Instrumente DE Plata Utilizate DE Banca Conerciala In Relatiile CU Clientii

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………….pag.3

CAP. I BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ ÎN CADRUL SISTEMULUI

BANCAR ROMÂNESC ………………………………………………..….. pag.6

Scurt istoric ai băncii Comerciale Române și prezentarea activitatii acesteia ..pag.6

Activitatea internationala a Băncii Comerciale Române ……………………. pag. 8

Structura organizatorică și si politica Băncii Comerciale Române în domeniul calitatii ………………………………………………………………………… pag.10

Clienții , tipuri și categorii de clienți ai Băncii Comerciale Române ………….pag.11

CAP. II INSTRUMENTE DE PLATA FARA NUMERAR UTILIZATE DE BANCA

COMERCIALĂ ROMÂNĂ ÎN RELAȚIILE CU CLIENȚI SĂI ………pag .17

Oferta de produse a Băncii Comerciale Române ……………….…………pag.17

Instrumente de platăde credit (biletul la ordin, cambia ,cecul și cardul)……pag.22

Instrumente de platăde debit (ordinal de plata, cardul)……………………..pag42

CAP. III INSTRUMENTE DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR UTILIZATE DE BANCA

COMERCIALĂ ROMÂNĂ ÎN RELAȚIILE CU S.C FILL POVER S.R.L ..p.48

CONCLUZII ……………………………………..……………………………………pag.58

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………pag.60

INTRODUCERE

Banca Comercială Română este prima instituție bancară din Romania care obține Certificarea internatională pentru Sistemul de Management al Securității Informației – ISO/IEC 27001: 2005, din partea prestigioasei instituții British Standards Institution (BSI) .

BCR a fost certificată pentru activitatea de emitere și acceptare de carduri, aceasta activitate fiind aleasă tocmai pentru numarul mare de carduri emise de bancă – peste 2,2 milioane active – și implicit a informațiilor pe care acestea le implică. Banca intenționează ca, în viitor, să se demareze procedurile de certificare și pentrtu alte activități pe care le desfășoară.

"Această certificare confirmă interesul deosebit pe care BCR îl manifestă față de asigurarea securității informației și a datelor pe care le gestionează. Certificarea conferă siguranța, confidențialitate, integritate și disponibilitate în relația cu clienții. Ca lider al sistemului bancar romanesc avea datoria sa fie primii care să implementteze un astfel de sistem de management al securității informației, și in acest domeniu, un deschizător de drumuri în România

BCR dispune acum de un sistem integrat de management, la nivel european, banca fiind certificată pentru managementul securității informației, managementul calității totale și managementul securității în muncă.

Analiza performanțelor bancare prezintă o importanță majoră, sistemul bancar reprezentând principalul sistem circulator din economie. Dezvoltarea sectorului bancar este una din operațiunile esențiale ale promovării reformei economice și ale consolidării dezvoltării unei economii de piață.
Analiza financiar-bancară este un concept complex integrat managementului bancar, proces organizat la nivelul centralei bancare, și recunoscut în esență, prin trei ipostaze:
a) gestiunea riscurilor;
b) gestiunea activului și pasivului bancar;
c) asigurarea transparenței informațiilor destinate publicului .
Managementul activelor și pasivelor reprezintă o parte integrantă a procesului de gestiune în cadrul unei societăți bancare sau instituții financiare. Managementul activelor și pasivelor este apreciat, în general, ca o componentă pe termen scurt a procesului complex de gestiune, punând accentul pe managementul bilanțului contabil de zi cu zi sau saptămână de saptămână, în vederea realizării obiectivelor financiare pe durată scurtă. .
Conform literaturii de specialitate, evaluarea performanțelor unei instituții bancare se poate realiza, în primul rând, cu ajutorul:

– Contului de rezultate, numit și contul de venituri și cheltuieli, ce permite determinarea unui set de indicatori, a căror succesiune ține de specificul activității bancare și de ordinea includerii în calcul a unor influențe derivând din sistemul de reglementări (provizioane, fonduri de risc, impozite s.a.) : venitul net bancar, rezultatul brut din exploatare, rezultatul net bancar.
– Indicatori derivați, a căror selecție a fost realizată pe baza frecvenței utilizării lor în evaluarea performanțelor bancare și care formează modelul rentabilității capitalului: marja netă a dobânzii, rentabilitatea capitalului, rentabilitatea activelor, multiplicarea capitalului social, efectul de pârghie (de levier), rata profitului net (și aportul diferiților factori de influenta), gradul de utilizare al activelor (pe doua categorii de indicatori analitici).
Banca Comercială Română este reprezentativă pentru sistemul nostru bancar, fiind liderul pieței bancare din România, motiv pentru care am ales elaborarea unui studiu de cercetare în scopul urmăririi evoluției performanțelor inregistrate de aceasta în ultimii ani și perspectivelor viitoare de îmbunătățire a acestora.
Rezultatele financiare, cresterea continuă a volumului de afaceri ale BCR confirmă profesionalismul și calitatea salariaților și a managementului, în condițiile unei perfecționări permanente a administrării riscurilor, a relațiilor cu clienții-partenerii de afaceri ai băncii, ca și a managementului costurilor.
« Ascensiunea continua a Grupului BCR în clasamentele europene și mondiale îi întarește credibilitatea și repuțatia de bancă solidă, echilibrată și dinamică, confirmând în același timp poziția de lider și formator de piață al sistemului bancar românesc .
Astfel, in 2004, conform clasamentelor, BCR se situa pe locul 6 în Top 100 Europa Centrala și de Est, reprezentând o îmbunătățire cu 2 locuri în comparație cu 2003 și pe locul 372 în Top 1000 World, în urcare cu 15 locuri față de anul precedent. Tot în 2004, BCR a fost desemnată cea mai bună Bancă din România de publicația britanică de specialitate Euromoney și de revista americană Global Finance .
Peste un an, în clasamentul mondial al primelor 1000 de bănci comerciale, alcătuit de The Banker după capitalul de rangul 1 (care cuprinde capitalul propriu și rezerve, definind puterea unei bănci de a acoperi pierderi actuale sau potențiale), înregistrat la 31 decembrie 2005, BCR și-a continuat ascensiunea ajungând pe un onorant loc 332, reprezentând un salt de 40 locuri față de poziția ocupată cu un an în urmă.
Banca Comercială Română (BCR) a fost desemnată, în martie 2007, „cea mai bună bancă din România" ("Best Emerging Market Bank in Romania") de către specialiștii prestigioasei reviste economice americane Global Finance. Analiștii revistei, împreună cu reputați analiști din domeniul economic, consultanți bancari și membri ai conducerilor unor importante corporații internaționale, au selectat cele mai bune bănci din 22 de țări din Centrul și Estul Europei, în cadrul unui studiu complex care a vizat piețele emergente din întreaga lume .

CAPITOLUL I

BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ ÎN CADRUL

SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

Scurt istoric al Băncii Comerciale Român

Bănca Comercială Română își înscrie numele pe lista băncilor comerciale nou create și reorganizate după 1989 . Ea este o instituție specială, ce pote fi considerată o bancă nouă pentru că actul său de naștere poartă data de 1 noembrie 1990 , dar în acelaș timp , prin activitatea pe care o desfășoară în cadrul Băncii Naționale din care se desprinde , este de o potrivă o bancă cu tradiție in domeniul bancar. În afara unui act de identitate , unei bănci îi mai sunt necesare un sediu central , o rețea de unități , personal sufficient , capital , clienți și o gamă adecvată și tentantă de produse și servicii utile pentru acești clienți .

Conducerea Băncii Comerciale Române a reușit să aducă banca la parametrii deja cunoscuți pe plan intern și internaționl. În pofida greutăților întâmpinate , B.C.R. bine condusă, a devenit astăzi una din cele mei puternice și prestigioase bănci românești .

În 1990 , B.C.R. pleacă la drum cu un colectiv de 5300 de angajați și 100 unități în rețea , cifre care se dublează în primii 5 ani de activitate .

Evoluția capitalului este poate cel mai important criteriu de apreciere a forței financiare a băncii. La un capital social subscris de 12 miliarde de lei în 1990, încep să se adauge fondurile constituite , adică , capitalul total crește în primii 5 ani de activitate la 577 miliarde lei .

La experiența acumulată se adaugă o altă , nouă , urmare a extinderii operațiunilor, specifice tranzacției și economiei de piață . În acest interval de timp , banca s-a dezvoltat atât prin creșterea gamei de produse și servicii bancare pe care le-a oferit până acum clientelei sale , cât și prin asimilarea rapidă a unora noi , din care sunt de menținut :

-extinderea creditării pe termen mediu și lung pentru investiții ;

-acordarea de credite în valută ;

-deschiderea de conturi în valută pentru personae fizice șijuridice și efectuarea de operațiuni de schimb valutar ;

-derularea operațiunilor de decontare , în numele clienților , a activităților de comerț exterior .

Iteresul clienților de toate categoriile pentru colaborarea cu B.C.R. , evoluția acestei clientele contribute în final la completarea imaginii despre bancă .

Unul din elementele calitative , de marcă , adăugat de bancă îl constitue activitatea internațională .

Independența dintre piețele interne și externe a făcut necesară adaptarea sistemului de lucru al bănci la practicile bancare internaționale . În present foarte multe societăți comerciale își derulează afacerile proprii de comerț exterior prin rețeaua B.C.R. , și apelează la întreaga gamă de servicii specifice acestor operațiuni.

Scurta și bogata istorie a Băncii Comerciale Române recunoaște ca realizare deosebită pașii făcuți în domeniul informatizării . În 1990 , toate lucrările bănci erau executate fără o tehnică de calcul adecvată ,iar astăzi banca utilizează cele mai moderne echipamente din domeniul tehnicii de calcul , care permite o mare flexibilitate și dinamică a operațiunilor effectuate . Prin aceasta s-a obținerea funcționalități aplicaților informatice destinate operațiunilor valutare , banca dispunând în prezent de un system modern de realizare în timp real a tranzacților internaționale care oferă facilități de generare ,transmitere și reconciliere a mesajelor SWIFT.

Calitatea resurselor a reprezentat condiția esențială a tuturor succeselor obținute până în prezent și din acest punct de vedere , lucrătorul de bancă se va plsa mereu înaintea orcărui alt factor important care poate condiționa viitorul B.C.R.

Un aspect fundamentalal oricărei economii de piață este ca diferite firme operează și concurează pe aceași piață pentru aceași consumatorii. În cazul băncilor ,cest lucru asigură clienților posibilitatea alegerii băncii cu care vor face afaceri. În cele din urmă ,supraviețuiesc băncile care servesc cel mai bine necesitățile pieței și ale clienților . Într-o economie de piață și băncile ,ca orice societate comercială , își realizează venitul în “ arena pieței “ .

Prezentarea activității Băncii Comerciale Române

Este foarte greu de prezentat activitatea unei băncii cum uste B.C.R-ul , chiar dacă este vorba de mai mulți ani de funcționare .

Pentru Bănca Comercială Română , aceși ani sunt foarte intenși și reprezintă o ascensiune și dezvoltare rapidă , un process combinat cu acumulări cantitative și calitative , o cursă contra cronometru pentru un loc cât mai bun pe podium .

În primii 8 ani de accă se va plsa mereu înaintea orcărui alt factor important care poate condiționa viitorul B.C.R.

Un aspect fundamentalal oricărei economii de piață este ca diferite firme operează și concurează pe aceași piață pentru aceași consumatorii. În cazul băncilor ,cest lucru asigură clienților posibilitatea alegerii băncii cu care vor face afaceri. În cele din urmă ,supraviețuiesc băncile care servesc cel mai bine necesitățile pieței și ale clienților . Într-o economie de piață și băncile ,ca orice societate comercială , își realizează venitul în “ arena pieței “ .

Prezentarea activității Băncii Comerciale Române

Este foarte greu de prezentat activitatea unei băncii cum uste B.C.R-ul , chiar dacă este vorba de mai mulți ani de funcționare .

Pentru Bănca Comercială Română , aceși ani sunt foarte intenși și reprezintă o ascensiune și dezvoltare rapidă , un process combinat cu acumulări cantitative și calitative , o cursă contra cronometru pentru un loc cât mai bun pe podium .

În primii 8 ani de activitate , capitalurile proprii înregistrează o creștere de 362 de ori . Chiar dacă evoluția nu este pe măsura dorită , nivelul atins în prezent a permis băncii să se situeze , după clasamentul efectuat de revista “The banker” , pe primul loc între băncile românești și pe un loc apreciabil între primele 1000 de bănci din lume .

Banca Comercială Română s-a prezentat mereu c o bancă disponibilă pentru finanțarea economiei reale , pentru sprijinirea proceselor de restructurare și retehnologizare . În cadrul activității de creditare reținem următoarele aspecte mai importante :

-creditele au fost destinate cu prioritățile activităților productive , iar în cadrul acestora producției pentru export ;

-în acelaș timp au fost sprijiniți agenții economici care au prezentat cereri și programe de restructurare și retehnologizare ;

-dinamica creditului destinat clienților din sectorul privat a fost superioară creditelor totale angajate ;

-creditul în valută a luat o mare amploare în ultimii ani , în care banca s-a oferit să asigure o parte însemnată din resursele pentru importurile din economie ;

-au fost contractate importante linii de credit din străinătate destinate agenților economici ;

-B.C.R. a conceput creditul din punctual de vedere al clienților ca o sursă de finanțare necesară desfășurării , dezvoltării sau restructurării lor , iar pentru bancă reprezintă un plasament cu risc asumat în vederea obținerii unei eficențe mulțunitoare .

1.2 Activitatea internațională a Băncii Comerciale Române

Obiectul central al activității internaționale B.C.R. a fost acela de a încuraja și a favoriza exportul de produse românești și importurile destinate retehnologizării și restructurării capacităților industriale ,în scopul unei cât mai bune daptări a producției societăților comerciale din țară la cerințele pieței interne și externe .

Întrucât marea majoritate a societăților comerciale din industrie este clientă a B.C.R. și operațiunile de import-export se derulează în consecință prin unitățile acestei bănci .

Prezența Băncii Comerciale Române în economie , în general și în industrie , în special în domeniul comertului exterior se derulează prin doua grupe mari de activități:

-cele de procesare

-cele de acordare de credite în lei și în valută destinate exportului , producției de export și importului.

Activitatea de creditare în valută a luat o mare extindere . În acest domeniu se utlizează curent creditarea în valută sub forma unor linii de credit revolving pentru importul de materii prime , materiale sau creditul pe termen mediu și lung pentru proiecte pentru care banca derulează alături de liniile de credit Banca – Banca , credite furnizor , credite compărător , operațiuni de forfating și factoring .

