Instrumente De Masurare A Calitatii Raportarii Financiare [606257]

1

2

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 3
1. Recenzie de literatură ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 4
1.1 Fundamente teoretice privind calitatea raportării financiare ………………………….. ……… 4
2. Obiectivele și metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………. 8
3. Raportarea financiară și caracteristicile calitative ale informațiilor financiare ……………….. 9
3.1. Obiectivele raportării financiare și percepția utilizatorilor cu privire la aceasta …………… 9
3.2. Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare utile conform Cadrului Conceptual
de raportare financiară emis de IASB ………………………….. ………………………….. ……………………. 10
3.3. Măsurarea efectelor adoptării IFRS asupra calității raportării financiare ……………… 15
4. Aplicarea conceptului de “materialitate” în procesul de realizare a rapoartelor financiare 18
5. Studiu de caz – Rolul auditorului în sporirea calității raportării financiare …………………… 23
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 40
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 42
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 44

3
Introducere

Prin reglementarea EC nr. 1606/2002, Uniunea Europeană (EU) a decis ca toate
companiile cotate la Bursă trebuie să- și pregătească situațiile financi are în conformitate cu
Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) pentru fiecare an financiar începând cu 1
ianuarie 2005 sau ulterior acestei date. Mai exact, această cerință înseamnă că aceste
companii trebuie să aplice IAS, Stan dardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS),
Comitetul pentru interpretări permanente (Standing Interpretation Committee- SIC)/
Comitetul de interpretare a Standardelor Internaționale de raportare financiară (Internațional
Financial Reporting Standards Interpretation Committee – IFRSIC), interpretări emise de
Consiliul de Standarde Internaționale de Contabilitate (International Accounting Standards
Board – IASB). Această cerință reprezintă, cel mai probabil, cea mai semnificativă modificare
a standardelor de contabilitate care a avut loc vreodată în Europa și este denumită popular, introducerea IFRS (Andreas J.).
Standardele de contabilitate, sistemele juridice și politice, stimulentele de raportare
financiară, toate afectează calitatea contabilă, im plicit calitatea raportării financiare.
Examinarea implicațiilor în situațiile financiare ale acestor efecte este importantă, întrucât, deși adoptarea IAS ar conduce la consecințe economice indirecte cum ar fi: lichiditatea mai
mare a pieței sau un cost mai mic al capitalului, singurele efecte directe ale adoptării IAS
sunt situațiile financiare modificate (Hung M., Subramanyam, 2007).Cercetătorii oferă
dovezi privind avantajele adoptării IFRS și documentează în același timp limitele acestui
proces, evidenț iază efectele IFRS asupra câștigurilor, valoarea contabilă a capitalurilor
proprii sau alte elemente din situațiile financiare. Pentru a atinge beneficiile preconizate ale
adoptării IFRS, legate de comparabilitatea sporită și transparența raportării financiare,
aplicarea IFRS ar trebui să conducă la îmbunătățirea calității informațiilor contabile. (Pășcan
I,2015)
Calitatea raportării financiare reprezintă măsura în care situațiile financiare oferă
informații adevărate și corecte despre pozițiile financiare subiacente și performanța economică. Calitatea raportării financiare poate să difere datorită interacțiunilor complexe
între mai mulți factori, ceea ce face dificilă măsurarea în mod inerent. Furnizarea de
informații financiare de înaltă calitate este importantă deoarece va înfluența în mod pozitiv furnizorii de capital și alte părți interesate în luarea deciziil or de investiții, de creditare și de
alocare a resurselor similare care vor spori eficiența globală a pieței ( Fredy V.,Braam
G.,ș.a,2009). Unul dintre mecanismele prin care se așteaptă ca IAS / IFRS să afecteze
calitatea raportării financiare este contabil itatea valorii juste. Contabilitatea valorii juste ar
trebui să asigure o mai mare transparență a situațiilor financiare, ceea ce ar trebui să conducă
la creșterea valorii relevanței datelor contabile și la o mai bună capacitate a piețelor
financiare de a reflecta valoarea reală a unei firme. Cu toate acestea, criticii susțin că,
contabilitatea valoarii juste bazată pe modele nu este reală, generând astfel unele îndoieli cu
privire la utilitatea acesteia pentru investitori. (Palea V.,2013)

4

1. Recenzie de literatură

1.1 Fundamente teoretice privind calitatea raportării financiare

În acest sub capitol am încercat să surprind em părerile mai multor cercetători asupra
calității raportării , implicit a calității contabilității , viziunea acestora, dar și concluzii ce se
desprind în urma diverselor studii realizate pe acestă temă.
Calitatea contabilă este un subiect central în literatura contabilă. Ball (2006) a
interpretat calitatea raportării financiare ca satisfăcând cerințele raportării financiare,
cuprinzând: real itatea economică exactă, capacitatea scăzută de manipulare managerială,
oportunitatea (promptă) și oportunitatea asimetrică, care trebuie să includă mai întâi vesti
proaste, apoi vești bune (conservatorism).
În plus, calitatea contabilă poate reduce asimetriile informațiilor financiare. La Fond
Francis, Olsson & Schipper (2005) au concluzionat faptul că o ca litatea mai accentuată a
contabilității reduce asimetria informațiilor și conduce la o scădere a costurilor de capital și a
datoriilor firmei, sporind astfel valoarea entității. Verdi (2006) susține faptul că o mai bună
calitate contabilă duce la o mai mare eficiență a investițiilor deoarece reduce asimetria
informațiilor între investitori și firme. Astfel, sunt redus e costurile negative de selecție și
costul finanțării. A cest autor a remarcat de asemenea că o calitate sporită a contabilității
atenuează conflictele unei entități dintre investitori și manageri, ceea ce permite costuri mai mici necesare acționarilor pentru supravegherea managerilor și î mpunătățirea selecției
proiectelor în care va fi implicată compania. În 2009, alți 3 cercetători au subliniat faptul că
deținerea de numerar într -o companie este strâns legată de gradul de asimetrie al
informațiilor, iar calitatea contabilității ar fi o măsură, dar și o metodă de a reduce
neregularitatea informațiilor cu p rivire la deținerile de numerar (Lopes C., Cerqueira
A.,ș.a,2010).
Dat fiind faptul că informațiile privind veniturile reprezintă o componentă esențială a
raportării financiare globale, multe dintre studiile făcute pe această temă au folosit veniturile
ca bază de raportare pentru calitatea raportării financiare. Dechow (2010) sugerează că
veniturile de calitate superioară oferă mai multe informații asupra caracteristicilor
performanței financiare a unei companii, performanță ce este relevantă pentru deciziile
specifice luate de către factori de decizie speci fici, discreția managementului în ceea ce
privește divulgarea info rmațiilor, estimarea erorilor, manipularea câștigurilor și pierderilor
raportate; toate acestea reduc calitatea raportării financiare. În concordanță cu această
definiție, cercetările anterioare arată dovezi empirice puternice privind existența unei relați i
între calitatea raportării financiare și practicile de investiții. De exemplu, calitatea raportării
financiare este în mod pozitiv legată de eficiența investițiilor pentru companiile mari din
S.U.A., precum și pentru firmele private de pe piețele emergen te. Ramalingegowda (2013)
susțin e că într -o piața imperfectă, constrângerile de finanțare externă care rezultă din
asimetria informațională pot forța firmele să renunțe la proiecte de investiții valoroase pentru

5
a plăti div idende. El constată că raportarea financiară de înaltă calitate diminuează
semnificativ efectul negativ al dividendelor asupra investițiilor, în special asupra investițiilor
în cercetare și dezvoltare.
Un alt cercetător, a examinat relația dintre credibilitatea cont abilă și capacitatea
firmelor de a- și finanța investițiile. El a ajuns la concluzia că băncile auditate (băncile cu o
credibilitate contabilă mai mare) pot avea acces mai ușor la fonduri în perioadele de
constrângere monetară decât cele neauditate. Shroff (2014) investighează modul în care
mediul extern de informare în care funcționează filialele străine afectează deciziile de
investiții ale corporațiilor multinaționale. Ei susțin că deciziile de investiții ale filialelor
străine în industriile locale cu m edii de informare mai transparente sunt mai receptive la
oportunitățile locale de creștere. Rezultatele sugerează că mediul extern de informare ajută la
atenuarea problemelor companiei, probleme ce apar atunci când firmele își extind
operațiunile în afara granițelor (Qingliang T, 2016).
Alte studii susțin ideea că informațiile financiare de înaltă calitate pot reduce
asimetria informațională și, prin urmare, pot spori încrederea investitorilor în timpul unei crize financiare. De exemplu, Lin (2014) analizează impactul calității raportării financiare
(măsurată prin calitatea câștigurilor) asupra lichidității (măsurată prin mecanismul cerere-
ofertă) pe piața de capital în timpul crizei financiare globale din 2008 -2009 în Regatul Unit.
El constată că li chiditatea pieței a fost mult mai scăzută în timpul crizei decât înaintea crizei;
cu toate acestea, firmele cu raportare financiară de înaltă calitate au suferit mai puține efecte
negative ca urmare a crizei financiare.
În continuare, vom prezenta câteva d in instrumentele de măsurare ale calității
raportării financiare, ce au făcut obiectul cercetărilor anterioare. Într-un studiu realizat în anul
2016: “How to measure country level financial reporting qua lity” de către un autor chinez , se
încearcă îmbunătăț irea literaturii de specialitate cu privire la raportarea financiară, prin
adăugarea factorilor de audit în măsurarea globală a raportării financiare. Studiile anterioare au folosit în mare parte numai variabile contabile, conducând la reflectarea unei imagini
parția le și incomplete a practicilor de raportare. Întrucât auditul este o verificare
independentă care îmbunătățește utilitatea și fiabilitatea situațiilor financiar e și este o parte
integrantă în sistem, includerea variabilelor de audit ar trebui să sporească eficiența
metodologiilor pentru a indica mai bine calitatea generală a raportării financiare. Studiul a
fost realizat folosindu -se date recente, ceea ce reflectă situația curentă la nivelul raportării
financiare, de la firme din toate sectoarele de activitate, cu excepția instituțiilor financiare.
Acest studiu are la bază indicatori care surprind 6 dimensiuni ale calității contabilității și
auditului. Indicatorii sunt:
a) Indicatorul evitării pierderilor (LAR)
b) Indicatorul evitării scăderii profitului (PDAR)
c) Indicatorul estimărilor (AR)
d) Indicatorul opiniei calificate de audit (QAOR)
e) Indicatorul auditorilor non- Big Four (NBAR)
f) Indicatorul taxelor de audit (AFR)

6
În continuare voi prezenta cei 6 indicatori:
a) LAR este raportul dintre numărul total al firmelor cu profit mic împărțit la numărul total
de întreprinderi cu pierderi mici. Cu cât raportul este mai mare, cu atât nivelul de
gestionare a câștigurilor este mai mare și, astfel, cu atât este mai redusă calitatea
raportării financiare.
b) PDAR reprezintă raportul dintre numărul total al firmelor cu o creștere mică a profitului,
împărțit la numărul total al firmelor cu o scădere mică a profitului.
c) Nivelul estimărilor este folosit pentru a măsura gradul de agresivitate al unui sistem
contabil. În cazul în care este menținut un cash flow constant, ar fi de așteptat ca
estimările făcute de către companie să crească în măsura în care cresc câștigurile. Cu cât
AR este mai mic, cu atât calitatea raportării financiare a pieței de capi tal în cauză, crește.
d) QAOR reprezintă ponderea opiniilor calificate de audit în total misiuni de audit.
Utilizatorii situațiilor financiare pregătite de către managementul unei companii, se
bazează pe opiniile auditorilor pentru a verifica credibilitatea acestor situații financiare. O
opinie de audit calificată este o primă probă ce induce către o calitate redusă a raportării
financiare.
e) NBAR se calculează ca 1 – raportul dintre numărul total al companiilor auditate de către
auditori ai Big Four și numărul t otal al misiunilor de audit. Atunci când se compară
proporția opiniilor de audit calificate între două piețe de capital, trebuie să se aibă în
vedere și caracteristicile auditorilor ce au emis raportul. Un auditor cu un grad scăzut al
competențelor poate emite o opinie fără rezerve fără a efectua suficiente teste sau fără ca acestea să fie suficient de riguroase. Standardele și practicile de audit, formarea și
educația auditorilor și gradul de independență a auditorilor variază în funcție de țară, la fel ca și calitatea auditorului. Este de așteptat ca nivelurile ridicate ale calității auditorilor
să fie asociate cu raportarea financiară de înaltă calitate. Mărimea companiei de audit a
fost folosită ca bază de raportare, întrucât, firmele mari de audit sunt percepute ca fiind
mai independente, mai experimentate, cu un portofoliu mai mare de clienți din diferite
ramuri ale industriilor și cu resurse financiare mai mari pentru a investi în educația
profesională și în training -uri. Probabilitatea ca auditorii co mpaniilo r Big Four să fie
prudenți este mai mare deoarece, menținerea reputației este foarte importantă, în caz de
eșec al auditului, în comparație cu firmele ce nu fac parte din Big Four.
f) AFR se calculează ca pondere a valoarii totale a taxelor de audit în total active. Dacă
riscul inerent este perceput a fi ridicat, firmele de audit vor aloca misiunea de audit unui
personal mai competent și mai experimentat, ceea ce va conduce la o taxă de audit mai
mare. Cu alte cuvinte, o taxă de audit mai mare reflect ă un nivel mai ridicat al efortului
auditorului de a controla și minimiza riscul de eșec al auditului. În plus, din perspectiva
clientului, taxa de audit reprezintă calitatea așteptată a serviciilor pe care le plătește
clientul. Astfel, cu cât este mai mar e taxa de audit, cu atât este mai bun serviciul de audit
obținut.
Pornind de la valorile celor 6 indicatori individuali de contabilitate și de audit
prezentați mai sus pentru fiecare piață de capital în parte, la nivel de an, se calculează un
indice al c alităț ii raportării financiare (FRQI – media artimetică a celor 6 indicatori). Pentru
fiecare indicator dintre primii 5 ( excepție făcând AFR, în cazul în care nu este disponibil pe o

7
piață de capital), piața de capital care are valoarea indicelui de calitat e a raportării financiare
cea mai mică, i se atribuie un scor de 100, iar alte piețe de capital sunt calculate ca procent
din cel mai mare scor obținut. Cu cât este mai mare valoarea scorului, cu atât calitatea
raportării financiare la nivelul unei anumite piațe de capital este mai sporită.
Într-un studiu realizat de către Braam G., Boelens S, ș.a (2009), au fost reunite unele
dintre cele mai utilizate metode de măsurare ce au stat la baza cercetărilor făcute până în acel
moment despre calitatea raportării f inanciare, cum ar fi: modele bazate pe estimări , modele
de relevanță a valorii, cercetări bazate pe elemente specifice din raportul anual și metode de
operare a caract eristicilor calitative.
Modelele bazate pe estimări sunt utilizate pentru a măsura gradul de gestionare al
câștigurilor în conformitate cu normele și legislația în vigoare. Aceste modele presupun că
managerii fac estimări discreționare, adică estimări du pă bunul plac, având un anumit control
asupra manipulării câștigurilor. Gestionarea câștigurilor se presupune că influențează în mod
negativ calitatea raportării prin reducerea utilității deciziilor. Unul dintre avantejele
principale ale utilizării estimăr ilor discreționare în măsurarea gestionării câștigurilor, este
acela că pot fi calculate folosind informații despre rapoartele anuale. În plus, atunci când se
utilizează modele de regresie este posibilă și examinarea efectului caracteristicilor companiei
asupra gradului de gestionare al rezultatului (al câștigurilor). Healy P.și Wahlen J. (1999)
susțineau că d ificultatea apare atunci când trebuie să se facă distincția între estimări
discreționare și nediscreționare. Prin urmare, modelele bazate pe estimări nu oferă dovezi
directe și complete prinvind calitatea informațiilor de raportare financiară și măsura în care
acestea sunt utile.
Modelele bazate pe relevanța valorii măsoară calitatea informațiilor pentru raportarea
financiară, concentrându -și atenția asupra asocierii dintre cifrele contabile și reacțiile la
nivelul pieței de acțiuni. Se presupune că prețul acțiunilor reprezintă valoarea de piață a
companiei, în timp ce cifrele contabile reprezintă valoarea companiei bazată pe proceduri
contabile. Atunci când cele 2 concepte sunt puternic corelate, de exemplu, schimbările
privind informațiile contabile corespund schimbărilor privind valoarea de piață a firmei, se
presupune că informațiile despre câștiguri sunt relevante și de încredere. Această metodă
este, de asemenea utilizată pentru a studia cât de constante sunt câștigurile, capacita tea de
previziune a acestora și variabilitatea, ca elemente ale calității câștigurilor.
Cel de -al treilea domeniu al cercetării se concentrează pe instrumente de evaluare
care măsoară în detaliu calitatea unor elemente specifice ale raportului anual și includ atât
informații financiare, cât și nefinanciare. Aceasta evaluează prezentarea anumitor informații
în raportul anual pe baza deciziilor luate de utilizatori. De exemplu, Hirst (2004) a pus
accentul pe utilizarea contabilității valorii juste, Gearemynck și Willekens (2003) au studiat relația dintre raportul auditorului și utilitatea informațiilor prezentate prin raportarea
financiară. Beretta și Bozzolan (2004) și-au concentrat atenția asupra calității controalelor
interne și a riscului divulgării informațiilor, în timp ce Cohen (2004) a evidențiat legătura
strănsă între meganismele de guvernață corporativă și calitatea raportării financiare. Cu toate
acestea, c ercetările ce se focusează pe un anumit element din raportul anual au un accent
parțial și, prin urmare, nu oferă o imagine de ansamblu a calității întregii raportări financiare.

