la o tara la alta in functie de particularitatile fiecaruia, dar se desfasoara pe baza unor reglementari legale.
Principalul act normativ care reglementeaza activitatea bancara in Romania este legea nr.33/1991 (publicata in Monitorul Oficial nr. 70 din 3 aprilie 1991) intrata in vigoare la data de 3 mai 1991.
Potrivit dispozitiilor legale, activitatea bancara in Romania se desfasoara prin se’2=kuh
nr. 31/1990, ca societati comerciale. Banca Romana pentru Dezvoltare, infiintata la 1 decembrie 1990, prin preluarea activelor si pasivelor fostei Banci de Investitii, precum s.i a intregului personal, a reusit sa depaseasca conditia unei banci strict specializate si sa devina una din cele patru mari comerciale din Romania, cu un profit bancar nou si o identitate proprie.
In 1994 numarul clientilor BRD reprezenta 23% din totalul agentilor economici cu capital de stat din economie si 15% din cei cu capital privat, intreaga activitate a bancii poarta amprenta evolutiilor pozitive, a disfunctiilor si neajunsurilor pe are le-au cunoscut intreaga economie, dar si a climatului creat de politicile monetare, valutare si fiscale.
Banca Romana pentru Dezvoltare organizata ca societate comerciala are un rol important in economia romaneasca prin serviciile comune tuturor bancilor comerciale pe care le ofera clientilor, dar mai ales prin serviciile specifice oferite.
BRD – Groupe Societe Generale este a doua banca romaneasca, dupa activele bancare.
Cu o capitalizare de 4,8 miliarde de euro la sfarsitul lunii aprilie 2007, BRD – Groupe Societe General detine prima pozitie, conform acestui indicator, intre societatile din domeniul financiar, listate la Bursa de Valori Bucuresti si a doua pozitie dupa acelasi nivel al capitalizarii bursiere daca luam in considerare toate companiile listate de la BVB, indiferent de domeniu.
BRD – Groupe Societe Generale este prezenta in toate judetele Romaniei printr-o retea de peste 600 de agentii si peste 900 de ATM-uri. In luna martie 2007, BRD numara 2 milioane de clienti activi individuali si corporativi si peste 1,8 milioane de posesori de carduri. Calitatea servicilor noastre este garantata de cei peste 7300 de profesionisti care formeaza echipa BRD.
BRD – Groupe Societe Generale include structuri dedicate clientilor corporativi romani, fidelalelor marilor companii multinationale, IMMurilor si microinteprinderilor.
Acestea ofera servicii personalizate si beneficiaza de sprijinul serviciilor omologate din centrala Grupului (de exmplu finantari structurale), precum si de cel al retelei internationale a Grupului Societe Generale.
Actiunea comercila se bazeaza pe o retea de peste 600 de agentii care ofera o acoperire geografica cuprinzatoare si o gama larga de servicii pentru operatiunile curente
(cash management , monetica, operatiuni financiare interne si internationale), servicii de trezorerie si de schimb valutar, cele oferite de specialistii bancii in finantari, factoring fara a uita filialele de leasing si Banca de Investitii.
BRD – Groupe Societe Generale este in masura sa furnizeze o gama completa de servicii bancare traditionale si cele oferite de o banca de investitii si isi construieste politica de dezvoltare bazandu-se pe un parteneriat pe termen lung incheiat cu clientii sai.
BRD – Groupe Societe Generale este unul din primele grupuri de servicii financiare din zona euro si a 7a societate franceza, dupa capitalizarea sa bursiera (59,3 miliarde de euro la 31 decembrie 2006). La finele anului trecut, Grupul, care numara 120.0000 de angajati, a realizat un venit net bancar de 22,4 miliarde euro si un profit net de 5,2 miliarde euro.
7.2.RETEAUA DE RETAIL SI SERVCIII FINANCIARE
Prima banca de retail nemutualizata din Franta, dupa cifra de afaceri si numarul de agentii.