Banca este angajată și în alte activitati bancare , care decurg din utilizarea unor împrumuturi BIRD sau a angajamentelor bancare între firme și bănci străine și românești de livrări reciproce în compensație , operațiuni generate în principal de importul de materii prime și exporturi de produse românești.

Direcția Relații Internaționale prin serviciile sale de relații de corespondent bancar și organisme financiare internaționale facilitează legaturile B.C.R. cu alte instituții financiare din întreaga lume . Aceasta directie are ca obiectiv major ca banca să deruleze operațiuni optime pentru clianți , atrăgând și oferind produse și servicii financiare cât mai avantajoase .

Prin poziția pe care o ocupă ca prima instituție bancară în România , numarul opt în Europa Centrală și de Est , numărul 213 în Europa și numărul 558 în lume , Banca Comercială Română reprezintă la ora actuală una dintre cele mai mari instituții care oferă și prestează servicii financiar – bancare integrate pentru clienții nebancari și bancarii.

Direcția Relații Internaționale lucrează în strânsa cooperare cu direcțiile de decontări , Trezorerie , Piețe de Capital , pentru a promova serviciile B.C.R. și a atrage facilitate de la bancile partenere .

Concluzia care se desprinde din experiența de activitate a băncii este aceea că pe fondul situației generale a societăților comerciale și instituțiilor care au colaborat și colaborează cu B.C.R.-ul , balanța clienților veniți și a celor plecați înclină permanent în favoarea clienților nou veniți .

O evaluare atentă a perspectivei următorilor ani , duce la concluzia ca relațiile B.C.R. cu clientela sa se vor extinde , prestațiile vor fi mai diversificate și mai bune calitativ , ceeace va determina o creștere în continuare a numarului de clienți și a conturilor deschise la unitățile proprii .

1.3 Structura organizatorică și politica Băncii Comerciale Române în domeniul calității.

Banca Comercială dispune de o structură organizatorică specifică , este un element de organizare propriu ce servește atât derulării nemijlocite a proceselor bancare cât și înfăptuirii managementului acestuia .

Rețeaua de unități a băncii este formată din 292 unități , dintre care :

41 sucursale județene , în orașele resedință de județ;

251 alte unități amplasate pe întreg teritoriu României ;

Încă în 1997 s-a stabilit că vor privatiza cinci bănci cu capital de stat unde intră și Banca Comercială Română .

Prin noul Act Constitutiv , supravegherea , administrarea și coordonarea activității băncii sunt delegate de acționarii unui Consiliu de Supraveghere format din șapte membrii , cinci propuși de către APAPS și doi de către reprezentantii celor cinci Societăți de Investiții Financiare . Sediul central este la București Bd Regina Elisabeta Nr 5 cod poștal 030016 , setor 3 , telefon : 312 61 85 , fax : 312 61 85 , cod SWIFT : RNCB RO BU , email [anonimizat].

Adevărata valoare a băncii o constitue personalul implicat și loial , dând dovadă de competență și dynamism . Personalul băncii participă sistemetic la cursuri de pregătire în domeniul calității.

Se poate spune că unii clienți nu sunt în totdeauna conștienți de ce au nevoie sau nu cunosc toate serviciile care le poate oferii banca . De aceea , personalul băncii joacă un rol important. Aceasta reprezintă interfața clientului cu banca , și are un rol important în a evelua necesitățile clientului și de a asigura informația adecvată despre produsele și serviciile băncii .

Politica băncii în domeniul calității este realizată prin sistemul de management al calității documentat și implementat , compatibil cu ISO 9001:2000

Scopul politicii băncii în domeniul calității este acela de a asigura satisfacerea cerințelor și așteptărilor clienților prin :

furnizarea de produse și servicii bancare de calitate ;

creșterea competenței profesionale a angajaților ;

management performant la toate nivelurile .

Obiectivele stabilite în domeniul calității sunt :

-creșterea flexibilității băncii în furnizarea cu operativitate de produse și servicii în concordanța cu nevoile și așteptările clienților ;

-construirea unui parteneriat durabil și prietenos cu clienții ;

-inplementarea sistemului de managemental calității proectat și documentat conform cerințelor standardului SR EN ISO 9001:2001 .

Calificarea personalului băncii , perfecționat în mod sistematic prin intermediul diferitelor forme de pregătire garanția realizării obiectivelor propuse , obiectivul permanent al băncii fiind înbunătățirea continuă a calității .

Fiecare agent al băncii este responsabil de calitatea propriei munci care influențează satisfacția clienților și implicit rezultatele financiare ale băncii . Acest efort vine în sprijinul realizării obiectivului strategic al băncii , de menținere și consolidare a poziției de lider pe o piață concurențială în plină dezvoltare , managementul la cel mai înalt nivel fiind direct implicat în creșterea eficenței sistemului calității.

1.4Clienți , tipuri și categorii de clienți ai Băncii Comerciale Române

CLIENȚII B.C.R.

Astăzi , clienții au devenit mult mai informați despre ce trebue să le ofere piața necesitatea calității serviciului este o problemă reala pentru furnizorii de servicii financiar-bancare . Băncile trebue să monotorizeze nivelul serviciului și să se asigure că acesta este suficent de ridicat pentru a capta interesul clientului pentru oferta bancară .

Calitatea servicilor și continuitatea în oferte de produse și servicii vor ajuta la creșterea fidelității clienților , aceștia fiind astfel mai puțin tentați să evalueze alternative utilizării servicilor concurenței .

În anul 1950 a avut loc orientarea pe client , ceea ce a însemnat concentrarea pe cerințele clienților . Grija principală era de a identifica necesitățile și dorințele clienților , astfel înteprinderile să vină în întâmpinarea acestora la cel mai înalt grad de satisfacere a clienților .

Conceptul susține că soluția atingerii de către o organizație a obiceiurilor proprii constă în determinarea nevoilor și dorințelor clienților vizați și în furnizarea satisfacției așteptate într-un mod mai eficent și mai operativ decât concurența . Deci anul 1950 reprezintă momentul introducerii acestui concept și în domeniul bancar , odată cu dezvoltarea sectorului terțiar .

Clienții sunt cei ce apelează la serviciile băncilor , dar mai întâi trebue să-I cunoaștem mai de aproape . un client este o persoană fizică sau juridică care beneficiază sau va beneficia de servicile băncii , cum ar fi , de exemplu cei ce apeleză la o bancă pentru a schimba valută . Clientul este cel care are cont la bancă .

Nu există o definiție consacrată a “ clientului”. Se pot face însă câteva precizări despre clienți , precizări care nu vor ajuta să schițăm o definiție a clientului din punct de vedere al băncilor .

Clienții pot fi definiți după următoarele caracteristici :

-termenul de client presupune că este o persoană juridică sau fizică care are o relație de afaceri cu banca ;

-clienții apelează din când în când , la una din unitățile băncii , a solicita efectuarea de operațiuni ;

-clienții folosesc unele sau toate serviciile , produsele oferite de bănci .

Relația dintre bancă și client a fost definită prin lege . Aceasta se referă la îndatorirea băncii de a avea grijă de client și la responsabilitatea băncilor de a se asigura că sistemul și tehnologia folosită protejază atât banca însăși cât și proprii clienți .

În relația clasică și simplă care există între bancă și client este acea relație între debitor și creditor . Clientul poate fi creditor , iar banca debitor , reversal acestei situații se înregistreazâ în cazul în care clientul înprumută bani de la bancă . Banca nu este doar un păstrător al banilor , întrucât ea pote folosi fondurile în scopul unor afaceri , dar î-și asumă obligația de a restituii la cerere valoarea depozitelor .

Pentru a exista ca afaceri valabile , băncile au nevoie de clienți . Diferitele tipuri de clienți au cerințe diferite , în concordanță cu afacerile lor sau cu nevoile personale , oferind un potențial important pentru dezvoltarea activității bancare . Cerințele și nevoile clienților se pot schimba , după o perioadă de timp , în funcție de noile condiții existente în economie și societate . Pentru o bancă este avantajos să aibă diferite tipuri de clienți , întrucât astfel , va primii depozite și va acorda înprumuturi atât pentru afaceri cât și persoanelor particulare.

Ca urmare va valorificării de către bancă a potențialului de dezvoltare a activității , oferit de clienți , rezultă avantaje atât pentru bancă cât și pentru clien . Avantajele clienților pot fi considerate :

-siguranța privind depozitele păstrate la bănci ;

-dobânda primită pentru acestea ;

-faptul că sumele păstrate în conturile bancare pot fi restituite oricând , la cerere ;

-transferurile de bani de care pot benificia (în loc de a [urta asupra lor mari sume de bani în numerar ) .

prin satisfacerea nevoilor clienților și prin oferta de servicii performante , băncile își vor păstra clienții și vor fi în măsură să ofere noi servicii . Într-o economie de piață este un fapt bine stabilit că produsele bancare specializate sunt mai ușor de dezvoltat și utilizați de către noii clienți . Este , prin urmare important să se identifice diferitele tipuri de clienți și cerințe specifece acestora . Campanile vor avea nevoi diferite în funcție de natura și volumul afacerilor . O campanie mică , de exemplu , poate avea nevoi de împrumut pe termen scurt pentru a acoperii nevoile pentru servicii și producție . Marii investitori vor dorii să împrumute bani pentru invastiții în așa fel ăncât sâ-și extindă și să-și diversifice afacerea .

Nevoile persoanelor fizice , ce își deschid conturi personale , pot diferii în funcție de nivelul venitului și stilui de viață . În present acest tip de clienți , au o pondere scăzută în România , dar în perspectivă , numărul celor ce își deschid conturi personale ar trebui să crească considerabil .

Într-o economie de piață , clienții operează pe baza nevoilor lor și vor allege o anumită bancă , în funcție de servicile și avantajele oferite . Acest criteriu de opțiune va conduce un timp , la o industrie bancară dezvoltată în funcție de cerere . Presiunea exercitată de cliențțț cu diferite necesități și existența servicilor oferite și de alte instituții financiare , vor conduce la schinbări și înbunătățiri în sistemul bancar . În timp , ca urmare a faptului că băncile încep să-și înbunătățească strategiile , vor fi introduce noi produse și servicii bancare în consecință cu practica bancară internațională .

TIPURI ȘI CATEGORII DE CLIENȚI

Sunt identificate diferite tipuri de clienți care fac afaceri cu o bancă . Tipurile de clienti diferite au nevoi diferite . Pentru un bancher este deosebit de important :

-să recunoască diferite tipuri de clienți;

-să identifice tranzacțiile necesare pentru fiecare tip de client;

-să cunoască prevederile legale existente pentru diferitele tipuri de clinți.

Clienții pot fi împarțiți , din punct de vedere dupa statutul lor juridic in două categorii:persoane juridice și persoane fizice.Persoanele juridice pot fi , la rândul lor grupate in funcție de forma de proprietate , forma juridica de organizare si tipul de activitate economica(afaceri).Majoritatea conturilor din Romania sunt detinute de persoane juridice .

Persoanele juridice.

Modul de costituire al societaților comerciale este reglementat de legislație . În ceea ce privește , conturile bancare ale persoanelor juridice , trebuie precizat că fiecare bancă , pe baza prevederilor legii privind activitatea bancară și-a eleborat reglementări proprii privind deschiderea și operarea in aceste conturi . Aceste reglementări sunt intr-o continuă îmbunătățire , pentru a veni în întampinarea cererilor unei economii de piață in dezvoltare . Legile si actele normative se publică in țara noastră în Monitorul Oficial.În același timp este foarte importantă cunoașterea normelor interne ale băncilor .

Este important pentru bănci să știe dacă un client – persoană juridică reprezintă o societate comercială corect constituită din punct de vedere legal , înainte de a face afaceri cu el ; fiecare tip de societate comercială este supusa unor anumite reglementări.

Clienții persoană fizică.

Deși , așa cum am mai spus , clienții persoane fizice au încă o pondere redusă în ansamblul activitații bancare . În România există conturi destinate special acestei categorii de clienți . Pentru persoane fizice , deschiderea de conturi la o bancă presupune doar :

-cerere de deschidere cont ;

-prezentarea actului de identitate (cartea de identitate sau alte documente echivalente legal cu acesta pentru persoanele fizice române , sau pasaport pentruu persoanele fizice straine )

Un client – persoana fizică poate fi descris ca o persoană ce deține un cont bancar pentru uzul personal . Acest tip de clienți trebuie să respecte reglementările existente , iar bancherii trebuie să se asigure ca aceștia nu deschid și nu folosesc conturi bancare in scopuri ilegale . Persoanele pot deschide conturi doar in numele lor, cu posibilitatea ca titularii de conturii să împuternicească și alte persoane pentru semnatură in cont . În alte țări , conturile comune (deschise pe două nume ), sunt des întâlnite(de exemplu , în familie soțul și soția pot deschide un cont pe acelasi nume)

La capitolul persoane fizice băncile trebuie să-l aiba în vedere , vârsta persoanelor care doresc să deschidă un cont . Se are în vedere că persoanele foarte tinere ar putea să nu cunoască în totalitate toate consecințele anumitor tranzacții cu băncile și de aceea , asfel de persoane sunt protejate , spre a nu se trage foloase de pe urma lor .

De asemenea nu ar fi înțelept pentru bănci să se angajeze în acorduri de împrumut complexe cu persoane prea tinere . Chiar dacă legea nu este explicită în acest sens , băncile pot avea regulamente proprii referitoare la vârsta minimă a clienților . În România ca și în multe alte țări , începând de la vârsta de 18 ani persoanele fizice au capacitatea deplină de exercițiu , și ca atare , își pot exercita drepturile și pot să-și asume obligațiile corespunzătoare raporturilor juridice pe care le incheie .

Clienții care au fost admiși de bancă ca urmare a indeplinirii unor criterii , și care intră in relațiile normale și curente de afaceri cu B.C.R. , vor fi urmariți permanent în scopul constatării în ce măsură aceștia își mențin , își doresc sau își reduc performanțele inițiale . Astfel , pe parcursul derulării afacerilor și diverselor legături cu banca în situația clienților pot apărea următoarele posibilitați:

-clienții își mențin sau își sporesc calitățile de ansamblu care au fost probate prin criteriile de acceptare . Acești clienți se recomandă astfel ca find foarte buni , cu performanțe ridicate și , în aceste condiții , banca și unitațile teritoriale îi va aborda in continuare activ .