8

2. Obiectivele și metodologia cercetării
Obiectivul principal al acestei lucr ări este reprezentat de analiza instrumentelor și
tehnicilor pe seama cărora utilizatorii raportărilor financiare, implicit ai situațiilor financiare,
pot afirma că acestea sunt de calitate, întrucâ t furnizează informații utile, ajutându- i în
procesele decizionale.
Această lucrare de disertație intenționează să răspundă la următoarele întrebări de
cercetare:
– Care este definiția calității contabile?
– Cum putem măsura calitatea datelor contabile prezentate în situațiile financiare?
– Care sunt efectele adoptării IAS/IFRS în Europa cu privire la calitatea raportării
financiare?
– Întrucât Standardele Internaționale de Raportare Financiară sunt considerate
standarde de contabilitate de înaltă calitate, adoptarea IFRS în sine as igură o
îmbunătățire a calității raportării financiare?
– Care sunt caracteristicile calitative ale informațiilor financiare utile?
– Ce presupune conceptul de “materialitate” în re alizarea situațiilor financiare și
care sunt opiniile unor organisme profesiona le cu privire la acest concept?
În vederea obținerii răspunsurilor la întrebările propuse, am consultat diverse surse de
informații cum ar fi: articole științifice din străinătate care surprind părerile mai multor
cercetători asupra calității raportării, implicit a calității contabilității, viziunea acestora, dar și concluzii ce se desprind în urma diverselor studii realizate pe acest ă temă; Cadrul General
Conceptual emis de către IASB (International Accounting Standards Board), baza sa de
concluzii; lucrări (sub denumirea „Disclosure initiative”) ce întrunesc discuțiile avute de
către membri IASB în ședințele publice cu privire la int roducerea conceptului de
“materialite” în procesul de elaborare al situațiilor financiare, concretizate în materialul: “Exposure Draft ED/2015/8” , dar și scrisori de comentarii ale diverșilor utilizatori și ale
organismelor profesionale în ceea ce privește introducerea “ materialității ”.
Lucrarea de disertație este structurată la nivelul a 5 capitole precedate de introducere
și urmate de o concluzie finală. În urma consultării și studierii literaturii de specialitate, am
ajuns la concluzia că auditorii sunt, în mare măsură, cei care validează calitatea raportării
financiare , astfel, pentru a certifica acest lucru am utilizat ca metodă de analiză ș i cercet are,
chestionarul. Chestionarul surprinde criterii în funcție de care se apreciază calitatea
raportării ș i rolul auditorilor în reflectarea unei imagini fidele a entității în situațiile
financiare. Acesta a fost distribuit în rândul auditorilor și cuprinde 9 întrebări dintre care, 3
sunt cu scară de importanță, iar restul au răspuns unic. Am optat să formulez doar 9 întrebări,

9
pentru a menține interesul respondenților și a nu- i plictisi, unele întrebări fiind mai complexe
și mai narative, necesitând timp pentru a fi parcuse.

3. Raportarea financiară și caracteri sticile calitative ale informațiilor
financiare
3.1. Obiectivele raportării financiare și percepția utilizatorilor cu privire la aceasta

Raportarea financiară reprezintă procesul de a dezvălui statutul financiar al unei
organizații, conduceri i, investitorilor și Guvernului, într -o perioadă specifică de timp. Partea
centrală a raportării financiare este reprezentată de situațiile financiare. Acestea sunt
întocmite și prezentate de către toate companiile din întreaga lume, în principal pentru a servi
utilizatorilor externi. De la o țară la alta, pot apărea diferențe între situațiile financiare, aceste
diferențe fiind probabil cauzate de diverși factori economici, sociali, juridici sau de faptul că
atunci când au fost stabilite dispozițiile națion ale, fiecare țară a avut în vedere necesități
diferite ale utilizatorilor situațiilor financiare. Prin intermediul Cadrului Conceptual,
Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate, încearcă să reducă aceste d iferențe
în timp, urmărind armoni zarea reglementări lor și standardelor conta bile și, de asemenea a
procedurilor ce au în vedere întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. Cea mai bună
metodă pentru a avea loc această armonizare, este aceea a întocmirii de situații financiare care s ă dezvăluie informații utile pentru luarea deciziilor economice.
Raportarea financiară cu scop general are ca obicectiv dezvăluirea de informații
financi are specifice entității raportoare, care să fie utile pentru utilizatorii principali
(împrumutători, creditori, investitori existenți și potențiali ), informații ce o să stea la baza
deciziilor acestora cu privire la oferirea de resurselor necesare entității. Printre decizii se
numără: vânzarea/ deținerea/ achiziționarea instrumentelor de d atorii sau capitaluri proprii,
furnizarea/ decontarea unor împrumuturi sau a altor forme de credit. Prin raportarea
financiară cu scop general nu se indică valoarea exactă entității raportoare, ci o valoare estimată a acesteia. Utilizatorii rapoartelor fin anciare cu scop general, enumerați mai sus, au
nevoie de informații suplimentare celor prezentate de rapoartele financiare, prin urmare, ei trebuie să analizeze informații pertinente din alte surse cum ar fi: evoluția climatului politic, evenimentele polit ice, așteptările economice generale, prognoze asupra întregii industrii și
asupra companiei etc.
La baza deciziilor luate de către investitorii existenți și potențiali privind tranzacțiile
(deținere, vânzare, achiziționare) cu instrumente de capitaluri pr oprii și de datorii, se află
rentabilitatea așteptată de aceștia prin inves tirea în respectivele instrumente, de exemplu:
creșterea prețurilor de piață, plăți de dobânzi, de dividende etc. În mod similar, creditorii și
împrumutătorii existenți și potențial i se bazează în procesul de luare a deciziilor cu privir e la
decontarea sau furnizarea unor împrumuturi/ alte forme de credite, pe rentabilitățile așteptate de aceștia și pe plățile de dobânzi și de principal. În consecință, pentru toți acești utilizatori

10
principali este importantă evaluarea perspectivelor privind intrările nete de numerar ale unei
companii. Pentru a fi posibilă evaluarea acestor perspective, investitorii, împrumutătorii și
alți creditori, au nevoie de mai multe informații, cum ar fi: cât d e eficient au fost utilizate
resursele entității de către Consiliul de administrație și conducere, care sunt resursele entității
etc. Consiliul de administrație și conducerea are drept responsabilități: protejarea resurselor
entității împotriva efectelor n efavorabile provocate de diverși factori economici, cum ar fi
creșterea sau scăderea prețurilor, evoluția tehnologică, dar și asigurarea că entitatea respectă
reglementările, legile și prevederile contractuale ce le sunt aplicabile.
Așteptările și pretenț iile utilizatorilor rapoartelor anuale, implicit ale situațiilor
financiare, diferă în funcție de tipul utilizator ului. De exemplu:
– Investitorii sunt interesați de capacitatea companiei de a oferi dividente la sfârșitul
fiecărui exercițiu financiar , de rentabilitatea investițiilor efectuate, de cum poate fi
minimizat sau chiar evitat riscul inerent asupra situațiilor financiare, când este cel mai
potrivit moment să cumpere, să vândă sau să păstreze acțiunile entității etc. ;
– Creditorii financiar prezintă un interes deosebit în ceea ce privește rambursarea
creditelor/ împrumuturilor acordate, la scadență, dar și a dobânzilor aferente pe care le percep;
– Angajații sunt preocupați în principal de facilitățile pe care le obțin în cadrul companiei în care își desfășoară activitatea: salarii, pensii, abonamente medicale, diverse
oportunități profesionale și își doresc să rămână stabilă și profitabilă;
– Furnizorii și alți creditori comerciali, ca și creditorii fananciari sunt interesați de
rambursarea la scadență a sumelor cuvenite, dar și de sporirea sau menținerea volumului
vânzărilor către com pania cu care colaborează; continuarea desfășurării activită ții, atunci
când furnizează bunuri sau servicii unei companii aflate în pragul falimentului etc.;
– Conducerea entității este preocupată asupra luării deciziilor optime pentru entitate în ceea
ce privește dezvoltarea acesteia și asupra menținerii controlului politicilor financiare și
operaționale, ce ajută entitatea să facă față concurenților pieței. Conducerea entității nu se
bazează în mare măsură pe situațiile financiare, întrucât are acces la toate informațiile din
interior;
– Și nu în ultimul rând, situaț iile financiare ale unei entități pot afecta publicul în diverse
moduri, stârnind interesul acestuia asupra impactului economic și social. Publicul se preocupă de bunăstarea economiei locale, cum contribuie entitatea la aceasta
(disponibilitate de angajare, colaborare cu furnizori locali), cât de prosperă este atât
entitatea, cât și întregul domeniul de activitate în care activează.

3.2. Caracteri sticile calitative ale informațiil or financiare utile conform Cadrului
Conceptual de raportare financiară emis de IASB

Decizia luată în martie 2002 de către Parlamentul European, aceea de a aplica
Standardele Internaționale de contabilitate (IAS) și ulterior, decizia din 2005, prin care, toate
societățile cotate la Bursă sunt obligate să întocmească și să prezinte situațiile financiare
consolidate în conformitate cu IFRS (Standardele Internaționale de Raportare Finaciară),

11
reprezintă schimbări semnificative și fără precedent privind modul în care sunt întocmite și
prezentare sitauațiile financiare. IASB – Comitetul Standardelor Internaționale de
Contabilitate are drept scop final crearea de standarde de înaltă calitate pentru a crea situații
financiare de calitate. Pentru a atinge acest obiectiv, comisia stabilește acele standarde care
duc la creșterea gradului de re levanță, reprezentare exactă, comparabilitate, oportunitate,
inteligibilitate și verificabilitate în situațiile financiare. Comisia pune accentul pe faptul că
situațiile financiare trebuie să reflecte aceste caracteristici definite în Cadrul Conceptual,
pentru a considera informațiile furnizate, utile.
Cadrul conceptual al IAS definește, în esență, principiile generale care ar trebui să
caracterizeze procesul de pregătire și prezentare a situațiilor financiare. Acest Cadru General
nu face parte din categoria IFRS -urilor și prevederile lui nu au întâietate în fața celor
cuprinse în cadrul IFRS -urilor. Cadrul Conceptual General are următoarele roluri: ajută
Consiliul și îl ghidează în revizuirea IFRS -urilor exist ente și în realizarea unora noi;
furnizează o bază de diminuare a alternativelor de tratamente contabile acceptate de IFRS
prin încercarea de armonizare a standardelor de contabilitate, a reglementărilor, a diverselor
proceduri de expunere a situațiilor financiare ; ajută auditorii în formarea unei imagini de
ansamblu asupra conformității situațiilor financiare cu IFRS -urile; ghidează utilizatorii
situațiilor financiare în procesul de interpretare a informațiilor prezentate prin acestea întocmite în conformit ate cu IFRS -urile, etc.
Caracteristicile calitative ce trebuie întrunite de către informațiile financiare cu scopul
de a fi utile se împart în 2 categorii: fundamentale și amplificatoare. Principala diferență între
cele 2 tipuri de caracteristici, este ace ea că cele amplificatoare nu pot genera singure
informații utile.
Caracteristicil e calitative fundamentale sunt: relevanța și reprezentarea exactă.
a) Relevanța este prima caracteristică fundamentală, ceea ce înseamnă că situațiile
financiare pot influența și chiar influențează deciziile utilizatorilor. Cu alte cuvinte, ele pot fi
folosite ca valori predictive și/sau valori de confirmare. Relevanța poate fi afectată în cazul în
care o informație este esențială, de exemplu, dacă omisiunea sau prezentarea incorectă
afectează deciziile luate de utilizatori. Informațiile pot fi considerate predictive dacă
utilizatorii le pot întrebuința în realizarea predicțiilor propr ii cu privire la companie și pot fi
avea valoare de confirmare dacă pot fi comparate cu evaluările anterioare. Un aspect
important al relevanței este pragul de semnificație. Pragul de semnificație este dat de
informațiile semnificative, adică acele informaț ii fără de care, decizia utilizatorilor cu privire
la entitatea raportoare ar fi modificată. Acesta reprezintă un aspect al relevanței deoarece nu
permite companiei să cuprindă în rapoartele anuale informații nesemnificative, ce nu prezintă
interes pentru utilizatori.
Relevanța situațiilor financiare și adoptarea IAS: Situațiile financiare pot fi
considerate relevante atunci când sunt folosite pentru a prezice evenimentele viitoare sau
atunci când acestea confirmă predicțiile și acțiunile din trecut. Regi murile de contabilitate ale
mai multor țări care au adoptat IFRS , au fost orientate către utilizatori/părți interesate (stat,
creditori, bănci etc.). Prin urmare, au fost întocmite situații financiare pentru a furniza informații pentru acești a, în detrimentul acționarilor și investitorilor; acest lucru a avut drept

12
consecință scăderea gradului de relevanță al situațiilor financiare pentru acționari și
investitori. Pe de altă parte Comitetul IASB a avut drept scop crearea de standarde orientate
în principal către nevoile acționarilor, oferindu- le prin intermediul situațiilor financiare,
informații mai relevante. Utilizarea valorii juste și utilizarea mai puțin frecventă a costului
istoric, reducerea folosirii principiului independenței exercițiului și a gradu lui de
conservatorism, au condus în primul rând la atingerea prețurilor economice actuale de către
sumele contabile din situațiile financiare și introducerea informațiilor financiare în timp util
pentru a fi reflectate în situați ile financiare. Toate acest ea, conduc la o creștere a gradului de
relevanță deoarece multe dintre situațiile financiare reflectă într -un mod mai direct
evenimentele economice actuale, ceea ce îi ajută pe investitori să ia decizii în timp util.
Prin creșterea gradului de comparabilitate între situațiile financiare la nivel național și
cele la nivel internațional, investitorii sunt capabili să identifice mai ușor oportunitățile de investire prin compararea a două sau mai multe companii din aceeași industrie. Astfel, gradul
de comparație la nivel internațional este obținut astfel prin aplicarea IAS, întrucât majoritatea
situațiilor financiare sunt conforme cu standarde comune de raportare. De asemenea,
comparația este atinsă mai ușor și la nivel naț ional întrucât se folosește valoarea justă ca
metodă de evaluare. Elementele evaluate la valoarea justă sunt mai ușor de comparat având
în vedere că sunt calculate pentru perioada curentă, în timp ce costul istoric al activelor,
folosit înaintea adoptării IAS, se calculează la momente diferite în timp. În concluzie,
creșterea gradului de comparabilitate creează o sursă suplimentară de informații, ajutându -i
pe utilizatori în luarea deciziilor de investiții și creșterea utilității situațiilor financiare.
Alexios Kythreotis (2014), folosește 2 metode pentru a măsura relevanța situațiilor
financiare. Prima metodă analizează relevanța prin intermediul modelului liniar care are ca
variabile independente câștigurile și valoarea contabilă a capitalurilor proprii, iar ca variabilă
dependentă, prețul acțiunilor la valoarea înregistrată la 6 luni de la sfârșitul anului financiar.
Cea de -a doua metodă analizează relevanța prin intermediu modelului liniar, având ca
variabile independente totalul activelo r și totalul dat oriilor, iar ca variabilă dependentă, prețul
acțiunilor la valoarea înregistrată la 6 luni de la sfârșitul anului financiar.
b) Reprezentarea exactă a înlocuit termenul de “fiabilitate” din vechiul Cadrul General
Conceptual. Se consideră că situațiile financiare sunt fiabile atunci când nu conțin nicio
eroare semnificativă s au prejudecată, iar evenimentele economice stabilite a fi prezentate
sunt reprezentate exact. O descriere, pentru a fi o reprezentare exactă perfectă, trebuie să
întrunească 3 caract eristici: neutră, completă și fără erori. O descriere este completă dacă
utilizatorul înțelege fenomenul descris, fiind cuprinde toate explicațiile și descrierile
necesare. O descriere este neutră dacă nu este denaturată, manip ulată, accentuată,
neaccentuată și nu prezintă influențe în selecția și prezentarea informațiilor. Fără erori nu
înseamnă neapărat că înformațiile sunt perfecte sub toate aspectele, ci atunci când s -au
descris fenomenele, nu au fost efectuate erori sau omisiuni, iar procesul prin care au fost
generate informațiile financiare a fost selectat și aplicat fără erori. Există și cazuri în care nu
rezultă neapărat informații utile dintr -o reprezentare exactă. De exem plu, dacă o societare
estimează o sumă pentru reflecta o depreciere în valoar ea activului, această estimare poate fi
considerată reprezentare exactă dacă a fost aplicat un proces adecvat, dacă au fost explicate
incertitudinile care afectează estimarea sau dacă și dacă a fost descrisă în mod corespunzător.

