Instrumentatie Virtuala In Tehnologii Web

Instrumentatie virtuală in

Tehnologii web

CUPRINS

Notiuni introductive :

Termenul „tehnologie” reprezinta ansamblul metodelor , operatiilor sau proceselor facute sau aplicate pentru a realiza un anumit produs . Termenul „tehnologie” provine din limba greaca tekhnologia , semnificatia originala fiind „discurs asupra artelor „ .In secolul 17 , apare in limba engleza , fiind utilizat pentru a semnifica o discutie numai asupra artelor . La inceputul secolului 20 , termenul este finclus intr-un domeniu mai amolu de mijloace , idei si procese .

Internetul a progresat extrem de rapid in acesti ultimi ani. Odata un taram al academicienilor , cercetatorilor si al agentiilor de aparare , Internetul si partile sale asociate devin foarte repede un mediu utilizat pe larg , un mod de a realiza comunicarea intre indivizi , companii si locuitorii din toata lumea .

Ca parte a Internetului , World Wide Web , este forta predeminanta in dezvoltarea globala a interconectarii calculatoarelor . Limbajul sau este simplu , interfetele sun atractive si prietenoase si este adaptabil la o gama larga de intrebuintari .

HTML ( Limbajul de Marcare a Hipertextului ) este limbajul care da infatisare Webului. El consta intr-o varietate de elemente numite etichete , care pot fi folosite la orice , de la definirea tipurilor de stil si a anteturilor si pana la introducerea continutului specific , cum ar fi imagini , sunete , cuvinte in realitatea virtuala .

HTML a fost creat defapt ca o unealta de oamenii de stiinta , pentru fi utilizat la partajarea documentelor in intreaga comunitate stiintifica care utilizeaza Internetul . Pentru a putea intra in posesia informatiilor , sau a publica noi informatii , era necesar un limbaj universal de descriere a acestora , un limbaj care sa fie inteles de toate dispozitivele conectate in acelasi timp la Internet . Ca si aspect general , se aseamana cu modalitatile de formatare a texteleor de la un procesor de texte uzual in ideea ca adauga un textului ce se doreste a fi afisat informatii de formatare si permite adaugarea unor altor tipuri de informatii (imagini , sunete , etc.) HTML este un document ce contine informatie in format „text-pur”(numai caractere ASCII ).

Limbajul HTML sau HyperTExt Markup Language ( limbajul de marcare pentru hiper-text) are doua caracteristici esentiale : hipertextul si universalitatea . Hipertextul ofera posiblitatea de a crea in pagina Web o legatura (legaturi) care sa duca vizitatotul la orice alta pagina Web sau , practic , la orice altceva de pe Internet . Pricipalul efect al utilizarii hipertextului este acela ca informatiile de pe Web pot fi accesate din mai multe directii . Universalitatea este urmatoarea calitatate a limbajului HTML : deoarece documentele HTML sunt salvate ca fisier de tip text (Text Only) , practic orice calculator poate citi o pagina Web. Nu are importanta daca vizitatorii au calculatoare Macintosh sau Windows , daca se afla pe sistemul de operare Unix sau au chiar un dispozitiv hand-held , cum ar fi un Palm . Reteaua Web este deschisa tuturor. Ca si caracteristici secundare , limbajul HTML , foloseste un „marcaj „ descriptiv pentru a indica diversele actiuni ce trebuie executate , defineste structuri de documente ierarhice si (hyper)legaturi intra- si inter-documente , este guvernat de o descriere formala respectiv atat specificatiile limbajului cat si limbajul in sine pot fi „citite” (interpretate) atat de om cat si de computer.

Originile HTML-ului se trag de la inceputul anului 1960 cand un om pe nume Ted Nelson , care detinea o diploma de filozofie , se intorsese la scoala pentru a-si da licenta in sociologie . In timpul unui curs despre calculatoare tinut pentru studentii umanisti , si-a dat seama de potentialul acestora in domenii precum gandirea si scrisul . Acestea se intamplau in era calculatoarelor mainframe , a cartelelor gaurite si a cititoarelor de banda perforata , astfel incat legatura nu era evidenta pe atunci .

Nelson a continuat aceasta idee si a imaginat un sistem pe care l-a denumit Xanadu , care includea pentru prima oara folosirea cuvantului hipertext . Nelson a propus utilizarea calculatorului pentru a ne propulsa mintile in hiperspatiul gandirii . El a denumit noua lume de texte si imagini instantaneu disponibile hyperworld (hiperlume) , iar sistemul de stocare hyperfile .

Limbajul HTML a fost dezvoltat initial de Tim Berners-Lee la laboratorul European pentru Fizica Particulelor (CERN) , si popularizat cu ajutorul browserului Mosaic , dezvoltat la NCSA si a beneficiat din plin de explozia Web-ului la inceputurile anilor 90 . HTML s-a dezvoltat in multiple directii , insa era dependent de creatorii paginilor HTML si de producatorii de echipamente , care desi aveau anumite conventii pentru limbaj , aveau implementari incompatibile . Astfel are loc o standardizare a HTLM , printr-un efort global al intregii comunitatii a Internetului , in momentul de fata HTML fiind un limbaj marcat de dinamism .

