Instrumentele de Plata
Instrumentele de plată sunt procesele și metodele de activitate a băncilor, care pot fi deverse și pe care fiecare bancă poate să le folosească în modu care este cel mai potrivit pentrusuccesul său.
Diversificarea operațiunilor bancare are la bază studierea de către bancă a cerințelor și necesităților clienților, elaborarea și promovarea proceselor care satisfac aceste necesități, precum și extinderea și fortificarea relaților ănre bancă și clienții ei fideli.
Piața economică se determină prin dezvoltarea și creșterea rapidă, a muncii productive avînd la bază utilizarea tehnologiilor și inovațiilor informaționale și industrile capabile să realizeze baza formată de societatea pot industrilă. Procesul de formare a sistemelor și mecanismelor economiei de piață, determină modificări considerabile în toate domeniile de activitate, inclusiv in domeniul bancar. În perioada contemporană structura cereri capătă totmai mult un caracter individual și producătorii din sfera seviciilor sunt orientați în prestarea unuiserviciu sau produs profesional, ceea ce are nevoie de un nivel innalt de calificare,executare și prestare a serviciilor.
Companiile care oferă un număr mai mare de servicii bancare sunt băncile comerciale.
Restructurarea și dezvoltarea sistemului bancar este puternic influențat de posibilitățile specialiștilor de a informa clienți intrun mod individual și care să pară a fi acceptabil pentru toate păturile sociale. Necesitaea obiectivă pentru utilizarea marketingului pentru promovarea servicilor bancare este determinată de fenomenul că acestea includ mecanismul principal de menținere a unui nivel înalt al întregii activității bancare în concordanță cu procesele ce decurg pe piață.
Actualitatea temei este determinată de cerințele băncii privind promovarea continuă a noilor servicii și produselor bancare. La prezent toate băncile funcționează în condițiile unui risc înalt caurmare a situației de criză ce a ănregistrato economia, instabilitatea sistemului politic.
Poziția produselor și serviciilor bancare, determinarea nișelor de piață și a segmentelor – țintă, utilizarea mijloacelor de promovare și sistemelor de prestare a acestora, necesitatea diversificării a serviciilor bancare și a produselor sun dificultăți ce țin de marketingul bancar. Soluția acestor probleme depinde de combinația de resurse, de posibilitățile de capacitatea și strategiile folosite de bănci.
Scopul cercetării constă în delimitarea conținutului serviciului și produselor bancare prin studierea promovării, analizei și diversificări serviciilor și produselor noi autohtone.
CUPRINS
Inroducere
CAPITILUL I: Aspecte metodologice privind instrumentele de plată
1.1. Noțiuni generale privind instrumentele de plată
1.2. Rolul instrumentelor bancare în cadrul operațiunilor de plăți
1.3. Modalitățile de plată pe suport de hîrtie și elecronice
CAPITOLUL II: Instrumente și modalități de plată utilizate în sistemul bancar autohton
2.1. Gestiunea și metodele de plată între agenți economici prin transferul de credit
2.2. Ordinul incaso ca matodă a perceperii incontestabile a mijloacelor bănești din conturile bancare
2.3. Gestiunea instrumentelor și metodelor de plată electronice
CAPITOLUL III: Metode și perspective de dezvoltare a instrumentelor și metodelor de plată
3.1. Instrumente și metode de plată utilizate în sistemul bancar al Uniuni Europene
3.2. Perspective de dezvoltare a instrumentelor și metodelor de plată în sistemul bancar al Republici Moldova
Concluzii
Bibliografie
anexe
CAPITILUL I: Aspecte metodologice privind instrumentele de plată
1.1. Noțiuni generale privind instrumentele de plată
Băncile, în prezent, sunt unicele instituții financiare care prestează servicii de plăți pentru persoanele fizice și juridice. Emiterea și administrarea instrumentelor de plată. În prezent, băncile emit și adminisrează în funcție de insrument de plată cambiile bancare și cardurile bancare.
Totalitatea operațiunilor pe care le efectuează banca în folosul clienților pot fi clasificate în 3 categorii având la bază funcțiile principale ale băncii:
Serviciile de finanțare a necesităților de resurse ale clienților – operațiuni de creditare;
Serviciile de acumulare a resurselor prin acordarea clienților a posibilităților de economisire a excedentelor de lichidități – operațiuni de depozitare;
Serviciile de transfer de fonduri în interesul clienților sau interes propriu.
Actualmente operațiunile bancare au obținut o vastă diversificare datorită dezvoltării pieței financiare și sub influența mai multor cauze:
Informatizarea pieței financiare care permite băncii să acorde clientului diferite servicii necesare acestuia care sunt mai convenabile în funcție de costul și perioada de efectuare;
Creșterea încrederii clienților în bancă care are la bază garanțiile acordate prin legislație de către organele de supraveghere bancară care conferă clienților anumite drepturi și impune băncii anumite obligații față de clienți;
Internaționalizarea pieței financiare care face ca clienții să ceară de la bancă efectuarea diferitor servicii de transfer pe plan internațional sau servicii de garantare a plăților, de gestiune a patrimoniului;
Are loc interconexiunea dintre piața bancară și cea bursieră care a condus la apariția diferitor servicii noi prestate de către bancă clienților.
Diversificarea operațiunilor bancare are la bază studierea de către bancă a cerințelor și necesităților clienților, elaborarea și promovarea produselor care satisfac aceste necesități precum și extinderea relațiilor existente între bancă și clientela ei fidelă.
Actualmente diversificarea operațiunilor bancare se efectuează pe următoarele direcții:
Promovarea metodelor noi de finanțare prin implementarea unor produse noi din domeniul creditării.
Servicii bancare ce stau în afara poziției bilanțului bancar (operațiuni extrabilanțiere), care sunt compuse din doua largi categorii:
Operațiuni de comision.
Operațiuni privind obligații anticipate sau condiționate.
Activități din sfera afacerilor internaționale.
Servicii de sprijinire a afacerilor.
Servicii de inițiere și angajare în sfera pieții de capital.
În funcție de tipul clientului serviciile acordate de către bancă pot fi clasificate în:
Servicii acordate persoanelor fizice;
Servicii acordate persoanelor juridice.
Etapele relației bancă-client:
Inițierea relațiilor dintre bancă și client care se concretizează în următoarele: banca determină necesitățile reale ale clientului în servicii bancare și corespunzător în baza acestora elaborează produse corespunzătoare și pentru a le vinde ea se ocupă de promovarea acestor produse pe piață aducând la cunoștința clienților despre existența acestor produse;
Oformarea relațiilor dintre bancă-client care se concretizează în încheierea contractului în care se indică toate drepturile ți obligațiile băncii față de client și totodată se indică responsabilitățile clientului față de bancă(dreptul la informație, dreptul pentru obținerea dobânzii pentru resursele din cont, dreptul la retragerea resurselor din cont, dreptul la finanțarea necesităților);
Menținerea și consolidarea relațiilor apărute între bancă-client care presupune diversificarea serviciilor acordate de către bancă clientului, renegocierea dobânzilor și comisioanelor calculate, stabilirea anumitor facilități;
Încheierea relațiilor dintre bancă-client care poate avea loc din inițiativa clientului prin depunerea unei cereri la bancă sau din inițiativa băncii în cazul în care banca nu-l mai dorește ca client pe acesta.
Pe parcursul existenței relațiilor dintre bancă-client, banca trebuie să respecte anumite obligații față de client, având și anumite drepturi.
Obligațiile băncii:
Să efectueze operațiile cerute de client în volumul, termenul și condițiile indicate de acesta;
Să onoreze orice plată cerută de către client în limita soldului contului acestuia și să scrie în cont toate sumele încasate de client;
Să elibereze clientului extrasul din contul său la finele perioadei de gestiune sau la cererea clientului;
Să restituie resursele depuse la bancă la cerința clientului în modul convenit sau conform cerințelor stabilite în contract;
Să gestioneze resursele clientului cât mai convenabil pentru a putea face fașă cerințelor de lichidități din partea clienților băncii.
Drepturile băncii sunt:
Să perceapă plată sub formă de comision pentru serviciile prestate clientului care va fi utilizată pentru remunerarea muncii și a altor cheltuieli operaționale ale băncii;
Să înscrie în conturi și să calculeze dobânzi în funcție de tipul și regimul contului;
Să utilizeze resursele clientului în modul în care consideră ea că este mai avantajos;
Să ceară de la client anumite forme de garanții pentru acoperirea riscului aferent clientului respectiv în special în relațiile de creditare;
Operațiunile valutare se divizează în operațiuni valutare care se efectuează între rezidenți și nerezidenți, cele care se efectuează între rezidenți, cele care se efectuează între nerezidenți, precum și operațiuni valutare care se efectuează în mod unilateral de către rezidenți sau nerezidenți. Precum pot fi operațiunile valutare dintre rezidenți și nerezidenți care se divizează în următoarele operațiuni valutare curente și operațiuni valutare de capital.
În acelaș timp operațiunile valutare sînt supuse autorizării din partea Băncii Naționale a Republici Moldovei dacă aceasta este prevăzută de legea în viguare.
Autorizarea operațiunii valutare este permiterea de către Banca Națională a Moldovei a efectuării operațiunii valutare prin eliberarea autorizației corespunzătoare iar metodele de
plăți și transferurile în cadrul operațiunilor valutare pot fi primite/efectuate în monedă națională sau în valută străină, dacă legea în viguare sau alte acte legislative nu prevăd altfel de metode, iar plățile și transferurile în cadrul operațiunilor valutare pot fi primite/efectuate în numerar sau fără numerar, inclusiv cu utilizarea instrumentelor de plată, în corespundere cu cerințele legislației.
Operațiunile valutare curente reprezintă operațiuni valutare între rezidenți și nerezidenți care se efectuează în alte scopuri decît transferul de capital sunt plățile și transferurile în cadrul operațiunilor valutare curente cuprind, fără a se limita la acestea următoarele tipuri de plăți:
a) plăți efectuate în cadrul comerțului internațional cu mărfuri și servicii, inclusiv lucrări, precum și plăți și transferuri în cadrul facilităților bancare de creditare aferente comerțului internațional (de exemplu, acreditive, credite overdraft, overnight, carduri de credit),
cu termenele inițiale de rambursare ce nu depășesc un an;
b) plăți care reprezintă dobînda la împrumuturi/credite și venitul net din alte investiții;
c) plăți în vederea rambursării împrumuturilor/creditelor sau amortizării investițiilor directe;
d) transferul de mijloace bănești destinate cheltuielilor pentru întreținerea familiei (denumit în continuare
e) plăți și transferuri efectuate în cadrul altor operațiuni, care nu sînt de natura operațiunilor valutare de capital, de exemplu: plăți legate de achitarea tratamentelor medicale, cheltuielilor de călătorie, cheltuielilor de studii; plăți legate de impozite și taxe, cu excepția impozitelor și taxelor aferente moștenirilor; amenzi; plăți legate de cheltuieli de judecată; plăți și transferuri în cadrul asistenței tehnice; plăți aferente asigurărilor sociale, inclusiv pensii; plata cotizațiilor de membru al organizațiilor internaționale, obștești, religioase sau al altor organizații necomerciale.
Operațiunile valutare de capital reprezintă operațiuni valutare între rezidenți și nerezidenți , precum și unele transferuri unilaterale în/din Republica Moldova, efectuate în scopul transferului de capital.Operațiunile valutare de capital includ operațiunile valutare, care decurg din:
operațiuni aferente investițiilor directe;
operațiuni cu bunuri imobile;
operațiuni cu instrumente financiare;
împrumuturi/credite comerciale;
împrumuturi/credite financiare;
garanții;
operațiuni în conturi curente și în conturi de depozit la instituții financiare;
operațiuni aferente asigurării de viață;
operațiuni cu caracter personal;
importul și exportul valorilor valutare;
alte operațiuni de capital;
Prevederile secțiunii, nu se aplică operațiunilor valutare ce țin de importul și exportul valorilor valutare,care sînt reglementate de prevederile regulamentului. Operațiunile valutare de capital care implică intrarea capitalului în Republica Moldova se efectuează fără restricții, dacă legislația Republicii Moldova care reglementează domeniul operațiunilor valutare de capital respective nu prevede altfel. Operațiunilor valutare de capital care implică intrarea capitalului în Republica Moldova, în cazul primirii de către rezidenți de la nerezidenți a împrumuturilor/creditelor și garanțiilor specificate în regulament li se aplică regimul de notificare, care are drept scop luarea la evidență de către Banca Națională a Moldovei a obligațiilor care derivă din operațiunile menționate ca rezultat al notificării de către rezidenți a acestor operațiuni.
Sînt supuse notificării împrumuturile/creditele și garanțiile în cazul:
1) împrumuturilor/creditelor comerciale cu dobîndă, cu excepția primirii de către aderent (furnizorul rezident) a împrumutului/creditului de la factorul nerezident în cadrul operațiunii de factoring, în cazul asumării de către factorul nerezident a riscului insolvabilității debitorului nerezident pentru creanțele preluate;
2) împrumuturilor/creditelor financiare, cu excepția:
a) creditelor interbancare cu termenul inițial de rambursare mai mic de un an;
b) împrumuturilor/creditelor primite de la nerezidenți prin utilizarea cardurilor de credit emise de nerezidenți la cererea rezidenților;
3) garanțiilor emise de către garantul nerezident la tranzacția de bază între doi rezidenți Condițiile și modul de notificare a împrumuturilor/creditelor și garanțiilor se stabilesc de Banca Națională a Moldovei. Operațiunile valutare de capital care implică ieșirea capitalului din Republica Moldova se efectuează fără autorizare din partea Băncii Naționale a Moldovei, dacă prezenta lege nu prevede altfel. Operațiunile menționate se efectuează cu respectarea legislației Republicii Moldova care reglementează domeniul operațiunilor valutare de capital respective. Regimul de notificare nu se aplică operațiunilor valutare de capital dacă acestea cad sub incidența Legii nr.419-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat Regimul de autorizare nu se aplică operațiunilor valutare de capital în care participant la operațiuni este Ministerul Finanțelor sau Banca Națională a Moldovei, deschiderii conturilor în străinătate de către instituțiile publice, precum și operațiunilor valutare de capital efectuate din contul mijloacelor bugetului public național. Efectuarea unei operațiuni valutare de capital supuse autorizării/notificării care implică efectuarea altei operațiuni valutare de capital, de asemenea, după caz, supuse autorizării/notificării, impune obligativitatea autorizării/notificării ambelor operațiuni.