-clienții își modifică performanțele in sensul că înregistrează rentabilitatea scăzută , activele scăzută , activele imobilizate nu sunt într-o situație prea bună (prea mari) față de capitalurile proprii și sursele pe termen lung , apelează la puține produse și servicii bancare , indicatorii de clienți vor fi acceptați în continuare în mod pasiv și vor fi urmariți cu atenție și sprijiniți pentru a putea îmbunatați situația de ansamblu în care se află .

-clienții nu se mai încadrează în criteriile pentru care au fost acceptati , nu mai desfăsoară o activitate profitabilă , au o lichiditate și un grad de îndatorare sub nivelurile admise , activitatea și produsele lor nu mai sunt admise pe piață , în general au o situație determinată care nu promite a fi ameliorată în viitor .

Această categorie de clienți va fi cedată concurenței , sens în care printr-o atitudine care să nu lezeze relațile normale recomandate în general , dar care trebuie să fie fermă , banca nu va mai promova noi afaceri cu societățile din această categorie.

CAPITOLUL II

INSTRUMENTE DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR UTILIZATE

DE BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ

CU CLIENȚII SĂI

2.1 Oferta de produse a Băncii Comerciale Române

Banca Comercială Română a fost și rămâne disponibilă să ofere clienților săi toată gama de servicii cu specific bancar ce se practică pe piața internă . Paleta întreagă a activităților băncii , structura clienților săi și acoperirea tuturor zonelor geografice cu unități proprii îi dau acesteia caracterul de bancă universală . Oferta de produse și servicii devine pentru bancă principalul mijloc de menținere a cotei de piață cucerite și a interesului unui număr cât mai mare de clienți .

Banca are pachiete adecvate de produse , care trebuie să țină seama de caracteristicile și categoria clasei sale . Banca are în vedere companiile mari și clienții strategici , agenții economici cu activitate de export , înteprinderile mici și mijloci , activitatea de retail .

Banca are în vedere ca partenerii săi să beneficieze în primul rând, de produse și servicii de bază , (depozite , credite și garanții , decontări , consultanță) asigurând astfel principalele grupe de cerințe ale clienților pe termen scurt , termen mejlociu și lung .

Pentru anul 2000 servicile capătă prioritate , ele nu implică existența capitalului și reprezintă surse importante de venituri . De asemenea , rămâne prioritate finanțările și decontările externe , electronic banking-ul ,implicarea băncii direct sau indirect în tranzacționarea de titluri , administrarea de fonduri sau custodie . Toate produsele și sevicile bancare își au importanța lor , dar creditul rămâne principalul produs oferit de bancă .

Banca Comercială Română pune unn acent deosebit pe finanțarea economiei reale și pe sprijinirea procesului de restructurare prin abordarea de credite atât pentru importul de echipamente , tehnologie , materii prime și materiale , cât și pntru exportul de produse manufacturate .

Deschiderea și dezvoltarea pieței financiare din România și intrarea în circuit a noilor instrumente financiare cum sunt : cambia , biletul al ordin și cecul , sunt un bun prilej pentru bancă de a-și extinde activitatea în mod corespunzător și pentru a contracta noi relații cu partenerii săi de afacer .

Tipul de servicii oferite de bancă sunt foarte importante . În general băncile oferă două tipuri de servicii :

-serviciul “o singiră dată “ este tranzacție asigurată (procedura de valută străină) . persoana va venii la sucursală va procura valutăapoi va pleca , acesta este sfărșitul tranzacției ;

-serviciul “de relație “ la care clientul va utiliza serviciul respectiv în mod regulat (contul curent-clientul va deschide contul și-l va folosii pentru a depune și a depune banii) Cu ocazia folosirii unui serviciu se pot indica și altele care ar putea fi utile clientului . Acest tip de serviciu asigură perpetuerea relaților cu banca .Servicile de relații pot conduce adeseori clientul către achiziționarea mai multor servicii .

Ambele tipuri de servicii sunt importante pentru consolidarea relațolor cu clienții. Cu cât clientul are mai multe contracte cu banca și cu personalul acesteia cu atât va fi usor să-și evalueze necesitațile și să construiască relatia . Cunoașterea clientului de către bancă înseamna , adesea , că se pot anticipa unele din cerințele acestuia oferindu-i-se servicii adecvate înainte ca el să constientizeze unele necesități financiare . Se poate spune că unii clienți nu sunt întotdeauna conștienți de ce au nevoie sau poate nu cunosc toate serviciile pe care li le pot oferi o banca . De aceea , personalul băncii joacă un rol important . Aceasta reprezintă interfata clientului cu banca , și are un rol important in a evalua necesitățile clientului și de a asigura informația adecvată despre serviciile și produsele băncii . Astăzi , clienții au devenit mai informați despre ce trebuie să le ofere piața . Necesitatea calitații serviciului este o problemă reală pentru funizorii de servicii financiar – bancare . Băncile trebuie sa monitorizeze nivelul serviciului și să se asigure că acesta este sucient de ridicat pentru capta interesul clientului pentru o oferta bancară.

Calitatea serviciilor și continuitatea în ofertă de produse și sevicii vor ajuta la creșterea fidelitații clienților , aceștia fiind astfel mai puțin tentați sa evalueze alternativa utilizării serviciilor concurentei .

Într-un sector bancar profesional și competitiv , tendința Băncii Comerciale Române , rămâne de creștere contunuă a performanței financiare , lucru ce impune cu necesitate dezvoltarea ofertei de produse și servicii bancare , precum și imbunatatirea celor existente .

Economia de piața românească , în plina trasformare si dezvoltare a condus dispariția multor unitați de stat , mai mari consumatoare de credite . De asemenea , în prezent , tendința de piață monetară românescă , deci si pe piața interbancară , este de scadere a dobânzilor . Acest lucru ridică probleme băncilor comerciale în plasarea resurselor atrase.

Rând pe rând se va trece la lansarea unor noi produse și servicii solicitate de persoanele fizice :

eliberarea de scrisori de garanție ;

plata abonamentelor telefonice ;

energia electrică ;

credite nenominalizate pe termen scurt (până la 30 de zile) pentru plata unor chieltueli ocazionale de diverse evenimente din viața unei firme .

Unul din produsele solicitate îl reprezintă creditele î valută . Sunt solicitate de la persoane fizice , în principal , pentru achiziționarea de mici utilaje productive pentru lansarea unei afaceri sau pentru efectuarea de concedii în străinătete . Concomitent se va avea în vedere lansarea de servicii cunoscute sub denumirea de “private banking” , respectiv informații bancare despre contrile clienților , tipurile de operațiuni șiproduse bancare , plăți electrice etc..

Realizarea acestor obiective care vor sporii simțitor numărul clienților care vor apela la servicile băncii , va implica un volum mare de muncă și de date , informații și formularistici , care va impune existența unui sistem informatic pentru deservires modernă și rapidă a clienților băncii .

Va fi necesară și organizarea unor instructaje de profil cu personalul din sucursalele județene care vor răspunde mijlocit de promovarea acestor produse și servicii bancare . În funcție de evoluția acestei activități se vor elabora completări la instrucțiunile și normele existente , urmând să se transmită scrisori circulare în teritoriu pentru fiecare produs nou ce va fi lansat pe piață .

Realizarea acestor deziderate este posibilă , dar va fi nevoie ca cel puțin salariații băncii implicați în mod direct în aceste activități să facă efectiv o pasiune din ele , care în final va conduce la creșterea veniturilor băncii , deci și a celor ce deservesc banca .

Alinierea produselor și servicilor oferite de B.C.R. la standardele europene

Zona EURO a devenit o piață internă pentru acele bănci și instituțiicare operează în țările membre UE . Prin conturile “nostro” deschise în euro la 30 de bănci în zona EURO , și prin sistemul de tehnologie informațională pe care îl interesează , B.C.R. poate procesa la nivelul standardelor europene plățile clienților și ale băncilor partenere , oferind produse și servicii de cea mai bună calitate .

Prin relațile de corespondent cu băncile care operează în zona EURO , B.C.R. poate canaliza cele mai eficiente plăți către Europa . Prin afilierea sa alături de băncile din Germania ,Italia , Frența , OBA sau la sistemele naționale de decontări a acestor țări , B.C.R. poate satisface cerințele diversificate de plată ale clienților săi , atât pentru plăț mari cât și pentru plăți de volume mici . BCR poate oferii clienților săi o procesare eficientă , promptă a euro-plăților din toată țara printrun canal de plecare . BCR cooperează cu băncile din Grupul –Heathrow-un grup neoficial de bănci vestice create în vederea pregătirii procedurilor pentru decontările în euro . Aceste bănci transmit băncii noastre orce noi reglementări privind decontări conform datei de valută și mai buna gestionare a fondurilor din conturile de corespondent .

Înțelegerea pe care BCR o are cu băncile din UE permit ca cecurile exprimate în euro sau în alte valute să fie creditate rapid și eficient în conturilede corespondent sau via EBA .

Decontările documentare reprezintă o activitate prioritară pentru BCR . Prin rețeaua sa internă și externă de unități în principalele centre financiare di UE , banca este angajată să asigure angajaților săi servicii tehnologie șr sprțe competitive pentru gestionarea acreditivelor , confirmărilor , avizărilor , transferurilor , scrisorilor de garanție emise și primite precum si a operațiunilor incasoo .

BCR pune la dispoziția clienților săi un serviciu bancar modern “caseta de valori” prin intermediul căreia se pot păstra în condiții de siguranță deplină :

-titluri și hârtii de valoare (acțiuni ,obligațiuni etc.);

-bilete de bancă ;

-obiecte de artă , colecții numismatice etc. ;

-bijuterii ;

-documente de valoare și înscrisuri oficiale (testamente , manuscrise );

-obiecte fără valoare determinată .

Prin serviciul “multi cash” , BCR oferă clienților săi confort și flexibilitete în relația cu banca .

Avantajele folosirii acestui serviciu sunt multiple : plătiți un abonament diferențiat corespunzător serviciului de care aveți nevoie ,confortul și economisirea timpului beneficiind delegătura electronică cu banca la orice oră din orice colț al țării , etc.

BCR oferă cardul VISA în trei variante :

VISA CLASIC card de debit , enbosat , emis în lei pentru persoanele fizice , poate fi utilizat oriunde în țară și în lume ;

VISA BUSINES card de debit , embosat , emis în valută (USD) , destinat firmelor ai căror angajați călătoresc în străinătare , în interes de afaceri ;

VISA INTERNAȚIONAL card de debit , embosat , emis în valută (USD) pentru persoanele fizice , ce pot fi utilizate în lume și în țară .

Cecuri :

în valută ;

de călătorie AMERICAN EXPRES .

Certificat de trezorerie :

Oferă venituri mai substanțiale decât depozitele la termen , plasamentul minim fiind de 100 de milioane , cu o scadență variabilă în general de 3 luni .

Servicii de custuodie :

Oferă posibilitatea investirii surplusului de fonduri ale clienților , î pachiete de acțiuni , pe baza ofertelor publice , intermediate de societățile de valori mobiliare .

2.2 Instrumente de plată din categoria titlurilor de credit (cecul , biletul la ordin , cambia , cardul )

CECUL

Cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzator în aceste conturi. Disponibilul este creat printr-un depozit bancar din operațiuni de încasări sau prin acordarea unui credit bancar. Prin emiterea de file cec trăgătorul dispune de fondurile pe care le are la o societate bancară, trasul, acesta obligându-se să-i facă serviciul de casă. În acest scop, societatea bancară eliberează clientului său, trăgătorul, mai multe formulare necompletate, pe care acesta le va putea transforma în cecuri, în limitele disponibilităților proprii. (pct. 4 alin. Ultimo din Normele Cadru 7/1994)
Cu alte cuvinte, în cazul emiterii unei file cec, trăgătorul (cel care emite cecul) are la bancă (tras) un disponibil bănesc (provision sau acoperire). Disponibilul trebuie să existe prealabil emiterii cecului și să aibă cel puțin valoarea cecului, să fie, așa cum arată art.3 alin 2 din legea cecului, o sumă de bani lichidă, certă și exigibilă, asupra căreia trăgătorul are dreptul să dispunăprin cec.
Trăgătorul este obligat să mențină acoperirea până la încasarea cecului sau până la expirarea termenului legal de prezentare, nefiindu-i permis să-și blocheze contul.
Pentru ca o filă cec să fie considerată emisă, nu este suficientă completarea cecului pe formular, ci și predarea lui către beneficiar. Astfel, în literatura de specialitate se consideră că cel care semnează și ștampilează fila cec fără să o folosească în sensul de predare către beneficiar, nu a emis un cec în sensul legii.
Asta este sau, mai bine zis, ar trebui să fie situația când vine vorba despre o filă cec. Din pacăte însă, înșelăciunile cu file cec fără acoperire în contul bancar au crescut ca numar și au cauzat prejudicii tot mai mari, de la un an la altul.

Principala funcție a cecului este aceea de plată .Spre deosebire de cambie și biletul la ordin , cecul este plătibil numai la vedere și poate fi definit ca fiind un înscris prin care o persoană ( fizică sau juridică ) dă un ordin unei bănci să platească ( la vedere ) suma de bani înscrisă în cec , unei terțe persoane ( beneficiar ) .
Utilizarea cecului implică , din partea beneficiarului , verificarea existenței , în contul bancar, a sumei înscrise în cec .
Cecul este reprezentat de un formular tipizat. Utilizarea cecului este guvernată de legea din 1934.
Părtile implicate:
– trăgătorul este cel care ordonă plata, (persoana fizică sau juridică)
– trasul este întotdeauna o bancă, fie ca e banca la care trăgătorul are deschis un cont, fie că e una corespondentă,
– beneficiarul – persoana fizică sau juridică indicată de trăgător în favoarea căreia se va face plata.
Tipuri de cecuri:
A. După modul în care este trecut beneficiarul:
– nominative – situație în care beneficiarul este trecut în mod expres și cecul se achită numai acestuia, sunt transmise de obicei prin cesiune;
– la purtator – caz în care nu se mentionează expres numele beneficiarului, cecul putând fi încasat de orice persoană care îl deține,
– la ordin – se mentionează numele beneficiarului și mențiunea la ordin care dă dreptul acestuia să transmită cecul altei persoane prin gir.
B. După modul de încasare:
– cecuri barate- utilizate pentru plata într-un cont bancar al beneficiarului, (reprezintă cecuri de virament – neputând fi plătite în numerar), și în cazul cecului documentar, atunci când trăgătorul condiționează plata de prezentarea anumitor documente la bancă.
Bararea poate fi:
– generală – nu sunt mențiuni între cele 2 linii paralele și atunci banca nu poate plăti decât unei bănci sau unui client al sau și poate circula prin andosare,
– cecuri nebarate – și în cazul acestor cecuri se poate plăti în numerar la ghișeul băncii, sau în cont fără nici o restricție.
Exemplu de cec special – cecul certificat – este cecul care poartă el specificarea expresa a existenței provizionului la banca trasă.
Cecul de călătorie – cec cu valoare fixă imprimată pe formularul cecului. El este emis de bănci și vândut clienților pentru a înlesni lichiditățile în călătorii, pentru a înlocui cash-ul în deplasările în străinătate. Protecția acestui tip de cec se asigură prin semnatură.