22,5 milioane de clienti peersoane fizice in Franta si in strainatate.
Pe plan international Banca de retail are 9,2 milioane de clienti, in 30 de filiale. Modelul sau este cel al unei banci universale, care ofera o gama completa de servicii clientilor particulari si societatilor.
In ultimii ani, Grupul si-a construit, prin crestere externa sau interna, o retea de banca de retail in Europa Centrala si de Sud-Est in: Romania, Bulgaria, Grecia, Slovenia, Slovacia, Cehia, Serbia, Rusia, Muntenegru, Moldova si Albania.
7.3.ADMINISTRAREA DE ACTIVE SI SERVICII PENTRU INVESTITORI
Grupul Societe Generale este al patrule administrator de active din zona euro, cu 422 miliarde de euro in gestiune si peste 2.262 miliarede de euro in custodie.
Administrarea de active si servicii pentru investitori cuprinde urmatoarele activitati:
Gestiunea mobiliara, prin SG Asset Management;
Gestiune privata, prin SG Private Banking;
Intermedierea tranzactiilor cu valori mobiliare, prin SG Global SecuritiesServices for Investors.
In 2005, BRD – Groupe Societe Generale a obtinut rezultate excelente, continuand sa investeasca in dezvoltarea sa. Ne-am imbunatatit cotele pe piata si ne-am demonstrat capacitatea de adaptare la un mediu in schimbare.
Cadrul in care ne desfasuram activitatile este in continuare propice, in ciuda unei cresteri economice inferioare asteptarilor initiale (+4,1%) si a unei lipse de vizibilitate cu privire la politica reglementara si monetara a Bancii Nationale.
Trei evenimente majore au marcat anul 2005:
introducerea taxei unice de impozitare de 16% care a sustinut cresterea puternica a cererii de credite din partea populatiei;
afluxul de investitii directe straine – legate in cea mai mare parte de privatizarea sectorului energetic – care au atins 5 miliarde de euro si provin in cea mai mare parte de la marile companii multinationale, precum OMV, Gaz de France, E.ON, ENEL, St.Gobain, Erste Bank etc.
semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeana care prevede intrarea Romaniei la 1 ianuarie 2007.
Banca Romana pentru Dezvoltare ofera:
Credite pentru agentii economici atat pe termen scurt, mediu si lung:
Linii credite lei si valuta
Aprovizionare, productie, desfacere
Credite pentru persoane fizice pe termen scurt:
Nevoi gospodaresti
descoperire cont
carti credite PRIMA
credite pentru agricultura
credite auto
Dar si pe termen mediu
Factoring international de export pentru regii autonome, societati comerciale, organizatii cooperative si obstesti.
Pe termen scurt – factoring, scontarea facturilor, scontarea cambiilor in cazul acreditivelor documentare;
Pe termen mediu – credit furnizor, credit/cumparator, forfaiting.
Scrisori de garantie in lei pentru:
Participare la licitatii, restituire avans, plata catre furnizori, plata taxelor vamale si TVA pentru importuri, buna execute a licentelor de export.
Scrisoare de garantie si contragarantie in valuta.
Scrisoare de bonitate.
Scrisoarea de referinta bancara, scrisoare de recomandare la solicitarea clientilor
Expertize, evaluare si consultanta.
Consultanta si asistenta tehnico economica.
Intocmirea contractelor de garantie si prezentare la notariat pentru actiuni, obligatiuni si alte hartii de valoare.