În scopul aplicării unității de drept reprezintă orice întreprindere sau organizație (cu sau fără statut de persoană juridică), filialele acestora, constituite conform legislației Republicii Moldova sau legislației unui alt stat, precum și orice persoană fizică care practică o anumită activitate conform legislației Republicii Moldova.
1.2. Rolul instrumentelor bancare în cadrul operațiunilor de plăți
Băncile moderne desfăsoară multiple activități, lista cărora , în prezint, se extinde la peste trei sute. Activitățile băncii sunt foarte eterogene, în vederea înțelegeri conținutului, se impune gruparea acestora în funcție de natura lor. În acest mod, activitățile bancare pot fi ordonate în felu următor: activități de intermediere monetară, activități de gestiune a mijloacelor de plată, activități de furnizare a serviciilor financiare, activități de consultanță, activități de gestiune atrezoreriei, activități de natură comercială.
Activități de intermediere monetară reprezintă o întreagă gamă, inclusiv: atragerea excedentelor monetare și acordarea acestora în formă de credite, derularea operațiunilor pe piețele interbancare, gestionarea mijloacelor de plată, efectuarea plasamentelor pe piețele decaptal, efectuarea plasamentelor pe piețele de capital, derularea operațiunilor extra-bilanțiere.
Atragerea excedentelor monetare și creditarea dificitelor bănești înseamnă acceptarea dedepozite și acordarea acestora in formă de credite. Efectuarea plasamentelor pe piețele de capital presupune investirea mijloacelor bănești în valori mobiliare. Derularea operațiunilor pe piețele interbancare denotă atragerea și acordarea de credite altor băncipe perioadă scurtă. Gestionarea mijloacelor de plată prezumă emiterea instrumentelor de plată și efectuarea transferurilor bănești, bancamodernă emite cambii, cecuri, carduri, prin care se fac achitările pentru mărfuri și servicii, dar și realizează servicii de plată prin diferite modalități: transferu de credit, debitarea directă, accreditiv, incaso ect.
Activități de furnizare a servicilor financiare, în interpretarea noastră, sunt cele care implică decizii financiare generatoare de flucsuri monetare . serviciile financiare sunt prestate de trei sectoare: bancar, al asigurărilor și al valorilor mobiliare. Sectoru bancar furnizează cea mai variată amă de servicii financiare speciale domeniului monedă și credit, precum și unele servicii financiare priprii celor două sectoare, serviicile financiare furnizate de bănci cuprind un diapazon larg, de la administrarea conturilor bancare șitransferarea de fonduri pină laacceptarea de depozite acordarea de credite și efectuarea plasamentelor în valori mobiliare.
Activitățile de consultanță presupun desfășurarea unui complex de activități, care au caobiect consilierea acordată clienților și promovarea și vînzarea produselor și serviciilor băncii, în vederea dezvoltării relațiilor de afacere ale băncii. Activitățile de gestiune a trezoreriei prezintă activitatea de gestionare a activelor și pasivelor monetare ale băncii în vederea asigurării capacității de plată, valorificării resurselor disponibile și prevenirii riscurilor de lichiditate și de piață. Activitateade trezorerie se desfășoară atît în interesu propriu al băncii, cît și al clienților prin produsele și serviciile oferite acestora.
Activitățile de natură comercială, de asemenea sunt diverse, astfel băncile cumpără și vînd metale prețioase, realizează bunuri mobile recepționate ca gaj în vederea recuperării creanțelor, închiriazăacestea de siguranță, adminisrează portofolii de active și consultă în legătură cu acestea. Menționăm că activitățile bancare se află într-o dinamică spectacululoasă, multiple inovații financiare extind și diversifică preocupările băncii, iar banca modernă nu ezită să se impună cunoi sevicii și produse pentru clienți.
În Republica Moldova, pe parcursu ultimelor două decnii, băncile își desfășoară activitățile în condițiile de transformare economică în baza principilor de piață. Aceasta determină în mare măsură, gradul de dezvoltare al băncilor, dar și extensiunea ganei activităților, nivelul tehnologiilor, calitatea prestaților bancare. Acceptareade depozite bancare reprezintămijloacele bănești încredințate unei bănci spre păstrarea, fără specificarea unui termen sau pînă laun termen anumit fixat, deponentu avînd dreptu să-și retragă conform termenului stabilit mijloacele bănești cu o dobîndă stabilită. În funcție de condișiile de depunere utilizate în retragerea, se deosebesc: depozite la vedere, care se caracterizează printro stare de flexibilitate, în sensul de depunători pot depune oricînd utizarea lor forma plăților sau retragerilor din cont: depozite la termen, care se constiue potrivit unei convenții închete între deponent și bancă privind durata și condițiile de depunere; depozite deeconomii, care sunt la termen, însă, pe parcursu termenului acestui depozit, pot fi efectuate noi depuneri, depozitele pot fi platibile la vedere sau la termen, cu sau fără dobîndă.
Procesul de atragere a depozitelor înglobează cîteva faze, inițial banca și clientu semnează contractul de depozit care prevede suma depozitului, nivelu ratei dobînzii, modul de achitare a dobînzii, termenu de depoziatare. Pe parcursu executării contractului, banca calculează și achită deponentului dobănda, la sfîrșit banca în mod convenit restitue deponentului suma depusă.
Procesul de creditare bancară este unul complex și cuprinde mai multe faze, inițial după recepționarea credit și realizează interviul cu potențialul debitor, împrumutat, client. În continuare banca evaluază credibilitatea debitorului și analizează riscul de credit și consecințele posibile în cazul neîndeplinirii de către debitor a condițiilor contractului de credit. În cazul unor concluzii pozitive, are loc adoptarea deciziei de creditare. În urma căreia se întocmește și semnează contractul de credit și contractul de garantare a creditului, în baza creditului de credit, banca transferă banii în contul clientului, pe parcursu perioadei de creditare banca mantionează respectarea condițiilor contractului de credit iar după rambursarea, închide dosarul de credit.
O economie modernă nu poate funcționa în condiții de eficiență fără un sistem bancar coerent și stabil, rolul și funcțiile băncilor amplificându-se continuu, în condițiile globalizării economiei naționale. Astfel, sistemul bancar moldovenesc poate fi considerat ca fiind mai avansat decât celelalte ramuri ale economiei în procesul de tranziție la economia de piață, acesta se află însă, într-o continuă schimbare, căutând să se adapteze noilor transformări majore care au avut loc în ultimele două decenii în domeniul tehnic, comercial și legislativ, urmărind, în același timp, atingerea standardelor bancare internaționale, în scopul recunoașterii sale de către comunitatea bancară internațională și de către clienții săi, ca bănci cu un bun renume.
Dezvoltarea tehnică și pătrunderea pe scară largă a informaticii precum și promovarea pe scară largă a noțiunii de marketing în activitatea bancară, au determinat apariția concurenței – aceasta fiind în continuă creștere – și a unor produse și servicii bancare, care fac posibilă derularea tranzacțiilor în alte condiții decât cele clasice, când se impunea prezența clientului la ghișeul băncii: fluxurile de prelucrare automată a datelor, telecomanda și telesupravegherea compartimentelor, videotexul, accesul interactiv la băncile de date, bibliotecile de date electronice și transmiterile ultrarapide prin sisteme informatice computerizate cu acces pe Internet, poșta electronică, telefonia îmbogățită cu reapelul automat și înregistrarea de mesaje, videotelefonia și videconferința ș.a., aspecte care vor duce, în timp, la o nouă restructurare a băncilor și a unităților bancare. Evoluția societății omenești în toate domeniile de activitate și în special, în economie, a impus, de asemenea, adaptarea activității bancare la noile cerințe, lucru ce a necesitat atât modernizarea și dezvoltarea serviciilor oferite de bănci clienților, prin lărgirea continuă a dimensiunilor și îmbogățirea cu noi trăsături a acestora, cât și apropierea băncii de clienții acesteia, banca existând pentru și prin clienții săi, prin caracterul ei cuaternar ca “sector al grijii pentru om” .
Economia mondială este marcată, în toate sectoarele sale, de specificul secolului al XXI-lea, care a creat o lume informatizată, și odată cu ea, o economie digitală, în care informația alături de inovație reprezintă premise ale supraviețuirii pe piața concurențială în continuă schimbare. Impactul tehnologiilor moderne se resimte cel mai intens asupra sectorului financiar-bancar amplu dezvoltat în ultimii ani, care a căpătat un rol deosebit în funcționarea economiei de piață contemporană, prin finanțarea celorlalte sectoare și facilitarea transferurilor bănești.
Schimbările survenite pe fondul amplificării importanței acestui domeniu au avut drept consecință tendința de extindere la nivel internațional și dinamizarea activităților financiar-bancare și, prin urmare, intensificarea concurenței, devenită un factor determinant pentru crearea de produse și servicii inovative, care să valorifice noile tehnologii. Apariția acestor produse și servicii demonstrează renunțarea la imaginea tradițională oarecum pasivă a băncilor și tendința spre flexibilitate față de necesitățile tot mai diverse ale clienților, tendință dovedită și de substituirea specializării cu universalizarea bancară. Influența acestor schimbări a condus astfel la creșterea calității produselor și serviciilorbancare, pentru a menține fidelitatea și încrederea clientelei. Acest obiectiv al băncilor este important mai ales în contextul economic nefavorabil actual, în care băncile apelează tot mai mult la stat și la instituții financiare internaționale, ivindu-se astfel posibilitatea manifestării riscului de panică a clientelei.
Necesitățile clienților și universalizarea activității bancare au determinat extinderea acesteia spre alte ramuri, nespecifice imaginii clasice a băncii: de exemplu, acestea oferă în prezent produse și servicii privind asigurările (bancassurance), fondurile de pensii, piața de capital (gestionarea portofoliilor, instrumente financiare derivate etc), consultanță financiară.
Odată cu apariția mijloacelor moderne de comunicație și a internetului, care s-a răspândit cu rapiditate pe plan mondial, băncile s-au adaptat cerințelor unei lumi moderne: economia de timp în obținerea informațiilor și plăți, atenuarea riscurilor.
Automatizarea și modernizarea tehnicilor și metodelor din domeniul bancar, inclusiv a serviciilor și produselor oferite, s-a realizat pe fondul apariției tehnologiilor revoluționare, electronice și digitale: rețeaua globală Internet a avut un impact deosebit în toate domeniile, iar sistemul bancar a devenit unul din cele mai informatizate sectoare din economie. Preluarea și prelucrarea automată a informațiilor a fost esențială în contextul evoluției operațiunilor specifice bancare, precum gestionarea mijloacelor de plată, evidența conturilor, gestiunea valorilor mobiliare și a depozitelor, activitatea de creditare. De exemplu, în Franța, sectorul bancar deține 20% din cheltuielile privind informatica, deși acest sector reprezintă numai 4% din PIB . Urmările directe ale dezvoltării industriei Internetului șiatelecomunicațiilor asupra băncilor au determinat transformarea sistemului bancar tradițional: în ultimii ani, odată cu intrarea în secolul XXI și în tranziția spre o societate informațională, băncile au respectat tendința globală prin crearea de noi produse și servicii electronice, ca alternativă la cele tradiționale, oferind avantaje multiple:
timpul redus de obținere a informațiilor și de efectuare a operațiunilor (operativitate în comunicarea–rapidă și ieftină – cu clienții);
simplificarea tranzacțiilor prin utilizarea din ce în ce mai puțin a instrumentelor pe suport-hârtie, concomitent cu folosirea modalităților electronice (cardul, servicii bancare la distanță etc.);
reducerea costurilor (atât în ceea ce privește procesarea operațiunilor, cât și referitoare la deplasarea la sediul băncii);
decongestionarea ghișeelor bancare și scăderea necesității de înființare de noi sedii;
securizarea operațiunilor, inclusiv prin reducerea nevoii de bani lichizi;
orientarea personalului bancar către activități constructive (consultanță pentru investiții sau finanțare, creșterea rolului funcționarului bancar în promovarea și „vânzarea” produselor), întrucât operațiunile de rutină se derulează prin intermediul canalelorelectronice.
Pentru a menține încrederea și fidelitatea clienților, în contextul creșterii concurenței, datorate adoptării facile a noilor tehnologii de către întregul sector, băncile trebuie să implementeze sisteme de siguranță, în încercarea de a combate tentativele de fraudă. Mai mult, noile servicii oferite, în ciuda facilităților pe care le dețin, prezintă și dezavantajul înstrăinării tot mai puternice a clientului de banca sa.
Serviciile bancare electronice (numite și servicii de bancă la distanță) oferă posibilitatea de informare și efectuare de tranzacții prin accesul la un calculator conectat la rețeaua Internet (Internet-banking, Home-banking), utilizarea serviciului de telefonie mobilă (Mobile-banking) sau folosirea unor programe dedicate care să facă legătura între server-ul băncii și terminalele clientului (Electronic banking – utilizat cu precădere de către companii).
