Instrumente Cognitiv Constructive de Invatare Procedurala

ARGUMENT

Discipline precum științele, matematica, fizica sau chimia surprind problemele fundamentale ale vieții și fiecare dintre aceste discipline prelucrează cunoștințele din natură. Aceleași conținuturi pot fi abordate prin metode și instrumente specifice fiecărei discipline, dar pot fi studiate și prin același tip de metode investigative de tipul experimentului sau proiectului.

Proiectul curricular astfel creat a fost fundamentat pe asocierile provocate de contactul științelor și pe transferul metodelor si al limbajelor. Proiectul a apărut ca o necesitate de deplasare a accentului pe antrenarea capacităților intelectuale ale elevilor, pe descoperirea prin implicarea directă în proiecte sau experimente, pe formarea unor abilități precum capacitatea de observare, măsurare, comparare, clasificare, deducție, investigație, de folosire a cunoștințelor în diverse situații practice, pe crearea motivației pentru învățare în domeniul științelor, pe orientarea spre activități cu caracter practic și nu în ultimul rând pe sporirea gradului de implicare al elevului și pe motivația acestuia pentru învățare.

REZUMATUL PROIECTULUI

Proiectul s-a adresat in special liceelor tehnologice (cls. IX-X), dar și școlilor generale (cls.VIII). La edițiile anterioare, promovate pe didactic.ro, la rubrica evenimente au participat școli din 11 judete, dar și licee tehnologice din Spania și Turcia, cu care am colaborat într-un proiect eTwinning. Beneficiarii direcți au fost elevii, iar indirecți părinții, profesorii, comunitatea. Activitatea principală a proiectului a constituit-o CONCURSUL on-line / interdisciplinaritate / matematică-fizică-chimie, care a avut ca scop principal creșterea interesului pentru dezvoltarea cercetării stiințifice, pentru educație în general, dar și a importanței științelor în viața de zi cu zi.

Am primit materialele on-line, le-am analizat cu mare atenție și le-am evaluat cu simț de răspundere. Invitația de participare a fost clară, transparentă, neexistând situații de neconcordanță între cerințe și perceperea acestora.

Au fost premiate 78 de lucrări, cu locurile I, II si III, dar și cu mențiuni, restul participantilor primind diplome de participare. S-au realizat contracte de parteneriat cu 15 din școlile participante, care și-au exprimat dorința de parteneriat școlar.

Obiective au fost atinse:

Descoperirea frumosului din viață, din natură, din creația umană și statornicia lui în lume;

Promovarea unor metode „și altfel” pentru înțelegerea știintelor;

Stimularea interesului elevilor noștri spre matematica și științe cu ajutorul instrumentelor IT.

INTEGRARE CURRICULARĂ ȘI CURRICULUM INTEGRAT

INTERDISCIPLINARITATEA- O NECESITATE?

Interdisciplinaritatea = elementul definitoriu în progresul cunoașterii.

Exigențele actuale ale cunoașterii și dezvoltării societății caracterizate printr-un ritm alert de descoperiri științifice și tehnologice determină o regândire a procesului instructiv-educativ.

• Interdisciplinaritatea implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoașterii și diferite abordări, ca și utilizarea unui limbaj comun permițând schimburi de ordin conceptual și metodologic”.

• „Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergență și o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.”

• ,,Interacțiunea existentă între două sau mai multe discipline, care poate să meargă de la simpla comunicare de idei până la integrarea conceptelor fundamentale privind epistemologia, terminologia, metodologia, procedeele, datele și orientarea cercetării.”

• „Interdisciplinaritatea poate fi caracterizată prin aprecierea lui Platon despre arta politică: arta țesutului, care nu lasă niciodată să survină divorțul dintre diferitele elemente , urzește și combină mereu informațiile pentru a face din ele o țesătură suplă și foarte strânsă ” Premisa – asigurarea unității cunoașterii și depășirea granițelor disciplinelor de învățământ.

Aparatele conceptual și metodologic ale mai multor discipline sunt utilizate în interconexiune, pentru a examina o temă sau o problemă dar, mai ales, pentru a dezvolta competențe integrate, transversale, cheie.

Succesul în viața personală, profesională și socială e dat tocmai de capacitatea de a ieși din cutia disciplinară, de capacitatea de a realiza conexiuni care să conducă la realizarea eficientă a problemelor concrete.”

CURRICULUM INTEGRAT

Cel mai puternic argument pentru integrarea disciplinelor este însuși faptul că viața nu este împărțită pe discipline.

Integrare = Acțiunea de a face să interrelaționeze diverse elemente pentru a construi un tot armonios;

= Organizarea și punerea în relație a disciplinelor școlare

Curriculum integrat = Presupune crearea de conexiuni între teme sau competențe care sunt de regulă formate disparat, în interiorul diferitelor discipline.

Avantajele curriculum integrat:

• Invățarea este mai eficientă când elevii fac legături, conexiuni între diverse discipline sau subiecte.

• Elevii sunt implicați în activități de învățare prin cooperare, lucrează în echipă.

• Sunt învățați diverse strategii de abordare a problemelor.

• Sunt implicați în mod activ în procesul de învățare, iar învățarea pornește de la interesele elevilor.

Argumentele folosirii curriculum integrat:

Acoperă rupturile dintre discipline.

Construiește, prin educație, unele structuri mentale dinamice și capabile să sprijine deciziile cele mai bune.

Rezolvarea de probleme.

Stimulează rolul activ al elevului ca organizator al propriei structuri a cunoașterii.

Asigură condițiile optime de învățare pentru toți elevii.

Promovează colaborarea.

Caracteristicile predării integrate:

are ca referință nu o disciplină de studiu, ci o tematică unitară, comună mai multor discipline.

se fundamentează pe două sisteme de referință: unitatea științei și procesul de învățare la copil.

este o strategie ce presupune schimbări nu numai în planul organizării conținuturilor, ci și în „ambianța” predării și învățării.

presupune angajarea responsabilă a elevului în procesul învățării;

cadrul didactic = mediator, facilitator;

profunzimea, trăinicia și reactivarea rapidă a cunoștințelor, generate de perspectiva integrată asupra cunoașterii;

încurajarea comunicării și a relațiilor interpersonale prin valorificarea valențelor formative ale sarcinilor de învățare în grup;

Treptele integrării sunt următoarele:

Intradisciplinaritateaeste integrarea unor subdiscipline din interiorul unei discipline, „este operația care constă în a conjuga două sau mai multe conținuturi interdependente aparținând aceluiași domeniu de studiu, în vederea rezolvării unei probleme, studierii unei teme sau dezvoltării abilităților. Intradisciplinaritatea, dupa D’ Hainaut „oferă în mod direct, atât profesorului, cât și elevului, o structură care respectă ierarhia cunoștințelor anterioare dobândite.”

Elementele caracteristice intradisciplinarității sunt:

1. Obiectul integrării: Conținuturi și cunoștințe.

2. Focalizarea procesului: Se integrează un fragment în structura unei discipline.

3. Rolul profesorului: Modelator

4. Avantaje:

 Creșterea coerenței interne a disciplinei de studiu.

 Creșterea relevanței predării prin îmbogățirea activităților de învățare și prin stimularea realizării de legături între conținuturi.

 Creșterea eficienței învățării.

 Este securizată.

Multidisciplinaritatea reprezintă folosirea cunoștințelor de la mai multe discipline care nu sunt înrudite, dar care au legături între ele, este o juxtapunerea disciplinelor diverse, uneori fără relații aparente între ele. În acest caz disciplinele rămân independente. Ea este centrată pe obiectele de studiu independente, în acest caz continuturile predate / învățate / evaluate aparțin cu prioritate unei discipline de studiu. Caraceristicile acestei etape de integrare:

Obiectul integrării: Conținuturi și cunoștințe.

Focalizarea procesului: Se fac conexiuni între conținuturi

Rolul profesorului: Modelator/Facilitator/ Specialist

Avantaje:

• Stimulează realizarea de planificări corelate (corelarea în timp a predării

conținuturilor, la diverse discipline) .

• Facilitează realizarea de către elevi a unor legături între conținuturile diverselor discipline.

• Contribuie la o mai bună explicare sau înțelegere a unor teme / probleme care nu pot fi lămurite integral în cadrul strict al uneia sau alteia dintre discipline .

o Interdisciplinaritatea – reprezintă ruperea hotarelor disciplinelor și abordarea unor teme comune mai multor discipline. Este un transfer al metodelor de la o disciplină la alta. Ea constă în selectarea din mediul natural și social a unui domeniu și gruparea cunoștințelor derivate din diferite discipline științifice. Interdisciplinaritatea constituie o abordare economică (raportul dintre cantitatea informației și volumul de învățare). Elementele definitorii interdisciplinarității sunt:

Obiectul integrării: Competențe generale de bază.

Focalizarea procesului: Se formează și se perfecționează competențe transferabile.

Rolul profesorului: Modelator/Facilitator/ Specialist

Avantaje:

– Încurajarea colaborării directe și a schimbului între specialiști în diferite discipline.

– Încurajarea pedagogiilor active și a metodologiilor participative.

– Contribuția la crearea unor structuri mentale și acțional –comportamentale, flexibile și integrate, cu mare potențial de transfer și adaptare.

Transdiciplinaritatea reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a curriculumului, „ceea ce se află în același timp și între discipline, și înlăuntrul diverselor discipline, și dincolo de orice disciplină”. Transdiciplinaritatea tinde către o decompartimentare completă a obiectelor de studiu implicate și înglobează celelalte forme de integrare, propunând un demers bazat pe dinamica și interacțiunea a patru niveluri de intervenție educativă.

Caraceristicile acestei etape de integrare sunt următoarele:

Obiectul integrării: Probleme ale vieții reale situate în contexte culturale, valori și atitudini.

Focalizarea procesului: Se propun soluții / se rezolvă probleme ale lumii reale, cu impact social, se dezvoltă competențe pentru viață.

Rolul profesorului: Partener în organizare/Partener în învățare.

Avantaje:

– Determină responsabilizarea elevilor în raport cu propria învățare.

– Este centrată pe rezolvarea problemelor lumii reale prin mobilizarea cunoștințelor și competențelor din diverse arii disciplinare.

APLICAȚIILE INTERDISCIPLINARITĂȚII

Conform lui L. Ciolan, activitățile interdisciplinare duc la dezvoltarea unor capacități, cum ar fi: lucru în echipă, gândire critică, rezolvare de probleme, luare de decizii.

 Lucrul în echipă – se constituie echipe formate din elevi și cadre didactice

 Gândirea critică – presupune propunerea și analizarea direcțiilor de abordare, cât și stabilirea criteriilor de evaluare a activității

 Rezolvarea de probleme – se realizează prin distribuirea sarcinilor de lucru

 Luarea de decizii – se petrece în fiecare din etapele anterioare, atunci când se aleg temele abordate, echipele de lucru, distribuirea sarcinilor, modul de realizare și finalitatea activității (broșură, site, prezentare multimedia)

Așadar, perspectiva interdisciplinară creează la elevi abilitatea de a aplica și transfera cunoștințe spre a rezolva probleme în mod creativ. Prin realizarea de conexiuni la mai multe niveluri, elevii trec de la acumularea de informații la participarea efectivă, la realizarea unor produse.

Corelarea interdisciplinară între limba și literatura română și celelalte discipline se poate realiza prin:

1. ELEMENTE DE VOCABULAR

Termeni specifici diferitelor discipline:

¤ termeni științifici (matematică, geografie, istorie)

¤ elemente de limbaj plastic (educație plastică)

¤ termeni tehnici (abilități practice, educație tehnologică)

¤ termeni muzicali (educație muzicală)

¤ termeni juridici (educație civică)

Expresii, structuri gramaticale: pot fi create în cadrul conversațiilor ce pleacă de la materialele discutate.

2. TEXTE

¤ textele cu conținut științific oferă elevilor posibilitatea de a explica înțelesul textelor după studierea unor fenomene (științe)

¤ textele descriptive ale unor scriitori români pot fi recomandate elevilor pentru lectura suplimentară (geografie, științe)

¤ textele cu conținut istoric (unele conținând arhaisme), texte cu valoare strict documentară (istorie)

¤ proverbele, legendele, ghicitorile pot fi valorificate în legătură cu temele abordate în lecțiile de științe, geografie, istorie, matematică

¤ textele unor cântece îi apropie pe elevi de unele poezii cunoscute

3. PERSONAJELE din texte pot fi utilizate astfel:

 ca participanți în cadrul lecțiilor (matematică)

 portretele lor morale pot sta la baza caracterizărilor în antiteză (educație civică)

 jocurile de rol cu subiecte din basme evidențiază personajele pozitive

4. EXCURSIA LITERARĂ adâncește înțelegerea operelor cu caracter descriptiv și poate fi precedată sau urmată de lecturi adecvate din opera scriitorilor.

5. CERINȚE CE DEZVOLTĂ CREATIVITATEA

 crearea de probleme cu elemente din textele studiate

 imaginarea unor legende (a unui animal, a unui loc, a unei plante)

 descrieri ale unor imagini fotografice sau filmate

 exerciții de creație care să ilustreze teme cu elemente moral-civice

 compuneri ce valorifică excursiile și drumețiile

 coroborarea compozițiilor literare cu cele plastice pe aceeași temă

 crearea unei poezii, a unei descrieri, a unui desen determinate de audiții

 colaje reprezentând scene din textele studiate

 realizarea unor jocuri folclorice care combină limba română, educația muzicală și educația fizică

Elevul trebuie să fie conștient de importanța învățării prin cercetare, prin descoperire, de importanța realizării conexiunilor între diferitele discipline. În contextul societății de astăzi, din punct de vedere axiologic, orice cucerire științifică trebuie transpusă în termeni didactici. În opinia lui V. Marcu, “elevul va fi în plenitudinea forțelor lui creatoare abia peste 15-20 de ani, când, cu siguranță, cercetările științifice actuale vor fi implicate și aplicate plenar în viața cotidiană.”

BIBLIOGRAFIE

1. Cucoș, Constantin – “Pedagogie”Editura Polirom, Iași, 1998

2. Ciolan, Lucian – “Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar” , Editura Polirom, Iași, 2008

3. Ciolan, Lucian – “Dincolo de discipline”- ghid pentru învățarea integrată/ cross-curriculară

4. Legendre, Renald – “Dictionnaire actuel de l’ éducation” Guérin Montréal, Québec, 1993

5. Marcu, Vasile – “O introducere în deontologia profesiunii didactice”, Oradea, 2002

6. Nicolescu, Basarab – “Transdisciplinaritatea. Manifest” Editura Polirom, Iași, 1999

7. Văideanu, George – “Educația la frontiera dintre milenii”, Editura Didactică si Pedagogică, București, 1988.

PROFESORUL CREATIV

Prof.Olteanu Cristina,

Liceul Tehnologic Meserii și Servicii Buzău

Instruirea interactivă și creativă redimensionează rolul și ipostazele cadrului didactic în procesul de învățământ actual.

Atmosfera creată în clasă de către profesor constituie un factor care influențează comportamentul de învățare al elevului. Instaurarea unui climat favorabil, unei conlucrări fructuoase între profesori și elevi, a unui climat caracterizat pirintr-o tonalitate afectivă, pozitivă, de exigență și înțelegere, de responsabilitate, reprezintă o condiție principală ce trebuie realizată la lecție.

Profesorul creativ oferă posibilitatea elevilor de a-și spune părerea într-o atmosferă neautoritară, promovând o atitudine deschisă, respectă opiniile celorlalți, întătește constant convingerea elevilor că pot emite idei valoroase, antrenându-i în procesul de evaluare, comunicându-le criteriile de evaluare și oferindu-le timpul necesar exersării propriilor capacități. Pentru a stimula activismul și creativitatea elevului, profesorul însuși trebuie să fie un tip creativ și activ, să manifeste un comportament și o atitudine pozitivă în acest sens.

