Instruirea Copiilor Supradotați

Instruirea copiilor supradotați

„Prin gifted education se respectă natura divină a omului

și nu omul-marfă, omul de consum.

Noi promovăm omul creator,

omul capabil să-și dezvolte potențialele.

Este cunoscut faptul că cea mai valoroasă materie vie este scoarța cerebrală a omului. Obligația vitală a oricărei comunități umane este de a asigura fiecărui individ dezvoltarea maximală a potențialității sale. În acest sens nu ne putem permite risipa de capacități excepționale, lăsând dezvoltarea copiilor dotați, exclusiv pe seama efortului lor propriu.   

Pentru conturarea noțiunii de copil ,,supradotat” părerile sunt diferite. Pe lângă factorii de inteligență se poate include talentul, aptitudinile speciale în strânsă legătură cu interesul, motivația, voința, tendința spre efort, atitudinea față de valorile social-morale precum și alte calități ale personalității. Este demonstrat faptul că dotarea intelectuală în sine nu este suficientă, dacă nu există perseverență, sârguință. Dovadă sunt cazurile de indivizi talentați care nu se realizează, sau chiar se ratează.     

Definiție: Copiii supradotați și talentați sunt cei care sunt identificați de către persoanele calificate profesional, care posedă abilități demonstrate sau potențiale ce arată o mare capacitate de realizare în domenii ca intelectul, creativitatea, activitatea academică, capacitatea de lider sau în artele teatrale și vizuale și care din acest motiv necesită activități sau servicii speciale ce nu sunt oferite de obicei de către școală.

Deoarece copiii supradotați prezintă caracteristici particulare de dezvoltare, s-a construit pretutindeni în lume un sistem educativ care ia în considerație aceste caracteristici particulare și care poate utiliza enormul potențial intelectual (și nu numai), direcționând educația acestor copii în mod deosebit de educația de masă. Cea mai bună dovadă pentru rezultatele excepționale ale sistemului de gifted education sunt realizările de mare nivel de performanță intelectuală sau de altă natură a participanților, și nu în ultimul rând, încadrarea socială a acestora într-o manieră eficientă, care respectă dreptul la dezvoltare a copiilor supradotați.

Educarea și Curricula

Copiii supradotați au nevoie de un sistem de învățământ care să reprezinte o provocare pentru abilitățile lor și care să îi încurajeze să-și dezvolte originea și imaginația. De aceea, este important pentru acei părinți care consideră că au un copil supradotat să consulte un expert care îi va îndruma într-o manieră responsabilă și care va fi întotdeauna atent la dezvoltarea normală a copilului.

Copiii supradotați dezvoltă capacități de învățare deosebite bazate pe modele de gândire specifice:· Gândirea critică, aceasta evaluând ideile și argumentele în mod creativ

· Construcția de modele ce dă un sens logic lumii și care pot fi utilizate în practică

· Construcția de argumente logice care permit validarea sau respingerea unor concepte

· Considerarea și reconsiderarea evidenței, care permite descoperirea de legi ce se află în spatele evidenței și nu sunt transparente la prima vedere

· Gândirea morală ce permite abordarea sub spectrul responsabilității diferitelor acțiuni și găsirea optimului strategic de abordare a unei situații.

Toate aceste capacități specifice copiilor supradotați necesită antrenarea specifică a profesorilor ce lucrează cu copii supradotați și care trebuie să își dezvolte stiluri de predare adecvate, necomune cu educația de masă.

Diferitele modalități de a răspunde nevoilor speciale în materie de educație a elevilor supradotați se referă la:

● facilitarea trecerii acestora de la o clasă la alta, superioară ca nivel, dacă au îndeplinit cel puțin bine cerințele nivelului anterior;

● alcătuirea de programe diferențiate care să permită avansul mai rapid al unora în aceeași unitate temporală;

● organizarea de clase speciale alcătuite pe criteriile: -nivel al coeficientului intelectual;

-focare de interes;

-proiecte comune;

-niveluri de aspirație sau de reușită;

● organizarea pe clase cu program total independent de cel școlar general, în afara timpului școlar comun.