Fiecare produs bancar are o serie de parametri referitori la:
volumul angajării,
cost și randament,
condiții de securitate (necesitatea codificării și siguranța ciclului informațional),
probleme de fiscalitate și disponibilități.
Inovarea de produse poate presupune stabilirea acestor parametri sau a unor modificări față de cei anteriori. De obicei, inovarea se bazează pe reglementări bancare sau de regim fiscal. Astfel, unele produse au apărut pentru contracararea unor dispoziții legale, dezavantajoase pentru clientelă. De exemplu, limitarea de către stat a regimului de dobândă, în cazul depozitelor la vedere, a generat introducerea conturilor paralele (ATS – Automatic Transfer of Savings), a conturilor NOW și SUPERNOW, în SUA sau a acțiunilor SICAV (Societăți cu Capital Variabil) în Franța (1981), pentru o fructificare mai bună a disponibilităților. Paralel apar și inovări de proces, ce rezultă prin modificări tehnologice. Exemple reprezintă cardurile, precum si automatele bancare, culminând cu banca la domiciliu.
1.3. Modalitățile de plată pe suport de hîrtie și electronice
Plățile pe suport de hîrtie în Republica Moldova se efectuază, în principal, în baza anumitor documente de plată care sunt:
1. ordinu de plată
2. ordinu incaso
Ordinul de plată este o dispoziție necondiționată, dată de către un titular de cont, băncii sale, de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani. Emiterea ordinului de plată (plătitorul) presupune existența unor disponibilități în cont cel puțin egale cu valoarea sumelor transferate
Ordinele de plată se emit pe suport hârtie sau electronic având structuri diferite, respectiv cele pe suport hartie au un format standard tiparit (formular), în timp ce modelele electronice se prezintă sub forma unor mesaje codificate. Ordinul de plată este revocabil (plata poate fi oprită) de către emitent până în momentul acceptării lui de către banca destinatară. Această caracteristică reprezintă o facilitate pentru emitent dar ridică suspiciuni pentru beneficiar cu privire la capacitatea de plată a emitentului.
Participanții la circuitul ordinului de plată sunt[1]:
Emitentul – agentul economic nonbancar care emite ordinul de plată pe cont propriu, în baza unui cont deschis la o bancă
Beneficiarul – instituția/persoana desemnată prin ordinul de plată de către plătitor (emitent), să primească o sumă de bani
Banca inițiatoare – banca căreia i se adresează ordinul de plată al emitentului și la care emitentul are deschis contul bancar.
Banca destinatară – banca care recepționează și acceptă ordinul de plată, în nume propriu sau pentru un client al său, în calitate de beneficiar.
Banca inițiatoare poate fi aceași cu banca destinantară când emitentul și beneficiarul au conturi deschise la aceași bancă.
Circuitu ordinului de plată
emiterea de către plătitor a ordinului de plată
recepția – operațiunea prin care o bancă recunoaște primirea ordinului de plată și validitatea acestuia
autentificarea – procedura de recunoaștere a persoanei pe care emitentul ordinului de plată o autoriza să semneze autentic, prin confruntarea semnaturii înscrise pe document cu cele din fișa specimenului de semnătură, precum și prin diverse procedee convenite cu banca pentru prevenirea plăților neautorizate
acceptarea (autorizarea) – procedura prin care o bancă recunoaște ca valabil un ordin de plată recepționat, obligandu-se să execute serviciul de a transfera fondurile la termenele și în condițiile dispuse de emitent
refuzul – procedura utilizată în cazul în care banca receptoare consideră că nu este posibil să execute ordinul de plată dat de către emitent (în situația în care nu se acceptă ordinul de plată are loc refuzul)
executarea – procedura de emitere de către banca receptoare a unui alt ordin de plată pentru a pune în aplicare un ordin de plată acceptat anterior. Executarea presupune debitarea contului emitentului și dupa caz creditarea contului beneficiarului dacă ambii parteneri au conturi la aceiași unitate bancară. Fie transmiterea ordinului de plată într-un sistem de plăți sau transmiterea ordinului de plată către banca corespondentă.
Ordinul de plată circulă de la banca emitentă la banca colectoare în mod direct (via compensare) sau prin intermediul altor bănci corespondente.
Ordinul incaso
Ordinu incaso documenter
Modalitatea de plată ce presupune incasarea contravalori măfurilor, anticipat sosiri și recepționări acestora de către importator, baza raporturilor de plată fiind constituită de documente întocmite de exportator documente care atestă expedierea mărfurilor, precum și încrederea partenerilor. Exportatoru și importatoru sunt legați prin două circuite:
circuitu mărfurilor;
circuitu documentelor;
Circuitul documentelor se referă la documentele privind expedierea marfurilor și a documentelor de plată. Banca exportatorului realizează legătura cu banca importatorului, considerată banca – corespondent, remințîndu-I acesreia documentele întocmite de exportator. În cadrul accestei modalități, băncile antrenate au rol secundar, întrecît nu participă, de regulă, la crditarea relației, comerciale plata făcîndu-se directde importator. Banca-corespondent face cunoscută importatorului sosirea documentelor întocmite de exportator. Importatoru acceptă plata în bani sau emite cambie pentru o plată la termen. În urma acceptării plății, banca sa îi acceptă documentele care îi dau acces la mărfurile ce vor sosi. Folosirea incaso-ului documentar reprezintă avantajul rapidității cu care este efectuată plata. Uneori, documentele sun însoțite de o scrisoare de garanție ancară emisă de o bancă de încredere.
Ordinu incaso simplu
Operatiune in care banca, din ordinul clientului ei, incaseaza o cambie. Pe baza intelegerii prealabile, creditorul trage o trata asupra debitorului, apoi remite trata respectiva bancii spre incasare.
Incaso simplu poate servi la incasarea unui cec sau bilet la ordin. In urma efectuarii incasarii respective, banca crediteaza contul beneficiarului prin contul corespondentului bancar din strainatate.
modalități de plată electronice
CyberCash
Fondată în august 1994, firma CyberCash Inc. din SUA propune în aprilie 1995 un mecanism sigur de tranzacții de plată cu carduri, bazat pe un server propriu și oferind servicii client pentru vânzători. Folosirea serverului CyberCash asigură posibilitatea de trasare și control imediat al tranzacțiilor. Pe de altă parte, trecerea prin server face sistemul mai lent și dependent de timpii de răspuns ai acestuia. Aceste lucruri fac CyberCash mai puțin confortabil și mai costisitor, în special pentru tranzacțiile de plată cu sume mici. Însă cifrarea cu chei publice asigură un nivel înalt de securitate.
CyberCash implementează un sistem care realizează protecția cardurilor de credit folosite în Internet. Compania – care furnizează soft atât pentru vânzători, cât și pentru cumpărători – operează un gateway între Internet si rețelele de autorizare ale principalelor firme ofertante de carduri .
Atunci când se face o cumparatură, produsul dorit este selectat printr-un browser Web. Serverul vânzătorului trimite portofelului cumpărătorului un mesaj cerere de plată în clar, semnat criptografic, cerere care descrie cumpărarea și tipurile de carduri care sunt acceptate pentru plată. Softul portofel afisează o fereastră care permite cumparătorului să aprobe achiziția și suma și să selecteze cardul cu care se va face plata.
Se trimite înapoi vânzatorul un mesaj de plată ce include o descriere a tranzacției criptată și semnată digital de cumpărător, precum și numărul cardului folosit.Vânzătorul trimite mai departe mesajul de plată la gateway-ul CyberCash, împreună cu propria sa descriere a tranzacției, criptată și semnată digital.
De asemenea, în strânsă legatură cu CyberCash, la Universitatea California de Sud au fost dezvoltate alte două sisteme asemănătoare: NetCash, pentru plăți cu sume mici, bazate pe bani electronici și NetCheque, un sistem bazat pe cecuri electronice.
Sistem on-line de plată cu monedă electronică ECash
ECash reprezintă un exemplu de sistem electronic de plăți, care folosește poșta electronică său Web-ul pentru implementarea unui concept de portofel virtual. A fost dezvoltat de către firma DigiCash Co. din Olanda, firma fondată de către celebrul cercetător al sistemelor criptografice, David Chaum. ECash reprezintă un sistem de plăți complet anonim, ce folosește conturi numerice în bănci și tehnica semnăturilor oarbe. Tranzacțiile se desfășoară între cumpărător și vânzător, care trebuie să aibă conturi la aceeași bancă. Cumpărătorii trebuie să înștiințeze banca cu privire la faptul că doresc să transfere bani din conturile lor obișnuite în așa numitul cont eCash Mint. La fel ca și banii reali (bancnote, monede), banii electronici eCash pot fi retrași din conturi sau depozitați, pentru a fi tranzacționați. De asemenea, la fel ca în cazul banilor fizici, o persoană poate transfera posesia unui cont eCash unei alte persoane.
ECash reprezintă o soluție de plăți soft on-line, care constă în interacțiunile dintre 3 entități:
banca, care emite monede, validează monedele existente și schimbă monede reale pentru eCash;
cumpărătorii, care au cont în bancă, din care pot încarca monede eCash sau în care pot depune monede eCash;
vânzătorii, care acceptă monede ECash în schimbul unor bunuri sau servicii.
NetCash
NetCash reprezintă un alt exemplu de sistem electronic de plăți de tip on-line. A fost elabortat la Information Science Institute de la University of Southern California. Cu toate că sistemul nu asigură anonimitatea totală a plăților ca eCash (banii pot fi identificați), NetCash ofera alte mijloace prin care să se asigure plăților un anumit grad de anonimiatate. Sistemul se bazează pe mai multe servere de monede distribuite, la care se poate face schimbul unor cecuri electronice (inclusiv NetCheque) în monedă electronică.
Sistemul NetCash constă din următoarele entități:
cumpărători,
vânzători,
servere de monedă (SM).
Monedele electronice eliberate de serverul SM constau în următoarele:
Nume-SM;
Adresa rețea a SM;
Data-expirării;
Numărul de serie;
Valoarea.
Banii sunt apoi semnați cu cheia privată a serverului SM.
3. Tipurile și tehnologia sistemelor de i-plati RM
În contextul alinierii la standardele internaționale, în anul 2006 Banca Națională a Moldovei a implementat un nou sistem automatizat de plăți interbancare (SAPI). Acesta este compus din sistemul de decontare pe bază brută în timp real destinat procesării plăților urgente și de mare valoare și sistemul de compensare cu decontare pe bază netă destinat procesării plăților de mică valoare. Astfel, a fost realizată o infrastructură modernă de plăți, care a determinat premise importante pentru prestarea serviciilor de plată de o nouă calitate și facilitarea efectuării plăților fără numerar în țară.
Sistemul automatizat de plăți interbancare (SAPI) reprezintă sistemul prin intermediul căruia sunt efectuate plățile interbancare în lei moldovenești pe teritoriul Republicii Moldova. SAPI este compus din sistemul de decontare pe bază brută în timp real și sistemul de compensare cu decontare pe bază netă.
Arhitectura sistemului electronic de plati.
Fig.1.3.1 Schema sistemului electronic de plăți
Sursa: www.google.com
Infrastructura sistemului electronic de i-plati:
Două rețele de comunicații securizate – una furnizată și operată de SWIFT, cealaltă, o Rețea Virtuală Privată (VPN) operată de către TRANSFOND
O infrastructură de back-up și de recuperare în cazul dezastrelor
Plați prin terminale și online
În Moldova in anul 2005 a fost elaborat un produs nou ce se utilizează tot mai des și arată o creștere a numărului de clienți ce-l utilizează.
Factura.md – este un sistem de prezentare și achitare a facturilor electronice, formată dintr-un complex de programe și echipamente fizice care permit livrarea facturilor de plată a mărfurilor și serviciilor, prezentarea acestora în băncile autorizate și primirea informației despre plată la momentul efectuării acesteia. De asemenea, prin intermediul factura.md este soluționată și problema organizării procesului de efectuare a plăților pentru magazinele online prin rețeaua băncilor autorizate.
Obiectivele facturi
Facilitarea interacțiunii dintre emitenții de facturi (societăți, magazine online) și destinatarii acestor facturi (bănci și alte instituții care recepționează plăți) prin crearea unui centru unic pentru prelucrarea facturilor electronice.
Membri al sistemuluide plăți
Printre membrii sistemului – se numără lideri în sfera bancară, societăți importante și instituții de stat. Oricine recepționează plăți sau emite facturi poate deveni membru al sistemului
factura.md.Tehnologii
Sistemul factura.md este creat în baza tehnologiilor plurinivelare contemporane și a produselor contemporane ale companiei Microsoft, care asigură:
Productivitate – grației optimizării comenzilor, modelului perfecționat de indexare și algoritmelor eficiente de comprimare a datelor.
Securitate – grație utilizării canelelor protejate de transmitere a datelor, codării parolelor cu ajutorul algoritmelor ireversibile, implementării politicii de securitate și a soluțiilor cu un nivel înalt de divizare în module, precum și delimitarea sferelor de responsabilitate în domeniul gestiunii informației.
Integrabilitate – grație utilizării tehnologiei de programe .Net Framework și SOAP WebServices, care asigură compatibilitatea serviciilor și aplicațiilor ce funcționează pe platforme diferite.
Amplificare modulară a sistemei în cadrul unei arhitecturi unificate – cu ajutorul suportului sistemelor cu multe procesoare și aplicării echilibrării sarcinii.
Rezistență în caz de deficiențe – grație noilor proceduri de grupare, securității sporite a interacțiunii cu depozitul de date, precum și a funcțiilor inovatoare de copiere de rezervă și de restabilire.
