Instrumente Si Modalitati de Plata Utilizate In Cadrul Sistemului Bancar Romanesc

CUPRINS

Introducere

Lucrarea “Instrumente și modalități de plată utilizate în cadrul sistemului bancar românesc” este structurată în 4 capitole și cuprinde atât o abordare teoretică cât și o analiză cu privire la instrumentele de plată.

Primul capitol “Banca Comercială Română – membră a Erste Group” prezintă un scurt istoric al băncii, sunt prezentate domeniile în care această bancă a fost prima din țara noastră (primul card emis, prima operațiune prin ATM sau primele carduri cu chip). Este prezentat sintetic grupul bancar construit în jurul BCR, grupul Erste și privatizarea băncii.

În continuare sunt prezentate “Instrumentele de plată utilizate în sistemul bancar românesc”, care cuprind instrumentele de plată clasice (ordinul de plată, cecul, biletul la ordin sau cambia), modalitățile de plată moderne (cardul, internet banking, telephone banking, plata prin ATM) dar și plățile internaționale (acreditiv, incasso documentar sau vinculația).

Capitolul al treilea “Modalități de decontare” prezintă cele trei tipuri de sisteme de plăți (pe bază brută, pe bază netă bilaterală și pe bază netă multilaterală), sistemele de decontare utilizate în România (ReGIS, SaFIR sau SENT) precum și arhitectura sistemului de plăți din România.

În finalul lucrării, este prezentată o analiză a operațiunilor de plăți utilizate de Banca Comercială Română, cea mai mare bancă din România. Această bancă utilizează o gamă variată atât de instrumente clasice precum și de instrumente moderne cum sunt mașinile multifuncționale, plățile la ghișeurile automate, operațiunile la ATM sau ASV, standing order, mobile banking sau internet banking.

Capitolul I. Banca Comercială Română – membră a Erste Group

I.1. BCR, scurt istoric

Banca Comercială Română face parte din grupul austriac Erste și are rolul de a deservi atât clienți retail cât și clienți corporate. BCR s-a constituit în anul 1990 când a preluat partea de activități comerciale ce erau realizate până atunci de Banca Națională a României.

BCR este liderul băncilor din România din privința activelor dar și al clienților. În jurul acestei bănci s-a creat grupul financiar cel mai important din țara noastră care cuprinde, pe lângă bancă, operațiuni de creditare și economisire în domeniul locativ, pensii private, operațiuni de leasing și operațiuni cu străinătatea. BCR are în gama sa de servicii phone banking, internet banking, e-commerce sau plata facturilor la ATM. Banca deține o rețea foarte vastă având peste 2200 de ATM-uri și în jur de 18000 de puncte operaționale deținute la comercianți (POS).

În 1999 BCR a fuzionat prin absorție cu Bancorex și a preluat doar activele performante ale acestei bănci. Banca Comercială Română a fost privatizată în anul 2003 prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni către IFC și BERD, iar în anul 2006 Erste Bank a preluat pachetul majoritar de acțiuni în cotă de 61,8825% de la Guvernul României, IFC și BERD. A fost achitat pentru acesta 3,75 miliarde de euro. În 2009, BCR a vândut obligațiuni corporate pe termen mediu având o valoare de peste 3 miliarde de euro.

În anul 2001 a fost lansat BCR Leasing, în anul 2005 se lansează BCR Asigurări de Viață, în anul 2007 apare BCR Administrare Fond de Pensii, în timp ce în anul 2008 a fost lansat BCR Banca pentru Locuințe. În anul 2008, Banca Comercială Română a vândut operațiunile de pe piața de asigurări către grupul Vienna Insurance Group.

Banca a emis primele carduri de debit din țara noastră în anul 1995 și a fost primul acceptator de carduri în anul 1994. De cele mai multe ori, a fost prima instituție bancară din România care a realizat anumite operațiuni cum este prima tranzacție la ATM, realizarea de operațiuni cu titluri de valoare pe piața secundară din țara noastră, acordarea primului credit de trezorerie pentru persoanele fizice, primele automate de schimb valutar instalate (ASV), acordarea primului credit ipotecar, utilizarea cardurilor cu chip sau chiar programul de practică denumit “Student BCR”.

BCR oferă o gamă variată și complexă de servicii care se împarte în mai multe linii de activitate după cum urmează: linia de activitate pentru persoane fizice (creditare, operațiuni bancare, investire și economisire, asigurare și protecție), linia de activitate pentru personal banking (finanțare, serviciu personal, asigurare și protecție, economisire și investire), linia de activitate pentru private banking și antreprenori (microîntreprinderi, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale) și linia de activitate pentru corporate (întreprinderi mici și mijlocii, municipalități, companii mari).

Rețeaua băncii cuprinde 551 de unități și agenții retail în orașele din România care au peste 10.000 de locuitori, fiind dedicate persoanelor fizice și microîntreprinderilor. Totodată, 22 de centre de afaceri precum și 23 de birouri mobile deservesc clienții corporate.

În clasamentul băncilor din luna septembrie a anului 2014, BCR își menține locul de lider din punct de vedere al cotei de piața și al activelor nete în cadrul sistemului bancar românesc, dar pe parcursul crizei a pierdut aproximativ 2,5% din cota de piața din punct de vedere a activelor pe fondul curățării bilanțului de credite neperformante dar și al vânzării slabe de noi credite. În 2014, activele băncii valorau 61 miliarde de lei fiind lider detașat în sistemul bancar. Pe locul al doilea se situează BRD cu 44 miliarde de lei, iar Banca Transilvania era pe locul 3 cu 34 miliarde de lei.

I.2. Grupul BCR

BCR reprezintă cel mai important grup financiar din România. Grupul BCR include mai multe instituții financiare pe lângă banca mamă: BCR Pensii, BCR Banca pentru locuințe, BCR Leasing sau BCR Chișinău. Grupul Erste deține larga majoritate cu aproximativ 90% din acțiuni, restul de 10% sunt deținute de cele cinci Societăți de investiții financiare, de către actualii și foștii angajați ai BCR, precum și de alte persoane fizice și juridice. Conducerea băncii este asigurată de către Adunarea Generală a Acționarilor, Senior Management și Consiliul de Supraveghere. Senior Managementul este format din 7 persoane, Tomas Spurny fiind președintele executiv al băncii și este secondat de 6 vicepreședinți: financiar, retail și private banking, corporate banking și piețe de capital, risc, remediere, recuperare și restructurare precum și operațiuni.

Grafic nr. 1.1 – Structura acționariatului BCR

Sursa:www.bcr.ro

Tabel nr. 1.2 – Structura acționariatului BCR

Sursa:www.bcr.ro

Guvernanța corporativă este metoda prin care Banca Comercială Română răspunde așteptărilor stakeholder-ilor, purtătorilor de interese. Realizarea guvenanței corporative este un element cheie în vederea succesului BCR, liderul de necontestat al sistemului bancar românesc. Aceasta este realizată printr-un sistem de valori, reguli și principii care contribuie la desfășurarea activității într-un mod transparent și responsabil. Obiective ale guvernanței corporativeale BCR sunt: consolidarea încrederii partenerilor în bancă, adaptarea la cele mai recente schimbări, rapiditate în procesul decizional și executiv, procesele sunt clar definite de guvernanță corporativă, îmbunătățirea sistemului de management al riscurilor precum și respectarea standardelor legale ale grupului mamă Erste. BCR aplică un cod de etică prin care se urmărește promovarea unor principii, norme și valori etice pentru creșterea calității serviciilor bancare oferite.

Ratingul Băncii Comerciale Române acordat de agențiile internaționale de rating este: BBB+ pentru valută străină pe termen lung acordat de Fitch, F2 pentru valută străină acordat pe termen scurt acordat de Fitch, BA3 pentru valută străină pe termen lung și NP pentru valută străină pe termen scurt. Perspectiva acordată de Fitch băncii este negativă.

Figura 1.3 – Sigla Băncii Comerciale Române după privatizare

Sursa: www.bcr.ro

I.3. Grupul Erste și privatizarea BCR

Grupul Erste activează în mai multe state din Europa Centrală și din Europa de Est. Acest grup este prezent direct în următoarele state: România (BCR), Austria (Erste și Sparkasse), Slovacia (Slovenska Sporitelna), Cehia (Ceska Sporitelna), Croația (Erste), Ungaria (Erste), Ucraina (Erste), Serbia (Erste) și Moldova (Erste). Totodată Erste Bank este prezentă indirect în Slovenia, Bosnia Herțegovina și Macedonia. Erste are mai mult de 15 milioane de clienți în aceste state precum și o cotă de piață de circa 15% în Europa Centrală și de Est.

Grupul Erste are ratingul A acordat de către cele mai importante 3 agenții de rating la nivel mondial: Moody’s, Standard & Poors și Fitch. Acțiunile Erste sunt listate la bursa din Viena și valorau 26,98 euro în 15 mai 2015 și au scăzut de la 60 euro în 2007 la 5 euro în 2009.