Circuitul cecului

Eliberarea carnetului de cecuri de către banca clientului ei (trăgătorul);

Trăgătorul cecului cumpără mărfurile de la vânzător (beneficiarul cecului) și

Trage cecul asupra băncii X (banca cumpărătorului / trasul);

Trăgătorul remite beneficiarului cecul tras asupra Băncii X;

Beneficiarul remite cecul la banca sa pentru încasare;

Banca beneficiarului (Banca Y) prezintă cecul la Banca X;

Banca X achită cecul și stinge creanța.

Etapele procesării prin compensare a cecului

În baza unui disponibil constituit la banca sa, trăgătorul primeșe de la aceasta un carnet de cecuri;

Între trăgător – în poziție de cumpărător – și beneficiar – în poziție de vânzător – se încheie un contract având ca obiect active transferate;

Trăgătorul emite cecul prin care dă ordin băncii sale să plătească la prezentare posesorului său, suma de bani înscrisă pe cec;

Beneficiarul cecului îl remite spre încasare băncii sale;

În cadrul ședinței de verificare a instrumentelor de plată de debit, banca beneficiarului prezintă băncii trase cecul spre verificarea disponibilului din contul trăgătorul și pentru acceptarea plății;

Trasul verifică disponibilul și, în cazul acceptării, debitează contul trăgătorul. Banca trasă comunică băncii beneficiarului informațiile privind acceptarea la plată a cecului;

Banca beneficiarului introduce scriptic cecul în compensare;

După procesarea cecului prin compensare, banca beneficiarului creditează contul clientului său cu suma înscrisă pe cec;

În structura complexă a mijloacelor de plată un loc bine definit revine cecului, considerat a fi în raporturile comerciale și necomerciale principalul instrument de plată de debit (deoarece inițiativa plății aparține celui care urmează să primească anumite bunuri sau să i se presteze anumite servicii, respectiv debitorului) și presupune, o instrucțiune de plată adresată de aceasta băncii sale.
Cecul este cel mai utilizat instrument de plată în principal de titularii de conturi bancare, iar conceptul de CEC are o mulțime de definiții. Teoria bancară a atribuit cecului mai multe accepțiuni, însă din punct de vedere practic, operațional cel mai sintetic concept este urmatorul:
Cecul reprezinta un înscris prin care titularul unui cont deschis la o bancă, numit trăgător, dă ordin necondiționat acestei bănci, denumită tras să achite din contul său, la o anumită dată sau la prezentare, suma înscrisă pe cec unei terțe persoane sau însuși trăgătorului aflat în calitatea de beneficiar al sumei. Titularii de depozite utilizează cecurile, în mod frecvent pentru achitarea mărfurilor cumparate, fapt ce le atribuie și rolul de instrument de credit.
Deci, cecul este atât titlu de credit cât și instrument de plată. Calitatea sa de titlu de credit are la bază urmatoarele considerente:
– emiterea cecului precede operația de acordare a creditului, atunci când creditul acordat se utilizează ulterior pentru efectuarea unor plăți pe bază de cec;
– cecul se folosește în procesul de rambursare a creditului, deci servește unei operații propriu-zisă de creditare;
– cecul a apărut și s-a dezvoltat odată cu apariția și dezvoltarea sistemului bancar, îndeosebi cu apariția și dezvoltarea bacnotei;
– cecul înlocuiește bacnota îndeplinind funcțiile monetare ale acesteia de mijloc de circulație și de plată.
Parțile implicate în emiterea unui cec sunt:
– trăgătorul, este persoana care emite cecul.Aceasta, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o bancă, dă ordin necondiționat acesteia, aflata în poziția de tras, să plătească la prezentare o sumă determinată de bani, unei terțe persoane sau însuși trăgătorului aflat în poziția de beneficiar.

-trăgătorul este cel care dispune plata și poate fi un cumpărător, beneficiar al unei prestații sau debitor într-o cauză dată și care prin emiterea cecului se achită de obligația de plată.
Pentru ca trăgătorul să poată emite cecuri,banca îi eliberează acestuia(clientul său), formulare de cecuri în alb,dacă acesta deține un disponibil corespunzător în cont și există rulaje în mod frecvent. Posesorul carnetului de cecuri,completează formularul, îl semneaza și îl predă beneficiarului care la rândul său îl va prezenta băncii sale pentru încasare.
– trasul, este persoana care efectuează plata din dispoziția trăgătorului. În ipoteza de tras nu poate apărea decât o banca sau o instituție de credit, de unde provine și denumirea de bancă trasă;
– beneficiarul, este persoana fizică sau juridică în favoarea căreia se face plata, urmare a faptului că a avut calitatea de vânzator de mărfuri, prestator de servicii sau creditor pentrutrăgător.Exista și situații în care beneficiar este chiar emitentul (trăgătorul) cecului.
Cecul, în calitatea sa de titlu de credit, prezintă o serie de trăsături cu ajutorul cărora se individualizează în ansamblul titlurilor de credit:
a) cecul este un titlu de credit cu trei calități:
– formal, deoarece legiuitorul i-a stabilit o anumită formă (este tipărit, este confecționat din hârtie specială);
– complet, adică cuprinde toate elementele necesare valorificării drepturilor ce decurg din el, drepturi ce nu sunt subordonate vreunei contraprestații;
– abstract, în sensul că nu cuprinde cauza sa, adică nu cuprinde faptul juridic din care se naște obligația;
b) cecul nu poate fi emis decât asupra unei societăți bancare, dar există cazuri în care cecul este tras și platibil în străinatate, acesta fiind valabil, chiar dacă trasul nu este o societate bancară;
c) cecul nu poate fi emis numai dacă trăgătorul are disponibilități în contul său;
d) în cazul cecului nu apar operațiile de acceptare de către tras, ci cel mult certificarea făcută de banca cum că trăgătorul are disponibilități în cont;
e) cecul este plătibil la vedere cu condiția ca plata să fie facută într-un termen expres prevăzut de lege.
Problematica cecului în România a fost reglementată, în condițiile economiei de plăți în anul 1934, odată cu reglementarea cambiei și biletului de ordin.
Elementele pe care trebuie să le conțină CECUL :
a) denumirea de cec înscrisă în titlu și exprimată în limba folosită la redactarea titlului.
b) ordinul necondiționat de plată a sumei înscrisă pe cec, este un element obligatoriu, iar în acest scop se utilizează fomula consacrată ,,plătiți în schimbul acestui cec…'', exprimată în limba redactării înscrisului. Ordinul trebuie să fie clar, precis și necondiționat și să se refere la plata unei sume de bani, menționandu-se suma în cifre și litere, precum și unitatea monetară în care se exprimă.
c) numele trasului, respectiv numele celui care trebuie să plătească și care în toate cazurile este o bancă sau instituție de credit.

Biletul la ordin :

Biletul la ordin este definit ca fiind acel înscris comercial (titlu de credit) prin care o persoană numita emitent sau subscriitor (debitorul) își asumă obligația personală și necondiționată să plătească pentru respectivul înscris unei alte persoane numite beneficiar (creditor) o anumită sumă de bani, la o dată fixă numită scadentă și într-un loc bine determinat.

Avantajul biletului la ordin rezidă în faptul că la scadență, biletul la ordin devine titlu excecutoriu. În plus, începand cu luna decembrie a anului trecut –o dată cu ultima modificare a Codului de Procedură Civilă, nu mai este nevoie de investirea cu formula executorie a biletului la ordin, acesta putând fi executat direct.

Legea nr. 58/1934 prevede mentiunile esențiale pe care trebuie să le cuprindă un bilet la ordin, și anume:

denumirea de bilet la ordin;

data emisiunii;

scadența;

menționarea obligație personale și necondiționate de a plăti suma de bani;

numele beneficiarului;

semnatura subscriitorului sau a emitentului;

locul de plată.

În biletul la ordin nu figurează numele trasului, deoarece trăgătorul și trasul se identifică cu persoana emitentului. Tot spre deosebire de cambie, care este creața la inițiativa creditorului, biletul la ordin este creat la inițiativa debitorului.Biletul la ordin poate fi transmis prin gir și poate fi garantat prin aval.

Dar cel mai important lucru este acela că, spre deosebire de ordinul de plată, efectuarea plății prin bilet la ordin are un mare avantaj și anume că la scadență, biletul la ordin devine titlu excecutoriu. Din punct de vedere practic aceasta însemnă că dacă debitorul nu și-a achitat datoria, creditorul poate să treacă la executarea silită a acestuia, eliminându-se faza îndelungată a judecății și obținerii unei hotărâri definitive care să fie ulterior investită cu formula executorie. Singura cale de atac împotriva executării biletului la ordin, opoziția la executare, poate fi intentată potrivit art.62 din Legea nr.58/1934 asupra acestuia în termen de 5 zile de la data primirii somației de executare de către debitor, iar nu de la data comunicării actului de procedură, cum este prevăzut în general.

Cu privire la emiterea biletelor la ordin fără acoperire în cont, se constată că, în cazul în care biletul la ordin nu este emis în condițiile prevăzute în art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934, sunt aplicabile dispozițiile acestei legi privitoare la gir, scadența, plata, acțiunea sau executarea cambială, regres în caz de neplată și protest, fapta neconstituind infracțiune, ci se situează în domeniul dreptului civil.

În cazul în care, însă, prin emiterea biletului la ordin fără acoperire creditorul este indus în eroare, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a cauzat acestuia o pagubă, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.

Astefel, Înalta Curte de Casatie și Justiție a stabilit prin decizia nr. 338 din 13 decembrie 2004 ca „Emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenței nu există acoperirea necesară, nu constituie infracțiune în lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzatoare conținutului constitutiv al unei fapte penale.

Când beneficiarul este indus sau mentinut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevarat faptul mincinos că exista acoperire în cont pentru încasare, în așa fel încât fără această eroare cel inșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune prevazută în art. 215 alin. (3) C. pen"

Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legatură în procesul creării sale două persoane: subscriitorul sau emitentul și beneficiarul. Titlul este creat de subscriitor sau emitent în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane, denumită beneficiar, care are calitatea de creditor. Într-un bilet la ordin plătibil la vedere sau la un anume timp de la vedere, se poate stipula că suma va fi producătoare de dobândă. În orice alt bilet la ordin această stipulațiune se socotește nescrisă. Cifra dobânzii va trebui să fie arătată în biletul la ordin; în lipsa acestei arătări, stipulațiunea se socotește nescrisă.
Dobanda curge de la data emisiunii biletului la ordin dacă o altă dată nu este arătată.
Scadența biletului la ordin poate fi:
1. La vedere;
2. La un anume timp de la vedere;
3. La un anume timp de la data emisiunii;
4. La o zi fixă.

Biletele la ordin cu alte scadente sau cu scadentele succesive sunt nule. Biletul la ordin la vedere este plătibil la prezentare: El trebuie prezentat spre plată în termen de un an de la data sa. Acest termen pot fi redus. Scadența la vedere, e socotită la data corespunzatoare din luna în care plata trebuie să fie făcută.
În lipsa de data corespunzătoare, scadența va fi în ultima zi a acestei luni.
• Dacă scadența este la un anume timp de la data emiterii, ea poate fi exprimată în zile, saptămâni, luni și ani de la data emiterii.
• Dacă scadența este fixată la începutul, la mijlocul sau la sfârșitul lunii, prin aceste termene se vor înțelege prima, a cincisprezecea sau ultima zi a lunii.
• Expresii ca “opt zile” sau “cincisprezece zile” se inteleg nu în sensul de o săptămână sau două, ci ca opt sau cincisprezece zile calendaristice efective.
• Dacă scadența este fixată pe luni, prin expresii ca “trei luni de la data…”, scadența se calculează fără a ține seama de variația numarului de zile calendaristice ale fiecărei luni. În cazul concret considerat, scadența are loc în ziua calendaristică corespunzătoare a lunii stabilite.
• Dacă un bilet la ordin este scadent la una sau mai multe luni și jumatate de la o anumită dată sau de la vedere, se calculează mai întai lunile intregi si apoi jumatatea.
• Dacă un bilet la ordin este scadent într-un anumit an sau peste un an sau peste un numar de ani, atunci scadența va fi în ziua și luna anului indicat, care vor corespunde numărului zilei și lunii emiterii.Când un bilet la ordin este plătibil la o zi fixă într-un loc unde calendarul este deosebit de acela al locului de emisiune, data scadenței se consideră făcută după calendarul locului de plată.

• Numarul de zile calendaristice, în cazul biletelor la ordin plătibile la un anumit termen de la data emiterii, nu se va socoti ca multiplu matematic de 24 de ore (ceea ce ar putea genera neregularități în cazul trecerii de la orarul de vară la cel de iarnă și invers). Posesorul unui bilet la ordin plătibil la o zi fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să o prezinte la plată, fie în ziua în care ea este plătibilă, fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează.Posesorul biletului la ordin plătibil la o zi fixă sau la un anume termen de la data emiterii sau de la vedere trebuie să ceară debitorului plata fie în ziua în care este plătibil biletul, fie în una din cele doua zile lucrătoare care urmează zilei plății.
• Dacă în intervalul celor două zile lucrătoare admise pentru amânarea plății peste ziua scadenței intervine o sărbătoare legală de o zi sau mai multe, numarul de zile reprezentând sărbătoarea legală se adaugă toleranței de două zile lucrătoare menționate.
• Posesorul biletului la ordin va prezenta titlul la scadență, la locul și adresa indicate pentru plată.
• Plata va fi cerută la locuința debitorului persoana fizică sau la sediul principal al debitorului persoana juridică.Nu va fi considerată ca o prezentare valabilă aceea făcută în stradă sau la bursă. O astfel de prezentare nu poate autoriza adresarea protestului pentru neplată.

• În cazul în care locuința sau sediul debitorului nu poate fi găsit, atunci posesorul trebuie să ceară plata la ultimul domiciliu cunoscut sau sediu al debitorului. În situația în care nici prin acest mijloc debitorul nu este găsit, atunci se va dresa un “protest în vânt”.

