Instrumentarea Juridica, Contabila Si Financiara a Contractelor de Leasing
CUPRINS
CAPITOLUL 1
1. Prezentarea generală a societății……………………………………………3
1.1. Prezentarea Planet Leasing S.A. ……………………………………..3
1.2. Analiza rentabilității Planet Leasing S.A. ……………………………..4
CAPITOLUL 2
2. Societățile de leasing ………………………………………………………….9
2.1. Societățile de leasing din România …………………………………….9
2.2. Societățile de leasing din străinătate ………………………………….15
CAPITOLUL 3
3. Conținutul operațiunilor de leasing………………………………………….23
3.1. Noțiuni generale ……………………………………………………….23
3.2. Prezentarea formelor de leasing ……………………………………..26
3.3. Obiectul și derularea operațiunilor de leasing……………………….38
3.4. Avantaje, deyavantaje și riscuri ale operațiunii de leasing ………….41
CAPITOLUL 4
4. Contractul de leasing ………………………………………………………..46
4.1. Prezentarea generală …………………………………………………46
4.2. Drepturile și obligețiile părților …………………………………………50
4.3. Neîndeplinirea contractului …………………………………………….53
4.4. Procedura de dezvoltare a disputei ………………………………….54
CAPITOLUL 5
5. Contabilizarea operațiunilor de leasing ……………………………………55
5.1. Noțiuni generale privind contabilizarea operațiunilor de leasing ….55
5.1.1. Cotabilizarea contractelor de locație finanțare la locatar ………56.
5.1.2. Contabilizarea contractelor de locație finanțare la locator …….57
5.1.3. Contabilizarea contractelor de locație exploatare ………………..59
5.2. Înregistrarea în contabilitate a operațiilor de leasing ……………………59
5.2.1. Leasingul operațional …………………………………………….59
5.2.1.1. Leasingul operațional la locatar ………………………….59
5.2.1.2. Leasingul operațional la locator …………………………..61
5.2.2. Leasingul financiar ……………………………………………….64
5.2.2.1. Leasingul financiar la locatar ……………………………..64
5.2.2.2. Leasingul financiar la locator ……………………………..66
CAPITOLUL 6
6. Leasingul internațional ………………………………………………………..70
6.1. Finanțarea în comerțul internațional …………………………………………..70
6.1.1 Finanțări specifice tranzacțiilor comerciale ……………………………72
6.1.2. Definirea surselor de finanțare ……………………………………………73
6.1.2.1. Factoring………………………………………………….73
6.1.2.2. Forfetarea ……………………………………………………………74
6.1.2.3. Leasingul …………………………………………………………….75
6.1,2.4. Franchinsing ………………………………………………………..76
6.2. Apariția leasingului în relațiile comerciale internaționale ……………….76
6.3. Contractul de leasing internațional …………………………………………….80
CAPITOLUL 7
7. Contabilitatea de leasing folosind tehnica de calcul ……………………………..83
7.1. Contabilitatea în sistem internațional ………………………………………….83
7.1.1. Metodologia de analiză pentru sistem de contabilitate ………….83
7.1.2. Analiza sistemului contabil …………………………………………………85
7.2. Realizarea sistemului informatic ………………………………………………..90
7.2.1. Proiectarea elementelor sistemului …………………………………….90
7.2.2. Proiectarea fizică și logică a intrărilor și ieșirilor subsistemului
informatic…………………………………………………………………………………..91
CAPITOLUL 8
8. Studiu de caz pe exemplul Planet Leasing S.A. …………………………………..94
8.1. Programul E.B.O.P. ………………………………………………………………….94
8.1.1. De ce s-a creat E.B.O.P……………………………………………………..94
8.1.2. Membrii E.B.O.P………………………………………………………………..96
8.2. Actele necesare pentru aprobarea finațării în sistem de leasing …….97
8.3. Exemplu de contract de leasing financiar …………………………………….98
8.4. Contabilizarea operațiunilor de leasing financiar derulate prin
Planet Leasing S.A. ………………………………………………………………………..110
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………113
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………116
=== anexa ===
MODELUL CONCEPTUAL AL DATELOR
=== CAP 1 ===
CUPRINS
CAPITOLUL 1
1. Prezentarea generală a societății……………………………………………3
1.1. Prezentarea Planet Leasing S.A. ……………………………………..3
1.2. Analiza rentabilității Planet Leasing S.A. ……………………………..4
CAPITOLUL 2
2. Societățile de leasing ………………………………………………………….9
2.1. Societățile de leasing din România …………………………………….9
2.2. Societățile de leasing din străinătate ………………………………….15
CAPITOLUL 3
3. Conținutul operațiunilor de leasing………………………………………….23
3.1. Noțiuni generale ……………………………………………………….23
3.2. Prezentarea formelor de leasing ……………………………………..26
3.3. Obiectul și derularea operațiunilor de leasing……………………….38
3.4. Avantaje, deyavantaje și riscuri ale operațiunii de leasing ………….41
CAPITOLUL 4
4. Contractul de leasing ………………………………………………………..46
4.1. Prezentarea generală …………………………………………………46
4.2. Drepturile și obligețiile părților …………………………………………50
4.3. Neîndeplinirea contractului …………………………………………….53
4.4. Procedura de dezvoltare a disputei ………………………………….54
CAPITOLUL 5
5. Contabilizarea operațiunilor de leasing ……………………………………55
5.1. Noțiuni generale privind contabilizarea operațiunilor de leasing ….55
5.1.1. Cotabilizarea contractelor de locație finanțare la locatar ………56.
5.1.2. Contabilizarea contractelor de locație finanțare la locator …….57
5.1.3. Contabilizarea contractelor de locație exploatare ………………..59
5.2. Înregistrarea în contabilitate a operațiilor de leasing ……………………59
5.2.1. Leasingul operațional …………………………………………….59
5.2.1.1. Leasingul operațional la locatar ………………………….59
5.2.1.2. Leasingul operațional la locator …………………………..61
5.2.2. Leasingul financiar ……………………………………………….64
5.2.2.1. Leasingul financiar la locatar ……………………………..64
5.2.2.2. Leasingul financiar la locator ……………………………..66
CAPITOLUL 6
6. Leasingul internațional ………………………………………………………..70
6.1. Finanțarea în comerțul internațional …………………………………………..70
6.1.1 Finanțări specifice tranzacțiilor comerciale ……………………………72
6.1.2. Definirea surselor de finanțare ……………………………………………73
6.1.2.1. Factoring………………………………………………….73
6.1.2.2. Forfetarea ……………………………………………………………74
6.1.2.3. Leasingul …………………………………………………………….75
6.1,2.4. Franchinsing ………………………………………………………..76
6.2. Apariția leasingului în relațiile comerciale internaționale ……………….76
6.3. Contractul de leasing internațional …………………………………………….80
CAPITOLUL 7
7. Contabilitatea de leasing folosind tehnica de calcul ……………………………..83
7.1. Contabilitatea în sistem internațional ………………………………………….83
7.1.1. Metodologia de analiză pentru sistem de contabilitate ………….83
7.1.2. Analiza sistemului contabil …………………………………………………85
7.2. Realizarea sistemului informatic ………………………………………………..90
7.2.1. Proiectarea elementelor sistemului …………………………………….90
7.2.2. Proiectarea fizică și logică a intrărilor și ieșirilor subsistemului
informatic…………………………………………………………………………………..91
CAPITOLUL 8
8. Studiu de caz pe exemplul Planet Leasing S.A. …………………………………..94
8.1. Programul E.B.O.P. ………………………………………………………………….94
8.1.1. De ce s-a creat E.B.O.P……………………………………………………..94
8.1.2. Membrii E.B.O.P………………………………………………………………..96
8.2. Actele necesare pentru aprobarea finațării în sistem de leasing …….97
8.3. Exemplu de contract de leasing financiar …………………………………….98
8.4. Contabilizarea operațiunilor de leasing financiar derulate prin
Planet Leasing S.A. ………………………………………………………………………..110
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………113
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………116
CAPITOLUL 1
1.1 Prezentarea PLANET LEASING S.A.
PLANET LEASING a fost infiintata in 1994 ca o societate romaneasca cu capital integal privat străin. In 1996, impreuna cu alte doua societăți de leasing pune bazele unei organizații profesionale din sector, fiind alături de acestea membru fondator a Uniunii Naționale a Societăților de Leasing din România.
Din luna ianuarie 2000, societatea s-a reorganizat ca societate pe acțiuni, devenind Planet Leasing S.A. In decursul celor opt ani de activitate, a realizat cu succes o varietate de proiecte ale căror solicitări financiare au fost dintre cele mai complexe.
In tot acest timp aceasta organizație s-a dezvoltat continuu, devenind unul dintre cei mai importanți operatori din industria de leasing din România, de ale căror servicii au beneficiat pana acum peste 2500 de clienți. Situata pe primul loc din punct de vedere al mărimii portofoliului (valoarea totala a activelor) este singura societate de leasing cu o rețea proprie de sucursale si anume:
Planet Leasing București; cu sediul in Str. Aviator Gh. Marasoiu, Nr.ll,
Sector l, București;
Planet Leasing Brașov; cu sediul in Str. Prahova, Nr. 25, Brașov;
Planet Leasing Cluj; cu sediul in Str. Ciprian Porumb, Nr. 12-14; Cluj-
Napoca.
Faptul ca o serie de firme de prestigiu le-au acordat increderea lor devenind clienții lor a contribuit la dezvoltarea firmei. Misiunea lor este aceea de a da soluții financiare care sa contribuie la dezvoltarea clienților lor si care sa răspundă cerințelor acestora.
Pentru a răspunde cat mai bine acestor cerințe, principala preocupare a organizației este aceea de a găsi soluții de finanțare creative, la cele mai inalte
standarde de calitate si profesionalism.
începând din 1997 echipa manageriala a companiei a adoptat conceptul calității si intregul sistem al firmei a fost regandit in conformitate cu acest concept. In 1998 Planet Leasing S.A. a devenit prima companie din
domeniul financiar din România certificata din punct de vedere al managementului calității in conformitate cu Standardele Internationale ISO 9001/94.
Sistemul implementat in 1998 si certificat de către organele internaționale abilitate a fost permanent îmbunătățit si a trecut cu succes de toate vizitele de supraveghere a auditorilor internaționali.
l .2. Analiza rentabilității firmei Planet Leasing S.A.
Chiar daca e in forma, o persoana trebuie sa-si facă, din când in când, un „bilanț" de sănătate, adică o verificare a stării sănătății sale. Intr-o asemenea maniera, o întreprindere trebuie sa efectueze periodic o verificare generala, pentru a se asigura de soliditatea sa. Problemele grave trebuie constatate cat mai repede posibil, de unde si necesitatea efectuării cu regularitate de diagnostice financiare, menite sa determine si sa controleze eventualele semnale negative. Acest control este efectuat pe baza calculului ratelor si analizei lor.
O rata este un raport intre doua valori caracteristice pentru activitatea unei întreprinderi si pentru situația sa economica.
O rata nu trebuie analizata niciodată singura. Pe baza datelor furnizate de întreprindere, se calculează ratele pe mai mulți ani pentru a ilustra evoluția întreprinderii.
Pentru a ști daca firma este rentabila, se vor studia trei probleme:
Creșterea economica;
Rentabilitatea propriu-zisa;
Mijloacele folosite.
Date necesare pentru studiul rentabilității firmei
Mii lei
Studiul creșterii economice
Se calculează indicatorul creșterea cifrei de afaceri:
Cifra de afaceri N
Creșterea cifrei de afaceri = l
Cifra de afaceri N-1
Creșterea cifrei de afaceri =105.8%
Creșterea cifrei de afaceri cu 51.152.913 mii lei sau de 105.8 ori este rezultatul contractelor cu noi clienți dar si a pătrunderii pe noi piețe.
Revelatoare pentru activitatea intrinseca a firmei este creșterea valorii adăugate.
Valoarea adăugata N
Creșterea valorii adaugate= 1
Valoarea adăugata N-1
Creșterea valorii adăugate = 125%
Creșterea valorii adăugate cu 46.754.393 mii lei sau de 125 ori provine din creșterea cifrei de afaceri .
Studiul rentabilității propriu-zise
Se determină rata variației rezultatului exercițiului:
Rezultatul net N
Rata variației rezultatului exercițiului =–––––––– -1
Rezultatul net N-1
Rata de variație a rezultatului exercitiului = -53%
Firma nu a fost mai rentabila in 2001 fata de 2000. In condiții normale, o creștere a cifrei de afaceri se traduce printr-o creștere a rezultatelor, insa firma are cheltuieli mai mari in comparație cu anul trecut.
2, Esențiala pentru studiul rentabilității propriu-zise este rata rentabilității economice:
EBE
Rata de rentabilitate economica=
Capitaluri investite
EBE= Valoarea adăugata + Subvenții pentru investiți – Impozite si taxe -Cheltuieli cu personalul.
EBE 2000=35.382.452 mii lei
EBE 2001-79.413.361 mii lei
Rata de rentabilitate economica 2000=1.15
Rata de rentabilitate economica 2001=1.61
Se observa ca EBE a crescut cu 124%, ceea ce dovedește ca investițiile au avut efectul scontat, adică o ameliorare a vânzărilor firmei, o creștere a segmentului de piața deținut. Lipsa unei repercursiuni a acestui câștig asupra rezultatului exercițiului provine probabil din faptul ca valoarea foarte ridicata a cheltuielilor financiare diminuează beneficiile din exploatare.
Firma a realizat o ivestitie rentabila, dar finanțarea aleasa nu a fost adecvata, deoarece ea absoarbe in intregime toate beneficiile suplimentare realizate prin achizițiile făcute.
3. Rata de rentabilitate financiara este cunoscuta si sub denumirea de
rentabilitatea capitalurilor proprii si permite evidențierea in ce măsura
acționarii au făcut un plasament bun. Acest raport permite evaluarea
capacității firmei de a rentabiliza fondurile investite de acționari.
Rezultatul exercițiului
Rata de rentabilitate financiara=
Capitaluri proprii
Rata de rentabilitate financiara 2000= 0.19
Rata de rentabilitate financiara 2001= 0.03
Se observa ca rentabilitatea economica este cu mult superioara
rentabilității financiare, acest fapt reprezintă rezultatul unei politici de investiții (respectiv creșterea cheltuielilor cu amortizările) si al politicii financiare (respectiv cheltuieli financare ridicate).
Studiul mijloacelor utilizate
Repartizarea valorii adăugate se prezintă in modul următor:
Acționarii firmei;
Banei;
Stat;
Mașini;
Personal;
Diverși.
Cheltuieli cu personalul
Remunerarea factorului munca=
Valoarea adăugata Rfm2000= 3.2% Rfm2001=4.4%
Factorul munca se utilizează in proporție de 4.4% in 2001 fata de 3.2% in 2000.
Cheltuieli cu amortizarea
Remunerară factorului capital=
Valoarea adăugata
Rfc2000=21%
Rfc2001=10.5%
Remunerarea factorului capital evidențiază in ce măsura se are de a face cu o firma automatizata, respectiv importanta factorului capital in raport cu factorul munca.
Cheltuieli financiare
Remunerarea bancilor= ––––––––––-
Valoarea adăugata Rb2000=28% Rb2001=33%
Se observa ca in anul 2001, cheltuielile financiare au o pondere de 33% in valoarea adăugata fata de 2000unde ponderea este numai de 28%.
Dividende
Remunerarea acționarilor=
Valoarea adăugata
Aceasta rata vizualizează modul in care sunt remunerați acționarii.
o
Cifra de afaceri si valoarea adăugata cresc cu perse 105% fata de anul precedent. Firma se confrunta cu o problema de rentabilitate, rezultatul a scăzut cu 53%. Firma inregistreaza o creștere adieltuielilor cu personalul de 209%, in timp ce valoarea adăugata nu creste decât cu 125%. Acest lucru se explica prin randamentul slab, de unde si necesitatea dea angaja personal suplimentar.
Ponderea cheltuielilor financiare nu inceteaza sa crească (171%), ceea ce demonstrează dependenta foarte clara a firmei vis-a-vis de banei. Numai cheltuielile financiare reprezintă 33% din valoarea adăugata. Politica financiara nu rămâne fără repercursiuni asupra rentabilității firmei, deoarece cheltuielile financiare „consuma"o mare parte din rezultatele firmei.
CAPITOLUL 2
2.1 Societățile de leasing din România
Societățile de leasing pot fi specializate in operațiuni de leasing sau pot fi societari comerciale care au in obiectul lor de activitate operațiuni de leasing. Ele se înființează si funcționează potrivit Legii nr.31/1990 (republicata) privind societățile comerciale.
Societățile de leasing cu sediul in România sunt persoane juridice romane si se pot constitui in una din următoarele forme: societăți pe actiuni sau societari cu răspundere limitata. Obligațiile sociale ale acestora sunt garantate cu patrimonial social, iar in ceea ce-i privește, acționarii, precum si asociații, răspund numai pana la concurenta capitalului social subscris si vărsat.
Societățile de leasing pe actiuni, cat si cele cu răspundere limitata sa constituie prin contract de societate si statut, care pot fi încheiate sub forma unui înscris unic denumit act constitutiv, semnat de toți asociații (acționarii).
Actul constitutiv va cuprinde următoarele elemente:
numele si prenumele, locul si data nasterii,domiciliul si cetățenia asociaților persoane fizice; denumirea, sediul si naționalitatea asociaților persoane juridice;
forma, denumirea,sediul si, daca este cazul, emblema societarii;
obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului si a activității principale;
capitalul social subscris si vărsat, cu menționarea aportului fiecărui asociat, in numerar sau in natura, valoarea aportului in natura si modul de evaluare.
La societățile cu răspundere limitata se va preciza numărul si valoarea nominala a pârtilor sociale, precum si numărul pârtilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul sau.
In cazul societarilor pe actiuni se va preciza numărul si valoarea nominala a acțiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtător, iar daca sunt mai multe categorii de actiuni se vor arata numărul, valoarea
nominala si drepturile conferite fiecărei categorii de actiuni. De asemenea, se va preciza numărul acțiunilor acordate fiecărui acționar pentru aportul sau la capitalul social.
numele, prenumele, locul si data nașterii, domiciliul si cetățenia
administratorilor persoane fizice; denumirea, sediul sinaționalitatea
administratorilor persoane juridice; puterile ce li s-au conferit sidacaei
urmează sa le exercite impreuna sau separate;
In cazul societarilor de leasing pe actiuni se precizează si garanția pe care administratorii sunt obligați sa o depună, precum si drepturile speciale de reprezentare si de administrare acordate unora dintre ei.
modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor;
sediile secundare: sucursale, agenții, reprezentante sau alte asemenea unități – fără personalitate juridica, atunci când se infiinteaza o data cu societatea, sau condițiile pentru înființarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare înființare; durata societății;
modul de dizolvare si lichidare a societății.
Actul constitutiv va mai cuprinde:
numele si prenumele, locul si data nașterii, domiciliul si cetățenia cenzorilor persoane fizice;denumirea, sediul si naționalitatea cenzorilor persoane
juridice;
clause privind conducerea,administrarea, controlul gestiunii si funcționarea societății;
operațiuni incheiate de asociați in acontul societății ce se constituie si pe care aceasta urmează sa le preia, precum si sumele ce trebuie plătite pentru acele operațiuni.
Societățile de leasing se constituie prin subscrierea si vărsarea integrala a capitalului social, care este de minim 500 milioane lei. Capitalul social se divide in părți egale denumite acțiuni, in cazul societăților pe acțiuni, si părți sociale, care nu pot fî reprezentate prin titluri negociabile, in cazul societăților cu răspundere limitata. Numărul de acționari, intr-o societate de leasing pe
acțiuni, nu poate fî mai mic de 5, iar in cazul societăților de leasing cu răspundere limitata, numărul asociaților nu poate fi mai mare de 50. Hotărârile asociaților/acționarilor se iau in
Adunarea Generala.
In anul 1996, se disting 4 companii de leasing:
GENERAL LEASING S.A. – societate mixta cu capital privat romanescn si german;
ROMLEASE S.A. – societate mixta, având ca acționari instituții financiare internaționale si romane;
AUSTROLEASING S.A. societate mixta cu capital privat romanesc si austriac;
NET LEASING & FACTORING CO. S.R.L.
Aceste 4 companii au înființat UNIUNEA NAȚIONALA a SOCIETĂȚILOR de LEASING.
Uniunea Naționala a Societarilor de Leasing din Romania(U.N.S.L.R.) este o organizație profesionala, neguvernamentala, non-profit, apolitical, independenta, creata in scopul dezvoltării si extinderii si colaborării in domeniul operațiunilor de leasing. UNSLR este înființata conform art.102 si următoarele din Legea nr. 21/1924 privind persoanele juridice, precum si art. 60 si următoarele din Regulamentul de aplicare a Legii 21/1924. UNSLR poate colabora, se poate asocial sau afilia, cu avizul Consiliului de Administrație, la federații sau uniuni similare infiintate legal, in tara sau străinătate. UNSLR este persoana romana si este supusa legislației din România.
SCOPUL SI OBIECTUL DE ACTIVITATE
studierea, analizarea, si luarea unor hotărâri commune asupra problemelor referitoare la operațiunile de leasing si realizarea legăturii si a contactului permanent intre organismele interne si internaționale interesate in acest domeniu;
reprezintă poziția comuna a membrilor săi in fata autoritarilor sau alte
organizații si foruri din tara sau străinătate;
ajuta si reprezintă interesele societăților de leasing din România, membri ai UNSLR;
popularizează si promovează in rândul membrilor conceptele, tehnicile si metodele avansate in domeniul operațiunilor de leasing;
sprijină si eventual finanțează publicațiile ce servesc interesele activității de leasing si mediatizarea lor, precum si educarea agenților economici in ceea ce privește importanta leasing-ului;
participa la formularea unei poziții comune in pregătirea reglementarilor privind leasing-ul;
organizează acțiuni, schimburi de opinii in scopul respectării eticii si concurentei loiale intre membrii săi;
cooperează la stabilirea si promovarea contactelor permanente intre membrii săi, conform art. 22 din statut;
oferă prin comisiile de specialitate, consultanta de specialitate membrilor săi;
ajuta la obținerea, prelucrarea si schimbul celor mai recente date si informații privind activitatea pe plan internațional;
se informează asupra celor mai adecvate metode practicate in străinătate privind latura popularizării operațiunilor de leasing asupra beneficiarilor lui;
face cunoscuta in străinătate activitatea de leasing din România;
organizează si susține desfășurarea de cursuri, seminarii, schimburi de experiența pentru cadrul din domeniul activității de leasing si desfășoară studii si cercetări cu privire la problemele pieței leasing-ului in România, in raport cu experiența in acest domeniu pe plan internațional;
cooperează cu unitățile, asociațiile si organizațiile similare din alte tari si participa la organismele internaționale de profit, in vederea obținerii de date si informării si realizării unor schimburi de experiența cu privire la practica operațiunilor de leasing;
sprijină societățile romanești de leasing, membre ele UNSLR, in ceea ce privește cooperarea internaționala si subinchirierile;
facilitează membrilor săi schimburi de experiența si documentare in domeniul de activitate, in străinătate;
sprijină si facilitează aderarea membrilor săi la organismele internaționale in domeniul leasing-ului;
sesizează organismele de supraveghere a activității de asigurare asupra practicilor ilegale in funcționarea unor societăți din domeniul leasing-ului si propune luarea masurilor legale, conform legislației romane;
promovează orice alte acțiuni menite sa contribuie la realizarea efectiva a obiectivelor sale.
UNSLR are in present 17 membri, care sunt societari comerciale inregistrate in România, al căror obiect de activitate este sau include efectuarea tranzacțiilor de leasing. De asemenea, pot deveni membri asociați ai UNSLR societari comerciale inregistrate in străinătate al căror obiect de activitate este sau include efectuarea tranzacțiilor de leasing.
Societățile comerciale de leasing membre ale UNSLR si care activează pe piața leasing-ului in România sunt:
AFIN INTERNATIONAL;
ALPHA LEASING ROMÂNIA;
BANK AUSTRIA CREDITLANSTALT LEASING;
DAEWOO AUTO TRADING;
DUNĂREA LEASING;
GENERAL LEASING;
GRUP AS LEASING;
INTERLEASING NATIONAL;
INTERNATIONAL LEASING;
FINANS LEASING;
LEASING DANUBIUS;
LOGIMAX;
MOTORACTIVE;
PLANET LEASING SA;
RĂDĂCINI LEASING;
DEMIRROMLEASE;
SOGELEASE LEASING GMBH;
Societățile care efectuează operațiuni de leasing in România sunt, numeric, in creștere.
In același timp, unele dintre acestea, care inițial erau specializate in operațiuni de leasing, fie ca si-au schimbat obiectul de activitate, fie ca si-au incetat definitiv activitatea. Printre cauzele incetarii activității enumerăm lipsa
surselor de finanțare si lacunele legislației roamanesti in acest domeniu.
Potrivit UNSLR, potențialul de creștere al industriei leasing-ului romanesc este insa foarte mare, fiind o industrie la inceputurile ei. Stabilitatea pe termen lung a acestei activități este susținuta de existenta unei reserve mari de clienți potențiali, neexistand pericolul scăderii acestei cereri sub nivelul ofertei.
2.2 Societățile de leasing din străinătate (industria leasing-ului)
Leasing-ul s-a afirmat in ultimele decenii indeosebi in SUA si in tarile Europei occidentale ca metoda de finanțare pe termen mediu si lung si, prin aceasta, ca factor de promovare a vânzărilor, in particular a exporturilor. In esența, leasing-ul este o firma de inchiriere realizata de societăți financiare specializate (societăți de leasing) a unor bunuri de echipament către firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc sa recurgă la credite bancare pentru cumpărarea acestora de la producători.