BCR a fost preluată de grupul bancar austriac Erste în anul 2006 în schimbul unei sume de 3,75 miliarde de euro și este cel mai mare preț obținut pentru o privatizare din istoria țării noastre. Totodată, până în momentul realizării tranzacției, aceasta a fost cea mai mare din piața serviciilor financiare din zona Europei centrale și de est.

Anunțul pentru privatizare a fost publicat în anul 2005. În cursa pentru achiziționarea celei mai importante bănci din România s-au înscris bănci renumite: Citigroup și Texas Pacific Group (Statele Unite ale Americii), BNP Paribas (Franța), Deutsche Bank (Germania), ABN AMRO și Fortis (Olanda), Banca Intesa (Italia), Erste Bank (Austria) sau Banca Millennium (Portugalia). În etapa finală a licitației pentru cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni ale băncii a participat Erste Bank și grupul bancar portughez, Millennium. Reprezentanții desemnați de cele două bănci au introdus ofertele de cumpărare în softul destinat privatizării care a stabilit oferta câștigătoare, Erste Bank.

Două instituții financiare care activează la nivel internațional, Corporația Financiară Internațională (IFC), divizia de investiții a Băncii Mondiale precum și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) au achiziționat în anul 2003 un pachet în cotă de 25% din acțiunile Băncii Comerciale Române pentru care a plătit suma de 222 milioane de dolari. Aceste două instituții au primit în schimbul pachetului de acțiuni de la Erste Bank suma de 1,515 miliarde de euro. Reprezentanții acestor două instituții financiare au fost mulțumiți, deoarece nu se așteptau să realizeze un asemenea profit în doar 3 ani.

Privatizarea BCR este considerată a fi un mare succes având în vedere faptul că a fost realizată la un preț care este de cinci ori mai mare decât valoarea contabilă a băncii. Totodată, această privatizare a fost apreciată de analiștii financiari externi. Prețul plătit de Erste reprezintă suma pentru avantajele oferite de BCR, cu ajutorul căreia a pătruns direct în postura de lider pe piața bancară din România. BCR avea până la momentul privatizării peste 2.500.000 de clienți persoane fizice, 300.000 clienții corporate și peste 300 de sucursale. Totodată, BCR se afla în topul primelor 10 cele mai importante bănci din Europa centrală.

Statul român a avut mai multe tentative de a privatiza BCR, cea mai mare bancă a țării. Aceast proces de privatizare a fost complicat, iar statul a mai încercat la începutul anilor 2000 să privatizeze BCR, iar în anul 2003 în acționariatul băncii au fost cooptate cele două instituții financiare internaționale, BERD și Corporația Financiară Internațională.

Deși inițial a fost prevăzută în luna mai a anului 2006, privatizarea a avut loc în luna octombrie 2006, datorită faptului că era necesară obținerea aprobării Consiliul Concurenței și a autorităților de supraveghere din domeniul financiar existente atunci: Banca Națională a

României (BNR), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM). În prezent, ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară) a preluat atribuțiile CSA și CNVM.

Erste a dorit modificarea statutului Băncii Comerciale Române pentru ca cele mai importante decizii să nu fie luate cu 75% din voturi, datorită faptului că cele cinci S.I.F.-uri dețineau o pondere de peste 30% din bancă. Acestea au fost de acord cu modificarea statutului în schimbul promisiunii de listare a BCR la bursă în trei ani de la realizarea privatizării, adică în anul 2009. Societățile cu capital austriac dețin în prezent controlul a două mari bănci din România, BCR și Raiffeisen Bank precum și a companiei petroliere Petrom.

Trebuie menționat că au existat și sceptici care au considerat importantă existența unei mari bănci românești cu capital de stat prin intermediul căreia să poată fi implementate politicile economice publice. Au existat polemici și cu privire la prețul solicitat, deoarece profitul BCR înregistrat în anul 2006 a fost de 254 milioane de euro, în 2007 a fost 276 milioane de euro, iar în 2008 a fost de 541 milioane de euro. Astfel, Banca Comercială Română a avut, în primii 3 ani de după privatizare, un profit net cumulat de peste 1 miliard de euro.

Se poate spune că această privatizare a avut loc și pentru îndeplinirea unui obiectiv strategic, aderarea României la Uniunea Europeană din 2007. Trebuie să vedem, în continuare, dacă a fost corectă decizia de a privatiza BCR.

Așadar, BCR este cea mai mare bancă din țara noastră și a fost preluată de grupul Erste Bank din Austria în urma procesului de privatizare la care au luat parte bănci renumite din Statele Unite și Europa. Aceasta a fost cea mai mare și importantă privatizare din istoria României, atât datorită prețului de 3,75 miliarde de euro cât și datorită importanței strategice a BCR și a rolului său în piețele financiare.

I.4. Operațiuni bancare

Operațiunile bancare sunt divizate în două categorii: operațiuni active dar și operațiuni pasive. O caracteristică esențială a operațiunilor bancare este reprezentată de faptul că acestea sunt purtătoare de dobândă. Operațiunile pasive sunt purtătoare de dobândă de plătit, dobândă pasivă, în timp ce activele bancare generează dobândă activă, o dobândă de încasat.

Băncile evoluează pe o piață extrem de concurențială datorită numărului important de bănci existente, iar acest mediu concurențial creează premisele obținerii unor venituri bancare. Trebuie remarcat că există o diferențiere a pieței produselor bancare față de piața serviciilor bancare.

Operațiunile pasive realizate de băncile comerciale sunt operațiunile prin care băncile comerciale își procură mijloacele de lucru. Aceste operațiuni sunt acele operații prin care băncile demarează și își prelungesc activitatea, constituind resursele băncii. Cele mai importante categorii de operațiuni bancare pasive sunt reprezentate de: fonduri proprii, împrumuturile interbancare, împrumuturile externe, depozite ale persoanelor fizice și ale persoanelor juridice, depozitele interbancare precum și împrumuturile primite de la banca centrală.

Tabel nr. 1.4. – Structura pasivelor instituțiilor de credit din România

Sursa: Raport de stabilitate financiară 2014, Banca Națională a României

Fondurile proprii reprezintă resursele proprii ale băncii, fiind formate atât din capitalul propriu cât și din capitalul suplimentar. Fondurile proprii constituie o categorie distinctă a pasivelor bancare și sunt egale cu diferența dintre activele totale și datoriile totale.

Capitalul propriu cuprinde capitalul social vărsat, respectiv minim 5 milioane de euro integral vărsat, rezerva generală privind riscul de credit care este constituită prin aplicarea unei cote de 2% asupra plasamentelor din credite, profitul exercițiului curent, profitul exercițiilor precedente, fondul de dezvoltare precum și fondul de rezervă .

Fondul de rezervă este parte integrantă a capitalului propriu, fiind constituit în conformitate cu prevederile legale în cotă de 20% din valoarea profitului brut până atunci când acest fond egalează valoarea capitalului social. Ulterior, se repartizează 10% din valoarea profitului brut până în momentul în care fondul de rezervă depășește de două ori capitalului social. După aceea, sunt repartizate sume din profitul net al băncii în fondul de rezervă.

Capitalul suplimentar este compus din alte rezerve precum și din alte fonduri care nu intră în componența fondurilor proprii. Totodată, sunt incluse și subvențiile pentru investiții sau datoriile subordonate care au o scadență de peste 5 ani și sunt angajate în întregime.

Depozitele bancare reprezintă principala resursă financiară a băncii și este purtătoare de dobândă pasivă. Suma care constituie diferența dintre dobânda încasată pentru creditele bancare acordate și dobânda plătită pentru depozitele bancare reprezintă marja dobânzii. Aceasta trebuie să acopere atât cheltuielile de funcționare, cât și să asigure realizarea profitului băncii, scopul oricărei societăți comerciale. Depozitele sunt de mai multe feluri: la vedere, la termen și mixte.

Depozitele la vedere sunt disponibilitățile depuse de persoane fizice sau juridice în conturile curente, fiind utilizate pentru realizarea operațiunilor de casă, atât a încasărilor cât și a plăților curente. Acest tip de depozit este însoțit de dobândă la vedere care are o valoare foarte mică.

Depozitele la termen sunt condiționate de păstrarea economiilor până la o anumită dată ulterioară, numită scadență. Acest tip de depozit este însoțit de dobândă la termen, care este condiționată de menținerea banilor în cadrul contului de depozit până la data scadentă. În cazul în care banii nu sunt menținuți până la termen, depunătorul va primi doar dobânda la vedere. Dobânda poate fi cu sau fără capitalizare.

Depozitele mixte presupun existența unui sold minim pentru a exista dobânda la termen. Acestea sunt foarte răspândite la nivel global, deoarece pot fi folosite pentru efectuarea unor încasări și plăți diverse.

Certificatele de depozit sunt titluri negociabile și pot fi tranzacționate pe bursă. Acestea câștigă teren în piața bancară.