Xeroxare documente pentru clientii BRD
Depozite in lei si valuta
La cerere
La termen
Cu plata dobanzii la termen
Cu plata dobanzii lunar
Operatiuni de caserie
Incasari si eliberari de numerar
Ordine de plata pentru persoane fizice si juridice netitulare de cont in conturile clientilor bancii
Colectarea si transportul numerarului la si de la clienti
Operatiuni legate de cheltuieli de capital din bugetul de stat si local
Alte servicii pentru persoane fizice
Intermedieri la privatizare prin oferta publica de actiuni
Distribuirea de dividende pentru societa|ile care s-au privatizat
BRD in cadrul operatiunilor operatiunilor valutare pe care le desfasoara acorda o atentie deosebita:
Acreditivelor (import – export)
Ordine de plata (import – export)
Incasari cecuri comerciale si de calatorie
Vanzari cecuri de calatorie
Incasari din export
Acceptari carti de plata VISA
Incasari pentru export
Prin aceste servicii oferite clientilor ei BRD s-a impus ca o banca puternica, una din cele patru mari banci comerciale din Romania. Avand in vedere faptul ca in studiul de fata analizam posibilitatile de perfectionare si organizare a decontarilor vom detalia pe larg posibilitatile oferite de BRD in acest domeniu.
Bancii Romane pentru Dezvoltare, prin Hotararea Guvernului nr. 1170/1970, i-au fost stabilite urmatoarele obiective:
Efectuarea de servicii bancare pentru executarea proiectelor de investitii economice si financiare ale statului, potrivit conventiei incheiate cu Ministerul Finantelor, care se realizeaza integral sau partial, din lipsa de fonduri de la buget si din imprumuturi in valuta de la bancile de dezvoltare si de la institutiile financiare internationale
Creditarea activitatii de productie, investitii, comerciale si de prestari de servicii, desfasurata de regii autonome, societai comerciale, societati mixte, unitati cooperatiste, organizatii obstesti, asociati familiare, de alte persoane juridice, precum si de persoane fizice.
Atributiile Bancii Romane pentru Dezvoltare, in domeniul investitiilor au fost stabilite avand in vedere experienta indelungata a acesteia, ca fosta Banca de Investitii, cu un personal bine pregatit, care in decursul anilor a avizat, finantat, creditat si controlat realizarea unui numar mare de investitii de prima importanta pentru economia romaneasca.
Dupa infiintare, BRD, si-a diversificat si perfectionat activitatile comerciale, devenind o puternica banca comerciala cu foarte bune rezultate.
Activitatile comerciale ale BRD trebuie si in continuare dezvoltate, fara a slabi, insa, activitatiile privind investitiile si, in mod deosebit, acelea prevazute in Hotararea Guvernului de infiintare – a investitiilor care se realizeaza din imprumuturi in valuta de la bancile de dezvoltare si de la institutiile financiare internationale – in derularea carora BRD poate avea un rol important, in toate fazele de realizare a acestora.
Bancile, in continuare au actionat astfel incat, pana la incheierea perioadei de tranzitie, sa poata satisface cerintele si exigentele mereu crescande ale economiei de piata in domeniul bancar dupa cum urmeaza:
BRD s emis un nou instrument de plata fara numerar, denumit Cartea de plata in lei, care poate fi utilizat de persoane fizice – pentru procurarea de bunuri si servicii, cu posibilitati de creditare lunara in conditii avantajoase, precum si de persoane juridice pentru efectuarea cheltuielilor de deplasare si protocol.
Concurenta in sectorul bancar s-a intensificat cu intrarea pe piata bancilor de retail a noi institutii si societati financiare. Doua operatiuni majore vor avea consecinta pe termen lung: privatizarea BCR in beneficul Erste Bank si fuzionarea
HVB/Banca Tiriac/UniCredit .
In acest context, performantele BRD au fost remarcabile. Rezultatul brut de exploatare s-a ridicat la 712 milioane RON (+17%), iar rezultatul net a progresat puternic cu 42%, datorita unui cost al riscului relativ scazut, pentru a atinge 553 milioane RON (151 milioane EUR) .
Randamentul fondurilor proprii s-a ridicat la 37% fata de 30% in 2004, BRD fiind banca cea mai rentabila din Romania. Coeficientul de exploatare continua sa se amelioreze, scazand de la 48% la 47%.