13
Având în vedere interacțiunea între caracteristicile relavanței și ale reprezentării
exacte, creșterea ratei relevanței va fi atinsă prin creșterea reprezentării exacte a situațiilor
financiare. Pentru a atinge acest obiectiv, IASB a întreprins următoarele acțiuni: reducerea
metodelor contabile alternative (de exemplu, eliminarea metodei LIFO) care are ca scop reducerea gradului de manipulare al rezultatelor și sporirea fiabilității acestora. În al doilea
rând pune accentul pe substanța economică a evenimentelor, oferind p osibilitatea
managerilor să aleagă tratamentul contabil pe care vor să- l aplice (de exemplu, introducerea
valorii juste ca metodă de evaluare).
Alexios Kythreotis (2014), folosește 2 metode pentru a măsura reprezentarea exactă a
informațiilor raportate în situațiile financiare. Prima metodă analizează reprezentarea exactă
printr- un model liniar, având ca variabile independente: fluxurile de numerar din activitățile
de exploatare și estimări la momentul t, iar ca variabilă dependentă, fluxurile de numerar d in
activități de exploatare la momentul t+1. Cea de- a doua metodă analizează reprezentarea
exactă tot printr -un model liniar, având ca variabile independente: estimări (sumele
recunoscute în anul curent, t, dar care sunt plătite în următorul an), Cpcf (sumele recunoscute
în anul t și plătite în același an și eșalonări (sumele aferente exercițiului t+2, dar care sunt
plătite în t+1), iar ca variabilă dependentă: fluxurile de numerar din activități de exploatare
la momentul t+1 .
Cel mai eficace proces de aplicare al celor 2 caracteristici prezentate mai sus este
următorul: se identifică un fenomen economic ce ar putea fi folositor utilizatorilor situațiilor
financiare, se identifică tipul informațiilor ce sunt specifice acestui fenomen ce ar putea fi
relevante, iar în al 3 -lea rând se deduce dacă informațiile sunt disponibile și pot fi
reprezentate exact.
Cadrul Conceptual General de rapo rtare financiară din 2010 a suferit modificări la
nivelul caracteristicilor informațiilor financiare, astfel că termenul de “reprezentare exacta”
ține locul termenului de “credibilitate”din vechiul Cadru, iar conceptele de “prevalență a
economicului asupra juridicului” și “prudență”, au fost eliminate. IASB a publicat la 28 mai
2015 un proiect de expunere prin care s -au solicitat să se facă anumite modificări ale
Cadrului Conceptual. Una dintre modificări ar fi reintroducerea prudenței. Prudența
reprezintă capacitatea de a fi precaut în momentul în care sunt luate decizii iar condi țiile sunt
incerte. IASB susține totuși că termenul “prudență” se reflectă în standardele sale chiar dacă
a fost eliminat din Cadrul General Conceptual din 2010. Este bine știut faptul că prudența
poate duce la diferențe la nivelul recunoașterii pasivelor/ cheltuielilor și activelor/veniturilor.
În Baza pentru concluzii a acestui Cadru Conceptual, este motivată alegerea IASB de a elimina prudența prin faptul că după reintroducerea acesteia ar apărea erori în raportatea
financiară, întrucât termenul nu este compatibil cu conceptul de neutralitate; de asemenea
informațiile financiare nu ar mai fi neutre, întrucât, dacă într -o perioadă sunt subevaluate
activele sau supraevalute în mod intenționat datoriile, acest lucru ar conduce la
supraevaluarea în perioadele ulterioare a performaței financiare. Hans Hoogervors (2012),
președintele IASB, motivează eliminarea prudenței prin prisma faptului că în practică,
aceasta a fost utilizată sub pretextul “netezirii” rezultatelor raportate, cu scopul de a fi atinse
obiectivele prestabilite, iar un alt motiv ar fi acela al asigurării convergenței cu US GAAP, Standard în care nu este definită prudența. Unii nu sunt de acord cu eliminarea prudenței,

14
întrucât acest lucru ar putea conduce la nerecunoașterea unor pos ibile datorii sau pierderi sau
recunoașterea de active și câștiguri incerte. Alții consideră că raportarea financiară
influențează procesul decizional, deci, situațiile financiare nu pot fi neutre. Consiliul a
contraatacat această afirmație prin faptul că informația financiară nu trebuie să fie lipsită de
neutralitate, chiar dacă este folosită de diferite categorii de utilizatori. Organismul
profesional ACCA critică prudența din prisma faptului că aplicarea acesteia duce la
supraevaluarea activelor și câști gurilor. Totuși, chiar dacă aceasta nu permite ca informația
financiară să fie prezentată într -o manieră transparentă și neutră, o prezentare asimetrică a
veștilor bune și rele poate ajuta în unele situații; de exemplu în cazul în care băncile ar fi
aplicat o politică prudențială, criza financiară din anii 2008 -2009 nu ar fi afectat atât de mult,
bonusurile și dividendele oferite ar fi fost mai mici, oferind și o stabilitate financiar ă mai
mare pentru întregul sistem economic. Un alt argument adus de către ACCA împotriva
prudenței, ar fi acela că aceasta nu este compatibilă cu comparabilitatea informațiilor
financiare raportate. Pentru a concluziona, ACCA consideră că prudența ar putea fi
reintrodusă în Cadrul General Conceptual, însă având o abordare diferi tă: dacă în trecut era
definită prin prisma aplicării cu prudență a standardelor, acum ar fi de preferat să fie definită
în contextul beneficiilor pe care le aduce la elaborarea standardelor.
Caracteristicile calitative amplificatoare sunt acele caracteri stici care fac în așa
măsură încât utilitatea informațiilor relevante și reprezentate exact să crească. Printre acestea
se numără: comparabilitatea, oportunitatea, verificabilitatea și inteligibilitatea.
a) Comparabilitatea reprezintă acea caracteristică ce ajută utilizatorii să înțeleagă
asemănarea dintre mai multe elemente și, totodată, diferențele dintre ele, pentru a lua decizii
economice mai bune. Informațiile financiare raportate de către o entitate sunt mult mai utile
dacă se pot face comparații între același tip de informații din alte entități sau între informații
similare în cadrul aceleiași entități, dar din perioade diferite. Comparabilitatea informațiilor
este lipsită de utilitate în cazul în care acestea nu îndeplinesc caracteristicile fundamentale.
Comparabilitatea include consecvența. Blanchet J., Jonas G (2000) operaționalizează
consecvența prin referire la o abordare prin schimbare și incertitudine. Informațiile, regulile
sau reglementările noi determină, în general companiile, să- și schimbe estimările, judecățile
și politicile contabile. De exemplu, dacă sunt disponibile noi informații care încurajează o
revizuire a duratei de viață preconizate a unui anumit activ, acest lucru poate duce la o
modificare a estimării. În plus, odată cu trecerea de la GAAP la IFRS în 2005, a societăților
cotate la Bursă, prin prisma consecvenței, este important ca aceste companii să explice modul
în care aceste modificări afectează rezultatele anterioare.
b) Oportunitatea reprezintă capacitatea informațiilor de a fi disponibile în timp util
pentru a influența deciziile utilizat orilor. Odată cu trecerea timpului , unele informaț ii își pot
pierde din utilitate, dar acest lucru nu se întâmplă mereu, întrucât, unii utilizatori, apelând la
informații raportate mai vechi , pot identifica și aprecia tendințele pieței.
c) Verificabilitatea informațiilor financiare raportate reprezintă garanția utilizatorilor
asupra faptului că acestea exprimă în mod corect ce a vrut entitatea raportoare să exprime, iar
informațiile sunt lipsit e de erori semnificative și nu sunt favorabile unui anumit scop. Unele
informații, cum ar fi fluxurile de trezorerie preconizate, nu pot fi întotdeauna verificate, dar
asta nu înseamnă că ele nu sunt utile; verificabilitatea poate fi atinsă dacă acestea su nt

15
însoțite ipoteze și metode prin care s -a ajuns la rezultatele respective. Verificabilitatea este de
două tipuri: directă sau indirectă. Cea directă se obține prin observare exactă a procesului de
obținere al informațiilor (exemplu: numărarea banilor), cea indirectă se referă la verificarea
intrărilor printr- o anumită tehnică, printr- o metodologie similară, printr- un model sau o
formulă.
d) Inteligibilitatea este caracteristica acelor informații ce sunt reprezentate și clasificate
în mod clar și concis. Totuși, rapoartele anuale ar trebui să fie înțelese ușor, întrucât sunt
adresate unor utilizatori ce se presupune că dețin suficiente informații financiar -contabile și
economice, dar, în anumite situații, până și cei mai bine informați utilizatori solicită ajutorul
consilierilor deoarece se lovesc de fenomene economice destul de complexe. Ferdy van.
Braam G., ș.a (2009) au identificat în literatura de specialitate cinci elemente ce subliniează
transparența și claritatea informațiilor. În primul rând, inform ațiile clasificate și caracterizate
se referă la cât de bine sunt organizate informațiile în raportul anual. Dacă acesta este bine
organizat, este mai ușor de înțeles, iar utilizatorii pot căuta cu o mai mare ușurință
informațiile specifice. În plus, notel e la situațiile financiare și declarația de venit pot deveni
informații valoroase în ceea ce privește explicarea și furnizarea unei mai bune cunoștințe
despre cifrele și câștigurile companiei. De asemena, cu cât explicațiile sunt mai narative, cu
atât creș te in teligibilitatea informațiilor (I u &Clowes, 2004). În plus, informația este mai
concisă dacă este prezentată în formate tubulare sau grafice. Cu toate că jarganele tehnice nu poat fi evitate întotdeauna, explicațiile cu privire la acestea într -un glosa r, poate crește
înțelegerea informațiilor.
Caracteristicile calitative amplificatoare descrise mai sus nu au nicio însemnătate
dacă informațiile financiare nu sunt relevante și nu sunt reprezentate exact. Aplicarea acestor
caracteristici nu prezintă o anum ită ordine. Uneori, este nevoie de diminuarea unei
caracteristici pentru a fi amplificată alta, cum este cazul în care o companie optează sau este
obligată să aplice un alt standard de raportate cu scopul de a îmbunătăți relevața și
reprezentarea exactă; î n acest caz comparabilitatea informațiilor suferă o reducere temporară,
dar compensată de către prezentările adecvate ale informațiilor pe termen lung.

3.3. Măsurarea efectelor adoptării IFRS asupra calității raportării financiare

Cercetătorii oferă dovezi privind avantajele adoptării IFRS, dar și documentează
limitele acestui proces, evidențiind efectele IFRS asupra câștigurilor, asupra valorii contabile
a capitalurilor proprii sau ale altor elemente din situațiile financiare.
Deoarece calitatea raportării financiare este apreciată în raport cu valoarea
informativă a informațiilor contabile pentru investitori, împrumutători și alți creditori,
matricele de calitate dezvoltate în literatura de specialitate sunt, de asemenea, adaptate pentru
a evalua utilitatea raportărilor financiare, implicit a contabilității pentru toate părțile
interesate. Pășcan I, (2015) într- un studiu realizat, a identificat o tipologie a măsurătorilor
utilizate de cercetărori pentru măsurarea calității datelor publicate în situațiile fin anciare:

16
Metoda relevanței valorii: Relevanța valorii reprezintă capacitatea informațiilor
divulgate de situațiile financiare de a s umariza valoarea unei entități. Relevanța valorii poate
fi măsurată prin relațiile statistice dintre informațiile prezentate în situațiile financiare și
valorile de pe piața bursieră sau invers. Această metodă a fost folosită în foarte multe studii pentru a măsura efectele adoptării IFRS asupra calității datelor contabile. O posibilă
explicație pentru această alegere ar putea fi accentul pus pe investitori, ca utilizatori
principali ai rapoartelor financiare. Metoda relevanței valorii oferă posibilitatea de a analiza
în ce măsură, informațiile conforme cu IFRS sunt mai reprezentative pentru evenimentele
încorporate în valorile de piață (prețul acțiunilor)și în ce măsură sunt utilizate și valorificate
de investitori.
Metoda relevanței creditului: Întrucât există o varietate de solicitări de rap ortare
financiară de la părți interesate, altele decât in vestitorii de pe piața bursieră (Soderstrom, Sun,
2007), cercetătorii au elaborat alte metode de a măsura calitatea contabilă, pentru a răspunde
nevoilor specif ice de informații contabile exprimate și de alte părți interesate. Pentru nevoile
specifice ale împrumutătorilor și ale altor creditori, cercetătorii au dezvoltat conceptul de
relevanță a creditului, folosit pentru a investiga dacă adoptarea IFRS oferă sit uații financiare
mai utile. Relevanța creditului este definită drept capacitatea relativă a măsurilor de risc
contabil pentru a explica probabilitatea implicită ce reiese din ratingurile de credit emise de S
& P(Kosi, 2010). Mai exact, autorul a testat dac ă ratingurile de credit sunt mai sensibile la
profitabilitate, la finanțare și rata de acoperire a dobânzii raportate în cadrul regimului
obligatoriu de raportare IFRS. Situaț iile financiare, fiind mai informative și oferind
informații mai de calitate, ca urmare a adoptării obligatorii a IFRS, ar trebui să contribuie la
creșterea relevanței creditelor pentru informațiile contabile. Ca urmare a adoptării unor date contabile îmbunătățite după adopt area IFRS, Skerratt, Pizzo (2014) au analizat efectul
adoptări i obligatorii a IFRS în UE asupra costului datoriei corporative. Autorii explică relația
dintre adoptarea IFRS și costul datoriei corporative, deoarece aceasta es te influențată de
riscul dezvăluirii unor informații inadecvate despre companie. Această situaț ie se datorează
faptului că informațiile sunt costisitoare pentru a fi achiziționate și / sau informațiile
dezvăluite de către companie pot fi lipsite de credibilitate. Creditorul compensează acest risc
prin alegerea unei rate a dobânzii (sau a altui element asociat contractului de creditare) c are
reflectă riscul de informare, precum și riscul economic asociat debitorului.
Extinderea practicilor de gestionare a câștigurilor: Adoptarea IFRS contribuie la
îmbunătățirea calității raportării financiare în cazul în care reduce practicile de gestionare a
câștigurilor. Relația dintre adoptarea IFRS și managementul câștigurilor este explicată de
Barth (2008), prin faptul că IFRS elimină anumite alternative contabile reducând astfel
discreția managerială. Acest lucru ar putea reduce gradul de gestionare a câștigurilor
oportuniste, și astfel, va îmbunătăți calitatea contabilă. În literatura de specialitate, au fost
identificate următoarele proxy -uri pentru a sublinia practicile de gestionare a câștigurilor:
– Netezirea veniturilor;
– Gestionarea câștigurilor pentru a atinge sau depăși un anumit target;
– Gestionarea pentru a obține câștiguri mici pozitive;
– Calitatea estimărilor;