Formele de orientare a programelor de instruire principale pentru copiii supradotați presupun următoarele:

Accelerarea studiilor – este tehnica preferată de specialiști, însă puțin utilizată din cauza impactului negativ social și emoțional a parcurgerii rapide a etapelor tradiționale ale școlii.

Îmbogățirea studiilor – oferirea de cunoștințe și activități speciale în cadrul claselor obișnuite. Majoritatea profesorilor care lucrează cu copiii supradotați utilizează metoda îmbogățirii cunoștințelor (peste 80%).

Gruparea pe niveluri de abilități – elevilor supradotați care rămân integrați în clasele obișnuite sau în afara lor, li se oferă programe de instruire diferențiate în cadrul unei noi regrupări temporare.

Copiii supradotați tind să dezvolte atitudini, dispoziții și obiceiuri ce valorifică mintea deschisă, obiectivitatea și imparțialitatea. Ei practică în mod obișnuit metacogniția, analizându-și propriul proces de gândire.

Antrenamentul intelectual ce trebuie să stea la baza oricărei lecții necesită planificarea, rezolvarea de probleme, decizia strategică, recomandarea de strategii, comunicarea și utilizarea experienței altora în mod critic. Direcționarea învățării se face pe analiza optimului și planificarea pentru viitor a optimului, bazat pe gândire creativă.

Copiii supradotați sunt avizi să înțeleagă evoluția, direcția și istoria acestei lumi, fiind capabili să-și imagineze îmbunătățiri sau reformări, ei urmând să producă valori utilizabile de către alții.

Un gânditor supradotat:

• Ridică probleme și întrebări vitale pe care le formulează clar și precis

• Culege și evaluează informații relevante folosind abstracții pentru a le interpreta

• Ajunge la concluzii bine gândite și la soluții, testându-le pe criterii și standarde relevante

• Gândește deschis și nedogmatic în cadrul sistemelor de gândire alternative, recunoscând și evaluând presupunerile proprii, implicațiile și consecințele

• Comunică efectiv cu alții, construind soluții pentru diferite probleme.

Din aceste motive, supradotatul cu gândire critică este autodisciplinat, autodirecționat, automonitorizat și autocorectiv, folosește standarde riguroase și abilități deosebite în manevrarea acestora. De asemenea, acesta dezvoltă abilități deosebite în rezolvarea de probleme și în comunicarea acestora. Din aceste motive, profesorii care lucrează cu această categorie de copii trebuie să aibă la rândul lor abilități deosebite și profil psihointelectual compatibil cu cel al elevilor.

O altă trăsătură caracteristică lucrului cu copii supradotați este dată de dimensiunea morală a gândirii lor. Ei sunt preocupați de chestiuni de morală de tip dreptate, care configurează mijloace optime de soluționare în cadrul unui grup, dar și de probleme de morală de tip universal.

Metacogniția îi face pe copiii supradotați să-și înțeleagă limitele de gândire și să fie deschiși la integrarea de metode cognitive mai evoluate.

Algoritmii de evaluare a supradotării sunt dați de complexitatea abordării psihosociale. Astfel, un test IQ nu este în întregime relevant dacă rezultatele testului nu sunt cele mai bune, deoarece există în aceste teste o foarte mare influență culturală sau politică, iar aceasta nu poate fi eliminată sau normată. Testele de creativitate pot da rezultate excelente și la copiii care nu sunt supradotați, de asemenea, și testele de învățare pot fi subiective. Profilul psihologic al supradotaților, ca și trăsăturile specifice personalității lor, toate acestea au darul de a fi mai buni predictori ai supradotării copiilor. Un ansamblu de teste și profiluri făcute cu metode de testare multiplă, interviul, precum și rezultatele obținute anterior, acestea sunt cele mai bune metode folosite curent pentru identificarea supradotaților.

Copiii supradotați pot fi descoperiți în orice tip de comunitate culturală, și sunt în general expuși riscului social și respingerii. Deși ei au un uriaș potențial, acesta nu se poate dezvolta integral decât în condițiile unui sistem educativ specializat. Asincronia lor în dezvoltare îi face sensibili atât la problemele globale sau locale, pe care le resimt puternic din punct de vedere emoțional, cât și la rezolvarea acestor probleme. Lucrul cu copiii supradotați presupune un profil intelectual special și un antrenament didactic specializat, precum și o consultanță psihologică specializată. Dacă inițierea educației supradotaților a fost făcută de provocarea economică, dezvoltarea actuală se va face din cauza provocării complexității crizelor de sistem care cer soluții înalt specializate.