În anul 2008 în Moldova a apărut un system de plata a facturilor comunale și altor facturi pentru diferite servicii oferite de companiile autohtone
Cu ajutorul sistemului Moldpay – E posibil de a suplini contul pentru telefonul mobil, plata facturilor pentru energia electrică, apă, gaz, internet, televiziune …
În țările occidentale, astfel de servicii au apărut de mai bine de 10 ani. De exemplu, în Federația Rusă, serviciul real time payment a început să funcționeze încă din 1999. În țările din vestul Europei, băncile au fost acelea care au introdus sistemele de plată alternative, însă ele erau accesibile doar deținătorilor de carduri. La noi în țară, pentru că a apărut mai târziu, a venit la pachet cu toate inovațiile și soluțiile tehnice în sprijinul cetățenilor de a economisi timp și, totodată, de a plăti orice tip de servicii.
Terminalele sunt unite prin sistemul GPRS (Group Pocket Radio Service), ceea ce înseamnă că tranzacțiile efectuate sunt procesate în timp real, iar clientul primește instantaneu confirmarea pentru plata efectuată
Sisteme de carduri bancare in Republica Moldova
La momentul de față băncile comerciale din Moldova emit mai multe tipuri de carduri bancare, dar cele mai frecvente sunt VISA, MasterCard, Cirrus Maestro, fiind membri a celor mai mari sisteme de plăți internaționale din lume.
VISA International – este cel mai mare sistem de plăți din lume cu 21 mii de instituții financiare drept membri. Cardurile VISA sunt acceptate în 22 mln puncte de vînzare și deservire în peste 130 țări ale lumii. Băncile din R. Moldova diferite tipuri de carduri VISA în valuta națională și dolari.
VISA Electron – sunt cele mai accesibile carduri după preț. Acest tip de card este menit pentru achitarea mărfurilor și serviciilor în rețeaua comercială înzestrată cu terminale electronice, în acelaș timp cardul poate fi utilizat pentru ridicarea numerarului în automatele bancare. Este o variantă optimală în calitate de card suplimentar la contul Dvs, pentru persoanele apropiate. Este necesar să depuneți inițial 20-25 USD, dintre care 5 se păstrează în cont fără ca dvs să aveți acces la ei, decît dacă închideți contul respectiv. Băncile percep diferite taxe de întreținere a cardului (de circa 2,5-5 USD pe an) și alte taxe pentru diferite operațiuni (extragerea de pe cont în străinătate, primirea extrasului de cont la bancomate, etc.)
VISA Classic – Sînt cele mai populare și universale carduri bancare, similare cardurilor MasterCard Standard după operațiunile care pot fi efectuate și tarife. Spre deosebire de cardurile electronice, aceste tipuri de carduri permit achitarea mărfurilor și serviciilor în rețeaua comercială, care nu este înzestrată cu terminale electronice, ceea ce extinde substanțial sfera acestora de utilizare. Aceste tipuri de card sunt bine venite pentru persoanele care pleacă des peste hotare. Cu ajutorul acestui card puteți să rezervați camere de hotele și bilete de avion, să luați automobile în arendă, sau să achitați mărfuri și servicii în rețeaua Internet. Este necesar să depuneți inițial o sumă de circa 250 USD, și să achitați o taxă anuală de 15-30 USD. Tarifele pentru diferite operațiuni cu aceste carduri bancare variază de la bancă la alta. Poate fi folosit împreună cu cardul suplimentar MasterCard Standard.
VISA Gold. Adițional beneficiilor acordate de cardurile bancare EurocarMastercard și Visa Classic acest tip de card vă dă posibilitatea de a profita de beneficii și reduceri suplimentare în timpul achitării marfurilor și serviciilor, oferte avantajoase la folosirea lor în majoritatea hotelurilor, magazinelor, companiilor aeriene din toată lumea. Acest tip de card este predestinat persoanelor cu venituri înalte și este garantul deservirii la un nivel înalt.
Ciruss Maestro – după caracteristicilor sale acest card este analogic cardului VISA Electronic. Poate fi oferit individual sau împreună cu VISA Electron.
MasterCard
Europay International este cel mai mare sistem de plăți din Europa (60% din piață), conceput și gestionat de către băncile europene. Băncile participante, deja peste 9 mii la număr, emit și deservesc un spectru larg de produse. Cea mai largă din Europa rețea din 216000 bancomate asigură un acces liber la numerar. La băncile din R. Moldova sunt disponibile diferite de tipuri de MasterCard-uri, cum ar fi MasterCard Standard, Master Business, MasterCard Gold. Spre deosebire de cardurile VISA, banii pe contul cardurilor MasterCard pot fi depuși atît în lei moldovenești, cît și în dolari americani și euro.
MasterCard Standard – analogic cardurilor VISA Classic, acest card permite de a ridica numerar, a achita mărfurile și serviciile în orice instituție care acceptă ca mijloc de plată cardurile bancare Europay/Mastercard. Este posibilă folosirea cardului atît în sistemele mecanice pe baza de hîrtie, atunci cînd tranzacția este efectuată cu ajutorul telefonului și imprinterului (dispozitivului, care permite imprimarea pe cecuri speciale a informației de pe card), cît și în rețeaua de terminale electronice și automate bancare.
MasterCard Business – vă va ajuta să coordonați mai eficient resursele intreprinderii, să achitați cheltuielile pentru deplasări și reprezentative, să efectuați perații de tranzacție cu intreprinderile de comerț, să acordați servicii, precum și să efectuați operațiuni de primire a mijloacelor bănești în numerar.
MasterCard Gold – destinat clientelei prospere, card destinat persoanelor fizice. În afara posibilităților obișnuite, în cazul pierderii sau furtului cardului se prevede confecționarea urgentă a cardului sau eliberarea unei anumite sume în numerar. Acest card permite de a ridica numerar, a achita mărfurile și serviciile în orice instituții care acceptă ca mijloc de plată cardurile bancare Mastrcard. E posibilă folosirea cardului atît în sistemele mecanice pe bază de hîrtie, adică tranzacția este efectuată cu ajutorul telefonului și imprinterului, cît și în rețeaua de terminale electronice și automate bancare. Suplinirea contului e posibilă atît în numerar cît și prin transfer. Poate fi eliberat împreună cu VISA Gold.
CAPITOLUL II: Instrumente și modalități de plată utilizate în sistemul bancar autohton
2.1. Gestiunea și metode de plată între agenți economici
prin transferul de credit
Sistemul de plăți poate fi definit ca un set de aranjamente privind descărcarea de obligațiile
lor asumate de către agenții economici în urma tranzacțiilor economice cu bunuri sau servicii. Sistemele de plăți au dublă funcție de intermediere a operațiilor de plăți precum și garantarea operațiilor de plăți. Sistemul de plăți este componenta ale sistemului financiar. Componente ale unui sistem de plăți cuprind întreprinderile care furnizează servicii de plăți, diversele tipuri de creanțe transferate, metodele și mijloacele de transfer, mesajele și canalele de comunicație. În sistemul de plăți banii reprezintă creanțe asupra băncii centrale. Acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de Monedă este o creanță pentru cel care o deține și o datorie pentru cel care a emiso. Toate tranzacțiile, fie că vorbim de achiziția de bunuri, active financiare sau servicii, (și presupunând că nu au la bază trocul) se bazează pe transferul de bunuri, active financiare sau prestarea de servicii pe de o parte și de fonduri care pot fi numerar (bancnote și monede metalice) sau depozite la instituțiile de credit pe de altă parte.
Transferul de credit – este procedeul de transfer de fonduri, realizat prin intermediul băncilor, dintr-un cont în altul, utilizând instrumente specifice din dispoziția debitorului (cumpărătorului), în favoarea creditoruli (vânzătorului):
Tipurile transferului de credit
Transferul de credit reprezintă o serie de operațiuni care începe prin emiterea de către emitent a ordinului de plată și executarea de către banca plătitoare a acestuia în scopul punerii la dispoziția beneficiarului a unei sume de mijloace bănești și se finalizează prin înregistrarea de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului.
1.Transferul de credit poate fi efectuat atît în monedă națională cît și în valută străină, conform prevederilor actelor legislative și normative în vigoare. În funcție de specificul utilizării, transferul de credit se clasifică în transfer ordinar și transfer bugetar.
2.Transferul ordinar este utilizat în scopul efectuării tuturor plăților, care nu se referă la bugetul public național și poate fi inițiat atît de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît și nemijlocit de bancă în nume și pe cont propriu, precum și la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
3. Transferul bugetar este utilizat în scopul efectuării plăților care se referă numai la bugetul public național și poate fi inițiat atît de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît și nemijlocit de bancă în nume și pe cont propriu, precum și la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
4.Atît transferul ordinar cît și cel bugetar poate fi utilizat și pentru plățile cu caracter de periodicitate, la date programate și sume fixe (transfer programat), care se efectuează de către bancă în numele titularului de cont bancar în anumite intervale de timp, conform prevederilor contractului de mandat.
5. În funcție de solicitarea clientului băncii, transferul de credit în monedă națională poate fi efectuat în regim de urgență (transfer urgent) sau în regim normal (transfer normal).
Cerințe privind întocmirea și primirea ordinului de plată
Prestatorii de servicii de plată urmează să respecte cerințele privind transparența condițiilor și cerințele de informare privind serviciile de plată, precum și cerințele aferente măsurilor corective și de prevenire, conform prevederilor Legii.
1. La efectuarea transferului de credit, emitentul utilizează formularul ordinului de plată elaborat de către prestatorul plătitor cu respectarea cerințelor stabilite în prezentul Regulament. Atît banca, cît și prestatorul de servicii de plată nebancar pot utiliza modelul ordinului de plată prezentat în Anexa nr.1 în cazul transferului de credit în moneda națională.
2. Ordinul de plată utilizat la efectuarea transferului de credit atît în monedă națională, cît și în valută străină, fiind prezentat pe suport hîrtie sau transmis în mod electronic prin intermediul sistemelor de deservire bancară la distanță la banca plătitoare sau prin intermediul altor sisteme electronice de plată în adresa prestatorului de servicii de plată nebancar. În cazul transferului de credit în valută străină, suplimentar la elementele obligatorii menționate în Anexa nr. 3, prestatorul plătitor comunică prestatorului beneficiar următoarele date obligatorii: data decontării transferului de credit, numărul de referință pentru mesajul electronic aferent transferului de credit al prestatorului plătitor.
3. Odată ce elementele din ordinu de plată devin disponibile în format electronic, operațiunile de plată trebuie să permită o procesare electronică complet automată în toate etapele procesului și pe parcursul întregului lanț al plăților (procesare automată integrată), permițînd derularea electronică integrală a procesului de plată, fără a mai fi necesară reintroducerea datelor sau intervenția manuală.
4. Modul de completare al ordinului de plată utilizat la efectuarea transferului de credit, destinat transferului mijloacelor bănești în/din bugetul public național, este reglementat de către Ministerul Finanțelor cu respectarea cerințelor stabilite în prezentul Regulament.
5. Ordinul de plată se întocmește în limba de stat. La întocmirea ordinului de plată utilizat pentru efectuarea transferului național și internațional în valută străină, elementele utilizate în sistemele de plăți internaționale se completează într-o limbă străină, conform practicii internaționale. În ordinul de plată nu se admit corectări și/sau ștersături.
6. Responsabilitatea privind veridicitatea și corectitudinea informației indicate în ordinul de plată îi revine emitentului.
7. Ordinul de plată pe suport hîrtie se prezintă la prestatorul plătitor în numărul de exemplare necesar părților.
8. Ordinul de plată se prezintă/transmite spre executare la prestatorul plătitor de către emitent sau de către persoana împuternicită a acestuia în ziua în care a fost emis, iar în cazul emiterii ordinului de plată de către unitatea Trezoreriei de Stat, acesta se prezintă spre executare la prestatorul plătitor cu data emiterii în decursul anului bugetar curent.
9. Plătitorul nu poate revoca ordinul de plată după momentul în care acesta a fost primit de către prestatorul plătitor cu respectarea cerințelor descrise în articolul 62 din Lege.
10. Prestatorul de servicii de plată este obligat să respecte drepturile utilizatorilor serviciilor de plată, precum și obligațiile care îi revin la efectuarea transferului de credit, în conformitate cu cerințele Capitolului V din Lege.
Modul de evidență a ordinului de plată
În cazul efectuării transferului de credit în baza unui ordin de plată prezentat pe suport hîrtie, precum și în cazul efectuării unui transfer de credit de către prestatorul de servicii de plată în nume și pe cont propriu, un exemplar al ordinului de plată (legalizat cu semnăturile persoanelor cu drept de semnătură și amprentele ștampilelor necesare) se include de către prestatorul plătitor în dosar.
În cazul efectuării transferului de credit în baza unui ordin de plată transmis de către plătitor în mod electronic prin intermediul sistemelor de deservire bancară la distanță sau alte sisteme electronice, prestatorul de servicii de plată întocmește zilnic un Registru al ordinelor de plată aferente tranzacțiilor primite, care se stabilește de sine stătător de către prestatorul de servicii de plată, și care urmează să includă următoarele elemente obligatorii:
numărul ordinului de plată;
codul tranzacției;
suma tranzacției;
moneda tranzacției;
data și ora recepționării ordinului de plată;
tipul transferului (normal/urgent);
datele de identificare ale plătitorului și beneficiarului;
destinația plății.
Registrul întocmit se legalizează cu amprenta ștampilei și semnătura persoanelor împuternicite ale prestatorului de servicii de plată și se include în dosarul zilei operaționale al acestuia.