Cand Tim Berners-Lee a fost pus fata in fata cu mai multe optiuni de implementare a conceptelor sale , el a ales SGML ( Standard Generalized Markup Language ) . Aceasta decizie a condus la independenta Web-ului fata de orice sistem de operare sau limbaj individual . De asemenea el a pregatit terenul pentru dezbaterea in curs asupra menirii HTML-ului.

SGML-ul este un standard recunoscut international pentru procesarea informatiei sub forma de text , care furnizeaza o modalitate organizata a structurarii continutului pentru o utilizare larga . Documentele marcate in conformitate cu regulile conturate in SGML au doua elemente de baza : continutul si informatia despre continut .

Acest mod de abordare structuralizate a fost ideal pentru lui Tim Berners-Lee . Un om de stiinta putea crea continutul , marcajul SGML putea fi adaugat mai tarziu si documentul rezultat putea fi facut disponibil prin retea oricui avea acces la aceasta .

SGML este o platforma independenta , necesitand doar un calculator si software-ul adecvat pentru a analiza documentele astfel incat datele sa aiba un inteles .

In virtutea trasaturilor mostenite de la SGML , putem spune faptul ca HTML este un limbaj utilizat pentru descrierea documentelor structurate . Fundamentul pe care se bazeaza este ca marea majoritate a documentelor au elemente de tip comun ( titluri , paragrafe , liste etc) .

Exista o oarecare diferenta intre procesoarele de text si procesoarele HTML , este faptul ca acestea din urma nu se preocupa in mod implicit de modul de afisare e ecran a elementelor . Proiectatii HTML au ales in mod intentionat aceasta varianta , motivul fiind unul simplu : nu se cunosc posibilitatile platformei pe care se va vedea documentul( dimensiunea ecranului , fonduri preinstalate ) .

Una dintre cerintele pentru a crea un sistem de informatie neliniara utilizabil este de a-l face usor de inteles si utilizat de catre neexperimentati . Exista doua tipuri de nivele a HTML , Nivelul 0 si Nivelul 1 , primul pornind de la ideea ca : folosind SGML-u pentru a descrie cum se formateaza continul , Tim Berners-Lee a folosit un alt aspect al SGML-ului –abilitatea de a defini alte limbaje . Berners-Lee si colegii sai au folosit SGML-ul pentru a descrie regulile limbajului de marcare a hipertextului intr-o definitie a tipului de document (DTD) , baza structurii documentelor pe World Wide Web.

In prima implementare , HTML-ul a urmat regulile SGML-ului de marcaj al continutului independent de platforma fara prevederi de reprezentare a documentului in HTML-ul insusi.

HTML-ul era la Nivelul 0 la prima sa implementare in 1990. La acel moment , mijloacele de comuncatie de pe Internet , includeau e-mail , FTP ( protocolu de transport al fisierelor ) si Telnet , toate folosind TCP/IP . Gopher devenea un mod popular de indexare a informatiei si serverele Gopher erau introduse pe Internet odata cu Archie , Veronica si Jughead. Pentru a permite in lumea intreaga accesul la documentele HTML , Tim Berners-Lee si asociatii sai au introdus idea HTTP-ului si a adreselor URL pentru a furnizarea adreselor si a mijloacelor de localizare a datelor .

La nivelul 0 , HTML-ul ofera mijloace independente de platforma pentru marcarea datelor pentru schimb . Conceptul era acela ca serverele aveau sa stocheze si sa furnizeze date , iar clientii aveau sa le recupereze si sa le afiseze . De aceea nodurile HTML puteau oferi acces nu numai catre alte noduri HTML , ci si catre spatii Gopher , FTP etc.

HTML 0.0 era foarte apropiat de SGML . Singurul element asociat era TITLE si multe pagini mai vechi incep cu un titlu si apoi intra direct in text. Nu exista HTML , HEAD nici BODY . Existau sase niveluri de antet , dar se astepta ca fiecare nivel sa fie folosit numai o data si nivelurile sa fie utilizate succesiv .

Nivelul 1 permitea o etichete <BODY> si autorii putea include adrese , ancore , ghilimele , intreruperi de linie , anteturi , imagini etc.

Discutiile asupra HTML 0 au adus la lumina mai multe deficiente , asa ca in 1992 , Dan Connolly a inceput sa lucreze la HTML 1.0 , care a fost lansat pe internet in acelasi an . A fost adaugat ideea unui container HTML, cu un element HEAD separat de elementul BODY . Unele elemente aveau nevoie de eticheta de deschidere si inchidere . Alaturi de TITLE , elementul HEAD putea contine atribute ca ISINDEX , LINK si BASE , dand documentului uncontext in interiorul unui univers mai larg . Ca si elementul ANCHOR , elementul IMAGE permitea ca fisierele FIG sa fie afisate in interiorul textului , daca browserul suporta acest format . Eera de asemenea introdusa linia orizontala , incepand drumul periculos de a da autorului control asupra imaginii finale a documentului in fata utilizatorului .

Nivelul 1 introducea de asemeanea formulare , care facea posibila pentru autori intoducerea campurilor pe nodurile lor , care permiteau feedback-ul de la utilizatori si deschideau o usa catre o interactiune prin scripturile CGI(Common Gateway Interface). Alte etichte introduse o data cu Nivelul 1 includeau elementele CITE si CODE , alaturi de elemente de stil care sugerau utilizarea si nu aspectul . De asemenea erau incluse elemente pentru B(Bold) ,I (Italic ) , TT (Monospatiat) .