In SUA, deși industria leasing-ului este cea mai veche si cuprinzătoare din lume sub aspectul formelor de leasing practicate, nu exista o organizație coordonatoare a pieței. Principalul factor de creștere in ultimii ani 1-a constituit cererea mare de tehnica de calcul, echipamente de telecomunicații si de mijloace de transport, evoluția cifrei de afaceri pe piața leasing-ului din SUA, fiind impulsionata datorita legislației fiscale fiscale. Ponderea investițiilor prin leasing in totalul investițiilor derulate in SUA este de circa 33% .
In Europa, leasing-ul a pătruns mai târziu, prin Marea Britanie (Anglia), raspandindu-se cu deosebire in tarile occidentale (Germania, Franța, Olanda, Belgia, s.a).
In anul 1972 se infiinteaza Federația Europeana a Societarilor de Leasing, denumita LEASEUROPE care controlează circa 80%, din industria leasing-ului din industria leasing-ului european. Aceasta finanța, in anii '80, un system al tranzacțiilor de 82 miliarde ECU, având un activ de 85 miliarde de dolari. In următorii 15 ani, volumul operațiunilor de leasing derulate de membrii LEASEUROPE a crescut cu o rata anuala de 22% . Numai in anul 1990 volumul investițiilor finanțate de LEASEUROPE a fost de cea de 94 miliarde ECU. Ponderea investițiilor finanțate prin leasing in totalul investițiilor derulate de tarile membre LEASEUROPE este de cea 21%.
Exista tari europene in care leasing-ul deține o pondere de 32% in totalul investițiilor din tara respective (Marea Britanie) in timp ce in Grecia este de 5%.
La sfârșitul anului 1993 , LEASEUROPE cuprindea 25 de tari affiliate si unea 1054 instituții membre .
In Marea Britanie, industria leasing-ului cunoaște o rapida evoluție. Si aici, ca si in SUA, in centrul operațiunilor stau echipamente de telecomunicații, de tehnica de calcul, poligrafice, agricole, medicale si utilaje comerciale. Totuși, nu exista un cadru legal special pentru leasing (societăți de leasing si tranzacții de leasing), nefiind considerat absolut necesar.
In Germania leasing-ul este practicat in mod frecvent de companiile producătoare. In ultimul timp, finanțatorii germani desfășoară operațiuni de leasing internațional, in special pe piețele tarilor ex-socialiste .
Rapoartele LEASEUROPE situează Germania pe primul loc intre tarile membre ale acestei confederații. Aceasta are înregistrate peste 1300 companii de leasing dintre care 120 dețin supremația pe piața. O parte din companii s-au asociat constituind Asociația Federala a Companiilor de Leasing German (BDL), BDL a reprezentat 70% din industria de leasing din Germania in anul 1990 si cea 11% din afacerile de leasing imobiliar. In ceea ce privește piața leasing-ului imobiliar, ponderea principala o dețin investițiile in transporturi : vapoare, vehicule, avioane, s. a . In anul 1994 volumul operațiunilor de leasing a fost de 55,1% miliarde EURO, iar in 1995 de 58,1% miliarde EURO, reprezentând cea 11,5% din volumul total al investițiilor.
Majoritatea operațiunilor sunt de leasing financiar, fondurile utilizate fiind obținute, de regula, prin asocieri cu o corporație cu participare nelimitata si investitori particulari care au un raport limitat la constituirea surselor de finanțare
(publice sau private).
In Franța, industria leasing-ului cunoaște un avânt semnificativ incepand cu 1961. Toate operațiunile de leasing sunt sub incidența legislației comerciale, iar
denumirea sub care apare este de " credit-bail ". Societățile de leasing se mai numesc "case de finanțare" si isi orientează resursele, cu preponderenta, spre autovehicule si birotica. Codul judiciar specific stipulează ca persoanele juridice care pot activa ca agenți economici pe piața leasing-ului sunt băncile si asociațiile financiare asimilate cu o banca.
Companiile de leasing franceze sunt reprezentate de Asociația Franceza a Societăților Financiare (ASF). Exceptând băncile, toate celelalte companii sunt obligate sa facă parte din ASF. De aceea, cea 95% din volumul operațiunilor de leasing inregistrate in Franța sunt derulate de ASF. Ponderea principala in totalul volumului operațiunilor de leasing o dețin echipamentele industriale, de birou si computerele.
In Franța exista doua tipuri de structuri care pot sa desfășoară operațiunile de leasing:
GIE- grupare de interes economic;
SNC- societate in nume colectiv.
GIE nu necesita un capital minim, nr. membrilor este oarecare, dar fiecare, in mod individual, este susceptibil de plata obligațiilor ce recurg, au persoalitate juridical si se inregistreaza la Registrul Comerțului. Rezultatele grupului sunt impozitate la nivelul membrilor săi. Scopul acestei structuri este a facilita dezvoltarea activității membrilor, motiv pentru care este tratata cu o entitate transparenta. Orice depășire a atribuțiilor sale conduce la impozitarea toatala a acesteia similar cu orice corporație.
SNC este de asemenea o entitate transparenta care insa poate opta pentru impozitarea totala asemenea corporațiilor. Prin urmare, din punct de vedere fiscal SNC este tratata din punct de vedere juridic ca o entitate transparenta.
Olanda se remarca prin existenta a doua societarii ale companiilor de leasing, si anume: Asociația Olandeza de Leasing (NVL) care reunește firmele specializate in leasing-ul de echipamente si bunuri imobiliare si Asociația Olandeza de Leasing a Autoturismelor (NVA) care se limitează la inchirierea in regim de leasing a autoturismelor si a vehiculelor utilitare .
NVL deține cea 80% din piața olandeza a leasing-ului si reunește numeroși producători de echipamente care utilizează leasing-ul drept cale de prospectare a pieței. Numărul companiilor membre ale acestei asociații in anul 1992 a fost de 24. Majoritatea companiilor companiilor de leasing sunt associate cu băncile, acestea fiind de fapt cele care domina piața.
Piața olandeza a leasing-ului este partajata intre trei mari categorii de companii si anume: companiile subsidiare băncilor (care sunt orientate cu preponderenta spre leasing-ul cu utilaje agricole, vehicule utilitare si avioane),
companiile independente orientate spre computere si avioane, autoturisme si birotica si companiile străine care operează cu bunuri care nu se produc in Olanda.
In tranzacțiile internaționale de leasing, companiile olandeze antrenează frecvent băncile datorita facilitatiilor acordate.
In Austria prima companie de leasing a fost infîintata in anul 1963. Industria leasing-ului in aceasta tara cunoaște o rapida dezvoltare ca urmare a bunelor relații pe care le-a dezvoltat atât cu tarile occidentale, cat si cu cele din Europa de Est. Majoritatea companiilor sunt grupate in Asociația Austriaca a Leasing-ului (34 membri in 1992). Aceasta deține peste 85% din piața austriaca a leasing-ului.
Spre deosebire de Olanda, in Austria Codul Civil nu conține reguli specifice de infiintare a companiilor de leasing. Acestea pot fi înființate si ca o companie cu răspundere limitata (GmbH), fie cu participare (AG).
O GmbH trebuie înscrisa la Registrul Comerțului printr-un act notarial. Orice persoana fizica sau juridica poate deveni acționar, transferul de acțiuni faccandu-se pe baza unui act încheiat de un notar public. La infiintare este necesar un capital minim, iar taxa plătită este de 2,5% din acesta.
O societate AG poate fi formata din minim 2 persoane si trebuie inscrisa la Registrul Comerțului. Acestea pot fi persoane fizice sau juridice rezidente in Austria. Statutul societății trebuie încheiat la un notar public, capitalul minim
necesar este dublul capitalului minim necesar unei GmbH, iar pentru stabilirea cotelor acționarilor exista anumite reguli.
In Belgia companiile de leasing sunt reunite in Asociația Belgiana a Societăților de Leasing (ABEL). ABEL a fost fondata in 1972, la aproximativ 5 ani după reglementarea tranzacțiilor de leasing din Belgia.
In 1992 ABEL era constituita din 58 societăți membre si detinea 90% din piața belgiana de leasing.
Majoritatea societăților de leasing din Belgia sunt subsidiare băncilor belgiene si străine. Conform Decretului Regal nr. 185 din 9 iunie 1935 băncile belgiene au dreptul de a încheia tranzacții de leasing atât timp cat isi asuma toate riscurile unei astfel de operațiuni. Acestea sunt motivele pentru care băncile si subsidiarele lor desfășoară operațiuni de leasing brut sau financiar. După 1990 pe
piața leasing-ului au intrat câteva banei de stat, unii investitori locali care au constituit societari de leasing si unele societăți de asigurări.
In prezent, cele mai mari societari de leasing incheie si tranzacții de leasing operațional, in special pentru vehicule utilitare si proprietari imobiliare.
In ceea ce privește evoluția industriei leasing-ului in Belgia, de la un volum al tranzacțiilor de leasing mobiliar de 1512 milioane ECU in 1992, s-a ajuns in anul 1994 la o cifra de 1325 milioane ECU, in timp ce tranzacțiile de leasing imobiliar s-au păstrat aproape la același nivel, daca e foarte scăzut.
In tarile in curs de dezvoltare s-au deschis numeroase filiale ale unor mari companii de leasing, acoperind continente ca America Latina, Asia si Africa .
In Filipine a apărut asociația Manila Roșa Asian Association in anul 1992, in timp ce in Brazilia numai companile autorizate pot efectua astfel de operațiuni. Astfel, Banca Centrala a Braziliei limitează proprietatea pârtii străine la 50% din capitalul social, iar dreptul de vot la maxim 33,3%.
In Japonia, primele operațiuni de leasing s-au desfășurat începând cu 1963, ajungând ca in ultimii ani cifra de afaceri sa depășească 100 miliarde $. O pondere importanta o deține leasing-ul internațional, firmele japoneze având peste 100 filiale in alte tari ale lumii. In anul 1971 s-a infiintat asociația Japan Leasing Association, având ca obiectiv încurajarea sistemului de leasing. Acest sistem a fost dezvoltat pe suportul marilor banei si al companiilor producătoare. Mai mult, specialiștii japonezi susțin necesitatea ca toate tarile sa dispună de o legislație speciala, acoperitoare pentru intreaga industrie a leasing-ului.
In Italia, nu sunt legi specifice care să reglementeze leasing-ul. Contractele sunt încheiate în concordanță cu regulile generale ale Codului Civil. Contractul de închiriere este considerat a fi un contract generic și este reglementat conform Codului Civil (articolele 1322 și 1323). Mai recent, după anul 1991, societățile de leasing trebuie înregistrate la Ministerul Trezoreriei și trebuie să aibă minimul de capital vărsat de 2 miliarde de lire italiene (aproximativ 1,3 miliarde USD).
In Republica Cehia și Republica Slovacia, operațiunile de leasing nu sunt condiționate de încheierea unor contraafaceri, de aceea furnizorii vest-europeni interesați pot oferi condiții și facilități preferențiale. Obiectul leasing-ului este considerat la început „în import temporar", întrucât el rămâne finanțator până la sfârșitul contractului, în cazul în care, la terminarea contractului, beneficiarul cumpără obiectul, atunci acesta se consideră „în import definitiv", plătindu-se vama la valoarea rămasă.
In Ungaria, ratele de leasing nu sunt supuse impozitului pe circulația mărfurilor. Nu sunt necesare licențe de import, iar baza de calcul pentru vamă este valoarea rămasă la sfârșitul contractului de leasing.
"Natura sui generis" a contractului de leasing a atras atenția Asociației Internationale pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) în 1975. în mai 1988, după 13 ani de vaste cercetări și activitate practică, s-a adoptat Convenția UNIDROIT (mai 1988, la Ottawa – Canada), la care au aderat 59 de țări participante și semnatare. Prin această convenție, s-a urmărit și reușit, în bună măsură, să se elimine unele impedimente legate de leasing-ul financiar internațional, sa ajuns la crearea unui echilibru între interesele diferitelor părți ale tranzacției, asigurându-se premisele necesare pentru ca acest gen de operațiuni să fie cât mai profitabile. Această Convenție mai cuprinde norme uniforme de drept comercial și civil ale aspectelor de leasing internațional, adaptat relațiilor create „triunghiular" în cadrul tranzacțiilor de leasing.
In România, activitatea de leasing internațional s-a desfășurat după 1990 pe baza Codului Civil (1865) și a Codului Comercial (1887), îmbunătățite de-a lungul anilor, la care se adaugă:
Hotărârea Guvernamentală nr. 72/20.02.1993, care prevede că bunurile importate pe bază de contract de leasing sunt considerate import
temporar pe toată durata contractului. Beneficiarul utilajelor, însă, trebuie să deschidă o garanție bancară în favoarea vămii, pentru taxele vamale datorate, calculatela valoarea de achiziție a bunului. La finele perioadei de leasing se efectuează vămuirea bunurilor și se plătește taxa vamală la valoarea reziduală.
Ordonanța Guvernului nr. 12/31.01.1999 completează H.G. nr. 72, eliminând obligația garantării taxelor vamale. Impune însă următoarele condiții: bunurile să fie destinate producției, să nu aibă o vechime mai mare de doi ani, iar perioada de leasing să fie de maximum trei ani. Cu o lună înaintea expirării contractului de leasing, beneficiarul trebuie să anunțe autoritățile vamale, în vederea plătirii vămii și a TVA-ului la valoarea reziduală.
Regimul TVA în operațiunile de leasing, este reglementat prin H.G. nr.3/17.10.1999 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea O.G. nr.3/1992 privind TVA. La articolul 8.10 se prevede că bunurile din import introduse în țară în regim de leasing se supun TVA la beneficiar, corespunzător sumelor și termenelor în care, la expirarea perioadei de leasing, bunurile trec în proprietatea beneficiarului. La articolul 11.17 se prevede că pentru mărfurile din import, aflate sub regim vamal care se suspendă temporar, încasarea taxelor vamale, importatorul este obligat să garanteze și plata TVA. Ministerul Finanțelor poate acorda scutiri de la plata TVA datorate, conform regimului în vigoare pentru plata taxelor vamale.
Ordinul ministrului de stat, ministrului finanțelor, nr. 486/16 martie 1999pentru aprobarea Metodologia privind scutirea de la garantarea plății taxei pe valoare adăugată.
Beneficiarul este îndreptățit să folosească bunul închiriat fără să poată fi deranjat de vreo persoană care să aibă un drept mai presus decât al său asupra bunului. Astfel, apare posibilitatea ca, în lipsa unui precedent, instanțele judecătorești să nu poată recunoaște dreptul la proprietate al finanțatorului asupra bunului. De aceea, Ordonanța nr. 50 prevede înscrierea contractelor de leasing în Cartea Funciară, adică la Judecătorie.
Companiile de leasing recurg adeseori la o procedură birocratică, în sensul că solicită aprobări preliminare de la Ministerul Finanțelor pentru scutirea de taxe vamale, Ordonanța nr. 50 (articolul 25) nefăcând precizarea că numai bunurile destinate producției sunt scutite de taxe vamale.
Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernamentale nr. 51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing nr. 90/30.03.1998. Această lege este emisă pentru aprobarea O.G. nr. 51/28 august 1997 privind operațiunile de leasing la care au fost aduse modificări și completări și pentru a abroga Partea I din H.G. nr. 72/1993 publicată în M.O. al României din 26 februarie 1993 și Partea I a O.G. nr. 12/1999 publicată în M.O. al României din 3 februarie 1999.
Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, publicată în M.O. al
României nr. 121 din 23 februarie 1998.
Până în prezent nu dispunem de o lege care să stipuleze proporția din valoarea bunului închiriat care se recuperează pe costuri, respectiv pe investiții,
de către beneficiar, modalitatea de amortizare a bunului de către finanțator, relația dintre valoarea bunului închiriat și mărimea capitalului social al beneficiarului, nivelul maxim al profitului finanțatorului.
CAPITOLUL 3
3.1 Noțiuni generale
Accelerarea progresului tehnic și adâncirea specializării în producție, generatoare ale unor activități semnificative în durata ciclului de viață al produselor, ca și apariția unor riscuri în sfera producției și în cea a comercializării determină abordări noi ale pieței internaționale. Astfel, se multiplică și se diversifică formele de promovare și comercializare ale mărfurilor destinate în special pieței externe, apar tehnici de vânzare care reunesc finanțarea, producția, comercializarea, ca etape distincte ale aceleiași tranzacții sau le integrează, făcând dificilă departajarea netă a acestora, în această categorie se includ și operațiunile de leasing.
Leasing-ul presupune o relație tripartidă între furnizorul mărfurilor, societatea de leasing și importator. Operațiunea poate fi efectuată direct de către exportator sau prin intermediul unei filiale specializate, implantate în țara importatorului sau într-o țară terță. Datorită costului ridicat al finanțării, se practică amplasarea filialelor în zone off-shore (denumite și „paradise fiscale").
Operațiunea este generatoare de avantaje pentru ambii parteneri; astfel, pentru exportator operațiunea echivalează cu o vânzare cash care elimină preocupările legate de încasare și riscurile de curs de schimb, societatea de leasing preluând asupra sa dificultățile care decurg din relația cu clientul străin, iar importatorul nu trebuie să mobilizeze fonduri importante, întrucât va plăti o chirie pentru bunurile procurate în regim de leasing. Chiria poate fi modulată în timp, în funcție de posibilitățile sale financiare.
Costul operațiunii este, în general, ridicat, în plus, societatea de leasing se expune la numeroase riscuri de ordin juridic, fiscal, monetar. Aceasta explică faptul că leasing-ul a reprezentat multă vreme o tehnică de finanțare putin prezentă la export, fiind practicată cu precădere pe piețele mari: Statele Unite ale Americii, Canada, Franța ș.a.
Apariția leasing-ului ca modalitate de finanțare a investițiilor – inițial în Statele Unite, extinzându-se mai apoi în Europa – a fost determinată de modificarea structurii și valorii mașinilor și utilajelor, precum și de uzura morală rapidă a acestora, fapt care impune un volum de investiții din ce în ce mai mare pentru extindere, raționalizare și modernizare. Statisticile dovedesc că obiectul închirierii prin leasing îl formează, în special, echipamentul electronic de calcul, aparatele și instrumentele de măsură, mijloacele de transport, mașinile-unelte, mașinile agricole și în general orice fel de mașini și echipamente destinate producției și serviciilor.
Leasing-ul, după cum am menționat, este acea formă de închiriere de către societăți financiare a unor mașini, utilaje, mijloace de transport și a altor bunuri din categoria mijloacelor fixe, întreprinderilor care nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumutate pentru a le cumpăra, închirierea se face pe o perioadă dată (în general, pe termen mijlociu sau lung), cu condiții de plată și utilizare clar stipulate printr-un contract, ce constituie cadrul juridic al acțiunii.
Pe perioada închirierii, obiectele achiziționate în sistem de leasing rămân în proprietatea celui ce dă în leasing (locatorul), acesta încasând și ratele convenite prin contract. La sfârșit, există posibilitatea alegerii uneia dintre cele trei opțiuni posibile, acestea fiind tratate pe larg în capitolele următoare.
In cazul oricărei operațiuni de leasing, se presupun următoarele:
firma sau întreprinderea specializată cumpără la cererea unei întreprinderi interesate anumite bunuri (mașini-unelte, utilaje industriale, alte echipamente) de la întreprinderea producătoare, în concordanță cu specificația clientului solicitator, căruia societatea de leasing (cumpărătorul) i le închiriază pentru o perioadă de timp prestabilită;
pe parcursul închirierii, locatarul (beneficiarul contractului de leasing) folosește bunurile în interesul său, plătind în schimb o redevență locativă, calculată astfel încât să asigure cumpărătorului amortizarea integrală a investiției;
facilitatea acordată utilizatorului, de a cumpăra, la sfârșitul contractului, toate sau numai o parte din bunurile închiriate, contra unui preț convenit în prealabil.
Obiectul operațiunii de leasing
Obiectul operațiunii de leasing și, implicit, al contractului de leasing îl formează:
bunuri de investiții mobile; acestea pot fi:
din sfera producției: utilaje și mașini (mașini electronice de calcul, mașini-unelte, mașini agricole, aparate, instrumente de măsură, mijloace de transport etc.);
din sfera bunurilor tehnice de consum de folosință îndelungată.
bunuri din sectorul imobiliar; se adresează atât persoanelor juridice, în cazul închirierii unor spații de producție, de comercializare, de depozitare, cât și persoanelor fizice, sub forma închirierii imobilelor (locuințe);
servicii; în această categorie intră, cu cea ani mare pondere, serviciile din ramura turismului.
Dintre aceste obiecte ale operațiunii de leasing, cea mai mare importanță o reprezintă mașinile și utilajele pentru echipamentul productiv, plata făcându-se sub formă de chirie, în același timp realizându-se anumite beneficii pe care aceasta le aduce utilizatorului pe timpul folosirii ei. Termenul depinde de durata optimă de exploatare.
Participanți la acțiunea de leasing
Așa cum reiese din definirea operațiunii de leasing, aceasta este, de regulă o operațiune triunghiulară care implică trei parteneri cu interese complementare, câștigul urmărit de una din părți depinzând și de comportamentul celorlalte, de nevoile lor economice:
furnizorul bunului aflat în proprietatea sa (poate fi un simplu vânzător sau chiar producătorul) are interesul să-și vândă bunul, în acest sens, încheie un contract de vânzare-cumpărare cu finanțatorul operațiunii de leasing, asumându-și, pe lângă obligațiile tipice ale unui vânzător, și anumite caracteristici tipice unui contract de leasing:
livrarea și instalarea echipamentului comandat la data și locul cuvenit;
garanția că echipamentul livrat este conform cu ceea ce s-a specificat (deci, se garantează buna desfășurare a activității utilizatorului).
finanțatorul (locator sau cumpărător) este, de regulă, o societate financiară sau o bancă specializată în plasarea capitalului în investiții pe durată medie sau lungă, în condiții optime de rentabilitate.
utilizatorul (locatar, beneficiar) are interesul de a folosi un bun fără a investi în achiziționarea lui foarte mult. Aceasta îi permite fie să-și dirijeze fondurile proprii în alte direcții, fie să achiziționeze echipament ce depășește, ca valoare, posibilitățile sale de autofinanțare.
Utilizatorul este, în realitate, personajul central al întregii operațiuni, de capacitatea sa managerială depinzând, în mare măsură, rentabilitatea acțiunii. In această primă operațiune, de achiziționare a bunului, utilizatorul acționează ca un veritabil reprezentant al finanțatorului. Utilizatorul își asumă în cadrul raporturilor de locatie, anumite obligații specifice ce decurg din caracterul irevocabil al acestui contract. El nu poate pune capăt contractului nici pentru o cauză de forță majoră. De asemenea, el nu poate transmite acest contract unei terțe persoane, iar subînscrierea are loc cu acordul expres al finanțatorului. In concluzie, utilizatorul are inițiativa afacerii, furnizorul o permite iar finanțatorul o facilitează, toți trei având un scop comun: o afacere cât mai rentabilă.
3.2 Prezentarea formelor de leasing
Leasing-ul reprezintă o soluție pentru rezolvarea unor probleme de care se lovesc agenții economici (costul mare al investițiilor, care depășesc posibilitățile lor financiare sau le diminuează lichiditățile; incertitudinea că bunurile achiziționate vor putea fi vândute în momentul în care acestea nu mai sunt utile, presupunând că bunul va fi utilizat în mod limitat, altfel achiziția sa fiind nereturnabilă etc.), contribuind la o mai mare flexibilitate a activităților economice.
Astfel, leasing-ul reprezintă o formă specială de creditare, dar nu în bani, ci în bunuri, prin care se realizează o îmbinare de interese comune, permițând realizarea de investiții în echipamente și utilaje, pe o cale mai ușoară decât cele clasice, aceasta făcându-se prin închirierea bunurilor pe termen mijlociu sau lung, prin intermediul unor societăți de leasing.
Leasing-ul este utilizat de firmele care au nevoie de echipamente și nu au suficiente fonduri. De asemenea, datorită modernizărilor și tehnicilor actuale, uzura morală fiind deosebit de accelerată, leasing-ul este alternativa preferată pentru procurarea bunurilor necesare, destinate unor procese industriale. Astfel, perioada pentru care se închiriază bunurile este, de regulă mai scurtă decât viața fizică a acestora, iar în contractele de leasing se pot prevedea asemenea clauze, care permit schimbarea operativă a unor utilaje ce sunt depășite moral. Leasing-ul este și o soluție avantajoasă de import, când utilajele care fac obiectul acestor operațiuni corespund unor necesități temporare, după care nu mai există cerințe de folosire.
Finanțarea prin leasing s-a dezvoltat ca o formă importantă de creditare după 1970. Pe măsura extinderii operațiunilor de leasing, suntem martorii unei diversificări a acestora, prin conturarea unor forme specifice de organizare, comercializare și finanțare, forme ce permit constituirea unui set de criterii bine definit, în funcție de care se poate efectua o clasificare a operațiunilor de leasing.
Din punctul de vedere al poziției furnizorului, în contractul de leasing se disting următoarele forme:
leasing direct; se realizează prin încheierea contractului între producătorul exportator și utilizatorul bunului care face obiectul operației, finanțarea fiind oferită de către furnizor;
leasing indirect; se presupune existența societăților specializate de leasing, care preiau funcția de creditare, de prestare de servicii, precum și asumarea riscurilor ce decurg din aceste operațiuni.
Din punct de vedere al conținutului ratei de leasing, raportată la prețul de export, vom analiza următoarele tipuri de operațiuni de leasing:
leasing financiar
leasing operațional (funcțional).