În desfășurarea procesului de predare – învățare- evaluare, și a activităților de formare tehnică și vocaționale, învățarea prin cooperare poate fi folosită cu succes solicitând efortul intelectual și practic atât din partea elevilor cât și din partea profesorului care coordonează bunul mers al activității. Utilizând strategia învățării prin cooperare, profesorul trebuie să dețină următoarele competențe:

 competența energizantă: care are în vedere capacitatea profesorului de a-i face pe elevi să se implice în activitate, în rezolvarea problemei date. Elevii trebuie încurajați și stimulați să nu se oprească la prima soluție descoperită ci să se antreneze în căutare de soluții alternative.

 competența empatică: presupune abilitatea de a lucra cu elevii reușind să se transpună în situațiile pe care aceștia le parcurg. În acest mod, profesorul își va cunoaște mai bine elevii și va îmbunătății comunicarea cu ei.

 competența ludică: se referă la capacitatea profesorului de a răspunde jocului elevilor săi, prin joc favorizând integrarea elementelor ludice în activitatea de învățare pentru a o face mai atractivă și pentru a întreține efortul intelectual și fizic al elevilor.

 competența organizatorică: are în vedere capacitatea și abilitățile cadrului didactic de a organiza colectivul în echipe de lucru și de a menține și impune respectarea regulilor care privesc învățarea prin cooperare, în grup. Totodată, profesorul este cel care poate interveni în situații limită, în situații de criză, aplanând conflictele și favorizând continuarea activității pe direcția dorită. El menține legătura dintre intervențiile participantilor și subiectul/tema activității evitând devierile.

 competența interrelațională: ce presupune disponibilitățile de comunicare cu elevii menită să dezvolte și la aceștia abilitățile sociale necesare integrării optime în colectiv. Toleranța și deschiderea față de nou, precum și încurajarea originalității răspunsurilor elevilor, va avea ca efect crearea de disponibilități asemănătoare elevilor săi în relație cu ceilalți.

Alături de aceste competențe de cooperare, nu trebuie neglijate cele necesare și specifice tuturor cadrelor didactice:

 competențele științifice: disciplinare de specialitate și generale, care se referă la corectitudinea științifică, la calitatea, structurarea, logic internă și transpoziția didactică a conținuturilor care vor contribui la atingerea obiectivelor stabilite și la dezvoltarea la elevi a structurilor operatorii, afective, motivaționale, volitive și acționale.

 competențe psihopedagogice și metodice prin care se asigură eficiența psihopedagogică a demersurilor instructiv-educative, logica didactică, profesorul mediind legătura elevului cu obiectul de învățământ.

 competențe manageriale și psihosociale: ce țin de managementul educațional și de organizarea relațiilor sociale în clasa de elevi.

De asemenea cadrele didactice vor trebui să cunoască piața modernă a muncii, este posibil ca ele să trebuiască să își actualizeze propriile aptitudini profesionale, urmând , de pildă, o perioadă de stagiatură în domeniul industriei.

Pe lângă activitatea desfășurată la clasă, profesorii trebuie să fie încurajați să dobândească experiență profesională în firmele locale, asfel încât să cunoască mediul și spiritul întreprinzător în care funcționează companiile și să câștige experiența practicilor moderne de lucru.

Creativitatea este acea caracteristică a gândirii care folosește inventiv experiența și cunoștințele acumulate, oferind soluții și idei originale. Multă vreme activitatea a fost considerată apanajul exclusiv al unei minorități restrânse ceea ce este adevărat dacă ne gândim la nivelul creativității inovatoare și la cel al creativității emergente.

Gândirea creatoare este deosebit de complexă și are la bază o serie de factori care-i permit combinările, transformările, implicările, relațiile, identificările sau evaluările. Pe lângă coeficientul de inteligență, un rol important în creativitate, îl au: ereditatea, capacitățile intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, efortul susținut de pregătire și investigație. În actul gândirii creatoare există momente diferite calitativ: perioada de preparare care constă din acumularea informației; incubația care reprezintă prelucrarea foarte diversă a informației după principii, reguli și nevoi specifice; inspirația iluminarea – momentul fericit al găsirii soluției; verificarea sau revizuirea soluției.

Gândirea omului are o plasticitate uimitoare. Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a școlilor contemporane. Stimularea creativității tinerilor se poate realiza printr-o susținută și elevată pregătire teoretică și practică; dinamizarea inițiativei și muncii independente, a spiritului critic științific; dinamizarea activității de documentare și experimentare independentă; receptivitatea față de nou; pasiune pentru știință în concordanță cu aptitudinile fiecăruia. Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relația sa cu elevii. O atitudine autoritară poate crea blocaje afective. Copii nu îndrăznesc să pună întrebări, se tem de eșec, de ironii. E nevoie de un climat democratic, destins, prietenos. Autoritatea profesorului trebuie să aibă la bază competența sa profesională, obiectivitate și ținută ireproșabilă.

Profesorul trebuie să depisteze școlarii cu potențial creativ superior și să le asigure acestora posibilități speciale de dezvoltare a capacității lor. Activitatea în afara clasei și extrașcolară oferă numeroase prilejuri pentru cultivarea imaginației, creativității. Spre exemplu în cercurile de elevi se pot exersa diferite metode de stimulare a imaginației, cum ar fi brainstorming-ul. În formarea independenței în gândire și exprimare se impune a fi implicată și familia, care trebuie convinsă că tutelarea excesivă împiedică dezvoltarea intelectului, manifestarea independentă a gândirii și fanteziei copilului, factori esențiali în dobândirea viitoare a unei autentice competențe profesionale.

Profilul de competență a cadrului didactic creativ poate fi regăsit în următorii termeni:

 pedagog care “construiește dispozitive de învățare procedurală”

 proiectant, tutore, manager, moderator, organizator și gestionar al conținuturilor științifice.

 mediator, facilitor al învățării

 consilierul elevilor

 coordonator al muncii elevului

 co-evaluator ,alături de elev, al procesului și produsului

Profilul de competențe al profesorului se redimensionează și capătă noi valențe, depășind optica tradițională, prin care el era doar furnizor de informatii. În organizarea învățării el devine un coparticipant, alături de elevi în activitățile desfășurate. Dimensiunile procesului de învățământ (predare-învățare-evaluare) capătă, în cazul strategiilor de lucru în echipă, valențe formative și formatoare, încurajând progresul individual și colectiv, personal și social.

Analizand toate aceastea putem considera creativitatea ca fiind o capacitatea complexă care face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constitund un progres în planul social. Componenta principală a creativității o constituie imaginația, dar creația de valoare reală mai presupune și o motivație, dorința de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Și cum noutatea, azi, nu se obține cu ușurință, o altă componentă este voința, perseverența în a face numeroase încercari și verificări.

BIBLIOGRAFIE

1. Gabriela Neagu,Noua pedagogie a profesorului în TVET,Curs de formare pentru cadrele didactice, Constanța,2006

2. Golu , M., Fundamentele Psihologiei, Editura “Romania de maine”, Bucuresti, 2000

3. Salavastru D., Psihologia Educatiei ,Editura Polirom,Bucuresti, 2004

4. Zlate , M., Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi, 1999

INSTRUMENTE COGNITIV-CONSTRUCTIVE DE INVATARE PROCEDURALA

Instrumentele cognitiv-constructive din punct de vedere :

1. Strict pedagogic- reprezintă o categorie specială de mijloace didactice, pe care elevii o folosesc în realizarea unor sarcini cognitive sau aplicative alături de materialele suport disponibile ca: texte, mijloace logico-raționale, reprezentări grafice imaginare sau auditiv-vizuale.

2. Strict constructiv- reprezintă « constructe », adică produse ale aplicării unor metode de cunoaștere și învățare a unor concepte, fenomene sau probleme reale astfel încăt să se asigure o invățare procedurală.

Învățarea procedurală presupune atăt o structurare și o dezvoltare a reprezentărilor grafice pe măsura realizării cunoașterii, căt si modul cum se parcurg și cum se rezolvă etapele invățării ca să se înregistreze un progres în înțelegerea și soluționarea sarcinii.

Contrar învățării clasice caracterizată prin transmiterea-asimilarea-reproducerea de cunoștinte, învățarea procedurală reprezintă trepte constructive în rezolvarea sarcinii organizate succesiv:

a) analiza logică a temei/problemei/sarcinii;

b) găsirea cuvintelor cheie;

c) formularea de întrebări de înțelegere și raționalizare;

d) formularea de ipoteze ;

e) organizarea datelor si analizarea lor critică ;

f) vizualizarea in diferiți organizatori grafici, scheme, hărți conceptuale, reprezentări grafice potrivit drumului construcției cunoașterii in variante procedurale.

Scopul instrumentelor cognitive-constructive:

1. Prin forma de organizare și reprezentare grafică a construirii soluției de rezolvare aceste instrumente:

– mobilizează elevii ;

– le atrag atenția ;

– îi determină să caute, să interpreteze, să formuleze ipoteze ;

– să aleagă variante de răspuns ;

– să reflecteze ;

– să prezinte rațional elementele înțelegerii și rezolvării integrale a sarcinii ;

– să dovedească un stadiu al afirmării abilităților și comportamentelor formate la elevi.

2. Instrumentele de invățare procedurală duc la un căștig formativ în conceperea si utilizarea lor, îi sprijină pe elevi să înțeleagă ce este o cunoaștere științifică durabilă, le modelează mecanismele mentale implicate cum ar fi: descrierea, compararea, asocierea, analiza, argumentarea- mecanisme care duc la formarea găndirii critice.

3. Contribuie la căutarea, propunerea, schițarea si găsirea unui mod de organizare rațională a treptelor informaționale, progresiv, plecănd de la scheme logice simple la alcătuirea de rețele cognitive cu termenii cheie identificați, ca apoi să aprofundeze hărți cognitive prin adăugarea altor informații, prin stabilirea de relații între informații care să contribuie la rezolvarea sarcinii.

Instrumentele cognitiv-constructive pot fi utilizate ca :

– un ghid la începutul cunoașterii;

– lucrare aplicativă pentru evaluarea sumativă;

– subiect de examen;

– temă pentru un studiu independent dat în afara orei de curs.

Prin utilizarea instrumentelor cognitiv-constructive invățarea este bazată pe înțelegere, explorare directă, clădire, interpretare și reflecție proprie formănd la elevi abilități, capacități, competențe în rezolvarea de probleme, situații, luarea de decizii, comportamente de adaptare socio-culturală.

Organizarea activității de învătare este centrată pe elevi, pe căutarea independentă, individuală sau în grup, este flexibilă, domină strategia inclusivă, mijloacele de informare sunt variate, comunicarea este asertivă iar obstacolele sunt depășite de elevi prin: sprijinul si îndrumarea directă a profesorilor, insistența pe detalii în căutarea soluțiilor, timpul prelungit, atitudinea relativ critică, colaborarea, exprimarea proprie,etc.

Avănd în vedere faptul că, practic, instrumentele de învățare procedurală au fost integrate în realizarea diferitelor competențe și obiective ale unităților de învățare din conținutul curriculum-lui școlar, astăzi mai mult ca oricănd, ele, dincolo de suportul oferit in rezolvarea sarcinii, sprijină elevii în efortul de înțelegere progresivă a cunoștințelor, reduc explicațiile și demonstrațiile profesorului care are acum un rol de îndrumare și ghidare a învățării centrate pe elev.

La ora actuală există o varietate de instrumente cognitiv-constructive grupate pe categorii de procesări mentale ca: percepția, reprezentarea, integrarea, acomodarea, categorizarea, conceptualizarea, evaluarea.

Cele mai cunoscute instrumente cognitiv-constructive de învățare procedurală sunt:

1. Organizatorul grafic:

– al etapelor,

– comparativ conceptual;

2. Diagrama :

– sintetizării ,

– Flow,

– Venn;

3. Scara:

– etapelor,

– nivelurilor de definire;

4. Harta conceptuală;

5. Steaua de mare;

6. Acvariul definirii unui concept;

7. Traseul studierii unei probleme;

8. Pălăria reflexivă , etc.

Apelând nu numai la concepte dar și la situații reale ale practicii educaționale, instrumentele cognitiv-constructive s-au regăsit frecvent în formularea sarcinilor, in prelucrarea, analiza si formularea soluțiilor, în termeni de performanță.

BIBLIOGRAFIE :

1. Elena Joița și alții – Formarea pedagogică a profesorului- Editura Didactică și Pedagogică RA, București 2007.

2. Gabriela Neagu – Noua pedagogie a profesorului in TVET- Curs de formare pentru cadrele didactice, Constanța, 2006

EVALUARE FORMATIVĂ

Prof. Purnavel Melania

Liceul Tehnologic Meserii și Servicii Buzău

Evaluarea formativă este comentariul care oferă elevilor informații legate de munca acestora pe toată durata parcurgerii unei lecții. Aceste informații vor fi folosite de către elevi pentru a-și îmbunătăți învățarea. În practica obișnuită: “predare, testare, notare și trecere mai departe” de cele mai multe ori profesorul predă lecția, fixează tema, o notează și apoi indică ce este incorect într-un mod mai mult sau mai puțin constructiv, dar nu verifică dacă elevul și-a îndreptat vreuna din deficiențe. Apoi profesorul trece la următoarea lecție. Practica optimă: “depistarea greșelilor și îndreptarea lor sugerează o abordare diferită. O lecție este predată și se fixează o sarcină de lucru. Atât elevul, cât și profesorul folosesc această sarcină pentru a diagnostica deficiențele și a fixa obiectivele pentru perfecționare.Această perfecționare se monitorizează.

Sfaturi generale cu privire la comentarii

Evitarea notării. S-a dovedit constant că notele îi fac pe cei care obțin rezultate scăzute să își piardă motivația. De asemenea, notele nu reușesc să îi facă pe cei cu rezultate foarte bune să simtă provocarea unei concurențe, făcându-i adesea să fie mulțumiți de sine. Deci, notarea trebuie evitată cu excepția cazurilor absolut necesare! Aceasta nu este ușor de realizat. Oricum, rar să fie necesar, și aproape niciodată de dorit, să se noteze fiecare activitate în parte.

Folosiți autoevaluarea. S-a demonstrat că autoevaluarea dublează cunoștințele dobândite, dacă este folosită frecvent. Ea încurajează obișnuința de autoanaliză, ceea ce este esențial pentru perfecționare, asigură faptul că elevii preiau responsabilitatea învățării, concentrează atenția asupra efortului și stăruinței.

Oferiți comentarii concentrate pe învățare: “Oferiți recompense și noi sarcini”. Recompense pentru ceea ce elevii au făcut sau fac bine. Printre criterii, sunt incluse efortul stăruitor și deprinderi de învățare bune. Noile sarcini sunt ceea ce au nevoie să facă elevii pentru a se perfecționa. Aceasta poate fi o perfecționare a unei lucrări existente sau o temă nouă (obiectiv de viitor) pentru următoarea lucrare.

Concentrați-vă comentariile pe următoarele puncte: Sarcini date: ex. oferiți un comentariu pozitiv asupra efectuării sarcinilor date, a părților bune, a realizărilor care corespund cerințelor, etc. Dacă profesorul fixează tehnici de învățare, acest fapt asigură un comentariu pozitiv chiar și pentru elevii cu rezultatele cele mai slabe. Îndeplinirea obiectivelor personale. Dacă elevii sunt încurajați să se autoevalueze și să își fixeze singuri obiective pentru perfecționare, atunci profesorul poate face comentarii asupra progresului înregistrat de elevi din punctul de vedere al acestor obiective. Perfecționarea realizată de elev poate fi comentată pozitiv. Se pot oferi ocazii de perfecționare și indicații constructive

Folosiți “lauda de tip sandviș”, adică: laudă, indicații constructive, apoi iar laudă.

Folosiți tehnicile de învățare. Acestea constau într-o serie de teste ușoare bazate pe probleme cheie și fixate la fiecare patru sau șase săptămâni, cu teste de recuperare pentru acei elevi care nu au trecut testele. Este un proces de durată, dar dă rezultate foarte bune.

Caracteristicile acestui tip de comentariu : Criteriile de evaluare și scopurile finale sunt clare. Comentariul constă în informarea legată de măsura în care acestea au fost îndeplinite, elevii primesc recompense pentru ce este corect și noi sarcini: explicarea modului de perfecționare.

In acest fel elevii simt că sunt acceptați și că efortul lor este recunoscut și apreciat. Sentimentul propriei demnități, precum și implicarea tind să crească și angajarea emoțională în rezolvarea sarcinilor date este tot mai mare. Interesul se îndreaptă către scopurile finale, criteriile de evaluare, sarcinile date și “noile sarcini”.Invățarea de buna calitate urmărește perfecționarea. Deoarece sentimentul propriei demnități se bazează pe efortul depus, nu pe compararea deprinderilor, elevii sunt gata să riște și să accepte provocările. In acest fel greșelile devin o sursă de invățare și nu un motiv de frustrare care să reducă încredera în sine și interesul față de școală. Acest comentariu crește interesul, efortul stăruința, sentimentul propriei demnități în cazul elevilor cu rezultate slabe Cu timpul apare inventivitatea dobândită: “Trebuie să existe o cale de rezolvare a dificultăților și dacă o găsesc, voi reuși“.