Particularitățile utilizări codurilor IBAN de către băncile comerciale
Băncile sînt obligate să genereze/utilizeze coduri IBAN pentru conturile clienților acestora la efectuarea/recepționarea transferurilor de credit internaționale în valută străină. Banca poate să genereze și să utilizeze coduri IBAN în nume și pe cont propriu la efectuarea/recepționarea transferurilor de credit internaționale în valută străină.
1. Băncile sînt responsabile de generarea corectă a codurilor IBAN corespunzătoare conturilor clienților săi și pentru comunicarea acestora către clienți în mod gratuit.
2. Codurile IBAN, atribuite în Republica Moldova de către bănci, conturilor clienților lor, reprezintă un șir din 24 de caractere alfanumerice care au următoarea semnificație:
primele două caractere (alfabetice) – reprezintă codul țării conform ISO 3166 („MD” pentru Republica Moldova);
următoarele două caractere (numerice) – reprezintă codul de control (calculat conform standardului internațional MOD 97- 10, ISO-7064);
următoarele două caractere (alfanumerice) – reprezintă identificatorul băncii, atribuit de către Banca Națională a Moldovei conform prevederilor pct. 54;
următoarele optsprezece caractere (alfanumerice) – reprezintă identificatorul clientului deservit de bancă (codul BBAN), care conține contul clientului deschis în bancă și, la necesitate, alte elemente necesare identificării clientului (codul monedei, codul filialei etc.). În cazul în care identificatorul clientului are o lungime mai mică de optsprezece, caracterele lipsă se substituie cu zerouri, care se amplasează în fața acestuia. În cazul în care contul clientului deschis în bancă conține un număr de caractere ce depășește optsprezece, banca, la generarea codului IBAN al clientului, poate exclude/înlocui unele elemente ale contului clientului, cu excepția contului sintetic în baza căruia a fost deschis contul clientului în evidența contabilă. Prevederea respectivă va fi aplicabilă pînă la etapa de implementare a codului IBAN în cadrul transferurilor naționale, cînd contul clientului deservit de bancă nu va putea fi mai mare de optsprezece caractere.
3. Identificatorul băncii este format din primele două simboluri din codul BIC (codul de identificare atribuit băncii de către societatea SWIFT) al acesteia. În cazul în care primele două simboluri din codul BIC sînt identice la două sau mai multe bănci, identificatorul este format din prima și a treia literă a codului BIC.
4. Caracterele utilizate în structura codurilor IBAN pot fi numai litere majuscule ale alfabetului latin (de la A la Z) și cifre arabe (de la 0 la 9).
5. La atribuirea codurilor IBAN conturilor clienților lor, băncile utilizează lista identificatoarelor băncilor plasată pe pagina-web oficială a Băncii Naționale a Moldovei.
6. Codul IBAN reprezentat în format electronic nu va conține caractere de separare sau spații. În documentele de plată prezentate pe suport de hîrtie, codul IBAN poate fi redat în grupe a cîte patru caractere, fiecare din grupe fiind separate printr-un spațiu.
7. Băncile sînt obligate să verifice corectitudinea codurilor IBAN indicate în ordinele de plată aferente transferurilor de credit internaționale în valută străină efectuate/recepționate înaintea executării acestora.
8. La efectuarea transferului de credit internațional în valută străină pe adresa beneficiarului care nu dispune de cod IBAN, banca plătitoare verifică corectitudinea indicării codului IBAN al plătitorului în ordinul de plată. În cazul în care în urma verificării s-a constatat că codul IBAN al plătitorului este incorect, banca restituie ordinul de plată respectiv cu informarea plătitorului, indicînd motivul refuzului.
9. La efectuarea transferului de credit internațional în valută străină pe adresa beneficiarului care dispune de cod IBAN, banca plătitoare verifică corectitudinea indicării codului IBAN al plătitorului și al beneficiarului. În cazul în care, în urma verificării, s-a constatat că cel puțin unul din codurile IBAN este incorect, banca restituie ordinul de plată respectiv cu informarea plătitorului, indicînd motivul refuzului.
2.2. Ordinul incaso ca matodă a perceperii incontestabile a mijloacelor bănești din conturile bancare
Ordinul Incaso este o modalitate de plata, care reprezintă tratarea de către bănci a documentelor comerciale (facturi, documente de transport) si/sau financiare (cambii, bilete la ordin) in conformitate cu instrucțiunile primite de la exportator, cu scopul de a:
obține plata si/sau acceptarea;
remite documentele contra plata si/sau acceptare;
emite documentele in baza altor termeni si condiții.
Avantaje ordinului incaso
utilizarea incasao-ului este mai sigura decât utilizarea ordinului de plata simplu, conferind o anumita certitudine partenerilor privind îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul comercial încheiat;
implica costuri mai mici fata de acreditiv;
in cazul incasao-urilor ce prevăd eliberarea documentelor contra acceptare, trasul are posibilitatea de a vinde marfa si de a obține disponibilități înaintea plații;
nu necesita blocarea disponibilităților importatorului.
Caracteristicile ordinului incaso
Operațiunea este inițiata întotdeauna de câtre exportator.
Aceasta modalitate de decontare ce se bazează, in esența, pe obligația de plata a cumpărătorului, asumata prin contractul comercial, fără a comporta nici un angajament de plata din partea băncilor implicate in derulare.
Scopul operațiunii este transmiterea documentelor comerciale si/sau financiare de la beneficiarul plații la plătitor contra plata/acceptare sau in alte condiții.
Obligația de plata in cadrul incasoului revine trasului. Banca preia obligația de plata numai in cazul incasoului garantat.
Incaso-urile sunt reglementate prin Regulile Uniforme privind Incaso-urile, Publicația 522 (revizuita in 1995, in vigoare de 01.01.1996) a Camerei Internaționale de Comerț Paris.
Modalitatea de eliberare a documentelor
documente contra acceptare (D/A): In acest caz, documentele comerciale sunt însoțite si de o cambie, eliberarea documentelor de banca trasului se face după ce acesta accepta cambia (trata);
documente contra plata (D/P): Eliberarea documentelor de câtre banca trasului se realizează după ce acesta le-a plătit;
in alte condiții, in conformitate cu instrucțiunile primite de la trăgător
Schema de derulare a incaso-ului documentar la tranzacțiile internaționale
Fig. 1.2.1 Schema de derulare a incasso-ului documentar la tranzacțiile internaționale
Sursa: www.google.com
1-a etapă.Importatorul și exportatorul convin prin contract termenii operațiunii și plata prin incaso.
A 2-a etapă.Exportatorul expediază mărfurile în conformitate cu termenii contractuali, obține documentele care atestă îndeplinirea obligațiilor de livrare și prezintă băncii sale (banca remitentă) setul de documente comerciale și/sau financiare, însoțit de ordinul de plată la incaso (cuprinzînd ordinul clar privind eliberarea documentelor contra plată/acceptare/alte condiții).
A 3-a etapă.Banca remitentă (a exportatorului) transmite documentele băncii prezentatoare (a importatorului), însoțite de o scrisoare de remitere, în care sunt preluate instrucțiunile primite de la exportator.
A 4-a etapă.Banca prezentatoare (a importatorului) avizează importatorul despre primirea documentelor.
A 5-a etapă.În funcție de instrucțiunile primite la incaso, banca prezentatoare eliberează importatorului documentele, fie contra plății, fie contra acceptării unei trate/ emiterii unui bilet la ordin; în baza documentelor de livrare, importatorul preia marfa.
A 6-a etapă.După încasarea contravalorii documentelor de la importator, banca prezentatoare transferă suma băncii remitente sau, după caz, îi remite efectul de comerț acceptat/emis sau îi confirmă acceptarea acestuia.
A 7-a etapă.Banca remitentă notifică exportatorul despre încasarea exportului sau acceptarea tratei/ emiterii biletului la ordin și, după caz, îi creditează contul sau îi remite efectul de comerț
Modalitatea de emitere și prezentare a ordinului incaso
Perceperea în mod incontestabil a mijloacelor bănești din conturile bancare ale contribuabilului/debitorului se efectuează de către bancă în baza ordinului incaso emis de cătrepersoana abilitată prin lege cu acest drept, cu excepția perceperii în mod incontestabil a mijloacelor bănești din conturile bancare ale Trezoreriei de Stat.
Ordinul incaso se emite în limba de stat și se înaintează atît la contul deschis în lei moldovenești cît și la contul deschis în valută străină, în dependență de contul și valuta indicată în ordinul incaso. În funcție de mijloacele tehnice disponibile emitentul ordinului incaso poate utiliza.
Ordinul incaso se emite:
a) în două exemplare – în cazul în care emitentul ordinului incaso este în calitate de beneficiar;
b) în trei exemplare – în cazul în care emitentul este împuternicit prin lege cu dreptul de a
emite ordin incaso în numele unei terțe persoane.
Primul exemplar al ordinului incaso se legalizează cu semnăturile persoanelor cu drept de semnătură și amprenta ștampilei emitentului. În cazul în care ordinul incaso se emite de către
persoana împuternicită de a emite ordin incaso în numele unei terțe persoane, în acesta se indică
rechizitele beneficiarului (terței persoane).
Ordinul incaso se prezintă nemijlocit de către emitent sau de persoana împuternicită a acestuia la banca în care se deservește emitentul nu mai tîrziu de o zi lucrătoare după ziua emiterii. În cazul prezentării ordinului incaso emis în baza documentului executoriu, emitentul este obligat să anexeze originalul acestuia.
Banca care deservește emitentul aplică pe primul exemplar al ordinului incaso mențiunile necesare în conformitate cu regulamentu și îl remite băncii plătitoare, dacă s-a constatat că:
a) emitentul are dreptul conform prevederilor actelor normative în vigoare de a emite ordin incaso;
b) ordinul incaso a fost întocmit în conformitate cu prevederile prezentuluiRegulament;
c) informația din documentul executoriu corespunde cu informația indicată în ordinul incaso (în cazul existenței documentului executoriu);
Ordinul incaso se remite de către banca care deservește emitentul în aceeași zi spre executare băncii plătitoare cu documentul executoriu (dacă acesta a fost emis în baza documentului executoriu) prin intermediul poștei sau al persoanei împuternicite a emitentului.
Ordinul incaso care nu poate fi remis băncii plătitoare spre executare, se restituie emitentului împreună cu documentele aferente. Pe versoul ordinului incaso se indică motivul restituirii, data, luna, anul și se aplică semnătura funcționarului responsabil și ștampila băncii.
În cazul în care plătitorul (contribuabilul/debitorul) este un titular de cont bancar al băncii în proces de insolvabilitate sau lichidare sau în cazul în care plătitorul este o bancă în proces de
insolvabilitate sau lichidare, ordinul incaso, după verificare, se remite de către banca care deservește emitentul sau de către emitent spre executare nemijlocit administratorului în oficiu / administratorului insolvabilității / comisiei de lichidare (lichidatorului).
2.3. Gestiunea instrumentelor și metodelor de plată electronice
Laureatul premiului Nobel în economie, John Kenneth Galbraith, aprecia că menirea unui sistem economic este să procure bunurile și să presteze serviciile de care au nevoie oamenii. “Fără un astfel de sistem – care să legifereze și să mențină ordinea și să pregătească apărarea colectivității – viața ar fi grea”.
După cum se știe, o primă condiție esențială necesară înființării și existenței unui sistem bancar activ, eficient și sănătos într-o economie de piață, este aceea de a exista o nevoie socială reală pentru produsele și serviciile oferite pe piață, această nevoie socială fiind o expresie a cererii solvabile.Pentru realizarea condițiilor de eficiență economică și, în general, a scopului urmărit – acela de a obține profit, sistemul bancar se constituie a fi un cadru bine organizat și structurat în capacitatea sa de a mobiliza și de a uni grupuri de oameni mânați de constrângeri tehnice, comerciale și instituționale, în vederea desfășurării unor activități umane eficiente – activități ce se finalizează în oferirea de produse și servicii necesare pentru menținerea și dezvoltarea economiei naționale.
Băncile comerciale constituie o verigă principală a sistemului financiar. Ele sunt instituții ale sistemului financiar și de creditare a economiei de tranziție. Băncile sunt societați pe acțiuni cu caracter universal; pot realiza toate produsele si serviciile pentru toate sectoarele economiei nationale.
Produsul bancar este un document bancar (certificat), eliberat de bancă în vederea deservirii clientului sau realizării operației (de exemplu: cambia, cecul, depozitul etc.). Serviciul bancar este operațiunea bancară de deservire a clientului. Spre exemplu, deschiderea unui cont bancar este un produs, iar deservirea contului – un serviciu bancar. Însă, atît produsul, cât și serviciul bancar presupun obținerea unui venit sub formă de comision. De menționat că, în majoritatea cazurilor, produsul bancar are un caracter primar, iar serviciul bancar – un caracter secundar. Atît produsul, cît și serviciul bancar vin să satisfacă necesitățile clienților și implică obținerea unui profit maxim de către bancă.
Definirea și realizarea distincției între produse și servicii se realizează în mod facil. Aceste diferențe isi au esența în trăsăturile generale ale serviciilor. Astfel, caracteristicile particulare ce diferențiază serviciile de produse și care trebuie luate în considerare în abordarea de marketing a unei societăți financiar-bancare sunt:
– Intangibilitatea;
– Inseparabilitatea;
– Perisabilitatea;
– Varietatea;
– Gradul înalt de copiere.
Intangibilitatea este principala caracteristică care diferențiază serviciile de produse. Această trăsătură se materializează prin aceea că serviciile, datorită caracterului imaterial, nu pot fi percepute prin intermediul simțurilor, așa cum se petrece în cazul produselor.
De aceea, valoarea adevărată a serviciilor poate fi evaluată numai după cumpărare, atunci când clientul folosește serviciul și îi sesizează avantajele. Prin urmare, clientul de servicii are nevoie de încredere și siguranță sporită în cel care asigură serviciul pentru a accepta o prestație a cărei utilitate o va resimți ulterior.
