Instrumente de Plata Utilizate In Sistemul Bancar Romanesc

Capitolul II. Instrumentele de plată utilizate în sistemul bancar românesc

II.1. Instrumente de plată clasice

Viramentul

Viramentul este operațiunea bancară de creditare a unui cont și debitare a altui cont. Sunt operațiuni de plată sau de transfer efectuate de către bancă la ordinul clientului având în vedere existența disponibilului în cont.

Viramentul se realizează prin ordinul scris, electronic sau telefonic al clientului băncii comerciale.

Ordinul de plată

Ordinul de plată este dispoziția necondiționată adresată unei instituții de credit în formă scrisă sau electronică pentru a plăti o sumă de bani în contul unui beneficiar.

Elementele ordinului de plată: ordinul necondiționat de plată realizat în scris, suma ce va fi plătită, denumirea sau numele plătitorului și a beneficiarului, numărul contului plătitorului și al beneficiarului, denumirea societății bancare inițiatoare și receptoare, semnătura plătitorului, denumirea Ordin de plată, data emiterii.

Ordinul de plată poate fi pe suport de hârtie sau electronic. Operațiuni specifice ordinului de plată: recepția, autentificarea care presupune verificarea emitentului, acceptarea ordinului de plată ca fiind valabil, refuzul de a executa ordinul de plată și executarea ordinului de plată.

Cecul

Cecul este un efect de comerț care are o dublă calitate, fiind atât instrument de credit cât și un instrument de plată, utilizat la nivel național dar și internațional. Cecul
este reglementat prin Legea nr. 59/1934 asupra cecului cu modificările și completările ulterioare, dar și prin Circulara BNR nr. 34/1995.

Cecul reprezintă un titlu de credit care este utilizat mai mult ca un instrument de plată și presupune ca o persoană (trăgătorul) să dea ordin unei altei persoane (tras), care de obicei este banca trăgătorului, să realizeze o plată la vedere a unei sume de bani beneficiarului, sau să treacă această sumă în contul său.

În România, cecul este doar un instrument de plată.Valabilitatea acestuia este dată de mențiunile sale obligatorii: denumirea sau sigla băncii comerciale trase și adresa acesteia, numărul și seria cecului, mențiunea „plătiți în schimbul acestui cec”, locul și data emiterii cecului, suma ce va fi plătită în cifre și în litere, numele, codul fiscal, adresa, numărul contului trăgătorului (clientul băncii trase) și semnătura împreună cu ștampila, numele beneficiarului, al contului și banca la care are cont deschis. În cazul în care beneficiarul este aceeași persoană ca și trăgătorul, avem de a face cu un cec de retragere de numerar.

Emiterea cecului fără a exista disponibil în contul bancar constituie infracțiune și conduce la atragerea unor sancțiuni civile și penale. Pot fi realizate următoarele operațiuni gir, plată, avalizare, regres și protest. Nu se realizează operațiuni dacă nu apare operațiunea de acceptare, ci doar certificare de către bancă.

În statele cu economie de piață dezvoltată, apar mai multe categorii de cecuri: cecul nominal (conține numele beneficiarului), cecul la purtător (nu conține numele beneficiarului și este plătibil în momentul prezentării), cecul de virament (instrument de plată între doi agenți economici), cecul pentru retragerea de numerar (atunci când trăgătorul este aceeași persoană cu beneficiarul), cecul barat (trasarea a două linii paralele pe partea din față a cecului), cecul de călătorie (va fi încasat la o bancă din țara în a cărei monedă este exprimat acesta) și cecul poștal (presupune transmiterea unor sume prin poștă unor persoane fizice sau juridice).

Cambia

Cambia este un instrument care atestă o promisiune de plată. Aceasta era denumită și poliță sau trată. Cambia este reglementată prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin cu modificările și completările ulterioare dar și prin Circulara BNR nr. 34/1995.

Cambia este un titlu de credit care atestă existența unei obligații pe termen scurt și pune în relație trei persoane. O persoană (trăgătorul) dă ordin altei persoane (tras) să efectueze necondiționat plata unei sume de bani la scadență unei a treia persoane (beneficiar).