Toate domeniile de activitate au contribuit la acest succes
Banca de retail si-a continuat dezvoltarea. Performanta logistica de deschidere a 114 de agentii intr-un an ne-a intarit imaginea si s-a bucurat de un mare succes. Pe 31 decembrie BRD numara aproximativ 1.700.000 de clienti activi persoane fizice.
Banca inteprinderilor a inregistrat un sold al creditelor in continua crestere puternica.Toate segmentele de piata au beneficiat de sprijinul nostru: marii clienti corporativi, inteprinderile mici si mijlocii dar si microinteprinderile, pentru care au pus programe speciale de finantare.
Filialele noastre, BRD Sogelease, BRD Finance, BRD Securities, banca de investitii, operatiunile de piata, si factoringul contribuie semnificativ la rezultatele bancii.
Investitiile noastre s-au consolidat mai ales extinderii retelei. O politica foarte dinamica a resurselor umane a permis recrutarea a 1350 colaboratori si realizarea a 200.000 ore de formare.
Pozitia BRD pe piata romaneasca si sprijinul acordat de catre actionarul sau principal ne face sa ne gandim cu optimsm la viitor. Intrarea Roamniei in Uniunea Europeana va avea probabil un efect de intensificare a concurentei, insa va oferii de asemenea noi oportunitati de care BRD va trebui sa stie profita.
7.4.ACTIVITATILE BRD – GROUPE SOCIETE GENERAL
Sunt trei domenii principale:
Banca persoanelor fizice
326 de agentii
1.700.000 clienti activi
volum de credite persoane fizice: 4,1 miliarde RON (+75%)
Filiala BRD Finance Credite Consum unul din liderii de piata: prezenta in 2000 de magazine.
Banca inteprinderilor
Locul 1 in sectorul privat romanesc
52% credite acordate IMM-urilor
Partener traditional al municipalitatilor si al marilor companii
Lider pe piata romana de factoring
BRD Sogelease: printre primele 5 societati filiale de banca
Noi activitati: ALD Automotive – gestiunea flotei de vehicule
Banca de investitii si operatiuni de piata
Servicii complete de consultanta in fuziuni, achizitii privatizari, prin BRD/SG Corporate Finance
BRD – Securities: a 4a societate de brokeraj din Romania
SG Asset Msnsgement 25,8 milioane EUR in gestiune
Prezenta consolidata pe pietele financiare
7.5.PRINCIPALELE SERVICII OFERITE DE B.R.D.
7.5.1.FORFETAREA
Forfetarea este o forma de finantare pe termen mediu a exporturilor prin care BRD plateste in avans creante scadente in viitor, detinute de exportatori, fara drept de regres impotriva acestora.
Implica scontarea titlurilor de credit care incorporeaza creantele (bilete la ordin, cambii).
Orice societate comerciala legal constituita, indiferent daca este sau nu client al BRD poate beneficia de forfetare.
Documentele specifice sunt:
Biletele la ordin sau cambii avalizate;
Biletele la ordin sau cambii cu scrisori de garantie.
1.In faza de prenegociere a contractului comercial:
Exportatorul si BRD convin asupra aranjamentului financiar, pentru a permite includerea costurilor forfetarii in pretul de export;
BRD indica exportatorului bancile acceptabile din tara importatorului
2.Se incheie contractul comercial.
3.Se incheie contractul de forfetare.
4.Importatorul emite bilete la ordin sau accepta cambii, care vor fi analizate/garantate de o banca acceptabila pentru BRD.
5.Exportatorul ;ivreaza marfa si primeste biletele la ordin/cambiile avalizate.
6.BRD sconteaza biletele la ordin/cambiile, fara dret de regres impotriva exportatorului.
Avantajele forfetarii:
Transforma exportul pe baza de credit in tranzactie cash, eliminand astfel riscul de credit.
Imbunatatescte lichiditatea societatii comerciale.
Elimina riscul fluctuatiei ratei dobanzii.