Inseparabilitatea deosebește serviciile de produse prin aceea că bunurile cu existență materială pot fi ambalate, depozitate și transportate pentru o vânzare viitoare, în timp ce condiția de existență a cererii de servicii este dată de sincronizarea momentelor de prestare și consum.
Această condiție impune existența unei disponibilități ridicate din partea prestatorilor de servicii, ceea ce, în cazul instituțiilor financiare a condus la prelungirea programelor cu clienții precum și la dezvoltarea unor servicii bancare informatizate, care dau libertatea de operare și în afara unui program fix (de exemplu cardul, sistemele de Internet Banking).
Perisabilitatea serviciilor este legată de imposibilitatea stocării cererii de servicii. Această cerere are de cele mai multe ori un caracter imperativ, de aceea principala problemă pe care perisabilitatea o poate crea unei bănci este livrarea la cerere.
Dacă cererea pentru servicii este durabilă, permanentă, de un nivel ridicat și uniformă, societatea financiară își poate planifica și asigura personalul pentru prestarea serviciului. Problemele pot apărea în situațiile în care cererea pentru servicii este disproporționată, înregistrându-se valori ridicate ale cererii doar în anumite intervale,orare, în anumite zile sau perioade ale anului.
Varietatea (eterogenitatea) se datorează faptului că nivelul calitativ al serviciilor nu este constant, ci fluctuează în funcție de persoana prestatoare, locul și momentul prestării.
Gradul înalt de copiere reprezintă o trăsătură specifică serviciilor și implicit serviciilor financiar-bancare. Astfel, spre deosebire de produse- unde brevetele de invenții, marca produsului, precum și caracteristicile produselor le fac greu de reprodus, nu același lucru poate fi aplicat și în cazul serviciilor- unde introducerea pe piață de către o societate financiară a unui nou serviciu financiar este supus unui risc de copiere ridicat, concurența fiind capabilă să reproducă serviciile de succes pe piață într-un timp relativ restrâns și cu costuri mai mici decât în cazul unei dezvoltări individuale.
În activitatea proprie a băncilor comerciale, produsele care dețin cea mai relevantă pondere sînt: creditul, cardul bancar,depozite și leasing-ul. Pentru aprofundarea noțiunii de produs si serviciu bancar voi specifica citeva trăsături definitorii a fiecăruia menționat în parte.
Cardul bancar a apărut pentru prima oară în Statele Unite ale Americii, din necesitatea de a oferi clienților băncii un instrument de plată cu circulație la nivel național și internațional. De atunci, cardurile au început să fie utilizate în diferite variante și în țările cu economie dezvoltată, devenind în scurt timp unul din cele mai răspândite și utilizate servicii bancare.
Cardurile pot fi clasificate după mai multe criterii, însă cel mai des sunt utilizate următoarele tipuri de carduri :
Cardul de credit
Cardul de debit
Cardul de retragere de numerar
Carduri de garantare a cecurilor
Carduri multifuncționale sau derivate
Leasing-ul bancar
Finanțările prin sistem leasing constituie în economie o adevărată gură de oxigen pentru agenții economici pentru care investițiile reprezintă o cerință esențială pentru dezvoltarea activității lor. Și cum 99% din activitățile din economie necesită investiții pentru a se dezvolta, finanțările în sistem leasing vor cunoaște o creștere constantă.
Leasing-ul s-a impus în diverse țări în primul rînd prin simplitate. În condițiile în care mediul concurențial devine tot mai aspru, viteza de reacție a companiilor la schimbările din mediul extern este vitală. Leasing-ul, prin operativitatea sa satisface în intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investiții a agenților economici. De asemenea, prin leasing, agenții economici evită procedurile complicate ale contractării de credite bancare, proceduri care presupun imobilizarea unor elemente din patrimoniul societății sau cel privat pentru constituirea de garanții.
Leasingul este de doua feluri: financiar și operațional.
Asociația Americană de Contabilitate ( American Accouting Association: AAA) în cadrul declarației privind conceptele de bază ale auditului din anul 1973, definește auditul ca fiind „ un proces sistematic de obținere și evaluare obiectivă a unor afirmații privind acțiunile și evenimentele cu caracter economic în vederea aprecierii gradului de conformitate a acestor afirmații cu criteriile prestabilite precum și de comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesați.
Deschiderea contului are o dublă semnificație de regulă: incheierea convenției între părțile corespondente (banca și titular) și efectuarea primei operațiuni ( de regulă de constituire a unui depozit bancare).
În toate țările dezvoltate deschiderea contului presupune verificarea și acceptarea prealabilă a clientului de către bănci. Se pornește aici de la considerarea că banca nu este de regulă un serviciu public , ci o societate comerciala libera în deciziile sale, de a alege căile de activitate și prosperitate , implicit prin selectarea clientului.
Principalele conturi, care sunt dispobibile pentru toate categoriile de clienți, se pot clasifica în trei grupe:
1) conturi de depozit;
2) conturi curente (sau de disponibilitați);
3) conturi de imprumut.
Contul de depozit ( depozite la termen) este disponibil atît pentru persoane fizice , cît și pentru persoane juridice , iar depozitele se pot construi fie în lei fie în valută, la majoritatea bancilor.
Depozitele sunt constituite pe perioade de timp prestabilite; de regulă , la o lună, trei, șase sau douăsprezece luni (perioade ce pot diferi de la bancă la bancă). Astfel de conturi se folosesc atît de către clienți-persoane juridice, care au un surplus de capital, cît și de persoane fizice , care își permit ca o perioadă de timp să depoziteze o anumită sumă de bani.
Clienții își pot deschide un astfel de cont la o sucursala/filiala a unei bănci; de regula bancile stabilesc o sumă minimă necesară pentru deschiderea unui cont de depozit (plafon minim).
Principalul avantaj al contului de depozit este obținerea de către clienți a unei rate mai mari a dobînzii. De asemenea, clientul are acces la dobînda lunară, fără a mai aștepta scadența contului spre a o încasa. Sunt și cazuri în care clientul poate împrumuta de la bancă, în baza contului de depozit fără a fi necesară o garanție suplimentară.
Conturile curente (conturi de disponibilități) sunt cele mai utilizate conturi, și adesea sunt numite și depozite la vedere, iar titularii pot fi atît persaone fizice, cît și persoane juridice.
Conturile curente se pot deschide în lei sau valută. Ele sunt utilizate pentru depuneri și retrageri curente, pentru plata cecurilor emise de titularii lor sau pentru alte plăți dispuse de aceștia. Angajații unor firme pot primi salariile în acest cont .
În baza disponibilului din cont , băncile eliberează clienților carnete de cecuri după anumite criterii care variază de la bancă la bancă.
Încasarea unei creanțe externe și plata prin SWIFT
Una din gama de produse bancare noi este încasarea creanțelor externe și plata prin SWIFT. Deseori băncile nu prea recurg la astfel de modalități de obținere a venitului din considerentele că această metodă se consideră a fi una riscantă. În relația cu clienții externi încasarea creanțelor externe se realizează prin transfer SWIFT. Plata produselor exportate se face dupa 10 zile de la receptia produselor.
Principalele tipuri de servicii electronice oferite de băncile din întreaga lume prin canalul de distribuție reprezentat de Internet pot fi grupate în doua categorii și anume;
A) Servicii electronice informaționale
Oferirea de informații despre conturi
Extrase de cont
Istoricul operațiunilor
Cursuri de schimb valutar
Servicii de cash management
B) Servicii electronice tranzacționale
Închiderea/deschiderea unui cont bancar
Plasarea de instrucțiuni de plata
Operațiuni cu cecuri bancare
Constituirea de depozite bancare.
Aparitia,modernizarea cit si diversificarea serviciilor si produselor bancare sunt elemente si asa zise functii de baza in cadrul sistemului bancar modern.
Este necesară în această perioadă diversificarea cît mai mare a băncilor, serviciilor și produselor din urmatoarele motive:
nevoia apropierii băncilor de partenerii pe care îi deservește;
diversificarea atribuțiilor și rolul băncilor în economia de piață;
diversificarea activităților economice în economia de piață;
găsirea unor noi forme de atragere a resurselor bănești necesare băncilor comerciale;
diversificarea plasamentelor;
constituirea, dezvoltarea și consolidarea bursei de valori;
participarea băncilor comercile la constituirea capitalului social al unor societăți comerciale;
concurența altor banci;
Diferențierea instrumentelor de depozite;
Utilizarea publicitații ca mijloc de promovare a produselor si tehnicilor bancare;
Numai printr-o dezvoltare foarte mare a produselor și serviciilor băncile comerciale pot fi luate în considerație în competiția pentru ocuparea unui loc în rîndul băncilor moderne.
Politica de diversificare face parte din politica băncilor comerciale. Ea este înscrisa în deciziile luate la nivelul cel mai inalt al conducerii bancilor comerciale, dar totodata se acordă o largă autonomie unităților teritoriale. Este vorba deci de includerea diversificării produselor și serviciilor bancare în programele strategice ale băncilor comerciale. La cele mai multe din aceste bănci, diversificarea produselor și serviciilor este înscrisă ca un obiectiv prioritar. Diversificarea produselor și serviciilor apare ca urmare a faptului că actualmente, băncile comerciale sunt bănci de afaceri și bănci de dezvoltare. Ca urmare a acestei diversificări a produselor și serviciilor, în băncile comerciale a fost necesară o reorganizare și restructurare a compartimentelor funcționale, care au devenit mai transparente și eficace pe lîngă faptul că sunt în mai mare măsura anexate pe nevoile clienților, ceea ce a contribuit în final la reducerea costurilor.
Prin diversificarea produselor și serviciilor, băncile comerciale contribuie din plin la înfăptuirea politicii financiar-monetare și valutare a țării. Astfel, diversificîndu-se instrumentele de plată utilizate la băncile comerciale, poate fi diminuat sau chiar eliminat blocajul financiar. Prin participarea la licitațiile valutare, băncile comerciale contribuie la stabilirea zilnică a raportului dintre moneda națională și valutele străine (deci a cursului valutar). Temperînd cererea de credite (fie măcar pentru faptul că nu există destule resurse), băncile comerciale contribuie la limitarea inflației. La această reducere a inflației contribuie și faptul că băncile acordă diferențiat credite, în funcție de gradul de bonitate al agenților economici. Cooperarea mai mare între bănci facilitează operațiunile de investiții și de împrumut, realizîndu-se studii de fezabilitate și participînd la elaborarea și punerea în aplicare a proiectelor de investiții și de creditare. Tot în cadrul relațiilor de cooperare se poate aprecia că se va pune un accent mai mare pe problemele de intermediere financiară și bancară.
APITOLUL III: Metode și perspective de dezvoltare a instrumentelor și metodelor de plată
3.1. Instrumente și metode de plată utilizate în sistemul bancar al
Uniuni Europene
În condițiile economiei de piață, băncile există nu numai pentru a satisface cerințele pieței, dar și pentru a participa ele însele pe piață. Bancile opereazănu numai pentru a oferi servicii financiare companiilor, dar și pentru consolidarea caracterului lor instituțional, concurența interbancară impune oapropire a activității bancare de cerințele clientului, oferta de diverse produse și servirea ireproșabilă sunt factori care contribuie la atragerea și menținerea clienților. Concurența obligă bancile să structureze serviciile și funcțiile de cerințele și dorințele efective ale clienților.
Băncile comerciale efectuază operațiunile de servire aclientelei, oferind diverse servicii bancare. Activitatea lor este exactă pe atragerea depozitelor și acordarea creditelor, acceptarea de depuneri de la populație, agenții economici sau bănci, operațiuni valutare pentru persoane fizice și juridice, plasamentu fondurilor, finanțarea schimbărilor comerciale externe, gestionarea titlurilor financiare ale clienților, activități de consultanță ect. Pe lingă operațiunile și servicile tradiționale, băncile comerciale din țară încearcă săși extindă portofoliul serviciilor prestînd servicii de lizing financiar, servicii investiționale, fiduciare, de factoring, bancă-client, emiterea ddiverselor tipuri de carduri bancare.
În țările înalt dezvoltate – SUA, Marea Britanie, Germania, Franța, – organizarea sistemelor financiare variază însă la bază sunt aceleașprincipii de clasificare aintermediarilor financiari. În continuare va fi expusă succind organizarea sistemelor financiare ale unor șări înalt dezvoltate.
Sistemul de plăți al Marei Britaniei
Sistemu de plăți al Angliei se deosebește puțin de metodele de mobilizare a resurselor de către băncile altor state. Deci, există piața pe care in calitate de debitor sunt casele de scont, ce acordă credite băncilor de depozit, caselor de accept, companiilor de asigurări ect. Sub forma pachetelor de cambii și de bunuri de tezaur. Rata sconturilor respectivelor credite acoperă suma datoriei caselor de scontfață de Banca Angliei și le asigură o marjă procentuală necesară. Astfel de credite sunt acordate peun termen de o zi, cu condiția achitării în ziua următoare, cît și pentru o săptămînă. De asemnea, casele de scont, avînd acces la informații privind diferite piețe financiare, monetare ect. și ratele dobînzilor penru acestea, gestionează portofolile lor de valori mobiliare în vederea înfăptuirii operațiunilor de cumpărare-vînzare, în urma cărora se constitue un venit stabil cu riscuri minime. Sistemu instituților depozitare este format din instituții bancare și societăți ipotecare. Respeciv, instituțiile bancare pot fi clasificate după mai multe categorii, dar principalelesunt: băncile ,,cu amănuntu’’, băncile comerciale, casele de cont și alte banci din sisem. Băncile ,,cuamănuntu’’ ( Retai Banks) mai sunt numite și bănci depozitare sau de clearing, deuareceele dispun de o rețea largă de filiale pe teritoriul Marii Britanii și sunt principali participanți ai sistemului de clearing. Ele prestează servicii persoanelor fizice și businessului mic prin intermediul unei rețele largi de filiale și prin participarea la sistemu de clearing care oferă posibilitatea ca mecanismu de plăți să se desfășoare eficientși rapid.