INTERDISCIPLINARITATE ÎN LECȚIA DE CHIMIE

Prof. Vasilica PopescuȘcoala Gimnazială „T. Vladimirescu”

Călărași, jud.Călărași

„Elevul viitorului va fi un explorator.”- Marshall McLuhan

Louis Pasteur, pe patul de moarte a făcut o afirmație celebră ce a pus într-o nouă lumină întreaga sa teorie a germenilor: “…microbii nu înseamnă nimic, terenul este totul”, subliniind astfel importanța cunoașterii terenului pe care se dezvoltă boala – trupul uman care poate sau nu, să creeze condițiile proliferării bacteriilor sau virușilor periculoși.

Un corp prea acid este gazda unui mare număr de bacterii și viruși, unele ciuperci parazite și alte microorganisme găsesc în acest mediu corporal cele mai bune condiții pentru dezvoltare și proliferare. Alimentația actuală, bazată îndeosebi pe carne, lactate, făină albă, zahăr și produse semipreparate (gen fast-food) este o alimentație ce determină o creștere a acidității în corp. În plus, poluarea și stresul reprezintă alți doi factori majori care tind să scadă pH-ul corporal, făcându-l mai acid.

Cunoașterea alimentelor care determină, în urma procesului digestiv, creșterea gradului de alcalinitate sau aciditate, este cea mai simplă metodă de a ne controla alimentația și a (re)crea un mediu normal, alcalin al corpului.

Prin urmare, nivelul pH-ului afectează toate procesele din corpul omenesc. De aceea, este necesar să cunoaștem ce este pH-ul, deoarece nivelul pH-ului este esențial pentru menținerea sănatății și echilibrarea greutății corporale.

Societatea cunoașterii sau societatea bazată pe învățare este una în care absolventul trebuie să iasă permanent din tipare sau clișee metodologice pentru a se adapta mereu schimbării inerente. Or, în aceste condiții, este clar că formarea lui nu mai poate fi făcută prin simpla reproducere a unui discurs magistral, la adăpost de libertatea și responsabilitatea asumării deciziilor complexe de către cadrul didactic. Pe de altă parte, în ciuda bunelor intenții, în rutina de zi cu zi, învățământul nu renunță ușor la stindardul cunoștințelor enciclopedice. De aceea, este esențial aportul specialiștilor în curriculum, a epistemologilor în didactică în privința căutării modului de ancorare a cunoștințelor de soclul de competențe. Competențele presupun integrarea și adaptarea, mobilizarea și transferul de cunoștințe la diverse situații, reglarea schemelor/strategiilor de gândire și acțiune căpătând tot mai multă finețe în raport cu plusvaloarea experienței acumulate. Unele sunt disciplinare, altele se află la întretăierea mai multor discipline (ocazie pentru proiectarea de module interdisciplinare), iar altele sunt transversale (un fel de analogon al imaginii despre cultura generală). Elevii nu mai sunt copleșiți cu asimilarea de informații punctuale, ci inițiați în acele fundamente, concepte, tematici, idei având menirea de a structura o disciplină, un câmp al cunoașterii. Cunoștințele pot fi astfel selectate în funcție de potențialitatea și interesele elevilor. Elevii învață să se servească de cunoștințele de cultură generală, să le activeze în viața cotidiană.

Plecând de la faptul că disciplinele denumite științifice (matematica, fizica, chimia, biologia) au în comun cunoștințe, metode, deprinderi de lucru, este de preferat ca lecțiile de la aceste discipline să se desfășoare în manieră interdisciplinară, contribuind la dezvoltarea competențelor din fiecare domeniu. Pe de altă parte, abordarea interdisciplinară are drept scop formarea unei gândiri analitice, sistemice, a capacităților de înțelegere profundă și a aptitudinilor de modelare a fenomenelor, a proceselor din jur, fiind totodată un factor important de educare, orientare și formare profesională a elevilor. În continuare, este prezentată proiectarea unei secvențe de învățare cu tema „Ce pH au alimentele pe care le consumăm?” la disciplina Chimie, clasa a VIII-a și un model de fișă de învățare prin investigație.

Am ales modelul proiectării activității didactice pe competențe-cheie, deoarece este mai înclinat către partea practică, aplicativă, ceea ce răspunde exigențelor programei de chimie, stimulează mai bine motivația de învățare și răspunde exigențelor educației contemporane.

Integrarea competenței digitale contribuie la o mai bună înțelegere a noțiunilor, având implicații majore în viața de zi cu zi, în viața personală, la locul de muncă sau în societate. Elevilor li se poate oferi ocazia (prin sarcinile primite în demersul didactic), să apeleze la principalele funcții ale calculatorului: procesare de text, baze de date, de stocare a datelor sau de gestionare a informațiilor, etc. Ei își dezvoltă deprinderi și abilități de a căuta, a colecta și a procesa informația, de a o folosi într-o manieră critică și sistematică, abilități de a folosi instrumente digitale pentru a produce, prezenta și înțelege informații complexe (înțelegerea și cunoașterea naturii, a organismului uman,etc.), deprinderi de a folosi mijloace interactive, de a utiliza în mod adecvat diferite tehnici (prezentări, grafice). Implicarea elevilor în construirea cunoașterii pe baza cunoștințelor, a deprinderilor și a experienței anterioare se poate realiza la disciplina chimie prin metoda de învățare specifică științelor, investigația. Proiectarea investigației se realizează astfel încât să ofere elevilor o oportunitate de realizare a unor conexiuni interdisciplinare.

PROIECTAREA UNEI SECVENȚE DE ÎNVĂȚARE

Unitatea de învățare: „Acizii”

Clasa a VIII-a

Conținuturi/tema: „Ce pH au alimentele pe care le consumăm?”

(Investigarea acidității/bazicității unor soluții)

Competențe specifice de dezvoltat:

2.1.Analizarea, interpretarea observațiilor/ datelor obținute prin activitate investigativă.

4.1.Comunicarea sub formă scrisă/orală a rezultatelor unui demers de investigare folosind terminologia științifică.

4.2.Prezentarea rezultatelor unui demers de investigare folosind terminologia științifică.

5.1.Aprecierea avantajelor și a dezavantajelor utilizării unor substanțe chimice.

5.2.Evaluarea factorilor de risc și recunoașterea importanței unor amestecuri cu caracter acid.

COMPETENȚE CHEIE IMPLICATE:

Competența comunicare în limba maternă

Competența de a învăța să înveți

Competențe de bază în științe și tehnologii

Competențe sociale

Competențe digitale

COMPETENȚE TIC NECESARE:

1. Cunoașterea principiilor de bază pentru utilizarea aplicațiilor de navigare web.

2. Elaborarea produselor de tip grafic conform unor specificații date.

Forma de organizare: activitate în grupe de câte 3-4 elevi.

Mijloace: eprubete, hârtie indicatoare de pH, plăci de faianță, pensete, Coca-cola, suc de morcov, băutură energizantă, ceai din comerț, suc de mere, apă minerală, suc de țelină, Fanta, lapte, computere, conexiune Internet, aplicația Microsoft Word, Internet Explorer, fișă de lucru, încărcată pe fiecare calculator (o altă posibilitate este prezentarea fișei într-un material didactic video), videoclip.

Metode: investigația ( integrată strategiei descoperirii semi-dirijate), conversația, observația, explicația.

Evaluare: observația sistematică și aprecierea activității pe baza unor grile de evaluare a activității în grup și individuală (în funcție de implicarea individuală/în grup în diferite etape ale investigației).

GRILĂ DE EVALUARE

FIȘĂ DE ÎNVĂȚARE CENTRATĂ PE INVESTIGARE

Unitatea de învățare: „Acizii”

Lecția: „Ce pH au alimentele pe care le consumăm?”

Clasa a VIII-a

De ce învăț?

Descoperiți noile cunoștințe „pas cu pas”, INVESTIGAȚI! Nu uitați, calea pentru cunoașterea naturii Chimiei este cunoașterea științifică!

Aveți cunoștințe de la biologie despre reacțiile metabo¬lice, la nivel celular și cunoașteți faptul că aceste reacții nu pot avea loc decât într-un mediu în care acizii și bazele se află în echilibru. Cunoașteți că la omul sănătos, pH-ul mediului intern al sângelui este 7,46?

Sub 7 vorbim despre acidoză, iar peste 7,46 vorbim de mediu alcalin, de alcalinizare?

Numai la valoarea 7,46 a pH-ului ne bucurăm de o sănătate de fier, iar „organele noastre interne funcționează corect”, spune specialistul.

De aceea, se cuvine să vă extindeți sfera cunoașterii privind noțiunile de pH, și o analiză reală a pH-ului unora dintre produsele pe care le consumați frecvent (Coca-cola, ceai-din comerț, băutură energizantă, Fanta, apă minerală, etc.) vă vor ajuta să desprindeți unele concluzii în ceea ce privește starea sănătății proprii.

Secvența de învățare care urmează, reprezintă un studiu investigativ la tema „Acizi-proprietăți fizice și chimice”.

Rețineți etapele investigației. Această metodă o puteți folosi în învățarea științelor !

Etapele pe care le vețiparcurge sunt:

1.Documentarea

a) Urmăriți câteva secvențe dintr-un material video, intitulat „Ploile acide”(una dintre activitățile desfășurate de două eleve din clasa a VIII-a, în cadrul unui proiect. Lucrarea realizată de ele a obținut Premiul I la Sesiunea de Comunicări științifice „Chimia-prieten sau dușman?”- faza județeană, în anul 2011).

Identificați/rețineți ustensilele și modul de lucru, prezentate în secvențele videoclipului.

b) Pentru a cunoaște domeniul de pH pentru o soluție cu caracter acid/bazic, studiați un material informativ, accesând site-ul cu adresa:

http://www.absorblearning.com/media/item.action?quick=ur

c) Analizați etichetele de pe eprubete și conținutul fiecăreia dintre ele (urmăriți și tabelul de mai jos) pentru a cunoaște probele pe care le aveți la dispoziție.

2.Situația-problemă

„Ce probă are cel mai pronunțat caracter acid/bazic? Dar cel mai slab caracter acid/bazic?”Acestei probleme îi veți găsi răspunsul la sfârșitul investigației voastre!

3.Formularea ipotezelor

Enunțați posibile răspunsuri la problemă, atât în grup, dar și individual. Notați ipotezele voastre pe caiet! 4. Experimentarea

În această etapă veți verifica ipotezele voastre!

a) Amintiți-vă ce ustensile ați identificat în videoclip că foloseau Veronica și Roxana și care erau etapele activității experimentale pentru determinarea pH-ului apei de ploaie.

b) Organizați-vă activitatea în grupă și determinați pH-ul fiecărei probe din eprubetele puse la dispoziție.

c) Completați cu observații și concluzii rubricile unui tabel asemănător cu cel prezentat mai jos:

d) Reprezentați rezultatele investigației voastre într-o diagramă în Word.

5.Formularea concluziilor

Enunțați o concluzie privind confirmarea/infirmarea ipotezelor pe care le-ați formulat inițial. În cazul unor ipoteze eronate, analizați-le și încercați să descoperiți ce greșeală a stat la baza elaborării ipotezelor greșite.

CONCLUZII FINALE

Unele produse, consumate în viața cotidiană au o aciditate … Consumate cu frecvență mărită pot duce la apariția unor boli digestive. Putem neutraliza acțiunea lor dacă vom consuma multe …

TEMA PENTRU ACASĂ

a) Continuați demersul investigativ acasă, și folosind Internet

Explorer realizați o informare, pe baza căreia să realizați un mini-dicționar care va cuprinde termenii următori: „alimente acide”, „alimente alcaline”, „gastrită hipoacidă”, „gastrită hiperacidă”, „ulcer”. Însoțește fiecare termen de explicații, imagini, bibliografie.

b) Comunică-ți părerea/hotărârea în legătură cu felul în care dorești să schimbi ceva în dieta alimentară pe care o ai în prezent. Argumentează, pe baza noilor cunoștințe acumulate!

*

Abordarea interdisciplinară și a altor teme (de exemplu: “O alimentație hipercalorică”), contribuie la conștientizarea elevilor asupra consecințelor unui consum alimentar necorespunzător. Elevii au nevoie de informații și de educație pentru a se hrăni sănătos, pentru a deveni selectivi și a renunța la multe dintre produsele alimentare pe care le consumă frecvent la școală, pentru a–și proteja sănătatea.

Este crucială crearea alegerilor de viață sănătoasă pentru reducerea problemelor de sănătate legate de dietele dezechilibrate și costurile lor. Școlii îi revine ca responsabilitate îmbunătățirea obiceiurilor de alimentație ale elevilor, furnizând o adevărată educație a hranei.

BIBLIOGRAFIE :

1.Fătu, Sanda, Stroe Felicia, Stroe Constantin –Chimie-manual pentru clasa a VIII-a- Editura Corint, București, 2000

2.Noveanu, Gabriela – Integrarea competențelor-cheie în demersul didactic- curs I.S.E

3.Competența digitală în curriculum-ul școlar aplicat- curs I.S.E

4.Ghid metodologic de implementare a TIC în curriculumul național

5.Competențe-cheie TIC în Curriculum Școlar- suport de curs

6.Programele școlare pentru clasele VII-VIII, aprobate prin OM nr. 5097 / 09.09.2009

NUMĂRUL DE AUR ȘI FRUMUSEȚEA MATEMATICII

ABORDĂRI TRANSDISCIPLINARE

Prof. Pîntea Otilia

Liceul Tehnologic Holboca, jud. Iași

În anul 1202, matematicianul Leonardo Pisano (cunoscut sub numele de Fibonacci) a participat la un concurs de matematică în orașul italian Pisa. Problema propusă concurenților a fost celebra “problemă a iepurașilor”. Plecând de la o singură pereche de iepuri și știind că fiecare pereche de iepuri produce în fiecare lună o nouă pereche de iepuri, care devine “productivă” la vârsta de 1 lună, calculați câte perechi de iepuri vor fi după n luni (de asemenea, se consideră că iepurii nu mor în decursul respectivei perioade de n luni). Să notăm Fn numărul de perechi de iepuri după n luni. Numărul de perechi de iepuri după n+1 luni, notat Fn+1, va fi Fn (iepurii nu mor niciodată!), la care se adaugă iepurii nou-născuți. Dar iepurașii se nasc doar din perechi de iepuri care au cel puțin o lună, deci vor fi Fn-1 perechi de iepuri nou-născuți. Obținem astfel o relație de recurență: Fn+1 = Fn + Fn-1; F1=1; F0=0. Aceasta relație de recurență reprezintă regula care generează termenii șirului lui Fibonacci : 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233,…..șirul lui Fibonacci este un șir de numere în care fiecare, începând cu al treilea, este suma celor două dinaintea sa.

Șirul lui Fibonacci și numărul de aur. Această înșiruire nu ne spune mare lucru, deoarece este un exercițiu simplu de adunare, dar dacă se face raportul între două numere consecutive (2 /1=2 ; 3/2 =1,5; 5/3=1,67; ……….. ,55/34 =1,618; 89/55=1,618………), se observă că raportul aproximează o anumită valoare, pe care o numim raportul de aur sau numărul de aur: φ = 1.618034. Raportul este simbolizat de litera grecească phi, ca un omagiu adus marelui sculptor grec Phidias, care a utilizat în sculpturile sale și în construirea Partenonului, dimensiuni aflate în proporția de aur. Acest număr a fost cunoscut și studiat încă din antichitate, sculptura și arhitectura Greciei antice din secolul lui Pericle respectând cu rigurozitate secțiunea de aur, care era considerată o măsură a armoniei și echilibrului.

Secțiunea de aur, probabil unul dintre cele mai misterioase numere, este de secole o fascinație pentru matematicieni și artiști. Ca și numerele iraționale π sau е, acest număr face parte din “alcătuirea” Universului, pentru că întâlnim secțiunea de aur în toată lumea vie. Mai există o ciudățenie legată de acest șir: dacă facem raportul invers al numerelor consecutive din șir obținem aceleași cifre după virgulă ca la raportul calculat anterior, adică 0,618!

șirul lui Fibonacci în natură.Numărul de aur se regăsește în modul de dispunere a frunzelor, petalelor sau semințelor la plante, în raportul dintre diferite părți ale corpului omenesc, etc.