Leasing-ul financiar se caracterizează prin faptul că în perioada de încheiere, atât prețul de export al produsului, cât și cheltuielile auxiliare și beneficiul operațiunii sunt integral acoperite de chiria plătită de client către societatea de leasing.
In majoritatea contractelor de leasing financiar sunt stipulate următoarele clauze:
bunul trebuie să fie asigurat, societatea de leasing având dreptul să verifice modul în care bunul este păstrat și starea acestuia;
contractul de leasing se încheie pentru perioada de bază, care este, de regulă, mai scurtă decât durata de folosință a obiectului închiriat; în această perioadă, nici una dintre părti nu poate rezilia contractul de leasing.
riscurile economico-financiare se transferă asupra clientului, iar firma de leasing își păstrează dreptul de a dispune de bun, în cazul în care nu sunt plătite ratele integral.
Leasing-ul financiar poate avea, la rândul său, două variante:
cu plata integrală, situație în care ratele sunt astfel calculate, încât după încheierea perioadei de bază întreprinzătorul își acoperă cheltuielile de producție plus cele comerciale;
cu plata parțială, când la sfârșitul perioadei de închiriere, se evaluează valoarea reziduală a echipamentului folosit, clientul plătind doar diferența dintre prețul de achiziție și valoarea reziduală, plus dobânzile aferente.
In practica internațională, leasing-ul financiar este cel mai des utilizat.
Principalele etape ale derulării unei operațiuni de leasing financiar sunt:
studierea pieței interne și externe (această etapă are rolul de a identifica produsele care vor fi promovate prin leasing);
negocierea condițiilor în care se va realiza închirierea; în urma acestei etape va avea loc încheierea contractului de leasing între beneficiarul de leasing și societatea de leasing, în calitate de finanțator;
după încheierea operațiunilor de finalizare și aprobare a contractului de leasing, societatea de leasing va face comanda obiectului de leasing la furnizor;
livrarea bunului ce constituie obiectul leasing-ului;
întocmirea procesului verbal de recepție semnat de ambele părti contractante; acest proces verbal va menționa starea de funcționare a bunului după instalarea acestuia și efectuarea probelor de funcționare;
ultimă etapă importantă în derularea operațiunii de leasing este reprezentată de opțiunea beneficiarului (de a cumpăra bunul la valoarea sa reziduală, de a continua contractul de locație sau de a rezilia contractul).
Bunurile ce fac obiectul leasing-ului financiar sunt, de regulă, nave, avioane, calculatoare, containere, automobile etc.; este un sistem de închiriere avantajos și pentru producători, și pentru importatori, un exemplu concludent fiind
firma XEROX, care preferă să ofere produsele sale prin leasing.
Leasing-ul operațional se caracterizează prin faptul ca în perioada de închiriere se acoperă doar o parte din prețul de export al produsului; închirierea se efectuează pe termen scurt, iar întreținerea, asigurarea și reparațiile intră în sarcina societății de leasing, în acest timp, accentul cade pe serviciile oferite de firma de leasing pe toată perioada închirierii, iar valoarea produsului se recuperează prin închirieri succesive sau simultane (mai multe firme folosesc același calculator).
Leasing-ul operațional este totodată reziliabil; iar la finalul operațiunii părțile pot prelungi perioada de închiriere (Leasing-ul funcțional). Este folosit de către societățile de leasing sau de către producătorii care dispun de mărfuri foarte căutate pe piața mondială si la care dețin poziții cheie.
In practica internațională se fac distincții între leasing-ul operațional și cel financiar. Leasing-ul operațional este, în general, închirierea pe termen scurt,
indicată a se folosi pentru o gamă de bunuri pentru care există un interes minim pentru proprietate sau în cazul cărora deținerea în posesie nu reprezintă un avantaj real.
Acest tip de leasing poate fi privit ca o substituire directă pentru împrumutul pe termen mediu, deoarece nu este reziliabil, iar utilizatorul (locatarul) este în mod normal responsabil pentru întreținere, închirierile (de tip leasing) financiare sunt cunoscute ca închirieri integral achitate, deoarece vânzătorul se așteaptă să-și recupereze costul echipamentului de la utilizator și să realizeze un profit.
In perioada în care se realizează acesta este cunoscută sub numele de perioadă nedefinită. Durata acestei perioade va fi determinată, în mod evident, în raport cu viața economică a echipamentului și în funcție de rezultatele negocierii dintre cele doua părți.
In funcție de conținutul ratelor de leasing, acest tip de operațiuni pot fi clasificate în:
leasing brut, care, în ratele sale cuprinde, pe lângă prețul de vânzare al mărfii (în totalitate sau parțial) și cheltuielile de întreținere, servicii și reparații. Uneori furnizorii, în cadrul acestui tip de leasing, asigură și instruirea și specializarea personalului clientului, aceasta în scopul creării unor premise pentru exploatarea cât mai rațională a mașinilor. Se urmărește o legătură mai strânsă între producător și chiriaș, pentru determinarea acestuia la prelungirea contractului prin servicii prompte, întreținere, reparații.
leasing net, care este practicat de societățile specializate de leasing, ratele având la bază prețul de export (fără alte cheltuieli) al obiectului închiriat și beneficiu.
Din punct de vedere al duratei de închiriere, întâlnim:
leasing pe termen lung – circa opt ani, putându-se ajunge până la cincisprezece ani;
leasing pe termen mediu – sub opt ani;
leasing pe termen scurt
în categoria formelor speciale de leasing, care se disting mai ales prin unele particularități ale tehnicii de realizare, se încadrează operațiunile de lease -back, time-sharing, hire, renting, leasing experimental, mașter leasing și leasing acționar.
Prin lease-back, se înțeleg operațiunile prin care proprietarul, care are nevoie de fonduri bănești, își vinde întreprinderea (bunurile) unei societăți de leasing de la care o închiriază apoi, printr-un contract obișnuit. După expirarea perioadei primare, în timpul căreia societatea de leasing reintră în posesia fondurilor învestite, proprietarul inițial are dreptul să răscumpere întreprinderea la un preț stabilit în prealabil, în general la un nivel destul de scăzut. De regulă, bunurile imobiliare, uneori și cele mobile fac obiectul operațiunilor de lease-back. Printre considerentele economice care au dus la apariția time – sharing-ului, amintim de costurile ridicate ale unor echipamente de înaltă tehnicitate precum și de uzura morală extrem de rapidă a acestora. Ca urmare, s-a introdus sistemul închirierilor pe timpi partajați simultan de către mai multe întreprinderi. Sistemul a căpătat o amploare foarte mare, în sectorul logisticii, apreciindu-se că aproximativ 80% din parcul mondial de computere este exploatat prin acest sistem.
Operațiunile de hire, renting. în literatura de specialitate și în practica comercială se întâlnesc și alte concepte definind operațiunile de leasing, ca de pildă: renting, hire. Acestea sunt, de fapt, operațiuni de leasing pe termen scurt sau foarte scurt și cuprind închirierile cu ziua sau cu ora, în special a mijloacelor de transport sau a unor utilaje de construcție: macarale, excavatoare etc., având în vedere perioada foarte scurtă de închiriere și simplitatea acestor operațiuni, unii specialiști le consideră ca fiind forme de trecere de la închirierea obișnuită la leasing.
Leasing-ul experimental se folosește în scopul promovării vânzărilor. Astfel, pentru a promova vânzarea unor utilaje și mașini, acestea sunt închinate pe perioade scurte, de câteva luni, în mod experimental, cu condiția ca după expirarea acestei perioade aceste bunuri să fie achiziționate de clienți, dacă sunt corespunzătoare cerințelor, sau să fie returnate, dacă prezintă unele neajunsuri.
Mașter leasing este forma specială practicată pentru închirierea containerelor. La această formă de leasing recurg expeditorii de mărfuri și cărăușii pentru care închirierea containerelor este mai avantajoasă decât achiziționarea lor, ceea ce ar duce la mari investiții și organizarea unei exploatări eficiente a utilajelor, a întreținerii și reparării lor, a pregătirii unui personal calificat.
Această formă de leasing apare în două variante: term leasing (închirierea pe un termen dat) și trip leasing (închirierea pe timpul călătoriei), acest tip de contract a fost pus în practică pentru prima dată de compania C.T.I. din S.U.A. în anii '60.
Celui căruia i se dau în chirie containerele i se acordă dreptul să lase containerele goale, iar aducerea lor în punctele unei noi încărcări se face de către compania proprietară. Cel care ia în arendă containerele trebuie să plătească o taxă care este mai mică decât cheltuielile suportate de cărăuși pentru transportul propriilor containere goale, deoarece unele companii de navigație nu dispun de rețele largi de puncte de colectare a containerelor dispersate pe tot globul, pe când companiile de leasing, da.
Leasing-ul acționar reprezintă o tehnică financiară pusă la punct de Groupement Francais d'Entreprises și definită credit-bail d'actions, care a fost inventată pentru a răspunde exigențelor tot mai mari ale întreprinderilor mici și mijlocii în ceea ce privește atragerea de fonduri.
O societate pe acțiuni de dimensiuni mici sau mijlocii își majorează sau poate chiar să-și constituie capital propriu prin emiterea de noi acțiuni care sunt subscrise de un fond de investiții. Acest fond cedează în locație acțiuni societății emitente care varsă, în schimb, periodic, o chirie în baza unui contract de locație. La încheierea contractului, societatea emitentă are posibilitatea de a răscumpăra propriile acțiuni la un preț convenit între părți, ținând cont și de vărsămintele efectuate prin plata chiriilor.
Leasing-ul de personal este o formă a leasing-ului, rar întâlnită în România dar care în străinătate cunoaște o mai mare dezvoltare, dovedindu-se a fi o alternativă avantajoasă a angajării tradiționale. Motivele pentru care o firmă poate apela la un asemenea serviciu sunt diverse: bugetul de angajare este limitat; politica firmei nu permite să depășească un anumit număr de angajați, dar activitatea desfășurată cere cu insistență angajarea de forță de muncă suplimentară; societatea nu are un departament de resurse umane sau are un departament contabil suprasolicitat etc.
Companiile care apelează la acest sistem de angajări sunt angajate atât din punctul de vedere al timpului cheltuit cu administrarea personalului cât și din punctul de vedere a costurilor pe care le-ar putea implica crearea supraaglomerarea unui departament propriu de resurse umane. Leasing-ul de personal este o operațiune care implică trei parteneri cu interese complementare; astfel, primul dintre ei este persoana angajată (proprietarul forței de muncă), cel care permite afacerea, având calitatea de co-semnatar al contractului de muncă încheiat cu compania de leasing. Al doilea, compania de leasing, are rolul finanțatorului din operațiunile de leasing financiar. Concret, el este cel care facilitează afacerea și trebuie să fie o societate specializată în domeniul resurselor umane sau/și al leasing-ului de personal. Al treilea partener, compania-client este, în acest caz, utilizatorul care are inițiativa afacerii, cel interesat să folosească în condiții legale forța de muncă și care își asigură, în acest fel, necesarul de persoane în conformitate cu dezvoltarea activității.
Leasing-ul de personal este agreat de societățile care au nevoie de muncitori sezonieri. In această categorie putem aminti societățile de construcții, care, în perioada sezonului cald, solicită foarte mulți muncitori, depozitele de mărfuri en gros, abatoarele, societățile de morărit, firmele care doresc să lanseze pe piață un produs etc.
In prezent, la noi în țară, această metodă de lucru este practicată de societăți cum sunt: Snelling, Hill International, Pluri Consultants, BIA. Cele mai multe proiecte de leasing au fost realizate cu firme ca Shell Gas, British American Tobacco, Unilever, LG Electronics. Perioada unui contract variază de la o săptămâna până la doi-trei ani. Comisionul perceput este de 20% din salariul brut al angajatului. Clienții cei mai utilizați pentru închiriere de personal sunt în momentul de față studenții, șomerii, proaspăt absolvenții, pensionarii.
Există o forma de leasing denumita leasing-leveraj, utilizată frecvent în tranzacțiile cu echipamente de mare valoare, cum ar fi avioanele, în care societatea de leasing finanțează doar o parte din valoarea bunului, restul fiind acoperita de diferiți creditori, (societăți de finanțare) care, contra unei dobânzi, își recupera sumele avansate din ratele de leasing încasată de la beneficiari. Acești creditori nu vor solicita societății de leasing, asumându-și astfel riscurile
operațiunii.
Garanția rambursării sumelor o reprezintă garanțiile oferite în cadrul contractului de leasing de către beneficiar societății de leasing.
Ca rezultat al avantajelor prezentate, după anii '60, firmele de leasing internațional au cunoscut o mare dezvoltare, în acest proces fiind antrenate tot mai puternic băncile comerciale. Astfel, unele bănci comerciale și-au deschis divizii independente, proprii, profilate pe operațiuni de leasing.
Tot în acest scop s-au creat cluburi internaționale ale societăților de leasing: "Lease Club Credit Union", "Mulți Lease", "Equipment Leasing Association", care reunesc producători pentru export profilați în vânzarea prin leasing, bănci comerciale și societăți de leasing, în scopul amortizării politicilor și condițiilor de promovare a produselor prin leasing.
Leasing mobiliar și imobiliar
In cadrul leasing-ului mobiliar, clientul se adresează băncii sau unei întreprinderi specializate, exprimându-și dorința de a obține un echipament pe care nu-1 poate cumpăra. Societatea de leasing cumpără materialul și îl închiriază clientului. Contractul de leasing este stipulat pe termen lung, în raport de importanța bunului și de durata amortizării fiscale. Chiria este determinată printr-un cuantum anual fix sau descrescător. Clientul-utilizator este obligat să întrețină bunul și să-1 asigure, fiindu-i interzisă subînchirierea.
Convenția părților cuprinde și o promisiune unilaterală de vânzare a bunului în favoarea locatarului, pe care acesta o poate accepta sau nu pe parcursul locațiunii, sau la expirarea acesteia, când el are posibilitatea de a opta între:
încetarea contractului;
continuarea lui pentru o nouă perioadă de timp;
cumpărarea bunului la un preț prestabilit la încheierea convenției, ținându-se seama și de plățile cu titlul de chirie.
Creditul consimțit prin acest instrument este garantat de dreptul de proprietate asupra bunului.
Ca orice întreprindere industrială și comercială, societățile de credit-locație sunt supuse impozitului pe beneficii, amortizează imobilizările lor după
normele admise în plan fiscal, plătesc TVA pentru cumpărările lor de materiale și o recuperează din chiriile propuse. Pentru a-și finanța nevoile, societățile de leasing mobiliar dispun de fondurile lor proprii și de creditele pe care le pot obține pentru operațiunile lor.
Avantajele și inconvenientele leasing-ului mobiliar
Pentru un industriaș, apare evident faptul că închirierea îi permite să obțină o finanțare 100% a investițiilor sale și menajează utilizarea fondurilor proprii.
Pe plan fiscal, condiția să rezulte beneficii, întreprinderea poate, pe calea chiriilor, într-un ritm mai mare decât al amortizărilor, să-și ușureze impozitarea, recurgând la închiriere, se poate, de asemenea, găsi posibilitatea de a reînnoi mai frecvent materialul (aceasta în cazul acelor materiale a căror uzură tehnică este rapidă).
Pentru societatea financiară care rămâne proprietarul materialului situația sa în cazul unor dificultăți ale locatarului (chiriașului) este din punct de vedere juridic, mai putin comodă decât cea a împrumutătorului, chiar dacă beneficiază de garanții reale. Pentru furnizor, leasing-ul mobiliar înlocuiește o plată imediată, cu necesitățile comerciale de a face credit clientului său.
Dezvoltarea internațională a leasing-ului mobiliar.
Leasing-ul mobiliar permite finanțarea exportului în cazul întreprinderilor multinaționale și în cazul ajutorului către țările în curs de dezvoltare. Este o operație complexă, mai ales în materie fiscală și juridică. Se referă, în general, la investiții de mare amploare, a căror rentabilitate prezumtată trebuie să permită amortizarea în timpul convenit pentru finanțările stabilite. Tehnica este utilizată mai ales pentru achizițiile de avioane, de vase și în domeniul imobiliar, de mari unități de producție.
Forma specifică de leasing în care obiectul operațiunilor îl constituie bunurile imobiliare date în folosință unui utilizator cu clauze irevocabile de vânzare o reprezintă leasing-ul imobiliar.
Leasing-ul imobiliar prezintă următoarele caracteristici specifice:
convenția se încheie pe o durată îndelungată (10-15 ani) și chiria este indexată în raport cu prețul construcției;
subiecți ai acestei operațiuni pot fi societățile comerciale la care statul este acționar unic sau majoritar, în calitate de locator și persoane juridice de drept privat — subiecți de drept comercial, în calitate de locatar.
Leasing-ul imobiliar se poate realiza în trei posibilități:
după formula leasing-ului mobiliar;
prin construirea unei societăți civile imobiliare – – societățile de leasing și utilizatorul se asociază și constituie o societate civilă imobiliară cu personalitate juridică. Societatea cumpără terenul și execută construcția, după care le închiriază utilizatorului, administrarea societății fiind asigurată de celălalt asociat. La expirarea duratei locatiunii, locatarul exercită opțiunea de cumpărare, ca și în cazul leasing-ului mobiliar, dobândind astfel părțile sociale care aparținuseră societății de leasing în societatea civilă imobiliară.
după formula lease-back-ului, utilizatorul, proprietar al unui teren cu sau fără construcții, îl vinde societății de leasing, care îl închiriază imediat vânzătorului, cu promisiune de vânzare, ca și în cazul leasing-ului imobiliar utilizatorul își procură, astfel, un credit garantat cu imobilul.
Contracte necesare în realizarea acestei operațiuni:
un contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare;
mai multe contracte accesorii: un contract de asigurare al bunului de către utilizator, un contract de mandat ce conferă utilizatorului dreptul de a avea calitate procedurală în orice litigiu privind dreptul de proprietate sau folosință a bunului;
un contract de vânzare-cumpărare.
Posibilitatea de a accede la proprietatea bunului, sub forma de opțiune de a cumpăra în favoarea locatarului prezintă un interes particular, deoarece terenurile și construcțiile își păstrează valoarea, chiar și pentru o lungă durată.
Ca urmare a naturii bunurilor, amortizarea lor este de lungă durată, în timp ce operațiunea de leasing mobiliar este pe termen mediu, în materie imobiliară, aceste operațiuni se situează în domeniul termenului lung. De aici, și practica
indexării chiriilor, care este urmarea concurenței, diminuîndu-și importanța în decursul anilor.
In domeniul fiscal, de asemenea, leasing-ul imobiliar prezintă unele particularități. Montarea însăși a operațiunilor este mai complexă, fiecare dosar constituind în fapt un caz. Sunt mai multe modalități de realizare a unei operațiuni de închiriere imobiliară:
societatea financiară este și proprietarul terenurilor și al construcțiilor;
societate civilă este creată între societatea de leasing imobiliar și utilizator, care deține o parte mai mult sau mai puțin importantă din capital și participă, de asemenea, la investiții;
locatarul este proprietarul terenului; el consimte să acorde o locație societății financiare, care îi închiriază ansamblul imobiliar la sfârșitul contractului,
prin operațiunea de cumpărare, redobândește proprietatea terenului și a construcțiilor.
Avantajul esențial al leasing-ului imobiliar este că permite întreprinderilor sa facă imobilizări, fără a apăsa bilanțul lor. Investițiile indirete productive pot fi finanțate în mod avantajos în acest fel. Dar în acest domeniu, s-au comis excese, întrucât s-au realizat contracte de leasing imobiliar cu indexații mari și s-au dovedit, cu timpul, oneroase. Unele au fost renegociate cu societatea financiară care le-a consimțit, în scopul de a ameliora cheltuielile beneficiarilor. Aici, ca și în alte domenii, leasing-ul imobiliar nu trebuie să servească drept suport pentru o îndatorare excesivă în raport cu posibilitățile de autofinanțare a întreprinderii.
3.3 Obiectul si derularea operațiunilor de leasing
Operațiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum si bunuri mobile de folosința indelungata, aflate in circuitul civil, cu excepția:
înregistrărilor pe banda audio si video;
pieselor de teatru si manuscriselor ;
brevetelor si drepturilor de autor.
Din gama bunurilor care pot fi finanțate prin leasing fac parte, printre altele :
fondul de comerț;
echipamentele industriale ;
locuințe;
tehnica de calcul;
utilaje pentru construcții;
mașini si utilaje agricole ;
bunuri de folosința indelungata pentru populație.
In ultimul timp, leasingul a cuprins si sectorul imobiliar, având ca obiect inchirierea de clădiri cu destinație industriala sau comerciala, clădiri administrative.
Derularea operațiunilor de leasing parcurge mai multe etape:
precontractarea;
contractarea;
cumpărarea;
inchirierea;
lichidarea tranzacției.
Etapa precontractuala este inițiala, de regula, de către beneficiar (utilizator). Aceasta va prospecta piața bunului, va solicita oferte de la producători si va selecta cea mai avantajoasa oferta din punct de vedere al raportului performanta – preț de livrare. Pentru a dispune de la inceput de informație completa, beneficiarul va solicita cereri de oferta complete (scrisori de intenție), solicitând astfel toate informațiile necesare adoptării deciziei de selectare a celei mai bune oferte (condiții de livrare, instalare, garanție si service post-garantie).
Următorul „pas" efectuat de beneficiar este acela al abordării societarii de leasing in vederea cunoașterii condițiilor de finanțare oferite si, evident, al alegerii societății cu condițiile cele mai avantajoase. In acest sens, va emite cereri de închiriere către anumite societăți de leasing, in care va specifica intenția de a intra in posesia bunului dorit, destinația bunului, caracteristicile, date despre furnizor, prețul de livrare,data estimata a livrării.
Cererea va fi insotita de un dosar cu informații relative la activitatea firmei beneficiarului si un plan de afaceri.
Dosarul de finanțare al achiziției unui bun in system leasing trbuie sa includă, in principal, următoarele documente:
scurta prezentare a evoluției firmei si a experienței echipei manageriale;
copii după actele legale de constituire a firmei;
bilanțul contabil vizat de Ministerul Finanțelor (cu anexele si raportul de gestiune pe ultimii 2-3 ani);
balanța de verificare a ultimei luni calendaristice;
situația patrimoniului;
studiu de fezabilitate sau planul de afaceri aferent proiectului de finanțare;
situația creditelor si a angajamentelor de plata;
fluxul de numerar previzional pe durata locației (daca nu este explicitat in planul de afaceri).
Societatea de leasing va analiza, pe baza acestor documente, bonitatea
firmei (solvabilitatea, lichiditatea) si legalitatea proiectului de finanțare. După analizarea si evaluarea tuturor riscurilor care pot sa apară in cazul acceptării tranzacției si a posibilităților de diminuare a efectelor lor, societatea de leasing va trimite beneficiarului acceptul de principiu sau refuzul.
După acceptul de principiu a cererii de închidere, societatea de leasing (finanțatorul) pregătește contractarea bunului si inchirierea acestuia. In acest sens, remite beneficiarului un proiect de contract (nu cel definitiv) care va cuprinde promisiunea unilaterala de vânzare a bunului la sfârșitul perioadei de locație, daca acesta isi va manifesta intenția in acest sens. Societatea de leasing va mandata beneficiarul sa negocieze cu furnizorul clauzele contractului de vanzare-cumparare a bunului referitoare la caracteristicile, livrarea, instalarea, garantarea si intretinerea acestuia daca apar diferente fata de clauzele din oferta proforma.
In urma negocierilor dintre beneficiar si furnizor, acesta din urma emite oferta ferma; societatea de leasing va lansa către furnizor o comanda ferma care va fi suportul contractului dintre cele doua părți. Furnizorul confirma primirea comenzii si solicita un eventual acont.
Daca exista societăți de leasing specializate pe un anumit produs, beneficiarul se adresează direct acestora, urmând ca pe baza unui contract de mandat dintre beneficiar si finanțator sa fie contactat furnizorul de către primul si sa negocieze condițiile de livrare si specificațiile produsului.
După aceasta se trece la elaborarea contractului de vanzare-cumparare si a contractului de leasing. Furnizorul va emite factura, garanția si contractul de servicii către finanțator, care va efectua plata in conformitate cu clauzele din contract. La livrarea bunului se va efectua recepția de către beneficiar, eventual si finanțator, care va confirma in procesul-verbal respectarea condițiilor de calitate ale bunului, precum si cele de livrare prevăzute in contract.
In paralel se incheie contractul de leasing intre societatea de leasing si beneficiar, iar acesta din urma efectuează prima plata. Pentru a preveni pierderile cauzate de degradarea, distrugerea sau furtul bunului, precum si cele datorate incapacității de plata a beneficiarului, se face o asigurare generala a tranzacțiilor, printr-un contract cu o societate specializata (sau doar o asigurare a bunului).
Pe perioada inchirierii beneficiarul efectuează plata ratelor de leasing către societatea de leasing, iar la finalul tranzacției plata prețului rezidual, in cazul in care optează pentru cumpărarea bunului, devenind astfel proprietarul juridic al acestuia.
Daca insa nu si-a exercitat opțiunea de cumpărare a bunului, are următoarele posibilități:
sa renunțe la contract si sa livreze bunul către societatea de leasing;
sa reinnoiasca contractul, negociind o noua redeventa ( rata leasing ).
Intrucât sunt preponderente operațiunile de leasing financiar, in cele ce urmează vor fi prezentate etapele derulării unor astfel de operațiuni.
ETAPELE DERULĂRII OPERAȚIUNII DE LEASING FINANCIAR
Studierea pieței interne si externe in vederea identificării produselor care vor fi promovate prin leasing si studierea fezabilității tranzacțiilor.