17
– Valoarea absolută a estimărilor anormale, etc.
Oportunitatea de recu noaștere a pierderilor, calitatea contabilă și
concervatorismul contabil, sunt argumentate a fi atribute dorite ale câștigurilor și împreună
alcătuiesc conceptul de transparență a situațiilor financiare. Oportunitatea este definită drept
capacitatea câștigurilor de a reflecta vești bune și vești rele încorporate în încasări.
Conservatorismul este privit drept abilitatea diferențiată a câștigurilor contabile de a reflecta
pierderile economise în contrast cu câștigurile econimice. Masca, Neag (2014) sun t de părere
că în urma adoptării IFRS, nivelul conservatorismului a scăzut în țările ale căror reglementări
locale erau mai apropiate de IFRS, dar acum, companiile mari manifestă o cerere crescută
pentru conservatorism .
Deși, de -a lungul timpului, cercetăt orii au folosit aceleași metode de măsurare a
calității contabilității, aceștia au furnizat rezultate mixte privind capacitatea tranziției spre
IFRS de a îmbunătăți calitatea raportării financiare. Una din explicațiile posibile ar fi circumstanțele adoptăt ii IFRS, dacă adoptarea s -a făcut în mod voluntar sau obligatoriu. În
literatura de specialitate sunt utilizați diferiți factori pentru a explica rezultatele obținute în urma testelor efectuate pentru a cuatifica impactul IFRS asupra calității contabili tății.
(Soderstrom, Sun, 2007) sunt de părere că raportarea financiară de calitate, după adoptarea
IFRS, depinde de 3 factori:
– Calitatea standardelor
– Sistemul juridic și politic al unei țări
– Stimulentele de raportare financiară, în ceea ce privește dezvoltare a pieței
financiare, structura capitalului, structura conducerii și sistemul fiscal.
În continuare, vom ilustra rezultatele obținute în urma aplicării metodelor descrise
mai sus , în câteva țări din Europa:
În Germania, folosindu- se metodele: gestionarea câștigurilor (netezirea veniturilor,
gestionarea veniturilor mici pozitive), recunoașterea în timp util a pierderilor, nu s -a observat
nicio evidență a îmbunătățirii calității raportării financiare pentru firmele ce sunt forțate să
adopte IFRS. Adoptare voluntară a IFRS este asociată gestionării reduse a câștigurilor și
recunoașterii mai rapide a pierderilor. În Grecia, s -a aplicat metoda relevanței valorii de către
mai mulți cercetători, dar rezultatele obținute au fost mixte: unul dintre cercetări a observat
faptul că a acest lucru a influențat în mod pozitiv relevanța valorii venitului net consolidat și
a valorii contabile, însă nu a avut niciun efect asupra entităților neconsolidate; un altul a
concluzionat că IFRS reduce conținutul informațional incremental al valorii înregistrate a
capitalului pentru prețurile acțiunilor. De asemenea, în Franța, aplicarea aceleiași metode a
avut un impact pozitiv asupra câștigurilor și a capitalului. Un alt cercetător, concluzionează
că pentru firmele din UE, IFRS produce un efect negativ asupra calității contabilității, iar pentru entitățile europene ce nu sunt membre UE, adoptarea IFRS, îmbunătățește calitatea
raportării. Calitatea raportării financiare nu este îmbunătățită doar prin simplul fapt că
adoptarea IFRS es te obligatorie. În Turcia, folosindu- se gestionarea câștigurilor (netezirea
veniturilor, gestionarea veniturilor mici pozitive), recunoașterea în timp util a pierderilor și
relevanța valorii s -a observat că piața a devenit mai activă, iar calitatea raportării a crescut.

18
Martinez -F. (2014) a concluzionat în ur ma cercetării sale, faptul că acele entități ce sunt
localizate în zone cu o percepție mai scăzută asupra corupției, în țările care au adoptat IFRS
și într -o expansiune a ciclului de afaceri, calitatea informațiilor are o influență pozităvă
asupra performanței financiare.

4. Aplicarea conceptului de “materialit ate” în procesul de realizare a
rapoartelor financiare

Întrucât IASB se preocupă constant de îmbunătățirea calității raportării financiare,
prin în lucrarea “Application of Materiality to Financial Statements”, membri acetui
organism profesional încearcă să introducă referiri și îndrumări cu privire la cum să se
folosească termenul de “materialitate” în raportarea financiară, dar mai ales în materie de
note. Atunci când sunt realizate notele, ar trebui să se ai bă în vedere un set de criterii în
funcție de care se stabilește dacă anumite informații sunt materiale, adică au o importanță sporită, în timp ce altele nu sunt atât de materiale, iar din perspectiva expunerii, se pot trata diferit. În anumite standarde de raportare, deja a fost introdus conceptul de materialitate, cum
este cazul IFRS 16 unde se vorbește managerilor despre faptul că ei trebuie să decidă dacă
valoarea unor active suport ale unor contracte de leasing este scăzută sau imaterială , pentru a
se încadra în excepția de recunoaștere prevăzută în Situația Poziției financiare (există 2
excepții de la recunoașterea leasing -ului: leasing –ul cu durată mai mică de un an și leasing –
ul al cărui activ suport are o valoare scăzută). Există posibilitatea ca v aloarea leasing -ului să
fie scăzută, dar compania să aibă încheiate mai multe contracte de această manieră și în acest
caz se aplică materialitatea pe întreg pachetul de contracte, adică se recunosc consecințele
leasing -ului la nivel agregat. Conceptul de materialitate se întâlnește și în IFRS 15 – Venituri
provenite din contractele cu clienții, unde se precizează că managerul trebuie să analizeze
dacă un contract cu un client include o componentă semnificativă de finanțare, dacă livrând
bunul sau prestând s erviciul clientului, până la încasarea contraprestației de la el, există o
componentă semnificativă de finanțare a lui. Se prezumă că dacă contraprestația se încasează
într-o perioadă mai mică de 12 luni, efectul trecerii timpului nu este semnificativ și n u există
componentă de finanțare, aceasta existând pe perioade mai lungi de un an. Acest lucru nu se aplică anumitor industrii, unde creațele sunt colectate, datorită naturii tranzacțiilor după
perioade mai mari de un an. La nivelul situațiilor financiare, materialitatea se reflectă în
modul în care compania reușește să- i ghideze pe utilizatori spre informațiile prezentate, care
sunt cele mai semnificative. Companiile se vor folosi de această lucrare elaborată de IASB
pentru a -și realiza notele la situațiil e financiare. Pragul de semnificație există în standardele
de raportare, însă este un concept general, folosit în mare parte de către auditori, însă, cu
noțiunea de “materialitate” operează chiar și managerul (entitatea raportoare), după cum este
prevăzut și în IAS 1 : unele elemente trebuie prezentate distinct în Situația Poziției financiare,

19
pe când altele, fiind mai neimportante pot fi prezentate pe bază agregată; același lucru se
întâmplă și la nivelul Contului de profit și pierdere.
Ghidul de aplicare al materialității este conceput pentru a oferi suport entităților în
pregătirea situațiilor financiare în conformitate cu IFRS. Standardele internaționale de
raportare financiară definesc drept informații materiale, acele informații care dacă ar fi omise
a fi prezentate sau dacă ar fi prezentate în mod eronat, ar influența deciziile pe care
utilizatorii le iau pe baza situațiilor financiare ale entității raportoare. Materialitatea este un
aspect de relevanță, specific entității raportoare, ce are la bază natura și amploarea
elementelor la care se referă informațiile în contextul r aportului individual al entității. Atunci
când evaluează dacă informațiile sunt semnificative pentru situațiile financiare,
managementul aplică raționamentul profesional pentru a decide dacă informațiile pot
influența în mod rezonabil deciziile utilizatorilor, ținând seama de circumstanțele specifice
entității. Circumstanțele se schimbă în timp și astfel, materialitatea este reevaluată în fiecare
perioadă de raportare. A ceastă evaluare ar trebui să includă și compararea informațiilor din
anul curent cu informații comparative din perioadele anterioare pentru a evalua modificările
în activitățile sau circumstanțele entității.
Aplicarea conceptului de materialitate la întocmirea situațiilor financiare impune ca
judecata profesională să fie aplicată în concordanță cu obiectivele situațiilor financiare.
Mangementul ar trebui să folosească judecata profesională nu numai pentru a decide dacă
includ e anumite informații sau n u, ci trebuie să ia în considerare și modul în care sunt
prezentate sau dezvăluite acele informații. Furnizarea de informații imateriale în situațiile
financiare poate ascunde vederii informațiile materiale, ceea ce înseamnă că situațiile
financiare își pi erd din utilitate, devenind mai greu de înțeles. De exemplu, dacă o entitate
prezintă informații detaliate despre tranzacții care nu au efect semnificativ asupra poziției
financiare raportate sau asupra performanței financiare a entității, acest lucru poate face
dificilă găsirea informațiilor materiale. IFRS nu interzice entităților să dezvăluie informații
imateriale, ci le cere să ia în considerare dacă divulgarea informațiilor imateriale determină o
ascundere a celor materiale. În unele cazuri ar putea fi util să fie dezvăluite informații care nu
sunt semnificative pentru entitate. De exemplu, o bancă internațională poate explica faptul că
nu deține o datorie semnificativă într -o anumită jurisdicție sau industrie care suferă dif icultăți
financiare grave, fără a furniza și alte informații suplimentare; acestă afirmație poate fi foarte
utilă întrucât, utilizatorii cuantifică maniera eficientă prin care managementul a protejat
resursele entității împotriva efectelor nefavorabile ale condițiilor economice.
IASB a cerut organismelor profesionale să înainteze scrisori de comentarii cu privire
la proiectul de expunere prezentat mai sus, pe tema materialității. Respondenții trebui e să
răspundă la câteva întrebări supuse dezbaterii, dar au posibilitatea să și comenteze orice
aspecte suplimentare legate de aplicarea materialității în situațiile financiare. IASB a ținut să
clarifice că proiectul de expunere nu este un standard, ș i a propus întrebări cum ar fi:
– Întrebarea 1: Credeți că îndrumă rile din acest ghid ar trebui să fie emise ca fiind
obligatorii? De ce sau de ce nu? Credeți că un Ghid de aplicare este cea mai indicată metodă pentru îndrumări privind aplicarea conceptului de

20
materialitate, îndrumări ce nu au caracter obligatoriu ? De ce? Dacă nu, ce alte
alternative propuneți?
– Întrebarea 2: Considerați exemplele expuse în acest ghid ca fiind ajutătoare?
– Întrebarea 3: Considerați că ar mai trebui incluse și alte inform ații în afara celor
prezentate: caracteristici ale materialitate, modul de aplicare în practică, atunci
când se întocmesc situațiile financiare, criteriile de evaluarea a gradului de
importanță pe care îl au omisiunil e și denaturările de informații ? Dacă da, care
sunt acestea? , etc.
Întrucât auditorii sunt cei care validează î n final calitatea raportării financiare, am ales
să prezentăm scrisorile de cometarii pe care unele companii mari de audit le- au înaintat către
IASB, cu privire la Ghidul de aplicare al materialității în procesul de întocmire a situațiilor
financiare.
a) EY, una dintre cele patru cele mai mari companii de audit din lume susține eforturile
Consiliului IASB de a furniza îndrumări cu privire la modul de aplicare al conceptului de
materialitate în pregătirea situațiilor financiare. Aceștia consideră că acest ghid reprezintă un
cadrul util, pe care entitățile vor putea să se bazeze în procesul de operaționalizare al
circumstanțelor specifice apărute. În plus, acesta va contribui la sensibilizarea problemei
supraîncărcării informațiilor și va încuraja managementul să urmărească în mod activ
eficacitatea informațiilor furnizate, prin aplicarea conceptului de materialitate. În opinia EY,
unele dintre îndrumările și exemplele propuse necesită clarificări suplimentare. EY este de
acord cu întrebarea 1 și anume, îndrumăr ile ar trebui emise ca îndrumări ce nu sunt
ogligatorii. De asemenea, prezentarea de informații imateriale nu este interzisă conform
IFRS, prin urmare, orientările privind modul de aplicare al conceptului de materialitate sunt
prin natura lor, neautorizate . În ceea ce privește potențialele conflictele cu cerințele
reglementărilor locale, EY este de părere că dacă aceste îndrumările ar fi obligatorii,
provocările ce ar putea fi întâmpinate în punerea în aplicare, ar fi greu de depășit în practică.
De asemenea, EY consideră că baza pentru concluzii cuprinde în primul rând, informații de
bază, dar foarte puține sau chiar deloc explicații pentru îndrumările incluse în ED; IASB ar
trebui să sumarizeze în baza pentru concluzii considerațiile făcute în t impul elaborării
ghidului.
În ceea ce privește întrebarea 2, EY consideră că exemplele furnizate în ED sunt utile,
dar cere Consiliului să aibă în vedere clarificări referitoare la paragraful din ED ce indică
faptul că noțiunea de materialitate va fi cons iderat un subiect mai sensibil pentru acele
elemente care ar putea să nu fie în concordanță cu cerințele de reglementare sau cu
contractele de împrumut. EY consideră că pot exista informații ce ar putea fi materiale pentru
elementele pentru care se aplică cerințele de reglementare sau contractele de împrumut, însă
acestea ar putea fi imateriale fără acele cerințe impuse din exterior.
EY consideră că îndrumările propuse ar putea fi îmbunătățite prin refl ectarea
aspectelor mai practice ale evaluării material ității ce trebuie parcurse pentru a determina dacă
anumite informații trebuie prezentate în situațiile financiare primare sau în note. De exemplu,
o întrebare frecvent adresată este dacă o entitate trebuie să separe anumite elemente, cum ar
fi veniturile, în categorii incluse în situațiile financiare primare sau dacă furnizarea acestor
informații în note ar fi suficientă. Aceștia sunt de părere că fără a fi aduse clarificări