Emiterea cambiei se realizează pe baza livrării de mărfuri care nu sunt plătite pe loc: beneficiarul livrează mărfuri trăgătorului care la rândul său livrează mărfuri trasului, iar plata se realizează prin intermediul cambiei, trasul plătindu-l direct pe beneficiar.

Plata ar trebui să se realizeze între tras și trăgător și între trăgător și beneficiar. Prin emiterea cambiei trasul îl va plăti direct pe beneficiar.

Mențiunile obligatorii ale cambiei sunt: denumirea de cambie, ordinul necondiționat de a plăti exprimat atât în cifre și în litere, spațiul necompletat se barează, numele celui care trebuie să facă plata cambiei (trasul), scadența (data la care trebuie plătită cambia), locul unde se va realiza plata, localitatea, numele beneficiarului, data și locul emiterii și semnătura trăgătorului.

Din punct de vedere al scadenței, cambia poate fi: la vedere, la un anumit termen (un număr de zile de la acceptare), la un anumit timp de emitere, la o dată fixă sau la un caz în care se menționează data exactă (cea mai frecventă și mai convenabilă modalitate pentru tras).

Cambia este emisă la o valoare nominală care cuprinde suma creditului la care se adaugă dobânda întreprinzătorilor. Se poate specifica cifra dobânzii pe cambie. Cambiile pot fi clasificate în comerciale (au la bază tranzacții comerciale reale), financiare (au scop speculativ pentru a obține credite bancare).

Circuitul cambiei presupune realizarea următoarelor operațiuni:

remitea cambiei de către trăgător (emitent) trasului (beneficiar);

trasul depune cambia, la scadență, la banca sa pentru încasare;

are loc verificarea cambiei de către banca beneficiarului care o prezintă băncii trasului spre acceptare;

banca trasului realizează debitarea contului curent în ziua realizării compensării; banca beneficiarului introduce cambia în compensare și realizează creditarea contului beneficiarului.

Biletul la ordin

Biletul la ordin este un titlu de credit prin intermediul căruia emitentul (debitorul) își asumă obligația de a realiza o plată într-un loc anume și la un termen sau la ordinul beneficiarului (creditorului).

Biletul la ordin reprezintă o promisiune de plată, emitentul este plătitorul, iar numărul persoanelor implicate este de două persoane, comparativ cu cambia, unde sunt trei persoane implicate.

Este reglementat de legea care reglementează și cambia, iar conținutul și funcționarea sunt similare cu ale cambiei.

Operațiunile cambiale, care cuprind și operațiunile cu bilete la ordin sunt de două feluri: operațiunile nebancare (nu participă banca) și operațiunile bancare (participă banca).

Operațiunile cambiale nebancare sunt:

acceptarea cambiei prin care trasul își însușește obligația de plată prin mențiunea înscrisă pe cambie „acceptat” însoțită de semnătura trasului. Refuzul acceptării cambiei constituie un protest.

Girul este operațiunea prin care se transferă un titlu de credit prin înscrierea pe verso-ul acestuia (andosare) a dorinței beneficiarului actual, numit girant, de a remite altei persoane, numită giratar, titlul de credit.

Avalizarea presupune înscrierea unei mențiuni pe cambie prin care o persoană (avalist) garantează plata până la scadență.

Plata cambiei este operațiunea prin care se stinge obligația bănească. Plata are loc de obicei la domiciliul trasului, la banca trasului, sau la avalist. Se poate realiza și plata anticipată dacă părțile sunt de acord.

Regresul cambial este acțiunea judecătorească prin intermediul căruia beneficiarul emite pretenții de plată celorlalte persoane obligate (trăgător, avalist, girant) înscriși în cambie, dacă acceptantul nu obține plata cambiei.