Cand biletul la ordin nu este prezentat spre plată în termenul fixat, orice debitor are dreptul de a consemna suma la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la altă instituție legal abilitata sa efectueze astfel de operațiuni, pe cheltuiala și riscul posesorului biletului la ordin, recipisa depunându-se la judecătoria locului de plată. Prin aceasta, debitorul se eliberează legal de obligația de plată pe care o avea față de beneficiarul biletului la ordin.

CANBIA

Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată folosit în activitatea comercială internă și internațională, care sub diverse forme și cu unele modificări funcționale se folosește și astăzi. Din punct de vedere istoric, cambia a apărut în China prin anii 500 – 600, apoi s-a extins în Italia. Comertul dintre Extremul Orient și Europa era mijlocit de arabi și italieni și cambiile au devenit un instrument de plată international pentru comercianți. Perfecționarea cambiei a dus la apariția bancnotei de hârtie prin anii 1600, care în principiu este tot o cambie, dar o cambie bancară. În țara noastră, primele informații scrise despre efectele comerciale datează de la începutul secolului al XVIII-lea, cambia fiind denumită “poliță”.
Pe plan internațional, cambia este reglementată de “Convenția cuprinzând legea uniformă asupra cambiei și biletului la ordin” si “Convenția menită să reglementeze anumite conflicte de lege în materie de cambie și bilet la ordin”, ambele din 7 iunie 1930 de la Geneva. În țara noastră, cambia este reglementată prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994 și de unele regulamente și norme emise de Banca Naționala a României.
Noțiunea de cambie vine de la un cuvant de origine italiană, cambio, care înseamnă schimb. Acest aspect apare normal, întrucât Italia era în acea perioadă țara cu cea mai dezvoltată activitate comercială și locul unde au apărut primele bănci comerciale.
CAMBIA CA INSTRUMENT DE PLATĂ
În normele bancare, cambia este definită ca un instrument de plată ce exprimă obligația asumată de un debitor de a plăți la vedere sau la scadență o sumă de bani în favoarea unui beneficiar. Într-o accepțiune mai concretă, cambia se poate defini ca un înscris formal, prin care trăgătorul dă o dipoziție necondiționată trasului de a plăti beneficiarului, la vedere sau la termen, o anumită sumă de bani. Ambele definiții reflectă esența procesului cambial, cea de a doua făcând însă referire și la cele trei părți implicate în procesul cambial, caracteristica de bază a cambiei care o deosebește de alte instrumente de plată. Cambia este mai puțin folosită ca instrument de plată, ponderea acesteia, fiind în țările dezvoltate din Europa de 1% – 3% din volumul plăților fără numerar iar în România sub 2% și se folosește sub anumite forme care diferă de cea inițială.
CARACTERISTICILE CAMBIEI
Cambia, ca instrument de plată are mai multe caracteristici principale, după cum urmează:
Titlu de credit. Cambia este în primul rând un titlu de credit cu o anumită valoare nominală. Furnizorul vinde marfa cu plata ulterioară, deci pe credit, urmând să încaseze la scadență contravaloarea mărfii și dobânda aferentă. În schimbul mărfii, cumpărătorul acceptă o cambie prin care se obligă să achite la scadență creditul comercial și datoria atașată. După cum se poate observa, cambia are la bază o tranzacție reală între doi parteneri care s-a transformat într-o creanță exigibilă. Tranzacțiile pot fi comerciale sau financiare, de unde și denumirea de cambii comerciale sau cambii financiare, ambele fiind în esență un titlu de credit.
Cesiunea de creanță. Caracteristica principală a cambiei care o deosebește de alte instrumente de plată este transferabilitatea acesteia, adică posibilitatea de a se schimba creditorul de mai multe ori, realizând astfel stingerea unor obligații în lanț cu același instrument. Astfel, creditorul inițial care este în posesia unui document de creanță asupra debitorului inițial are la rândul lui anumite obligații de plată către un creditor pe care le poate stinge prin predarea, sub semnătură, a cambiei. Creanța debitorului inițial rămâne valabilă ca sumă și termen, numai că datoria se va plăti noului creditor. În continuare, pot avea loc mai multe circuite, deci cambia se transferă de la un creditor la altul și implicit are loc transferul de creanțe sau cesiunea de creante. Aceasta calitate de transfer a făcut din cambie un instrument deosebit de util în relațiile comerciale și financiare, în special internaționale, și așa se explica extinderea și longevitatea acesteia în condițiile în care au apărut și alte instrumente de plată mai operative.

Negocierea. Cambia are o anumită valoare care este dată de valoarea mărfii vândute și dobânda aferentă până la data plății. Prin intrarea în circuitul comercial, cambia stinge unele obligații înainte de scadență acesteia și ca urmare în fiecare tranzacție are o anumita valoare care se poate negocia între parți în funcție de perioada ramasă până la scadență, nivelul dobânzii pe piața care va fi altul decât cel inițial și alte criterii specifice tranzacției comerciale și atitudinii parților. De regulă, cambiile negociate înainte de scadență au o valoare mai mică decât cea nominală și cele negociate după scadența o valoare mai mare, parțile având latitudinea să stabilească un pret convenit de comun acord.
Raspunderea solidară. O particularitate a cambiei o constituie faptul că toate persoanele care au avut calitatea de posesori ai cambiei, deci beneficiari temporari ai acesteia, răspund solidar în cazul neplății cambiei la scadență. Acesta este un principiu din dreptul cambial care a fost preluat de legislația internațională și legislațiile naționale.

Elemente obligatorii:

• denumirea de cambie în limba în care a fost redactat înscrisul;
• ordinul necondiționat de plată / de a plăti o sumă determinată exprimată în cifre șilitere;
•meletrasului;
• scadența, termenul de plată care poate fi exprimat ca dată calendaristică fixă la un anumit număr de zile de la data emiterii cambiei, de regulă 3o, 6o, 9o, 18o zile la vedere sau la un anumit interval de la prezentarea spre acceptare;
• locul efectuării plății;
• beneficiarul, numele și adresa;
• data și locul emiterii;
• trasul, numele și adresa;
• semnatura autografă a tragătorului cuprinzând numele de familie în întregime;
• elemente facultative, respectiv dobânda;

• domicilierea;
• mențiuni diverse, etc.

Raportul juridic născut de emiterea cambiei presupune acceptarea acesteia, trasul având ordin din partea trăgătorului să efectueze plata dar devine obligat cambial numai în momentul în care acceptă cambia. Prin acceptare, trasul devine debitorul principal, fiind obligat cambial solidar cu tragătorul, giranții, avaliștii. Acceptarea se face prin mențiunea pe cambie « acceptat » dar este suficientă și numai semnatura trasului. Acesta își ia sarcina să plătească iar ceilalți obligați cambial își asumă obligația de a face să se platească în mod efectiv, ei plătind numai dacă debitorul principal, trasul, nu își onorează plata.

Ca mijloc de plată, cambia poate servi pentru plata datoriei pe care tragătorul o are la beneficiar. De exemplu, tragătorul are de încasat o anumită sumă de bani de la tras dar are de achitat și o datorie față de o terță persoană, beneficiarul, înlocuind circulația banilor în numerar. Astfel, în loc ca trasul să plătească tragătorului și acesta să platească / achite datoria sa către beneficiar, tragătorul dă ordin trasului să plăteasca direct beneficiarului. Pe de altă parte, datorită faptului că trata la ordin poate fi transmisă prin gir, aceasta poate servi la acoperirea obligațiilor de plată între participanții la lanțul andosării. Astfel, beneficiarul unei trate care are o datorie față de un terț poate plăti cu trata andosând-o în favoarea creditorului său, care devine noul beneficiar al cambiei. Acesta poate să o utilizeze în același fel pentru plata propriilor datorii.
Avantajele cambiei. Limitele cambiei
Este emisă la initiativa exportatorului este supusă acceptării de către tras
materializează datoria importatorului este supusă riscului de pierdere, furt, falsificare
cerințe formale relativ simple mai ales în cazul formularelor standardizate oferite de bănci este lentă la încasare deoarece în această operațiune intervin mai multe bănci
permite trăgătorului să-și mobilizeze creanța elimină riscul de schimb precizează exact termenele de plată.

Cambia și biletul la ordin pot îndeplini următoarele funcții:
– funcția de instrument de plată – constă în faptul că , trăgătorul în cazul cambiei, sau emitentul, în cazul biletului la ordin, are de achitat o datorie față de o terță persoană – beneficiarul. Această funcție constă și în faptul că beneficiarul unui astfel de înscris, numit girant, poate să-l transfere prin gir unui creditor al său, numit giratar, ca plată a datoriei față de acesta, care, la rândul său, poate să-l transfere unei terțe persoane față de care are o datorie.
– funcția de titlu de garanție în cadrul garantării creditului pe termen scurt acordat, băncile comerciale pot cere debitorului să garanteze plata ratelor de credit, a dobânzilor și comisioanelor și prin emiterea unor cambii sau bilete la ordin având scadențele la termenele de plată ale ratelor, efecte de comerț care sunt girate în favoarea băncii și care sunt ținute drept gaj.
În unele țări, creditorii cer debitorilor să semneze cambiile pentru a se asigura de plata la termen a tranzacției. Plata cambiei va fi solicitată numai dacă nu se efectuează plata tranzacției. Adesea sunt luate cambii în alb, care vor fi utilizate numai în caz de neplată. Terții pot furniza de asemenea astfel de cambii sau pot avaliza cambiile date de debitor.
Cambia poate fi data în garanție pentru asigurarea unei alte creanțe pe care giratarul o are contra girantului, prin înserarea în gir a formulei “în garanție”, “valoare în gaj”, “valoare în garantie”. În această situație, posesorul cambiei poate exercita toate drepturile care decurg din titlu, chiar și în cazul în care creanța garantată prin gaj nu este exigibilă. Posesorul cambiei (giratarul) poate invoca aceste drepturi și impotriva girantului sau. în această situație, giratarul nu poate transmite cambia decât printr-un gir de procura.
Cambia girată în garanție, da dreptul giratarului să se despăgubească cu preferința din suma incasata in baza titlului, fata de ceilalti creditori ai debitorului girant care a dat cambia în gaj. Creditorul care ia în gaj o cambie nu devine un reprezentant al debitorului, ci continuă să aibă un drept autonom pe care îl exercită în propriul său interes.
-funcția de instrument de credit comercial – constă în facilitatea relațiilor de credit și se realizează prin asigurarea rambursării creditului acordat prin utilizarea cambiei sau biletului la ordin în cadrul unor modalități de plată cum sunt: acreditivul utilizabil prin cambii, scrisoarea comercială de credit, incasso-ul documentar contra acceptare. Prin mecanismul acestor modalități, vânzatorul, care livrează o marfă pe credit, devine în momentul livrării beneficiarul unei cambii sau al unui bilet la ordin prin care cumpărătorul se obligă să platească, la scadență, contravaloarea mărfii livrate, vânzatorul dispunând de o garanție suplimentară privind rambursarea creditului.
– funcția de instrument de credit bancar – constă în asigurarea unei mai rapide circulații a creanțelor, în sensul ca beneficiarul unei cambii sau al unui bilet la ordin poate obține, în schimbul transferului creanței reprezentate de acest instrument, o sumă de bani înainte de scadență. Principalele operațiuni prin care titlurile de credit îndeplinesc funcția de instrument de credit bancar sunt scontarea și forfetarea. Având în vedere ca aceste operațiuni se fac de către persoana care a acordat inițial un credit, finanțând astfel o persoană, aceste operațiuni apar privite din punctul de vedere al primei persoane ca operațiuni de refinanțare.
Cambia este unul din cele mai vechi instrumente financiare cunoscut și sub denumirea de "trata" sau "polițăa". Acesta a fost folosit începând de către comercianții arabi din secolul X.
Cambia este un înscris ce conține un ordin necondiționat dat de către o persoană (trăgător) unei alte persoane (tras), pentru a plati o anumita suma de bani la vedere sau la o anumita scadenta si intr-un anumit loc unei a treia persoane (beneficiar).
In comert cambia este folosita ca mijloc de plata, de garantie, de
creditare avand unele elemente obligatorii in continut in functie de tip.
Astfel un document inctocmit pentru folosirea acestui instrument financiar trebuie sa contina denumirea de cambie in limba in care a fost redactat inscrisul, ordinul reconditionat de plata sau de a plati o suma determinata exprimata in cifre si litere.
Data calendaristica fixa la un anumit numar de zile de la data emiterii cambiei. De regula 30, 60, 90 sau 180 de zile.
De asemenea este obligatoriu sa apara in inscris si tipul de cambie dorit. La vedere sau la un anumit interval de la prezentarea spre acceptare, locul efectuarii platii, beneficiarul cu nume si adresa, data si locul emiterii, trasul cu nume si adresa iar in final semnatura tragatorului cuprinzand numele de familie in intregime.
Elemente ce nu sunt obligatorii de completat ar fi dobanda, domicilierea
si alte mentiuni.
Prin acceptarea cambiei trasul devine debitorul principal fiind solidar cu tragatorul, girantii si avalistii. Acceptarea se face prin mentiunea
"acceptat" inscrisa pe cambie sau prin semnatura trasului ce isi ia
angajamentul de a plati iar ceilalti obligati cambial isi asuma obligatia de a face "sa se plateasca".
In cazul in care debitorul principal, trasul, nu isi onoreaza plata ceilalti obligati o vor face. Acest instrument financiar poate servi pentru plata datoriei pe care tragatorul o are la beneficiar sau are de achitat o datorie fata de o terta persoana inlocuind circulatia banilor in numerar.
Plata prin trata nu este una perfecta, deoarece acest instrument nu inlocuieste banii propriu-zisi. Obligatiile sunt stinse prin trata numai temporar, sub rezerva incasarii cambiei la scadenta de catre ultimul beneficiar.
Din punct de vedere al mijlocului de garantare, operatiile cu trata se
caracterizeaza printr-un grad ridicat de garantie oferit de mecanismul