La multe plante, numărul de petale este un număr Fibonacci: 3 petale: crin, iris; 5 petale: trandafir sălbatic, viorele, lalele; 8 petale: delphiniums; 13 petale: gălbenele, porumb, cineraria, unele margarete; 21 petale: margarete, cicoare; 34 petale: pătlagina. Anumite conuri de pin respectă o dispunere dată de numerele lui Fibonacci, și de asemenea la floarea soarelui. La floarea soarelui se pot observa doua rânduri de spirale, în sens invers. Numărul de spirale nu este același în fiecare sens. Potrivit soiului, acest număr poate fi 21 și 34 sau 34 și 55, uneori 58 și 89. Multe plante au aranjamentul frunzelor dispus într-o secvență Fibonacci în jurul tulpinii. Ideea dispunerii frunzelor în acest sens pleacă de la considerarea unghiului de aur, de 222,5 grade, unghi care împărțit la întregul 360 de grade, va da ca rezultat numărul 0.61803398…, cunoscută ca rația șirului lui Fibonacci.

Corpul omenesc și șirul lui Fibonacci. Mâna umană are 5 degete, fiecare deget având 3 falange, separate prin 2 încheieturi. Media lungimilor falangelor este de 2, 3 și respectiv 5 cm.

În continuarea lor, este un os al palmei, care are în medie 8 cm. Câtul dintre lungimea părții de jos a corpului omenesc, măsurată de la ombilic până la tălpi, și partea de sus, măsurata din creștet până la ombilic este numărul de aur.

Ritmul ciclic al bătăilor inimii apare în electrocardiograma unui om sănătos ca o linie curbă, cu suișuri și coborâșuri. Reprezentarea grafică a "șirului lui Fibonacci" seamănă izbitor cu cea de-a doua parte a electrocardiogramei. Molecula de ADN are și ea la bază secțiunea de aur.

Ea măsoară 34 angströmi (A) în lungime și 21 A lățime, pentru fiecare ciclu complet al elicei duble a spiralei sale.Numerele 21 și 34 fac parte din șirul lui Fibonacci.

Opera matematică a lui Luca Pacioli (1445-1517) are marele merit de a fi adus în atenția matematicienilor și artiștilor vremii numărul de aur și de a propune legături între acest număr și frumusețea exprimată în picturi. Trei dintre cei mai cunoscuți pictori ai Renașterii au avut contribuții interesante în matematică, unele legate de Secțiunea de Aur. Este vorba de Piero della Francesca, Leonardo da Vinci și Albrecht Durer. Luca Pacioli l-a cunoscut pe Leonardo da Vinci la Milano, la curtea ducelui Ludovico Sforza, unde Leonardo era pictorul curții, iar Pacioli fusese invitat să predea matematica. Cei doi au devenit foarte buni prieteni.

Pacioli a publicat la Veneția, în 1509, un tratat în trei volume, intitulat „Divina Proporțione“ („Proporția Divină“). Pe prima pagină a lucrării declara că aceasta este „o lucrare necesară tuturor minților clarvăzătoare și iscoditoare, în care orice om căruia îi place să studieze filosofia, perspectiva, pictura, sculptura, arhitectura, muzica și alte discipline matematice va găsi o foarte delicată, subtilă și admirabilă învățătură și se va desfăta cu diverse probleme, atingând o foarte secretă știință“.

Lucrarea este importantă și pentru faptul că a stârnit interesul deosebit a lui Leonardo da Vinci; în picturile sale „Mona Lisa”, „Madona între stânci” și „Cina cea de taină”, Leonardo a respectat raportul de aur. Capul Giocondei, ca și restul corpului, sunt pictate utilizând raportul de aur, raportul divin, cum îi spunea da Vinci. Chipul are la bază acest principiu. De exemplu, raportul dintre distanța de la linia surâsului (unde se unesc buzele) până la vârful nasului și de la vârful nasului până la baza sa este aproximativ raportul de aur.

Un interes deosebit îl reprezintă și desenul lui Leonardo din1492, denumit „Omul Vitruvian”. Desenul este însoțit de notele lui da Vinci (scrise de la stânga la dreapta, pot fi citite în oglindă), unde face referiri la proporțiile ideale ale corpului uman, așa cum sunt prezentate în opera arhitectului roman din antichitate Vitruvius.

,,Transdisciplinaritatea privește – așa cum indică prefixul trans – ceea ce se află în același timp între discipline, ceea ce trece prin ele și ceea ce e dincolo de orice disciplină. Finalitatea ei constă în înțelegerea lumii actuale, unul din imperative fiind unitatea cunoașterii.”(B. Nicolescu) Transdisciplinaritatea presupune o abordare integrată, centrată pe lumea reală, pe aspectele relevante ale vieții cotidiene, prezentate așa cum afectează și influențează ele viața noastră.

Transdisciplinaritatea permite formarea competențelor transferabile la elevi, dezvoltarea competențelor de comunicare, intercunoașterea, autocunoașterea, asumarea rolurilor în echipă, formarea comportamentului social, dezvoltarea competenței ,,de a învăța să înveți pe tot parcursul vieții”, care va determina succesul în viața personală, profesională și socială.

Abordări transdisciplinare Matematică – Științe ale Naturii – Arte.Exemple de bune practici.

Denumirea temei: "Frumusețea matematicii". Activitățile derulate în cadrul acestei teme pot include rezolvarea de probleme de matematică legate de proporția de aur, prezentarea unor opere de artă din patrimoniul universal care conțin proporția de aur, audierea unor opere muzicale ce sunt elaborate respectând proporția de aur.

Este un bun pretext de a aborda „altfel” matematica și, în același timp, de a familiariza elevii cu capodopere ale artei universale, arhitecturii, muzicii, de a le cultiva gustul estetic.

Secțiunea de Aur este definită în Elementele lui Euclid geometric. Se poate rezolva cu elevii problema pe care o propune Euclid. Dându-se un segment de dreaptă AB (fig. 2), îl vom împărți în două părți neegale AC și CB (AC > CB), astfel încât AC/CB=AB/AC. Această împărțire a unui segment a fost numită de Euclid "împărțirea în medie și extremă rație", iar acum se numește tăietura de aur. De asemenea, se poate dezvolta șirul lui Fibonacci până la un număr de termeni, după care se va calcula raportul dintre doi termeni consecutivi ai șirului; elevii vor constata că acest raport este 1,618, „numărul de aur”, iar inversul lui este 0,618.

O altă echipă de elevi va selecta și prezenta informații din diverse surse despre personalități din lumea artei și științelor, care au avut preocupări legate de proporția de aur (Phidias, Fibonacci, Luca Pacioli, Albrecht Durer, Bach, Beethoven).

O echipă de elevi va pregăti un material despre prezența șirului lui Fibonacci și a secțiunii de aur în natură, cu exemplificări sub forma unei prezentări PowerPoint.

O altă activitate în cadrul acestei teme va fi prezentarea unor date despre activitatea și opera lui Leonardo da Vinci, care poate fi făcută de către un grup de elevi după o documentare prealabilă; li se va prezenta elevilor reproduceri ale picturilor în care Leonardo a utilizat secțiunea de aur și desenul „Omul Vitruvian” și li se va cere să identifice toate variantele (16) care se pot obține prin combinarea pozițiilor brațelor și picioarelor, variante în care apare raportul de aur.

BIBLIOGRAFIE:

1. Nicolescu, Basarab, Transdisciplinaritatea. Manifest, Editura Junimea, Iași, 2007;

2. Petrescu, Paloma, Pop, Viorica, Transdisciplinaritatea – o nouă abordarea situațiilor de învățare, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007;

3. H. R. Radian, Cartea proporțiilor. Principii și aplicații în arhitectură și arte plastice, Editura Meridiane, București, 1981;

4. ***Istoria frumuseții, Ediție îngrijită de Umberto Eco, Enciclopedia RAO, București, 2005;

5. http://www.math.uaic.ro/~leoreanu/depozit/Istoria%20matematicii-1.pdf;

6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_geometriei;

7. http://www.wikipedia.org/

STUDIUL DE CAZ

Prof.Ignătescu Valerica

Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Suceava

Studiul de caz este metoda care valorifică în învățare „cazul”, adică o situație reală, semnificativă pentru un anumit domeniu și care se cere a fi analizată și rezolvată. „Cazul” ales trebuie să fie autentic, reprezentativ, accesibil, să conțină o problemă de rezolvat prin adunare de informații și luarea unei decizii.

În utilizarea metodei se conturează următoarele etape: alegerea cazului de către cadrul didactic; prezentarea lui elevilor; obținerea informațiilor necesare (cu ajutorul cadrului didactic sau în mod independent); prelucrarea informațiilor; elaborarea variantelor de rezolvare; alegerea variantei optime; verificarea deciziei adoptate.

Valoarea metodei rezidă în faptul că favorizează investigarea unor situații reale, dezvoltând capacități de analiză, interpretare, anticipare, luare de decizii ș.a.

Aplicație : „Alcooli ” – lecție de consolidare și sistematizare a cunoștințelor

Colectivul clasei este împărțit în 5 grupe a câte 5-6 elevi . Pentru formarea grupelor elevii trag bilețele cu cazurile prezentate . Fiecare grupă primește câte un studiu de caz. Rezolvă cazul și apoi câte un raportor din fiecare echipă îl prezintă celorlalți colegi.

CAZUL I

În ziua de 27 iunie 2013 a avut loc o distrugere controlată de muniție,la Radu Negru, din comuna Modelu. Un echipaj de pirotehniști din cadrul I.S.U. „Barbu Știrbei” al județului Călărași, în cooperare cu specialiști de la Unitatea Specială de Intervenții în Situații de Urgență Ciolpani au distrus 11 proiectile explozive, 3 grenade defensive și 23 de elemente de muniție rămasă neexplodată.Militarii au folosit pentru distrugere 25 de kg de trinitrat de glicerină.

Din ce cantitate de glicerină s-a obținut explozibilul necesar ?Ce cantitate de soluție de acid azotic de concentrație 63 % s-a folosit?

Calculați volumul total de gaze degajat la descompunerea celor 25 kg de de trinitrat de glicerină. Analizați reacția din punct de vedere al tipul de reacție și explicați motivul exploziei .

Cazul II

Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latina "per fumus" și înseamnă "prin fum".Parfumeria, sau arta preparării parfumurilor, a luat naștere în Mesopotamia antică și Egipt, și a fost rafinat în continuare de perși. Un chimist arab, Al-Kindi, a scris, în secolul al nouălea, o carte despre parfumuri, "Cartea Chemist a parfumurilor și distilării". Aceasta conține peste o sută de rețete pentru uleiuri aromate, balsamuri, ape aromatice și înlocuitori sau imitații de medicamente scumpe. Cartea descrie, de asemenea, 107 de metode și rețete pentru prepararea parfumurilor și echipamentele pentru prepararea parfumurilor, cum ar fi alambicul.Arta fabricării parfumurilor a devenit cunoscută în Europa de Vest încă din 1221. In 1370 s-a produs un parfum din uleiuri parfumate, amestecate într-o soluție de alcool. Arta fabricării parfumurilor prosperat în perioada Renașterii în Italia și în secolul al 16-lea.. Formele principale sub care se prepara produsele de parfumerie:

 Extractul: Conține cel mai ridicat procent de esență concentrată, între 20 și 30 %, diluată în alcool de 90 de grade.

 Apa de parfum sau parfumul de toaletă: între 10 si 20 % esență concentrată, diluată în alcool de 90 de grade

 Apa de toaleta: Mesager fidel al parfumului mama, datorită concentrației sale sub 10 % esență concentrată , diluată tot în alcool de 90 de grade

 Apa de colonie: Nu este versiunea diluată a extractului, ci o entitate în sine. Concentrația se situeaza în jurul a 80 %, esența fiind diluată în alcool de 85 de grade.

Calculați ce cantitate de alcool etilic de concentrație 85 % este necesară pentru obținerea a 200 g apă de colonie.Folosiți informațiile de mai sus.

Cazul III

ALCOOLUL SANITAR – este un produs biocid pentru igiena umană. Alcoolul sanitar este o soluție pe bază de alcool etilic 70% . Se utilizează pentru uz extern, acționând ca antiseptic față de bacterii, efectul maxim fiind la această concentrație, care asigură cea mai bună patrundere a substanței în celula bacteriană. Are acțiune antimicotică.Acțiunea antiseptică se datorește precipitării proteinelor și efectului deshidratant.Efectul de solubilizare a lipidelor pielii contribuie la întărirea efectului dezinfectant al substanțelor dizolvate în alcool.

Timpul de contact minim recomandat este de 2 minute.

Scrieți reacția de obținere a alcoolului etilic din etenă și calculați ce cantitate de alcool sanitar se poate obține din 4 moli de etenă la un randament al reacției de 95 %.

Cazul IV:

METANOLUL – OTRAVA ALBASTRĂ

Metanolul este un alcool care se sintetizează prin substituirea în molecula de metan a unui atom de hidrogen cu o grupare – OH (hidroxilică). În natură metanolul poate fi întâlnit în plante ca:bumbac, brânca ursului, ierburi sau semințe care conțin uleiuri eterice. Metanolul mai poate fi obținut prin fermentarea siropului produs din sfeclă de zahăr..În procesele de fermentarte a fructelor se poate forma metanol prin descompunerea pectinelor. Consumul de metanol poate produce intoxicații grave, acesta poate lua naștere prin distilarea fracționată în mod particular a alcoolului. Metanolul arde cu flacără albăstruie rezultând dioxid de carbon și apă. Metanolul este toxic prin doua mecanisme. Pe de o parte (prin ingestie, inhalare, absorbtie cutanată) poate fi fatal datorita efectului depresiv. Pe de altă parte, toxicitatea lui se datorează scindării în ficat sub influența alcool-dehidrogenazelor, rezultând acid formic și formaldehidă care cauzează orbire prin distrugerea nervului optic.

Scrieți reacția de ardere a alcoolului metilic și calculați ce cantitate de gaz se degajă din arderea a 64 g de alcool la un randament al reacției de 90 %.

Cazul V : GLICERINA

Glicerolul denumit și glicerină este cel mai simplu alcool trihidroxilic . Reprezintă un lichid siropos, incolor, dulce, solubil în apă Glicerina se întrebuințează la obținerea nitroglicerinei ,rășinilor sintetice, în, industria cosmetică, farmaceutică .Soluțiile glicerinate sunt preparate farmaceutice lichide obținute prin dizolvarea substanțelor active în glicerină, la rece sau la cald, folosite numai pentru uz extern.Glicerina boraxată este folosită pentru badijonarea cavității bucale în caz de micoze, afte, în special la copii, ȋn afecțiuni ale urechii se folosește în concentrație de 20%.

Scrieți formula chimică a glicerinei, determinați raportul atomic,raportul de masa și compoziția procentuală. Calculați cantitatea de glicerină necesară pentru a obține 1000g de soluție de glicerină boraxată de c=20%. Ce cantitate de borax este necesară ?

PROIECT DE LECȚIE

DATA:

DISCIPLINA: CHIMIE/FIZICĂ

CLASA: a IX-a

TITLUL LECȚIEI: Conversia energiei electrice în energie chimică – Acumulatorul cu plumb

DURATA: 50 min

SCOPUL LECȚIEI: Să justifice importanța transformării energiei electrice în energie chimică în viața de zi cu zi

TIPUL LECȚIEI: Lecție de însușire de noi cunoștințe

METODE ȘI PROCEDEE: explicația, conversația, demonstrația, algoritmizarea, observația sistematică a copiilor, exerciții, limbaj mimico–gestual, labiolectura

MATERIAL DIDACTIC: manuale, sistem periodic, culegeri de chimie, imagini acumulator cu plumb

FORME DE ORGANIZARE: individual, frontal

EVALUARE FORMALĂ: chestionare orală prin feed-back, test de autoevaluare

COMPETENȚE SPECIFICE:

– Descrierea comportării speciilor chimice studiate într-un context dat

– Efectuarea de investigații pentru evidențierea unor caracteristici, proprietăți, relații

– Colectarea informațiilor prin observări calitative și informative

– Integrarea relațiilor matematice în rezolvarea de probleme

– Modelarea de concepte, structuri, relații, procese, sisteme

– Folosirea corectă a terminologiei specifice chimiei

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:

O1: să identifice cazurile de transformare a energiei electrice în energie chimică întâlnite în natură

O2: să explice funcționarea acumulatorului cu plumb

O3: să recunoască importanța utilizării acumulatorului cu plumb

O4: să aplice în probleme de chimie cunoștințele dobândite la fizică

BIBLIOGRAFIE:

Iusut M – Probleme de chimie generală și anorganică, Ed. Tehnică, București, 1981

Luminița Vlădescu, Irinel Badea, Luminița Doicin – Chimie pentru clasa a IX-a Culegere de teste, exerciții și probleme, probleme practice, Ed. Art Editura

Luminita Vladescu, Chimie C3, manual pentru clasa a XII-a, Ed. Art Editura

V. Fălie, I. Popa – manual Fizică F1, manual pentru clasa a X-a, Ed. EDP, București, 2000

FISA DE LUCRU – ACUMULATORUL CU PLUMB

Acumulatorul cu Pb se reprezintă: (-)Pb /H2SO4 / PbO2 (+)

I. Realizați o corespondență între elementele componente din acumulatorul cu Pb dincoloana A și substanțele necesare din coloana B :

A: B:

1) anod a) grătar de Pb cu ochiurile umplute cu PbO2

2) catod b) H2SO4 de C=38% si d=1,29 (g/cm3 )

3) electrolit c) grătar de Pb cu ochiurile umplute cu Pb spongios

II.