Negocierea condițiilor de inchiriere .
închirierea bunului. Finanțatorul incheie un precontract de inchiriere prin care isi exprima opțiunea de a inchiria bunul beneficiarului.
închirierea contractului de leasing (la terminarea negocierilor).
Livrarea bunurilor pe baza unui process-verbal de recepție semnat
de embele părți contractante. Acest process-verbal va menționa
buna funcționare a bunului după instalare si efectuarea probelor
funcționale.
Opțiunea beneficiarului. Conform contractului de leasing,
beneficiarul trebuie sa-si exprime opțiunea privind cumpărarea sau
nu a bunului la finele perioadei de locație la un preț residual, sa
restituie bunul sau sa prelungească perioada de locație.
3.4. Avantaje, dezavantaje și riscuri ale operațiunii de leasing
Operațiunea de finanțare prin leasing are anumite avantaje, cât și dezavantaje, limitări, atât pentru beneficiarul leasing-ului, cât și pentru furnizorul său. Intensitatea fiecărui avantaj diferă de la țară la țară, în funcție de condițiile concrete economico-financiare.
Cele mai frecvente avantaje sunt:
dă posibilitatea beneficiarului să tină pasul revoluției tehnicoștiintifice, prin bînzestrarea de la început cu utilaje moderne, cu performanțe ridicate;
dă posibilitatea statului să favorizeze dezvoltarea unor ramuri, prin stimularea împrumutării unor astfel de bunuri;
deschide beneficiarilor posibilitatea de acces la anumite utilaje sau echipamente care fie că nu le sunt necesare decât sporadic, fie sunt supuse restricțiilor de licență;
înlătură diversele dificultăți din domeniul finanțării investiției (lipsa de
suplețe în finanțarea comerțului, complicațiile în obținerea creditelor, piața restrânsă de capitaluri pe termen mediu);
beneficiarul poate obține mijloacele necesare (utilaje, mașini) sau servicii fără investirii imediate, valoarea chiriei incluzând-o în cheltuielile de producție, ceea ce nu-i reduce capacitatea de plată în sectorul investițiilor;
înlătură dificultățile severe care există în unele țări, în domeniul amortismentelor;
dă posibilitatea reducerii cheltuielilor de producție, deoarece în cheltuieli se include numai chiria aferentă timpului de închiriere a utilajelor respective și nu valoarea amortismentului tuturor utilajelor, ca în cazul utilajelor proprii;
Permit producătorului să sporească cererea potențială, să intre pe noi piețe, să facă față concurenței, să obțină câștiguri suplimentare peste prețul de export;
Societățile specializate de leasing obțin avantaje din închirierea de mijloace, cu risc limitat în relațiile cu chiriașul, deoarece bunul închiriat rămâne proprietatea societației respective;
Nu necesită din partea societății specializate de leasing un personal numeros;
Asigură o desfacere pe o durată asigurată;
Asigură formarea unei clientele stabile si permanente, fiind, de regulă, caracterizat prin relațiile de lungă durată;
Este foarte avantajos când se dorește utilizarea unui activ pe termen scurt, uneori chiar cu caracter de unicat;
Alternativa cumpărării implică prospectarea pieței, negocierea cumpărării, asigurarea, precum și operațiuni corespunzătoare, la închierea utilizării(revânzarea, anularea asigurării etc.);
Permite plata unor impozite mai mici; proprietatea unui activ fix implică calculul unei amortizări care se deduce din venitul impozabil; proprietarul activului, sub un contract de leasing, deduce amortizarea din profitul impozabil;
Beneficiul astfel obținut poate fi trecut locatarului sub forma unei chirii mai scăzute;
Înlătură unele proceduri birocratice; în mule țări, procurarea de echipamente în regim de leasig necesită un număr redus de abordări, comparativ cu achiziționarea prin cumpărare; societățile foarte mari, precum și organizațiile guvernamentale impun o serie de formalități, uneori extrem de laborioase pentru procurarea unor active.
Avantajele folosirii leasing-ului în comerțul exterior
În cazul importului, operațiunea de leasing are următoarele efecte:
Pemite aducerea unui volum sporit de utilaje printr-un efort valutar anual mai mic și eșalonarea acestuia pe o perioadă mai îndelungată;
Dă posibilitatea plății utilajelor din exportul produselor executate de acestea;
În cooperarea internațională, achizitionarea utilajelor prin leasing dă posibilitatea creșterii dimensiunilor acțunii, fără creșterea corespunzătoare a efortului financiar.
În cazul exportului, operațiunea de leasing are următoarele efecte:
Promovarea exportului nostru de mașini și utilaje și lărgire ariei de promovare pe piețele externe;
Exportul utilajului petrolier, platit cu țiței extras cu ajutorul acestuia conferă avantaj ambelor părți contractuale; extinderea sisitemului și în domeniul altor surse de materii prime;
Privita ca formă de credit si comparativ cu acesta, leasing-ul ofera garanții în plus, prin aceea că față de vânzarea obișnuită pe credit, dreptul de proprietate rămâne firmei exportatoare;
Extinderea operațiunilor de leasing conduce la organizarea unor compartimente specializate în acest gen de operații;
Deschid calea a numeroase acțiuni de cooperare;
În cazul unor parteneri cu greutăți financiare, formula clasică de vânzare-cumpărare poate fi înlocuită,cu efecte favorabile, prin acțiuni de leasing;
Determina diversificarea exportului de mașini și utilaje și sporește eficiența comerțului nostru exterior.
Ca urmare a numeroase asemănări, în unele țări, leasing-ul este considerat ca fiind o formă de vânzare în rate:
Atât în cazul leasing-ului, cât și în cazul vânzării în rate,se presupune plata unui avans;
În ambele situații,sunt înlăturate diversele dificultăți din domeniul finantării investiției, cum ar fi complicațiile în obținerea întregii sume necesare;
Apel6nd la aceste modalităti, beneficiarul poate dispune în continuare de fondurile proprii, utilizându-le fie în activitatea de exploatare, fie investindule în activități profitabile.
Există și unele deosebiri, care constituie avantaje ale folosirii leasing-ului,față de vânzarea în rate:
Durata de finanțare prin leasing se stabilește în funcție de durata de utilizare a obiectului de leasing, în cazul vânzării în rate, odată cu terminarea plății ratelor, utilizarea obiectului va continua;
Apelând la finanțarea prin leasing, utilizatorul beneficiază de prestații suplimentare;
În cadrul operațiunilor de leasing se poate observa tripla acțiune a beneficiarului: de a continua contractul de închiriere, de a-l rezilia, de a cumpăra bunurile la valoarea reziduală.
Printre dezavantajele acestei modalități de finanțare, se pot menționa:
Sistemul este valabil numai în care se poate exploata obiectul contractului de leasing pe toată perioada de închiriere;
Înaintea închirierii contractului de leasing este necesară examinarea posibilității de a obține un credit, în vederea plății cash, ce ar putea conduce la rezultate mai avantajoase față de operațiunea de leasing;
Unele operațiuni sunt posibile numai prin societăți specializate în leasing financiar; în acest caz, contractele de leasing sunt relativ costisitoare, iar opțiunea pentru o astfel de operațiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte activități rentabile;
Neplata impozitului este valabilă numai pentru contractele de leasing de scurtă durată;
Pentru importator, leasing-ul este o formă destul de costisitoare, rata de leasing fiind mult mai ridicată decât amortizarea;
Pentru societatea de leasing, această opțiune comportă, pe de o parte, riscul ce decurge din utilizarea necorespunzătoare a mașinilor de către beneficiari, iar pe de altă parte, este posibil ca dupăprima închiriere, utilajul să nu-și mai găsească utilizatori.
Lesing-ul este o operație diferită și de alte tehnici, cum ar fi închirierea tradițională. Prima diferență este faptul că o închiriere tradiționalăse referă la bunuri care își păstreazăintegral caracteristicile initiale, iar în calculul chiriei nu intră fenomenul de uzură, pe când leasing-ul are ca obiect bunuri care prezintă o uzură morală pronunțată, odată cu aceasta, scăzând și valoarea lor.
În al doilea rând, plata unei închirieri tradiționale reprezintă contravaloarea dreptului de folosință, iar chiria unei operațiuni de leasing reprezintă cote-părți din însăși valoarea echipamentului utilizat, reflectând procesul de descreștere al utilității lui.
În al treilea rand, utilizatorul echipamentelor luate în sistem de leasing, după o anumită perioadă de timp ( de obicei la închirierea perioadei de închiriere) poate deveni proprietarul bunului închiriat, fără a i se cere să plăteascăvaloarea inițială a bunului, el plătind doar valoarea reziduală a acestuia. Acest caz nu este valabil în cazul unei închirieri tradiționale.
În comparație cu finanțarea prin credite a unui obiectiv de investiții, operațiunea de leasing prezintă anumite avantaje, cum ar fi: înlăturarea complicațiilor în obținerea de credite (piața restrânsă de capital pe termen mediu), prin plata primei chirii, în cazul leasing-ului nu mai este nevoie ca pentru obținerea creditului, beneficiarul să mai participe cu fonduri proprii, ceea ce ar duce la diminuarea creditului necesar, asigură finanțarea integrală, comparativ cu creditul care, în cele mai multe cazuri, asigură o finanțare parțială, dă posibilitatea beneficiarului de a dispune în continuare de fondurile proprii si de a le utiliza în moduri profitabile, oferă utilizatorului prestații de service,montare, administrare a utilajului, în cazul creditului, acesta nu dispune de prestații suplimentare orientate pe obiect.
Decizia asupra folosirii leasing-ului este deci rezultanta optimizării a numeroși factori, dintre care unii au o acțiune contradictorie. În ansamblu, însă, leasing-ulse dovedește o formă modernă de finanțare, și circulația mărfurilor cu perspective însemnate de extindere în afacerile economice interne și internaționale.
Avantajele utilizării operațiunilor de leasing, în funcție de formele specifice de organizare, comercializare, finanțare și particularitățile tehnice de realizare, de includere a clauzelor corespunzătoare în contractele de leasing și de respectarea parcurgerii etapelor necesare derulării acestor operațiuni sunt incontestabile, mai ales pentru o economie aflată în plin proces de restructurare, modernizare și orientare, ca atare, spre odiversitate de forme comerciale axate pe eficiență.
CAPITOLUL 4
4.1. Prezentarea generală a contractului de leasing
Contractul de leasing este un contract de finanțare și închiriere, pe baza unei înțelegeri scrise între două părți prin care una, denumită furnizor, închiriază celeilalte, denumită utilizator, mijloace de producție sau alte bunuri spre folosință, contra unui preț, cu dreptul acesteia din urmă de a cumpăra bunul închiriat la expirarea termenului contractual.
In practică, de multe ori , într-un contract de leasing apar trei părți contractante: un furnizor-proprietar, un furnizor-creditor și un utilizator. Creditorul cumpără bunul de la furnizorul-proprietar și-l închiriază utilizatorului, care se angajează să exercite pe cheltuieala sa toate acțiunile pe care creditorul le poate avea împotriva furnizorului-propietar, cu privire la comportarea bunului închiriat. În timpul utilizării, creditorul va efectua controlul ce se impune cu privire la acest comportament, precum și modul de utilizare al bunului de închiriat, urmănd ca, la data expirării termenului de închiriere, să se încheie un proces verbal de constatare a stării tehnice.
Pe scurt, contractul de leasing poate fi definit ca fiind o înțelegere prin care locatorul (finanțatorul) transferă locatarului (utilizatorului\beneficiarului), în schimbul unei redevențe (rata de leasing) dreptul de a utiliza un activ pentru o perioadă de timp co0nvenită.
Contractul de leasing comportă anumite particularități care sunt evidențiate de operațiunile care intervin în cadrul leasing-ului, și anume: operațiunea de vânzare-cumpărare, operațiunea de mandat, locația închirierea și, ceea ce se numește promisiunea unilaterală de vânzare.
Operațiunea de vânzare-cumpărare din cadrul leasing-ului se deosebește de una obișnuită prin faptul că, cel care cumpără bunul nu este utilizatorul, ci finanțatorul, iar închirierea contractului de vânzare-cumpărare este posibilă numai în cazul în care bunul poate fi închiriat.
Cea de-a doua operațiune care intervine în cadrul leasing-ului este operațiunea de mandat, care se relizarea aici între finanțator (mandat) și utilizator
(mandatar) cu scopul de a încheia contractul de vânzare-cumpărare a bunului, convenindu-se asupra caracteristicilor acestuia șiincheindu-se un contract de mandat.
Locația bunului se face pe baza unui contract între aceleași părți, respective finanțatorul (locator) și utilizatorul (locatar) deosebindu-se de operațiunea de încheiere obișnuită prin faptul că predarea bunului închiriat revine vânzătorului, iar intreținerea și repararea bunului revine locatorului.
În ceea ce privește permisiunea unilaterală de vânzare, acesta poate apărea sub forma unui capitol în cadrul contractului de leasing sau sub forma unui contract separat, atașat contractului de leasing.
Aceste operațiuni reprezintă principalele faze ale constituirii contractului de leasing.
Contractul de leasing este deci un document juridic care trebuie să defineascăraporturile dintre cei trei agenți care participă la operațiunea de leasing, și anume: furnizorul, finanțatorul și beneficiarul.
Rezultă că vom distinge în primul rând un contract de vânzare-cumpărare încheiat între finantator și furnizor, la care se anexează un contract de locațiune, încheiat între finanțator și beneficiar, contract de închiriere care va include elementele unui contract de mandat prin care finanțatorul obligaa utilizatorul să urmărească prețul și caracteristicile tehnice ale bunului la furnizor.
De asemenea, se poate include și promisiunea unilaterală a finantatorului dea vinde bunul – la finele perioadei de locație – beneficiarului.
Există două tipuri de contract de leasing definite de norma internațională și anume: contracte de leasing financiar și contracte de leasing de exploatare.
Contractul de leasing financiar este acel tip d econtract de leasing care transferă în cea mai mare parte riscurile și beneficiul implicate de proprietatea asupra unui activ. Titlul de proprietate poate fi sau nu transferat.
Contractul de leasing de exploatare este orice alt tip de leasing care nu este contract de leasingfinanciar.
În contractul de leasing se vor include următoarele elemente:
Părtile în contractul de leasing:
locatorul/finanțatorul
utilizatorul/locatarul
denumirea și descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing, cu precizarea gradului de uzură;
data și locul unde se face predarea bunului de către furnizor utilizatorului, precum si a instrumentelor de exploatare;
necesitateaîncheierii unui proces verbal, după punerea în funcțiune, spre a constata modul de funcționare;
prețul astimativ al bunului, iar în unele cazuri și prețul la care bunul respectiv ar putea fi cumparat după expirarea termenului de închiriere;
obligația utilizatorulide a fixa pe una din piesele (părțile) bunuluiînchiriat o placă din care să rezulte numele proprietarului (în scopuri publicitare);
perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului, determinată de durata de amortizare sau de necesarul utilizatorului;
valoarea ratelor de leasing pe care utilizatorul se angajează să le plătească proprietarului, cu precizarea monedei în care aceasta urmează să fie efectuată și modalitatea de plată (termenele de plată a ratelor);
obligația utilizatorului de a întraține bunul închiriat și de a-l repara, asumându-și răspunderea prejudiciilor cauzate;
clauza privind obligația asigurării bunului;
clauza privind dreptul de opțiune a utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului și la condițiile în care acesta poate fi exercitat;
Indiferent dacă opțiunea face parte din contractul de leasing sau reprezintă un contract distinct, ea trebuie să definească momentul opțiunii, înmânarea notificării de exercitare a opțiunii, prețul residual, data și modalitatea de plată.
În cazuri deosebite, prin contract se mai poate stipula dreptul utilizatorului de subînchiriere, cu acordul prealabil al proprietarul. De asemenea, se înserează obligațiile furnizorului de a răspunde de evicțiune și vicii ascunse, precum și pentruneconformitatea bunului închiriat cu clauzele contractului.
Ca și în cazul contractului de vânzare-cumpărare, se vor stipula penalizări pentru întârzierea la livrare, instalare și punerea în funcțiune, în măsura în care
furnizorul și-a asumat o asemenea obligație, precum și necesitatea judecării litigiilor la o instanță (internațională) de arbitraj, după încercarea soluționării lor pe cale amiabilă.
Furnizorul proprietar se poate angaja, o dată cu închirierea bunului, să acorde și asistența tehnică în procesul de utilizare, contractul în acest caz are un caracter mixt, de contract de închiriere și asistență tehnică.
În partea finală a contractului se vor preciza obligațiile utilizatorului de a restitui bunul în stare de funcționare. Părțile mai pot prevedea și posibilitatea reânchirierii sau revânzării bunului respectiv utilizatorului, la prețul consemnat în acest scop în contract. În sfârșit, se va face mențiunea ca neplată chiriei duce la rezilierea contractului pe contul și răspunderea utilizatorului. În cazul marilor contracte se prevede și suportarea de către utilizator de daune interese. Se vor nominaliza evenimentele fortuite și de o forță majoră care exonorează părțile de obligații.
Închirierea unui contract de leasing nu se poate face pe un termen mai mic de un an, durata locației începând la data livrării sau recepționării bunului.
Practica de demonstrat utilitatea notificării datei de începere a valabilitații contractului de către finanțator. Perioada de valabilitate a locației va putea fi prelungita cu cea aferentă întreruperilor în exploatarea echipamentului cauzată de forțe majore.
Contractul de leasing constituie titlu executoriu dacă utilizatorul nu preda bunul următoarelor situații:
la sfărșitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opțiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului;
în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului;
4.2. Drepturile și obligatiile părților
A)Drepturile și obligațiile utilizatorului (beneficiarului)
A.1). Drepturi :
In cadrul operațiunilor de leasing utilizatorul are dreptul de a-și alege, cu acordul societații de leasing, precum și societatea care va asigura bunul.
În temeiul contractului de leasing, utilizatorul are următoarele drepturi:
De acțiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea asistenței tehnice, service-ului necesar în perioada de garanție și postgaranție;
De a exercita acțiunile posesorii față de terți
Poate înlocui utilajele uzate moral sau avariate, cu condiția respectării instrucțiunilor de exploatare și sau a plății unei chirii majore;
Poate opta la sfârșitul locației asupra cumparării bunului, reinoirii locațieisau sau restituirii locației.
A.2) Obligații:
Utilizatorul se obligă:
să efectuieze recepția și să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;
să exploateze bunul conform instrucțiunilor elaborate de către furnizor și să asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze;
să greveze de sarcini bunul care face obiectul de leasing fără acordul finanțatorului;
să efectuieze plățile cu titlu de rată de leasing în cuantumul valoic stabilit si la termenele prevăzute în contractul de leasing;
să suporte cheltuielile de întreținere si alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;
să își asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulții contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului, direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite și continuarea plătilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing;
se permite finanțatorului verificarea periodică a stării și a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
să îl informeze pe finanțator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui terț;
să nu aducă modificări bunului fără acordul finanțatorului;
să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing;
să urmărească instruirea personalului care va exploata bunul închiriat.
În cazul în care utilizatorul, din vina societății de leasing sau a furnizorului, nu și-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut în contract, privind prelungirea termenului de leasing sau achiziția bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat să plătească taxele vamale, valoarea reziduală a bunului, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului.
În cazul achziționării bunului introdus în țară, utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare –cumpărare, care nu poate fi mai mică de 70% din valoarea de intrare a bunului.
B). Drepturile si obligațiile finanțatorului (locatorului)
B.1). Drepturi :
Să rezilieze contractul înainte de termen, dacă beneficiarul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale;
Sa inspecteze periodic starea bunului închiriat;
Drepturile reale ale finanțatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt opozabile judecătorului sindic, în situațiile în care utilizatorul se află în reorganizare juridică și/sau faliment, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 64/1995, republicată în Monitorul Oficial nr.608/1999;
Dacă utilizatorul se află în dizolvare și/sau în lichidare , dispozițiile precedente se aplică și lichidatoruluinumit potrivit Legii 31/1990, privind societățile comerciale ,republicată;
Din momentul închirierii contractului de leasing si până la expirarea acestuia și reintrarea în posesia bunului, finanțatorul este exonerat de orice răspundere față de terți pentru prejudiciile provocate prin folosirea bunului de către utilizator.
B.2). Obligațiile:
Finanțatorul se obligă :
Să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorului potrivit necesităților;
Să încheie un contract de vănzare-cumparare cu furnizorul desemnat de utilizator, în condițiile expres formulate de către acesta;
Să încheie un contract de leasing cu utilizatorul și să transmită acestuia , în temeiul contractuluide leasing, toate drepturile derivând din contractulde vânzare-cumpărare, cu exceptia dreptului de dispoziție;
Să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului, care consta în posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau pentru achiziționarea ori restituirea bunului;
Să îi garanteze utilizatorului folosirea liniștită a bunului, în condițiile în care acesta a reaspectat toate clauzele contractuale;
Să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite de leasing;
Să livreze echipamentul în stare bună de funcționare;
Să instruiască personalul care va exploata bunul.
Dacă în timpul derulării contractului de leasing finanțatorul vinde bunul care face obiectul contractului unui alt finanțator, noul finanțator este legat de aceleași obligatii
contractuale ca și vânzătorul, care rămâne garant al îndeplinirii obligațiilor fațăde utilizator.
4.3. Riscul de pierdere și renunțare. Neîndeplinirea obligatiilor contractuale
In cazul în care bunul care face obiectul contractului de leasing se degradează, este furat sau se pierde, indiferent de cauză, beneficiarul trebuie să anunțe proprietarul, într-un termen stipulat, asupra starii de fapt, urmând să plătească acestuia contravaloarea pierderii .
Dacă bunul este asigurat, drepturile vor fi încasate de finanțator.
În cazul în care beneficiarul nu respectă clauzele contractuale, este în culpă, iar finanțatorul poate acționa în judecată și/sau înceta contractul. De asemenea, va recupera valoarea chiriilor viitoare diminuate cu suma obținută prin închiriere,
precum și alte pagube datorate de beneficiar. Partea care nu și-a îndeplinit obligațiile
va primi un avertisment și operioadă de grație, după care se va putea trece la procedura de lichidare forțată a operațiunii de leasing. Reintrarea în posesia bunului în cazul respectării obligațiilor contractuale se face pe cheltuiala beneficiarului, în conformitate cu clauzele prevăzute în contract.
Dacă finanțatorul nu respectă dreptul de opțiune al utilizatorului, acesta datorează daune-interese în cuantum egal cu valoarea reziduala a bunului sau cu valoarea sa de circulație, calculația la data expirării contractului de leasing.
4.4 Rezilierea contractului și procedura de rezolvare a disputei
În cazul în care utilizatorul refuză să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing sau dacă se află în stare de reorganizare judiciară și/sau faliment, societatea de leasing are dreptul de a rezilia unilateral contractul de leasing cu daune-interese, finanțatorul neavând nici o responsabilitate dacă bunul care face obiectul contractul de leasing nu este livrat utilizatorului.
Atunci cănd utilizatorul nu există obligația de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul, să plătească ratele scadente, cu daune-interese, dacă în contract nu se prevede altfel.
În ceea ce privește procedura de rezolvare a disputei, în cazul unui contract internațional se va preciza posibilitatea acționării în conformitate cu regulile Camerei Internaționale de Comerț sau alte instituții.
În cazul nerespectării plății și a expirării perioadei de plată se renunță la arbitraj, intentându-se acțiune judecătorească.
CAPITOLUL 5
5.1 Considerații generale cu privire la contabilizarea operațiunilor de leasing
Leasing-ul este o operațiune prin care utilizatorul (beneficiarul) închiriază un bun in vederea exploatării si eventual a achiziționării lui ulterioare. Utilizatorul recurge la operațiunea de leasing atunci când ii lipsesc atunci când ii lipsesc fondurile pentru a-si achiziționa bunul respectiv.
O problema specifica a contabilității datoriilor pe termen lung este ceea a inscrierii sau nu in bilanț a bunurilor deținute de întreprindere cu titlu de împrumut. Este cazul contractului de locație (leasing). Rezolvarea ei se inscrie in raportul dintre economic si juridic. In măsura in care se accepta primatul economicului asupra juridicului, soluția este cea a contabilizării bunului ca activ si datorie la beneficiar si ca o creanța si diminuare de activ la proprietar. In situația in care se acorda prioritate juridicului in raport cu economicul, bunurile preluate de beneficiar (locatar), respectiv predate de proprietar (locator) nu figurează in bilanț, ele fiind evidențiate la conturile de ordine si evidenta (extra-patrimoniale).
O rezolvare nuanțata este instrumentala prin standardul internațional de contabilitate IASC 17. Acesta face distincție intre locația financiara (finance-lease) si locația operaționala sau de exploatare (operating-lease). Primul gen de contract tratează locația ca o cumpărare finanțata printr-un împrumut si locatarul se comporta ca si cum ar fi proprietarul bunului, iar la expirarea contractului adesea proprietatea este transferata.
In consecința, bunul este evidențiat in bilanțul beneficiarului (locatarului) in contrapartida cu o datorie pe o perioada mai mare de un an. In contabilitatea proprietarului (locatorului) bunul este evidențiat in bilanț ca o creanța imobilizata asupra locatarului.
Daca se apelează la locație operaționala sau de exploatare, bunul ce reprezintă obiectul tranzacției rămâne mai departe evidențiat in bilanțul proprietarului fără a fi inscris in bilanțul locatarului. In consecința, soluția adoptata va fi cea a conturilor de ordine si evidenta.