Depozitele interbancare pot fi în lei sau în diverse valute și sunt reprezentate de soldurile conturilor de disponibilități ale unor bănci comerciale sau banca centrală deținute la o altă bancă comercială. Acestea pot avea scadența între o zi (depozite overnight) și trei luni.

Împrumuturile de la banca centrală sunt creditele acordate de către banca centrală pe termen scurt băncilor comerciale care au nevoie de lichidități. Creditul overnight este reprezentat de soldul debitor al unei bănci comerciale înregistrat în contul curent deținut la banca centrală. Soldul trebuie să fie garantat în totalitate cu active eligibile.

Sumele în tranzit sunt alcătuite de suma conturilor aferente decontărilor intrabancare și interbancare, atât în lei cât și în valută.

Operațiunile active reprezintă angajarea și utilizarea resurselor care sunt constituite prin intermediul operațiunilor pasive. Prin aceste operațiuni, băncile își îndreaptă sursele de finanțare care au fost procurate, atrase anterior. Marja dobânzii este diferența dintre dobânda pasivă care este mai mică și dobânda activa care este mai mare. Cu cât marja dobânzii e mai mare cu atât gradul profitabilității băncii este mai ridicat.

Activele bancare cuprind: creditele bancare, plasamentele, depozitele constituite la banca centrală, titlurile de stat, numerarul, participații la alte instituții, rezerva minimă obligatorie, plasamentele interbancare și activele reale.

Rezerva minimă obligatorie este reprezentată de un depozit obligatoriu constituit de băncile comerciale la banca centrală. Aceasta este constituită într-un cuantum stabilit de banca centrală în conformitate cu obiectivele politicii monetare dar și cu obiectivele pentru gestionarea riscurilor bancare. Rezerva minimă este obligatorie și se constituie prin aplicarea unui procent asupra valorii agregate a depozitelor constituite atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice la banca comercială respectivă.

Plasamentele interbancare sunt constituite din depozitele societăților bancare deținute la alte bănci comerciale sau la banca centrală.

Creditele bancare reprezintă baza activelor unei bănci comerciale. Creditarea trebuie planificată dar și implementată cu concordanță, strategia bancară pe termen scurt, termen mediu și termen lung. Aceasta presupune parcurgerea unor etape prestabilite, după cum urmează: discuții informale între clientul potențial și consilierul de credite, realizarea unor documentații pentru creditare, realizarea analizei economico-financiare a solicitantului creditului, analiza unei cereri de credit, luarea deciziei și acordarea creditului, dar și urmărirea efectivă a derulării creditului.

Titlurile de stat sunt instrumentele financiare care indică datoria publică și sunt emise de către stat prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice. Ele reprezintă datorii ale statului în moneda națională (RON) ori în valută (EUR,USD) pe termen scurt, mediu și lung.

Emisiunea titlurilor trebuie să cuprindă informațiile următoare: baza legală pentru realizarea emisiunii, scadența, valoarea nominală a titlului de stat precum și a emisiunii în ansamblu, decontarea titlurilor (modalitate de decontare și data realizării acesteia), seriile titlurilor precum și prima de emisiune. Vânzarea titlurilor de stat se realizează prin intermediul: subscripției publice realizată de către bănci sau de către alte instituții de credit, a subscripției publice garantate sau prin licitație.

Titlurile de stat sunt emise: pe termen scurt, termen mediu sau termen lung. Titlurile pe termen scurt sunt denumite și bonuri de tezaur. Acestea pot fi purtătoare de dobândă sau cu discount. Titlurile de stat pe termen mediu și lung sunt reprezentate de obligațiuni care au scadența de peste 1 an. Similar, titlurilor pe termen scurt, pot fi cu discount sau purtătoare de dobândă.

Alte active sunt reprezentate de capitalul fizic cum sunt clădirile băncilor, echipamente IT, mobilier, ATM-uri și alte echipamente deținute de bănci și utilizate pentru desfășurarea activității

Tabel nr. 1.5. – Structura activelor instituțiilor de credit din România

Sursa: Raport de stabilitate financiară 2014, Banca Națională a României

Capitolul II. Instrumentele de plată utilizate în sistemul bancar românesc

II.1. Instrumente de plată clasice

Viramentul

Viramentul este operațiunea bancară de creditare a unui cont și debitare a altui cont. Sunt operațiuni de plată sau de transfer efectuate de către bancă la ordinul clientului având în vedere existența disponibilului în cont.

Viramentul se realizează prin ordinul scris, electronic sau telefonic al clientului băncii comerciale.

Ordinul de plată

Ordinul de plată este dispoziția necondiționată adresată unei instituții de credit în formă scrisă sau electronică pentru a plăti o sumă de bani în contul unui beneficiar.

Elementele ordinului de plată: ordinul necondiționat de plată realizat în scris, suma ce va fi plătită, denumirea sau numele plătitorului și a beneficiarului, numărul contului plătitorului și al beneficiarului, denumirea societății bancare inițiatoare și receptoare, semnătura plătitorului, denumirea Ordin de plată, data emiterii.

Ordinul de plată poate fi pe suport de hârtie sau electronic. Operațiuni specifice ordinului de plată: recepția, autentificarea care presupune verificarea emitentului, acceptarea ordinului de plată ca fiind valabil, refuzul de a executa ordinul de plată și executarea ordinului de plată.

Cecul

Cecul este un efect de comerț care are o dublă calitate, fiind atât instrument de credit cât și un instrument de plată, utilizat la nivel național dar și internațional. Cecul
este reglementat prin Legea nr. 59/1934 asupra cecului cu modificările și completările ulterioare, dar și prin Circulara BNR nr. 34/1995.

Cecul reprezintă un titlu de credit care este utilizat mai mult ca un instrument de plată și presupune ca o persoană (trăgătorul) să dea ordin unei altei persoane (tras), care de obicei este banca trăgătorului, să realizeze o plată la vedere a unei sume de bani beneficiarului, sau să treacă această sumă în contul său.

În România, cecul este doar un instrument de plată.Valabilitatea acestuia este dată de mențiunile sale obligatorii: denumirea sau sigla băncii comerciale trase și adresa acesteia, numărul și seria cecului, mențiunea „plătiți în schimbul acestui cec”, locul și data emiterii cecului, suma ce va fi plătită în cifre și în litere, numele, codul fiscal, adresa, numărul contului trăgătorului (clientul băncii trase) și semnătura împreună cu ștampila, numele beneficiarului, al contului și banca la care are cont deschis. În cazul în care beneficiarul este aceeași persoană ca și trăgătorul, avem de a face cu un cec de retragere de numerar.

Emiterea cecului fără a exista disponibil în contul bancar constituie infracțiune și conduce la atragerea unor sancțiuni civile și penale. Pot fi realizate următoarele operațiuni gir, plată, avalizare, regres și protest. Nu se realizează operațiuni dacă nu apare operațiunea de acceptare, ci doar certificare de către bancă.

În statele cu economie de piață dezvoltată, apar mai multe categorii de cecuri: cecul nominal (conține numele beneficiarului), cecul la purtător (nu conține numele beneficiarului și este plătibil în momentul prezentării), cecul de virament (instrument de plată între doi agenți economici), cecul pentru retragerea de numerar (atunci când trăgătorul este aceeași persoană cu beneficiarul), cecul barat (trasarea a două linii paralele pe partea din față a cecului), cecul de călătorie (va fi încasat la o bancă din țara în a cărei monedă este exprimat acesta) și cecul poștal (presupune transmiterea unor sume prin poștă unor persoane fizice sau juridice).

Cambia

Cambia este un instrument care atestă o promisiune de plată. Aceasta era denumită și poliță sau trată. Cambia este reglementată prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin cu modificările și completările ulterioare dar și prin Circulara BNR nr. 34/1995.

Cambia este un titlu de credit care atestă existența unei obligații pe termen scurt și pune în relație trei persoane. O persoană (trăgătorul) dă ordin altei persoane (tras) să efectueze necondiționat plata unei sume de bani la scadență unei a treia persoane (beneficiar).

Emiterea cambiei se realizează pe baza livrării de mărfuri care nu sunt plătite pe loc: beneficiarul livrează mărfuri trăgătorului care la rândul său livrează mărfuri trasului, iar plata se realizează prin intermediul cambiei, trasul plătindu-l direct pe beneficiar.

Plata ar trebui să se realizeze între tras și trăgător și între trăgător și beneficiar. Prin emiterea cambiei trasul îl va plăti direct pe beneficiar.

Mențiunile obligatorii ale cambiei sunt: denumirea de cambie, ordinul necondiționat de a plăti exprimat atât în cifre și în litere, spațiul necompletat se barează, numele celui care trebuie să facă plata cambiei (trasul), scadența (data la care trebuie plătită cambia), locul unde se va realiza plata, localitatea, numele beneficiarului, data și locul emiterii și semnătura trăgătorului.