CARDUL

Istoricul apariției și dezvoltǎrii cardului
Realizǎrile științifice din domeniul tehnologiei informaționale și telecomunicației digitale de date (IT&C), comunicațiilor prin circuite telefonice, cablu TV, fibrǎ opticǎ, satelit, telefonie mobilǎ, împreunǎ cu succesele miniaturizǎrii componentelor în construcția calculatoarelor (realizarea microprocesoarelor cu suprafețe reduse la câțiva mm pǎtrați) au condus la perfecționarea instrumentelor și modalitǎților de platǎ.
Anul apariției cardului este un subiect controversat, însǎ locul de origine este știut cu certitudine: Statele Unite ale Americii. Astfel, pe plan internațional s-au impus termenii din limba englezǎ: card sau plastic card (datoritǎ materialului din care a fost confecționat). În limba românǎ ultimul termen este foarte rar utilizat, predominând denumirile de card (termen reglementat de Banca Naționalǎ a României), cartelǎ de platǎ sau carte de platǎ .
Unii autori considerǎ cǎ în anul 1951 Franklin National Bank – New York a emis practic primele carduri din lume. Aceastǎ bancǎ specializatǎ în creditul de consum a lansat pe piațǎ produsul „Charge It” constând în emiterea unui bon valoric („scrip”). În schimbul acestuia deținǎtorii puteau realiza achiziții de la comercianții care acceptau sǎ participe la aceastǎ modalitate de creditare și care vindeau de regulǎ mǎrfuri de valori mici. Vânzǎtorii depuneau periodic la banca emitentǎ bonurile valorice și încasau contravaloarea mǎrfurilor vândute, iar banca transfera sumele de bani din conturile clienților în conturile comercianților.
Alți autori afirmǎ cǎ primul card de credit a fost emis în anul 1914, acesta atestând existența unor relații speciale între compania „General Petroleum Corporation of California”, salariaților ei și câțiva clienți selecționați. Ulterior, s-au constituit societǎți financiare specializate care permiteau deținǎtorilor sǎ-și procure anumite bunuri și servicii în domeniul turistic, transporturilor și cel hotelier. Astfel de societǎți financiare sunt Diner’s Club – 1949 și American Express – 1958 care au lansat cǎrți „multiservice” care împuterniceau un client sǎ aibǎ acces la numeroși comercianți.
Cǎrțile „multiservice” s-au dezvoltat foarte mult în cursul anilor 1970, când au avut acces la automatele bancare: distribuitoare automate de bancnote (bancomate) și ghișee automate (acestea permit retragerea de bancnote, cunoașterea situației contului titularului de card, unele permițând depuneri de numerar, efectuarea de viramente, comandarea unui carnet de cecuri, introducerea de ordine la bursǎ etc.)
Primele carduri bancare au apǎrut tot în S.U.A. în anii 1958-1959, astfel încât marile rețele de carduri își au originea americanǎ( De exemplu, VISA Internațional, Diners Club, American Express).
În anul 1958 s-au dezvoltat cardurile universale. Tot în acest an a fost creatǎ „Carte Blanshe”, care inițial a fost un card particular al corporației hoteliere „Hilton”. În 1964 First National City Bank (actualmente Citibank) a achiziționat „Carte Blanche”.
Pe 1 octombrie 1958 a fost emis primul card American Express, iar în 1959 aceastǎ companie deținea 32 mii de întreprinderi și peste 475 de deținǎtori de carduri. Succesul acestui card se explicǎ prin achiziția realizatǎ de aceastǎ companie(Universal Travel Card emisǎ de Asociația hotelurilor americane), dar mai ales prin rețeaua internaționalǎ ramificatǎ ce deservea cecurile „American Express” și mijloacele financiare imense care permiteau creditarea clienților.
În anii 1950 peste 100 de bǎnci americane au demarat propriile programe privind cardurile de credit. Cu toate acestea, extinderea cardului de plastic are loc in 1960 prin Bank of America care lansează produsul BANK AMERICARD (ulterior VISA International), care în 10 ani a ajuns la peste 20 milioane de utilizatori.
Pe mǎsura creșterii programelor de card majoritatea bǎncilor s-au confruntat cu un prim obstacol: caracterul local al deservirii cardurilor sale. Acest lucru a determinat câteva bǎnci concurente ai Bank of America sǎ își creeze propria Asociație interbancarǎ de carduri – Interbank Card Association (ICA). În anul 1969 ICA a procurat drepturile asupra cardului „Master Charge”.
Bǎncile care începuserǎ emiterea cardurilor s-au alǎturat celor doi concurenți de bazǎ apǎruți la începutul anilor '50 pe piața cardurilor bancare universale: NBI și ICA.
În octombrie 1976 Bank of America și Chase Manhattan au depus cerere pentru a deveni membri ai Asociației intrebancare de carduri pentru emiterea „Master Charge”-urilor.
Paralel cu dezvoltarea pieței americane a avut loc internaționalizarea operațiilor cu cardurile, care a început încǎ din anul 1951, odatǎ cu eliberarea de cǎtre Diner’s Club a primei licențe pentru utilizarea numelui și sistemului sǎu în Marea Britanie.
În aproximativ aceeași perioadǎ, Asociația britanicǎ de hoteluri și restaurante a început emiterea cardurilor de credit universale BHR. În 1965 acest sistem s-a unit cu Rikskort, concurentul sǎu suedez care aparținea familiei Wallenberg, și au înființat compania Eurocard International cu sediul în Suedia.
În Europa , prima lansare a unui card european a avut loc dupǎ 1967, în Franța, prin “Carte Bleu” . Acest card necesita semnǎtura clientului pe facturǎ, dupǎ care facturile se remiteau la bancǎ pentru încasare. Cele mai solicitate carduri pe plan mondial au fost VISA, MASTERCARD și EUROPAY.
În 1974 Interbank Card Association a ajuns la o înțelegere cu sistemul britanic Access Card care a condus la intrarea în Asociația Eurocard și la colaborarea dintre Eurocard și Asociația interbancarǎ de carduri americane ce emitea „Master Charge”.
Acest lucru a fost unul din factorii care au condus la schimbarea denumirii de cǎtre NBI, în 1976, din „Bank Americard” în „VISA”. Analog, în 1980, ICA și-a redenumit cardul „mai internațional” în „MasterCard”.
Lǎrgirea colaborǎrii cu MasterCard și încheierea de înțelegeri cu companiile Cirrus și Maestro au permis Eurocard-ului extinderea gamei de servicii oferite clienților datoritǎ cardurilor pentru ridicarea numerarului în bancomate. La sfârșitul anului 1992 a luat ființǎ Europay International, din unirea Eurocard-ului International cu sistemul de plǎți Eurocheck.
Deși cardurile au început sǎ fie folosite începând cu 1960 în țǎrile vestice, abia dupǎ douǎ decenii s-a extins utilizarea lor, ele fiind percepute ca „instrumente preferate pentru derularea plăților de valori mici inițiate de persoane fizice deținătoare de conturi bancare, care formează în țările avansate o parte importantă a clientelei bancare”.
Prin intermediul cardurilor bǎncile au reușit sǎ atragǎ persoanele fizice cu venituri modeste, care au vǎzut în aceste instrumente o posibilitate de a obține credite de mǎrimi relativ mici, dar care le asigura plata unor datorii curente. Datoritǎ avantajelor deținute cardul este utilizat din ce în ce mai mult de cǎtre întreprinderile mici și mijlocii .

Tipuri de carduri :

Cardul de credit reprezinta un imprumut, aflat permanent la dispozitia clientului. Suma maxima care poate fi obtinuta cu ajutorul cardului este numita de banci – limita de credit. Aceasta scade pe masura ce banii sunt utilizati si se reintregeste o data cu rambursarea.

Cardul poate fi folosit de client dupa cum doreste. Acesta poate efectua diverse plati la magazinele care accepta cardurile sau, pur si simplu, poate retrage numerar de la bancomate.
Prin natura sa, cardul de credit este, insa, un produs destinat facilitarii platilor la comercianti si, mai putin, utilizarii in scopul retragerii de numerar de la bancomate.

Diferentierea se observa in mod evident. Trebuie doar sa luam in calcul nivelul net superior al comisioanelor la retragerea de numerar in comparatie cu cardurile de debit. In plus, majoritatea bancilor percep dobanzi pentru sumele retrase in numerar de pe cardurile de credit, din momentul efectuarii operatiunii.

La inceput, utilizarea cardurilor de credit emise de institutiile de credit romanesti a fost limitata, in majoritatea cazurilor, la teritoriul national. In prezent, insa, aproape toate cardurile de credit emise sub sigla Visa, MasterCard sau American Express pot fi folosite si in strainatate.

Cu ajutorul unui card de debit poti avea acces oricand la banii proprii din contul de la banca. Contul de card nu este insa intotdeauna identic cu contul curent. Tendinta pe piata romaneasca este ca bancile sa unifice aceste doua conturi, astfel incat cardul sa aiba acces direct la contul curent. Acest lucru permite un control mai bun al veniturilor, deoarece toti banii stau intr-un singur cont, iar accesul la ei se face atat la ghiseu (prin retragere de numerar), cat si prin intermediul cardului.

Majoritatea romanilor au facut cunostinta cu cardul de debit atunci cand angajatorul a decis sa plateasca salariile pe card. In acelasi timp, au aparut si cozile la bancomate in ziua de salariu, in virtutea obisnuintei de a tine banii in casa. Insa, banii sunt mult mai in siguranta pe card decat in portofel. De exemplu, daca vi s-a furat portofelul nu mai puteti recupera banii. In schimb, daca ati pierdut cardul, banii din cont sunt in siguranta. Cardul nu poate fi utilizat pentru retrageri de numerar fara codul PIN, pe care il stie doar persoana care il detine. Trebuie doar sa solicitati blocarea cardului la banca si emiterea unuia nou si se poate avea din nou acces la banii din cont.

Cardul de debit are insa de oferit mult mai mult decat retragerea de numerar. Cea mai importanta functie a sa este plata cumparaturilor la comercianti. Cum se efectueaza o astfel de tranzactie ? Vanzatorul trece cardul printr-un dispozitiv denumit POS, dupa care va solicita, in cele mai multe cazuri, sa introduceti codul PIN pentru a valida tranzactia. Dupa ce tastati codul, aparatul confirma daca aveti bani in cont si elibereaza o chitanta in doua exemplare. Verificati suma inscrisa, semnati ambele chitante,

Cardul cu cip este un card bancar – de credit sau de debit – care are incorporat un microcip. Acesta a fost conceput pentru a conferi tranzactiilor cu carduri mai multa siguranta si rapiditate, dar si pentru a oferi posesorilor de carduri si comerciantilor mai multe beneficii. 

In prezent, majoritatea cardurilor emise de bancile romanesti sunt cu banda magnetica, insa tot mai multe institutii de credit incep sa emita instrumente de plata cu cip.Tranzitia la cip este un proces care se face, insa, si prin pastrarea vechii tehnologii, in sensul ca noile carduri sunt de tip hibrid: au atat o banda magnetica, cat si un cip.

In acest fel, noile carduri pot fi folosite la toate punctele de acceptare. Daca un comerciant nu are un terminal care sa citeasca cipul sau cand tranzactia nu se poate efectua prin intermediul cipului, atunci tranzactia se va face cu ajutorul benzii magnetice. 

Bancile autohtone sunt in faza de finalizare a procesului de migrare la tehnologia cu cip. Majoritatea bancomatelor si terminalelor POS sunt adaptate acum pentru a recunoaste cipul.

Procesarea tranzactiilor cu cip se face potrivit unor standarde comune adoptate de Europay, MasterCard si Visa, denumite pe scurt EMV.Pastrati un exemplar si operatiunea s-a incheiat.

Cardurile premium reprezinta o categorie privilegiata de instrumente de plata care sunt acordate clientilor cu venituri ridicate. Limita de credit este mult mai mare si poate ajunge pana la 100.000 euro, fata de numai 5.000 euro, cat ofera in general cardurile de credit standard. Bineinteles, limita de credit acordata fiecarui client se stabileste in functie de capacitatea proprie de rambursare.

In mod normal, gama premium este asociata cu un statut social mai inalt, oferind pe langa acces la o linie de credit si o serie de beneficii si servicii suplimentare. Si cu cat tipul de card premium este mai exclusivist, cu atat gama de servicii auxiliare intra mai mult in zona de lux. In general, aceste carduri sunt destinate clientilor care calatoresc frecvent in strainatate, care pot fructifica la maximum toate facilitatile oferite: de la asistenta si asigurari pentru calatorie si pana la accesul in hoteluri de lux si cluburi private din intreaga lume.

Bancile recomanda cardurile premium in special oamenilor de afaceri, managerilor de companii si persoanelor care doresc sa-si evidentieze statutul social inalt. Cardurile premium au devenit tot mai mult un simbol al puterii financiare.

Cardul :
Cardul bancar , larg utilizat in SUA ( inca din anii 50 ) a cucerit si Europa , mai ales in cepand cu anii 80 .Se prezinta sub forma unei cartele din plastic , dimensionata dupa formatul unei carti de vizita 1 .
Cardul are inscris pe el :
– denumirea si emblema emitentului( o banca ) ;
– datele de identificare ale titularului

2.3 Instrumentele de plată de credit (ordinal de plată)
ORDIN DE PLATĂ

Modalitatea cea mai simpla de realizare a unei plati si reprezinta o dispozitie neconditionata data de emitentul acesteia unei banci receptoare de a plati unui beneficiar o anumita suma de bani, la o anumita data. Pe circuitul ordinului de plata de la platitor la beneficiar, se pot interpune mai multe banci, acestea efectuand succesiv operatiuni de receptie, autentificare, acceptare si executia ordinului de plata. Ordinul de plata trebuie sa indeplineasca cumulativ conditiile: banca receptoare dispune de fondurile reprezentate de suma inscrisa in ordinul de plata, fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin incasarea acesteia de la emitent; dispozitia sa nu prevada ca plata trebuie facuta la cererea beneficiarului.