Operațiunile cambiale bancare sunt:

Scontarea este operațiunea prin care beneficiarul (deținătorul cambiei), se prezintă la bancă în vederea obținerii unui credit bancar. Scontul reprezintă diferența dintre valoarea creditului numită și valoarea actuală care este mai mică în comparație cu valoarea nominală a cambiei . Scontul este dobânda percepută de banca respectivă pentru realizarea operațiunii de scontare.

Rescontarea este operațiunea prin care o anumită bancă comercială care a scontat o cambie solicită băncii centrale un credit. Astfel, valoarea creditului acordat este valoarea actuală la rescontare și este calculată ca o diferență între valoarea nominală și rescont. Rescontul este dobânda percepută de banca centrală și se calculează având în vedere taxa de rescont, numită și taxa oficială a scontului.

Pensiunea cambiilor presupune răscumpărarea cambiei de la prezentatorul acesteia înainte de scadență. Pensiunea nu presupune trecerea cambiei în posesia băncii.

Gajul cambiei constituie prezentarea cambiei ca și garanție în vederea obținerii unui credit bancar de către deținătorul cambiei. Pentru această operațiune, cambia trebuie păstrată la bancă pe durata acordării împrumutului.

Centrala Incidentelor de Plăți (C.I.P.) este organizată la Banca Națională a României, pe trei fișiere: fișierul național de cecuri, fișierul național de bilete la ordin precum și fișierul național de cambii. Incidentele de plată sunt sesizate de bănci la Centrala Incidentelor de Plăți: refuzul de a accepta cambiile, refuzul de a plăti cambiile sau biletele la ordin, emiterea unui cec fără acoperire, emiterea cecurilor fără autorizarea băncii trase sau fără mențiuni obligatorii, precum și emiterea unui cec de o persoană care se află sub interdicție bancară.

II.2. Modalități de plată moderne

Cardul

Cardul este un instrument modern atât de plată cât și de credit și a apărut datorită extinderii utilizărilor conturilor curente, dar și a extinderii tehnicii electronice. La început, cardul a avut rolul de a confirma faptul că posesorul acestuia era titular al unui depozit. Ulterior cardul a devenit un veritabil instrument de plată.

Cardurile au apărut în 1960, când Bank of America a lansat cardul Bank Americard, care ulterior a devenit VISA International. Totodată, în 1966, un grup de 17 bănci a realizat o rețea comună de acceptare a cardurilor, numită Asociația Interbancară de Carduri care a devenit MasterCard. Așadar, aceste două companii Visa și MasterCard sunt și cele mai vechi și cele mai importante în acest moment pe piața mondială a cardurilor.

Acestea pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii:

Având în vedere caracteristicile tehnologice, cardurile se pot împărți în:

carduri magnetice – confecționate din material plastic și sunt standardizate.

carduri cu microprocesor – numite carduri smart.

După funcțiile îndeplinite:

Cardurile de debit (cărțile de debit) presupun achiziția de bunuri și servicii sau retragerea numerarului doar în limita disponibilului existent la acel moment în contul de card.

Cardurile de credit (cărțile de credit) presupun efectuarea de tranzacții, respectiv retragerea de numerar, și în condiția în care posesorul cardului nu beneficiază de disponibil în cont. Banca pune la dispoziția posesorului de card o linie de credit care are un plafon maxim în concordanță cu venitul utilizatorului.

Criteriul calității emitentului:

carduri emise de bănci

carduri private emise de societăți din afara sistemului bancar, cum sunt lanțurile de magazine sau benzinăriile.

Constituie avantaje utilizarea cardurilor atât pentru bancă, cât și pentru comerciant sau utilizator. Pentru bancă există avantajul comisionelor, reducerea cheltuielilor cu ghișeele bancare și costurile de operare a instrumentelor de plată. Pentru comerciant, avantajul este reprezentat de garanția plății și eliminarea riscului presupus de utilizarea numerarului. Pentru utilizatori există avantajul operativității tranzacției și al eliminării riscurilor aferente utilizării numerarului.

În țara noastră, utilizarea cardurilor a început din 1994, când BCR a emis primul card de debit. Anul 1996 a fost anul când mai multe bănci au lansat carduri (BRD, Banca Agricolă, BancPost sau Banca “Ion Țiriac”).