Din punct de vedere al scadenței, cambia poate fi: la vedere, la un anumit termen (un număr de zile de la acceptare), la un anumit timp de emitere, la o dată fixă sau la un caz în care se menționează data exactă (cea mai frecventă și mai convenabilă modalitate pentru tras).

Cambia este emisă la o valoare nominală care cuprinde suma creditului la care se adaugă dobânda întreprinzătorilor. Se poate specifica cifra dobânzii pe cambie. Cambiile pot fi clasificate în comerciale (au la bază tranzacții comerciale reale), financiare (au scop speculativ pentru a obține credite bancare).

Circuitul cambiei presupune realizarea următoarelor operațiuni:

remitea cambiei de către trăgător (emitent) trasului (beneficiar);

trasul depune cambia, la scadență, la banca sa pentru încasare;

are loc verificarea cambiei de către banca beneficiarului care o prezintă băncii trasului spre acceptare;

banca trasului realizează debitarea contului curent în ziua realizării compensării; banca beneficiarului introduce cambia în compensare și realizează creditarea contului beneficiarului.

Biletul la ordin

Biletul la ordin este un titlu de credit prin intermediul căruia emitentul (debitorul) își asumă obligația de a realiza o plată într-un loc anume și la un termen sau la ordinul beneficiarului (creditorului).

Biletul la ordin reprezintă o promisiune de plată, emitentul este plătitorul, iar numărul persoanelor implicate este de două persoane, comparativ cu cambia, unde sunt trei persoane implicate.

Este reglementat de legea care reglementează și cambia, iar conținutul și funcționarea sunt similare cu ale cambiei.

Operațiunile cambiale, care cuprind și operațiunile cu bilete la ordin sunt de două feluri: operațiunile nebancare (nu participă banca) și operațiunile bancare (participă banca).

Operațiunile cambiale nebancare sunt:

acceptarea cambiei prin care trasul își însușește obligația de plată prin mențiunea înscrisă pe cambie „acceptat” însoțită de semnătura trasului. Refuzul acceptării cambiei constituie un protest.

Girul este operațiunea prin care se transferă un titlu de credit prin înscrierea pe verso-ul acestuia (andosare) a dorinței beneficiarului actual, numit girant, de a remite altei persoane, numită giratar, titlul de credit.

Avalizarea presupune înscrierea unei mențiuni pe cambie prin care o persoană (avalist) garantează plata până la scadență.

Plata cambiei este operațiunea prin care se stinge obligația bănească. Plata are loc de obicei la domiciliul trasului, la banca trasului, sau la avalist. Se poate realiza și plata anticipată dacă părțile sunt de acord.

Regresul cambial este acțiunea judecătorească prin intermediul căruia beneficiarul emite pretenții de plată celorlalte persoane obligate (trăgător, avalist, girant) înscriși în cambie, dacă acceptantul nu obține plata cambiei.

Operațiunile cambiale bancare sunt:

Scontarea este operațiunea prin care beneficiarul (deținătorul cambiei), se prezintă la bancă în vederea obținerii unui credit bancar. Scontul reprezintă diferența dintre valoarea creditului numită și valoarea actuală care este mai mică în comparație cu valoarea nominală a cambiei . Scontul este dobânda percepută de banca respectivă pentru realizarea operațiunii de scontare.

Rescontarea este operațiunea prin care o anumită bancă comercială care a scontat o cambie solicită băncii centrale un credit. Astfel, valoarea creditului acordat este valoarea actuală la rescontare și este calculată ca o diferență între valoarea nominală și rescont. Rescontul este dobânda percepută de banca centrală și se calculează având în vedere taxa de rescont, numită și taxa oficială a scontului.

Pensiunea cambiilor presupune răscumpărarea cambiei de la prezentatorul acesteia înainte de scadență. Pensiunea nu presupune trecerea cambiei în posesia băncii.

Gajul cambiei constituie prezentarea cambiei ca și garanție în vederea obținerii unui credit bancar de către deținătorul cambiei. Pentru această operațiune, cambia trebuie păstrată la bancă pe durata acordării împrumutului.

Centrala Incidentelor de Plăți (C.I.P.) este organizată la Banca Națională a României, pe trei fișiere: fișierul național de cecuri, fișierul național de bilete la ordin precum și fișierul național de cambii. Incidentele de plată sunt sesizate de bănci la Centrala Incidentelor de Plăți: refuzul de a accepta cambiile, refuzul de a plăti cambiile sau biletele la ordin, emiterea unui cec fără acoperire, emiterea cecurilor fără autorizarea băncii trase sau fără mențiuni obligatorii, precum și emiterea unui cec de o persoană care se află sub interdicție bancară.

II.2. Modalități de plată moderne

Cardul

Cardul este un instrument modern atât de plată cât și de credit și a apărut datorită extinderii utilizărilor conturilor curente, dar și a extinderii tehnicii electronice. La început, cardul a avut rolul de a confirma faptul că posesorul acestuia era titular al unui depozit. Ulterior cardul a devenit un veritabil instrument de plată.

Cardurile au apărut în 1960, când Bank of America a lansat cardul Bank Americard, care ulterior a devenit VISA International. Totodată, în 1966, un grup de 17 bănci a realizat o rețea comună de acceptare a cardurilor, numită Asociația Interbancară de Carduri care a devenit MasterCard. Așadar, aceste două companii Visa și MasterCard sunt și cele mai vechi și cele mai importante în acest moment pe piața mondială a cardurilor.

Acestea pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii:

Având în vedere caracteristicile tehnologice, cardurile se pot împărți în:

carduri magnetice – confecționate din material plastic și sunt standardizate.

carduri cu microprocesor – numite carduri smart.

După funcțiile îndeplinite:

Cardurile de debit (cărțile de debit) presupun achiziția de bunuri și servicii sau retragerea numerarului doar în limita disponibilului existent la acel moment în contul de card.

Cardurile de credit (cărțile de credit) presupun efectuarea de tranzacții, respectiv retragerea de numerar, și în condiția în care posesorul cardului nu beneficiază de disponibil în cont. Banca pune la dispoziția posesorului de card o linie de credit care are un plafon maxim în concordanță cu venitul utilizatorului.

Criteriul calității emitentului:

carduri emise de bănci

carduri private emise de societăți din afara sistemului bancar, cum sunt lanțurile de magazine sau benzinăriile.

Constituie avantaje utilizarea cardurilor atât pentru bancă, cât și pentru comerciant sau utilizator. Pentru bancă există avantajul comisionelor, reducerea cheltuielilor cu ghișeele bancare și costurile de operare a instrumentelor de plată. Pentru comerciant, avantajul este reprezentat de garanția plății și eliminarea riscului presupus de utilizarea numerarului. Pentru utilizatori există avantajul operativității tranzacției și al eliminării riscurilor aferente utilizării numerarului.

În țara noastră, utilizarea cardurilor a început din 1994, când BCR a emis primul card de debit. Anul 1996 a fost anul când mai multe bănci au lansat carduri (BRD, Banca Agricolă, BancPost sau Banca “Ion Țiriac”).

În anul 2002, guvernul României a luat decizia de a introduce sistemele moderne de plată pentru furnizorii serviciilor de utilitate publică, agenții economici dar și pentru instituții publice din cadrul municipiilor care încasează taxe, impozite, amenzi, penalități precum și alte obligații de plată. Aceste categorii de persoane juridice au fost obligate să accepte realizarea încasărilor cu cardurile de debit și cardurile de credit.

Grafic nr. 2.1 – Evoluția numărului de carduri din România

Sursa: Banca Națională a României

Tabel nr. 2.2 – Evoluția numărului de carduri și de ATM-uri din România

Sursa: Banca Națională a României

Mijloace electronice de plată

Aceste mijloace electronice de plată sunt reprezentate de operațiuni privind ATM-urile, transferuri ultrarapide ale unor fonduri bănești sau operațiuni multicash.

Transferurile ultrarapide de fonduri bănești, cum sunt Western Union dar și Money Gram în România. Operațiunile multicash se adresează persoanelor juridice și se pot da ordine de plată, efectua operațiuni cu privire la depozite sau vânzare și cumpărare de valută.

ATM este prescurtarea de la Automated Teller Machine și desemnează automatele bancare folosite de către bănci cu scopul de a oferi o serie de servicii clienților acestora: eliberare de numerar, tranzacții bancare, interogarea soldului, plata facturilor de utilități.

Internet banking

Introducerea internet bankingului are rolul de a oferi servicii prin care clienții să interacționeze într-o măsură tot mai mică cu funcționarii bancari.

Un alt avantaj este că sunt permise efectuarea de operațiuni fără a exista presiunea orarului de funcționare, iar costurile sunt mai reduse comparativ cu operațiunile clasice, efectuate la ghișeu.