Desigur, prezenta celor doua tipuri de locație ridica problema criteriilor pentru delimitarea uneia de cealaltă. Recursul la standardul invocat vine sa sublinieze ca distincția intre o locatie-finantare si o locatie-operationala depinde mai mult de natura operației decât de forma contractului.
Următoarele situații concrete pot determina o locatie-finantare :
contractul prevede ca proprietatea bunului va fi transferata după plata ultimei rate sau la o anumita data;
contractul da beneficiarului opțiunea de a cumpăra bunul la un preț destul de inferior valorii sale pe piața;
contractul acoperă cea mai mare parte din durata de utilizare a bunului;
valoarea contabilizata a plaților la data intrării in vigoare a contractului este
egala sau superioara valorii de piața a bunului si alte situații.
Deoarece modelul contabil romanesc, care face parte din sistemul contabil continental înregistrează operațiile economice având ca primordial circuitul juridic si nu cel economic specific sistemului contabil anglo-saxon, utilizatorul nu poate înregistra in patrimonial societarii bunul intrat prin contractul de leasing.
Criteriul juridic, specific tarilor Europei continentale in care informația contabila este puternic influențată de aspectul juridic, arata ca bunul (activul) este gajul comun al creditorilor si, deci, el nu poate figura in activ deoarece societatea locatara (utilizatorul) nu este proprietatea bunului.
Cu alte cuvinte, un bun este înregistrat in patrimoniu ca aparținând acestuia in situația in care proprietarul are drept de proprietate si nu numai de folosința.
Acest lucru este stipulat si de Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1991. Astfel, la punctul 56 se menționează ca amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date in locație de gestiune se calculează si se înregistrează in contabilitate de către unitatea care le are in proprietate. Amortizarea investițiilor efectuate la mijloacele fixe închiriate este in sarcina celui care a efectuat investiția si se înregistrează in contabilitatea acestuia.
Calculul si contabilizarea amortizării bunului ce face obiectul unui contract de leasing se vor face, in cazul leasing-ului financiar, de către utilizator (locatar), iar in cazul leasing-ului operațional de către finanțator (proprietar).
5.1.1 Contabilizarea contractelor de locatie-finantare la locatar
La începutul contractului drepturile si obligațiile locatarului sunt contabilizate la cea mai mica valoare intre :
valoarea justa (fair value) a bunului închiriat, corectata cu eventualele
subvenții si avantaje fiscale de care trebuie sa beneficieze proprietarul;
Valoarea justa – prețul la care un bun ar putea fi schimbat, sau o datorie achitata, intre un cumpărător si un vânzător informați in mod corespunzător si care cad de acord in cadrul unei tranzacții echilibrate;
valoarea actualizata a plaților minimale ale contractului;
Valoarea actualizata a plaților minimale se calculează prin utilizarea ratei dobânzii, implicite, aferenta contractului sau, in lipsa acesteia a ratei marginale de indatorire a locatarului. Rata marginala este definita ca rata a dobânzii pe care locatarul ar plati-o pentru un contract similar sau, in caz de nedeterminare a acestei rate, rata pe care locatarul ar suporta-o cu ocazia intrării in vigoare a contractului, daca el ar imprumuta pentru aceeași durata si cu garanții echivalente, fondurile necesare achiziționării bunului.
Chiriile plătite de locatar reprezintă :
rambursare a fondurilor investite de proprietar , in vederea achiziționării
bunului inchiriat;
remunerare a acestor fonduri.
In timp ce primul element conduce la reducerea datoriei contabilizate la inceputul contractului, cel de-al doilea reprezintă o cheltuiala. Contabilizarea chiriilor solicita ca aceste doua elemente sa fie separate.
Bunul inchiriat este amortizat la fel ca si activele de aceeași natura ce aparțin întreprinderii beneficiare (locatarului). Daca ar fi practic sigur ca locatarul ar deveni proprietar la sfârșitul contractului, bunul s-ar amortiza pe durata sa de utilizare. In caz contrar, el se va amortiza pe durata contractului, daca aceasta este inferioara duratei de utilizare.
La inceputul contractului, valoarea bunului inchiriat si angajamentele locatarului sunt identice. Egalitatea este apoi infirmata, deoarece amortizarea bunului inchiriat este calculata independent de modalitățile de rambursare a datoriei.
Cum durata contractului este mai scurta, in general, decât durata de viata economica a bunului inchiriat, cu scopul de a face opțiunea de cumpărare mai avantajoasa, datoria se amortizează mai rapid decât bunul inchiriat.
5.1.2 Contabilizarea contractelor de locatie-finantare la locator
Proprietarul nu beneficiază de aceleași avantaje privind bunul dat cu chirie. Dar el nici nu isi asuma riscurile legate de deținerea bunului. Acestea nu figurează in bilanțul sau, chiar daca este proprietar.
Sub aspect economic, proprietarul trebuie sa fie considerat un investitor care acorda, cu titlu de imprumut, o suma de bani remunerata si rambursata prin chiriile prevăzute in contract.
Plățile minimale ale contractului, la care se adaugă valoarea reziduala negarantata a bunului, constituie investiția bruta a proprietarului.
Totuși, atunci când este sigur ca opțiunea de cumpărare va fi exercitata, valoarea reziduala negarantata a bunului nu va fi luata in cont, deoarece proprietarul nu-si va mai exercita acest drept la sfârșitul contractului. In schimb, in părțile minimale este inclusa suma necesara pentru ridicarea (exercitarea) opțiunii.
Investiția neta se obține prin actualizarea acestei sume cu rata dobânzii implicita a contractului. Investiția neta corespunde, in mod normal, valorii juste a bunului inchiriat.
La semnarea contractului, proprietarul achiziționează bunul care va face obiectul locației. Investiția neta realizata, care corespunde, in general, valorii juste a bunului cumpărat, este contabilizata la creanțe si nu la imobilizări corporale.
Cheltuielile direct generale de încheierea contractului sunt:
fie contabilizate imediat la cheltuieli;
fie repartizate pe durata contractului in același ritm cu veniturile
contractului.
Ca si in cazul locatarului, chiriile trebuie sa fie descompuse in doua elemente :
remunerarea investiției nete, care reprezintă un venit financiar;
rambursarea unei părți din suma angajata, care este dedusa din investiția neta
inițiala.
Metoda aleasa trebuie sa conducă la o rata a dobânzii constanta, aplicata la investiția neta reziduala. Pentru aceasta, trebuie descompuse chiriile, prin utilizarea ratei de actualizare, care conduce la o valoare actualizata a plaților minimale egala cu investiția neta inițiala.
5.1.3 Contabilizarea contractelor de locatie-exploatare
Contabilizarea contractelor de locatie-exploatare nu ridica nici o problema speciala.
Locatarul (beneficiarul) inregistreaza chiriile la cheltuieli, pe o baza care corespunde eșalonării in timp a avantajelor procurate de bun.
Locatorul (proprietarul) contabilizează bunul inchiriat in activul bilanțului sau si procedează la amortizarea acestuia. Chiriile percepute sunt înregistrate la venituri, in mod systematic pe întreaga durata a contractului. Eventualele cheltuieli inițiale suportate de proprietar, la incheierea contractului, sunt:
fie inscrise imediat la cheltuieli;
fie repartizate pe durata contractului proporțional cu veniturile contabilizate.
5.2. Inregistrarea în contabilitate a operațiunilor de leasing
A) Contabilizarea contractelor de leasing financiar
Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing financiar trebuie prezentate în bilanțul contabil al utilizatorului, care trebuie sa conțină :
• în activ – valoarea contabila a bunului utilizat;
• în pasiv – valoarea actualizata a chiriilor viitoare (calculata în funcție de o rata a dobânzii).
Cheltuielile locatarului (utilizatorului) sunt reprezentate de redevente (rate de leasing) care se compun din:
• cheltuieli cu amortizarea;
• dobânda care remunerează capitalul imprumutat;
• profirul finanțatorului.
Finanțatorul prezintă în bilanțul sau contabil o creanța , egala cu investiția neta în aceasta operație, care corespunde în general cu valoarea actualizata a redeventelor viitoare.
Partea din redevente corespunzătoare dobânzilor trebuie reflectata ca un venit (financiar) al finanțatorului.
B) Contabilizarea contractelor de leasing operațional
Bunul care face obiectul contractului de leasing operațional este prezentat în bilanțul finanțatorului (proprietarului), iar chiria constituie cheltuielile de exploatare pentru utilizator și veniturile din exploatare pentru finanțator .
5.2.1. Înregistrarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind leasingul operațional
5.2.1.1. În contabilitatea societăților de leasing (locator)
a) Achiziționarea de imobilizări corporale ce urmează a fi predate în regim de leasing se înregistrează pe baza facturilor emise de furnizorii interni, prin articolul contabil:
% = 404 "Furnizori de imobilizări"
212 "Mijloace fixe"
4426 "T.V.A. deductibilă" *)
b) Achiziționarea de bunuri mobile de natura imobilizărilor corporale de la furnizori externi, ce urmează a fi predate în regim de leasing, se inregistreaza prin articolul contabil:
212 "Mijloace fixe" = 404 "Furnizori de imobilizări"
c) Amortizarea imobilizărilor corporale achiziționate și predate utilizatorilor conform contractelor de leasing potrivit duratelor normale de funcționare legale în vigoare:
681 "Cheltuieli de exploatare =281 "Amortizări privind
privind amortizarea imobilizările corporale”
imobilizărilor"
d) Inregistrarea facturii emise de locator reprezentând ratele de încasat:
411 "Clienți" = %
706 "Venituri din redevente, locații de gestiune și chirii"
4427 "T.V.A. colectată"
NOTA: Contul 706 poate fi dezvoltat în analitic astfel: – 706xx "Venituri din redevente reprezentând amortizarea" – 706xy "Venituri din redevențe reprezentând marja de profit"
e) Înregistrarea transferului dreptului de proprietate la valoarea reziduală stabilită între părți în cazul în care este prevăzuta în contract aceasta clauza, în baza contractului de vanzare-cumparare și a facturii:
461 “Debitori” = %
7721 "Venituri din cedarea activelor"
4427 "T.V.A. colectată"
f) Scoaterea din patrimoniu a bunurilor care au constituit obiectul contractului de leasing:
% = 212 „Mijloace fixe”
281 "Amortizări privind imobilizările"
6721 "Cheltuieli privind activele cedate"
5.2.1.2. În contabilitatea utilizatorului (locatar)
a) Imobilizările corporale primite în cazul tranzacțiilor de leasing conform prevederilor din contractele incheiate intre părți se inregistreaza în debitul contului de ordine și evidenta 8036 "Redevente, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate". Acest cont se creditează pe măsura plații ratelor de leasing potrivit contractului, astfel incat soldul debitor sa reflecte valoarea ratelor ramase de
rambursat. Valoarea inscrisa în debitul contului 8036 "Redevente, locatii de gestiune, chirii și alte datorii asimilate" se compune din: – valoarea inițiala a bunului, reprezentând costul de achiziție la societățile de leasing; – beneficiul, respectiv marja de profit stabilita intre părți.
b) Înregistrarea facturii emise de proprietarul bunurilor (persoana juridica romana), reprezentând ratele de achitat:
% =401"Furnizori"
612 "Cheltuieli cu redeventele, locațiile
de gestiune și chiriile"
4426 "T.V.A. deductibilă"*)
c) înregistrarea facturii emise de proprietarul bunurilor, (persoana juridica străina), reprezentând ratele de achitat:
și
4426 "T.V.A. dedctibilă"*) = 5121 "Conturi la banei în lei"
sau inregistrarea taxei pe valoarea adăugata datorate:
4428 "T.V.A. neexigibila" = 446 "Alte impozite, taxe și
varsaminte asimilate”
NOTA: Contul 612 poate fi dezvoltat în analitic astfel: – 612xx "Cheltuieli cu redeventele la nivelul amortizării" – 612xy "Cheltuieli cu redeventele reprezentând marja locatorului" În cazul societății de leasing (proprietarul bunurilor), persoana juridica străina cu sediul în străinătate, se va inregistra și impozitul pe redevente datorat de aceasta (conform prevederilor din convențiile pentru evitarea dublei impuneri, incheiate de România cu alte state), dar achitat de beneficiar la cursul de schimb în vigoare la data respectiva, efectuandu-se articolele contabile:
401 „Furnizori” = 446 "Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate"
și respectiv,
446 “Alte impozite, = 5121 “Conturi la bănci în
taxe și vărsăminte lei”
asimilate”
Impozitul pe redeventa se va calcula prin aplicarea cotei de impozit prevăzute în convențiile pentru evitarea dublei impuneri, incheiate de România cu alte state, sau potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente, asupra redeventei, astfel cum este ea definita la art. 24 D din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, aprobata și modificata prin Legea nr. 90/1998 și ulterior modificata prin Legea nr. 99/1999. În situația existentei unor diferente de curs valutar la data achitării redeventei, acestea se înregistrează la venituri sau la cheltuieli financiare, după caz.
d) 1. Înregistrarea transferului dreptului de proprietate pentru bunuri achiziționate din tara (atunci când exista opțiunea de cumpărare a bunurilor), la valoarea reziduala a bunului achiziționat de la o persoana juridica romana, pe baza contractului de vanzare-cumparare și a facturii:
% = 404 "Furnizori de imobilizări"
212 "Mijloace fixe"
4426 "T.V.A. deductibilă"*)
d) 2. Înregistrarea transferului dreptului de proprietate pentru bunuri achiziționate din străinătate (atunci când exista opțiunea de cumpărare a bunurilor), la valoarea reziduala a bunului achiziționat de la o persoana juridica romana, pe baza contractului de vanzare-cumparare și a facturii:
% = 404 "Furnizori de imobilizări"
212 "Mijloace fixe"
4426 "T.V.A. deductibilă"*)
și inregistrarea și achitarea taxei vamale de către utilizator conform prevederilor art. 25 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, aprobata și modificata prin Legea nr. 90/1998 și ulterior modificata prin Legea nr. 99/1999:
446 "Alte impozite, taxe și = 5121 "Conturi la banei în lei"
vărsăminte asimilate"
212 "Mijloace fixe" = 446 “Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”
e) Înregistrarea transferului dreptului de proprietate (atunci cand exista opțiunea de cumpărare a bunurilor) la valoarea reziduală a bunului achiziționat de la o persoană juridică străină, pe baza contractului de vânzare-cumpărare și a facturii:
212 “Mijloace fixe” = 404 “Furnizori de imobilizări”
4426 “T.V.A. deductibilă” *) = 5121 “Conturi în bănci în lei”
sau înregistrarea taxei pe valoarea adăugată datorate:
4428 “T.V.A. neexigibilă” = 446 “Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”
și în cazul taxelor vamale, al accizelor, după caz:
446 "Alte impozite, taxe și = 5121 "Conturi la banei în lei"
vărsăminte asimilate"
212 "Mijloace fixe" = 446 "Alte impozite, taxe
și vărsăminte asimilate"
f) Înregistrarea diferenței de amortizare pana la nivelul costului de achiziție inițial inregistrata la locator (din debit cont 8036 "Redevente, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate", mai puțin beneficiul convenit intre părți):
212 “Mijloace fixe” = 281 "Amortizări privind imobilizările
corporale"
5.2.2. Înregistrarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind leasingul financiar
5.2.2.1. În contabilitatea societăților de leasing (locator)
a) Achiziționarea de imobilizări corporale de la furnizori interni, care urmează a fi predate în regim de leasing:
% = 404 "Furnizori de imobilizări"
212"Mijloace fixe"
4426 "T.V.A. deductibilă"*)
b) Achiziționarea de bunuri mobile de natura imobilizărilor corporale de la furnizori externi, care urmează a fi predate în regim de leasing:
212 "Mijloace fixe" = 404 "Furnizori de imobilizări"
c) Predarea către beneficiar (utilizator) a bunurilor care fac obiectul contractului de leasing la valoarea inscrisa în contract, respectiv la costul de achiziție, și evidențierea creanței, inclusiv a dobânzii de încasat:
2672 "Împrumuturi acordate pe termen lung" = 212 “Mijloace fixe”
2678 "Dobânzi aferente = 472 „Venituri înregistrate
creanțelor imobilizate" în avans”
Imobilizările corporale predate în leasing financiar de către locator se reflecta în debitul contului în afara bilanțului 8038 "Alte valori în afara bilanțului" analitic "Bunuri predate în leasing financiar". Acest cont se creditează pe măsura facturării ratelor de leasing potrivit contractului, astfel incat soldul debitor sa reflecte valoarea ratelor ramase de încasat.
d) Emiterea facturilor reprezentând ratele de incasat potrivit contractului și înregistrarea acestora în contabilitate:
411 „Clienți” =212 „Mijloace fixe”
706 ”Venituri din
redevente, locații
de gestiune”
și
2678„Dobânzi aferente creanțelor imobilizate”
4427„T.V.A.colectată”
și, concomitent, următoarele operațiuni:
d) l. Înregistrarea la venituri a dobânzii facturate:
472 "Venituri înregistrate în = 706 "Venituri din redevente, locații de
avans” și chirii”
d) 2. Credit cont 8038 "Alte valori în afara bilanțului" analitic "Bunuri predate în leasing financiar"
d) 3. Înregistrarea diminuării creanței inregistrate la pct. 2.1 lit. c) în debitul contului 2672 "împrumuturi acordate pe termen lung", cu cota-parte din veniturile facturate și inregistrate în creditul contului 706 "Venituri din redevente, locații de gestiune și chirii":
658 "Alte cheltuieli de exploatare" = 2672 "Împrumuturi acordate pe termen lung"
e) La expirarea contractului de leasing, o data cu facturarea ultimei rate se consemnează și transferul dreptului de proprietate pe baza contractului de vanzare-cumparare.
5.2.2.2. În contabilitatea utilizatorului (locatar)
a) Înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale primite conform prevederilor din contractele incheiate intre parti și evidențierea datoriei, inclusiv a dobânzilor aferente:
212 "Mijloace fixe" = 167 “Alte împrumuturi și datorii asimilate”
471 "Cheltuieli = 1687 "Dobânzi aferente altor împrumuturi și în avans” datorii asimilate "
și – Debit cont 8036 “Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate” cu valoarea imobilizarilor corporale conform documentelor, inclusive dobânda.
b) Amortizarea imobilizărilor corporale achiziționate conform contractelor de leasing se face potrivit duratelor normale de funcționare legale în vigoare. Înregistrarea în contabiliatatea utilizatorilor a amortizării imobilizărilor corporale primate în cazul contractelor de leasing financiar:
681 “Cheltuieli de exploatare = 281 “Amortiz privind
amortizarea imobilizarilor” imobilizările corporale”
c) Înregistrarea obligației de plată a ratelor pe baza facturilor emise de proprietarul bunurilor:
% = 404 “Furnizori de imobilizări”
167 “Alte împrumuturi și datorii
asimilate”
1687 “Dobânzi aferente altor împrumuturi
și datorii asimilate”
4426 “T.V.A. deductibilă” *)
și concomitant,
666 “Cheltuieli privind dobânzile” = 471 “Cheltuieli înregistrate în avans”
și – Credit cont 8036 “Redevențe locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate”. În cazul în care societatea de leasing (proprietarul bunurilor) este persoana juridică straină cu sediul în străinătate, se va înregistra și impozitul pe dobânzi datorat de aceasta (conform prevederilor din convențiile de evitare a dublei impuneri, încheiate de România cu alte state, sau potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de personae fizice și juridice nerezidente), dar achitate de beneficiar la cursul de schimb în vigoare la data respectivă, precum și taxa pe valoare adăugată” efectuându-se articolele contabile:
404 “Furnizori de imobilizări” = 446 “Alte impozite, taxe și vărsaminte asimilate”
și, respective,
446 “Alte impozite, taxe și = 5121 “Conturi la bănci în lei”
vărsăminte asimilate”
iar pentru tax ape valoare adaugata *),
4426 “T.V.A. deductibilă” = 5121 “Conturi la bănci în lei”
sau inregistrarea taxei pe valoarea adaugata datorate:
4428 “T.V.A. neexigibila” = 446 “Alte impozite, taxe
și vărsăminte asimilate”
d) La expirarea contractului, o data cu achitarea ultimei rate se consemneaza și transferal dreptului de proprietate, dupa cum urmeaza:
d) 1. În cazul bunurilor produse în tara:
% = 404 “Furnizori de imobilizări”
167 “Alte imprumuturi și datorii asimilate”
4426 “T.V.A. deductibilă” *)
d) 2. În cazul bunurilor din import se vor inregistra și achita de catre utilizatori și taxa vamala, conform prevederilor art. 25 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997, aprobata și modificata prin Lege nr. 90/1998 și ulterior modificata prin Legea nr. 99/1999, precum și tax ape valoare adaugata, efectuandu-se articolele contabile:
% = 404 “Furnizori de imobilizări”
167 “Alte imprumuturi și datorii
asimilate”
4426 “T.V.A. deductibilă” *)
446 “Alte impozite, taxe și = 5121 “Conturi la bănci în lei”
vărsăminte asimilate”
respectiv
212 “Mijloace fixe” = 446 “Alte impozite, taxe și
vărsăminte asimilate”
d) 3. În cazul în care societatea de leasing (proprietarul bunurilor) este persoana juridica străina cu sediul în străinătate, se inregistreaza și taxa pe valoarea adăugata*) plătită sau de plătit (datorata):
4426"T.V.A.deductibilă" = 5121 "Conturi la banei în lei"
sau
4428 "T.V.A. neexigibila" = 446 "Alte impozite, taxe
și vărsăminte asimilate"
Credit cont 8036 "Redevente, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate" cu valoarea imobilizărilor corporale achiziționate și care au devenit proprietatea utilizatorului.
În aplicarea prevederilor art. 21 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, devenit art. 15 lit. b) prin Legea nr. 90/1998 și ulterior modificat prin Legea nr. 99/1999, părțile au obligația de a stabili prin contract atât valoarea ratelor inițiale, cat și criteriile de indexare a acestora, criterii care vor sta la baza calculării valorii ratelor de leasing indexate, înscrise în facturi, unde pe un rând distinct, intitulat "Diferente de preț", se va reflecta valoarea indexării. În contabilitatea locatorului "Diferentele de preț" inscrise distinct în factura se vor reflecta în creditul contului 758 "Alte venituri din exploatare" – analitic distinct, iar în contabilitatea utilizatorului, în debitul contului 658 "Alte cheltuieli de exploatare" -analitic distinct. În contabilitatea utilizatorului diferentele de preț aferente ratelor dintr-un an fiscal, conform contractului, înregistrate în debitul contului 658 "Alte
cheltuieli de exploatare", pot majora valoarea imobilizărilor corporale potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 22/1998 privind unele masuri pentru reflectarea în contabilitatea agenților economici a unor operațiuni economico-financiare (articol contabil 212 = 758).
În cazul leasingului operațional, în bilanțul contabil anual al utilizatorului valoarea ratelor ramase de rambursat (soldul debitor al contului 8036 "Redevente, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate") se va inscrie în formularul "Date informative" pe rând distinct.
În cazul leasingului financiar:
a) În bilanțul contabil al locatorului valoarea ratelor ramase de încasat se reflecta în soldul conturilor 2672 "împrumuturi acordate pe termen lung" și 2678 "Dobânzi aferente creanțelor imobilizate", care se vor inscrie în formularul cod 23 "Situația creanțelor și datoriilor", rândul 02 și, respectiv, 03.
b) În bilanțul contabil a) utilizatorului valoarea ratelor ramase de rambursat se reflecta în soldul conturilor 167 "Alte imprumuturi și datorii asimilate" și 1687 "Dobânzi aferente altor imprumuturi și datorii asimilate", care se vor înscrie în formularul cod 23 "Situația creanțelor și datoriilor", rândul 33 și, respectiv, 37.
*) inregistrarea taxei pe valoarea adăugata se face numai de către societățile comerciale luate în evidenta ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugata. În cazul societarilor comerciale neinregistrate ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugata, T.V.A. achitata sau datorata se va inregistra în costul de achiziție al bunurilor în conformitate cu prevederile pct. 19 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991.
CAPITOLUL 6
6.1 Finanțarea in comerțul internațional
Finanțarea reprezintă totalitatea instrumentelor, a mecanismelor și a tehnicilor prin care sunt procurate mijloacele bănești necesare pentru realizarea afacerilor. Când in acest proces este implicat un clement de extraneitate, vorbim de finanțare internațională.
Finanțarea tranzacțiilor internaționale cuprinde un ansamblu de modalități pentru asigurarea mijloacelor de plată necesare desfășurării operațiunilor comerciale (export, import, operațiuni combinate etc.), investițiilor internaționale și a acțiunilor de cooperare economică internațională. In general, finanțarea afacerilor se poate realiza in două mari categorii de surse: cele proprii, respectiv cele constituite sau rezultate chiar din activitatea economică respectivă și cele atrase, respectiv împrumuturile contractate pentru realizarea sau dezvoltarea afacerii; in acest ultim caz, finanțarea este întemeiată pe o relație de creditare
Finanțarea tranzacțiilor internaționale se poate realiza din surse interne (provenite din tara in cauză) sau din surse externe (provenite din străinătate, respectiv de pe piața financiar-bancară. internațională). Pe de altă parte, această activitate este structurată, de regulă, pe un raport de creditare in plan intern sau internațional, cu toate că finanțarea tranzacțiilor internaționale nu se poate reduce la simplul act al creditării ci presupune o sferă mai largă de activități.
Transformările economice și politice apărute in ultimele decenii au determinat creșterea precedent a rolului creditului internațional in desfășurarea schimburilor economice internaționale, precum și diversificarea permanentă a tehnicilor financiar-bancare destinate să asigure utilizarea cât mai suplă a creditului, corespunzător cerințelor participanților la aceste schimbări.