21
suplimentare cu privire la aceste aspecte (de a determina nivelul adecvat de agreg are al
informațiilor financiare și alte aspecte în legătură cu interacțiunea dintre situațiile financiare
primare și notele), va rămâne o zonă cu mari dificultăți de aplicare în practică. Un alt aspect
ce ar trebui inclus în Ghidul de aplicare, în viziunea EY, este acela că în anumite industrii,
evaluarea materialității poate avea la bază praguri de materialitate diferite. De exemplu, situația poziției financiare a unei bănci oferă, de obicei, informații mult mai generoase decât
situația poziției financiare a unei entități dintr -un sector nebancar. Ca rezultat, în sectorul
bancar, pragul cantitativ de materialitate pentru indicarea poziției financiare este, în cele mai
multe cazuri, considerat mai mare decât pragul de materialitate folosit pentru indicarea
profitului sau a pierderii și a altor venituri globale. De asemenea, ar fi de mare ajutor dacă
Consiliul ar clarifica faptul că entitatea trebuie să ia în considerare aspectele specifice
industriei în care își desfășoară activitatea în momentul evaluării materialității. Este pus sub
semnul întrebării un alt paragraf din Ghip, acela ce surprinde discuția cu privire la faptul că
numai anumite linii ar trebui să semnalizeze notele unde pot fi găsite informațiile mai
detaliate. Cu toate acestea, toate liniile di n situațiile financiare primare necesită
trimiteri/referințe, în cazul în care în note sunt furnizate informații suplimentare; în
consecință, exprimarea ar trebui revizuită.
Deloitte, ca și EY, consideră că acest Ghid de aplicare este un pas important în
îmbunătățirea înțelegeri i conceptului de materialitate și susțin e eforturile IASB. În viziunea
Deloitte, IASB ar trebui să monitorizeze utilizarea și efectul pe care o să- l aibă documentul
de practică (Ghidul de aplicare al materialității) odată ce va fi emis. Feedback -ul asupra
aplicării sale ar trebui să ajute IASB să evalueze dacă ar mai trebui să propună modificări ale
definiției materialității sau să propună adăugarea unor orientări pentru eventuala înlocuire a standardului IAS 1. Va fi important să se evalueze modul în care acest document de punere
în practică a materialității este folosit în diferite jurisdicții , dacă există probleme care ar putea
sugera conflicte între îndrumarea prezentată în Ghidul de aplicare și modul în care materialitatea este aplicată de către autoritățile specifice de reglementare, instanțele
judecătorești și cele implicate în alte domenii ale raportării corporative și de asemnea, modul
în care este abordat acest concept în standardele profesionale de audit. Cu toate acestea,
Deloitte, în scrisoare a de comentarii adresată IASB, a făcut multe sugestii despre modul în
care reprezentanții companiei cred de cuviință că redactarea poate fi îmbunătățită și ce alte informații ar mai putea fi cuprin se pentru a spori utilitatea Ghidului.
Mazars, al 5 -lea competitor în domeniul auditului financiar și al consultanței ,
consideră că Ghidul de aplicare ar fi mult mai util dacă documentul ar promova o înțelegere comună a rolului și al aplicării materialității conform IFRS, în rândul tuturor părților
interesate, nu să fie adresat doar managementului companiei. Din experiența practică pe care
reprezentanții Mazars o au, aceștia au observat că există o înțelegere comună a rolului și a
aplicării materialității în rândul celor ce o pregătesc și a auditorilor, în timp ce , înțelegerea pe
care o au asupra acestui subiect, autoritățile de reglementare și utilizatorii, este diferită.
Mazars este de părere că documentul ar fi mai eficient, dacă ar fi mai concis și mai la obiect.
În acest sens, ar putea fi util dacă s -ar menționa datele necesare ce trebuie colectate pentru a
lua decizii bine documentate și fiabile. De asemenea, IASB ar trebui să elimine din Ghidul de
aplicare, secțiunea privind denaturările și omisiunile de informații, deoarece, din momen t ce
aceste aspecte fac deja parte din definiție, ar trebui discutate doar în contextul importanșei lor

22
(dacă denaturările/omisiunile sunt materiale sau imateriale) . În plus, Mazars consideră că
exemplele prezentate în Ghidul de aplicare sunt simpliste și/ sau generale, iar pentru a spori
eficacitatea lor, IASB ar trebui să ia în considerare oferirea unei baze, a unui context și a
unor explicații mult mai elaborate pentru a ghida cititotul către rezultat.
În ceea ce privește paragraful 38 din ED/2015 – agregarea sau dezagregarea
informațiilor în situațiile financiare, Mazars propune Consiliului includerea următorului exemplu: Atunci când dezagregarea unui element are ca rezultat o sumă semnificativă
(comparativ cu elementul ca întreg și/sau cu celelalte sume rezultând din dezagregare) care
este denumită în situațiile financiare “altele”, este justificată prezența unor explicații narative cu privire la aceasta. Informțiile narative privind soldurile de sfârșit de an ale situației
poziției financiare ar putea fi , de asemenea, necesare pentru a satisface semnificația în
contextul relevanței informațiilor financiare, și nu doar pentru a oferi o explicație cu privire
la mișcările semnificative ce au avut loc în perioada de raportare. Mazars propune ștergerea
paragra fului 72 din ED/2015 – compensarea denaturări lor întrucât acesta este în con tradicție
cu ISA 451.A41, care consideră compensarea denaturărilor doar în contextul unui sold al
contului sau al unei clase de tranzacții. Mazars este de părere că nu este relevant, ca în acest
Ghid de aplicare să se menționeze compensarea denaturărilor i materiale ce se referă la
elemente diferite din situațiile financiare.
Mazars sugerează că pentru a spori lizibilitatea documentului, IASB ar trebui să
abordeze următoarea structură:
1. Obiectiv
2. Scop
3. Definiție
4. Contextul evaluării materialității
5. Caracteristi cile generale ale materialității
6. Aplicarea materialității la recunoașterea și măsurarea elementelor situațiilor financiare
7. Aplicarea materialității în prezentarea informațiilor în situațiile financiare.
În opinia Mazars, o astfel de structură ar evita repetările și ar facilita discutarea
exemplelor cuprinse în secțiunile 6 și 7 prin referire la secțiunile 4 și 5.

23

5. Studiu de ca z – Rolul auditorului în sporirea calității raportării
financiare
Întrucât informațiile financiare trebuie să fie utile pentru a satisface nevoile
utilizatorilor externi și interni, auditorul, este cel ce se interpune între producătorii
informației financiare și beneficiarii acesteia, pentru a verifica și certifica reflectarea în
situațiile financiare a unei imagi ni fidele a companiei.
Studiind în prima parte a lucrării semnificația conceptului de raportare finnaciară de
calitate, am ajuns la concluzia că auditorul are are un rol important în acest proces, întrucât el este în esență, cel ce validează credibilitatea situațiil or financiare ale unei entități. După ce
ne-am familiarizat cu situația și am înțeles contextul temei de disertașie abordate, am recurs
la testarea obiectivului propus prin tehnica structurată de cercetare și anume, chestionar ul,
pentru a extra ge informațiile necesare exprimării unei opinii. Obiectivul pe care l -am avut în
vedere în inițierea și realizarea acestui chestionar, este acela de a valida următoarea afirmație:
Un audit financiar de calitate va avea ca efect o creștere a încrederii utilizatorilor principali în
rapoartele financiare, ceea ce implică faptul că informațiile cuprinde în rapoartele financiare
sunt reale, clare, complete și în conformitate cu Standardele de raportare financiară specifice.
Chestionarul cuprinde 9 în trebări, 3 dintre acestea sunt de tip ierarhizare, adică se solicită
respondentului să realizeze o ierarhie a răspunsurilor în funcție de importanța pe care o au în
perspectiva lui, iar restul întrebărilor sunt de tip alegere, având o singură variantă de r ăspuns.
Urmărim, ca prin răspunsurile obținute, să putem realiza corelații și dezvoltări. Chestionarul
a fost disponibil online și trimis către persoanele eșantionului stabilit de noi ( persoane ce
exercită sau au exercitat funcția de auditor financiar). În urma distribuirii chestionarului , am
obținut 35 de răspunsuri.
În funcție de răspunsul la întrebarea:
Considerați că auditarea situatiilor financiare va
avea ca efect întotdeauna o creștere a încrederii utilizatorilor principali în rapoartele financiare ?,
eșantionul de auditori chestionat a furnizat 2 tipuri de raspuns : cei ce sunt de acord cu această
afirmație și susțin existenta bene ficiul adus de către un auditor companiei in sensul cresterii
increderii utilizatorilor ș i cei ce nu su nt de acord si considera ca o crestere a increderii in

24
urma aud itarii situatiilor financiare ar putea fi influentata in fapt de alti factori cum ar fi
reputatia auditorului . După cum reiese din graficul 5.1- Auditul financiar sporește încrederea
utilizatorilor în rap oartele financiare? , 89% din totalul respondenților sunt de acord cu
această afir mație, în timp ce 11%, nu.

5.1. Auditul financiar sporește încrederea utilizatorilor în rapoartele financiare?

Chestionarul , fiind destinat s trict unui singur domeniu financiar, și anume, cel al
auditului, competitia este relativ restrânsă. Se diferențiază 2 categorii de companii în acest
sector de activitate: companii importante cu renume in domeniu și companii mici sau relativ
invizibile in domeniul auditului . Din cat egoria importante fac parte atât firme mari de audit ,
ce co ncurează cu cele de pe primele 3 -4 poziții, dar și firme mici de audit, car e, fie sunt nou
înființate, fie nu s-au dezvoltat s uficient deoarece concurenta in piața pe care activează este
mult prea mare. Am pornit de la premisa că firmele mari de audit oferă o credibilitate mai
mare asupra situațiilor financiar e pe care le auditează datorită renumelui si notorietatii. În
graficul 5.2- Categorie companie , se poate observa că dintre respondenții chestionarului,
indiferent de numărul de ani de experiență în acest domeniu, cea mai mare parte a acestora,
în proporție de 60% (adică ….. de respondenți), lucrea ză într -o companie mare de audit, iar
restul de………… dintre persoanele ce au răs puns solicitării noastre, în proporție de 40%,
lucrează într-o companie mică de audit sau ca auditori independenti .

5.2. Categorie companie

89%
11%
DA
NU

25

După cum am ilustat în graficul de mai jos ( 5.3. V ârst medie pe categorii de
experiență ), am împărțit eșationul în perso ane ce au experință între 1 și 5 ani în domeniul
auditului f inanciar, persoane ce au între 5 -7 ani experință și pesoane cu peste 10 ani
experință. În mare măsură, cele ce au peste 1 0 ani experință, ocupă funcți i precum: senior
supervisor, manager, senior manager; părerea lor are o foarte mare însemnătate în
dezvolt area opiniilor noastre întrucât, la acest nivel se bun bazele opiniei de audit, iar erorile
sunt greu de admis, deoarece este în joc și reputația comp aniei. Vârsta medie pen tru
respondenții ce au între 1 -5 ani experiență este de 23 de ani, iar pentru respondeții cu o
experi ență în domeniu cuprinsă între 5 și 7 ani, este de 25. Cu toate că aceștia sunt relativ la
început de carieră, auditul oferă posibil itatea dezvoltării unei imagin i de ansamblu , întrucât,
după cum am observat în graficul precendent, ponderea cea mai mare o au persoanele ce lucrează în companii mari de audit, ceea ce înseamnă că au un portofoliu vast de clienți din
diferite ramuri sau in dustrii. În opinia noastră, respondenții cu până în 5 ani experiență sunt
foarte receptivi la tot ce- i înconjoară, absorb informații din toate industriile din care fac parte
firmele pe care le auditează și nu sunt lipsiți nici de entuziasmul și ambiția începutului de
carieră. Media de vârstă în rândul respondenților de până în 10 ani experiență este 31 ani, iar
a celor cu peste 10 ani experiență este 35. Aceste două categorii sunt reprezentate de
persoane din râ ndul conducătorilor echipei de audit (13 din 35 de respondenți); suntem de
părere că aceștia, pe lângă competențele profesional e acumulate și-au format si abilități de
leadership.

5.3. Vârsta medie pe categorii de experiență
Companie Big -Four
14%
Companie mare de
audit
83% Companie mică
de audit
3%
Companie Big-Four Companie mare de audit Companie mică de audit

26

La întrebarea a patra, respondenții au fost solicitati să aprecieze (1 – neimportant, 2-
putin important, 3- important, 4 -foarte important), aplicând raționamentul profesional,
importanța factorilor enumerați. Acești factori, în opinia noastră, influențează încrederea
utilizatori lor principali ai situațiilor financi are (investitori, creditori existenți și potențiali ,
etc.) cu privire rapotarile financiare.

5.4. Factorii ce sporesc încrederea utilizatorilor situațiilor financiare
1-2 ani 2-5 ani 5-10 ani Peste 10 ani
Experiența în domeniu 11 11 7 6
Vârsta medie 23 25 31 35
0510152025303540
Experiența în domeniu Vârsta medie

27

Conform graficului 5.4- Factorii ce sporesc încrederea utilizatorilor principali ai
situațiilor financiare, o proporție de 60% (21 respondenți) din totalul respondenților, la
întrebarea 4 – a) ce se referă la vechimea mandatului companiei de audit, au apreciat acest
factor ca fiind important , iar 20% ca fiind foarte important. Însă, 14,3% dintre aceștia
consideră că durata relației auditor -client este puțin importanță în aprecierea încrederii pe
care o oferă situațiile financiare utilizatorilor, iar 5,7% sunt de părere că acest lucru nu este
luat în calcul de către utilizatori, adică este neimportant. Unele dintre motivele pentru care
ponderea cea mai mare a eșantionului chestionat apreciază importantă durata mandatului de
audit, ar putea fi: un auditor cunoaște mult mai bine entitatea auditată într -o măsură direct
proporțională cu perioada mandatului ; schimbarea obligatorie a auditorului ar împiedica
oarecum libera alegere a auditorului, în funcție de nevoile specifice ale companiei ce doreș te
a fi auditată, sau, un alt motiv ar fi acela că odată cu mărirea duratei relației auditor -client,
auditorul își poate pierde independența și obiectivitatea, în studiile anterioare observându -se
faptul că auditorii petrec mai puține ore pentru realizarea misiunilor pentru clienții mai vechi,
spre deosebire de numărul orelor crescute pentru misiunile de audit noi; de asemenea,
încrederea în anumiți clienți poate duce la scaderea scepticismului profesionl si prezentarea
superficiala a unor aspecte în raport ul de audit sau pentru clienții cu vechime, se poate trece
neintenționat cu vederea asupra unor conturi din balanța de verificare (acestea nu au fost
testate în trecut, deci, nu este nevoie testarea lor nici în prezent) .
5.7% 14.3% 60.0% 20.0% 5.7% 17.1% 42.9% 34.3% 11.4% 40.0% 40.0% 8.6% 2.9% 2.9% 22.9% 71.4% 0.0% 5.7% 17.1% 77.1% 5.7% 8.6% 42.9% 42.9%
0.0% 10.0% 20.0% 30.0% 40.0% 50.0% 60.0% 70.0% 80.0% 90.0%a) – 1a) – 2a) – 3a) – 4b) – 1b) – 2b) – 3b) – 4c) – 1c) – 2c) – 3c) – 4d) – 1d) – 2d) – 3d) – 4e) – 1e) – 2e) – 3e) – 4f) – 1f) – 2f) – 3f) – 4
Număr respondenți

28
La întrebarea 4 – b), o pondere de 34,3% din totalul eșantionului chestionat consideră
că auditarea comp aniei de către auditori cu renume sau alte companii mari este foarte
importantă, iar 42,9% dintre respondeți sunt de părere că nu este relevant. Se presupune
faptul că firmele mari de audit sunt mai independente, au un portofoliu vast de clienți din mai
multe ramuri ale industriei, au resurse financiare mai m ari pentru a investi în pregatirea
profesională a angajaților . Astfel, se apelează la firme mari de audit deoarece sunt mai
prudente pentru a- și proteja reputația. Se așteaptă ca auditorii de calitate să constrângă
clienții să raporteze estimările și să dezvăluie în timp util pierderile economice. Întrebați dacă
mărimea taxelor de audit este importantă (întrebarea 4 – c)), 40% au răspuns că este puțin
importantă și un procent de 48,6% din totatul respondeților consideră că acest aspect este
important și foarte important. Însă, există și 4 persoane ce nu ar lua în calcul acest aspect
atunci când ar analiza situațiile financiare ale unei companii. Din cercetarea noastră, am
ajuns la concluzia că mulți utilizatori consideră că taxele de audit, cu cât sunt mai mari cu atât implică o testare mai aprofundată și implicit, un audit de calitate. Costul angajării la un
anumit nivel de audit indep endent include onorariile firmei de audit: atât cantitatea, cât și
calitatea resurselor de audit furnizate. De asemenea, onorariile de audit sunt la rândul lor
determinate de alți factori: complexitatea tranzacțiilor, volumul serviciilor de audit, calitatea
controalelor interne. După cum reiese din răspunsurile obținute la sondajul nostru, pentru
marea majoritate a respondenților tax ele de audit au aceeași rezonanță ca și pentru noi.
(Grafic nr. 5.4.)
Situațiile financiare sunt reprezentări făcut e de conducere, iar investi torii individuali
le folosesc pentru a lua decizii, bazându -se pe auditori pentru a verifica credibilitatea
situaț iilor financiare. Auditul este de așteptat să restrângă asimetria informației și, prin
urmare, este considerată o parte integrantă a mecanismului de raportare financiară. Atunci
când evaluăm un sistem contabil ar trebui să luăm în considerare evaluarile auditorilor.
Aceasta a fost premisa de la care am plecat pentru a adăuga tipul opiniei de audit drept factor
în procesul decizional. După părerea noastră, o opinie de audit calificată reprezintă un prim
semn de întrebare asupra calității raportării financiare. 71,4% din totalul eșantionului
chestionat consideră că opinia de audit este importantă, iar 22,9% sunt de părere că este doar
importantă. Pentru a ajunge la această majoritate, respo ndenții au avut în vedere, cel mai
probabil caracteristicile fiecărei opinii: opinia fără rezerve asupra situațiilor financiare denotă
faptul că acestea oferă o imagine fidelă, sunt în concordanță cu normele și standardele prin care au fost definite, operațiunile au fost înregistrate corect în sist emul financiar -contabil ; în
timp ce opinia cu rezerve se exprimă atunci când sunt constatate erori ce ar denatura
semnificativ situațiile financiare iar acestea nu o să mai reprezinte o imagine reală și corectă
a entității,din diverse motive, nu s -au putut pune în practică toate procedurile necesare testării
unui anumit item, etc. (Grafic nr. 5.4.)
La întrebarea 4 – e) , renumele uditorului este strâns legată de compania de audit . De
asemenea, cei ce consideră că auditul financiar sporește încrederea utili zatorilor în rapoartele
financiare, apreciază gradul de importanță al renumelui/reputatiei audit orilor fiind important
și foarte important, după cum reiese din graficul 5.5. Corelație între nr. de respondenți ce
consideră că auditul sporește calitatea rapor tării și gradul de importanță al reputatiei .
Reputația reprezintă părerea publică asupra auditorului, care poate să fie atât favorabilă, cât