Internet bankingul presupune oferirea unor servicii cu privire la:

obținerea unor informații cu privire la conturile deținute;

deschidere de cont curent (în valuta solicitată);

transferuri intrabancare și interbancare atât în lei cât și în valută, inclusiv transferuri la nivel internațional;

realizarea transferurilor programate;

schimb valutar în condiții preferențiale (condiții mai avantajoase decât la ghișeele băncii)

deschiderea, alimentarea sau închiderea depozitelor la termen;

răscumpărarea unor certificate de depozit cu discount;

achiziționarea unităților de fond pentru fonduri de investiții;

generarea extraselor de cont in format PDF;

informări cu ocazia unor operațiuni prin SMS sau Email.

Telephone banking

Prin intermediul acestui tip de operațiuni de plată realizate prin intermediul telefonului fix sau mobil pot fi efectuate plata facturilor, solicitarea unor carnete de cecuri, transfer între conturi sau informații cu privire la sold.

De exemplu, la BCR, Telephone bankingul este împărțit în Mobile banking și Phone banking.

II.3. Plăți internaționale

Acreditivul

Acreditivul presupune separarea sumelor de bani într-un cont distinct. Acreditivul poate fi atât în monedă națională cât și în valută. Sumele necesare pentru constituirea unui acreditiv sunt asigurate fie din disponibilități proprii fie din credite bancare.

Acreditivul este deschis la cererea cumpărătorului (importatorului) și reprezintă angajamentul băncii care emite acreditivul în numele cumpărătorului că va plăti furnizorul (exportatorul) doar când acesta prezintă documentele care atestă expedierea mărfurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor.

Figura nr. 2.3 – Mecanismul derulării acreditivului documentar

Sursa: prelucrare a autoarei după Lazoc Roman și Bugnar Nicoleta, Relații economice internaționale, Editura Universității din Oradea, 2005

Operațiunile înregistrate pentru derularea acreditivului documentar sunt:

1 – Se semnează contractul internațional de vânzare-cumpărare;

2 – Importatorul emite ordinul băncii sale cu privire la deschiderea acreditivului pe baza disponibilităților din conturile bancare ori a unui credit pe care banca comercială îl acordă cu acest scop;

3 – Are loc deschiderea acreditivului precum și înștiințarea băncii exportatorului;

4 – Exportatorul avizează deschiderea acreditivului;

5 – Exportatorul confirmă concordanța datelor din acreditiv cu contractul încheiat dar și alte clauze indicate de acesta;

6 – Are loc livrarea mărfurilor cu respectarea condițiilor contractuale;

7 – Exportatorul remite către bancă documentele care atestă expedierea mărfurilor. Aceste documente sunt indicate expres în acreditiv;

8 – Este plătită contravaloarea mărfurilor în baza documentelor;

9 – Sunt remise de către banca exportatorului documentele băncii importatorului și debitează în valuta specificată în acreditiv;

10 – Este efectuată plata de către banca importatorului prin creditarea băncii exportatorului în baza documentelor primite dar și verificate;

11 – Sunt transmise documentele de banca importatorului către importator care va intra în posesia mărfurilor pe baza acestor documente.

Incasso documentar

Incasso-ul documentar reprezintă remiterea unei instrucțiuni împreună cu documentele comerciale de către compania exportatoare băncii importatorului. Scopul incasso-ului este plata ori acceptarea documentelor de către importator.

De menționat că plata nu este garantată. Banca verifică documentelele comerciale și financiare având scopul de a obține acceptarea și plata.

Documentele care dovedesc livrarea mărfurilor sunt factura comercială externă, conosamentul, scrisoarea de trăsură internațională, biletul la ordin, cecul sau cambia.

Figura nr. 2.4 – Mecanismul derulării unui incasso documentar

Sursa: prelucrare a autoarei după Lazoc Roman și Bugnar Nicoleta, Relații economice internaționale, Editura Universității din Oradea, 2005

Operațiunile înregistrate pentru derularea unui incasso documentar sunt:

1 – Semnarea contractului de vânzare, care are specificată la modalitate de plată mențiunea "incasso documentar";

2 – Exportatorul livrează mărfurile conform contractului. Exportatorul primește de la transportator un document care atestă expedierea mărfurilor;

3 – Sunt remise documentele care atestă expedierea mărfurilor de către exportator împreună cu ordinul de încasare, prin intermediul căruia exportatorul oferă instrucțiuni băncii sale cu privire la modul de utilizare a documentelor;

4 – Banca exportatorului este banca remitentă și transmite documentele împreună cu ordinul de încasare băncii importatorului;

5 – Banca importatorului avizează importatorul cu privire la sosirea documentelor la plată contra plată sau contra acceptare;

6 – Importatorul achită documentele ori acceptă cambia și va primi documentele de proprietate asupra mărfurilor;

7 – Banca importatorului va credita banca exportatorului;

8 – Banca exportatorului va credita contul exportatorului.

Vinculația

Este o modalitate de plată dificilă și destul de rar utilizată în comerțul internațional, deoarece marfa se trimite băncii corespondente sau unei case de expediție. Marfa va fi eliberată doar după realizarea plății.

II.4. Utilizarea instrumentelor de plată în România

În tabelul de mai jos este prezentată evoluția numărului de tranzacții realizate prin intermediul instrumentelor de plată cum sunt: ordinele de plată, cecurile, cardurile, ATM, POS sau alte instrumente de plată. Evoluția este prezentată pentru anii 2013, 2014 și primul trimestru din 2015.

Tabel 2.5 – Evoluția numărului de tranzacții cu instrumente de plată în anii 2013 – 2015 în România

Sursa: Banca Națională a României

În tabelul de mai jos este prezentată evoluția valorii tranzacțiilor realizate prin intermediul instrumentelor de plată cum sunt: ordinele de plată, cecurile, cardurile, ATM, POS sau alte instrumente de plată. Evoluția este prezentată pentru anii 2013, 2014 și primul trimestru din 2015.

Tabel 2.6 – Evoluția valorii tranzacțiilor cu instrumente de plată în anii 2013 – 2015 în România

Sursa: Banca Națională a României

Capitolul III. Modalități de decontare

III.1. Tipuri de decontare

Un sistem de plăți este un ansamblu de instrumente, reguli și proceduri bancare care asigură transferul fondurilor între participanții din sistem (instituții de credit și instituții financiare). Sistemul are la bază un acord între participanții săi și operatorul sistemului, transferul fondurilor fiind realizat cu ajutorul unei infrastructuri tehnice care este agreată.

Uniunea Europeană a adoptat legislația care a presupus crearea unei pieței unice pentru plăți în țările membre. Regulamentul 2560/2001, adoptat de Parlamentul European în 2001, a stabilit că băncile din zona Uniunii Europene nu au voie să perceapă comisioane diferite la ATM-uri pentru plățile naționale sau transfrontaliere din cadrul statelor membre.

Decontări în sistem brut

Decontarea transferului fondurilor se realizează individual pentru fiecare plată în parte. Un exemplu de astfel de decontare în țara noastră este reprezentat de plățile de mare valoare care sunt urgente. Acestea, în România, sunt realizate prin sistemul ReGIS.

În exemplul de mai jos sunt prezentate 4 bănci care realizează 12 transferuri în valoare de 450 u.m., fiecare bancă realizează transferuri către alte 3 bănci.

Tabelul 3.1 – Fonduri transferate prin intermediul decontării în sistem brut

Sursa: Prelucrare proprie a autoarei

Fig. 3.2 – Decontări în sistem brut

Sursa: Basno Cezar și Dardac Nicolar, Sisteme de plăți, compensări, decontări, Editura Didactică și pedagogică, București, 2003

Decontarea netă bilaterală

Decontarea netă bilaterală presupune să se transfere doar pozițiile nete bilaterale ale băncilor participante la acest sistem. Se realizează calculul și se decontează pentru fiecare combinație bilaterală între băncile comerciale. Acest tip de decontare se realizează în România pentru ordinele de plată de mică valoare prin sistemul SENT (Sistemul electronic de decontare pe bază netă), dar și operațiunile cu numerar ale băncilor comerciale realizate în relația cu Banca Națională a României.

În tabelul de mai jos cu privire la decontarea bilaterală netă se poate observa că în loc de 12 transferuri, cât erau la decontarea pe bază brută, sunt 6 transferuri. Totodată, valoarea tranzacțiilor scade de la 450 la 250 u.m.

Tabelul 3.3 – Fonduri transferate prin intermediul decontării în sistem bilateral net

Sursa: Prelucrare proprie a autoarei

Fig. 3.4 – Decontarea netă bilaterală

Sursa: Basno Cezar și Dardac Nicolar, Sisteme de plăți, compensări, decontări, Editura Didactică și pedagogică, București, 2003

Decontarea netă multilaterală

Toate băncile participante la decontarea netă multilaterală realizează decontarea, printr-o singură operațiune de plată sau încasare. Astfel, se decontează poziția netă multilaterală rezultată ca urmare a transferurile realizate și primite de bancă în relațiile sale cu alți participanți.