Copil supradotat?

5 reguli de urmat pentru părinți:

nu uita că e copil și că are nevoie și de activitățile vârstei ( joc);

laudă-i pașii chiar dacă sunt mici;

caută un profesor care să i se potrivească, să-i placă copilului;

nu căuta să-l suprasoliciți, recunoaște și acceptă că uneori nu mai poate face față presiunii;

când negociezi cu el, nu uita că recompensa este și materială, dar contează mai mult micile bucurii, micile răsplăți care să-i umple sufletul de fericire: să iasă la joacă, o mâncare preferată, o haină nouă etc.

Recomandări pentru profesori

1. Oferiți copilului dotat o îmbogățire orizontală și verticală a materiei. Îmbogățirea orizontală înseamnă a oferi mai mult material cu același nivel de dificultate unui copil care a terminat înaintea colegilor, iar cea verticală se referă la oferirea unui material cu un nivel mai avansat, anticipând lecțiile următoare. Ambele procedee prezintă și riscuri: în cazul îmbogățirii orizontale, copilul poate să se plictisească și să-și piardă interesul; îmbogățirea verticală folosită exagerat poate duce la dezechilibrarea activității de predare. Cele două procedee trebuie, deci, îmbinate.

2. Discutați cu elevul respectiv posibilitatea realizării studiului individual. Una dintre cele mai eficiente metode în lucrul cu elevii dotați constă în stabilirea de teme de studiu individual. Temele trebuie însă orientate astfel încât să acopere domeniile de interes ale copilului. Ele nu vor fi în niciun caz impuse, altfel copilul se poate simți suprasolicitat, pierzându-și motivația.

3. Încurajați lecturile suplimentare. Unul dintre reproșurile cele mai frecvente este acela că elevii nu mai citesc. Unii specialiști recomandă în cazul copiilor dotați ca aceștia să citească și biografii sau autobiografii ale celebrităților în ideea că viața acestora i-ar putea inspira.

4. Stimulați apariția hobby-urilor. Dacă un copil este interesat în mod special de poezie, de pești sau de calculatoare, el trebuie încurajat în această direcție. La vârste mai mari ei vor fi îndrumați să participe la concursuri de creație sau științifice.

5. Încercați varianta unui mentorat prin corespondență. În școlile mici, numărul copiilor dotați este adesea redus. Pentru a le oferi acestora o asistență educativă corespunzătoare, în Statele Unite s-a experimentat un program numit Sponsor-Corespondent Plan, care punea copilul talentat în legătură cu un specialist din domeniul de interes (de multe ori, pensionar). Această soluție s-a dovedit extrem de eficientă și credem că ar putea fi adoptată și în țara noastră.

CONCLUZII

Principalele demersuri organizatorice cu finalități de instruire ne duc la următoarele concluzii:

• eficiența instruirii este mai ridicată, pentru elevii supradotați, atunci când aceștia sunt grupați în clase speciale;

• accelerarea studiilor, pentru majoritatea elevilor supradotați, are mai multe efecte pozitive decât dezavantaje;

• nu este recomandat a se renunța la studierea unor "discipline de cultură generală", dar acestora li se poate dedica mai puțin timp, dat fiind ritmul și capacitatea lor de asimilare, iar timpul devenit astfel disponibil, se poate utiliza pentru îmbogățirea și aprofundarea studiilor în domenii precise de interes deosebit;

Bibliografie:

●Yolanda Benito, Copiii supradotați. Educație, dezvoltare emoțională și adaptare socială, Editura Polirom, Iași, 2003,

● Ciocan, I., Negreț, I., Formarea personalității umane, București, Ed. Militară, 1981 

● Maria-Liana Stănescu, Instruirea diferențiată a elevilor supradotați, Editura Polirom, Iași, 2002

● Doru Vlad Popovici, Introducere în psihopedagogia supradotaților, Editura Fundației Humanitas, București, 2004

● Mihai Jigău, Copiii supradotați, Editura Știință și Tehnică, București, 1994