ELECTROZI : ELECTROLIT Reacția primară : Reacția totală:

anod ( – ) HSO4-

H+ Pb + PbO2+2HSO4-+2H+––––

2PbSO4 + 2H2O

catod (+)

Să se completeze tabelul de mai jos care se referă la acumulatorul cu Pb

b) Să se scrie ecuația reacției pe care se bazează acumulatorul cu Pb.

c) Să se scrie reacția care are loc la încărcarea acumulatorului cunoscând că este reacția inversă descărcării.

Acumulatorul cu plumb

Acumulatorul cu plumb este cel mai cunoscut și utilizat in industria automobilelor. Conține drept electrolit o soluție de acid sulfuric cca. 38% (d~1,28 ).

Plăcile sub formă de grătar sunt făcute dintr-un aliaj de plumb, porii unei plăci fiind umpluti cu plumb metalic spongios, iar cei ai celeilalte plăci cu dioxid de plumb (PbO2). Plumbul spongios este un agent reducător iar dioxidul de plumb, agentul oxidant, pentru reacția care are loc în pilă. În figura următoare este redată construcția acumulatorului:

Reacțiile care au loc atunci cand acumulatorul se descarcă (generează un curent electric unui consumator) sunt:

Lanțul electrochimic general este:

(-) Pb/PbSO4/H2SO4/PbSO4/PbO2/Pb (+)

Fiecare din reacțiile de mai sus generează o substanță insolubilă in electrolit PbSO4, sulfatul de plumb, care aderă la plăci.

Pe măsură ce acumulatorul se descarcă, acidul sulfuric este scos din electrolit, care astfel scade în densitate.

Starea de încărcare sau descărcare a pilei se poate determina prin folosirea unui densimetru care măsoară densitatea electrolitului.

Acumulatorul poate fi reincărcat prin aplicarea la borne a unui potențial electric de semn contrar, ceea ce face ca reacțiile de electrod de mai sus să aibă loc în sens contrar.

Acumulatorul încărcat produce o forță electromotoare cu puțin mai mare de 2V. Deci bateriile auto care generează 12V vor avea 6 acumulatori inseriați (șase celule ).

Interesant este faptul că, în acest acumulator, același element chimic își schimbă starea de oxidare în cele două plăci: agentul oxidant care este PbO2 (conținând plumbul la starea de oxidare +4 care se schimbă la +2 cand acumulatorul se descarcă), iar agentul reducător este Pb (plumbul cu număr de oxidare 0, care se schimbă la +2).

DE CE E IMPORTANTA APA PE TERRA?

Scenariu:

Activitatea începe pornind de la o știre TV: „ In zona X s-a produs o rupere de nori , a plouat torențial câteva ore și străzile orașului au fost inundate. A fost afectată și rețeaua de apă potabilă din zonă … iar în zona Y nu a mai plouat de 5 luni, fiind afectate culturile, iar fântânile aproape că au secat”

Pentru a dovedi rolul primordial al apei din viața noastră, elevii trebuie să utilizeze cunoștințe de chimie, fizică, biologie, geografie studiate anterior și să găsească răspunsuri logice la diverse întrebări legate de studiul apei în natură: De ce plouă? De unde vine apa pe Pământ? De ce încă din antichitate marile orașe erau situate pe malurile unor râuri? De ce este importantă apa pe Terra? Cum este ea repartizată pe Glob? Care sunt proprietățile ei fizice și chimice?

SARCINI:

1. Elevii vor fi împărțiți în echipe de câte 5 elevi, fiecare asumându-și un rol: chimist, fizician,biolog, cercetător sau medic. Fiecare membru al grupului trebuie să își asume un rol diferit.

2. Ei sunt indrumați în prealabil să studieze bibliografia și webografia pentru colectarea de informații legate de apă;Sunt propuse o serie de întrebări care așteaptă răspuns;

3. Fiecare membru al grupei – în funcție de rolul asumat – va redacta un rezumat ca în opinia unui expert, în ceea ce privește importanța apei.

4. După discutarea argumentelor prezentate de membrii grupului,aceștia vor trebui:

a) să realizeze un eseu, care să evidențieze importanța apei pentru viață.;

b) să aleagă modul optim de prezentare a justificării ( ex: poster).

5. Concluziile realizate de diferite grupe de elevi vor fi prezentate și discutate împreună cu întreaga clasă.

PARTEA 1:

În lecția ″ De ce e importantă apa pe Terra?″, elevii vor identifica proprietățile generale ale apei ,completând fișele de lucru:

1.Scrieti primele trei cuvinte care vă vin în minte legate de apă

2.Desenați circuitul apei în natură

3.Priviti globul pământesc și identificați repartiția apei pe Terra

4.Explicați de unde credeți că vine apa pe Pământ

5.Enumerați minim 5 utilizări ale apei

Fișele de lucru vor constitui prima piesă a portofoliului clasei.

PARTEA 2 ȘI 3:

În lecția „Excursie într-un balon cu apă (2h)”elevii vor avea misiunea de a identifica principalele proprietăți fizice și chimice ale apei, ținând cont de aspectele vieții cotidiene.

Ei își vor imagina o excursie într-un pahar cu apă , cu evenimente plăcute sau mai puțin plăcute.Vor fi împărțiți în echipe de 5 elevi, din care unul va reprezenta echipa. Fiecare echipă va proiecta mici experimente pentru a pune în evidență proprietățile apei, pornind de la proprietăți fizice ușor vizibile: aspect, gust, miros.Ei vor utiliza materiale puse la dispoziție (NaCl, zahăr, Na, CuSO4, praf de copt, ulei, etc) și vor întocmi mici referate susținute în cea de a doua oră de reprezentantul fiecărei echipe.

Toate materialele vor face obiectul celei de a doua piese din portofoliu.

PARTEA 4:

Pentru lecția „ Apa – o provocare pentru toți, un semnal de alarmă pentru mâine(1h)”, elevii vor fi împărțiți în echipe de câte 5 elevi, fiecare asumându-și un rol: chimist, fizician, biolog, cercetător sau medic.

Fiecare grup va încerca să dovedească importanța apei din punctul lui de vedere, idei care să fie susținute de reprezentantul fiecărui grup. La nivelul grupului se stabilește modalitatea de prezentare a rezultatelor. La final vor realiza împreună un poster în care se precizează importanța apei pentru viața pe Pământ.

Alte considerații:

Elevii vor studia proprietățile apei, structura, compoziția, importanța apei pentru viața omului, dar și a plantelor și animalelor.Apa va fi studiată d.p.d.v. a importanței ei pentru viață de-a lungul omenirii.

MODUL DE FORMARE PENTRU PREDAREA ȘTIINȚELOR

Chimie / Fizică / Biologie – pentru clasele a VIII-a

REZUMAT:

Știința doarme în tratate, se trezește în reviste și trăiește în laboratoare.(Petre Botezatu).

Știința este cea care ne ajută să cercetăm, să adunăm informații din surse variate pentru a putea dobândi încrederea în propriile forțe. Literatura științifică constituie elementul de bază, care permite omului să joace un rol activ în luarea deciziilor referitoare la problemele specifice științei și tehnologiei.

Cunoașterea devine din ce în ce mai mult inter și intradisciplinară, iar disciplinele științifice cercetează tot mai multe aspecte ale evoluției lumii fizice, chimice, biologice și sociale contemporane.

Educația științifică prin cunoaștere creativă se poate realiza prin aplicarea adecvată a metodelor activ-participative de predare-învățare-evaluare.

Rolul educației științifice este acela de a contribui la dezvoltarea unor abilități precum: abilitatea de înțelegere a modului cel mai eficient de folosire a științei în viața cotidiană, gândirea critică sau responsabilitatea socială.

Misiunea unui profesor de științe este de a promova dezvoltarea cunoștințelor științifice și abilităților necesare rezolvării unor probleme sau a luării unor decizii.

Modulul „Apa din viața noastră” cuprinde activități care să demonstreze elevilor importanța apei pentru viața pe Pământ.

Apa are un rol deosebit în multe domenii: biosferă, ca mediu de viață pentru plantele acvatice, agent de răcire în tehnică, natură, materie primă în economie, cale de transport pentru ambarcațiuni, mijloc de igienă pentru spălat, agent terapeutic, ca diluant, pentru îndepărtat poluanți, etc.

Obiectivul principal al modulului ales este de a evalua impactul utilizării raționale a apei pe Terra. Importanța apei pentru omenire va fi în final evidențiată de elevi, pe baza unor cunoștințe dobândite la lecțiile de chimie, fizică, biologie, geografie,etc.

Evaluarea elevilor va fi individuală pe bază de fișe de observație și de grup (frontală), prin diverse tipuri de proiecte având ca temă: „Apa din viața noastră”.

Modulul este pentru clasa a VIII-a (chimie, fizică, biologie) și pune în evidență importanța apei în diverse domenii.

Elevii vor studia proprietățile apei, structura, compoziția, importanța apei pentru viața omului, dar și a plantelor și animalelor.Apa va fi studiată d.p.d.v. a importanței ei pentru viață de-a lungul omenirii.

DISCIPLINA: CHIMIE, FIZICĂ,BIOLOGIE

3. Nivelul de predare: clasele a VIII-a

4. Conținutul curricular: Apa. Proprietăți fizice și chimice.Utilizări.

Teme abordate:

 De ce e importantă apa pe Terra? (1h)

 Excursie într-un balon cu apă (2h)

 Apa – o provocare pentru toți, un semnal de alarmă pentru mâine(1h)

Secțiuni

1. Activitățile elevilor Descriu, în detaliu, scenariul și sarcinile elevilor

2. Ghidul profesorului Sugerează o abordare de predare

3. Evaluarea Sugerează strategii pentru evaluarea formativă

4. Notițele profesorului Ilustrează un breviar teoretic minimal și sugerează teste pe care să le realizeze elevii

Recunoaștere:

Aceste materiale au fost realizate în cadrul programului de formare PROFILES organizat de Universitatea „Valahia” din Târgoviște. Pentru mai multe informații, se poate consulta site-ul proiectului PROFILES: http://profiles.ssai.valahia.ro

Competențe generale:

• Înțeleagerea legăturilor dintre cunoștințele teoretice și cele practice întâlnite în viața de zi cu zi;

• Reprezintarea grafică a circulației apei în natură;

• Utilizarea adecvată a limbajului științific la prezentarea unor fenomene chimice, fizice, biologice;

• Conștientizarea impotanței apei pentru viața de zi cu zi;

• Înțeleagerea rolului primordial al apei pe Terra;

• Conștientizarea problemelor economice și sociale legate de apă;

• Efectuarea unor experimente simple de evidențiere a proprietăților fizice și chimice ale apei.

Conținut curricular: Apa. Proprietăți fizice și chimice.Utilizări.

Tip de activitate: mixtă

Timp estimat: 4 lecții

Cunoștințe anterioare necesare:noțiuni despre structura apei, proprietățile ei, utilizările, studiate în orele de chimie din clasa a VII-a sau la orele de cunoștințe despre natură (studiul circuitului apei în natură).

Acest modul de predare / învățare intenționează să orienteze profesorul către promovarea educației științifice a elevilor, prin strategii de învățare care vizează 4 domenii: dezvoltare intelectuală, procesele și natura științelor, dezvoltare personală și dezvoltare socială.

Unicitatea modulului rezidă în abordarea lecțiilor dedicate Științelor într-un format care implică un model în 3 pași. În vederea atingerii obiectivelor propuse, se pornește de la un fapt din realitatea înconjurătoare, dezvoltându-se ulterior conexiunea dintre acel fapt și Științe, astfel încât să fie asigurate necesitățile de învățare ale elevilor.

Unicitatea este specificată în mod expres prin:

– un titlu motivațional, orientat pe o problemă a societății, care poate promova un demers socio-științific, un tipar cules din realitate;

– o punte educațională între scenariul propus și cunoștiințele științifice care trebuie însușite de către elevi;

– o abordare centrată pe elev și orientată pe rezolvarea problemei științifice, prin care se ating obiectivele educaționale și științifice propuse;

– o utilizare corectă a conceptelor noi științifice, incluse într-o decizie socio-științifică care să aducă Științele mai aproape de nevoile societății și să educe elevul pentru a deveni un cetățean responsabil.

FIZICĂ VS. TEHNOLOGIE

Prof. Elena Strejac

Școala Gimnazială nr.3 Codlea , jud. Brașov

Legătura dintre fizică și tehnologie este de fapt ca legatura dintre teorie și practică: teoria propune iar practica aplică. Fizica studiază fenomene prin instrumentul matematic și propune soluții iar tehnologia aplică acese soluții la care de multe ori se adaugă relații empirice între fenomene, relații pe care fizica încă nu le-a explicat.

Dacă ne referim la începuturile științei aflăm că omul nu avea la dispoziție instrumentul matematic iar toate concluziile aveau la bază observarea fenomenelor prin intermediul simțurilor omului: tactil, văz, gust, miros, auz. În rest obiectele sau fenomenele nu puteau să fie caracterizate din alte puncte de vedere. În cazul acestor începuturi putem vorbi de o tehnologie primară fără să existe o teorie între limitele căreia să desfășoare previzibil evenimentele.

A urmat apoi perioada antică. O perioadă în care omul a intensificat timpul dedicat observației. Perioada în care omul era vânător, culegător sau militar luase sfârșit. Conform istoriei în Grecia antică au apărut oameni dedicați observării mediului înconjurător – fenomenelor – și filosofiei. Pe lângă acestea o nouă ramură a cunoștiinței omului – matematica.S-a manifestat prin geometrie, trigonometrie și algebra. Începând cu această perioadă pentru om și natură lucrurile urmau să se schimbe fundamental. Observarea omului intersectată cu elementele de matematică alimentate de setea de cunoaștere a dus la conturarea unei științe care caracteriza din punct de vedere fizic tot universul uman – FIZICA.

În timp fenomenele fizice au putut fi împărțite pe ramuri conform punctului de vedere din care se făcea observarea unui obiect sau a mediului în care trăia omul. Astfel în cadrul fizicii au apărut ramuri cereuneau fenomene mecanice, termice, optice și ceva mai târziu fenomenele electrice și magnetice. Ultimele două categorii de fenomene deși au fost observate chiar din antichitate dezvoltarea ramurii sub care ele se reuneau – electrotehnica – s-a făcut mult mai târziu. Una din explicații ar fi că mărimile care caracterizează aceste categorii de fenomene nu erau susceptibile simțurilor omului.

La început omul prin inventivitate și inspirație a folosit instrumente simple în scopuri mai mult sau mai puțin complexe fără să aibă un suport teoretic – fizica. Apoi sarcinile pe care omul trebuia să le îndeplinească fie s-au modificat în timp fie cele vechi au fost adaptate la nevoi noi. Astfel tehnologia avea nevoie de îmbunătățiri sau chiar invenții pentru că a apărut noțiune de confort, a crescut numărul persoanelor care trebuiau hrănite sau armele și scuturile mereu trebuiau să fie mai bune decât ale adversarului. S-a conturat în cele din urmă un parteneriat inseparabil între fizică și tehnică ce a dus la sfârșitul sec. XVIII inclusiv la o revoluția industrială – omul a ajuns să se deplaseze cu viteză mai mare decât calul, a putut să traverseze apele fără să fie condiționate întru totul de vânt sau curentul de apă, pentru acestea luând naștere o noua ramură a economiei – industria. Prin utilizarea combustibililor fosili omul a putut prelucra din ce în ce mai mult metalele reușind creeze ansambluri mecanice complexe ce puteau îndeplini sarcini care să corespundă mereu noilor nevoi ale societății. Cu toate acestea avântul creat de cunoașterea fenomenelor mecanice, termice și optice era în pericol să se oprească pentru că metodele clasice de analiză și observare nu erau suficiente.