Din categoria a doua fac parte băncile comerciale (Merchant banks), numite și bănci ,, angro’’.aceste banci au orețea mai mică de filiale, dar în schimb operează cu afaceri de mare valoare, prestînd servicii speciale – acceptarea cambiilor, managimentu profitului, finanțarea corporativă, acceptarea de depozite pe termen fixat și în volume mari ca mai apoi să crediteze clienții pe termene medii și îndelungate, factorng, leasing, asigurări ect.
Din categoriaaltor bănci sunt prezentative clasele de finanțare care se ocupă cu vînzareabunurilor în rate și care actualmente își extind aria de activitate prin operații pe piața leasingului și factoringului. De asemenea, o altă categorie de bănci sunt cele de economii, reprezentative fiind Banca Națională de Economii – una dinre cele maimari bănci de economii din lume, avînd înregistrarea peste 21 demilioane de conturi bancare; Girobanc – bancăcare servește populația în cea ce privește achitarea bonurilor de plată pentru întreținerea prin conturi, iar cei cenu dețin conturi sunt deserviți prin intermediu a circa 20 000 de oficii poștale, în afara clinților particulari, Girobanc mai deține peste 30 000 de conturi de afaceri, de exemplu, conturi a auturităților locale, departamentelor guvernamentale, companiilor poștale, industrii naționalizate ect. Băncile de economiia cordă și credite, overdrafturi, conturi de depozitare, cecuri de călătorie ect.
O deosebită importanță au casele de scont din Marea Britanie, care se ocupă atît de scontarea cambiilor de tezaur, a celor comerciale, cu achiziționarea obligațiunilor comunale, cît și a valorilor mobiliare ale altor bănci. Funcția principală a acestor case de scont este acordarea împrumuturilor prin scontarea titlurilor financiare și acordarea lor de credite pe termen scurt. Casele de scontare reprezintă intermediari unre Banca Angliei și băncile de sistem, asigurînd refinanțarea celor din urmă, deuarece numai casele de scont au obligațiunea și dreptu de a sconta cambile de tezaur la Banca Centrală. Un elent important al sistemului de credit englez reprezintă societățile ipotecare, care nu se atribuie la instituțile bancare. Aceste societăți au apărut la sfîrșitu secolului al XVII-lea pentru a assigura construcția locuinșelor personale ale personalului lor. Astăzi societățile îndeplinesc o funcție importantă a băncilor șia societăților de economii prin creditarea ipotecară. Restructurarea economicălea permis acestor societăți să-și extindă spectrul de activitate prin deschiderea conturilor, eliberarea cecurilor, atreagerea depozitelor de la populație și de la bănci să-și modifice statutu juridic de cooperative ipotecare în companii acționare.
Sistemul de plăți francez
Sistemul de plați al Franței este dependent de sistemul de credit din Franța deoarece acesta este format din trei niveluri: banca centrală, instituții bancare și instituții de credit specializate de asemenea lafel se repartizează și sistemul de plăți fiincă fiecărei nivel îi revine și anumite funcții iar de funcții depinde ce operațiuni va efectua anumite plpți.
Banca franței, în realizarea politici monetar-creditare, folosește pe de o parte instrumentele clasice tradiționale ca scontarea cambiilor, operațiunile cu valorimobiliare de stat; pe de altă pate, utilizează instrumente specifice
Metoda franceză de rezervare obligatorie, metoda restricționări directe a creditării ect.
Metoda restricționări creditări folosită de Banca Franței pînă în1986 constă în fixarea la inceputu fiecărui an a ratei maxime a dobînzii de creditarea bancilor clienților pentru anul său trimestru curent. Astfel unele tipuri de credite nu intrau sub incidența acestei metode sau, dimpotrivă, băncile obțineau unele privelegii, de exemplu,la tipurile de credite pentru export, pentru locuițe.
Metoda franceză a rezervării obligatorii, în comparație cu cea americană, constă în defalcarea resurselor în fondul rezervelor obligatorii nu din contul resurselor depozitare, ci din contu sumelor eliberate sub formă de credite debancă. În cazu nemențineri limetelor de către bănci la operațiunile de credit, banca centrală lesancționa prin achitarea unei rate înalte de scont sau defalcarea obligatorie a sumei ce depășește aceste limite în contu făă dobînzi la banca centrală. Metoda descrisă fiind destul de dură, in cazu limitări resurselor clienților, duce la micșorarea masei monetare sau incetinirea creșteri ei. Ambele metode de stabilite a rezervelor ( în baza activelor sau pasivelor) prezintă atît dezavantaje, căt și facilități. În cazu calculelor rezervelor din suma operațuinilor băncilor comerciale, ele servescla menținerea lichidității băncii, dar totodată au ca efect reducerea resurselor creditoare ale băncilor, respectiv scumpirea creditelor.
Metoda de formare a normelor rezervei obligatorii bazată pe operațiunile active (de creditare) ale băncii apare ca o limitare directă a investiților și a susțineri de cătrebănci a ratelor scăzute de dobînzii. Însă limitarea creditării duce la scăderea afaceriloractive din țară, înrăutățiri funcționări sistemului bancar în ansamblu,impedică dezvoltarae concurenței interbancare șiîngreunează accesul businessului mic și a celui mijlociu la creditarea bancară.
Banca Franței efectuază operațiuni de credit pe termen scurt pentru particulari prin intermediu băncilor de depozit. Aceste operațiuni au forma reconstării cambiilor dejascintate de băncile de de depuneri.
Sistemul de plăți German
Folosind conceptu băncii univrsale, sistemu bancar german divizeazî insistuțile din sistemîn două mari grupe: bănciuniverale și instituții de credit specializate. Băncile universale sunt divizate la răndu lor în bănci comerciale, bănci de economii și cooperative de credit. Între aceste instituții nu există deosebiri operaționale, ele oferind o gamă largă de servicii corespunzătoare unei bănci universale. În acelaș timp se deosebesc după structura de proprietate a capitalului. Băncile comerciale reprezintă instituții ale sectorului privat,băncile economii sunt instituțile care țin sectoru public, în timp ce cooperativele de credit sunt instituții ,,mutoale’’
Băncile comerciale sunt formate din ,,big banks’’ din bănci regionale filiale ale băncilor srăine și bănci private. Primele trei bănci universale enumerate mai sus, au apărut pe piața bancară germană începănd cu anii 1970, iar cea dea patra apare în anu1999 în urma asocieri unui șir de bănci regionale. Aceste bănci, deținînd o largă rețea de filiale, au ca specru de activitate prestarea serviciilor bancare ,,cu amănuntu’’ finanțarea afacerilor medii și mari, cît și operațiuni investiționale. În comparație cu alte bănci universale, aceste băncisunt specializate prepoderent în activitatea investițională, finanțarea firmelor mari și comerțu extern, deținînd aproximativ 10% din totalu cererilor bancare ale Germaniei.
Mai mici dar cu un rol semnificativ, sunt bancile comerciale regionale, dintre care pot fi menționate Bazerische Verinsbank ect. Băncile regionale au ca referință originea geografică și de fapt filialele lor sunt concentrate în regiunea de origine a băncii centrale, avînd însă reprezentanțe și înafara landului, cît și peste hotarele țării. La sfîrșitu anului 2003 bencile regionaleerauîn număr de 250, avînd o rețea de 3528 de filiale, inclusif filiale în 49 de oraședin străinătate.
Mult mai mici, dar mai numeroase sunt filialele băncilor străine. Sistemu financiar german a fost totdeauna deschis pentru băncile altorstate și aproximativ peste 90 de bănci străine au filiale în Germania, majoritatea activînd în Frankfut pe Main. Băncile private ăn marea majoritate și-au concentrat atenția în afacerile cu valori mobiliare. În acest sens ele sunt similare băncilor de investiții din Marea Britanie, fiind însă mult mai mici.
Băncile de economii constitue categoria a doua a băncilor universale. În anu 2003eleerau 541 la număr, avînd 16.6 mii de filiale. Aceste bănciau fost finanțate de autoritățile guvernamentale locale și regionale, avîndca fucții de bază asigurarea finanțării a infrastructuri locale și regionale și acordarea de credite celor mai sărace pături ale populației. Solvabilitatea băncilor de economii este asigurată prin proprietatea autorităților publice, care împun unele restricții în afacerile acestor bănci, gestionînd astfel activitățile riscante.
Sistemu bancar al Statelor Unite ale Americii
Sistemu financiar al SUA este format din instituții depozitare și nondepozitare. Instituțile depozitare constitue baza sistemului bancar al SUA, reprezentat pronr-o totalitate de bănci și instituții de economii care au drept obiectiv intermedierea dintre participanții excedentari și cei defecitari de mijloace bănești. Instituțiile bancar au ca scop primordial atragerea depozitelor din economie și plasarea lor în diverse tipuri de împrumuturi. Marea majoritate a instituților depozitare o reprezintă băncile comerciale, careîn iunie 1996 numărau 9670 de unități.
Băncile comerciale din SUA sunt clasificate după mai multe criterii:
În primul rînd, băncile se desting în funcție de natura autorizației bancare, care le permite să activeze pe piața bancară americană Conform acestei clasificări, băncile comerciale sunt grupate în bănci statale și bănci naționale.
Al doilea criteriu de clasificare a băncilor comerciale este divizarea lor în bănci membre și bănci nemembre ale SFR. Băncile membre sunt acele care conțin cote de participare în capitalul Băncii Rezervei Federale din districtu care operează ele și, respectiv, băncile nemembre nu dețin cote de participare în capitalu Băncii Rezevei Federale. De asemenea in, în baza actului bancar din 1993, cunoscut sub denumirea de Actul Glass-Steagall, bancile membre sun obligate de a-și asigura depozitele la Corporația Federală de Asigurări a Depozitelor. Băncile nemembre pot să-și asigure depozitele numai în cazul aprobării lor de către SFR.
Caracteristica sitemului bancar sun companiile holding bancare care pot fi organizate dintr-o singură bancă sau avînd ca acționari mai multe bănci. Companiile holding bancare, spre deosebire de băncile comerciale au posibilitatea de a-și extinde activitatea efectuînd operațiuni de leazing, factoring, trust și investiționale.
De asemenea,în cadrul sistemului bancar sun clasate și instituțiile depozitare – băncile de economii, asociațiile de economii și împrumuturi și uniunile de credit. Spre deosebire de băncile comerciale, aceste instituții se dezvoltă mult în condițiile actuale, lărgindu-și sfera de activitate și spectrul operațional. Dacă inițial asemenea instituții puteau acorda credite de consum și ipotecare în baza surselor atrase sub formă de depozite, la moment ele au dreptul să acorde credite comeciale, să deschidă conturi depozitatare cu cecuri și să efectueze operațiuni similare băncilor comerciale.
Instituțile nondepozitare din SUA sun băncile investiționale, companiile de asigurări, fondurile mutuale, fondurile de pensii și companiile financiare.
Aceste instituții nu creditează direct economia americană, dar, în funcție de tipul activității lor, participă la creditarea sub alte forme – prin emiterea valorilor mobiliare sau a polițelor de asigurare în scopu intermedierii financiare.
3.2. Perspective de dezvoltare a instrumentelor și metodelor de plată în sistemul bancar al Republici Moldova
Strategia băncilor comerciale are în vedere extinderea largă a acestora, ceea ce ar oferi însemnate avantaje pe linia atragerii de noi clienți, a multiplicării activităților pentru clienții tradiționali, creșterea rentabilității bancare și diversificarea surselor de venituri, în sensul creșterii ponderii comisioanelor, taxelor și spezelor bancare în total venituri.
Succesul unei strategii in domeniul bancar derivă din:
implicarea directă a conducerii executive;
netolerarea mediocritații si fixarea unor obiective îndraznețe;
stabilirea clară a direcției strategice de urmat;
adoptarea unei strategii optime pentru întreaga organizație;
implementarea unei structuri organizaționale adecvate;
stabilirea sarcinilor concise si clare pentru fiecare verigă din lanțul decizional;
elaborarea strategiilor si implementarea acestora trebuie percepute ca un tot unitar;
recompensarea adecvată a performanțelor;
utilizarea sistemului de management al informației (MIS – management information system).
Fara dorinta permanenta de atingere a performanței, succesul pe termen lung este extrem de greu de atins.
performanța trebuie cuantificaăa cât mai exact
oferirea posibilitații de comparare a rezultatelor
o cultura a performanței inoculată la nivel de individ
Nu trebuie subestimate efectele secundare negative ale unei presiuni continue de oțtinere a performanței maxime
• Cresterea gradului de sofisticare a clientelei conduce la un efort sporit din partea organizației si în special din partea celor abilitați sa ia decizii strategice pentru plierea strategiei pe necesitațile pieței. O strategie care este operaționala si cu rezultate excelente în prezent,poate genera rezultate mediocre în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat.
• Nu numai conducerea executiva a unei banci trebuie sa simta în permanență pulsul pieței ci si managerii de la toate palierele ierarhice
• transmiterea fara bariere a informațiilor si semnalelor pieței direct de la cei care intra în contact fața în fața cu clienții
• Practic, între perfecțiune si mediocritate nu există decât un singur pas în domeniul promovarii serviciilor si produselor bancare. Un pas greu de facut dar nu imposibil.