Treptat, termenul de creditare, utilizat in operațiunile de comerț exterior, este înlocuit cu noțiunea de finanțare, destinată să surprindă multiple activități adiacente creditării dar fără de care utilizarea ca suport al derulării schimburilor economice nu mai este posibilă.
Apar, între operațiunile financiare internaționale, operațiuni deosebite și anume
finanțări specifice tranzacțiilor comerciale. Aceste operațiuni provoacă mișcări de capital, fie in sensul de la instituțiile financiare internaționale către diverși beneficiari, fie invers, de la țările participante către instituțiile financiare internaționale. Finanțările specifice tranzacțiilor comerciale reprezintă disponibilizări de fonduri pentru susținerea unor forme de contracte survenite in anumite împrejurări.
Leasing-ul este un contract ce se utilizează in cazul in care cumpărătorul vrea să importe utilaje, mijloace de transport, bunuri de valoare ridicată și de folosință îndelungată, pentru care nu dispune imediat de sumele necesare, dar ar dori să le obțină cât mai urgent. Operațiunea se poate realiza prin intermediul unei societăți care plătește furnizorul la livrarea utilajelor către beneficiar, iar acesta le ia cu chirie pentru folosință pe durata contractului. Intermediarul calculează ratele anuale de chirie in așa fel incât să poată să-și acopere costul utilajului și să obțină, de asemenea, amortizarea utilajului, dobânda pentru capitalul investit, cheltuielile de administrare și un beneficiu.
Leasing-ul este o tehnică de finanțare, care a fost concepută pentru a dinamiza activitatea economică, la început în spațiul unui singur stat, ulterior, pe măsura dezvoltării sale, leasing-ul fiind practicat și la nivel internațional.
Apariția surselor alternative de finanțare, care, în general, urmează principiile de creditare, facilitează relațiile comerciale internaționale și oferă clienților numeroase căi rapide de negociere, precum și diverse soluții de evitare a riscului de variație a valutelor și a dobânzilor în timp.
6.1.1 Finanțări specifice tranzacțiilor comerciale
Ținând seama de evoluția rapidă a sistemului financiar, o importanță deosebită o au previziunile pe termen mediu și lung și implicațiile acestora, precum și adaptarea unor tehnici financiar-bancare specifice, destinate promovării schimburilor cu străinătatea.
Analiza surselor alternative de finanțare trebuie să ducă la identificarea altor disponibiliăți ce pot fi puse la dispoziția clientului, decât cele convenționale: împrumuturile bancare tradiționale sau descoperirile de cont, alte facilități, linii de creditare, și la evidențierea avantajelor și dezavantajelor pe care acestea le reprezintă.
In mod deosebit, firmele mai mici au dificultăți in procurarea fondurilor pentru perioade îndelungate, iar numărul persoanelor care doresc să finanțeze într-un astfel de orizont de timp, este limitat în perioadele de restrângere a creditelor bancare, acestea sunt situații în care unitățile bancare limitează asigurarea fondurilor necesare, altele decât cele pe termen scurt.
Insuficienta suplețe a procedeelor tradiționale de finanțare în comerțul internațional, condițiile complicate de acordare a creditelor, cat mai ales viteza schimbărilor tehnologice – au contribuit la găsirea unor noi metode și procedee de legături economice externe.
Dacă un produs oferit de bancă nu poate satisface în întregime necesitățile clientului, își fac apariția forme și instrumente complementare care pot asigura acestuia un nou serviciu, indreptându-1 spre alte metode de finanțare pe termen mediu și lung. Astfel, iau naștere surse alternative de finanțare care facilitează relațiile comerciale internaționale, în cadrul acestor surse alternative de finanțare, în fapt, modalități neconventionale de finanțare, precum factoring-ul, forfetarea, franchising-ul, achiziționarea pe bază de închiriere (hire-purchase), se înscrie și leasing-ul, care face obiectul prezentului proiect.
6.1.2 Definirea surselor de finanțare
6.1.2.1. Factoring
Operațiunea de factoring constă în transferul unor creanțe de la titular (vânzătorul – exportatorul), la o instituție specializată, denumită factor, cu obligația ca aceasta din urmă să garanteze, să finanțeze – recupereze creanțele de la importator – cumpărător.
Ca tehnică de finanțare, factoring-ul a luat amploare în ultimele decenii, devenind foarte activ ca sursă de finanțare agreată de exportatori.
Factoring-ul are funcții preponderent financiare, care constau în principal,
in:
preluarea de către instituția de factoring a riscurilor legate de incasarea factorilor de la client și finanțarea în avans a mărfurilor livrate de exportator;
garantarea încasării „pachetului de facturi" prin determinarea unui plafon de
credit pe fiecare client, după criteriul riscului maxim acceptat;
asigurarea împotriva riscului politic și a fluctuației ratei de schimb între valute;
plata către exportator a contravalorii facturilor acceptate spre încasare, factorul îndeplinind funcția de creditor-finanțator.
Sistemul de finanțare prin factoring se poate dovedi eficient, privit fiind ca sursă alternativă de finanțare.
In primul rând, costurile pentru exportator (dobânzi, comisioane, prime de asigurare) sunt reduse de obicei, comisionul de administare a creanțelor și portofoliul de clienți este cuprins între 0,5 – 2,5 % din valoarea globală a facturilor acceptate. Exportatorul plătește factorului, pentru finanțarea în avans a facturilor, o dobândă ce variază între 1% și 4% pe lună peste dobânda de baza a unei bănci comerciale.
In al doilea rând, sistemul de finanțare prin factoring poate deveni eficient prin perfecționarea raporturilor bancă-client.
Factorul poate oferi o facilitate alternativă cunoscută ca reducerea valorii facturii, care practic constă în achiziționarea fără recurs a debitelor înregistrate ale companiei din care se scade o taxă de factoring. Deci, compania primește o sumă netă de bani imediat, dar îndeplinește ea însăși sarcinile administrative uzuale ce țin de vânzare.
Există o altă opțiune valabilă, care obligă factorul să aibă grijă atât de administrare cât și de înregistrările contabile. In această situație factorul va determina volumul creditului pe care compania poate să-1 aloce fiecărui creditor. Se poate ca societatea de factoring să acționeze în această calitate pentru un număr de companii cu aceiași debitori, iar factorul ar dori să limiteze riscul de credit la care el poate fi expus. Desigur, din cauza cunoștințelor mai vaste, factorul este capabil să împrumute mai mult decât o bancă, în raport cu venitul anticipat.
De obicei, până la 80% din fonduri sunt înaintate companiei direct de către factor, în funcție de rambursările făcute de către debitor;partea rămasă de 20% este achitată odată ce a fost primită de către compania de factoring.
Serviciul de factoring complet asigură:
administrarea registrului vânzărilor companiei;
controlul creditului unui procentaj admis de către debitor;
deplină acoperire pentru companie împotriva debitelor neperformante (riscul
de insolvabilitate);
plata pentru compania client a debitelor colectate (recuperate).
Pentru plata cu anticipație a facturilor primite pentru fiecare tranzacție încheiată, clientul mai plătește o dobândă calculată „pro rata temporis", asupra fondurilor avansate.
6.1.2.2. Forfetarea
Această operațiune constă în cumpărarea titlurilor de credit (cambii, bilete la ordin) de la exportator, contra unei taxe (taxa de forfetare). Aceste operațiuni sunt făcute cel mai adesea de instituții de forfetare specializate dar și de anumite bănci. Particularitatea esențială a forfetarii constă în aceea că forfetându-se pachetul de titluri, instituția de forfetare preia asupra ei riscul de neplată al importatorului (debitorului). Caracteristicile acestui tip de finanțare este termenul care presupune efecte de comerț cu scadența peste l an.
Această operațiune se desfășoară după următoarele etape:
exportatorul (trăgătorul) expediază către importator marfa și documentele
însoțite de setul de cambii pe perioada creditării, în vederea acceptării și
valizării bancare a efectelor de comerț;
in următoarea etapă, cambiile sunt returnate exportatorului care, având
nevoie de bani, vinde aceste cambii unei societăți de forfetare și primește în
schimb valoarea nominală a titlului, din care se scade taxa de forfetare.
De fapt, forfetarea titlurilor constă în vânzarea lor de către instituții de forfetare, către bănci sau către alte instituții de forfetare, taxa de forfetare aplicându-se valorii nominale a titlurilor.
Operațiunea de forfetare trebuie să îndeplinească în mod necesar următoarele condiții:
tranzacția trebuie să fie exprimată într-o anumită valută;
scadențele efectelor se fixează, de regulă, la 6 luni și se ordonanțează în
semestrialități;
plata altor comisioane în afară de taxa de forfetare;
forfetarea are la bază creditul furnizor etc.
6.1.2.3. Leasing-ui
„Intr-o accepțiune largă, leasnig-ul reprezintă o operație de finanțare la termen, practicată de o societate financiară și are drept suport juridic un contract de închiriere de bunuri" – afirma Profesor dr. Toma Georgescu în cartea Tehnici de Comerț Exterior (voi. I).
Această tehnică originală de finanțare a apărut în practica economică mondială în urmă cu aproximativ patruzeci de ani, ca urmare a constatării din experiența unor întreprinderi, că împrumutarea de mijloace tehnologice deschide perspectiva lărgirii debușeului producției. O mare parte din instituțiile specializate în leasing reprezintă fie societăți care nu posedă un parc propriu de mijloace tehnologice, așa cum sunt instituțiile financiare și de credit (societățile bancare mari posedă propriile societăți de leasing) și cumpără mijloacele respective de la producători, iar apoi le închiriază contra unei sume dinainte calculate, fie întreprinderi producătoare de bunuri care doresc să-și sporească desfacerea propriilor produse folosind acest nou mod de finanțare.
Leasing-ul este un mijloc extrem de eficient de a aloca resurse financiare relativ modeste în investiții noi de capital, operațiune efectuată fie de societăți specializate de leasing, fie de unități independente ale unor bănci specializate. Preocupările pe plan internațional în dezvoltarea și promovarea unei astfel de surse de finanțare asimilată recent și de unitățile financiar-bancare din țara noastră și avantajele pe care le conferă această operațiune utilizatorilor reprezintă subiectul teniei de față.
6.1.2.4. Franchising
Este operațiunea prin care o persoană (franchisorul) acordă altei persoane (franchiser) concesiunea unei mărci, precum și mijloacele de comercializare a mărfii sau serviciului. Franchising-ul se realizează printr-o relație contractuală ce are ca obiect acordarea unei concesiuni prin care franchiserul primește de la franchisor dreptul de a se angaja în producerea, vânzarea sau distribuirea unor produse sau servicii, conform unui anumit plan general de marketing elaborat de franchisor.
Franchising-ul este una dintre cele mai moderne metode de finanțare, care se realizează pe baza colaborării permanente între deținătorul de licență sau
posesorul unei experiențe într-un domeniu dat și cel ce primește dreptul de concesiune, asumându-și obligațiile legate de promovarea acestora.
Practic, franchisorul transferă experiența sa franchiserului, îl instruiește, îi pune la dispoziție sistemul de know—how, inclusiv metodele secrete comerciale și copy-right-ul, îi asigură accesul la sistemele de publicitate și reclamă, la rețelele de aprovizionare și desfacere, îl asistă oriunde este necesar pentru asigurarea succesului.
Franchising-ul converge cu tendința actuală a fiecărui individ de a lucra pentru sine însuși, devenind propriul său stăpân.
6.2 Apariția leasing-ului în relațiile comerciale internaționale
Tehnică originală de finanțare, leasing-ul reprezintă, într-o accepțiune largă, o operațiune de finanțare cu termen practicată de o societate financiară și ea are ca suport juridic un contract de închiriere de bunuri.
Originile leasing-ului (modern) se regăsesc la mijlocul secolului nostru, când s-a realizat prima operațiune de acest fel din lume, dar forme apropiate operațiunilor de leasing sunt semnalate încă din antichitate. Astfel, prin anii 210 î.Ch., în orașul samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, consemnând aceste operațiuni pe plăci de argilă.
Reglementări referitoare la proprietatea personală arendată apar evidențiate în codul de legii al regelui babilonian Hammurabi, în anul 1750 î.Ch., iar operațiunea de arendă a bunurilor aflate în proprietate personală a cunoscut o largă răspândire la greci și la romani. Leasing-ul, ca tehnică de afaceri economice, a apărut dintr-o nevoie stringentă de a soluționa problema finanțării, a producției și a consumului.
Astfel, în anul 1950, americanul D.P. Bootle, care era managerul unei fabrici de produse alimentare, s-a confruntat cu o problemă neîntâlnită de el până atunci: a primit o comandă foarte profitabilă de produse alimentare pentru care nu dispunea de utilajele necesare și nici de banii necesari pentru a le achiziționa. Dorind să nu piardă comanda, s-a decis să împrumute utilajele necesare. Această soluție, de o simplitate dezarmantă a fost „scânteia" care a declanșat o întreagă industrie în lume: industria operațiunilor de leasing. Ideea aceasta, experimentată pe firma lui, 1-a determinat pe Bootle să-și înființeze în anul 1952 o firmă
specializată de închirieri, numită United States Leasing Corporation, reușind ca, în doar doi ani de la înființare, cu un capital social de numai 20.000 de dolari americani, să finanțeze diferite echipamente în valoare de 3.000.000 de dolari.
In același timp, apar tot mai multe societăți de leasing, iar guvernul SUA le sprijină, în vederea exportului de produse americane.
In Europa, leasing-ul a pătruns mai târziu, prin Anglia, răspândindu-se cu deosebire în țările occidentale (Germania, Franța, Olanda, Belgia etc.). Aici apar reglementări juridice specifice fiecărei țări, iar terminologia cunoaște anumite nuanțări (spre exemplu, în Franța apare denumirea de credit – băii). In urmă cu 25 de ani a fost înființată o colaborare în domeniul operațiunilor de leasing între Anglia și unele țări cu economie planificată, prin participarea firmei engleze de leasing Morgan Grenfell și băncile Bank of Scotland și Moscow Narodny Bank. Obiectivele finanțării au avut în vedere finanțarea exportului din Anglia în țările socialiste, oferirea de credite pentru export de către Departamentul pentru garantarea creditelor de export din Anglia, acordarea de asistență exportatorilor din țările socialiste. In acest scop, au fost derulate operațiuni între Anglia și U.R.S.S., Ungaria și R.D.G.
Finanțatorul leasing-ului (firma de leasing) asigură plasarea capitalului în condiții optime de rentabilitate, luând măsuri de precauție, mai cu seamă în ceea ce privește capacitățile tehnice și bonitatea locatorului, urmând ca investiția să fie rentabilă și sigură. In Statele Unite ale Americii, asemenea investiții financiare se prezintă sub forma unor bănci specializate – – Bankers Lessorts – – cu cifre de peste 7 miliarde de dolari anual. De asemenea, în Franța, activitățile de leasing sunt asimilate activităților bancare, fiind desfășurate numai de către instituții autorizate în acest scop de către Uniunea Băncilor, pe baza anumitor criterii privind dimensiunea capitalului și competența conducerii acestui gen de activitate.
Marile bănci franceze au înființat filiale specializate în montajul operațiunilor de leasing la export, în scopul asigurării finanțării exportului de mașini, utilaje, echipamente industriale. Serviciile de credit-bail sunt oferite importatorilor de bunuri de echipament fabricate în Franța. Din acest motiv leasing-ul se constituie, în același timp, într-o modalitate de stimulare a exporturilor complexe: avioane, nave, ordinatoare, sateliți, utilaj petrolier sau material pentru lucrări public. Montajul operațiunilor financiare complexe se realizează fie în baza filialelor localizate, din
rațiuni fiscale, în zone off-share (de exemplu, Societe Generale a înființat o societate de leasing cu filiale în mai multe țări, printre care Mexic, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Coasta de Fildeș etc. iar Credit Lyonnais deține o rețea internațională amplasată în tarile centre financiare – – New York, Londra, Milano, Sao Paolo, Geneva, Bruxelles, Madrid, Lisabona), fie prin înființarea unor societăți ad-hoc pentru fiecare operațiune. Durata operațiunilor de acest gen este, adesea, foarte lungă: 15-20 de ani. Finanțările sunt, de regulă, în sistem multi-curencies, fiind create, în același timp, posibilități de swap.
Spre deosebire de leasing-ul intern, în practicarea leasing-ului internațional se constată o diversitate de rezolvări juridice. O armonizare a acestora s-a efectuat în anul 1988, prin adoptarea Convenției UNIDROIT de la Otawa, la care au aderat 59 de țări participante și semnatare. Prin această convenție, s-a urmărit și s-a reușit, în bună măsură, eliminarea unor impedimente legate de leasing-ul financiar internațional și, în același timp, de echilibrul între interesele diferitelor părți ale tranzacției, asigurând premisele pentru a face mai profitabil acest gen de operațiuni. De asemenea, Convenția cuprinde norme uniforme de drept comercial și civil al aspectelor de leasing financiar internațional, ce trebuie să guverneze contractul condițional, adaptat relațiilor deosebite, triunghiulare, ale tranzacțiilor de leasing financiar.
Deși în unele țări europene există prevederi legale separate pentru operațiunile de leasing, se recunoaște pe plan internațional că instrumentul de finanțare prin leasing, ca regulă generală, se poate realiza fără probleme în cadrul normelor de drept existente, iar constituirea unui cadru legal special pentru leasing nu apare ca fiind absolut necesară. Reglementări speciale se întâlnesc mai ales în regimul de vamă și de impozitare.
Societățile de leasing sunt în același timp și firme prestatoare de servicii. Astfel, ele cumpără produse de la un furnizor pentru a le livra, prin închiriere, unui terț beneficiar, tot din străinătate, în ultimul timp, asistăm la o expansiune a operațiunilor de leasing. Astfel, se constată tot mai mult apartenența societăților specializate la un grup financiar multinațional sau tendința de coordonare, dacă avem în vedere exemplul organizației MULTILEASE. Aceasta dispune de un secretariat permanent la Londra care coordonează activitățile societăților de leasing mai importante pe plan mondial. Aceste societăți dețin peste 1.000 de filiale, răspândite în principalele țări
exportatoare. Cifra de afaceri globală reprezintă aproximativ 1,5 miliarde de franci elvețieni, constând în cumpărări de bunuri de echipament. Grupul MULTILEASE cuprinde societăți de leasing de primă importanță, cum sunt: Deutsche Leasing AG, US Leasing Inc. din Sân Francisco (cea rnai veche din lume) și Orient Leasing Co. Ltd. – cea mai importantă pe plan mondial în momentul de față, cu filiale în Japonia, Hong-Kong, Singapore, Kuala Lumpur, Sao Paolo, Seul, Djakarta, Curațao, Filipine.
In anul 1972 se înființează Federația Europeană a Societăților de Leasing, denumită LEASEUROPE și care controlează circa 80% din industria leasing-ului european, în anii următori, volumul operațiunilor de leasing derulate de membrii LEASEUROPE a crescut cu o rată anuală de 22%. Numai în anul 1990, volumul investițiilor finanțate de LEASEUROPE a fost de circa 94 miliarde de ECU. Ponderea investițiilor finanțate prin leasing în totalul investițiilor derulate de țările membre ale federației este de aproximativ 21%, fiind inferioară celei din Statele Unite, unde este de 33%. Există țări europene în care leasing-ul deține o pondere de 32%, din totalul investițiilor din țara respectivă (Marea Britanic), în timp ce în Grecia este de 5%. La sfârșitul anului 1993, LEASEUROPE cuprindea 25 de țări afiliate și unea 1054 instituții membre. Rapoartele LEASEUROPE situează Germania pe primul loc între țările membre ale acestei confederați. Aceasta are înregistrate peste 1300 de companii de leasing, dintre care 120 dețin supremația pe piață.
O parte dintre companii s-au asociat, constituind Asociația Federală a Companiilor de Leasing German (BDL). BDL a reprezentat 70% din totalul industriei de leasing din Germania, în anul 1990 și circa 11% din afacerile de leasing imobiliar. Aceste tendințe s-au menținut și în anii următori; astfel, pentru 1994-95, volumul operațiunilor de leasing a fost de 55,1 miliarde DM și respectiv de 58,1 miliarde DM.
In Austria și Japonia primele operațiuni de leasing apar în anul 1963, urmând ca acestea să cunoască o rapidă dezvoltare, ca urmare a bunelor relații pe care le-au dezvoltat atât cu țările occidentale cât și cu cele din Europa de Est. In Austria, majoritatea companilor sunt grupate în Asociația Austriacă a Leasing-ului, care era alcătuită, în 1992, din 34 de membri, deținând peste 85% din piața leasingului. Gradul de penetrare a leasing-ului pe piața internă, în anul 1992 este relevat de rezultatul unui sondaj care arată că peste 64% dintre firmele austriece cu un număr de angajați mai mare de 20 de persoane sunt beneficiare ale acestui mod de finanțare. In Japonia,
o pondere însemnată o deține leasing-ul internațional, firmele japoneze având peste 100 de filiale în alte țări ale lumii. In anul 1971, a luat ființă asociația Japan Leasing Association, având ca obiect de activitate încurajarea sistemului de leasing, cu sprijinul direct al marilor bănci și al companiilor producătoare.
6.3 Contractul de leasing internațional
Raporturile comerciale internaționale se desfășoară între persoane fizice și juridice, potrivit codului juridic, pe care statele cărora le aparțin aceste subiecte de drept, îl stabilesc în mod unilateral sau prin diferite înțelegeri comerciale între ele.
Pe plan internațional, leasing-ul s-a născut din necesitatea obiectivă a producătorilor de bunuri, de echipament, de a-și vinde produsele, pe de o parte, și cea a beneficiarilor acestor bunuri de a-și „eficientiza activitatea economică în condițiile unei rapide dezvoltări tehnologice". Necesitatea de a ține pasul cu tehnologia și de a reduce totuși pe cît posibil costurile de producție, îi determină pe tot mai multi agenți economici să apeleze la această metodă de finanțare pe termen mediu și lung – leasing-ul.
In cele ce urmează, vom prezenta principalele elemente ale contractelor de leasing internațional.
Obiectul leasing-ului
In baza condițiilor stabilite între părți (societatea de leasing și beneficiarul obiectului de leasing), se precizează care este bunul economic care face obiectul leasing-ului.
Livrarea
In contract va fi trecută firma care livrează bunul, numărul de livrări, localitatea în care vor fi livrate obiectele de leasing, localitatea unde vor fi exploatate acestea, termenul de livrare și aspecte privitoare la montaj.
Luarea în primire a obiectului de leasing
După ce a avut loc livrarea obiectului de leasing de către furnizor, beneficiarul de leasing este obligat să verifice fără întârziere dacă livrarea a fost făcută complet (în situația unor livrări parțiale, acesta va verifica fiecare livrare parțială). Luarea în primire a obiectului de leasing va fi confirmată prin procesul verbal de luare în primire.
Proprietatea asupra obiectului de leasing
Dreptul la proprietate.
Societatea de leasing dobândește dreptul de proprietate asupra bunului din partea furnizorului odată cu semnarea procesului verbal de luare în primire (la livrări parțiale, odată cu ultimul proces verbal). Indiferent de opțiunea beneficiarului până la sfârșitul contractului, societatea de leasing își menține dreptul de proprietate asupra obiectului de leasing, în cazul în care beneficiarul optează la sfârșitul contractului pentru achiziționarea bunului la valoarea sa reziduală, dobândește în urma achiziționării, dreptul de proprietate asupra acestuia.
Marcarea.
Societatea de leasing va pune la dispoziția beneficiarului semnul de identificare și îi va indica acestuia din urmă locul unde trebuie aplicat.
Durata contractului.
In textul contractului de leasing internațional se specifică care este durata
contractului, utilizându-se formula „contractul de leasing își păstrează valabilitatea
pentru o perioadă de timp de ani".
Plăți de leasing
Mărimea ratelor de leasing/avansul.
In contract se specifică valoarea primei rate de leasing, precum și suma tuturor ratelor de leasing pe care beneficiarul trebuie să le achite.
Scadența ratelor de leasing.
Prima obligație de plată devine scadența de regulă la șase luni după semnare procesului verbal de luare în primire (sau după semnarea proceselor verbale, dacă s-au convenit livrări parțiale).
Comunicarea ratelor de leasing.
Societatea de leasing comunică în scris beneficiarului de leasing sumele pe care acesta trebuie să le achite (cu 30 de zile înaintea scadenței fiecărei plăti). In caz de întârziere la plată, beneficiarul va suporta penalizări, în textul contractului se va face referire la modul de plată, la modul de decontare și la plăți speciale.
Utilizarea obiectului de leasing
Beneficiarul este obligat să utilizeze obiectul de leasing conform prevederilor contractuale. O utilizare limitată a obiectului de leasing datorată unor
circumstanțe juridice, tehnice sau economice nu-1 poate absolvă pe beneficiar de respectarea obligațiilor contractuale. Beneficiarul poate permite unui terț să folosească obiectul de leasing numai cu acordul scris al societății de leasing.
Dreptul la informare
Acest articol reprezintă una dintre caracteristicile contractului de leasing -intuitu personae; această caracteristică constă în dreptul societății de leasing de a verifica bonitatea beneficiarului.
Intârzieri
In cazul întârzierii plăților, societatea de leasing este îndreptățită să se retragă din contract,în textul acestuia fiind inserate clauze care justifică această măsură. După retragerea din contract a societății de leasing, beneficiarului îi revine obligația de a demonta și a reexpedia obiectul de leasing.
Acordarea unor garanții tehnice
Societatea de leasing cedează pe toată durata contractului toate drepturile sale cu privire la reclamații asupra obiectului de leasing. De obicei furnizorul garantează performanțele și calitățile obiectului de leasing. Totodată, el se obligă să acorde asistență tehnică pe toată durata contractului (se poate ajunge la un acord privind specializarea personalului pentru utilizarea obiectului de leasing).