În anul 2002, guvernul României a luat decizia de a introduce sistemele moderne de plată pentru furnizorii serviciilor de utilitate publică, agenții economici dar și pentru instituții publice din cadrul municipiilor care încasează taxe, impozite, amenzi, penalități precum și alte obligații de plată. Aceste categorii de persoane juridice au fost obligate să accepte realizarea încasărilor cu cardurile de debit și cardurile de credit.

Grafic nr. 2.1 – Evoluția numărului de carduri din România

Sursa: Banca Națională a României

Tabel nr. 2.2 – Evoluția numărului de carduri și de ATM-uri din România

Sursa: Banca Națională a României

Mijloace electronice de plată

Aceste mijloace electronice de plată sunt reprezentate de operațiuni privind ATM-urile, transferuri ultrarapide ale unor fonduri bănești sau operațiuni multicash.

Transferurile ultrarapide de fonduri bănești, cum sunt Western Union dar și Money Gram în România. Operațiunile multicash se adresează persoanelor juridice și se pot da ordine de plată, efectua operațiuni cu privire la depozite sau vânzare și cumpărare de valută.

ATM este prescurtarea de la Automated Teller Machine și desemnează automatele bancare folosite de către bănci cu scopul de a oferi o serie de servicii clienților acestora: eliberare de numerar, tranzacții bancare, interogarea soldului, plata facturilor de utilități.

Internet banking

Introducerea internet bankingului are rolul de a oferi servicii prin care clienții să interacționeze într-o măsură tot mai mică cu funcționarii bancari.

Un alt avantaj este că sunt permise efectuarea de operațiuni fără a exista presiunea orarului de funcționare, iar costurile sunt mai reduse comparativ cu operațiunile clasice, efectuate la ghișeu.

Internet bankingul presupune oferirea unor servicii cu privire la:

obținerea unor informații cu privire la conturile deținute;

deschidere de cont curent (în valuta solicitată);

transferuri intrabancare și interbancare atât în lei cât și în valută, inclusiv transferuri la nivel internațional;

realizarea transferurilor programate;

schimb valutar în condiții preferențiale (condiții mai avantajoase decât la ghișeele băncii)

deschiderea, alimentarea sau închiderea depozitelor la termen;

răscumpărarea unor certificate de depozit cu discount;

achiziționarea unităților de fond pentru fonduri de investiții;

generarea extraselor de cont in format PDF;

informări cu ocazia unor operațiuni prin SMS sau Email.

Telephone banking

Prin intermediul acestui tip de operațiuni de plată realizate prin intermediul telefonului fix sau mobil pot fi efectuate plata facturilor, solicitarea unor carnete de cecuri, transfer între conturi sau informații cu privire la sold.

De exemplu, la BCR, Telephone bankingul este împărțit în Mobile banking și Phone banking.

II.3. Plăți internaționale

Acreditivul

Acreditivul presupune separarea sumelor de bani într-un cont distinct. Acreditivul poate fi atât în monedă națională cât și în valută. Sumele necesare pentru constituirea unui acreditiv sunt asigurate fie din disponibilități proprii fie din credite bancare.

Acreditivul este deschis la cererea cumpărătorului (importatorului) și reprezintă angajamentul băncii care emite acreditivul în numele cumpărătorului că va plăti furnizorul (exportatorul) doar când acesta prezintă documentele care atestă expedierea mărfurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor.

