Instrumente de Plata Internationale Utilizate In Afacerile Economice

INSTRUMENTE DE PLATĂ INTERNAȚIONALE UTILIZATE ÎN AFACERILE ECONOMICE

Sistemul de plăți și compensări reprezintă o parte importantă a sistemului monetar și prin acesta a infrastructurii financiare a economiei, garantând circulația banilor și transferul de active monetare. Achitarea de obligație pentru schimbul mărfii, serviciului sau altui activ se face de persoana care devine noul proprietar prin cedarea către fostul proprietar a unui activ convenabil acestuia. Dacă activul transmis este sub formă de monedă obligația este pecuniară și se admite îndeplinită printr-un document de plată. Legăturile din cadrul sistemului de plăți sunt relații bănești și acestea trebuie să se încheie prin plata definitivă și irevocabilă pentru ca tranzacția să se încheie și să înceapă un nou ciclu.

În economiile de piață moderne agenții economici dispun de o varietate de metode pentru a face plăți. Astfel, de regulă, ei aleg metoda de plată pe care o consideră adecvată necesităților lor din perspectiva vitezei de execuție, a costurilor de tranzacție, a caracteristicilor locale precum și a cadrului legal care stabilește obligațiile de plată.

De exemplu plățile de detaliu pot fi decontate fie prin folosirea numerarului, a cecurilor, a cardurilor de credit, a cardurilor de debit sau a ordinelor de transfer credit, fiecare dintre ele putând implica operații manuale, telefonice, poștale sau pe suport magnetic. Pentru plățile cu valoare mare și/sau urgente, în general corelate cu schimbul instrumentelor financiare, de regulă sunt folosite sisteme electronice de transfer de fonduri mult mai dezvoltate din punct de vedere tehnologic.

De aceea cele mai utilizate mijloace, tehnici și instrumente de plată , în tranzacțiile economice internaționale sunt : valutele , monedele internaționale , cambia, biletul la ordin , cecul , în ultima perioada de timp a luat cuprindere și card-ul iar ca tehnici de plată merită amintite incasso documentar și creditele documentare.

Valutele

Valutele sunt monede naționale care au următoarele caracteristici :

putere de plată;

se bucură de o largă circulație;

pot fi constituite rezerva și în alte țări decât în țara emitentă .

Valuta care se prezintă sub forma de bancnote sau monezi poartă denumirea de valută în

numerar , iar cea disponibilă într-un cont bancar este denumită valută în cont .

În funcție de modul în care valuta în cont a fost depusă în bancă , găsim :

valută în cont la vedere;

valută în cont la termen.

Monedele internaționale

Monedele internaționale sunt acele monede naționale care rulează în afara granițelor statului emitent și alcătuiește mijloace de plată și de rezervă pe piața internațională.

Conform definiției de mai sus în categoria monedelor internaționale pot fi incluse cele cinci valute liber utilizabile și instrumentele monetare și unitățile de cont emise de organismele financiare internaționale , respectiv D.S.T; E.C.U; EURO, etc.

Drepturile speciale de tragere ( D.S.T ) sunt o unitate de cont pentru a evita unele fluctuații de pe piața monedelor naționale .

European Currency Unit ( E.C.U ) este moneda emisă în cadrul Sistemului Monetar European și folosită în tarile membre .

Valoarea unităților de cont se decide pe baza metodei coșului valutar , potrivit căreia valoarea unității se reglementează ca medie ponderată a valutelor luate în calcul.

Noua monedă unică europeană ( EURO ) a intrat în circulație în anul 1999 potrivit politicii financiar – monetare a Uniunii Europene.

Cecul

Funcția principală a cecului este aceea de plată. Spre deosebire de cambie și biletul la ordin, cecul este plătibil numai la vedere și poate fi conturat ca fiind un înscris prin care o persoană ( fizica sau juridica ) dă un ordin unei bănci să plătească ( la vedere ) suma de bani certificată în cec unei terțe persoane ( beneficiar ) .

Întrebuințarea cecului implică din partea beneficiarului verificarea existenței în contul bancar a sumei înscrise în cec.

Cecul este reprezentat de un formular tipizat. Utilizarea cecului este guvernată de legea din 1934.

Părțile implicate:

trăgătorul este cel care ordonă plata – persoană fizică sau juridică

trasul este întotdeauna o bancă – fie că e bancă la care trăgătorul are deschis un cont, fie că e una corespondentă

beneficiarul – persoana fizică sau juridică indicată de trăgător în favoarea căreia se va face plata.

Tipuri de cecuri:

A. După modul în care este trecut beneficiarul:

a) nominative – poziție în care beneficiarul este trecut în mod expres și cecul se achită numai acestuia-sunt transmise de obicei prin cesiune

b) la purtător – nu se menționează în mod special numele beneficiarului, cecul putând fi obținut de orice persoană care îl deține

c) la ordin – se prevede numele beneficiarului și mențiunea la ordin care dă dreptul acestuia să transmită cecul altei persoane prin gir.

B. După modul de încasare:

a) cecuri barate – întrebuințate pentru plata într-un cont bancar al beneficiarului în cazul cecului documentar, atunci când trăgătorul condiționează plata de analiza anumitor documente la bancă.