Asigurarea
Beneficiarul va include, pe cheltuiala proprie, bunul închiriat (obiectul de leasing) în contractul său de asigurare.
Garanții bancare
Societatea de leasing cere beneficiarului garantarea tuturor pretențiilor sale contractuale (de regulă, beneficiarul prezintă o scrisoare de garanție bancară, care trebuie acceptată de societatea de leasing).
Obținerea aprobărilor
Obținerea aprobărilor cade în sarcina beneficiarului, iar acestea se referă la realizarea importului și/sau o aprobare pentru transfer devize.
Contractul de leasing internațional cuprinde, pe lângă articolele enumerate anterior, aspecte privitoare la: obligația beneficiarului poate dobândi proprietatea obiectului de leasing; prevederi generale; jurisdicția aplicabilă contractului; alte aspecte privind arbitrajul; numărul de exemplare în care se întocmește contractul și modul de intrare în vigoare a contractului.
CAPITOLUL 7
7.1. Contabilitatea de leasing în sistemul informațional contabil
7.1.1. Alegerea unei metodologii de analiza pentru sistemul de contabilitate
Cea mai cunoscută și utilizată metodă de analiză și proiectare a unui sistem informatic financiar-contabil este metoda orientată pe obiecte. Caracteristic metodei orientată pe obiect este faptul că sistemul informatic este gândit ca un ansamblu de obiecte autonome care se organizează și cooperează între ele. Astfel, datele și prelucrările (metodele) se găsesc implementate în cadrul aceleiași structuri, obiectul. Fiecărui obiect îi este implementat un anumit comportament definit prin ansamblul metodelor pe care le poate realiza. Datele și prelucrările sunt încapsulate în cadrul obiectului și sunt inaccesibile celorlalte obiecte. Concepția orientată pe obiect reflectă direct tipologia limbajelor de programare de nivel înalt cele mai recente.
Metodologiile anterioare puneau accentul pe descompunerea funcțională a sistemului. Dacă se schimbă specificarea cerințelor , atunci întregul sistem necesită o restructurare. Abordarea orientată obiect se concentrează pe identificarea obiectelor, ce încorporează atât structura cât și comportamentul. O eventuală modificare a cerințelor nu necesită schimbarea structurii tuturor obiectelor. În plus, elimină neajunsurile programării convenționale, în care structurile de date și comportamentul sunt slab conectate. Pricipalele programării orientate obiect își au originea în domeniul organizării și exploatării datelor. Primul pune accentual pe exploatarea datelor prin programe. Programele complexe și voluminoase sunt structurate în subprograme independente, respectând principiile programării structurate. Al doilea privilegiază datele, care prin complexitate și volum au impus regruparea lor în funcție de caracteristici comune.
În metoda orientată obiect, obiectele sunt capabile să trimită mesaje de unul la celalalt, sa proceseze cereri recunoscute ca mesaje, sa respunda unei colecții de measje care formează interfața obiectului. Folosind concepte proprii, metoda de analiza și proiectare orientata obiect definește o aplicație independent de soluția de implementare fizica, păstrând distincția intre nivelele conceptual, logic și fizic și perceptand realitatea unei trei puncte de vedere: static, dinamic, funcțional.
Una dintre metodele folosite in modelarea activității din sectorul financiar-contabil al societății comerciale, unde controlul desfășurării proceselor care au loc, când apare un eveniment, aparține utilizatorului, este metoda OMT (Object Modeling Technique). Aceasta metoda orientata obiect, definește trei metode de baza intre care exista o strânsa interdependenta:
modelul obiectelor are rolul de a descrie obiectele care intervin in problema de rezolvat si relațiile dintre acestea;
modelul dynamic cu rolul de a descrie stările pe care le poate avea un obiect si evenimentele care produc trecerea dintr-o stare in alta;
modelul funcțional cu rolul de a descrie prelucrările si fluxurile de date
Realizarea unei aplicații orientate obiect presupuse parcurgerea etapelor de analiza si proiectare, cu respectarea particularităților fiecărei metode in parte. Sunt definite entitățile si legaturile dintre ele, sunt evidențiate posibile surse de informații pentru utilizatori. Pentru metoda OMT, in faza de analiza se cere construirea unui model complet al aplicației, care cuprinde cele trei modele descrise anterior. Construind un model al lumii reale, analistul descrie ce trebuie sa facă sistemul, si nu cum face, urmărește definirea a ceea ce urmează sa realizeze, si nu a algoritmilor care vor fi folosiri. Proiectarea orientata obiect presupune proiectarea sistemului si proiectarea obiectelor.
Avantajele metodei orientata obiect decurg din posibilitatea reutilizarii componentelor de program si a utilizării de obiecte complexe, iar dezavantajele acestei metode decurg din faptul ca nu intotdeauna modelarea prin obiecte corespunde realității reprezentate.
7.1.2 Analiza sistemului contabil existent văzut ca sistem informațional
Tranziția către economia de piața creaza o permanenta mișcare si transformare in structura elementelor patrimoniale ale unei societari comerciale. Complexitatea activității desfășurate in condițiile concurentei determina creșterea rolului informației in luarea deciziilor.
Sistemul informațional reprezintă un ansamblu tehnico-organizatoric de concepere si obținere a informațiilor in vederea fundamentării deciziilor necesare conducerii unui anumit domeniu de activitate. Sistemul informațional asigura ansamblul operațiunilor de culegere, transmitere, stocare si prelucrare a datelor in vederea obținerii informațiilor necesare luării deciziilor. Informația a devenit o sursa strategica a intreprinderii in condițiile unei concurente care impune o reacție rapida si eficienta acesteia. Astfel, intregul process de culegere, transmitere, stocare si prelucrare a datelor, precum si de difuzare a informatici la nivelul diferitelor trepte manageriale dobândește noi valențe.
Componenta a sistemului informațional, sistemul informatic reprezintă un ansamblu, coerent structurat, format din echipamente electronice de calcul si comunicație, procese, proceduri, inclusive structurile organizatorice si personalul specializat in prelucrarea automata a datelor. Sistemul informatic preia si dezvolta, din cadrul sistemul informațional al organismului economic-financiar-bancar, o parte din operațiile de culegere, transmitere, stocare si prelucrare a datelor pe care le automatizează, devenind un subsistem decisional si subsistemul operativ având drept scop asigurarea informațiilor necesare staff-ului managerial, reprezentând in același timp un mijloc de comunicare intre celelalte doua subsisteme.
La nivelul subsistemului operațional (in cadrul căruia se desfășoară procesele economice specifice domeniului de activitate al intreprinderii) are loc culegerea datelor care sunt apoi transmise subsistemului informațional in vederea stocării si prelucrării datelor pentru obținerea informațiilor necesare luării deciziilor la nivelul subsistemului de conducere (decizional).
Sistemul informatic al societății comerciale este constituit din mai multe
subsisteme interdependente, integrate in cadrul sistemului informatic global. Aceste subsisteme pot fi identificate astfel:
după aria de cuprindere :
subsisteme informatice acoperind arii distincte in cadrul firmei, identificate pe principiul funcțional, si anume :
subsistemul contabilității;
subsistemul commercial;
subsistemul resurselor umane.
subsisteme interorganizatoriale, ce asigura fluxurile informaționale intre firma si partenerii săi si intre firma si subdiviziunile sale organizatorice;
după informația oferita , in funcție de natura activităților susținute, identificam :
sisteme destinate conducerii;
sisteme operaționale (de birotica, de procesare a tranzacțiilor);
Sistemele informatice operaționale destinate procesării tranzacțiilor sunt specializate in preluarea, stocarea si prelucrarea datelor corespunzătoare tranzacțiilor zilnice, de rutina, asigurând actualizarea curenta a bazei de date. Le este specific caracterul repetitiv al prelucrărilor, complexitatea redusa a acestora si volumul mare al datelor pe care ii prelucrează. Aceste sisteme sunt destinate activităților curente din cadrul departamentelor definite pe criterii funcționale, cum ar fi : departamentul de contabilitate, comercial si cel de resurse. Rezulta astfel mai multe subsisteme informatice operaționale, si implicit subsistemul informatic al contabilității de leasing.
Scopul principal al sistemului informațional este de a furniza fiecărui utilizator toate informațiile necesare privind situația actuala sau trecuta a întreprinderii. Sistemul informatic al contabilității se caracterizează prin aplicarea principiului introducerii unice a datelor si prelucrării multiple a acestora in concordanta cu nevoile informaționale specifice fiecărui utilizator .
Cele trei componente majore care formează sistemul informatic al contabilității sunt: datele supuse prelucrării (datele de intrare), prelucrarea propriu-zisa si rezultatele prelucrării (ieșirile sau informațiile).
Intrările reprezintă ansamblul datelor încărcate, stocate si prelucrate in cadrul sistemului, in vederea obținerii informațiilor. Intrările se clasifica in doua grupe si anume :
1) tranzacțiile externe care redau dinamica operațiilor si proceselor economice si
financiare din cadrul firmei si provin din mediul exterior sistemului informatic. El sunt reprezentate de:
datele consemnate in documente, la locul producerii operațiunilor pe care le
evidentieaza in cadrul firmei (bonul de consum, factura emisa de client);
datele care provin din mediul economic-financiar-bancar, consemnate in documente sau inscrise in norme si sau prevederi legale (facturi primite de la furnizori , ordin de plata onorat de client, cota legala de T.V.A. cotele de impozit pe profit);
datele provenind de alte sisteme informatice operaționale din cadrul aceleiași firme;
datele provenind de la alte sisteme informatice exterioare firmei.
2) tranzacțiile interne sunt urmarea unor prelucrări automate desfășurate in adrul sistemului informatic , conducând la modificări structurale in cadrul colecțiilor de
date (valoarea totala a livrărilor , a încasărilor etc.).
Prelucrările, cel de-al doilea element definitoriu al sistemului informatic, reprezintă un ansamblu omogen de proceduri automate, realizând :
crearea inițiala si actualizarea bazei de date;
exploatarea bazei de date;
reorganizarea bazei de date;
salvarea/restaurarea bazei de date.
Ieșirile sistemului informațional sunt reprezentate de rezultatele prelucrărilor desfășurate si pot fi :
ieșiri obținute in urma unor operații de transfer al datelor, care nu si-au modificat
valoarea fata de momentul introducerii lor in sistem (numărul si data
facturii,denumirea produsului, cantitatea facturala);
ieșiri obținute in urma unor operații de calcul pe baza unor algoritmi prestabiliri
(valoarea produsului facturai, total factura, valoarea vânzărilor pe o luna).
Ieșirile sistemului informațional contabil sunt rapoarte (situații) care grupează diverși indicatori sintetici sau analitici sub forma tabelara si pot fi clasificate astfel:
După gradul de agregare a datelor , in :
rapoarte sintetice cuprinzând indicatori cu grad mare de sintetizare destinate
analizei si fundamentării deciziilor;
situația evoluției vânzărilor pe produse se pe trimestre;
balanța sintetica;
balantul contabil.
rapoarte analitice conținând informații detaliate privind desfășurarea unei activități
pe un anumit segment de timp;
situația ieșirilor pe produse pe o luna;
situația intrărilor pe produse.
După criteriul naturii informațiilor prezentate , in :
rapoarte conținând date de stare reflectând valoarea patrimoniului la un moment dat, volumul activității la o anumita data. Cel mai elocvent exemplu este bilanțul contabil care reflecta o "fotografiere' a situației patrimoniale la sfârșitul exercițiului;
rapoarte previzionale .
După destinație, conținut si modul de structurare, in :
rapoarte de uz intern al căror conținut este determinat de cerințele proprii de informare si control;
rapoarte de uz general al căror conținut este prestabilit si care sunt destinate si mediului exterior firmei (băncilor in procesul de creditare, organelor fiscale etc.);
bilanțul contabil;
bilanțul de verificare.
După frecventa de generare :
rapoarte zilnice;
rapoarte lunare;
rapoarte trimestriale;
rapoarte anuale.
Rapoartele pot fi generate la imprimanta, pe monitorul, pe suport magnetic (floppy disc) pentru a fi transmise off-line beneficiarului sau transmise la distanta on-line (sub forma de fișiere) prin intermediul rețelelor.
7.2 Propunere de realizare a sistemului informatic
7.2.1 Proiectarea elementelor sistemului
Realizarea sistemului informatic al firmei presupune parcurgerea anumitor etape, pornind de la identificarea obiectivelor sistemului si finalizând cu implementarea acestuia.
In prima faza se urmărește definirea domeniilor de activitate din cadrul firmei (aria de cuprindere a fiecărui domeniu; componentele domeniilor identificate si relațiile dintre acestea; fluxul schimbărilor informaționale intre domeniile definite), precum si iventarierea datelor vehiculate in cadrul sistemului informațional. Pentru formularea obiectivelor de realizat in funcție de scenariile elaborate privind soluțiile de informatizare a domeniului contabilității firmei si implicit a contabilității de leasing , se urmărește :
stabilirea unui model conceptual al datelor;
proiectarea modelului viitor al prelucrărilor;
identificarea principalelor componente ale sistemul informatic , care vor constitui coloana vertebrala a acestuia;
precizarea acțiunilor fiecărui participant in cadrul sistemului.
De asemenea, se elaborează strategii privind :
resursele de personal necesare exploatării viitorului sistem informatic;
resursele harware ce urmează a fi utilizate;
softul utilizat (atât in faza de concepere cat si de realizare a sistemului).
In continuare se trece de la general către particular, realizandu-se un studiu detaliat asupra concepției funcționale detaliate a sistemului informatic, care permite realizarea unui dosar complet cuprinzând specificațiile legate de datele de intrare, prelucrare si datele de ieșire.
Implementarea sistemului informatic este etapa care urmează celei de concepere si realizare. Rolul acestei etape este de a testa funcționalitatea sistemului in condițiile reale de exploatare a firmei.
7.2.2 Modelarea conceptuala, logica, si fizica a subsistemului informațional de leasing
Modelarea conceptuala, logica si fizica a intrărilor si ieșirilor de date tine de nivelul logic si fizic al ciclului de abstractizare care reunește instrumentele ce permit realizarea etapelor ciclului de viata al sistemului informatic. Ciclul de abstractizare se dezvolta pe trei nivele :
Nivelul conceptual care se aplica independent prelucrărilor si datelor; rezultatul
obținut este reprezentat de modelul conceptual al datelor si de cel al prelucrărilor ;
Nivelul logic prin parcurgerea căruia se realizează definirea modelului logic al
datelor si cel al prelucrărilor ;
Nivelul fizic care permite definirea nivelului fizic al datelor si al prelucrărilor.
Modelul conceptual de date (MCD) este o metoda abstracta de reprezentare a tipurilor de date, a legaturilor dintre acestea, a dinamicii acestor legaturi si a constrângerilor aferente, prin intermediul unor concepte cum ar fi :
Tip de entitate ;
Tip de relație ;
Tip de proprietate ;
Cardinalitate ;
Constrângeri de integritate funcționala ;
Cheie primara.
Acest model conceptual de date are la baza elemente deja explicate in etapa de proiectare conceptuala: descrierile si definițiile conceptuale, precum si modelul conceptual de prelucrare.
MCD este format din tipuri de proprietari (denumite si atribute sau caracteristici), incluse in categorii omogene de proprietăți după anumite criterii, ajungandu-se in final la tipul de entitate; intre aceste entități pot exista anumite legaturi, corespondente sau relații, recunoscute unic prin intermediul conceptului de tip de relație, care la rândul sau, poate avea proprietari specifice.
Problema fundamentala a realizării unui MCD corect o constituie determinarea atributelor strict necesare pentru includerea in respectivul MCD, atribute care sa asigure, prin viitoarele prelucrări la nivelul fizic, furnizarea tuturor ieșirilor sistemului informatic.
Modelul logic de date (MLD) este realizat prin conversia MCD/MOD prin intermediul următoarei succesiuni:
Transformarea MCD/MOD, exprimat in formalismul entitate-relatie, in MLD
exprimat in formalismul logic adaptat strict unui SGBD, folosindu-se fie modelul
logic relațional de date propus de E.F.CODD, fie modelul navigational propus de
CODASYL;
Cuantificarea in modelul logic ;
Optimizarea generala pentru realizarea MLD optimizat, privit ca sursa de obținere a modelului fizic de date.
Modelul logic de date asigura următoarele funcții:
Face legătura intre nivelul organizational si nivelul logic, asigurând si trecerea către nivelul fizic ;
Permite conversia modelului entitate-relatie fie in modelul relațional de date, fie in modelul navigational CODASYL;
Asigura o optimizare a structurii BD printr-un proces de normalizare acesteia ;
Poate defini o structura de access teoretica a BD prin intermediul cheilor primare,
cheilor externe si dependentelor funcționale ;
Definește ordinea ceruta de actualizare a BD prin intermediul unui algoritm
specific ;
Reprezintă sursa principala de realizare ulterioara a modelului logic de prelucrare (MLP) ;
Permite descrierea completa si optimizata a structurii BD .
Modelul fizic de date (MFD) se obține prin reprezentarea MLD intr-un limbaj de descriere a datelor asociat strict unui SGBD . Practic, un SGBD va utiliza acest MFD pentru ca, prin intermediul modelului fizic de prelucrare, sa poată asigura un ciclu coerent de prelucrare de tip local/distribuit, format in principiu din operații de creare, actualizare, exploatare, listare, reorganizare, solvare, restaurare si protecție.
Un model fizic de date asociat unui SGBD are următoarele obiective referitoare la date :
Neredundanta datelor: acestea sunt integrate de fapt in fișiere ce conțin date
distincte, reducandu-se astfel problemele legate de cererile de date, actualizare si
riscul de incoerenta;
Coerenta datelor: poate fi asigurata prin expresia constrângerilor de integritate
folosite de către metoda MERISE ;
Parajarea datelor : are in vedere posibilitatea folosirii simultane a datelor fizice de
către mai multe aplicații informatice prin intermediul unor mecanisme specifice la
nivel de SGBD;
Securitatea datelor : inseamna partajarea acestora impotriva accesului neautorizat , neprofesional , in cadrul operațiilor complexe efectuate asupra bazei de date de către SGBD.
CAPITOLUL 8
8.1 PROGRAMUL E.B.O.P. (Enhanced Business Opportunities Programme)
Progamul E.B.O.P. este un program inițiat de Planet Leasing S.A. pentru colaborarea cu furnizori si distribuitori din cele mai diverse domenii.
Furnizorii care au aderat la acest program pot oferi facilitați de finanțare in leasing pentru produsele lor, având astfel posibilitatea măririi volumului de vânzări si a cotei de piața. Pe lângă avantajele specifice pe care programul le oferă in egala măsura atât furnizorului cat si clientului, programul permite accesul rapid si eficient la informații detaliate atât despre produsele oferite cat si soluții de finanțare in leasing disponibile pentru gama respectiva de produse.
8.1.1 De ce s-a creat E.B.O.P ?
Furnizorul produselor vinde produsele in condiții de plata integrala in timp ce clientul beneficiază de plați eșalonate pe termen mediu si lung.
Furnizorul nu va face efortul financiar si operațional de a administra el insusi facilitările de plata eșalonată acordate clienților, folosind eficient capitalul sau de lucru pentru dezvoltare si mărirea volumului de vânzări.
In cazul distribuitorilor de produse importate, distribuitorul va beneficia de importante reduceri ale costurilor sale operaționale :
Cheltuieli cu deschiderea de acreditive si transferurile pentru plați externe ;
Comisioanele vamale si celelalte cheltuieli cu importul produselor.
In același timp clientul beneficiază de reducerea costului achiziției respective prin facilitățile de exceptare de la plata taxelor si a taxei pe valoare adăugata de import acordate pentru produsele importate in regim de leasing. Clientul beneficiază de avantajul eșalonării valora T.V.A-ului aferent achiziției prin aplicarea cotei respective la fiecare rata de capital.
Prin folosirea facilitaților de finanțare in leasing se poate maximiza valoarea unei investiții sau numărul de produse achiziționate.
Printr-un contract de leasing clientul va mobiliza o suma minima din capitalul sau de lucru, sub forma avansului, valoarea totala a contractului de achiziție realizat cu furnizorul fiind mult mai mare. Ceea ce înseamnă ca, cu un efort financiar minim, clientul isi maximizează investiția iar furnizorul realizează un volum de vânzări mai mare.
Prin posibilitatea pe care o oferă leasing-ul de a structura planul de plați in conformitate cu cash-flow-ul clientului, dandu-i acestuia posibilitatea ca investiția practic sa se autofinanteze, dezvoltarea clientului nu este stânjenită, ceea ce incurajeaza si sustine noi investiții.
8.1.2 Membrii E.B.O.P
Membrii acestui program oferă o gama larga de produse cum ar fi : autoturisme, autoutilitare, camioane, echipament medical, echipament industrial, computere.
Autoturisme, autoutilitare, camioane
AUTO ASKIA SRL
KLEYN România SRL
BUSINESS Trucks SRL
POLYTRUCK
MITSUBISHI MOTORS
RENAULT
Echipament medical
OPTIMEDSRL
G.E. SRL
MEDIST
BTL Medical Technologies
Echipament industrial
BT INTERNATIONAL ROMÂNIA
CRINERO SERVICE SRL
ELECTROSZINTER SRL
HAFA CLUJ SRL
ROMINDT&GSRL
ROMTOS-MUS SRL
EFI-FIEESA
PETRIMEXSRL
ESMACH ROMÂNIA
VIESSMANN
CONFIND
KAESER KOMPRESSOREN
CONTOR ZENNER
YORK ROMÂNIA
Computere
BLUE RIDGE INTERNATIONAL
SCOP COMPUTERS
AGER BUSINESS TECH
AB SYSTEMS SRL
8.2 Acte necerare pentru aprobarea finanțării in sistem leasing
Pen tru persoane juridice
Informații, date generale privind firma (fisa tip) ;
Bilanțurile pe ultimii trei ani;
Ultima balanța pe anul in curs ;
Copie după certificatul de inmatriculare si certificatul de înregistrare fiscala ;
Copie după statut, contract si acte adiționale ale firmei;
Certificat de atestare fisc ala- Administrația financiara
Certificat constatator de la Registrul Comerțului.
Pentru persoane private
Informații, date generale privind utilizatorul (fisa tip);
Buletin de identitate (copie);
Adeverința de salariu (ultimele trei luni);
Copie după cartea de munca (ultimii doi ani) .
Pentru meseriași si liber profesioniști
Informații, date generale privind utilizatorul (fisa tip) ;
Autorizația de practicare a meseriei;
Copii după după declarația de impozit pe ultimii doi ani;
Bulletin de identitate (copie) ;
Copie extras de cont (ultimele trei).
8.3 Exemplu de contract de leasing financiar incheiat de Planet Leasing S.A.
Contract de leasing financiar
Nr.
Din data de
încheiat intre :
Planet Leasing S.A. cu sediul in București, str. Aviator Gh. Marasoiu, nr.ll, Sector l, înregistrata la Registrul Comerțului cu nr. J30/721572000, cod fiscal Rl 1367215, reprezentata prin D-ul Dragos Raicu, denumit in continuare LOCATOR, pe de o parte Si
, cu sediul in , , înregistrata in Registrul comerțului cu nr ,
cod fiscal , tel , fax , reprezentata prin D-ul/D-na , denumita in
continuare Utilizatot, pe de alta parte.
Clauzele contractului sunt cele prevăzute in Anexa nr. l – "Condiții
generale ale contractului".
Obiectul de leasing al contractului este autovehiculul Renault Clio
Bicorp 1.4 16V, ale cărui caracteristici se regăsesc in Anexa nr.2-
« Date de identificare a obiectului de leasing ».
Durata contractului, valuta de leasing, valoarea obiectului de leasing,
avansul, taxa de administrare, graficul ratelor de leasing si scadentele
sunt conform Anexei nr. 3- « Graficul ratelor de leasing si scadenta
acestora inclusiv valoarea reziduala ».
Avansul acordat Locatorului este de 50% si va fi achitat in maxim
doua zile de la semnarea contractului.
Anexele 1,2,3, sunt părți inseparabile si fac parte din acest contract.
O data cu semnarea contractului si a anexelor acest contract devine
titlu executoriu.
Prezentul contract a fost incheiat in doua exemplare, cate un exemplar pentru fiecare parte.
ANEXA NR. l LA CONTRACTUL DE LEASING
CONDIȚII GENERALE ALE CONTRACTULUI DE LEASING
NR.
DIN DATA DE
Art.l OBIECTUL CONTRACTULUI
Ii constituie cedarea dreptului de folosința a obiectului de leasing prevăzut in Anexa nr. 2, UTILIZATORului in conformitate cu O.G.51/1997 republicata
Durata contractului este conform Anexei nr. 3.
Art.2 INTRAREA IN VIGUARE A CONTRACTULUI DE LEASING
1). Contractul isi incepe valabilitatea la data semnării protocolului de acceptare a obiectului de leasing de către UTILIZATOR-UTILIZATORul este obligat sa ia in posesie obiectul contractului intr-o perioada de 7(sapte) zile din momentul in care a fost anunțat de disponibilitate de FURNIZOR.
2). Daca UTILIZATORul intarzie cu luarea in folosința a obiectului, se considera ca data de valabilitate a contractului ultima zi in care UTILIZATORul era obligat sa ia in posesie obiectul contractului. In acest caz livrarea obiectului se va face după confirmarea LOCATORului la FURNIZOR a intrării primei rate de leasing in cont.
Art.3 CONDIȚII DE PLATA
1). Părțile stabilesc de comun acord ca toate plățile prevăzute in contract se vor efectua in euro.