29
și nefavorabilă. În alegerea unei companii de audit, entitățile sunt interesate de renumele
acesteia, ceea ce impli că: pregătirea profesională, portofoliul de clienți etc. Deși se consideră
că în general auditorii mari oferă servicii mai bune, acest lucru nu înseamnă că toți auditorii
mari furnizează aceeași calitate a serviciilor de audit. Din această caută, am introd us ca
alternativă de răspuns la întrebare a numărul patru și onorariu de audit, pentru a difer enția
calitatea auditului având la bază motivele enumerate în paragraful anterior. Este bine știut că
taxa de audit este direct proporțională cu numărul de ore lucrate de către aceștia, iar fiecare
oră este taxată diferit în funcție de poziția în ierarhie a auditorilor (partener, manager, junior).
Implicarea unor taxe mai mari, ne duce cu gândul că în misiunea de audit sunt implicate
persoane mai calificate din punct de vedere profesional.

5.5.Corelație între nr . de respondenți ce consideră că auditul sporește calitatea raportării și
gradul de importanță al reputației auditorului financiar

Înrebarea 4- f), solicită opinia respondenților cu privire la importanța referențialului
contabil aplicat. După cum reiese din graficul 5.6. Referențialul contabil aplicat
(reglementări naționale sau IFRS), 51,4% di ntre aceștia consideră că referențialul contabil
contează într -o mare măsură, iar pentru 45,7% dintre respondenți, are de asemenea, o
importanță crescută. În literatura de specialitate se consideră că Standardele Internaționale de Raportare financiară (IFRS) sunt standarde de înaltă calitate , întrucât raportarea la aceste
standarde este un rezultat al pro iectului, așa numit „IAS regulation” al Parlamentului
European și se consideră că mărește comparabilitatea și transparența situațiilor financiare.
Cu cât reglementările naționale reunesc mai multe aspecte specifice IFRS, cu atât situațiile financiare sunt mai de calitate. O calitate scăzută a contabilității va face mai greu de estimat
capacitatea unei firme de a rambursa datorii și de a plăti dividende. În studiile anterioare s -a
observat că firmele care au adoptat IAS au avut câștiguri manageriale mai red use, iar cele
care au fost stimulate să adopte IFRS pentru a obține condiții contractuale mai bune au
010203040
e) – 4 e) – 3 e) – 231
4 27
6
2 Auditul financiar sporește încrederea
utilizatorilor în rapoartele financiare?
Gradul de importanta al reputatiei
auditorului

30
dovedit o îmbunătățire a calității contabilității. De asemenea IFRS tinde să aibă un efect
negativ asupra firmelor ce sunt membre EU și un impact pozitiv asupra calității contabilității
pentru companiile ce sunt în afara granițelor EU. Părerile sunt împărțite, iar auditorii supuși
acestui sondaj s -au dovedit cunoscători ai acestor situații, întrucât au apreciat drept important
rolul pe care îl joacă Referen țialul contabil aplicat de către o companie ce urmează a fi
auditată.

5.6. Referențialul contabil aplicabil (reglementări naționale sau IFRS)

Întrebarea 5 este una foarte importantă, întrucât are în vedere responsabilitățile
persoanelor supuse sondajului. Acestea sunt întrebate cât de importante sunt, în viziunea lor ,
responsabilitățile enumerate. Rezultatele obținute sunt ilustrate în graficul 5.6.
Responsabilitățile auditorilor financiari .

5.7. Responsabilitățile auditorilor financiari

2.9% 0.0% 45.7% 51.4%
0.0%20.0%40.0%60.0%
1- NEIMPORTANT
2-PUTIN IMPORTANT
3- IMPORTANT
4- FOARTE IMPORTANT
1 2 6 26 2 7 26 2 4 29 1 16 18
0 5 10 15 20 25 30 35a) – 1a) – 2a) – 3a) – 4b) – 2b) – 3b) – 4c) – 2c) – 3c) – 4d) – 1d) – 3d) – 4
a) – 1 a) – 2 a) – 3 a) – 4 b) – 2 b) – 3 b) – 4 c) – 2 c) – 3 c) – 4 d) – 1 d) – 3 d) – 4
Număr respondenți 1 2 6 26 2 7 26 2 4 29 1 16 18Număr respondenți

31
5- a), Asigurarea asupra faptului că informația furnizată de către compania supusă
auditului nu este eronată, nu este rezultatul unor activități de fraudă, prin aplicarea
scepticismului profesional, reprezintă p rima afirmație supusă dezbaterii. 26 dintre cei 35 de
respondenți consideră că această responsabilitate a auditorilor financiare este foarte
importantă, 6 sunt de părere că este importantă și numai 3 dintre ei, nu ar lua în calcul această
responsabilitate, considerând- o puțin importantă sau chiar fără niciun interes . În opinia
noastră, această este una foarte importantă în asigurarea calității raportării financiare. La baza opiniei se află două teorii: teoria credibilității acordate, conform căreia auditori i sunt
considerați vectori ai creșterii credibilității și teoria încrederii inspirate, conform căreia, prin
situațiile financiare auditate, aceștia trebuie să mențină încrederea părților interesate în
managerii firmelor și în acțiunile pe care le desfășoară. Auditorul financiar trebuie să verfice
corectitudinea informațiilor furnizate și să evalueze incidența posibilelor acte de fraudă,
astfel încât opinia sa să nu fie denaturată și să nu mai reflecte o imagine fidelă. În practică
există o serie de indici propuși a se utiliza în aplicarea procedurilor analitice pentru a
identifica riscul de fraudă: indicele marjei brute, indicele de depreciere, indicele de variație a
cifrei de afaceri, indicele de încasare a creanțelor comerciale, indicele ce desemn ează
raportul dintre angajamentele totale și activul total. Acestea fiind spune respondenții ne
susțin opinia în ceea ce privește această responsabilitate a auditorilor financiari. (Grafic nr.
5.7.)
Întrebați dacă este important ca auditorul să verifice co nformitatea situațiilor
financiare cu principiile contabile și Cadrul General de Raportare financiară aplicabil
(întrebarea 5b), răspunsurile au fost aproximativ aceleași cu cele de la subpunctul anterior.
Respect area principiilor contabile și a altor reg uli de evaluare reprezintă o condiție foarte
importantă în asigurarea unei imagini fidele, însă unii cercetărori consideră că respectarea acestora cu strictețe poate face ca informaț iile contabile să se abată de la a reflecta starea ce
este de fapt în întreprindere. De exemplu, conceptul de imagine fidelă poate fi foarte uș or
alterat prin aplicarea anumitor reglementări fiscale sau prin folosirea costului istoric ca
metodă de evaluare. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, se poate acționa pe două căi: f ie se
furnizează informații suplimentare în note, fie se încalcă prescripția contabilă și se reflectă
astfel situația reală a entității. Conformitatea cu, Cadrul de Raportare financiară este foarte
importantă deoarece, utilizatorii externi pot urmări mai u șor comparabilitatea entității ce le
stârnește interes cu alte entități de pe piață atunci când au ca bază de raportare același Cadru.
(Grafic nr. 5.7.)
Afirmația 5 – c) are în vedere elaborarea unor proceduri de audit în concordanță cu
specificul companiei auditate, în urma evaluării riscului iner ent la care este supusă aceasta.
Majoritatea respondenților, mai exact 33 , consideră important (29- foarte important, 4 –
important) acest aspect ce trebuie să- l urmărească auditorul în cadrul misiunii sale. Aplicând
raționamentul profesional, auditorul trebuie să evalueze riscurile la care este supusă compania și să stabilescă pragul de semnificație; în cea mai mare măsură, ac este două
activități vor avea drept rezultate procedurile de audit ce vor fi utilizate de căt re auditori în
faza de execuție. În vederea exprimării unei opinii, auditorul trebuie să culeagă suficiente
probe de audit. Întrucât companiile diferă ca structură și ca activitate, se urmărește crearea
unui plan de audit specific pentru fiecare companie. În primă fază, auditorul trebuie să

32
înțeleagă entitatea și mediu său, pentru ca mai apoi să evalueze riscurile de denaturare
semnificativă. Decizia de a evalua un risc ineret corespunzător, ține numai și numai de
raționamentul pro fesional al auditorului în cauză. Unii factori pot afecta aprox.toate clasele
de conturi, în timp ce alții doar anumite clase. De regulă, auditorii realizează niște
chestionare cu întrebări pe care le vor adresa clientului în discuțiile cu acesta. Astfel, el își
formează o imagine de ansamblu asupra companiei, urmărind în discuțiile sale să afle
informații despre: integritatea conducerii, natura activității, presiuni neobișnuite ce sunt
exercitate asupra conducerii, pentru a o sili pe aceasta să recurgă la denaturări ale situațiilor
financiare, factori ce afectează sector de activitate în care se desfășoară compania etc. La
nivelul conturilor contabile se urmărește complexitatea tranzacțiilor, tranzacții ce se
desfășoară în mod obișnuit, conturi ce implică un grad de estimare ridicat, s usceptibilitatea
activelor la pierdere etc. (Grafic nr. 5.7.)
La întrebarea 5 – d), ce are în vedere recomandările furnizate de către auditori în
vederea ajutării companiei auditate, 18 respondenți consideră că acest aspect este foarte
important , întrucât, aceste recomandări, venind din partea unor persoane din exterior,
independente și fără niciun interes în companie, pot reprezenta un sprijin deoarece pot ajuta
la corectarea deficiențelor întâlnite și îmbunătăți astfel calitatea raportării. Compania ar
trebui să aibă în vedere aceste recomandări și să încerce să le aplice în măsura în care este cu
putință. 16 respondenți consideră că recomandările sunt importante și doar unul este de părere că nu sunt importante. Recomandările rezultate în urma misiunii de audit ar trebui
incluse într -un raport separat. Acestea necesită revizuirea și acordul din partea conducerii, a
entității auditate sau a altor părți interesate. Auditorul nu impune recomandări, ci doar
sugerează pentru a crea o imagine cât mai fidelă a companiei. (Grafic nr. 5.7.)

5.8. Auditorii financiari considerați garanți ai calității datelor furnizate

Întrebarea 6 (Grafic 5.8. Auditorii financiari considerați garanți ai calității datelor
furnizate) , este o întrebare capcană, pentru a constata dacă respondenții își mențin punctul de
vedere de la întrebarea 3. Întrebarea 6 solicită eșantionul chestionat să- și spună părerea cu
privire la veridicitatea afirmației: Auditorii financiari sunt considerați garanți ai calității
83% 17%
DA NU

33
datelor furnizate prin intermediul raportării financiare, sporind încrederea utilizatorilor
externi cu privire la acestea. Cele 2 întrebări (întrebarea 6 și întrebarea 3) au un numitor
comun, și anume, calitatea raportării financiare. La întrebarea 6, însă, auditorilor financiari li
se atribuie caracteristica de garanți, adică aceștia oferă o garanție asupra corectitudinii
situațiilor financiare, în timp ce din afirmația de la punctul 3 reiese faptul că ei doar ajută la
îmbunătățirea cali tății raportării financiare. Auditorii financiari sunt reprezentații profesiei
contabile și în multe cazuri, aceștia sunt considerați responsabili de eșecurile cu care se
confruntă enti tățile. Ei sunt cei mai predispuși la criticile utilizatorilor de infor mații. În opnia
noastră, auditorul financiar este un gar ant al calității raportării, ajutând la îmbunătățirea
acesteia. Rolul lui nu este acela de a idendifica fraudele și de a raporta conducerii, ci de a se
asigura că ele nu îi influențează opinia și nu denaturează semnific ativ situațiile financiare.
Măsura în care auditorul financiar descoperă problemele clientului auditat, ține mai ales de
acesta din urmă, întrucât, datoria lui este să furnizeze toate informațiile necesare auditorului
și să nu încerce s ă sustragă anumite informații. Auditorul este aliatul companiei, iar clientul
trebuie să înțeleagă acest aspect pentru a transforma un „rău necesar ” în valoare adăugată. La
întrebarea 6, 83% dintre respondenți consideră afirmația adevărată, în timp ce rest ul nu;
afirmația lasă însă loc de interpretări, așa cum am detaliat mai sus.

5.9.Conformitatea cu reglementările/standardele contabile aplicabile garantează obținerea
calității raportării financiare

Continuăm analiza cu întrebarea 7. Rezultatul primului subpunct este ilustrat în
graficul 5.9. Coformitatea cu reglementările/standardele contabile aplicabile garantează
obținerea calității raportării financiare. Conformitatea cu reglementările și standard ele
contabile reprezintă primul pas în obținerea unei raportări financiare de calitate. În primul
rând, auditorul trebuie să se asigure că i nformațiile financiare îndeplineasc caracteristicile
fundamentale și amplificatoare prevăzute de către Cadrul General Conc eptul IASB. Pentru a
obține o imagine fidelă, auditorul ia în seamă încă două concepte: regularitate și sinceritatea.
Regularitatea se referă la respectarea regulilor, procedurilor, normelor prevăzute în legislația
contabilă de către cei ce înt ocmesc situațiile financiare. Acest concept implică și stabilirea
unei coerențe între regulile fiscale și cele contabile, deoarece, există cazuri în care anumite
dispoziții fiscale au un impact negativ pentru unele tranzacții și evenimente, modificând
tratamentul lor contabil. Respondenții au fost în proporție de 43% cu totul de acord cu
această afirmați,iar în proporție de 34% au fost de acord, dar deoarece nu au ales gradul
3% 0% 20% 34% 43%
0%10%20%30%40%50%
A1- DEZACORD
TOTAL
A2- DEZACORD
A3- NEUTRU
A4- DE ACORD
A5- CU TOTUL DE
ACORD