Mai departe s-a va vorbi în mod special despre ramura ce reunește două categorii de fenomene regăsite în natură – fenomenele electrice și fenomenele magnetice – și care a impulsionat dezvoltarea atât a fizicii cât și a tehnicii.

Electrotehnica: ramură a fizicii și tehnică[1]

La început omul a studiat cele două fenomene doar cu ajutorul simțurilor. Astfel s-a descoperit magnetismul natural (oxidul salin de fier – magnetita – se extrăgea în Asia Mica în apropiere de localitatea Magnezia) iar Thales din Milet a observat electrizarea prin frecare a chihlimbarului (gr. elektron). Dar observațiile nu au fost duse mai departe.

Putem vorbi de prima lucrare care să trateze fenomenele electrice și magnetice abia începând cu anul 1600 deoarece în acel an apare lucrarea „De magnete” a medicului și fizicianului W. Gilbert. În această carte se constată analogia dintre magnetismul terestru și cel al unei sfere magnetizate dar nu se face legătura dintre fenomenele electrice și cele magnetice.

Câteva descoperiri în domeniul electrotehnicii:

– După 1790 medicul L. Galvani și fizicianul A. Volta obțin prin intermediul fenomenelor „galvanice” obțin curentul electric de conducție;

– În 1799 J.W. Ritter a demonstrat diferența dintre electricitate „statică” – regim invariabil în timp – și electricitatea „galvanică”;

– În 1800 A. Volta a construit prima pilă electrică;

– În 1819 H. C. Oersted a desfășurat experimente ce au evidențiat acțiunea mecanică pe care o exercită un conductor parcurs de curent electric asupra unui ac magnetic; se stabilea relația de interacțiune dintre două fenomene considerate inițial cu totul distincte : fenomenele electrice și magnetice;

– În 1820 A. M. Ampère studiind forțele electrodinamice dintre conductoare parcurse de curent electric arată că un solenoid parcurs de curent electric are aceleași proprietăți din punct de vedere al proprietăților magnetice ca un magnet permanent;

– În 1831 M. Faraday a descoperit fenomenul de inducție electromagnetică (un câmp magnetic variabil în timp induce un curent electric într-un circuit închis dacă liniile de câmp magnetic înlănțuie circuitul respectiv )

– În 1843 J. P. Joule descoperă legea efectelor calorice ale curentului electric.

Se poate spune că prin găsirea unei metode prin care toate aceste fenomene să poată fi folosite în practică – să aibă o finalitate – de fapt s-a realizat trecerea electrotehnicii ca ramură a fizicii în rândul ramurilor tehnologice. Print toate descoperirile făcute (nu doar cele menționate) electrotehnica a permis noi descoperiri și în alte domenii ale fizicii, medicinei, etc. sporind conforul, siguranța omului, speranța de viață, iar mai târziu accesul la informații, inventarea mașinilor de calcul, deplsarea cu viteze din ce în ce mai mari, eliminarea parțial a distanței dintre oameni prin serviciile de telefonie și internet ș.a.

REALIZAREA UNEI PAGINI WEB

”MOTOARE ELECTRICE” – LIMBAJ HTML

Prof. Cristiana Stoica

Colegiul Național Mihai Eminescu Buzău

Odată cu apariția societății informaționale s-au dezvoltat mijloacele și modalitățile de comunicare și infomare, internetul fiind unul din acestea. Termenul « internet » provine din limba engleză de la cuvintele interconnected = interconectat și network = rețea. În viitorul previzibil, HTML va continua să reprezinte suportul pentru difuzarea de informații prin Internet.

Mecatronica este deci astăzi rezultatul evoluției firești în dezvoltarea tehnologică.

In prezenta lucrare , în conținutul tehnic , am prezentat etapele de realizare a unui site care conține câteva pagini web. Conținutul a fost proiectat pe patru capitole:

Interfața site-ului și modul de organizare al resurselor

Structura paginii principale (index.html)

Prezentarea css-ului site-ului

Codurile sursă ale paginilor site-ului

Site-ul realizat se numește « MOTOARE ELECTRICE »

Primul pas de inițiere în mecatronică, a fost pentru mine, parcurgerea programului de perfecționare FlexForm.

Limbajul HTML a făcut obiectul unor standardizări succesive, prima versiune finalizată fiind 2.0, în 1995 (autori Tim Berners-Lee și Dan Connoly). Importanța dezvoltării limbajului a condus la crearea World Wide Web Consortium (W3C), organizație care în 1997 a finalizat versiunea 3.2 care și în prezent este recunoscută ca standardul HTML.

Chiar și în cazul unui site mic numărul de fișiere conținând imagini sau alte tipuri de fișiere poate fi destul de mare, fiind indicată o structurare a lor ca în figura următoare :

PRINCIPIILE LIMBAJULUI HTML

Codificarea informațiilor în HTML se bazează exclusiv pe informații de tip text (șiruri de caractere ASCII). Dacă informația propriu zisă este un text, acest sistem de codificare este natural. Dacă însă informația este de altă natură (o imagine, o secvență video sau audio) documentul în format HTML va conține numele fișierului care conține informația respectivă.

Exemplu de fișier în format hypertext:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Prima pagina Web</TITLE>

</HEAD>

În fișierul dat ca exemplu <HTML> … </HTML>, <HEAD> … </HEAD>,<BODY> … </BODY> ș.a. sunt denumite marcaje HTML.

Unele marcaje (<body> sau <img>) conțin informații suplimentare ca valori ale unor atribute (bgcolor sau src).În conținutul fișierului apar și marcaje <BR>.Acestea indică trecerea la linie nouă (eng. break) și nu au pereche.

După scrierea fișierului în Notepad și salvarea sub un nume.html se poate deschide fișierul folosind de exemplu Internet Explorer.

O pagină web este conținută între marcaje <html> … </html> și este

constituită de cele mai multe ori din două secțiuni, head și body.

Secțiunea head este delimitată prin <head> … </head> iar secțiunea body este delimitată prin <body> … </body>.

Titlurile din paginile web sunt încadrate între marcaje <h> … </h>.

Scrierea fișierului în Notepad, a fost urmată de salvarea lui sub numele “motoare electrice.html “ și s-a deschis fișierul folosind Internet Explorer.

Pentru înserarea imaginii am folosit marcajul <IMG>. Acesta indică fișierul care conține imaginea.

Deci fișierul “motor el.jpg” este situat în subdirectorul imaginii.

IMAGINI

Pentru includerea în pagina web a unei imagini se folosește marcajul <img />. Acesta acceptă atributele src pentru indicarea fișierului care conține imaginea și alt pentru definirea textului care va apare în locul imaginii dacă afișarea imaginilor în fereastra browserului este inactivată sau la plasarea cursorului mouse-ului deasupra imaginii. Exemplu:

<p align="center"><img src="motor el.jpg" width="413" height="283" /></p>

Ca și în cazul banal al unui document editat cu un procesor de texte, fiecare frază dintr-o pagină Web este conținută într-un paragraf.

Pentru evidențierea unui paragraf se folosește perechea de marcaje <p> … </p>.

<p> Primul paragraf poate conține informații generale.

Următoarele paragrafe vor aduce precizări suplimentare, în final mesajul transmis fiind limpede.</p>

Dispunerea conținutului paragrafului este lăsată la latitudinea aplicației de navigare.

Dacă în cadrul unui paragraf trebuie totuși trecut forțat la linie nouă, în locul în care se dorește ruperea paragrafului se va folosi un marcaj <br />.

LISTE

Marcajele HTML permit definirea mai multor tipuri de liste.

1.Lista ordonată

Lista ordonată este declarată prin marcajul <ol> (ordered list) și are rândurile numerotate. Fiecare linie este încadrată între marcaje <li> … </li>.

Exemplu:

<ol>

<li>Introducere </li>

<li>Limbajul HTML </li>

<li>Sistemul de operare UNIX </li>

<li>Publicarea saitului pe un server UNIX </li>

</ol>

2. Lista neordonată

Lista neordonată este declarată prin marcajul <ul> (unordered list) și are rândurile precedate de puncte. Fiecare linie este încadrată de marcaje <li></li>.

Exemplu :

<ul>

<li>Introducere </li>

<li>Limbajul HTML </li>

<li>Sistemul de operare UNIX </li>

<li>>Publicarea saitului pe un server UNIX </li>

</ul>

INTERFAȚA SITE-ului ȘI MODUL DE ORGANIZARE

Interfața site-ului, intitulat “MOTOARE ELECTRICE” conține informații referitoare la structura lui . Fiecare link conține text word și o prezentare PowerPoint, pe care le-am aprofundat la cursul I, “Informatica aplicată în educație”.

Interfața site-ului, intitulat “MOTOARE ELECTRICE” conține informații referitoare la structura lui .

În prima fază am realizat un “layout”, adică un fișier în care informația este dispusă pe mai multe nivele, la bază fiind nivelul care conține un fundal.

CONCLUZII

In lucrarea de față am prezentat structura și codurile sursă ale paginilor site-ului realizat la orele de laborator din cadrul cursului « Medii și tehnologii educaționale interactive ».

Pentru realizarea paginilor SITE-ului am utilizat două aplicații gratuite :

o Notepad – pentru scrierea codului paginilor web și CSS ;

o Inskape – pentru prelucrarea imaginilor

Toate materialele și documentele utilizate pentru a realiza SITE-ul « MOTOARE ELECTRICE » au fost « încărcate » pe un server pentru ca site-ul să poată fi vizualizat fără probleme.

Parcurgerea acestui modul mi-a oferit șansa unui studiu teoretic aprofundat și realizării unor aplicații practice, care să contribuie la dezvoltarea competențelor și abilităților necesare accesării, creării și exploatării principalelor categorii de informații digitale.

Acest modul reprezintă acum și în viitor o « cheie « de acces în multitudinea de cunoștințe necesare integrării într-o Societate Informațională.

BIBLIOGRAFIE

• Curs de Informatică, Informatica aplicată în educație și formare, autori : Mihai Damian, Carmen Cătălina Rusu, Elena Scutelnicu, Daniel Vișan, Carmen Bujoreanu, Cristian Gabriel Alionte, 2012

• Proceduri stocate în SQL. Server: XML, HTML, Ken Henderson, Ed.Teora 2011

• Limbajele XHTML + TIME și SMIL , Sabin Buraga, Mihaela Brut, Ed. Polirom 2009

• Motoare electrice, Constantin Ungureanu, Dorel Cernomazu, Ed. Matrixrom 2011

• Mașini electrice, Toma Dordea, Ed. Asab, 2010

PROPRIETĂȚI FIZICO-CHIMICE ALE UNOR PIETRE PREȚIOASE

MINIPROIECT DIDACTIC

Prof. Letiția Mitrea

Șc. Generală “Alecu Russo” Iași

ARGUMENT

Noi suntem un grup mic de colegi de clasă fascinați de minerale.

Pentru noi, marea majoritate a pietrelor de pe drum, sunt prețioase, pentru că sunt frumoase și foarte interesante.

DEFINIREA CONCEPTULUI DE PIATRĂ PREȚIOASĂ

Înca din timpuri străvechi, pietrele cu aspect, luciu, culoare, transparență și duritate ieșite din comun, sau cele rare – cu calități deosebite -au fost considerate prețioase.

In aceeași categorie au fost incluse mai târziu si pietre carora le lipseau cu desavarsire aceste caracteristici, dar care, in schimb, se bucurau de importanță locală, de atracția exercitată de mister sau de modă.

Această tendință i-a determinat pe specialiști să le împartă în 2 categorii: prețioase si semiprețioase.

DENUMIRILE PIETRELOR PRETIOASE

Majoritatea denumirilor pietrelor prețioase cunoscute de demult reflectă culoarea, forma lor sau ambele caractere și sunt derivate din cuvinte de origine greacă, latina, arabă, turcă , germană, spaniola, franceza ( cel mai des în funcție de locul în care au fost descoperite).

Pietrele cunoscute de mai puțină vreme sunt denumite după locații , personalități, organizații etc.

PROPRIETĂȚI MACROSCOPICE

CULOARE

Culoarea se numără printre trăsăturile "foarte importante", vizibile cu ochiul liber, care adesea se schimbă în funcție de modă( rosu, verde, purpuriu, roz, albastru), în funcție de epocă sau de localizarea geografică și determină valoarea pietrei.

…cu privire la culoare…. putem clasifica pietrele prețioase în următoarele grupe:

Incolore (acromatice): lumina nu este absorbita in piatra (diamante, cristal de stanca) ;

Colorate ( idiocromatice): culoarea se datoreaza anumitor elemente constitutive care apar in formula chimica ( malachit, rodonit);

Colorate (alocromatice) : culoarea este data de o cantitate infima de elemente nespecificate in formula chimica ( ametist, cuarț fumuriu)

Aparent colorate ( pseudocromatice): culoarea este dată de diferite efecte optice, irizare, hatoianță , opalescență, aventurescenta, precum si de efecte ce rezulta din structura cristalina eterna( zonare de culoare).

TRANSPARENȚA

Acest termen descrie capacitatea pietrei de a transmite lumina. Transparența este influențată în primul rând de dimensiunea celulei de cristalizare, de incluziuni, fisuri , putem distinge pietre: transparente, semitransparente, translucide și opace. Transparența poate fi redusă prin iradiere, tratament termic și prin deteriorare indusă mecanic. Gradul de transparență nu numai că influențează calitatea și prețul pietrelor prețioase, dar este un factor decisiv în alegerea modului de prelucrare( fațetare, caboșoane, gliptică).

Scara Mohs a durității

DETERMINĂRILE NOASTRE:

Turmalina:

OBSERVATII / CONCLUZII:

Comparând rezultatele pentru densitate din tabelul nostru cu datele din lucrarea (1), am constat că am obținut rezultate apropiate de cele din literatură, pentru calcit, ochi de tigru, cuarț și labradorit.

Rezultatul obtinut pentru turmalină s-a datorat faptului că am dispus de un cristal mic. Precizia cântarului a fost de 1 g, iar a cilindrului gradat, de 1cm3

APA CA FACTOR DE MEDIU – EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ

Prof. Trifan Marcela

Școala Gimnazială „AL.I.Cuza” Bacău

Apa are un rol deosebit. Ea reprezintă o componentă esențială vieții, iar pentru societatea umană acea resursă naturală de care depinde orice domeniu al activității economice.

Aprovizionarea cu apă este vitală pentru hrănirea populației, pentru producerea bunurilor materiale și pentru menținerea integrității sistemelor naturale de care depinde viața pe pământ.

Consumul de apă a crescut ca urmare a creșterii demografice, exploziei urbane, ridicării nivelului de trai, industrializării etc.

Elevii știu că apa este o resursă naturală importantă. După ce au dobândit suficiente cunoștințe despre sursele de poluare a apei și au luat la cunoștință etapele principale ale procesului de epurare a apei, rolul filtrelor și a unor substanțe dezinfectante, le-am propus activități care să contribuie la conservarea resurselor naturale prin economisirea acestora, prin micșorarea consumurilor proprii și ale familiei.