2). Toate taxele, impozitele si orice alte cheltuieli prezente sau viitoare care țin de obiectul contractului vor fi suportate de UTILIZATOR pe baza de factura. Acestea nu vor afecta valoarea contractului si a ratelor de leasing de rambursat, conform Anexei nr.3.
3). Ratele de leasing sunt scadente si vor fi plătite conform Anexei nr.3 la contract. Pentru persoanele juridice plata ratelor va fi garantata prin bilete la ordin, care vor fi predate LOCATORului pe baza de proces verbal, o data cu semnarea protocolului de acceptare.
UTILIZATORul se angajează sa indeplineasca toate obligațiile de plata la timp, indiferent de eventualele restricții sau pierderii a capacității de utilizare a obiectului de leasing.
4).Dupa plata ultimei rate de leasing si a valorii reziduale LOCATORul va transfera dreptul de proprietate UTILIZATORului.
5). In cazul in care LOCATORul nu primește suma aferenta plații oricărei obligații contractuale in termen de 7 (șapte) zile, va fi calculata o dobânda penalizatoare de 0.5% pe zi de intarziere.
6). Indiferent de situație, daca UTILIZATORul intarzie mai mult de 21 zile de la data scadentei, LOCATORul va solicita onorarea acestora la plata la banca UTILIZATORului. In acest caz se va percepe o dobânda penalizatoare de 3% din valoarea biletului la ordin. Biletul la ordin va fi remis pentru executare la banca UTILIZATORului si plata se va face in concordanta cu indicațiile LOCATORului sau a deținătorului.
7). In cazul in care banca UTILIZATORului refuza plata oricărui bilet la ordin prezentat la încasare, atunci se va solicita băncii o declarație de neplata si se va proceda la rezilierea contractului.
8). Daca se modifica prețul obiectului de leasing intre perioada semnării contractului si data preluării in folosința a obiectului de leasing, calculul ratelor de leasing din Anexa nr.3 va fi reactualizat in condițiile noului preț.
Art. 4 LIVRAREA
1). Obiectul contractului de leasing va fi livrat de FURNIZOR UTILIZATORului la data prevăzuta in contractul de livrare. FURNIZORul va informa UTILIZATORul sa ia in posesie obiectul contractul de leasing. UTILIZATORul va lua in posesie obiectul intr-o perioada de 7 (șapte) zile din momentul in care a fost anunțat de disponibilitatea FURNIZORului.
2). UTILIZATORul va verifica daca obiectul contractului de leasing ce urmează a fi livrat este in conformitate cu comanda făcuta pe baza specificațiilor tehnice prevăzute in " Cererea de Finanțare".
3). Daca obiectul este in conformitate cu contractul, se va semna protocolul de acceptare de către UTILIZATOR si respectiv FURNIZOR sau LOCATOR atunci când este cazul.
4).Daca obiectul nu este in conformitate cu contractul dar UTILIZATORul accepta efectuarea livrării, atunci se încheie protocolul de acceptare mentionandu-se toate neconcordantele intre obictul livrat si caracteristicile din " Cererea de Finanțare". In cazul in care UTILIZATORul refuza obiectul contractului de leasing se va incheia un protocol de refuz cu specificarea tuturor motivelor de către UTILIZATOR insusite de FURNIZOR sau LOCATOR, după caz.
5). In cazul in care UTILIZATORul, fără nici un motiv, a intarziat acceptarea sau a refuzat obiectul contractului de leasing, LOCATORul este indreptatit sa rezilieze acest contract si sa pretindă 10% din valoarea totala a contractului de leasing.
Art. 5 REPOSESIA
1). In cazul in care contractul este in derulare, dar el urmează sa fie reziliat din vina exclusiva a UTILIZATORului, in afara de celelalte daune prevăzute in contract, UTILIZATORul se obliga sa predea in stare de utilitate si pe cheltuiala sa obiectul contractului de leasing către LOCATOR.
2). Restituirea se va efectua in termen de 15 zile de la primirea cererii scrise in locul indicat de LOCATOR. In acest caz se va incheia un protocol de predare-primire a obiectului de leasing semnat de UTILIZATOR si LOCATOR.
3). Daca obiectul de leasing nu este inapoiat de UTILIZATOR conform cererii, LOCATORul va avea dreptul prin agentii săi autorizați sa reintre in posesia obiectului pe cheltuiala si riscul UTILIZATORului. UTILIZATORul se obliga sa nu opună rezistenta sau sa nu ridice nici un fel de obiecție la luarea obiectului de leasing. Reposesia asupra obiectului de leasing va putea fi făcuta de LOCATOR sau de reprezentanții legali ai acestuli sau prin executorul judecătoresc.
4). Obiectul de leasing trebuie sa fie in stare de funcționare, cu grad de uzura normal. In cazul in care obiectul de leasing nu este in stare de funcționare, punerea lui in stare de funcționare se va face pe cheltuiala UTILIZATORului.
5). UTILIZATORul va fi eliberat de orice obligație fata de LOCATOR in momentul când o data cu predarea obiectului de leasing si a tuturor documentelor solicitate si-a achitat si obligațiile de plata fata de LOCATOR si anume :
plata sumelor restante ;
plata cheltuielilor de reposesie (daca exista) ;
plata a 10% din valoarea totala a contractului de leasing reprezentând
taxe de reziliere.
6). In cazul in care reosesiei rezultând din neindeplinirea obligațiilor financiare de către UTILIZATOR către LOCATOR in condițiile acestui contract, LOCATORul nu va returna nici o suma primita pana la acea data, acestea considerandu-se convențional ca reprezintă dreptul de folosința (chiria obiectului de leasing). Si in acest caz, LOCATORul sau reprezentanții acestuia au dreptul sa pătrundă in amplasamentul unde se afla obictul de leasing, sa ii reia in posesie sau sa ii facă inutilizabil prin sigilare.
Art.6 GARANȚII—ASIGURARE
1). In baza acestui contract, LOCATORul da dreptul UTILIZATORului de acțiune directa asupra FURNIZORului pentru reclamații privind livrarea si calitatea obiectului de leasing. Totodată LOCATORul transmite UTILIZATORului toate drepturile pe care le are in legătura cu obiectul de leasing cu excepția dreptului de dispoziție.
2). LOCATORul nu este răspunzător pentru nici o dauna provocata de UTILIZATOR unei terțe părți prin utilizarea obiectului de leasing.
3). In cazul in care UTILIZATORul repara obiectul de leasing in ateliere care nu sunt agreate de LOCATOR sau FURNIZOR, obligația de garanție din părea FURNIZORului nu se va aplica.
4). Asigurarea obiectului de leasing se va face la o societate de asigurări agreata de LOCATOR.
5). Polițele de asigurare vor acoperi RCA ( asigurarea de răspundere civila auto obligatorie prin efectul legii) si asigurarea de avarii si furt a obiectului de leasing. In cazul in care se convine cu societatea de asigurări la plata in rate a polițelor de asigurare, prima rata va fi achitata o data cu livrarea obiectului contractului. In cazul in care UTILIZATORul dorește sa scoată obiectul de leasing in afara teritoriului României, va solicita acordul scris al LOCATORului care urmează sa-si dea acordul si in acest caz se vor incheia polițe de asigurare valabile in afara teritoriului României (CASCO si CARTE VERDE).
6).In toate cazurile, costurile legale de incheîerea asigurărilor vor fi suportate de UTILIZATOR.
7). Neachitarea de către UTILIZATOR a primelor de asigurare către societatea de asigurări pana la termenele scadente convenite prin polița, atrage după sine rezilierea automata a contractului de leasing, fără nici un preaviz din partea LOCATORului.
8). In cazul producerii unor evenimente asigurate prin polițele de asigurare, UTILIZATORul are obligația sa anunțe imediat societatea de asigurări si LOCATORul.
9). Daca obiectul de leasing este furat sau avariat din motive ce presupun vina UTILIZATORului, si daca Asigurătorul nu-1 va despăgubi pe LOCATOR astfel incat contravaloarea prejudiciului sa fie recuperata integral, UTILIZATORul este obligat ca in termen de 7(sapte) zile de la comunicarea cuantumului despăgubirii sau a refuzului de plata sa achite LOCATORului toate ratele de leasing ramase neachitate pana in acel moment, inclusiv valoarea reziduala, precumsi prejudiciul sau diferența de prejudiciu nerecuperat de la societatea de asigurări. In acest caz UTILIZATORul devine proprietarul obiectului de leasing.
Art. 7 FOLOSIREA OBIECTULUI DE LEASING
1). UTILIZATORul va folosi obictul de leasing in următoarele condiții:
sa nu permită altei părți sa folosească obiectul;
sa-1 rezilieze in conformitate cu specificațiile FURNIZORului;
sa mențină obiectul de leasing in stare corespunzătoare si in
conformitate cu instrucțiunile FURNIZORului;
sa prezinte obiectul de leasing la sediul FURNIZORului la intervale
de cate 6(sase) luni de la data luării in primire a acestuia, in vederea
verificării stării de intretinere ;
sa se prezinte la Dealer pentru revizii tehnice (daca este cazul) in
timpul perioadei de leasing.
Sa nu aducă obiectului nici un fel de modificare fără acordul prealabil
al FURNIZORului.
2).UTILIZATORul va folosi obiectul de leasing in stricta concordanta cu condițiile de garanție impuse de FURNIZOR. Nerespectarea acestor obligații atrage după sine pierderea obligației de garanție din partea FURNIZORului sau rezilierea contractului de leasing.
Art. 8 EXPIRAREA CONTRACTULUI
1). Contractul expira la data prevăzuta in următoarele condiții: daca UTILIZATORul si-a îndeplinit toate obligațiile de plata fata de LOCATOR, inclusiv achitarea valorii reziduale conform Anexei nr. 3.
2). La expirarea contractului de leasing in condițiile alineatului precedent LOCATORul ii va ajuta pe UTILIZATORla întocmirea tuturor formalităților pentru transferul drepturilor de proprietate.
Art. 9 REZILIEREA
1). LOCATORul are drept de reziliere unilaterala a contractului de leasing daca UTILIZATORul se va face vinovat de nerespectarea totala sau parțiala a unei clauze in care este prevăzut acest lucru in mod expres.
2). In cazul in care UTILIZATORul, după neindeplinirea unei obligații din contract, nu se conformează avertismentul scris al LOCATORului, in maxim 30 zile contractul se rezilieaza chiar daca acest lucru nu este prevăzut in mod expres la clauza neindeplimta.
3).LOCATORul poate rezilia contractul si in următoarele condiții: – incaz de insolvabilitate, faliment, fuziune, divizare, vânzare sau orice alte evenimente din care rezulta faptul ca UTILIZATORul nu mai poate sa-si indeplineasca obligațiile asumate prin contract.
4). Ca urmare a rezilierii contractului, UTILIZATORul se obliga sa suporte toate consecințele ce decurg din prezentul contract, in special cele legate de onorarea plaților restante, penalități si reposesie. Totodată LOCATORul nu are nici o obligație financiara fata de UTILIZATOR.
Art. 10 CLAUZE FINALE
l).Prin semnarea contractului de ambele părți se confirma ca si-au insusit si au aprobat contractul cu toate clauzele lui si ii declara titlu executoriu.
2).Toata corespondenta se va purta in limba romana si se va transmite sau primi pe baza de scrisoare cu confirmare de primire. In cazul modificării uneia din datele necesare derulării in bune condiții a contractului ( adresa, cont bancar,etc.), părțile se obliga sa se anunțe reciproc in termen de 10 (zece) zile.
3). Nici una din părți nu va fi răspunzătoare pentru neindeplinirea obligațiilor care decurg din acest contract din cauze de forte majore. In cazul in care apare un caz de forța majora, partea afectata de impediment va anunța imediat cealaltă parte si efectele asupra capacității de continuare a contractului. Orice caz de forța majora trebuie notificat in maxim 3 (trei) zile de la apariție, lucru care va fi confirmat de o autoritate compeenta. In acest caz de forța majora obligațiile convenite vor fi extinse de comun acord.
4). Nici una din părți nu va avea dreptul sa cesioneze drepurile sau obligațiile sale din acest contract fără acordul scris in prealabil celeilalte părți.
5). Orice litigiu decurge din sau in legătura cu acest contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea sau expirarea sa, se va soluționa de instanța competenta in raza căreia isi are sediul LOCATORul.
6). Daca o parte semnatara a acestui contract de leasing sau nu exercita in mod expres celeilalte părți sa respecte una din prevederile acestui contract, aceasta nu afectează valabilitatea clauzelor respective.
7). Daca vreo dispoziție a acestui contract va deveni invalidata sau inefectiva din motive legale sau de fapt aceasta nu va afecta celelalte dispoziții ale contractului si nu afectează valabilitatea restului contractului. In acest caz părțile o vor inlocui cu alta care sa corespunda legal scopurilor economice si comerciale in cea mai mare măsura posibila.
8). Aceasta măsura se aplica si in cazul in care întreg contractul devine invalidat si inefectiv.
9). Prezentul este valabil la contractul de leasing nr din data de
, si face parte integranta din acesta.
LOCATOR, UTILIZATOR,
PLANET LEASING S.A.
ANEXA NR. 2 LA CONTRACTUL DE LEASING
Date de identificare a obiectului de leasing :
Autovehicul marca: Renault
Tipul: ClioBicorp1.4 16v
Serie caroserie : 2735681
Serie motor: 15289
Culoare : negru
Fisa tehnica:
Caroserie: 2 volume/cap.portbagaj-275L;
Motorizare: 1390cmc/injectie multipunct;
Putere maxima: 98 CP/6000rot/min;
Cuplu maxim: 127Nm/3750rot/min;
Carburant: benzina Fpb
Consum(L/100Km): 5.3/90;7.0/120; urban:8.5;
Depoluare: Euro 2;
Viteza maxima: 170 Km/h;
Dimensiuni(L,l-mm):3773/1639/1417;
Masa proprie :960Kg/Rezervor :50L
Dotare standard: (DAIC)
Cutie de viteze mecanica (5+lrrepte) ;
Servodirectie;
Geamuri electrice fata;
închidere centralizata cu telecomanda in RF 433 MHz
Antidemaraj (imobilizator electronic al motorului) ;
A.B.S.;
Oglinzi cu manevrare electrica, cu degivrare;
Aer condiționat cu recirculare + filtru praf;
3 tetiere spate reglabire ;
Parbriz reflectorizant atermic ;
Airbag șofer + pasager + laterale SRP ;
Turometru;
Bancheta spate fractionabila 1/3,2/3 ;
Scut protecție a motorului din tabla ;
Centuri de siguranța fata cu limitator de efort;
Centuri de siguranța spate in trei puncte pentru locurile laterale si in 2
puncte pentru locul central;
Radiocasetofon Philips Radiosat 6000 4* 15 W, cu sateliți de
comanda la volan;
Faruri dublu optice +proiectoare de ceata ;
Tapițerie DRAP MARINE ;
Scaun șofer +volan reglabil pe înălțime.
LOCATOR, UTILIZATOR,
PLANET LEASING S.A.
ANEXA NR. 3 LA CONTRACTUL DE LEASING
LOCATOR, UTILIZATOR,
PLANET LEASING S.A.
LOCATOR, UTILIZATOR,
PLANET LEASING S.A.
8.4. ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A PRINCIPALELOR OPERAȚIUNI PRIVIND LEASING-UL FINANCIAR LA LOCATOR
a) Achiziționarea unui bun mobil de natura imobilizărilor corporale, care urmează a fi predat în regim leasing;
2133 = 404 11024.16
"Mijloace de transport" " Furnizori de imobilizări"
b) Emiterea facturii pentru un avans de 50%, adică 4632 EURO;
4111 = % 5512.08
“Clienti” 419 4632.00
“Clienti-creditori”
4427 880.08
“TVA colectată”
c) Incasarea avansului;
5124 = 4111 5512.08
"Conturi la banei în lei” „Clienti”
în valuta"
d) Incasarea marjei de gestiune ;
5124 = 708 220.48
"Conturi la banei în valuta"
e) Predarea către utilizator a bunului care face obiectul contractului de leasing la valoarea înscrisa în contract și evidențierea creantei,inclusiv a dobânzii de incasat:
e) 1) pentru bunul predat în leasing:
2673 = 2133 11024.16
" Imprumuturi acordate „Mijloace de transport”
pe termen lung"
e) 2) pentru dobanda aferenta:
2674 = 472 1470.63
„Dobanda aferenta „Venituri inregistrate
imprumuturilor acordate în avans”
pe termen lung”
f) Emiterea facturii reprezentand prima rata de incasat, potrivit contractului și inregistrarea acestora în contabilitate:
4111 = % 129.85
„Clienti” 706 62.08
„Venituri din redevente,
locatii de gestiune și chirii”
2674 55.97
„Dobanzi aferente imprumuturilor
acordate pe termen lung”
4427 11.08 „TVA colectată”
f) 1) Inregistrarea la venituri a dobanzii facturate;
472 = 706 55.97
„Venituri inregistrate „Venituri din redevente,
locatii de gestiune și chirii”
f) 2) Credit cont 8038 „Alte valori în afara bilantului” analitic „Bunuri predate în leasing financiar”.
f) 3) Diminuarea creantei cu valoarea avansului:
% = 706 5512.08
419 „Venituri din redevente, 4632.00
„Clienti-creditori” locatii de gestiune și chirii”
4427 880.08
„TVA colectată”
f) 4) Diminuarea creanței cu valoarea primei rate;
658 = 2673 62.08
“Alte cheltuieli de “Imprumuturi acordate
exploatare” pe termen lung”
g) Incasarea prin banca a primei rate;
5124 = 4111 129.85
“Conturi la bănci “Clienti”
în lei”
h) Emiterea facturii reprezentând a doua rata potrivit contractului și inregistrarea ei în contabilitate;
4111 = % 129.99
„Clienti” 706 62.83
"Venituri din redevente,
locații de gestiune și chirii"
4427 52.22
"TVA colectată"
h) 1) Inregistrarea la venituri a dobânzii facturate;
472 = 706 55.22
„Venituri inregistrate „Venituri din redevente
în avans” locatii de gestiune și chirii”
h) 2) Diminuarea creanței cu valoarea ratei a doua:
658 = 2673 62.83
“Alte cheltuieli “Imprumuturi acordate
de exploatare” pe termen lung”
i) Incasarea prin banca a celei de a doua rate.
5124 = 4111 129.99
“Conturi la bănci “Clienti”
în valuta”
Operațiile se repeta pana la expirarea contractului, ținând cont de datele din tabloul de eșalonare a ratelor.
La expirarea contractului de leasing, o data cu facturarea ultimei rate se consemnează și transferul dreptului de proprietate pe baza contractului de vanzare-cumparare.
CONCLUZII
Finanțările prin sistem leasing constituie in economia romaneasca o adevărata "gura de oxigen" pentru agentii economici, pentru care investițiile reprezintă o cerința esențiala pentru dezvoltarea activității lor. Si cum 99% din activitățile din economie necesita investiții pentru a se dezvolta, finanțările in sistem leasing vor cunoaște o creștere constanta.
Leasing-ul s-a impus si la noi in tara, așa cum a facut-o peste tot in lume (poate mai putin in economiile tarilor din lumea a IlI-a), in primul rând prin simplitate. In condițiile in care mediul concurential din tara noastră devine tot mai aspru, viteza de reacție a companiilor la schimbările din mediul extern este vitala. Leasing-ul, prin operativitatea sa, satisface in intervale foarte scurte nevoia de fonduri pentru investirii a agenților economici.
Crearea cadrului legal pentru operațiile de leasing, reprezintă un factor favorabil dezvoltării tranzacțiilor, in sensul ca toate bunurile imobilizate achiziționate din import, care nu se fabrica in tara noastră, sa fie scutite de taxe vamale si TVA, chiar daca acestea sunt cumpărate la valoarea reziduala.
In condițiile penuriei de capital, leasing-ul apare ca o alternativa eficienta pentru agentii economici care se privatizează.
Fundamentarea politicii de investiții pentru locatar (cumpărător), poate fi orientata spre operația de leasing, spre deosebire de achizițiile cash sau pe credit. Obținerea de beneficiu din expoatarea bunului imobilizat inchiriat, poate fi utilizat pentru rambursarea creditului obținut prin contractul de leasing.
La nivel macroeconomic, leasing-ul poate reprezenta o cale de relansare a investițiilor si de retehnologizare a societăților comerciale. Având in vedere ca aceasta este o operație de finanțare in economie, facilitează atragerea unor noi surse de finanțare in economie, precum si o metoda de promovare pe piața a unor produse pentru care cererea este limitata de posibilitățile de cumpărare ale agenților economici si, in consecința, de dezvoltare a proceselor productive din unele sectoare de activitate ale economiei. Lipsa unor resurse financiare suficiente, menținerea gradului de lichiditate al firmei, acoperirea intregului program de finanțare a activului imobilizat, reprezintă, pentru utilizator, o posibila cale de dezvoltare.
Operația de leasing, pentru proprietar, este o forma de plasament al resurselor financiare, in condiții de rentabilitate si siguranța.
Chiar daca prezintă si limite (bunul exploatat pe intreaga durata a locației produce un profit mai mare decât cheltuielile de exploatare si inchiriere, astfel leasing-ul este justificabil, astfel el reprezintă un risc), leasing-ul rămâne o forma moderna de finanțare si de circulație a bunurilor imobilizate(mobile).
BIBLIOGRAFIE
1). Aileen BEATTIE, Cristina IONESCU, Oana PETRESCU Standarde
Internationale de Contabilitate 2001", Editura Economica, București, 2001.
2). Ana STOIAN " Contabilitate si gestiune fiscala", Editura Economica,
București, 2001.
3). Dorin CLOCOTICI, Gh. GHEORGHIU – " Operațiunile de leasing", Editia a-
Il-a, Editura Lumina Lex, București, 2000.
4). Francisc DEAK, Stanciu CARPENARU – "Contracte civile si comerciale",
Editura Lumina Lex, București, 1993.
5). loan POPA "Tranzacții comerciale internaționale", Editura Economica,
București, 1997.
6). Măria MANOLESCU – " Ghid practic de aplicare a Standardelor Internationale
de Contabilitate", Editura Economica, București, 2001.
7). Marin ANDREICA "Leasing-cale de finanțare a investițiilor pentru
întreprinderile mici si mijlocii", Editura GRIMM, București, 1997.
8). Mihai RISTEA – "Contablitatea societăților comerciale", Voi I, editata de
Corpul Experților Contabili si Contabililor Autorizați din România (CECCAR),
București, 1995.
9). Mihai RISTEA, Lavinia OLIMID, Ileana NISULESCU, Ana STOIAN, Vasile
RAILEANU – "Contabilitatea societăților comerciale", Voi II , editata de Corpul
Experților Contabili si Contabililor Autorizați din România (CECCAR), București,
1996.
10). Nicolae Dumitru DAVIDESCU – "Sisteme informatice financiar-bancare –
Concepte fundamentale. Modelarea prin metoda MERISE", Voi I, Editura ALL
BECK, București, 1998.
11). Nicolae DAVIDESCU, Laurentiu FRATILA, Romeo FRATILA, Alexandru
BUNEA, Adrian COZGAREA "Sisteme informatice financiar-bancare
Aplicării", Voi II, Editura Economica, București, 1999.
12). Niculae FELEAGA "Sisteme contabile comparate, Norme Contabile
Internationale", Editura Economica, București, 2000.
13). Niculae FELEAGA, Ion IONASCU – "Tratat de contabilitate financiara",
Voi I, Editura Economica, București, 1998.
14). Niculae FELEAGA, Ion IONASCU – "Tratat de contabilitate financiara",
Voi II, Editura Economica, București, 1998.
15). Niculae FELEAGA – "îmblânzirea junglei contabilității", Editura Economica,
București, 1996.
16). Petre BREZEANU "Gestiunea financiara a intreprinderii", Modulul I,
Editura ASE, București, 1999.
17). Smaranda ANGHENI, Magda VOLONCIU, Camelia STOICA, Monica
Gabriela LOSTUN – "Drept comercial", Editura OSCAR PRINȚ, București, 2000.
18). Toma GEORGESCU – "Tehnici de comerț exterior", Voi I, Editura SYLVI,
București, 1999.
19). O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing,
publicata in Monitorul Oficial al României nr. 224/30.08.1997; aprobata si
modificata prin Legea nr.90/1998, publicata in Monitorul Oficial al României nr.
170/30.04.1998; republicata in temeiul artVII din Legea nr.99/1999, publicata in
Monitorul Oficial al României nr.236/27.05.1999.
20). Ordinul Ministerului Finanțelor nr.686/25.06.1999, pentru aprobarea normelor
privind inregistrarea in contabilitate a operațiunilor de leasing, publicat in
Monitorul Oficial al României nr. 333/14.07.1999.
21). International Accounting Standards, ias 17 (reformatted 1994), "Accounting
forleases"
22). Legea contabilității nr.82/1991, publicata in Monitorul Oficial al României
nr.265/27.12.1991, actualizata si completata prin O.G. nr.22/1996, publicata in
Monitorul Oficial al României nr. 170/30.07.1996.
23). Regulamentul de aplicare al Legii contabilității nr. 82/1991, publicat in
Monitorul Oficial al României nr.303 bis/ decembrie 1993.
24). Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicat in Monitorul
Oficial al României nr.33/29.01.1998, modificata si completata prin Legea
nr.99/1999 privind unele masuri pentru acclerarea reformei economice, publicata
in Monitorul Oficial al României nr.236/27.05.1999.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Instrumentarea Juridica, Contabila Si Financiara a Contractelor de Leasing (ID: 124982)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.