34
maxim de măsură, considerăm că au încă suspiciuni. 20% dintre respondenți au ales să nu se
pronunțe cu privire la această afirmație, iar 3% o dezaprobă total. Neutralitatea
respondenților poate apărea datorită plasării cuvântului “garantează” în afirmație;
conformitatea cu regulile și standardele contabile nu poate, de una singură să of ere o imagine
filă, fiind implicați mai mulți factori. Auditorul este pus în postura și de a înțelege canalele deschide de comunicare dintre diferite niveluri ierarhice. Comunicarea asigur ă înțelegerea
rolurilor și responsabilităților pe care le are fiecar e persoană în ceea ce privește controlul
intern, pentru a asigura raportarea financiară.
Solicitați să aprecieze pe o scală de la 1 la 5, dezacordul sau acordul cu afirmația: O
raportare financiară de calitate va determina îmbunătățirea indicatorilor de performanță
financiară, cum ar fi creșterea profitului, diminuarea îndatorării etc. (întrebarea 7 -b),
răspunsurile celor supuși acestui sondaj au fost mixte: 10 dintre aceștia sunt în totalitate de
acord cu afirmația enunțată, alți 11, sunt de asemenea de acord, însă păstrează o notă de
susceptibilitate; un număr destul de mare, 8 respondenți, comparativ cu totalitatea
eșantionului chestionat, au ales să rămănă neutrii și să nu se pronunțe cu privire la această
afirmație, iar 6 dintre ei nu sunt de acord s au dezaprobă total (Grafic 5.10. O
raportare
financiară de calitate va determina îmbunătățirea indicatorilor de performanță ai entității ).
Întrucât raportarea financiară are ca obiectiv satisfacerea nevoilor utilizatorilor, aceasta,
conduce în același timp și la îmbunătățirea anumitor indicatori de performanță. De exemplu,
performanța întreprinderii poate fi măsurată prin rentabilitate: rata rentabilității economice,
rata rentabilității financiare, analiza pragului de rentabilitate etc. Având în vedere că
acționarii sunt interesați de creșterea profitului (pentru a primi dividende), ce reprezintă o
parte componentă a capitalurilor unei companii și este o sursă importantă de finanțare în dezvoltarea unei activități, aceștia urmăresc creștere a ratei rentabilității financiare. Această
rată este un indicator important în aprecierea performanțelor economico -financiare, atât în
analizele solicitate de utilizatori externi, cât și în diagnosticul intern. Cu cât indicatorul este
mai mare, cu atât fructificar ea capitalurilor proprii este mai eficientă. În determinarea ratei
rentabilității fin.a capitalurilor proprii, se are în vedere și regimul de calcul al provizioanelor,
al amortizării, a cheltuielilor deductibile și nedeductibile, acestea din urmă stând la baza
determinării bazei de calcul a profitului impozabil. Putem concluziona, că acest indicator
prezentat este strâns legat de conformitatea situațiilor financiare cu reglementările și
standardele contabile, deoarece provizioanele, amortizarea și cheltuiel ile deductibile și
nedeductibile trebuie prezentate corect pentru a evidenția o imagine fidelă. O altă rată de
rentabilitate utilă este cea economică; aceasta exprimă gradul de remunerare al capitalurilor
angajate pentru ca firma să- și desfășoare activitat ea, dar și modalitatea de remunerare a
riscurilor pe care asociții și acționarii și le asumă atunci când investesc capital în
întreprindere. Această rată este foarte importantă deoarece, prin intermediul ei se stabilește
modalitatea de finanțare pe termen lung și scurt. O raportare financiară de calitate va urmări
creșterea acestui indicator pentru a satisface nevoile creditorilor și ale împrumutătorilor
diverși. De exemplu, dacă se face o comparație între rata rentabilității economice și costul
capitalului împrumutat, adică rata dobânzii, se obține efectul de îndatorare: rata rentabilității
economice > rata dobânzii, se poate apela la credite și chiar se dorește acest lucru. Mărimea
acestei rate este utilizată în analize externe, deoarece prin intermediul ei utilizatorii pot face

35
comparații între entități din același sector. Respondenții sunt probabil susceptibili în a fi de
acord cu afirmația de la această întrebare, deoarece cunosc problemele ce apar în calculul
ratelor economice și financiare; de exemplu dacă se utilizează costul istoric, acest lucru duce
la o subevaluare a capitalului și la o supraevaluare a profitului, în consecință cresc ratele de
rentabilitate pe un fond nu tocmai corect. Acest lucru nu este apreciat de utilizatorii externi.
O altă de ficiență ar fi aceea a gradului de capitalizare a activelor necorporale, iar pentru a
diminua această deficiență ar trebui să nu se inclusă în activele imobilizate, mărcile, fondul
comercial sau altele de acest gen. Cu toate acestea urmărirea ratelor de rentabilitate oferă o
bună imagine asupra performanțelor companiei respective și poate ajuta firma să se
poziționeze corect în sistemul strategic de care aparține.
5.10. O raportare financiară de calitate va determina îmbunătățirea indicatorilor de
performanță ai entității

Întrebați dacă o raportare financiară de calitate atrage după sine o creștere a afacerii
entității (întrebare 7 -c), marea majoritate a respondeților au ales să nu se pronunțe, mai exact
11 dintre aceștia, iar 5 dintre ei nu au fost de acord cu afirmația, ceea ce ne duce cu gândul la
faptul că aceștia sunt conștienți că situațiile financiare ale unei întreprinderi, chiar dacă
reflectă imaginea fidelă a unei companii, aceasta poate să nu fie una tocmai satisfăcătoare
pentru utilizat orii externi: entitatea poate avea deja contractate credite și nu este în măsură să
beneficieze de altele, are un nivel al creanțelor mult prea mare iar probabilitatea de încasare într-o perioadă rezonabilă este pusă sub semnul întrebării, etc. Creșterea afacerii unei entități
este influențată foarte mult de modul în care este manageriată, dacă strategia propusă este
adecvată pentru companie, dacă obiectivele sunt îndeplinite și de asemenea depinde de
fluctuațiile pieței. Însă, o raportare financiară de cal itate poate atrage noi investitori în
companie, ajutând -o pe această să facă față cerințelor pieței și competitivității; de aceea, 19
dintre respondenți au fost de acord cu afirmația, considerând- o relevantă. Răspunsurile
acestora sunt evidențiate în grafi cul nr. 5.11. de mai jos:
5.11.Calitatea raportării financiare atrage după sine creșterea afacerii entității
2 4 8 11 10
051015
B1- DEZACORD TOTAL
B2- DEZACORD
B3- NEUTRU
B4- DE ACORD
B5- CU TOTUL DE ACORD

36

La întrebarea 7 – d), respondenții au fost în mare măsură (74%) de acord cu faptul că o
raportare financiară este de calitate dacă utilizatorii pot înțelege modelele de business ale
entității și modul în care acest ea afectează situațiile financiare (profitabilitat ea, lichiditatea
etc.). Utilizatorii externi, în special furnizorii și alți creditori comerciali sunt interesați de
rambursarea la scadență a sumelor cuvenite, dar și de sporirea sau menținerea volumului
vânzărilor către compania cu care colaborează, sunt interesați de asemenea și de continuarea
desfășurării a ctivității, atunci când furnizează bunuri sau servicii unei companii aflate în
pragul falimentului . Pentru această categorie de utilizatori este foarte important să cunoască
gradul de solvabilitate al companiei, acest lucru însemnând capacitatea întreprind erii de a- și
achita obligațiile scadente, dar sunt interesanți și de lichiditatea companiei, adică, în ce
măsură este capabilă să transforme în bani, activele de care dispune.
În graficul 5.12.Opinia fără rezerve conduce la o raportare financiară de calit ate,
am ilustrat răspunsurile eșantionului chestionat la întrebarea 7-e). 31,5% din totalul
răspunsurilor dezaprobă afirmația. Este posibil ca auditorii să se fi ghidat după faptul că
opinia cuprinsă în raportul de audit nu este singura ce asigură raportarea financiară de
calitate, ci contribuie și alți factori. Opinia cu rezerve poate acoperi doar anumite secțiuni,
ceea ce însemnă că auditorul fie nu a obținut suficiente probe de audit pentru a -și face o
imagine clar ă, fie s -au identificat anumite denaturări semnificative; este posibil ca acele
secțiuni ce sunt ilustrate printr -o opinie cu rezerve, să nu prezinte interes pentru utilizato rii
externi și astfel, raportarea financiară să fie în continuare de calitate făcând abstracție de
opinia cu rezer ve. 54,3% dintre respondenți sunt de acord cu afirmația. Totuși, în literatura de
specialitate se menționează că o opinie calificată de audit este un prim semn de întrebare pe
care și -l pun utilizatorii asupra calității raportării financiare, iar credibili tatea lor cu privire la
situațiile financiare începe să scadă. Atunci când se face o comparație între două companii ce prezintă opinii calificate, se ține seama și de caracteristicile auditorului care a realizat raportul. Un auditor slab poate emite o opinie fără rezerve fără o testare riguroasă. De
asemenea, se are în vedere și schimbarea auditorilor de către o companie atunci când aceasta
primește o opinie de audit calificată: se constată că firmele care au schimbat auditorul după o
opinie cu rezerve în comparație cu firmele care nu au schimbat auditorul, nu au mai multe
șanse să primească o opinie curată anul viitor.
5.12.Opinia fără rezerve conduce la o raportare financiară de calitate
0 5 11 10 9
051015
C1- DEZACORD TOTAL
C2- DEZACORD
C3- NEUTRU
C4- DE ACORD
C5- CU TOTUL DE ACORD

37

Una dintre cele mai importante responsabilități ale auditorului financiar (întrebarea 7 –
e), ce conduce spre o raportare financiară de calitate este aceea a asigurării că managerii nu
manipulează rezultatul sau alți indicatori de interes general pentru utilizatori. Manipularea
rezultatelor și a altor indicatori, are drept consecință directă nereflectarea u nei imagini fidele
a companiei; sunt încălcate în primul rând caracteristicile fundamentale ale Cadrului General
de Raportare financiară (relevanța informațiilor și reprezentarea exactă) și putem concluziona
că situații le financiare nu sunt în conformitate cu standardele și reglementările. În opinia
noastră, această afirmație este foarte adevărată, iar auditorii chestionați ne susțin părerea
după cum este reflectat în graficul de mai jos 5.13.Raportare financiară de cali tate prin
asigurarea asupra corectitudinii informațiilor : 80% dintre respondenți sunt de acord și cu
totul de acord, în timp ce restul fie se mențin într -o poziție neutră, fie dezaprobă afirmația.

5.13.Raportare financiară de calitate prin asigurarea asupra corectitudinii informațiilor

La înrebarea 7 -g), 14 dintre respondenți au decis să nu se pronunțe , iar 11 nu au fost
de acord cu privire la afirmația: O raportare financiară este de calitate dacă entitatea aplică
IFRS. Acest lucru, ne duce cu gând ul că auditorii încă nu au o imagine clară asupra
beneficiilor aduse entității dacă aceasta își pregătește situațiile fin anciare în conformitate cu
IFRS, întrucât deși sunt considerate standarde de înaltă calitate, efectele impactului lor asup ra
raportării financiare depind în mare măsură și de sistemul juridic și politic al unei țări, de
e1- Dezacord
total, 8.6%
e2- Dezacord,
22.9%
e3- Neutru,
14.3% e4- De acord,
34.3% e5- Cu totul de
acord , 20.0%
0% 3% 17% 51% 29%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%f1- Dezacord totalf2- Dezacordf3- Neutruf4- De acordf5- Cu totul de acord
Procent respondenți

38
structura capitalului, a conducerii și sistemul fiscal. Acestea ar fi motivele prin care ar fi
explicabilă neutralitatea eșantionului. Însă, au fost și auditori, 10 la num ăr, care au aprobat
afirmaț ia.
5.14. O raportare financiară este de calitate dacă entitatea aplică IFRS

Următoarea reprezentare grafică ilustează cât % dintre respondenți sunt de acord cu
afirmația de la punctul 8 din chestionarul analizat și câți nu: 5.15. Scăderea calității
raportării financiare datorită eliminării “prudenț ei” din Cadrul Conceptual al IASB.
Afirmația are în vedere impactul eliminării conceptului de prudență din Cadrul Conceptual
de Raportare Financiară, dacă are un efect negativ sau pozitiv asupra calității raportării
financiare. 83% dintre auditorii supuși sondajului consideră că DA, are un impact negativ și
conduce la scăderea calității raportării financiare, iar 17% au răspuns cu NU. Se consideră
faptul că principiul prudenței este incompatibil cu neutralitatea informațiilor financiare.
Prudența înseamnă că cei ce realizează situațiile fin anciare trebuie să fie precauți atunci când
își exercită raționamentul profesional pentru a face estimări în condiții de incertitudine, iar
acest lucru ar fi în contradictoriu cu neutralitatea, deoarece dacă s -ar include prudența în
raționamentele profesio nale, ar însemna că acestea din urmă sunt influențate de factori
diverși, de unde ar rezulta că informația nu mai îndeplinește calitatea de a fi neutră. Unii
ceretători nu sunt de acord cu eliminarea prudenței, întrucât acest lucru ar putea conduce la
nerecunoașterea unor posibile datorii sau pierderi sau recunoașterea de active și câștiguri
incerte. IASB susține totuși că termenul “prudență” se reflectă în standardele sale chiar dacă
a fost eliminat din Cadrul General Conceptual din 2010. Observând rezulta tele obținute la
această întrebare, putem concluziona că auditorii ar dori reintroducerea prudenței în Cadrul
Conceptual, dar este posibil să urmeze abordarea ACCA; organismul profesional ACCA
critică prudența din prisma faptului că aplicarea acesteia duce la supraevaluarea activelor și
câștigurilor și nu permite ca informația financiară să fie prezentată într -o manieră
transparentă și neutră, dar sunt de părere că o prezentare asimetrică a veștilor bune și rele
poate ajuta în unele situații, iar dacă prudența ar fi introdusă ar trebui să aibă o altă abordare,
și anume, în contextul beneficiilor pe care le aduce la elaborarea standardelor.

5.15. Scăderea calității raportării financiare datorită eliminării “pruden ței” din Cadrul
Conceptual al IASB
5 6 14
6
4
051015
G1- DEZACORD
TOTAL
G2- DEZACORD
G3- NEUTRU
G4- DE ACORD
G5- CU TOTUL DE
ACORD

39

Prin întrebarea numărul 9 (Grafic nr. 5.16.) , ultima din chestionarul analizat, am
încercat să evidențiem faptul că misiunea de audit este specifică fiecărei companii. 31 dintre
respondenți ne susțin părera și consideră că o misiune de audit de calitate și imp licit o
raportare financiară de calitate se obțin prin cunoașterea de către auditorul în cauză a entității
și a mediului în care își desfășoară activitatea, identificând astfel riscurile și a controalele
interne relevante. 2 dintre respondeți consideră că auditorul, cunoscând specificul entității și
al mediului în care își desfășoară entitatea activitatea conduce la o raportare financiară de
calitate deoarece sporește încrederea acestuia că situațiile financiare sunt întocmite de
persoane competente, iar alți 2 sunt de părere că această abordare nu conduce la o raportare
financiară de calitate. Procedurile de evaluare pe care trebuie să le aplice auditorul pentru a
cunoaște entitatea, mediul și control intern sunt următoarele: investigarea conducerii și a
celor ce au drept responsabilitate raportarea financiară, observația și inspecția și nu în ultimul rând efectuarea procedurilor analitice pe baza informațiilor obținute.

5.16. O raportare financiară de calitate prin cunoașterea mediului și a entității supusă
misiunii de audit

05101520253035
DA NU
0 5 10 15 20 25 30 35Auditorul identifică riscurile și controalele interne
relevante, reușind astfel să adapteze testele de audit
în funcție de specificul companiei Auditorul crează o legătură mai strânsă cu angajații
entității, prin participarea la discuții cu reprezentații
fiecărui departament și conducerea Sporește încrederea auditorului că situațiile financiare
sunt întocmite de persoane competente Nu conduce la o raportare financiară de calitate
Numărul respondenților

40

Concluzii

Standardele de contabilitate, sistemele ju ridice și politice, standardele de raportare
financiară, toate afectează calitatea contabil ă, implicit calitatea raportărilor financiare.
Lecturand literatura de specialitate se desprinde concluzia că raportarea fi nanciară este un
subiect primordial în analizele de specialitate. Raportarea financiară cu scop gene ral are ca
obicectiv prezentarea de informații financiare specifice activitatii entităț ii raportoare, care să
fie de interes pentru utilizatorii principali (actionari, creditori, investitori existenți și
potențiali), informații care stau la baza deciziilor acestora cu p rivire la oferirea de resurse
necesare entității. Printre decizii se numără: vânzarea/ deținerea/ achiziționarea
instrumentelor de datorii sau capitaluri proprii, furnizarea/ decontarea unor împrumuturi sau
a altor forme de credit. Informațiile financiare, pentru a petea fi utile, tr ebuie să se
caracterizeze conform Cadrului General de Raportare financ iară, prin relevanța și
reprezentar ea exactă. Aceste insusiri calitative fundamentale sunt susținute de elemente
amplificatoare: comparabilitatea, oportunitatea, verificabilitatea, intel igibilitatea. Chiar dacă
informațiile financiare îndepl inesc caracteristicile mentionate, de la o țară la alta pot apărea
diferențe între situațiile financiare, aceste diferențe f iind probabil cauzate de factori de natura
economica, sociala, juridica sau d e faptul că atunci când au fost adoptate dispozițiile
naționale, fiecare țară a avut în vedere necesități diferite ale utilizatorilor situațiilor financiare. Prin intermediul Cadrului Conceptual, Consiliul pentru Standarde Internaționale
de Contabilitate, încearcă să minimizeze aceste diferențe în timp, urmărind armonizarea
reglementărilor și standardelor contabile și, de asemenea a procedurilor privind întocmirea și
prezentarea situațiilor financiare. Cea mai bună cale pentru această armonizare, este aceea a
întocmirii de situații financiare care să cuprinda informații utile pentru luarea deciziilor
economice.