Elimina decontarile internationale si implicit riscurile politice de transfer valutar, de curs de schimb.
Nu solicita garantii reale, documentatia este simpla.
Consultanta de specialitate este garantata din partea BRD-ului.
Costul este negociabil in functie de fiecare tranzactie in parte.
Tranzactia poate fi finantata 100%.
7.5.2.FACTORING INTERNATIONAL DE EXPORT
BRD – Grope Societe Generale este lider pe piata romaneasca de factoring inca din 2004.
In 2005 aceasta activitate a inregistrat la nivel global o crestere de 174% fata de 2004, cu respectiv, 100% pentru operatiunile internationale si de 257% pentru operatiunile interne.
Cifra de afaceri a activitatii de factoring s-a ridicat la 211 milioane de euro in 2005, respectand o cota de piata de 38%.
Activitatea comerciala intensa a retelei, diversificarea ofertei, accentul pus pe formarea personalului si imbunatatirea serviciilor au facut posibile aceste rezultate exceptionale. O alta prioritate a anului 2005 a fost simplificarea procedurilor interne, pentru un serviciu mai operational.
Ca si oferta comerciala, BRD a lansat un produs nou- factoringul de import care a completat si dezvoltat segmentul international al operatiunilor de factoring. Datorita acestui produs putem propune societatilor straine acoperirea totala a creanatelor si, daca este cazul, acoperirea riscului de neplata a importatorilor romani.
In acest cadru s-a acordat o atentie deosebita dezvoltarii de relatii de colaborare cu societatile de factoring corespondente, membre ale Factors Chain International si incheierea de noi acorduri cu societatile de factoring, pentru a acoperi cat mai multe tari.
Calitatea ofertei de servicii adresate companiilor, eficacitatea interventiilor sale, dezvoltarea operatiunilor interne si externe, in stransa colaborare cu cea mai amre retea de factoring mondiala – Factors Chain International i-au adus BRD incepand cu luna octombrie 2004, desemnarea ca membru plin al acestei organizatii.
Este un produs bancar complex, care asigura:
Finantarea pe termen scurt, prin plata inainte de scadenta a facturilor emise de exportatori, in 48 de ore de la prezentare;
Garantia incasarii facturilor, prin cumpararea creantelor exportatorilor, fara drept de regres impotriva acestora;
Servicii de consultanta, in plus fata de cele uzate, prin evaluarea debitorilor si stabilirea unor limite de risc pentru acestia;
Evidenta, urmarirea si incasarea facturilor.
De factoring poate beneficia, orice societate comerciala legal constituita, indiferent daca este sau nu client BRD, care urmeaza sa incaseze valuta din exportul de marfuri sau prestari de servicii, la un termen de livrare.
Etapele principale de derulare sunt:
1.Se prezinta la banca:
Contractul comercial de export;
Facturile si documentele de transport.
2.BRD plateste exportatorului 80% din valoarea facturilor, in maxim 48 de ore de la depunerea acestora.
3.Dupa incasarea facturilor, BRD crediteaza contul exportatorului cu diferenta de 20%.
Avantajele multiple pentru exportatori sunt:
Imbunatateste lichiditatea societatilor comerciale;
Imbunatateste situatia bilantiera prin reducerea postului „debitori”;
Simplifica decontarile internationale si reduce costul tranzactiilor;
Asigura impotriva riscurilor aferente tranzactiilor internationale;
Consultanta de specialitate este gratuita din partea BRD;
Nu se solicita garantii reale, documentatia este simpla;
Costul este negociabil si avantajos pentru exportatori (el poate fi inclus in pretul contractului, pentru a fi suportat de importator).
7.5.3.SCRISOAREA DE GARANTIE BANCARA
BRD se angajeaza alaturi de agentii economici, facilitand derularea afacerilor si a relatiilor cu partenerii de afaceri in conditii flexibile si operative, punand la dispozitie:
Scrisori de garantie si contragarantie bancara.