Numărul de relații stabilite este de maxim 4, iar în cazul prezentat numărul de transferuri efectuate este de 3 și volumul transferurilor 130 u.m. Banca A plătește 130 u.m., iar banca C încasează 30 u.m. și banca B încasează 100 u.m. Așadar, volumul total al încasărilor este egal cu volumul total al plăților de 130 u.m. Se poate observa eficiența acestui proces de compensare față de compensarea pe bază brută și compensarea netă bilaterală.

Fig. 3.5 – Decontarea netă multilaterală

Sursa: Basno Cezar și Dardac Nicolar, Sisteme de plăți, compensări, decontări, Editura Didactică și pedagogică, București, 2003

III.2. Modalități de decontare utilizate în România

Sistemul ReGIS

Sistemul ReGIS este sistemul național pentru realizarea plăților în lei pus la dispoziție de către BNR. Acest sistem constă în realizarea decontării operațiunilor băncii centrale, decontarea transferurilor interbancare, a plăților în lei care au o valoare mare (de peste 50.000 lei) dar și a plăților urgente. ReGIS asigură realizarea procesării în timp real (pe bază continuă) precum și decontarea băncii centrale, având finalitate imediată.

De când a fost implementat, ReGIS a reprezentat un serviciu pentru procesarea plăților în lei în timp real, având finalitate în cursul zilei pentru toate băncile care operează în țara noastră. Totodată, operațiunile de politică monetară ale BNR sunt decontate prin sistemul ReGIS.

Sistemul ReGIS a procesat în anul 2014 peste 3,5 milioane de plăți, cu o valoare totală de peste 6,7 mii de miliarde lei. Sunt eligibile pentru a realizara decontări prin sistemul ReGIS: instituțiile de credit care sunt persoane juridice române, sucursale înființate de instituții de credit care sunt persoane juridice străine pe teritoriul României din Spațiul Economic European, dar și din afara acestui spațiu care sunt autorizate de Banca Națională a României, Banca Națională a României, Trezoreria de Stat, organizații din Spațiul Economic European care realizează compensarea sau decontarea și care sunt supravegheate de autorități competente.

Sistemul SaFIR

Sistemul SaFIR este sistemul care realizează depozitarea și decontarea instrumentelor financiare. Acesta este administrat de Banca Națională a României și realizează depozitarea și decontarea titlurilor de stat dar și a certificatelor de depozit emise de BNR.

Sistemul acesta asigură procesarea pe bază continuă (în timp real) dar și finalitatea imediată a procesului de decontare. Totodată, sistemul SaFIR realizează gestionarea garanțiilor constituite de participanții în cadrul sistemelor de plăți și în cadrul operațiunilor desfășurate cu BNR.

Sistemul SENT

Sistemul SENT reprezintă un sistem electronic pentru compensarea multilaterală a plăților interbancare cu valoare mică și volum mare realizate în moneda națională. Acestă decontare este realizată între participanți, și presupune mai multe sesiuni zilnice.

Acest sistem a intrat în funcțiune în anul 2005 și este operat de Societatea de Transfer de Fonduri și Decontări – TRANSFOND S.A. care a fost constituită în anul 2000 de Banca Națională a României și bănci comerciale.

Sistemul SENT realizează procesarea atât a transferurilor de creditare și de debitare directe interbancare cu valoare mică dar și a instrumenteleor precum cecurile, cambiile și biletele la ordin. Prin SENT se realizează schimbul instrucțiunilor de plată dintre participanți, în mod continuu, compensarea multilaterală pentru aceste instrucțiuni de plată, inițierea automată a operațiunii de decontare în sistemul ReGIS a pozițiilor nete de la sfârșitul fiecărei sesiuni de compensare, dar SENT are rolul de a și gestiona automat garanțiile cu privire la decontare, utilizând interfețele automate în legătură cu sistemele ReGIS și SaFIR.

Sistemul TARGET 2

Sistemul TARGET2 este sistemul de transfer de fonduri trans-european care presupune decontarea pe bază brută într-un timp real pentru plățile realizate în moneda euro. Acest sistem este pus la dispoziție de băncile din Eurosistem (atât Banca Centrală Europeană cât și băncile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene care au adoptat moneda unică europeană).

Sistemul TARGET2 are rolul de a realiza decontarea operațiunilor băncilor centrale (care include operațiunile de politică monetară realizate de Eurosistem), a transferurilor de fonduri interbancare având valoare mare în euro, a altor plăți în euro precum și decontarea transferurilor de fonduri care sunt aferente sistemelor auxiliare (sisteme de plăți dar și sistemele de compensare-decontare pentru operațiunile cu instrumente financiare).

Sistemul SEPA

Sistemul SEPA reprezintă zona unică de plăți în moneda euro și are rolul de a crește nivelul de integrare europeană al plăților de mică valoare realizate în moneda euro. Prin acest sistem a fost creată o piață unică europeană pentru instrumentele de plată în moneda euro.

La început, SEPA a corespuns unui spațiu geografic format din cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene la care s-a adăugat Islanda, Elveția, Norvegia, Liechtenstein și Monaco. În momentul de față, SEPA cuprinde 34 de state din cadrul Europei dar și teritorii din afara Uniunii Europene.

Conceptual, SEPA pesupune existența unei zone unde toate plățile în moneda euro sunt tratate ca și plăți naționale chiar dacă sunt plăți transfrontaliere. Astfel, există o integrare europeană a plăților, superioară și nu se realizează o diferențiere între plățile din cadrul unui stat și cele transfrontaliere.

Figura nr. 3.6 – Configurația sistemului electronic de plăți al României

Sursa: Banca Națională a României

Capitolul IV. Analiza operațiunilor de plăți la Banca Comercială Română

Acestă analiză prezintă instrumentele de plată utilizate în sistemul bancar din România și implicit utilizate și la Banca Comercială Română. În prima parte sunt prezentate instrumentele de plată clasice: cambia, biletul la ordin, cecul, ordinul de plată și dispoziția de plată externă. Aceste instrumente sunt completate ca și anexe.

Totodată, în această analiză sunt prezentate și modalitățile de plată moderne utilizate de Banca Comercială Română: carduri, internet banking, plată facturi la mașina multifuncțională sau la ATM precum și mobile banking.

Instrumente de plată clasice la Banca Comercială Română

Banca Comercială Română dispune de o gamă variată de instrumente de plată care este pusă la dispoziția clienților care pot gestiona sumele plătite de către furnizorii și partenerii de afaceri. Există avantajul unui control ridicat cu privire la fluxurile de resurse financiare.

Instrumentele de plată clasice pot fi utilizate de clienții băncii, după cum urmează: cambia, biletul la ordin, cecul, dispoziția de plată externă (prezentate și ca anexe), precum și standing orderul, sau scrisoarea de garanție bancară. Totodată, pot fi utilizate instrumente de plată specifice comerțului internațional precum acreditivul.

Avantajele acestei bănci sunt reprezentate de implementarea unei politici sustenabile cu privire la plăți, încrederea și credibilitatea pe care clienții o inspiră furnizorilor precum și partenerilor de afaceri atunci când lucrează cu BCR, cea mai mare bancă din România, o bancă de tradiție. Totodată, este de menționat că banca efectuează un control crescut al fluxului de resurse financiare.

Cambia

Cambia prezentată în acestă analiză cuprinde elementele specifice acestui instrument de plată. Aceasta are inscripționată denumirea de cambie și include ordinul necondiționat de plată. Numele emitentului cambiei este CLIENT BCYZX. Valoarea cambiei este de 32.567, sumă exprimată în cifre și în litere. Moneda acestei cambii este leul.

Emitentul sau trăgătorul (clientul BCYZX) emite cambia și dă ordin trasului (clientul BCXYZ) să efectueze plata către beneficiar (clientul BCZWY). Cambia cuprinde, în partea centrală, informații cu privire la tras: denumire, codul fiscal, codul IBAN.

În partea dreaptă, acest instrument de plată cuprinde semnătura de acceptare a trasului (clientul BCXYZ). Acceptarea este importantă, deoarece trasul nu este obligat să efectuează plata decât dacă acceptă cambia. După semnătura de acceptare, cambia cuprinde denumirea, adresa și codul trăgătorului.

Tot în partea dreaptă este prezentată data emiterii cambiei (20.04.2007), scadența cambiei (20.10.2007), locul emiterii (București), locul plății (pitești) precum și semnătura trăgătorului.

Partea stângă a unei cambii se completează atunci când apar operațiunile de avalizare și girare, nefiind cazul acestei cambii.

Cambia a fost emisă în baza contractului comercial nr. 123/01.04.2007 încheiat între trăgător și tras, care devine debitor față de trăgător (etapa 1 din figura de mai jos). Totodată, în baza unui contract încheiat între trăgător și beneficiar, aceasta din urmă devine un creditor al trăgătorului (etapa 2).

Trăgătorul emite o cambie (etapa 3) în vederea achitării datoriei față de beneficiar, prin care intermediul căreia dă ordin trasului să achite beneficiarului sumă de 32.567 lei.