41
În studiile specializate, s -a determinat o tipologie a măsurătorilor utilizate de
cercetători pentru a măsura calitatea datelor contabile. Metodele f olosite au fost: metoda
relevanței valorii, metoda relevanței creditului, extinderea practicilor de gestiune a
câștigurilor, oportunitatea de recunoaștere a pierderilor, calitatea contabilă și conservatorismul contabil. Chiar dacă cercetătorii au utilizat aceleași metode de măsurare a
calității contabilității, ei au furnizat rezultate mixte atunci când au analizat dacă tranziția la
IFRS, imbunatateste calitatea raportării financiare. Una din explicațiile posibile ar fi
circumstanțele adoptătii IFRS, dacă ad optarea s -a făcut în mod voluntar sau obligatoriu. În
literatura de specialitate sunt utilizați diferiți factori pentru a explica rezultatele obținute în
urma testelor efectuate pentru a cuatifica impactul IFRS asupra calității contabilității:
calitatea st andardelor, sistemul juridic și politic al unei țări, stimulentele de raportare
financiară, în ceea ce privește dezvoltarea pieței financiare, structura capitalului, structura
conducerii și sistemul fiscal. Cu toate acestea, analizând literatura de special itate și studiile
efectuate există dovezi care sugerează că adoptarea IFRS are tendința de a avea un impact
negativ asupra calității contabile a firmelor din UE. În schimb, s -a observat o creștere a
calității contabilității pentru firmele care au adoptat I FRS, dar nu sunt membre UE.
De asemenea, pentru a măsura calitatea raportării financiare s -au adăugat și factori de
audit în măsurarea globală a raportării financiare. Au fost descriși 6 indicatori: indicatorul
evitării pierderilor, indicatorul evitării scăderii profitului, indicatorul estimărilor, indicatorul
opiniei calificate de audit, indicatorul auditorilo non -Big Four și cel al taxelor de audit.
Pornind de la acești indicatori, se calculează prin medie aritmentică, indicele calității
raportării fina nciare, care, cu cât prezintă o valoarea a scorului mai mare, cu atât calitatea
raportării la nivelul unei piețe de capital este mai sporită.
În penultimul capitol al lucrării ne- am familiarizat cu conceptul de “materialitate”.
IASB, încearcă să introducă acest concept prin lucrarea “Application of Materiality to
Financial Statements” pentru a servi celor ce pregătesc situațiile financiare în alegerea informațiile ce sunt de interes pentru utilizatorii externi, adică acele informații, care dacă ar fi omise sau ar fi prezentate în mod eronat, ar influența deciziile utilizatorilor. Înainte de a fi
publicată, IASB a cerut organismelor profesionale să înainteze scrisori de comentarii cu privire la această lucrare, cu scopul de a o îmbunătăți și a îi spori utili tatea.
Studiul de caz a constat într -un chestionar adresat la nivelul auditorilor . Prin
chestionarea acestora, s -a confirmat faptul că ei sunt cei ce validează, în esență, credibilitatea
situațiilor financiare. S-a apelat la un mix de respondenți în ceea ce privește vechimea, atât
persoane la începutul carierei în audit fina nciar, cât și profesioniști cu experiență de peste 10
ani. Considerăm că acest lucru sporește relevanța semnificatiei rezultatelor chestionarului.
Majoritatea respondenților lucrează în companii mari de audit. Răspunsurile au fost pe
măsura așteptărilor, majoritatea au fost de acord cu faptul ca auditarea sutatiilor financiare
sporeste incredere principalilor utilizatori si totodata s -au evidentiat care ar fi factorii cei mai
importanți ce influențează calitatea raportării financiare, din perspectiva auditului financiar.
Factorii importanți, pentru care s -au obtinut răspunsurile majoritare sunt: durata mandatului
de audit, tipul opiniei de audit, auditarea comp aniei de către auditori cu r eputatie sau din
companii mari, referențialul contabi l aplicat. Însă, influenta marimii onorariului de audit,

42
este considerat a, în proporții egale, a fi semnificativa sau total lipsita de importanta. În ceea
ce privește responsabilitățile auditorilor financiari, majoritate a respondenților le -au apreciat
pe cele enumerate in chestionar , ca fiind importante și foarte importante. Acestea sunt:
asigurarea asupra faptului că informația furnizată de către compania supusă auditului nu este
eronată, nu este rezult atul unor activități de fraudă, prin aplicarea scepticismului profesional;
asigurarea asupra faptului că situațiile financiare sunt în conformitate cu principiile contabile
și cadrul General de Raportare Financiară aplicabil; abordarea auditului prin aplicarea unor
proceduri de audit în concordanță cu nivelul riscului de control obtinut în urma evaluării proiectarii
si implementarii sistemului de control intern in cadrul entitatii auditate ; furnizarea de recomandări
menite să remedieze deficientele con statate si menite sa ajute compania.
Avand in vedere rezultatele obtinute prin interpretarea raspunsurilor formulate de
auditorii intervievati, se poate aprecia ca auditul financiar nu poate neaparat sa garanteze,
insa poate oferi asigurari rezonabile cu p rivire la calitatea raportarilor financiare, ceea ce,
bineinteles, rep rezinta un factor de semnificativ in ceea ce priveste increderea utilizatorilor in
raportarile financiare.
Bibliografie

1. Alexios Kythreotis (2014): “Measurement of financial reporting quality based on
IFRS Conceptual Framework’s fundamental qualitative Characteristics”, în European
Journal of accounting, finance and business,volumul 2, la European University
Cyprus – Nicosia
2. Andreas Jansson :“Has the introduction of IFRS improved accounting quality? A comparative study of five countries”, School of Business and Economisc -Suedia
3. Barbet Massinmichael, (24 februarie 2016), Mazars comment letter on ED 2015/8
IFRS Practice Statement Application of materiality to financial statements, disponivil
pe:
http://www.ifrs.org/Current -Projects/IASB -Projects/Disclosure-
Initiative/Materiality/Exposure- Draft -October -2015/Pages/Comment -letter.aspx
4. Bunea, Ștefan (2014): “Mai avem nevoie de prudență în raportarea financiară?” în
Curierul Național, edițiile din 12 iunie, 19 iunie și 26 iunie
5. Ceccar Business Mazine, Nr 1, 21 martie – 4 aprilie 2016, “Conservatorism și
optimism în contabilitate: prudență versus valoare justă”, disponibil pe:
http://www.ceccarbusinessmagazi ne.ro/printeaza -articolul -13/
6. Cristian Rapcencu (12 iulie 2011),”Utilizatorii situațiilor financiare”, disponibil pe:
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_25277/Utilizatorii -situatiilor –
financiare.html
7. Cláudia Lopes, António Cerqueira, Elísio Brandão (sept.2010) : “Impact of IFRS
adoption on accounting quality in European firms”, Journal of Modern Accounting
and Auditing,vol 6, no.9, ISSN 1548 -6583, USA
8. Dechow, P. M., W. Ge, C. Schrand (2010). “Understanding earnings quality: A review of the proxies, their determi nants and their consequences”, Journal of
Accounting and Economics , 50 (2- 3): 344 -401

43
9. Ernst &Young Global Limited, (26 februarie 2016), EY comments on proposed
materiality practice statement, disponibil pe: http://www.ifrs.org/Current –
Projects/IASB -Projects/Disclosure-Initiative/Materiality/Exposure- Draft -October-
2015/Pages/Comment -letter.aspx
10. Feerdy van Best, Geert Braam, Suzanne Boelens (aprilie 2009): “Quality of Financial
Reporting: Measuring qualitative characteristics”, NICE working paper 9-108
11. Hans Hoogervorst – chairman of the IASB (18 septembrie 2012): “The Concept of
Prudence: dead or alive?” în FEE Conference on Corporate Reporting of the Future ,
Brussels, Belgium
12. Hirst, D., Hopkins, P., Wahlen, J. (2004): “Fair Values, Income Measurement, and
Bank Analysts Risk and Valuation Judgments” în The Accounting Review, 79(2), 453-
472
13. IFRS practice statement (October 2015): “Application of Materiality to Financial
Statements, Explosure Draft ED/2015/8
14. Iu, J. & Clowes, C. (2004): “ Evaluating a measure of content quality for accounting
narratives (with an emp irical application to narratives from Australia, Hong Kong,
and the United States) in Working paper series
15. Irina -Doina Pășcan (2010): “Measuring the effects of IFRS adoption on accounting
quality -a review”, Pocedia Economics and Finance 32,pp. 580- 587
16. Jonas G. și Blanchet J. (2000): “Assessing Quality of Financial Reporting”în Accounting Horizons, 14(3), 353- 363
17. Kosi, U., (2010): “Credit relevance of accounting information and mandatory IFRS
adoption, An Enterprise Odyssey”, International Conference Proceedings , pp. 662-
683.
18. Wahlen J, Nichols D. (2004): “How Do Earnings Numbers Relate to
Stock Returns? A Review of Classic Accounting Research with
Updated Evidence” în Accounting Horizons, 18(4), 263 -286
19. Martínez- Ferrero, J., (2014): “Consequences of financial reporting
quality on corporate performance. Evidence at the international level”,
Estudios de Economía 41(1), pp. 49 -88
20. Mingyi Hung, K.R. Subramanyam (Dec. 2007):”Financial statement effects of
adopting international accounting standards: the case of Germany”, Review of
accounting studies, Volume 12, pp 623 -657
21. Moscariello N., Skerratt L., Pizzo M. (2014):“Mandatory IFRS adoption and the cost
of debt in Italy and UK”, Accounting and Business Research 44(1), pp. 63–82
22. Qingliang Tang Huifa Chen Zhijun Lin (2016): "How to Measure Country -Level
Financial Reporting Quality?", Journal of Financial Reporting and Accounting, Vol. 14 Iss 2
23. Soderstrom, Sun K. (2007): “IFRS Adoption and Accounting Quality: A Review,
European Accounting Review”, 16(4), pp. 675–702
24. Vera Palea (2013): “IAS/IFRS and financial reporting quality:Lessons from the European experience”, China Journal of accounting research 6, pp. 247-263
25. Veronica Poole, (26 februarie 2016) ,Deloitte comments on proposed materiality
practice statement , disponibil pe: (
http://www.ifrs.org/Current -Projects/IASB –

44
Projects/Disclosure -Initiative/Materiality/Exposure- Draft -October –
2015/Pages/Comment -letter.aspx
26. Wahlen J., Healy P. (1999): “A review of the earnings managment literature and its
implications for standard settings” în Accounting Horizons, 13(4), 365 -383

Anexe

Chestionar: Rolul auditorului în sporirea calității raportării financiare

Vă rog să introduceți datele:
Vârstă:
Gen:
Masculin
Feminin

1. Câtă experiență aveți în domeniul auditului financiar?
1-5
5-7 ani
7-10 ani
Peste 10 ani

2. Compania în cadrul căreia sunteți angajat:
Este o companie mare de audit
Este o companie mică de audit

45
3. Considerați c ă auditarea situatiilor financiare va avea ca efect întotdeauna o creștere a
încrederii utilizatorilor principali în rapoartele financiare?
Da
Nu

4. Apreciați, din perspectiva auditului financiar, importanța următorilor factori ce influențează
încrederea utilizatorilor principali ai situațiilor financiare cu privire la acestea – investitori,
împrumutători, creditori existenți și potențiali. (1 – neimportant, 2 -putin important, 3 –
important, 4 – foarte important)

1 2 3 4
a) Durata relatiei auditor – client ( vechimea mandatului
companiei de audit)

b) Auditarea companiei de că tre companii mari sau cu
reputatie , întrucât se presupune faptul că firmele mici de
audit prezinta riscuri ce pot afecta independenta auditorilor,
avand un portofoliu mic de clienti si resurse finaciare
limitate de care sunt dependente?
c) Mărimea onorariilor de audit, întrucât un onorariu mare
ofera asigurarea unui nivel ridicat al resursei umane din
punct de vedere al competentei si experientei, ceea ce
minimizeaza riscul de nedetectare ?
d) Opinia de audit exprimata
e) Notoritatea si renumele
f) Reglementarile contabil e aplicabil e (reglementări naționale
sau IFRS)

5. Apreciați importanța următoarelor responsabilități ale auditorilor financiari (1 – neimportant,
2-putin important, 3 – important, 4 – foarte important):

1 2 3 4
a) Asigurar ea asupra faptului că informațiile furnizate in situatiile
financiare de către entiatea auditata, nu este eronată sau nu
este rezultatul unor activități de fraudă

b) Asigurarea asupra faptului că situațiile financiare sunt în tocmite
in conformitate cu reglementarile de raportare f inanciară
aplicab ile.

c) Abordarea auditului prin aplicarea unor pr oceduri de audit în

46
concordanță cu nivelul riscului de control obtinut în urma
evaluării proiectarii si implementarii sistemului de control intern
in cadrul entitatii auditate

d) Formularea de recomandări menite să remedieze deficientele
constatate si astfel sa ajute compania supusă misiunii de audit

6. Considerați că următoarea afirmație este adevărată? : Audito rii financiari pot furniza garantii
si/sau asigurari cu privire la calitatea datelor furnizate prin intermediul raportării financiare,
sporind încrederea utilizatorilor externi cu privire la acestea.

a) Da
b) Nu

7. Apreciați pe o scară de la 1 (dezacord total) la 5 (acord total) următoarele afirmații:

1 2 3 4 5
a) Conformitatea cu reglementările/standardele
contabile aplicabile garantează obținerea calității
raportării financiare
b) O raportare financiară de calitate va determina
îmbunătățirea indicatorilor de performanță ai
entității (de exemplu, creșterea profitului,
diminuarea îndatorării etc.)
c) Calitatea raportării financiare atrage după sine
creșterea afacerii entității
d) O raportare financiară este de calitate dacă
utilizatorii pot înțelege modelele de business ale entității și modul în care acestea afectează situațiile
financiare (profitabilitatea, lichiditatea etc)
e) O raportare financiară este de calitate întotdeauna
dacă opinia auditorului este fără rezerve
f) O raportare financiară este de calitate dacă auditorul
s-a asigurat că managerii nu manipulează rezultatul
sau alți indicatori de interes general pentru utilizatori
g) O raportare financiară este de calitate dacă entitatea
aplică IFRS

8. Considerați că eliminarea prudenței din Cadrul Conceptual de Raportare Financiară (IASB) va
scădea calitatea raportării financiare, întrucât, neaplicarea acesteia poate duce la aparițiea
de diferențe atunci când sunt recunoscute pasivele/cheltuielile și ac tivele/veniturile?
a) Da
b) Nu

47
9. Cunoașterea de către auditorul în cauză, a entității și a mediului în care își desfășoară
activitatea conduce la o raportare financiară de calitate, deoarece:
a) Auditorul identifică riscurile și controalele interne relevante, reuș ind astfel să adapteze
testele de audit în funcție de specificul companiei
b) Auditorul crează o legătură mai strânsă cu angajații entității, prin participarea la discuții cu
reprezentații fiecărui departament și conducerea
c) Sporește încrederea auditorului că situațiile financiare sunt întocmite de persoane
competente
d) Nu conduce la o raportare financiară de calitate