Figura nr. 2.3 – Mecanismul derulării acreditivului documentar

Sursa: prelucrare a autoarei după Lazoc Roman și Bugnar Nicoleta, Relații economice internaționale, Editura Universității din Oradea, 2005

Operațiunile înregistrate pentru derularea acreditivului documentar sunt:

1 – Se semnează contractul internațional de vânzare-cumpărare;

2 – Importatorul emite ordinul băncii sale cu privire la deschiderea acreditivului pe baza disponibilităților din conturile bancare ori a unui credit pe care banca comercială îl acordă cu acest scop;

3 – Are loc deschiderea acreditivului precum și înștiințarea băncii exportatorului;

4 – Exportatorul avizează deschiderea acreditivului;

5 – Exportatorul confirmă concordanța datelor din acreditiv cu contractul încheiat dar și alte clauze indicate de acesta;

6 – Are loc livrarea mărfurilor cu respectarea condițiilor contractuale;

7 – Exportatorul remite către bancă documentele care atestă expedierea mărfurilor. Aceste documente sunt indicate expres în acreditiv;

8 – Este plătită contravaloarea mărfurilor în baza documentelor;

9 – Sunt remise de către banca exportatorului documentele băncii importatorului și debitează în valuta specificată în acreditiv;

10 – Este efectuată plata de către banca importatorului prin creditarea băncii exportatorului în baza documentelor primite dar și verificate;

11 – Sunt transmise documentele de banca importatorului către importator care va intra în posesia mărfurilor pe baza acestor documente.

Incasso documentar

Incasso-ul documentar reprezintă remiterea unei instrucțiuni împreună cu documentele comerciale de către compania exportatoare băncii importatorului. Scopul incasso-ului este plata ori acceptarea documentelor de către importator.

De menționat că plata nu este garantată. Banca verifică documentelele comerciale și financiare având scopul de a obține acceptarea și plata.

Documentele care dovedesc livrarea mărfurilor sunt factura comercială externă, conosamentul, scrisoarea de trăsură internațională, biletul la ordin, cecul sau cambia.

Figura nr. 2.4 – Mecanismul derulării unui incasso documentar

Sursa: prelucrare a autoarei după Lazoc Roman și Bugnar Nicoleta, Relații economice internaționale, Editura Universității din Oradea, 2005

Operațiunile înregistrate pentru derularea unui incasso documentar sunt:

1 – Semnarea contractului de vânzare, care are specificată la modalitate de plată mențiunea "incasso documentar";

2 – Exportatorul livrează mărfurile conform contractului. Exportatorul primește de la transportator un document care atestă expedierea mărfurilor;

3 – Sunt remise documentele care atestă expedierea mărfurilor de către exportator împreună cu ordinul de încasare, prin intermediul căruia exportatorul oferă instrucțiuni băncii sale cu privire la modul de utilizare a documentelor;

4 – Banca exportatorului este banca remitentă și transmite documentele împreună cu ordinul de încasare băncii importatorului;

5 – Banca importatorului avizează importatorul cu privire la sosirea documentelor la plată contra plată sau contra acceptare;

6 – Importatorul achită documentele ori acceptă cambia și va primi documentele de proprietate asupra mărfurilor;

7 – Banca importatorului va credita banca exportatorului;

8 – Banca exportatorului va credita contul exportatorului.

Vinculația

Este o modalitate de plată dificilă și destul de rar utilizată în comerțul internațional, deoarece marfa se trimite băncii corespondente sau unei case de expediție. Marfa va fi eliberată doar după realizarea plății.

II.4. Utilizarea instrumentelor de plată în România

În tabelul de mai jos este prezentată evoluția numărului de tranzacții realizate prin intermediul instrumentelor de plată cum sunt: ordinele de plată, cecurile, cardurile, ATM, POS sau alte instrumente de plată. Evoluția este prezentată pentru anii 2013, 2014 și primul trimestru din 2015.

Tabel 2.5 – Evoluția numărului de tranzacții cu instrumente de plată în anii 2013 – 2015 în România

Sursa: Banca Națională a României

În tabelul de mai jos este prezentată evoluția valorii tranzacțiilor realizate prin intermediul instrumentelor de plată cum sunt: ordinele de plată, cecurile, cardurile, ATM, POS sau alte instrumente de plată. Evoluția este prezentată pentru anii 2013, 2014 și primul trimestru din 2015.

Tabel 2.6 – Evoluția valorii tranzacțiilor cu instrumente de plată în anii 2013 – 2015 în România

Sursa: Banca Națională a României