Beneficiarul va remite cambia spre încasare băncii sale (etapa 4).

Fig. 4.1 – Circuitul cambiei

Sursa: Realizat de autor

Biletul la ordin

Biletul la ordin nr. BCXY3 AA1234567 este un instrument de plată care conține mențiunea de bilet la ordin și este emis într-un exemplar pentru suma de 4.020,55 lei. Suma aceasta este exprimată în cifre și în litere.

Promisiunea de plată este necondiționată și este realizată de emitent (clientul BCXYZ) pentru beneficiar (clientul BCYZX). Această plată reprezintă contravaloarea contractului C/V F12345/30.06.2007. Biletul la ordin cuprinde, în partea centrală, informații cu privire la emitent: denumirea, codul fiscal și codul IBAN. Beneficiarul devine creditor al emitentului (etapa 1).

Emitentul emite un bilet la ordin care este transmis beneficiarului (etapa 2) care îl remite spre încasare băncii sale (etapa 3). Data emiterii este 15.07.2007 la Pitești, iar scadența este la data de 01.05.2008, locul plății fiind București. Semnătura emitentului este autografă.

În partea stângă a biletului la ordin este prezentată societatea comercială care a avalizat biletul la ordin ABC S.A. pentru beneficiarul biletului la ordin, (clientul BCYZX) și semnătura acestuia.

Totodată, este prezentat girantul pentru emitentul biletului la ordin (clientul BCYZX), numele girantului, data girării și semnătura girantului (clientul BCZXZ).

Fig. 4.2 – Circuitul biletului la ordin

Sursa: Realizat de autor

Cecul

Cecul prezentat cu numărul BCXY1 AA1234567 a fost emis în localitatea București în data de 30.12.2007. Suma cecului este de 32.142,50 lei exprimată în cifre și în litere.

Acesta conține denumirea de cec. Acest cec este plătibil la ordinul necondiționat al trăgătorului (clientul BCXYZ) dat către tras, banca trăgătorului (Banca Comercială XYZ) pentru a plăti un terț care este beneficiar (Clientul BCYZX).

Semnătura celui care emite cecul, a trăgătorului este autografă. Sunt prezentate: denumirea, codul fiscal și codul IBAN al trăgătorului.

Cambia și biletul la ordin sunt preponderent instrumente de credit, în timp ce cecul este prin mai mult un instrument de plată.

Fig. 4.3 – Circuitul cecului

Sursa: Realizat de autor

Sursa: Realizat de autor

Ordinul de plată

Ordinul de plată reprezintă o dispoziție dată de către un emitent (clientul plătitor) unei instituții de credit (Banca A), fapt care constituie etapa 1. Banca A efectuează plata către Banca B (Banca beneficiarului) prin intermediul celor două centrale aferente celor două bănci, astfel: Banca A efectuează plata către centrala aferentă acesteia, Centrala A (etapa 2), care la rândul ei efectuează plata către Banca B prin intermediul centralei aferente acestei bănci, respectiv Centrala B. (etapele 3 și 4).

La final, Banca B virează suma de bani în contul clientului beneficiar (etapa 5).

Fig. 4.4 – Circuitul ordinului de plată

3.

2. 4.

5.

Client plătitor Client beneficiar

Sursa: Realizat de autor

Ordinul de plată (Payment order) are următoarele elemente precum: sigla băncii (Banca Comercială Română), valuta în care se efectuează ordinul (LEI), numărul ordinului de plată (1), valoarea plății (12.400 lei), numele beneficiarului (SC OPTIMEDIA SRL), codul IBAN al contului beneficiarului, codul BIC al băncii beneficiarului (RNCB), mențiuni suplimentare (contravaloarea facturii fiscale nr. 3/08.05.2015), codul IBAN al plătitorului, numele plătitorului (SC FLORIMPEX SRL), codul BIC al băncii plătitorului, data emiterii ordinului (20.05.2015), semnătura plătitorului, ștampila și mențiunea dacă este urgent acest ordin de plată.

Ordinul de plată în numerar cuprinde o serie de elemente precum: sigla băncii, sucursala bancară (Banca Comercială Română Oradea, Str. Dimitrie Cantemir), data emiterii ordinului (20.05.2015), titularul contului (SC FLORIMPEX SRL), codul de identificare fiscală (199887568), codul IBAN al contului, suma în cifre și în litere (2.300 lei), valuta în care se efectuează ordinul (RON), elemente suplimentare, semnătura titularului de cont, ștampila, informații cu privire la primitor (act de identitate, CNP, semnătura primitorului Lăcătuș Florina Paula) și verificarea băncii și semnătura.

Ordinul de plată în Europa cuprinde o serie de elemente și are rolul de a efectua plăți în Europa în moneda euro în sumă de maxim 12.500 euro. Acesta conține următoarele elemente: denumirea instrumentului de plată, sigla băncii, valuta în care se efectuează ordinul (euro), mențiunea cu valoarea maximă a tranzacției de 12.500 euro, valoarea plății (1.750 euro), numele beneficiarului (SC OPTIMEDIA SRL), codul IBAN al contului beneficiarului, numele băncii beneficiarului (Banca Comercială Română), codul BIC al băncii beneficiarului, detalii ale plății (contravaloarea facturii fiscale nr. 5/10.05.2015), codul IBAN al plătitorului, numele plătitorului (SC FLORIMPEX SRL), codul BIC al băncii plătitorului, data emiterii ordinului (20.05.2015), semnătura plătitorului, ștampila, mențiunea cu privire la suportarea comisionului și mențiunea dacă este urgent acest ordin de plată.

Dispoziția de plată externă

Dispoziția de plată externă cuprinde o serie de elemente, după cum urmează: denumirea instrumentului de plată, sigla băncii (Banca Comercială Română), valuta în care se efectuează ordinul (euro), valoarea plății (17.300 euro), numele beneficiarului (SC OPTIMEDIA), adresa beneficiarului (Str. Ady Endre, Budapesta, Ungaria), codul IBAN al contului beneficiarului, numele băncii beneficiarului, codul național de clearing, numele băncii beneficiarului (OTP Bank), codul BIC al băncii beneficiarului, detalii ale plății (contravaloarea facturii fiscale nr. 1/10.05.2015), informații statistice pentru Banca Națională a României (valoarea tranzacției, data livrării, codul statistic și numărul registrului datoriei externe), numele plătitorului (SC FLORIMPEX SRL), adresa plătitorului (Str. Bihorului nr. 23, Oradea, România), codul de identificare fiscală al plătitorului (199887968), codul IBAN al plătitorului, codul BIC al băncii plătitorului, data emiterii ordinului (20.05.2015), semnătura persoanei autorizate din partea plătitorului, ștampila, mențiunea cu privire la suportarea comisionului și mențiunea dacă este urgent acest ordin de plată.

Standing order este modalitatea de plată prin intermediul căreia banca plătitorului execută ordinele de plată primite în sumele și la datele fixate în prealabil. Acest ordin este realizat prin intermediul unui contract încheiat cu plătitorul.

Acest serviciu este adresat titularilor de cont curent sau depozit colateral pentru realizarea plăților prin intermediul unui standing order. Acesta se adresează atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice în lei și are avantajul de a permite realizarea unor plăți cu caracter regulat, pentru sume stabilite anterior dar și la date fixe (salarii, rate de leasing sau chirii). Astfel nu este nevoie de un alt consimțământ dat de plătitor decât de cel acordat prin contract.

Reprezintă avantaje importante economia de timp și evitarea aglomerației de la ghișeele bancare pentru a se plăti facturile pentru utilități sau diverse servicii.

Modalități de plată moderne la Banca Comercială Română

Carduri

BCR a emis primele carduri de debit din țara noastră în anul 1995 și a fost primul acceptator de carduri în anul 1994. De cele mai multe ori, a fost prima instituție bancară din România care a realizat anumite operații cum este prima tranzacție la ATM sau primele automate de schimb valutar instalate (ASV).

Serviciul 3D-Secure este oferit gratuit de BCR și conferă siguranță cardurilor clienților. Acesta funcționează automat în cadrul tuturor magazinelor virtuale care participă la acest serviciu. Acest serviciu presupune introducerea unui cod secret și contribuie la controlul cumpărăturilor online și la elimininarea riscului de fraudă.

BCR oferă o multitudine de carduri adresate tuturor categoriilor de clienți potențiali:

Cardurile de debit care presupun achiziția de bunuri și servicii sau retragerea numerarului doar în limita disponibilului existent la acel moment în contul de card.

Cardurile de credit presupun efectuarea de tranzacții, respectiv retragerea de numerar, și în condiția în care posesorul cardului nu beneficiază de disponibil în cont. Banca pune la dispoziția posesorului de card o linie de credit care are un plafon maxim în concordanță cu venitul utilizatorului.

Cardul de debit cu descoperire de cont presupune acces permanent la banii din cont prin utilizarea cardului de debit atașat contului curent.