CLASA: a VIII-a A

PROPUNĂTOR: TRIFAN MARCELA

DISCIPLINA OPȚIONALĂ: Micii naturalisti

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Micii ecologiști

SUBIECTUL LECȚIEI : Conservarea resurselor naturale-Conservarea apei

TIPUL LECȚIEI :predare-învățare

OBIECTIVE CADRU:

1. Aprofundarea înțelegerii și utilizării conceptelor caracteristice matematicii și științelor;

2. Rezolvarea de probleme și situații problemă prin utilizarea de raționamente inductive și deductive;

3. Utilizarea tehnologiei informației și a comunicațiilor în culegerea de date, în prelucrarea și comunicarea lor;

4. Dezvoltarea atitudinii pozitive față de mediu.

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ :

1.1. – să esențializeze, pe baza observațiilor, aspecte ale interacțiunii om-animale-mediu;

2.3. – să colecteze informații utilizând surse variate în scopul documentării;

3.1. – să introducă calculul matematic în problemele de mediu;

3.2. – să manifeste disponibilitate pentru a descoperi ,,pașii logici în rezolvarea situațiilor-problemă;

4.2. – să colaboreze în investigarea unor situații concrete și să întocmească rapoarte( de investigații);

6.1.–să acționeze în crearea, menținerea și îngrijirea mediului, dezvoltându-și deprinderi, comportamente, atitudini;

6.2. – să folosească instrumente de măsură (măsurători) ;

6.3. – să interpreteze și să relaționeze datele și faptele observate prin activitatea directă;

7.1. – să utilizeze modele matematice pentru rezolvarea de probleme și situații problemă din lumea înconjurătoare;

7.3. – să coopereze cu ceilalți în rezolvarea de probleme teoretice și/sau practice în contexte diferite.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

O1 – să răspundă corect la întrebările adresate;

O2 – să completeze enunțurile lacunare cu cuvintele potrivite;

O3 – să sublinieze importanța apei și utilizarea acesteia ;

O4 – să se implice eficient în realizarea sarcinilor pe grupe;

O5 – să efectueze exerciții de interpretare și de relaționare a datelor și a faptelor observate;

O6 – să aplice operații matematice în rezolvarea problemelor ;

O7 – să expună modalități de economisire a apei ;

O8 – să alcătuiască mesaje pentru sensibilizarea oamenilor Terrei.

STRATEGIA DIDACTICA : – activ- participativă

a) Resurse procedurale: conversația, explicația,expunerea, observarea, exercițiul, problematizarea, munca independentă, munca pe grupe, ciorchinele, brainstorming-ul.

b) Resurse materiale: retroproiector, fișe de lucru (răvașe), coli de scris, mape, tabele, suporturi pentru ciorchine, marker.

c) Resurse informaționale :

• M.E.N.- Programe școlare pentru disciplina chimie, București, 2004 ;

• Planificarea calendaristică și proiectarea unităților de învățare, clasa a VII-a, aVIIIa ;

• Manualul de chimie clasa aVIIa si a VIII a ;

• Internet.

d) Forme de organizare a activității: activitate frontală, pe grupe și individuală.

e) Repere temporale: 50 minute

DERULAREA SECVENȚELOR DE ÎNVĂȚARE

ANEXA 1

RĂVAȘE

Se găsește în cele trei stări de agregare.

Componentele mediului sunt: solul, aerul și …….

Ocupă aproximativ trei sferturi din suprafața planetei.

Peștii trăiesc în ……..

Râurile sunt……….curgătoare.

Lacurile sunt ………stătătoare.

,,Cu săpun mă spăl

și cu ………rece.”

Norii sunt picături de ………..

Când temperatura crește gheața și zăpada se transformă în …………

Pe ……….oamenii pot transporta mărfuri cu ajutorul navelor.

ANEXA 2

ANEXA 3

Completează tabelul cu câte o cruciuliță în dreptul zilei ori de câte ori a fost folosită apa în locuința ta.

ANEXA 4

Rezultatele obținute:

ANEXA 5

Rezolvați problema:

4t oleum cu 22% SO3 se amesteca cu apa pentru a obtine o sol. de acid sulfuric de C=98%. Ce cantitate de apa este necesara ?

Rezolvare:

…………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………….

Răspuns :……………………………….

PLAN DE LECȚIE INTERDISCIPLINARǍ

Prof.Elena StingaciuColegiul Tehnic „Carol I“Bucuresti

Tema: Determinarea indicatorilor chimici ai apelor rontal

Clasa: a X-a.

Subiectul lecției:Duritatea apelor

Tipul lecției: Mixtă, interdisciplinară

Scopul lecției: Să determine duritatea apelorrontal și să aplice cunoștințele rontalte.

OBIECTIVE

Să definească duritatea apei și importanța ei;

Să utilizeze limbajul specific în întocmirea rapoartelor de investigații.

Să colecteze informații utilizând surse variate în scopul documentării.

Să coopereze cu ceilalți în rezolvarea problemelor teoretice și practice

Să organizeze informațiile și conceptele științifice interdisciplinare.

METODE ȘI PROCESE DIDACTICE:

•Conversația euristică;

•Observația dirijată;

•Expunerea;

•Demonstrația;

•Experiment.

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT:

•Fișă de documentare;

•Fișă de lucru;

•Substanțe și ustensile de laborator.

TEHNICI DE EVALUARE:

•Observarea sistematică;

•Evaluarea pe baza fișelor de lucru.

FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII.

•Activitate rontal;

•Activitate pe grupe.

•Activitate individuală

DESFĂȘURATEA LECȚIEI:

JURNAL DE REFLECȚIE ASUPRA UNEI ACTIVITĂȚI DIDACTICE

Clasa: a VII- a

Profesor: Marcela Moraru

Unitatea de învățare: Fenomene termice

Lecția: Difuzia

A fost o lecție de evocare–anticipare în care s-a pornit de la întrebarea de investigat: Punând o sticlă cu apă caldă în apa rece a unui lac de munte, se modifică temperatura apei lacului? Dar cea a apei din sticlă?

Am utilizat computer, videoproiector, manuale, planșe și alte resurse cu informații vizând tema.

Bine a fost faptul că elevii s-au implicat în activitățile în perechi și în grup, precum și dorința lor de a evoca aspecte interesante cu privire la tema lecției: experiențe personale, observații din mediul înconjurător, referitoare la fenomenul de difuzie, la noțiunile de căldură și de temperatură și observarea diverselor materiale referitoare la fenomene termice: fotografii, planșe, filme scurte:

Dificil a fostsă urmăresc activitatea fiecărui elev, să mențin ridicat interesul și gradul de implicare al fiecăruia, precum și să urmăresc respectarea regulilor de lucru privind felul încare se face comunicarea (vorbim pe rând, ascultăm alte păreri, nu criticăm!).

Interesant a fost investigația în grup prin care au observat experimental diferite situații pentru a pune în evidență: 1) contactul termic; 2) caracterul reciproc al schimbărilor de stare a corpurilor aflate în contact termic;

3) factorii de care depind aceste schimbări reciproce (temperatură, masă, natura substanțelor), observând transferul de căldură care are loc între un termometru și două cantități de apă rece de la robinet, diferite ca masă: temperatura apei din pahar (cantitatea mai mică de apă) este sensibil influențată de starea termică inițială a termometrului, spre deosebire de temperatura apei din borcan (cantitatea mai mare de apă), care este mai slab influențată; în ambele cazuri, în urma contactului termic, atât termometrul, cât și apa din cele două vase își schimbă starea termică; 4) difuzia unor corpuri (de exemplu o cantitate de apă și una de cerneală) la diferite temperaturi (cerneală cu apă rece, respectiv cerneală cu apă caldă);

Aspectele nereușite au fost că nu au identificat existența corpurilor care împiedică realizarea contactului termic.

Schimbările produse au vizat implicarea elevilor în activități de învățare prin investigații proprii, prin planificarea învățării pornind de la cunoașterea situației inițiale, precum și dezvoltarea gândirii critice la elevi.

Am înțeles necesitatea dezvoltării gândirii critice, acordarea unui respect egal tuturor elevilor, indiferent de mediul de proveniență, capacitatea de învățare și rezultatele obținute, stabilirea și respectarea unor reguli de lucru clare.

Din cele învățate la cursul de formare, am aplicat investigație în grup, gândiți, lucrați în perechi, comunicați, știu, vreau să știu, am învățat, brainstorming și eseul de 5 min.

În lecția următoare se vor prezenta eseuri având ca temă descrierea unor exemple de difuzie din viața de zi cu zi , se va experimenta, observa și analiza modul cum interacționează termic două corpuri aflate în stări de încălzire diferite, măsurarea temperaturii de echilibru; lecția face parte din etapa de realizare a sensului învățării și va pune elevii în situația de a găsi singuri răspunsuri la întrebările lor, învățarea fiind dirijată de profesor..

Cred că lecțiaa fost reușită, densă, elevii apreciind ceea ce au învățat prin implicare proprie și dezbateri în grup. Pe viitor vreau să imaginez alte activități în care să valorific ideile elevilor.

.

PROIECT DIDACTIC INTERDISCIPLINAR CHIMIE-FIZICĂ

Determinarea căldurii de dizolvare a hidroxidului de sodiu- clasa aX a

Scopul lucrării:

1. Determinarea capacității calorice a calorimetrului

2. Determinarea căldurii molare de dizolvare a hidroxidului de sodiu

Teoria lucrării:

Căldura de reacție este efectul termic ce însoțeste o reacție chimică și reprezintă cantitatea de căldura absorbită sau degajată în timpul unei reacții chimice. Ea depinde numai de starea inițială și starea finală a sistemului chimic, nu și de drumul parcurs de sistem în timpul evoluției sale. Căldura de reacție se determină experimental prin metoda calorimetrică și se calculează cu relația: unde m este masa de substanță, c-căldura specifică a soluției, -variația de temperatură.

Dispozitivul utilizat se numește calorimetru, compus dintr-un vas de aluminiu, introdus într-un vas mai mare, între cele două găsindu-se un izolator termic (aer) cu rolul de a diminua schimbul de căldură cu exteriorul.

Termometrul T- cu mercur – va indica temperatura amestecului din interiorul calorimetrului. Agitatorul A – necesar pentru omogenizarea temperaturii amestecului, înaintea citirii indicațiilor termometrului. Proba P – în stare solidă sau lichidă.

Capacitatea calorică a calorimetrului se calculează din relația:

La dizolvarea sodei caustice în apă se degajă o cantitate de căldură care se determină cu relația:

;

Căldura molară de dizolvare sau entalpia de dizolvare se determină facând raportul dintre căldura de dizolvare și numărul de moli de substanță dizolvată.

1. DETERMINAREA CAPACITĂȚII CALORICE A CALORIMETRULUI

Mod de lucru:

1. Se măsoară cu ajutorul unui cilindru gradat 100 mL apă distilată, (m1) se toarnă în calorimetru, se introduce termometrul în apă și se măsoară temperatura din minut în minut până devine constantă, aceasta fiind temperatura inițială t1

2. Într-un pahar Berzelius se toarnă 250 mL apă distilată, masurați cu cilindrul gradat, se încălzesc până ce temperatura trece de 50°C, (t2) : se iau cu cilindrul gradat 100 ml apă caldă (m2) se introduc în vasul calorimetric și se agită.

3. Cand temperatura devine constantă se notează valoarea ei (t3).

4. Se calculează capacitatea calorică a calorimetrului .

4.Se completează tabelul 1 din fișa referatului lucrării.

5 Se trasează grafic, utilizând cunoștințele din domeniul TIC, variația temperaturii în timp.

Tabelul 1:

2. DETERMINAREA CĂLDURII MOLARE DE DIZOLVARE A HIDROXIDULUI DE SODIU

Mod de lucru:

1.Se măsoară cu ajutorul unui cilindru gradat 100 mL apă distilată (m1), se toarnă în calorimetru, se introduce termometrul în apă și se măsoară temperatura t1.

2. Se adaugă 1 gram de hidroxid de sodiu, se amestecă și se citește temperatura t2.

Se repetă acestă operație.

3. Se aruncă soluția din calorimetru.

4.Se măsoară și se introduce în calorimetru o masă dublă de apă..

5. Se adaugă aceeași masă de NaOH, se amestecă și se măsoară din nou temperatura t3.

Se repetă această operație.

6.Se calculează erorile.

7.Se completează tabelul 2 din fișa referatului lucrării efectuate.

OBS: Soluția de hidroxid de sodiu fiind foarte diluată, căldura specifică a soluției este aproximativ egală cu cea a apei.

REFERATUL LUCRĂRII

1.Substanțe și materiale utilizate:

2.Determinarea capacitații calorice a calorimetrului :

2.1.Relații matematice utilizate:

2.2.Completarea datelor din tabelul următor:

2.3.Graficul variației temperaturii în timp:

3. Determinarea căldurii molare de dizolvare a hidroxidului de sodiu

3.1.Relații matematice utilizate:

3.2.Completarea datelor din tabelul următor:

3.3 Concluzii.

POLUANȚI NATURALI ȘI ANTROPICI

Argument –

COMPETENȚE

1. Utilizarea TIC pentru stimularea creativității și inovației

2. Folosirea eficienta a comunicării și a limbajului de specialitate

3. Gestionarea eficientă a informației

4. Realizarea unei conexiuni între cunoștintele dobândite și aplicarea acestora în dezvoltarea personală

VALORI SI ATITUDINI

1. Respect pentru adevăr și rigurozitate în procesul de investigare și de cunoaștere

2. Dezvoltarea curiozității față de orice formă de comunicare și gestionare a informației

3. Conștientizarea și implicarea în probleme de interes global, prin informare și comunicare

4. Flexibilitatea în privința punctelor de vedere proprii în plan transdisciplinar

ELEMENTE DE CONȚINUT

C 1. Surse de informare:

• structurată (manuale, compendii, ghiduri, curriculum)

• dirijată (proces de instruire educațională – școala)

• aleatorie (cunoștințe întâmplătoare pe care elevii le pot gasi în manuale sau internet)

C 2. Consecințele poluării (la nivel informațional și comunicațional) în cotidianul psiho-socio-cultural (istoric)-exemple

C 3. Limitarea poluării- între deziderat și realizare, prin informație și informare

METODE CARE SĂ PERMITĂ INCLUDEREA INFORMAȚIILOR NOI ȘI TIPUL DE PRODUS AL ELEVILOR

C1

1. activitate individuală

2. activitate de grup (brainstroming)

produs: prezentare PPS, soft specializat,

C2

1. autoinstruirea și pregătirea pentru o educație permanentă

Produs: studiu de caz, participări la discuții pe forum, jocuri didactice

C3

1. activitate de grup

2. autoinstruirea

Produs: lucrări pentru participare simpozioane

METODE DE EVALUARE

Cunoștințe

• Testare, comunicare

Competențe

• Prezentare, participare simpozioane

Valori si atitudini

• modificarea atitudinii față de informația aleatorie

• preocupare pentru rigurozitate

• diseminarea informațiilor acumulate

acțiuni Tema 1

• explorare

• documentare

• prezentare

evaluare: testare, comunicare

acțiuni tema 2

• formare de deprinderi și priceperi

• transmiterea și asimilarea de cunoștințe

evaluare: observare, apreciere, scala de valori

acțiuni tema 3

• formarea priceperilor și a deprinderilor, a competențelor de comunicare

evaluare: autoevaluare, certificare (diplome simpozioane)

CHESTIONAR.CURENTUL ELECTRIC ALTERNATIV

CLASA A XI-A

 Tipul lecției: sistematizarea și consolidarea noilor cunoștințe;

 Secvența unității de învățare: aplicare-transfer;

 Competențe vizate:sistematizarea datelor și realizarea unor procese cognitive la elevi menită să ducă la realizarea sarcinilor de lucru;

 Modul de lucru: individual prin rezolvarea itemilor;

 Obiective:- corelarea noțiunilor de fizică cu cele studiate la disciplinele tehnice;

-aplicarea noțiunilor de trigonometrie studiate la matematică;

– stabilirea relațiilor interdisciplinare: module tehnice, matematică, chimie, utile pentru îndeplinirea sarcinilor

– realizarea utilității cunoașterii diferenței între mărimi fizice, unități de măsură, formule de calcul și realitatea de la orele de laborator.

– realizarea unor conexiuni între disciplina fizică și viața de zi cu zi.

„Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării creatoare și bucuriacunoașterii”

Albert Einstein

TIPURI DE TESTE

TEST DE AUTOEVALUARE

I. Completează spațiile libere din următoarele enunțuri:

a) Transformările de stare de agregare care au loc cu cedare de căldură sunt: ………………………………………………………………………………………

b) În timpul unei transformări de stare de agregare …………………….. rămâne constantă, dacă……………………………..……………….. rămâne constantă

c) căldura latentă specifică depinde de …………………………………………..

d) trecerea unei substanțe din stare lichidă în stare gazoasă se numește………………………………..