In lei pentru:
Participare la licitatie privind adjudecarea proiectarii investitiilor publice, executarii lucrarilor de constructii sau achizitii publice de bunuri si servicii;
Aplicabilitatea proiectului;
Buna executie;
Restituirea avansului;
Efectuarea de plati catre furnizori, aferente marfurilor primite sau serviciilor prestate;
Plata taxelor vamale si a TVA aferente importurilor temporare sau in tranzit;
Obtinerea autorizatiei de comisionar in vama;
Procurarea carnetului de trecere prin vama sau carnetului TIR;
Licentele de import si licente interne.
In valuta
Participarea la licitaie;
Buna executie;
Restituirea avansului;
Buna plata;
Buna plata a unui credit;
Buna plata rate leasing.
Principalele documente necesare pentru eliberarea unei scrisori de garantie bancara sunt urmatoarele:
Dosarul juridic al solicitantului;
Situatiile financiare;
Planul de afaceri al societatii;
Contracte incheiate (in functie de natura scrisorii de garantie bancara solicitata).
GARANTIILE se pot constituii din:
Depozite bancare, totale sau partiale ale solicitantului sau ale unui girant;
Scrisoare de garantie/contragrantie bancara, emise de alte banci;
Gaj asupra unor bunuri mobile;
Ipoteca asupra bunurilor imobile ale clientului sau ale unor giranti;
Scrisori e garantie din partea unor fonduri de garantare;
Titluri de valoare;
Cesionarea drepturilor din incasari in favoarea BRD.
Pentru emiterea scrisorilor de garantie bancara se percep comisioane diferentiate, in functie de natura acestora, termenul de valabilitate si performantele economico-financiare ale solicitantului. Comisionul se calculeaza si se incaseaza la data eliberarii scrsorii de garantie.
7.5.4.SISTEMUL ELECTRONIC DE PLATA
Sistemul electronic de plata (SEP) este unul dintre cele mai complexe proiecte realizate in sistemul bancar romanesc, in cursul ultimilor ani, implementarea lui schimband radical sistemul national bazat inainte pe schimb si pe circulatia fizica a platilor, pe suport de hartie.
Peste 45 de institutii financiare (Banca Nationala, bancile comerciale, Bursa de Valori Bucuresti, VISA, MASTERCARD,etc.) au fost implicate in acest proiect demarat la inceputul anului 2003 si finalizat in luna octombrie 2005.
Punerea in aplicare a sistemului electronic creat premizele dezvoltarii de noi produse si servicii bancare, inclusiv cele de internet banking, si, in acelasi timp, a facut posibila imbunatatirea functionalitatii produselor deja existente.
Printre avantajele semnificative:
Cresterea vitezei de procesare
Gestiunea mai eficace a lichiditatilor bancilor
Fluidificarea operatiunilor interbancare de plata
Reducerea sensibila a comisioanelor de tranzactie
Reducerea costurilor operationale.
7.6.BILANTUL CONTABIL
La sfarsitul anului 2005 totoalul bilantului inregistreaza 19.221 milioane RON
(5.227 milioaene euro), in crestere in termeni comparabili, cu 51% fata de anul precedent.
In 05 / 04 (*)
Active
Casa si disponibilitatile la Banca Centrala 2.226 4.661 93%
Creante asupra institutiilor de credit 1.524 928 -44%
Creante asupra clientelei 6.576 9.836 38%
Actiuni 263 2.701 844%
Participatii 28 34 14%
Imobilizari 939 951 -7%
Alte active 169 110 -40%
Total Active 11.725 19.221 51%
Pasive
Datorii privind institutiile de credit 1.203 1.728 32%
Datorii privind clientela, din care: 8.752 15.003 58%
la termen 5.984 9.924 53%
Alte pasive 265 608 111%
Capitaluri proprii 1.505 1.883 15%
Total Pasive 11.725 19.221 51%
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Instrumentele Si Tehnici de Plata Prin Virament (ID: 130294)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.