Biletul la ordin este, ca si cambia, un titlu de credit utilizat ca instrument de plata, dar, spre deosebire de aceasta, reprezinta angajamentul unui debitor (numit emitent) de a plati o suma unui creditor (numit beneficiar) la un anumit termen sau la prezentarea acestuia.
Din definitie rezulta ca, in comparatie cu cambia, biletul la ordin presupune implicarea numai a doua persoane: emitentul, care in comertul international este importatorul si beneficiarul, care este exportatorul .
Circuitul biletului la ordin
1. in cadrul unui contract comercial international, importatorul emite biletul la ordin in favoarea exportatorului
2. exportatorul prezinta la plata biletul la ordin si importatorul il achita.
In unele tari, cum ar fi Germania, Austria, Elvetia si Spania, jurisprudenta defineste cambiile si biletele la ordin ca având o “natura abstracta”. Conceptul se refera la faptul ca drepturile si obligatiile rezulta numai pe baza instrumentului insusi, acesta functionând independent de valabilitatea tranzactiei care sta la baza sa. Exceptia o constituie dobândirea efectului de comert de catre detinator prin rea-credinta, dar partea obligata trebuie sa dovedeasca acest lucru.
biletul la ordin – instrumente de plata si credit pe termen scurt cu rol de garantare a platilor in afacerile economice internationale
Plata prin utilizarea cambiei si biletului la ordin se numara printre cele mai vechi tehnici de plata, oferind un grad de securitate ridicat partilor implicate. Din punct de vedere economic, factorii determinanti care au dus la crearea cambiei si biletului la ordin au fost: marea densitate de monede, nesiguranta transporturilor si interzicerea exportului de capitaluri.
Dezvoltarea importului si exportului a dus la utilizarea tot mai larga a efectelor de comert externe. in special in Vestul Europei, cumparatorii obisnuiesc sa semneze astfel de instrumente, care pot fi scontate ulterior de vânzator la banca sa.
De asemenea, privatizarea intreprinderilor de stat si desfiintarea monopolului asupra comertului exterior au dus in Europa Centrala si de Est la crearea a zeci de mii de intreprinderi, care au responsabilitatea platilor si finantarii propriilor afaceri, dupa regulile si uzantele internationale. Importanta efectelor de comert, mai redusa pâna acum in regiune, va creste considerabil datorita gamei largi de utilizare, ca mijloc de plata si finantare si ca instrument de garantie.
Emisiunea, circulatia, negocierea biletelor la ordin sunt legate atât de activitatea in domeniul relatiilor de schimb internationale, cât si de o serie de operatiuni cu caracter necomercial, executate de persoane fizice sau juridice.
Caracterizarea generala si particularitatile biletului ordin in literatura de specialitate si in practica financiara internationala, cambia si biletul la ordin sunt denumite uzual instrumente de plata, efecte de comert sau titluri de credit, fiind inscrisuri cu continut si forma consacrate pe baza de norme acceptate, reprezentând pentru cel ce o detine (beneficiar) drepturi ce pot fi incasate, la vedere sau la termen, in functie de valoarea lor determinata.
Conform acestei definitii in circuitul cambiei (schema nr. 2.1.) intervin trei parti: tragatorul (exportatorul, creditorul), trasul (importatorul, debitorul) si beneficiarul (un creditor al tragatorului). in comertul international, exportatorul apare, de regula, atât in calitate de tragator cât si de beneficiar.
biletul la ordin joaca un rol important in domeniile comercial si financiar, atât ca mijloc de plata si furnizare de credit cât si drept garantie a creditelor, oferind in general posibilitatea executarii silite rapide.
Functiile economice ale cambiei si biletului la ordin se realizeaza in cadrul unor operatiuni de mare diversitate ale caror caracteristici depind de aspectele concrete ale activitatii de comert. Aceste titluri de credit pot fi transmise prin gir (andosare), pot fi scontate la o banca (adica vândute unei banci inainte de scadenta, contra sumei inscrise pe titlu minus comisionul bancii si taxa de scont) sau pot fi pastrate de beneficiar pâna la scadenta.
Biletul la ordin pot indeplini urmatoarele functii:
– functia de instrument de plata – consta in faptul ca tragatorul, in cazul cambiei, sau emitentul, in cazul biletului la ordin, are de achitat o datorie fata de o terta persoana – beneficiarul. Aceasta functie consta si in faptul ca beneficiarul unui astfel de inscris, numit girant, poate sa-l transfere prin gir unui creditor al sau, numit giratar, ca plata a datoriei fata de acesta, care, la rândul sau, poate sa-l transfere unei terte persoane fata de care are o datorie.
– functia de titlu de garantie in cadrul garantarii creditului pe termen scurt acordat, bancile comerciale pot cere debitorului sa garanteze plata ratelor de credit, a dobânzilor si comisioanelor si prin emiterea unor cambii sau bilete la ordin având scadentele la termenele de plata ale ratelor, efecte de comert care sunt girate in favoarea bancii si care sunt tinute drept gaj.
in unele tari, creditorii cer debitorilor sa semneze cambiile pentru a se asigura de plata la termen a tranzactiei. Plata cambiei va fi solicitata numai daca nu se efectueaza plata tranzactiei. Adesea sunt luate cambii in alb, care vor fi utilizate numai in caz de neplata. Tertii pot furniza de asemenea astfel de cambii sau pot avaliza cambiile date de debitor.
-functia de instrument de credit comercial – consta in facilitatea relatiilor de credit si se realizeaza prin asigurarea rambursarii creditului acordat prin utilizarea cambiei sau biletului la ordin in cadrul unor modalitati de plata cum sunt: acreditivul utilizabil prin cambii, scrisoarea comerciala de credit, incasso-ul documentar contra acceptare. Prin mecanismul acestor modalitati, vânzatorul, care livreaza o marfa pe credit, devine in momentul livrarii beneficiarul unei cambii sau al unui bilet la ordin prin care cumparatorul se obliga sa plateasca, la scadenta, contravaloarea marfii livrate, vânzatorul dispunând de o garantie suplimentara privind rambursarea creditului.
– functia de instrument de credit bancar – consta in asigurarea unei mai rapide circulatii a creantelor, in sensul ca beneficiarul unei cambii sau al unui bilet la ordin poate obtine, in schimbul transferului creantei reprezentate de acest instrument, o suma de bani inainte de scadenta. Principalele operatiuni prin care titlurile de credit indeplinesc functia de instrument de credit bancar sunt scontarea si forfetarea. Având in vedere ca aceste operatiuni se fac de catre persoana care a acordat initial un credit, finantând astfel o persoana, aceste operatiuni apar privite din punctul de vedere al primei persoane ca operatiuni de refinantare.
Pentru a elimina riscul de neplata in afacerile economice internationale, cambiile si biletele la ordin au evoluat de la utilizarea lor singulara, in sine, la asocierea lor unei alte tehnici de plata cum ar fi acreditivul documentar, scrisoarea de credit comerciala si incasso-ul, cu valoare de instrument de garantare (in special in cazul incasso-ului) sau ca rezultat al unor reglementari specifice, particulare privind plata (scrisoarea de credit comercial, caracteristica tarilor de drept anglo-saxon).
Datorita faptului ca , intre momentul expedierii marfurilor si cel al incasarii valorii acestora exista o diferenta de timp si spatiu considerabila , fiecare parte contractanta urmareste , in timpul negocierilor sa castige garantii cat mai multe , exportatorul ca va incasa la timp contravaloarea marfurilor iar importatorul ca va primi la timp cantitatea de marfuri solicitata la pretul si parametrii calitativi stabilite in contract .
In practica economica actuala , in afacerile economice internationale sunt utilizate o serie de mijloace , instrumente si tehnici de plata menite sa acorde partenerilor de afaceri garantiile mai sus-mentionate , in functie de gradul de cunoastere si incredere existent intre acestia .
Sunt situatii tot mai frecvente in care exportatorii accepta o amânare a platii. Pentru a se acoperi contra riscurilor la care se expun si, totodata, pentru a putea materializa creanta sub forma unui efect mobilizabil, exportatorul va solicita deschiderea unui acreditiv documentar utilizabil prin acceptare sau negociere de cambii.
Acreditivul documentar este modalitatea de plata cel mai frecvent utilizata in tranzactiile intemationale, fiind in mod deosebit solicitat in cazul contractelor de valoare ridicata, ori atunci cand exista indoieli in ceea ce priveste solvabilitatea partenerului.
Banca emitenta (banca importatorului), beneficiarul acreditivului (exportatorul), banca exportatorului (banca avizatoare / notificatoare / platitoare / negociatoare).
in decontarea tranzactiilor internationale acreditivul documentar ocupa un loc important – peste 70%. Utilizarea sa extinsa este determinata de avantajele pe care le prezinta atât pentru exportator cât si pentru importator. Aceasta modalitate de plata se face dupa regulile si uzantele uniforme elaborate de CCI Paris (Camera Internationala de Comert):
Plata prin acreditiv documentar face parte integranta din ansamblul relatiilor comerciale si constructia financiara a unei afaceri.
Succesiunea momentelor:
1. existenta unui contract sau a unei intelegeri prin care partenerii au convenit plata prin acreditiv documentar
2. dispozitia/ordinul de deschidere – este dat de importator bancii sale, banca emitenta si cuprinde toate conditiile de termene si documente pe care trebuie sa le indeplineasca exportatorul pentru a i se face plata,
3. deschiderea acreditivului documentar consta in elaborarea unui inscris, insusi acreditivul documentar, prin care banca emitenta se angajeaza ferm la plata in favoarea beneficiarului acreditivului documentar, exportatorul, in conditiile de termene si documente potrivit inscrisurilor primite de la ordonator. Acest document este transmis bancii exportatorului,
4. notificarea beneficiarului acreditivului documentar – banca exportatorului anunta exportatorul de deschiderea acreditivului documentar si ii remite documentul acreditivului documentar,
5. livrarea marfii,
6.in termenele si conditiile din acreditivul documentar, exportatorul le prezinta la banca. Banca verifica concordanta documentelor cu cerintele acreditivului documentar si efectueaza plata( documente contra bani),
7. remiterea documentelor/rambursarea sumei – banca platitoare, dupa efectuarea platii, remite documentul bancii emitente. Aceasta, dupa un nou control al documentelor, in functie de conditiile din acreditiv, ramburseaza bancii platitoare banii. in caz contrar, nu ramburseaza banii pe documente neconforme cu termenii acreditivului documentar.
8. notificare importator/ plata documente – banca emitenta detine documentele privitoare la marfa si pe cele pe care le elibereaza importatorului contra plata.
eliberare/ ridicare marfa.

CAPITOLUL III

INSTRUMENTE DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR UTILIZATE DE BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ ÎN RELAȚIILE CU

S.C FILL POWER S.R.L

Înființarea și înregistrarea la C.C.I. Argeș cu număr J03/321/23.02.2006 cont RO25rncb0022047255680001, deschis la B.C.R. Pitești , S.C. Full Power S.R.L. este o societate cu capital integral privat având sediul în sat. Budeasa Mare , Comuna Budeasa , Județ Argeș.

Personalul angajat al societății aduce o experiență de 7 ani în producția reperelor din spumă poliuretenică , în ansamblul ei , devenind în scurt timp furnizor pentru societățiile axate pe producția de mobilă , în construcții civile și industriale .

S.C. Full Power S.R.L. Pitești studiază permanent posibilitatea de a oferii pentru fiecare produs ,pentru fiecare serviciu cel mai bun preț și cea mai bună calitate .

Produsele firmei sunt următoarele :

Poliuretan flexibil pentru industria mobilei ;

Poliuretan semirigid , termoizolant , pentru construcțiile civile și industriale ;

Poliuretan rigid cu densități mari , pentru industria construcților de mașini , ca master module ;

Panouri sandwich din spumă termoizolantă cu pereții din :

Tablă vopsită în câmp electrostatic ;

P.V.C. ;

Imitație lambriuri ;

H.D.F. melaminat ;

Gips carton , folosit în amenajările interioare (pereți despărțitori ) extern (uși exterioare din panouri)

Spuma poliuretanică tip mosaic folosită în industria auto ca isonorizanți , precum și în realizarea de miezuri pentru industria mobilei ;

Uși exterioare și interioare de diferite tipuri și dimensiuni , mobilier de gradină;

Mobilă la comandă destinată amenajării diferitelor locații :

Instituții publice;

Vile;

Hoteluri ;

Bar-restaurante ; mobila relizată din P.A.L. melaminat ;

Mobila tapițată :

Seturi de fotolii și canapele (livrate la set sau individual);

Saltele , colțare ,

Scaune office , schelete metalice pentru scaune tip office ;

Schelete de pat etc.

Instrumentele de plată utilizate de S.C. Full Power S.R.L. în relațiile sale cu BCR-ul sunt : cecul , ordinal de plată , cardul și plata prin card virtual .

Instrumente de plată fără numerar sunt documente standardizate care conțin instrucțiuni de plată date de plătitor băncii sale pentru traseul fondurilor către banca beneficiarului . Pe baza instrumentului de plată se fac înregistrări în conturile partenerilor de la băncile lor care atestă diminuarea/majorarea creanțelor monetare asupra băncilor . Instrumentele de plată folosite în tranzacții sunt următoarele :

ordinal de plată ;

cambia ;

cecul ;

biletul la ordin ;

cardul .

De asemenea mai sunt unele instrucțiuni de plată care generează transferuri de fonduri ca :

debitul direct ;

plătile programate .

La utilizarea cecului (pentru plata furnizorilor ) societatea emite un înscris prin care aduce la cunoștință băncii ca trebuie plătite suma respectvă persoanei care este trecută ca beneficiar .

Circuitul cecului cu plata prin cont:

Eliberare carnet cecuri ;

Active transferabile ;

Emitere ces;

Remitere cec spre încsat ;

Transmitere la compensare; Acceptare

Demitere cont ;

Compensare ;

Decontare B.N.;

Comunicare decontare ;

Creditare cont .

ORDINUL DE PLATĂ

Ordinul de plată este instrumental prin care ordonatorul dă o instrucțiune băncii sale de a pune la dispoziția beneficiarului , în contul de la bancă a acestuia , o anumită sumă de bani în vederea stingerii unei obligații bănești existente între parteneri . Ordinul de plată se caracterizează prin:

-existența unei obligații de plată asumată sau a unei datorii preexistente ce urmează a se stinge prin onorarea plății;

-operațiunea de plată este inițiate de ordonator (plătitor) care stabilește regulile după care operațiunea se va derula ;

-revocabilitatea , trăsătura caracteristică a ordinului de plată , adică posibilitatea ca ordonatorul să retragă sau să modifice instrucțiunea de plată , numai dacă ordinul de plată nu a fost executat de banca beneficiarului , fără nici un fel de consecințe pentru ordonator ;

-existența provizionului (depozitului) în contul ordonatorului sau în lipsa acestuia , accesul la un credit bancar aprobat de bancă în acest scop .

Din punct de vedere al modalităților de încasare , ordinal de plată este de două feluri :

simplu atunci când plata nu este condiționată de prezentarea unui document;

documentar în cazul în care plata este condiționată de prezentarea de către beneficiar a unor documente (facturi , chitanțe privind dovada plății unor chirii) indicate de ordonator .

Părțile implicate în derularea ordinului de plată sunt :

ordonatorul persoana (importatorul)care inițiază operațiunea ;

beneficiarul persoana (exportatorul) în favoarea cărea se face plata;

banca ordonatoare banca care transmite ordinul de plată și fondurile;

banca beneficiară banca care primește fondurile în numele beneficiarului;

Ordinal de plată se prezintă sub forma unui mesaj electronic care conține :

-numele și adresa ordonatorului ;

-banca și contul ordonatorului ;

-numele și adresa beneficiarului ;

-banca și contul beneficiarului ;

-suma de plată și valuta ;

– scopul plății , indicându-se numarul și data facturii;

-documentele care trebuie să se prezinte de către beneficiar la încasare , eventual alte instrucțiuni specifice ;

-modul de suportare a comisioanelor și spezelor (dacă nu se specifică aceastea sunt suportate de ordonator);

-semnatura autorizată și data emiterii .