II. Citește frazele de mai jos și completează pe linia punctată din dreptul fiecărui enunț fenomenul fizic implicat:

a) iarna, când bunicul intră de afară în casă ochelarii i se aburesc (………………………………….)

b) umbrela se usucă mai repede dacă o las deschisă (………………………………….)

c) biluțele de naftalină din șifonier, dispar după un timp (………………………………….)

d) iarna pe geam apar flori de gheață (………………………………… )

III. În graficul din figură este reprezentată variația în timp a temperaturii unei mase m=100 g de substanță. Utilizează tabelul cu constante fizice pentru a răspunde la următoarele întrebări:

a) Despre ce substanță e vorba?

b) Ce transformare de stare de agregare suferă substanța

c) Cât timp durează transformarea de stare de agregare

d) Câtă căldură schimbă substanța cu mediul exterior de la începutul observării ei până la trecerea întregii cantități de substanță în altă stare de agregare

IV. De ce iarna, în timpul înghețului, pe malul lacului este mai cald decât în centrul orașului?;

Barem de evaluare: I. 4x 0,5= 2p; II. 4×0,5= 2p; III. a) 0,75 p; b) 0,75p; c) 0,5p; d) 1p; IV. 2p

Se acordă 1p din oficiu.Timp de lucru 30 min.

Instrucțiuni:

– încearcă să rezolvi testul în timpul specificat

– după ce timpul a expirat, folosește surse de informare (manual, caiet de notițe, altele) pentru a afla răspunsurile corecte

– autoevaluează-te pe baza baremului de notare

– notează întrebările la care nu ești sigur de răspuns pentru a te consulta cu colegii/ profesorul

– completează jurnalul de reflective

TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ

MATRICEA DE SPECIFICAȚII

TEST

Citește cu atenție îtrebările și încercuiește varianta corectă

HRANA ȘI CHIMIA

Hrana este fundamentală pentru toate viețuitoare și în mod sigur pe toți ne interesează ce și cum mâncăm. Pentru că este indispensabilă, este bine să mănânci cu plăcere, dar la fel de bine este ca mâncarea să fie sănătoasă, deoarece induce o stare pozitivă. Ficatul este organul ce oglindește cel mai bine starea noastră de sănătate. De aceea e important să cunoaștem cât mai bine și cât mai multe despre ficat și funcțiile sale și pentru că grupele sanguine joacă de asemenea un rol important între alimentație și sănătate, am considerat necesar și studiul acestora.

Modulul de față oferă elevilor capacitatea de a înțelege însemnătatea unei alimentații sănătoase, a unui stil de viață sănătos și totodată răspunde la întrebările: ce este ficatul? De ce e important să îl menținem sănătos? Cum putem realiza acest lucru?ce mâncăm?, când mâncăm?, cum mâncăm? și cât mâncăm? Ce influență au grupele sanguine într-o alimentație sănătoasă? De ce se spune: mâncarea unui om poate fi otrava altuia? Structura unei alimentații sănătoase trebuie să răspundă cerințelor în substanțe nutritive conținute în alimente. Se știe că alimentele conțin șapte principii nutritive indispensabile organismului uman: proteine, glucide, lipide, vitamine, substanțe minerale, apă și fibre alimentare.

De asemeni modulul se bazează pe cunoștințe clare și precise despre funcția principală de nutriție, digestia.

Lucrările practice aplicate : ,,Demonstrarea prezenței apei în alimente”, ,,Demonstrarea prezenței substanțelor organice (proteine, lipide și glucide) în alimente”, precum si „Demonstrarea rolului bilei „ sunt alcătuite dintr-o succesiune de momente logice, care includ:

* Materiale informative teoretice necesare;

* Mod de lucru;

* Rezultat;

* Interpretare;

HRANA CORESPUNZĂTOARE ESTE ADEVĂRATUL TĂU MEDICAMENT?

Scenariu:

În această etapă a modulului elevii vor înțelege ce înseamnă o alimentație sănătoasă, un stil de viață sănătos. Pentru aceasta, am început activitatea pornind de la o întâmplare a zilei precedente:

„La prima mea oră un elev a acuzat dureri abdominale si l-am trimis la cabinetul medical. Intrebat ce a mâncat dimineaṭa respectivă, el a răspuns că a mâncat o pungă de snecksuri, un corn cu ciocolată ṣi a băut o cafea“.

Am întrebat elevii: Ce mâncăm? Când mâncăm?Cum mâncăm?Cât mâncăm? Ce este ficatul? De ce e important să îl menținem sănătos? Cum putem realiza acest lucru?Ce influență au grupele sanguine într-o alimentație sănătoasă? De ce se spune: mâncarea unui om poate fi otrava altuia? În concluzie: De ce și cât mâncăm?

Înainte de a înțelege ce este o alimentație sănătoasă ar trebui să ne însușim anumite noțiuni teoretice și să răspundem întrebărilor anterioare despre ficat, funcțiile acestuia, despre grupele sanguine și rolul lor genetic în viața noastră.

În alcătuirea unei alimentații sănătoase trebuie să se țină seama și de nevoile în substanțe nutritive specifice pe care le aduc alimentele. În alimente se găsesc șapte principii nutritive indispensabile organismului uman: proteine, glucide, lipide, vitamine, substanțe minerale, apă și fibre alimentare.

Prin activitățile pe care le vom realiza împreună,elevii vor afla:

– care este structura alimentelor;

– care este legătura dintre grupele de sânge alimentație si sănătate;

– ce este ficatul și rolul lui în viața noastră;

-care sunt alimentele prietenoase si cele mai puțin prietenoase pentru sistemul digestiv;sfaturi pentru o dieta sănătoasă; (proiect didactic).

Partea 1: Ce conțin alimentele?

De fiecare dată când mâncam declanșăm un lanț de reacții chimice.

Sarcină de lucru:

A. Compoziția chimică a alimentelor:

A.1 Demonstrarea prezenței apei în alimente:

Apa este introdusă în organism sub formă de băuturi, împreună cu alte alimente. În afară de apa pe care o bem, o cantitate de apă se formează în organism prin oxidarea diferitelor alimente.

Materiale necesare: aliment (pâine, carne); eprubetă; spirtieră.

Mod de lucru:

 introduceți alimentul într-o eprubetă;

 țineți eprubeta deasupra unei spirtiere aprinse;

 înclinați eprubeta, aproape de orizontală;

 rotiți mereu eprubeta.

Rezultat: se observa vaporii de apa care se condensează pe pereții eprubetei;

A.2 Demonstrarea prezenței proteinelor în alimente:

Glutenul este o proteină ce se găsește în cerealele cu spic, precum grâu, orz, secară și

hibrizii lor și ajută la activitatea de dospire a aluatului și la creșterea în volum a pâinii.

 Glutenul din pâine

Materiale necesare: aliment (o felie de pâine); acid azotic (colorează proteina în galben); pipetă

Mod de lucru:

• aplicați pe o felie de pâine, folosind pipeta, câteva picături de acid azotic.

Rezultat: apare a pată de culoare galbenă, ceea ce demonstrează prezența glutenului.

 Albumina din lapte

Materiale necesare: aliment (lapte); acid azotic (colorează proteina în galben); pipetă; eprubetă; cristalizor; spirtieră; termometru

Mod de lucru:

• puneți lapte într-o eprubetă

• încălziți eprubeta până la 700

• observați formarea unei pelicule la suprafața laptelui, ceea ce indică prezența albuminei

• recoltați pelicula de albumină într-un cristalizor

• adăugați câteva picături de acid azotic

Rezultat: apare colorația galbenă, ceea ce demonstrează prezența albuminei.

 Cazeina din lapte

Materiale necesare: aliment (lapte); acid acetic (oțet); acid azotic (colorează proteina în galben); pipetă; eprubetă; cristalizor; spirtieră; hârtie de filtru

Mod de lucru:

• puneți lapte într-o eprubetă

• adaugă câteva picături de oțet sau zeamă de lămâie

• observați că laptele se coagulează

• filtrați laptele coagulat pentru a separa cheagul (cazeina) de zer

• adăugați câteva picături de acid azotic peste cazeină

• încălziți cazeina cu acid azotic la flacăra unei spirtiere

Rezultat: apare colorația galbenă, ceea ce demonstrează prezența cazeinei

A.3 Demonstrarea prezenței glucidelor:

Alimentele cu amidon sunt esențiale într-o alimentație echilibrată; aceste alimente includ: cerealele, pâinea, orezul, cartofii și pastele. Cele mai sănătoase sunt produsele din cereale integrale care sunt o sursă importantă de fibre, fier, calciu și vitamina B.

Amidonul din pâine

Materiale necesare: aliment (o felie de pâine); soluție de iod în iodură de potasiu (colorează amidonul în albastru); pipetă.

Mod de lucru:

Aplicați pe o felie de pâine, folosind pipeta, câteva picături de iod în iodură de potasiu

Rezultat: apare o pată de culoare albastră, ceea ce demonstrează prezența amidonului.

A.4 Demonstrarea prezenței lipidelor (grăsimilor)

 Lipidele din lapte

Materiale necesare: aliment (lapte); pahar Berzelius; coală de hârtie

Mod de lucru:

• lăsați laptele într-un pahar Berzeluis câteva ore

• observați formarea unui strat de smântână (grăsime) care se îngroașă continuu

• aplicați o picătură de smântână pe coala de hârtie

• pliați și apoi presați coala de hârtie

Rezultat: se observă o pată translucidă care nu se va evapora de pe coala de hârtie și care demonstrează prezența grăsimilor.

 Lipidele din miezul de nucă

Materiale necesare: aliment (câteva nuci); mojar; coală de hârtie

Mod de lucru:

• sparge nuca și scoate miezul de nucă

• așează miezul de nucă pe coala de hârtie și îndoaie foaia

• presează și mărunțește, cu ajutorul mojarului, miezul de nucă din coala de hârtie

• Îndepărtează apoi miezul de nucă

Privește hârtia în lumină!

Rezultat: coala de hârtie a devenit transparentă datorită petei de grăsime rezultate din presarea miezului de nucă

Partea 2: CE LEGĂTURĂ AU GRUPELE SANGUINE CU O ALIMENTAȚIE

ECHILIBRATĂ?

Există o strânsă legătură între grupa de sânge, alimentație și sănătatea oamenilor.Puțini oameni se gândesc la implicațiile grupei sanguine deși aceasta reprezintă o forța genetică puternică.

Grupele sanguine sunt fundamentale in logica suprema a naturii, urmând un traseu neîntrerupt de la cel mai timpuriu moment al creației umane pana in prezent. Grupele sanguine pot fi folosite ca amprenta celulara si ne dezvăluie multe mistere ce marchează starea noastră de sănătate sau de boala. Din acest punct de vedere este valabila zicala: "mâncarea unui om este otrava altuia" .

Știința grupelor sanguine permite alegerea unei alimentații adecvate pentru prevenirea unor boli, încetinirea îmbătrânirii, tratarea obezității.

Fiecare om este unic, avem nevoi nutriționale diferite; de aceea singura modalitate de a menține sănătatea sau de a vindeca boala este adaptarea hranei la nevoile specifice fiecărui individ. Grupa sanguina este cheia care descuie ușa spre misterele sănătății, bolii, longevității, vitalității, echilibrului emoțional, ea determina rezistenta fata de boli, eficienta cu care ardem caloriile, răspunsul la stres si însăși personalitatea noastră.

Fiecare grupă sanguină conține mesajul genetic al alimentației si comportamentului strămoșilor noștri. Istoria umanității este istoria supraviețuirii. Viata in timpurile străvechi era scurtă, brutala si grea. Diferența dintre grupele sanguine reflecta in ultima instanță capacitatea de adaptare a omului la diferite solicitări din partea mediului exterior.

Grupa 0 semnifică "vechimea".Primii oameni erau vânători iscusiți, deci carnea (proteinele) reprezentau principala sursa de energie.Acesta a fost momentul in care atributele digestive ale grupei 0 s – au definitivat. Omul cu grupa 0 hrănit cu proteine are un sistem imunitar puternic, este viguros si rezistent. Între sânge și alimentele consumate se produce o reacție chimică care face parte din moștenirea genetică, din acest motiv sistemul digestiv și imunitar este influențat și acum, de alimentele pe care le consumau strămoșii cu aceeași grupă sanguină. A se evita:

Consumul de fasole uscată, de carne de porc, produsele lactate (sau consumate în cantități mici), produsele din grâu (datorita glutenului care încetinește metabolismul )

Strămoșii grupei A au fost primii vegetarieni, astfel că “posesorii” acestei grupe sanguine vor mânca predominant fructe si legume. Aceste persoane au un tub digestiv sensibil, astfel că alimentele greu digerabile trebuie evitate. Sistemul imunitar este tolerant, însă nu suficient de puternic legume și fructe consumate zilnic și în stare proaspăta asigură nutrienții ce mențin sănătatea persoanelor cu aceasta grupă.

Totuși carnea și proteinele animale nu trebuie să lipsească din alimentație, recomandate fiind carnea de pasăre și peștele, preparate fără condimente din comerț și dacă se poate la grătar. A se evita:

Produsele lactate care sunt greu digerabile, legume ca roșii, cartofi si varza, fructe ca portocale, banane si nuca de cocos. Cafeaua, ceaiul negru, băuturile alcoolice rafinate și răcoritoarele sintetice trebuie evitate de asemenea.

Grupa B : Aceștia au nevoie atât de alimente vegetale cât și animale.

Prezintă cea mai mare flexibilitate în alegerea alimentației. Sunt indicate: produsele animale precum carnea roșie (mai puțin carnea de pui), peștele, produsele lactate. A se evita:

Crustaceele (homari, creveți,crabi), cerealele, roșiile, cafeaua si băuturile alcoolice

Grupa AB

Cei care au această grupă sanguină sunt probabil cei mai echilibrați.

* Aceste persoane răspund cel mai bine la schimbări și tolerează o dieta complexă.

* Rezistă foarte bine in condiții de stres.

* Au un sistem imunitar puternic.

* Tractul digestiv este totuși sensibil, stomacul nu secretă suficient suc gastric și pot să apară probleme de digestie. Cele mai recomandate sunt alimentele marine, pe care le puteți consuma cât de des doriți,reprezentând o sursă excelenta de proteine .A se evita:

Consumul de carne de pui și de vită (mai ales produsele conservate sau afumate), nucile si semințele (sunt benefice in cantități mici), cafeaua, ardeii, porumbul, bananele, portocalele, mango, si ceaiurile de anghinare.

TEMA PROPUSĂ: REALIZAREA UNUI MENIU IN FUNCȚIE DE GRUPA SANGUINĂ

Elevii imparțiți în patru grupe vor întocmi pe baza informațiilor primite, un exemplu de meniu pentru fiecare grupă sanguină:

Grupa sanguină 0 I

Mic-dejun: 2 felii de pâine prăjită cu unt, 1 pahar cu suc de legume, 1 banană, 1 ceai din plante.

Prânz: 1 porție friptura de vită cu spanac, câteva felii de măr sau ananas, 1-2 pahare cu apă.

Gustare: 1 prăjitură, 1 ceai din plante medicinale.

Cina: cartofi dulci, fructe proaspete, 1 ceai din plante medicinale

Grupa sanguină A II :

Mic-dejun: 1 pahar cu apa si lămâie, 1 castron cu lapte de soia si fulgi de ovăz, 1 pahar cu suc de grapefruit, 1 ceai din plante medicinale sau cafea.

Prânz: 1 salată grecească, 1 felie de pâine, 1 măr si 1 ceai din plante medicinale.

Gustare: 2 felii de prajitura cu orez, 2 prune, 1 pahar ceai verde sau apă.

Cina: spaghete cu tofu si broccoli, iaurt, 1 ceai .

Grupa sanguină B III :

Mic-dejun: 1 pahar cu suc din struguri, iaurt cu cereale de orez si o banana.

Prânz: 1 sandwich din: 1 felie de brânză, piept de curcan, 2 felii de pâine, muștar sau maioneză. De asemenea, se recomandă consumul de salată verde. La sfârșit indicat este să beți un ceai din plante medicinale.

Gustare: suc din fructe, iaurt, ceai din plante medicinale.

Cina: peste la grătar cu legume la aburi, 1 fruct proaspăt si 1 ceașcă cu ceai sau cafea.

Grupa sanguină AB IV :

Mic-dejun: 1 pahar cu apa si lămâie, 1 pahar cu suc de grapefruit, 2 felii de pâine cu unt, 1 iaurt, si 1 cafea.

Prânz: 1 porție de piept de curcan la grătar, 2 felii de pâine din secară, 1 salata Cezar, 2 prune, 1 ceașcă cu ceai.

Gustare: toffu si 1 pahar cu ceai rece din plante.

Cina: omletă cu tofu si legume (ceapa, ardei etc.), 1 salată de fructe, 1 cafea decofeinizată .