În privința serviciilor oferite clienților și a strategiilor de marketing și promovare, băncile din Republica Moldova tind să se ridice la nivelul celor din Europa, fapt evident prin evoluția lor semnificativă, de la preocuparea constantă de obținere a unei siguranțe într-un domeniu necunoscut și de consolidare a imaginii, la continua apariție și dezvoltare de noi pachete de servicii bancare. Construirea unui brand puternic, constituie elementul cheie în câștigarea notorietății unei bănci și a unui număr mare de clienți, încrezători în siguranța serviciilor oferite de banca respectivă. Câștigarea unei poziții în cadrul sistemului bancar poate fi obținută atât printr-o expunere în cadrul diferitelor televiziuni sau a prezentării pe diverse panouri publicitare a serviciilor bancare pe care ea le oferă, cât și prin angajarea unor specialiști în comunicare care să asigure transferul de informații de la conducerea băncii către angajați și de la angajați către clienți.
Clientul a devenit elementul decisiv în definirea strategiei sistemului bancar moldovenesc, odată cu intensificarea concurenței și a dezvoltării de noi produse și servicii. Semnificativă în desfășurarea activității de marketing este cunoașterea necesităților clienților și a factorilor de decizie care stau la baza alegerii unui anumit produs bancar. Cunoscând comportamentul clientului, banca anticipează reacția acestuia și poate influența structura serviciilor oferite de către bancă.
Comportamentul clientului este influențat de încrederea pe care el o are în sistemul bancar, de accesibilitatea achiziționării serviciilor, de reputația băncii, de gama de produse și servicii, de existența unui personal amabil și capabil, etc. Angajații băncilor au sarcina de a asigura clienților consultanța potrivită necesităților și cererilor lor pentru sublinierea imaginii de profesionalism a băncii și pentru o mai bună informare a acestora.
Întotdeauna, o bancă care-și cunoaștea calitatea serviciilor va caută să depășească nivelul minim de satisfacție al clienților, oferind acestora mai mult decât solicită. Astfel, vânzarea la pachet, o strategie la care bancherii au apelat mai recent a urmărit nu numai promovarea unui anumit produs, ci și fidelizarea clienților, care nu se mai găsesc nevoiți să apeleze la mai multe bănci pentru a-și satisface diferitele nevoi. Câștigarea loialității clienților, dezvoltarea unor relații pe termen lung cu aceștia și menținerea fondului de clienți existent sunt importante în vederea asigurării unui venit considerabil bancii și a promovării unei imagini favorabile a băncii respective.
Deci pentru atingerea scopului strategic Bancile Comerciale din Republica Moldova trebuie sa depuna efort maxim deoarece:
Diversitatea în crestere a caracteristicilor produselor si serviciilor bancare, face din ce în ce mai dificilă comparabilitatea acestora
Clientii selecteaza o banca (in special retail) în functie de un număr relativ limitat de caracteristici ale produselor si serviciilor oferite
Calitatea imaginii băncii poate influenta prin reducerea la minimum a numărului acestor caracteristici
Invariabil, prețul – dobânda oferita pentru depozite sau cea perceputa pentru un credit – reprezintă unul dintre criteriile incluse în rândul celor ce vor fi comparate.
În funcție de structura clientelei, se poate remarca faptul ca exista si excepții, în sensul ca nu toate persoanele fizice sunt senzitive la prețul de achiziție al produselor bancare.
Pentru anumite grupe de clienți – în special pentru cei cu venituri peste medie – calitatea si flexibilitatea serviciilor și a asistenței financiare pot constitui elemente mult mai importante decât prețul plătit pentru achiziționarea acestora. Din acest motiv, atingerea optimului între aspirațiile fiecarui tip de clientela si prețul produselor si serviciilor oferite constituie sursa principala de performanță a bancilor ce exceleaza ca performanță
Un mediu economic dezvoltat cu o cultura bancară solida poate produce o serie de excepții din punct de vedere al atenției acordate modificării prețului produselor bancare.
Pentru a se putea estima ecartul între caracteristicile actuale ale produselor si serviciilor oferite si aspirațiile grupurilor de clienți este necesară o analiza complexa. Aceasta ar urma sa identifice atât idealul caracteristicilor din punct de vedere al clienților proprii cât si a ofertei furnizate de concurența.
Printre principalele puncte ale unei strategii de promovare a produselor si serviciilor bancare noi in Republica moldova se enumara:
Identificarea si evaluarea situatiei curente a carcateristicilor produselor si serviciilor oferite.
Identificarea unica a unui client în întreaga organizație de către toate entitațile procedurale ceea ce reprezinta un prim punct de plecare în identificarea comportamentului de achiziție de produse si servicii bancare si non-bancare.
Analiza valorii clientului – modelul de profitabilitate la nivel de client si produs trebuie sa asigure aceasta analiza a valorii pe care fiecare client o poate transmite băncii.
Diferentierea clientilor constituie un proces pe care majoritatea băncilor îl ating dar numai performerii îl pot canaliza catre extragerea informațiilor critice necesare dezvoltării durabile a activitații.
Procesul de diferențiere începe prin separarea celor mai profitabili 10% dintre clienți și respectiv cei mai puțin profitabili în același procent de 10%.
Armonizarea capacitații organizației fața de cerintele clienților
Echilibrul între calitatea produselor bancare solicitate de client si senzitivitatea fată de costul de achiziție ar trebui atins prin măsurile incluse în strategia fiecărei banci.
Băncile din Republica Moldova propun, înprimul rînd, operațiunile de decontare și abia mai apoi un portofoliu determinat de servicii. De multe ori, băncile autohtone acționează în baza principiului: „operațiuni de decontare –creditarea sub garanția gajului – organizarea unei tranzacții (afaceri) complexe”.În opinia băncilor, importantă este experiența prestării serviciilor privind structurarea tranzacțiilor, adică elaborarea mecanismului optim de realizare a tranzacției, evidențierea și evaluarea riscurilor aferente fiecărei etape a acesteia.Un rol aparte în practica bancară îl are serviciul de leasing, solicitat pentru procurarea instalațiilor, tehnicii, utilajului, mașinilor, echipamentelor etc.
Ca răspuns la provocările mediului de marketing, băncile comerciale din Republica Moldova folosesc o serie de alternative strategice, alegerea cărora depinde de dimensiunea băncii, sortimentul deservirii oferite, intensitatea concurenței, omogenitatea și exigențele consumatorilor
Pentru integrarea în sistemul bancar european, băncile și societățile financiare din Republică își creează sisteme universale de vînzare a serviciilor și produselor.Studierea particularităților de dezvoltare a pieței serviciilor bancare europene este ocondiție esențială pentru băncile din Republica Moldova. Aceasta pentru că Moldova este foarte aproape de UE, din punct de vedere geografic. În plus, mai există relațiile economice cu Uniunea Europeană, neputînd fi ignorate în context nici tendințele de reorientare a exporturilor și importurilor moldovenești.
Concurența în cadrul pieței unice europene a serviciilor bancare va permite economisirea a circa 22 mlrd. euro, precum și micșorarea prețurilor la serviciile bancare. Un interes deosebit pentru bancherii autohtoni îl reprezintă experiența țărilor dezvoltate în sfera perfecționării politicii comunicaționale, a relațiilor în cadrul grupului de lucru și a„abordării comportamentale față de conducere”. Actualmente, pentru majoritatea băncilor, au devenit mai atractive serviciile netradiționale.În consecință, băncile din Republica Moldova apelează la firmele de consulting pentru elaborarea unor noi produse bancare. Aceasta, însă, implică pierderi de timp și de mijloace.Totodată, reacția imediată a concurenților diminuează efectul, motivul fiind faptul că una din caracteristicile de bază ale serviciilor bancare o constituie lipsa dreptului de autor asupra noului produs bancar.
Promovarea este reprezentata de procesul prin care băncile fac cunoscute clienților trăsaturile si beneficiile produselor și serviciilor financiar-bancare, utilizînd mijloace specifice de comunicare a vînzărilor. Ca urmare, mijloacele promoționale cu impact ridicat sunt urmatoarele:
Vînzarea personală
Reclama de la gură la gură
Scrisoarea pe adresă (mailingul)
Publicitatea prin presă
Publicitatea prin televiziune
Internetul ocupa un loc special in strategiile de promovare a produselor si serviciilor bancare din RM . Are, clar, cel mai mare potențial de dezvoltare dintre toate canalele media, pentru că pleacă de jos. Avantajele mediului online fața de cel clasic sunt rapiditatea cu care circula informația, comoditatea si simplitatea accesarii acesteia, precum si costurile foarte mici. “In media clasica reclama vine peste tine, in timp ce pe internet, in general, utilizatorul se indreapta către reclama, către informație”. Băncile comerciale din RM utilizează două canale din segmentul online: canalele electronice folosite pentru transferuri si plăti si zona de promovare. Banca incearcă sa-i indrepte pe clienți către mediul electronic in defavoarea platilor facute la ghiseu, pentru că, atît banca cît și clientul propriu zis are de cîstigat. Băncile aleg, pentru promovare, site-urile de business si cele de informatii. Una dintre cele mai eficiente metode de reclamă este considerat deasemenea word-of-mouth – gura la gura (metoda verbală de promovare prin răspîndirea informației ). Se stie că “Dacă ai grija de un client, acesta îți va mai aduce zece”. Studiile de specialitate au relevat că, de cele mai multe ori, clienții află de anumite produse bancare din recomandările primite de la prieteni sau rude.
Politica de promovare presupune conștientizarea existenței și valorii produsului / serviciului băncii, a avantajelor, de care ar beneficia clienții apelând la banca respectivă. Promovarea serviciilor bancare nu diferă, în mod esențial, de metodele de promovare utilizate în alte domenii. O excepție în acest sens o constituie accentele care sunt puse pe anumite mijloace și tehnici promoționale care au drept scop tangibilizarea serviciului și promisiunilor.
Pentru funcționarea cu succes a băncilor comerciale în cadrul pieței se impune crearea unui sistem complex de marketing, crearea serviciilor speciale, a secțiilor ce vor fi încadrate în elaborarea programelor și planurilor de marketing, care ar pregăti cadre pentru această activitate și, desigur, care ar studia experiența străină și autohtonă în vederea preluării ei în activitatea curentă a băncii.
Rezultatele cercetării demonstrează că activitatea de marketing în cadrul băncii comerciale rămâne una de bază. În această ordine de idei tin sa menționez inca o data rolul sistemului informațional în cadrul cercetărilor de marketing și adoptarea deciziilor de către conducere.
Un alt loc important in strategiile de promovare a produselor și serviciilor bancare din RM îl ocupă calitatea. Calitatea, ceea ce înseamna calitatea proceselor și a rezultatelor, este și va fi întotdeauna un factor de competiție important, daca nu cel mai important. Standardul ISO 9001 : 2000, internațional recunoscut, este un standard generic. Obiectivul acestuia este de a stabili cerințe internaționale pentru sistemul de management al calitțtii în orice domeniu.
Managementul calitații reprezintă ceea ce practică organizațiile pentru a asigura produse și servicii în conformitate cu cerințele clienților săi. Un certificat ISO 9001 : 2000 dovedește că sistemul de management al calității întrunește toate cerințele acestui standard internațional. Un sistem de management al calitații certificat demonstrează angajamentul organizației pentru calitate si satisfacția clientului. Încrederea în capacitatea de a produce „calitate” a unei organizații este premiza de baza pentru o cooperare fructuoasa.
Pentru o analiză și o viziune mai clară a strategiilor de promovare a produselor si serviciilor in sistemul bancar al Republicii Moldova vă prezint o desfașurare mai detaliată în cadrul unor Bănci Comerciale din Republica Moldova.
CONCLUZIE
Analizînd cele menționate anterior ajung la concluzia că diversificarea tipologiei produselor și serviciilor bancare noi este de o importanță majoră pentru bancă întrucît acestea ajută banca să înfrunte competitivitatea și să atragă clienți cît mai stabili și fideli. Noțiunile de produs și serviciu bancar explicate în capitolul I face o diferență promptă între aceste două noțiuni care deseori sunt considerate identice.
Activitatea oricărei instituții bancare trebuie să fie analizată prin prisma mediului intern și internațional. Concurența interbancară orientează activitatea bancară mai aproape de cerințele clientului, prin dezvoltarea unei oferte de produse bancare în vederea atragerii și menținerii clienților. Dezvoltarea tehnică și pătrunderea pe scară largă a informaticii precum și promovarea pe scară largă a noțiunii de marketing în activitatea bancară a Republicii Moldova, au determinat apariția unor produse și servicii bancare noi foarte eficiente,binevenite si comode in zilele noastre.
În lucrarea dată am ținut să prezint într-o formă sintetică și accesibilă principalele aspecte privind marketingul și diversificarea produselor și serviciilor noi oferite clientelei. Structura lucrării am realizat-o avînd în vedere atăt principalele activități desfășurate de o bancă cît și elementele impunătoare ale serviciilor și produselor bancare noi după cum se regăsesc în evoluția din ultimii ani a sistemului bancar din Republica Moldova.
Deși accentul cade pe prezentarea produselor sau serviciilor bancare, un loc important îl dețin și aspectele privind strategiile de promovare a acestora.
În tratarea problematicii am pornit de la ideea necesității cunoașterii și înțelegerii specificului produselor și serviciilor bancare ca elemente fundamentale pe care se bazează activitatea de marketing a unei bănci.
Concluzionînd cele relatate anterior aș vrea să menționez faptul că Republica Moldova are nevoie de noile produse și servicii bancare căci ele facilitează dezvoltarea economiei în ansamblu.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Instrumentele de Plata (ID: 141509)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.