Banca oferă atât carduri MasterCard cât și Visa.

Internet banking

Internet bankingul are avantajul de fi la dispoziția clientului, indiferent de oră sau zi, se pot realiza tranzacții și afla informații cu privire la conturile și serviciile fiecărui client. Un avantaj oferit la activarea serviciului de Internet Banking este oferirea gratuită a accesului la Mobile Banking.

Avantaje ale Internet Bankingului de la BCR sunt accesibilitatea si disponibilitatea unui serviciu oferit non-stop, clienții pot accesa acest serviciu de acasă, de la muncă, printr-un computer, laptop sau tabletă. Un avantaj este reprezentat de Asistentul Financiar BCR.

“e-BCR+” este o aplicație tip Internet banking și este destinată companiilor care doresc să aibă la dispoziție o soluție online pentru managementul operațiunilor bancare. Avantajele acesteia sunt reprezentate de accesul de la distanță la conturile bancare, siguranța sporită deoarece datele sunt transmise prin intermediul unui canal securizat (SSL – Secure Sockets Layer), rapiditate, condiții avantajoase de procesare, comisioane avantajoase comparativ cu operațiunile clasice, flexibilitate, parolele fiind generate de un dispozitiv Token, iar interfața este intuitivă.

Plată facturi la mașina multifuncțională (MFM) sau la ATM

BCR dispune de 72 de astfel de mașini multifuncționale, dintre care 43 dispun de acces 24 de ore pe zi și 7 zile pe săptămână. Avantajele acestei mașini sunt rapiditatea efectuării informațiilor, evitarea aglomerației de la ghișeele băncilor sau de la ghișeele furnizorilor de utilități și servicii.

La această mașină multifuncțională nu se percepe comision, pot fi efectuate operațiuni în mai multe valute (lei, euro și dolari), iar durata este de sub un minut.

Facturile mai pot fi achitate prin următoarele metode:

Internet banking (serviciul oferit de BCR este Click 24 Banking);

Telephone banking (serviciul oferit de BCR este Alo 24 Banking);

Mobile banking (tranzacții efectuate de pe telefonul mobil);

ATM;

plăți facturi la ghișeu automat (APT);

plăți automate ale facturilor (serviciul Direct Debit);

plăți planificate (standing order);

Mobile banking

BCR oferă servicii de banking direct pe telefonul clienților. Prin mobile banking se pot realiza tranzacții fără a mai depinde de ghișeu sau de calculator. Un avantaj important este reprezentat de faptul că aceste tranzacții costă cu sume de până la 50% mai puțin decât costul de la ghișeu, iar o serie de tranzacții sunt gratuite.

Se poate observa că Banca Comercială Română dispune de instrumente variate, moderne și clasice, de efectuare a plăților.

Concluzii și propuneri

Banca Comercială Română dispune de o gamă variată de instrumente de plată care este pusă la dispoziția clienților. Aceștia pot gestiona sumele plătite de către furnizorii și partenerii de afaceri. Există avantajul unui control ridicat cu privire la fluxurile de resurse financiare.

BCR a emis primele carduri de debit din țara noastră în anul 1995 și a fost primul acceptator de carduri în anul 1994. De cele mai multe ori, a fost prima instituție bancară din România care a realizat anumite operațiuni cum este prima tranzacție la ATM, realizarea de operațiuni cu titluri de valoare pe piața secundară din țara noastră, acordarea primului credit de trezorerie pentru persoanele fizice, primele automate de schimb valutar instalate (ASV), acordarea primului credit ipotecar, utilizarea cardurilor cu chip sau chiar programul de practică denumit “Student BCR”.

Instrumente de plată clasice pot fi utilizate de clienții băncii, după cum urmează: viramentul, ordinul de plată, standing orderul, biletul la ordin, cecul, cambia, dispoziția de plată externă sau scrisoarea de garanție bancară. Totodată, pot fi utilizate instrumente de plată specifice comerțului internațional precum acreditivul.

Avantajele acestei bănci sunt reprezentate de implementarea unei politici sustenabile cu privire la plăți, încrederea și credibilitatea pe care clienții o inspiră furnizorilor precum și partenerilor de afaceri atunci când lucrează cu BCR, cea mai mare bancă din România, o bancă de tradiție. Totodată, este de menționat faptul că banca efectuează un control crescut al fluxului de resurse financiare.

În țara noastră se observă o evoluție favorabilă cu privire la utilizarea instrumentelor de plată moderne. Astfel, a crescut valoarea tranzacțiilor cu cardurile, la ATM sau prin intermediul POS în anul 2014 față de 2013.

Un sistem de plăți este un ansamblu de instrumente, reguli și proceduri bancare care asigură transferul fondurilor între participanții din sistem (instituții de credit și instituții financiare). Sistemul are la bază un acord între participanții săi și operatorul sistemului, transferul fondurilor fiind realizat cu ajutorul unei infrastructuri tehnice care este agreată.

Din punct de vedere al instrumentelor moderne de plăți, BCR are dezvoltate următoarele: internet banking, mobile banking, utilizarea cardurilor, ATM sau POS. Internet bankingul are avantajul de fi la dispoziția clientului, indiferent de oră sau zi, se pot realiza tranzacții și afla informații cu privire la conturile și serviciile fiecărui client. Un avantaj oferit la activarea serviciului de Internet Banking este oferirea gratuită a accesului la Mobile Banking.

BCR dispune de 72 de astfel de mașini multifuncționale, dintre care 43 dispun de acces 24 de ore pe zi și 7 zile pe săptămână. Avantajele acestei mașini sunt rapiditatea efectuării informațiilor, evitarea aglomerației de la ghișeele băncilor sau de la ghișeele furnizorilor de utilități și servicii.

Banca oferă servicii de banking direct pe telefonul clienților. Prin mobile banking se pot realiza tranzacții fără a mai depinde de ghișeu sau de calculator. Un avantaj important este reprezentat de faptul că aceste tranzacții costă cu sume de până la 50% mai puțin decât costul de la ghișeu, iar o serie de tranzacții sunt gratuite.

Așadar, Banca Comercială Română în calitate de cea mai mare bancă din România dispune de un complex de instrumente de plată, clasice și moderne care vin în întâmpinarea nevoilor potențialilor clienți.

Bibliografie

.

Basno Cezar, Dardac Nicolae, Produse, conturi și performanțe bancare, Ed. economică, București, 2000

Basno Cezar și Dardac Nicolar, Sisteme de plăți, compensări, decontări, Editura Didactică și pedagogică, București, 2003

Dardac Nicolae, Monedă și credit, Capitolul 6 Instrumente de credit și de plată, Editura ASE, București, 2003

Lazoc Roman și Bugnar Nicoleta, Relații economice internaționale, Editura Universității din Oradea, 2005, p. 184

Georgescu-Goloșoiu Ligia, Mijloace, modaliăți și instrumente de plată, Editura ASE, 2003, București, Capitolul 3 Instrumente de plată utilizate în sistemul bancar

Miskin Frederic, The Economics of Money, Banking and Financial Markets, Ed. Pearson, Columbia University, 2010

Roșca Teodor, Monedă și credit, Ed. Altip, Ediția a II-a, Alba Iulia, 2001

Summers Bruce, Kirstin E. Wells, Guvernarea sistemelor de plăți: Cadrul teoretic și comparația transnațională, iulie 2014, www.ssrn.com – site accesat în data de 15.05.2015

Zăpodeanu Daniela, Monedă și credit. Instituții de credit, Ed. Universității din Oradea, 2007

Banca Reglementelor Internaționale, Raportul CPSS Core Principles for Systemically Important Payment Systems, ianuarie 2001

Raport de stabilitate financiară 2014, Banca Națională a României

Legea 227/2007 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului

http://legestart.ro/Ordinul-2461-2007-aprobarea-caracteristicilor-titlurilor-stat-procedurilor-contractarea-datoriei-publice-guvernamentale-prin-emiterea-titluri-stat-tip-benchmark-%28Mjk0MjA3%29.htm accesat in data de 10.05.2015

http://www.bnr.ro/ – site accesat in data de 01.05.2015 – 20.05.2015

http://www.bcr.ro/ro/ – site accesat în data de 23.04.2015 – 25.05.2015

http://www.businessmagazin.ro/privatizarea-bcr -site accesat în data de 23.04.2015

http://www.zf.ro/zf-24/topul-bancilor-la-finalul-lunii-septembrie-cine-a-crescut-pe-o-piata-in-stagnare-13711587 -site accesat în data de 25.04.2015

http://www.erstegroup.com/en/Investors/Ratings -site accesat în data de 23.04.2015

http://www.business24.ro/articole/privatizarea+bcr -site accesat în data de 23.04.2015

http://www.adevarul.ro/actualitate/BCR-vandut-BERD-IFC-milioane_0_77393170.html -site accesat în data de 23.04.2015

http://www. bcrclubantreprenori.ro/upload/doc/1379321409.pdf -site accesat în data de 26.06.2015