Mesajul electronic mai conține și un cod secret al băncii emitente și al clientului pentru securizarea transmiterii.

Ciclul ordinului de plată se reprezintă astfel :

1. Exportatorul a efectuat un export și s-a creat o obligație de plată;

Ordonatorul emite O.P. și îl transmite băncii sale;

Banca ordonatorului transmite operațiunile de plată (O.P.)

Banca beneficiarului notifică acestuia primirea instrucțiunilor de plată ;

Beneficiarul prezintă documentele solicitate ;

Banca beneficiarului creditează contul acestuia ;

Banca beneficiarului transmite băncii ordonatoru;ui documentele pe baza cărora a efectuat plata ;

Banca ordonatorului transmite fondurile băncii baneficiare ;

Banca ordonatorului transmite documentele ordonatorului ;

Banca ordonatorului debitează contul ordonatorului.

OPERAȚIUNI DE PLATĂ CU CARDURI LA COMERCIANȚI

Operațiunile de plăți la comercianți reprezintă esența cardurilor , înlocuind numerarul sau cecul cu operațiuni on-line și implică o releție tipărită : comerciant , beneficiar și bancă . Comercianții au asigurată plata prin confirmarea primită de la bancă , fie că este o bancă locală sau din străinatate , iar beneficiarii s-au achitat de obligația de plată în câteva secunde . Echipamentul de la comerciant este de tip EFTPOS ( Electronic Funds Transfer at Point of Sale ) sau usual POS.

Fluxul operațiunilor de plată prin carduri se prezintă în următoarea schemă :

Plata prin carduri

1.Clientul detonator al carduli achiziționează bunuri/servicii de la comerciant acceptat de card și efectuează plata prin utilizarea cardului care se introduce în POS și se testează codul PIN .

2.Comerciantul în calitatea sa de acceptant verifică integritatea și valabilitatea cardului (să conțină holograma , să nu existe stersături , modificări sau deteriorari , să fie în termenul de valabilitate și să nu figureze pe lista cardurilor pierdute/furate) și solicita autorizarea tranzacției , adresându-se centrului de autorizare (VISA BASE I prin ROMCARD) , automat făcându-se conexiunea cu banca comerciantului , iar centrul de autorizare retransmite mesajul băncii clientului (banca emitentă).

3.Banca emitentă verifică existența disponibilului în cont și alți parteneri și trimite mesajul de răspuns DA (codul de autorizare) sau NU către centrul de autorizare (BASE I prin ROMCARD) și după procesare , acesta transmite mesajul către comerciant și banca acestuia .

4.Comerciantul întocmește documentul de vânzare-cumpărare (chitanța) pe care se imprimă codul de autorizare, iar cumpărătorul semnează pe aceasta, comerciantul verifică identitatea semnăturii cu cea de pe card , restitue cardul și o copie de pe chitanță și eliberează marfa .

5.Are loc procesul de compensareși decontare interbancară în urma căreia băncile debitoare (emitente) transferă fondurile către băncile creditoare (băncile acceptatoare) băncile debitează respectiv creditează conturile clienților .

Operațiunile de plată cu carduri se pot efectua în doau medii : on-line (electronic) și off-line (neelectronic sau manual) . Mediul electronic a fost deschis mai înainte si este cel mai utilizat în țările dezvoltate tehnologic. Aceasta nu folosește în acceptare și decontare documente pe suport hârtie , cu excepția chitanței care se eliberează clientului , mesajele de transfer de fonduri fiind electronice .

Mediul off-line folosește echipamente mecanice , telefonia vocală și documente pe support hârtie .

Mediul off-line prezintă următoarele particularități :

-comercianții au la dispoziție imprintere (echipamente mecanice) utilizate pentru preluarea informațiilor în relief de pe card prin presare mecanică pe chitanțe , celelalte elemente (data tranzacției , codul băncii) completându-se manual de către operator ;

-autorizarea tranzacției are loc prin telefon , telex sau numai verificarea listei cardurilor pierdute/furate ;

-decontarea se face pe baza chitanțelor de tip “imprint” care se depun la banca acceptatoare , iar acestea le transmite ROMCARD pentru pregătirea fișierelor electronice , după care se restitue băncii acceptatoere , comercianții pot primi fondurile imediat sau la primirea efectivă a creditării de la banca emitentă . Acest sistem este mai greoi , perioada de decontare mai lungă , conturile mai ridicate și riscurile mai mari .

Operațiuni de plăți cu carduri virtuale . Plățile pentru procurarea de bunuri prin internet se fac de regulă prin folosirea cardului virtual . Acesta este un card special pentru operațiuni pe internet , similar cu cardul de credit , care se alimentează dintrun card de debit sau direct din contul direct .

Plăți prin internet cu card virtual

Cumpărătorul obține de la banca lui un card virtual încarcat cu o anumită sumă de bani;

Cumpărătorul (posesorul de card virtual) accesează site-ul magazinului virtual care așteaptă plata prin card și apoi alege produsul ;

Cumpărătorul lansează comanda și completează informațiile privitoare la card;

Comerciantul transmite băncii lui informații privitoare la card și tranzacție ;

Banca comerciantului autentifică mesajul și transmite informațiile prin sistemul VISA băncii emitente a cardului

Banca emitentă validează mesajul și îl retransmite prin sistemul VISA băncii beneficiare (comerciantul;

Comerciantul primește mesajul de autorizare și poate elibera marfa;

Transmiterea fisierului cu tranzacții;

Transferul fondurilor .

Mesajele prin internet se transmit sub formă codificată ( criptare) pentru protecția informațiilor privind carduriile . Criptarea-decriptarea se face automat cu ajutorul unor dispozitive speciale printr-o anumită mișcare a mausului .

Banca Comercială Română (BCR) a lansat Powercard BCR, un card de credit în lei emis sub sigla VISA, ce oferă deținatorilor deosebite avantaje în sfera siguranței și a serviciilor, beneficiind de tehnologia CHIP.
Faptul că datele de identificare ale deținatorului de card sunt încorporate în unitatea de memorie proprie a cardului (așa-numitul CHIP) care înlocuiește banda magnetică, îl face unul dintre cele mai sigure carduri de pe piață. În plus, deținătorul cardului Powercard BCR beneficiază de noul serviciu de alerte prin SMS la efectuarea tranzacțiilor, care oferă un plus de control al cumpărăturilor achitate cu cardul.
“Powercard BCR își va găsi foarte repede locul în topul preferințelor oamenilor datorită faptului că este un instrument de plată modern, sigur, care asigură comunicarea transparentă a costurilor. Toate acestea reprezintă motive suficiente pentru a te putea bucura din plin de cumpărături

Powercard BCR este un card de credit cu utilizare internațională, cu perioada de grație de până la 53 de zile, având o valabilitate de 3 ani.
Posesorul cardului beneficiază de un credit între 500 lei si 50.000 EURO (echivalent lei), în limita a 6 salarii lunare. Ca element de noutate menționăm că suportul din plastic al cardului este semitransparent.
Powercard BCR este realizată pe baza unei concluzii desprinsă din viața de zi cu zi și anume „de foarte multe ori o cumpărătura atrage / conduce la alta cumpărătura (mai mult sau mai puțin planificată anterior)”.
Pentru anul 2009 BCR își propune dublarea numarului de carduri de credit active emise.

CONCLUZII

Alegerea unei modalitati sau a unui instrument de plata , in derularea unei afaceri economice internationale , implica din partea managerilor si a colectivelor de specialisti, ce isi desfasoara activitatea in acest domeniu , cunostinte temeinice de management si marketing international , de legislatie interna si internationala in domeniile comercial , financiar – bancar , cu atat mai mult cu cat fiecare dintre aceste mijloace , instrumente si tehnici de plata au particularitatile lor de forma si de fond .
Bineinteles ca aceasta alegere depinde si de alte elemente cum ar fi : legislatia nationala-care trebuie sa fie aliniata la cea internationala , de experienta acumulata in timp si traditia in utilizarea acestor mijloace sau instrumente , pozitia firmei pe pietele internationale , relatia dintre agentul economic si banca sau bancile colaboratoare , puterea economico-financiara a firmei etc .
In conditiile in care Romania si -a exprimat dorinta de aderare la Uniunea Europeana iar pe plan european se fac eforturi pentru realizarea unei europe unite , cunoasterea si utilizarea tehnicilor si instrumentelor de plata , a managementului tranzactiilor internationale in ansamblul sau , trebuie sa constituie un obiectiv prezent si viitor pentru toti cei implicati in domeniile comercial , financiar , banacar , economic in general .

În contextul integrării în Uniunea Europeană , România este tot mai des confruntată cu probleme ce privesc unitatea servicilor oferite cliențiilor pentru instituțiile transnaționale , iar firmele romanești trebue să se alinieze la cerințele acestora . Băncile au introdus în România , de câțiva ani , instrumentele de plată cu acces la distanță : home banking , electronic banking , Internet banking . Acestea permit deținatorului să aibă acces la fondurile aflate în contul sau prin intermediul căreia poate efectua plăți către un beneficiar sau alt gen de operațiuni de transfer de fonduri și care necesită de obicei : un nume de utilizator , un cod personal de identificare/parola și/sau orice dovadă similara a identității . În afară de transfer de fonduri deținatorul mai poate efectua operațiuni de schimb valutar , poate constitui depozite , poate obține informații privind situația conturilor și a operațiunilor efectuate . Toate tranzacțile sunt recepționate de bancă într-un server de comunicație și procesare într-o tehnologie proprie de verificare a autenticității mesajului de plată , înainte de a fi transmis în sistemul informatic propriu .

Servicile bancare către populație în România sunt un domeniu relativ nou cu o piață relativ mică . În prima fază instrumentele de plată cu acces la distanța s-au concretizat sub forma electronic banking. În țările dezvoltate economic , e-banking este unul din servicile care au schimbat fundamental viața multor personae fizice și juridice devenind o necessitate pe care nimeni nu o pune la îndoială datorită aportului pozitiv asupra rezultatelor financiare .

Posibilitatea de vizualizare a contului bancar pe ecranul monitorilui sau a ecranului telefonului mobil , on-line este mult mai avantajoasă decât a da un telefon la bancă sau a merge la un ATM . Un alt avantaj al acesui serviciu este acela de a plătii facturi direct la tastatură calculatorului sau a telefonului mobil , eventual și fără comisioane .

Potrivit BCR, in ultimele doua luni deținătorii de carduri la BCR au afectuat un volum de tranzacții mai mare cu 33% comparativ cu aceeasi perioada din 2007-2008. BCR îi stimulează pe toți clienții săi care efectuează plăți cu cardul la POS-urile comercianților în perioada decembrie 2008 – mai 2009.
Deținătorii de carduri de debit și de credit BCR persoane fizice vor primi un bonus de 0,6% din suma platită cu cardul în perioada campaniei.
Banii vor fi transferați de către bancă direct în contul clienților în doua tranșe: în luna februarie pentru plățile efectuate în decembrie 2008 și ianuarie 2009 și în iunie pentru plătile din lunile februarie-mai 2009.
Aceasta acțiune face parte din campania pe care BCR a demarat-o la începutul lunii decembrie 2008 și care are ca scop educarea oamenilor în spiritul folosirii cardurilor pentru efectuarea plăților la comercianții acceptanți.
Campania durează până la sfarșitul lunii mai 2009. "In primele doua luni ale campaniei s-a inregistrat o creștere cu 33% a volumului tranzactiilor cu cardul la comercianți comparativ cu aceeași perioada din 2007- 2008, cu mult pește cresterea cu 15% estimată inițial. Calculele arata că primul bonus ce urmează a fi acordat însumează 865.542 RON și va intra în conturile deținatorilor de carduri BCR în data de 16 februarie",

BIBLIOGRAFIE

TRATATE ȘI MONOGRAFII

E .Cristoforeanu, “Cambia , titlu executor” 1934;

E. Cristoforeanu , “Tratat de drept cambial”, vol.I și volII, ed. Curierul Judiciar , București, 1936;

P. Demetrescu , “Cambia.Biletul la ordin. Cecul”, București, 1942;

D. Gășășescu-Pyk, “Cambia și biletul la ordin”, vol.I .ed. Tiparul Universitar, 1939, și vol II, ed. Tiparul Românesc ,1947, București;

S. Lupaș, “Curs de drept cambial”, Cluj, 1946;

P.V.Pătrășcanu, O. Sechelarie, “Titlul de credit în comerțul internațional”, Craiova, 1975;

T. R. Popescu, “Dreptul comerțului internaționat”, București, 1976;

O. Căpățână, B.Ștefănescu, “Tratat de dreptul comerțului internaționai”, vol. II, București, 1987;

P. V. Pătrășcanu , “Drept commercial-cambia și biletul la ordin”, ed.All, București, 1994;

Radu Economu, “Manual practice de drept cambial”,ed.Lumina Lex, București,1996

I. Turcu, “ Legea asupra cambiei și biletului la ordin-cu modificările la zi comemtată și adnotată”, ed. Lumina Lex, București, 1994;

V. Luha., “Titluri de credit-cambia”, ed.All Back, București, 2004;

L. S. Cristea , “Cambia în dreptul comparat”, ed. Lumina Lex, București, 2001;

Gust M, Vechiu C, Bogoi Dan, “Management bancar”, ed. Independența Economică, Pitești , 2003

ACTE NORMATIVE

Legea Uniformă de la Gneva din 7 iunie 1930, asupra cambiei și biletului la ordin;

Legea nr.58/1934 privind cambia și biletul la ordin, publicată în Monitorul Oficial nr.100 din 1 mai 1934;

Legea nr. 59/1934, privind cecul, publicată în Monitorul Oficial nr.100 din 1 mai 1934;

Legea nr. 36/1995 –notarilor publici și a activitii notariale, publicată în Monitorul Oficialnr. 92 din 16 mai 1995.

CONVENȚII INTERNAIONALE

Convenția adoptând legea uniformă asupra cambilor si biletelor la ordin, semnată la Geneva, la 7 iunie 1930;

Convenția Națiunilor Unite cu privire la cambiile internaționale și biletelor la ordin internaționale adoptate de catre Adunarea Generala a Națiunilor Unite la 9 decembrie 1988 , la New York.

INTERNET

***www.idilis.ro

***www.bcr.ro

***www.guv.ro

***www.creditcard.ro

***www.piața cardurilor în ramânia.ro