Instruirea Asistata de Calculator In Contextul Invatarii Centrate pe Elev
Instruirea asistată de calculator în contextul învățării centrate pe elev
C U P R I N S
CAPITOLUL I – INTRODUCERE. IMPORTANȚA TEMEI ÎN ACTUALITATE
I.1 Motivația generală a alegerii temei
Instruirea asistată de calculator este una dintre metodele de învățământ importante în procesul didactic modern. Susținerea procesului de învățământ cu computerul urmărește: predarea anumitor lecții de comunicare de noi cunoștințe, sistematizarea de noi cunoștințe, verificarea anumitor lecții sau a unui grup de lecții, ceretarea unei discipline școlare sau a unei anumite programe școlare. Calculatorul – componenta hardware este utilizată ca suport tehnic, iar softul – componenta software este utilizată ca suport informațional.
Trăsăturile generale ale softului educațional:
– este conceput pentru a învăța;
– trebuie să asigure interacțiunea flexibilă elev-computer sau computer-profesor;
– se adaptează în funcție de caracteristicile individuale ale utilizatorului[21].
O aplicație software educațională reprezintă un program informatizat, proiectat special pentru rezolvarea unor sarcini sau probleme didactice / educative prin valorificarea tehnologiilor specifice instruirii asistate de calculator care asigură:
reținerea datelor;
ordonarea datelor în fișiere;
gestionarea fișierelor;
simularea învățării;
controlul reglarea / autoreglarea și autocontrolul activității de învățare / educație .
Acest soft poate fi folosit în favoarea învățământului s-a pus problema de a redefini un mediu, pe care majoritatea elevilor îl cunosc deja și în care se simt în largul lor, într-un spațiu de studiu, problemă complexă care cerea un răspuns multidisciplinar. Extraordinara dezvoltare a tehnologiilor multimedia contribuie și ea, facilitând apariția unui domeniu nou, softul educațional, o foarte interesantă legătură între programare informatică, psihopedagogie și diverse materii din curriculum, care astăzi depășește timpul experimentelor fiind pe cale să devină un domeniu cu drepturi depline și viitor sigur în oferta educațională a acestui început de mileniu[18].
De aici intră în joc un grup format din buni pedagogi, specializați în probleme de psihopedagogie, profesori de diverse discipline, dar și informaticieni capabili să transforme în softuri temele educaționale pe care ceilalți le gândesc atât din perspectiva materiilor de studiu, dar și a strategiei didactice.
Dinamica noilor metode de învățare este fundamentală, elevul este învățat cum să învețe adaptând mijloacele propuse la propriile capacități și abilități, este deprins mai degrabă să caute informația, folosind algoritmi preciși, decât să o rețină fără discernământ.
În acest context, apare întrebarea: chiar este nevoie de aceste schimbări majore, structurale, care pot genera probleme de adaptare a unor categorii de profesori sau elevi.
Răspunsul este dat chiar de societatea spre care ne îndreptăm. Societatea informațională nu mai este o previziune de viitor, ci o stare de fapt a prezentului, rămânând la latitudinea fiecăruia cât de repede se va adapta la ea și aceasta nu numai ca o cerință exterioară, impusă, ci ca o necesitate individuală de armonizare.
Sarcina educației bazată pe noile tehnologii nu este de a demonstra că are rezultate rapide într-o întrecere cu alte tipuri de sisteme educaționale, ci de a înlocui o parte din structurile actuale cu un nou spectru de performanțe, superior, în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultura și civilizație.
Întrucât tehnologiile au devenit instrumente de utilitate universală, este necesar să se dezvolte în acest sens un nou mod de gândire și comportament care va permite cadrelor didactice să facă față oricărei noi cerințe.
Instrumentele soft reduc nivelul aptitudinal necesar elevilor pentru a participa la o gamă largă de activități culturale. Bibliotecile digitale, multimedia, motoarele de căutare, sistemul e-learning, etc. au schimbat perspectiva asupra practicii educaționale și sunt utile pentru conștientizarea conexiunilor între ceea ce învață și utilitatea cunoștințelor si abilitaților dobândite pentru viața reală[19].
Un sistem de eLearning (de formare la distanță sau educație virtuală) constă într-o experiență planificată de predare-învățare, organizată de o instituție ce furnizează imediat materiale într-o ordine secvențială și logică pentru a fi asimilate de elevi în manieră proprie, fără a constrânge agenții activității la co-prezență sau sincronicitate. Medierea se realizează prin modalități diverse, de la material pe discheta sau CD (eventual prin corespondență), la tehnologii de transmitere a conținuturilor prin Internet[9].
Felul în care s-a dezvoltat revoluția informatică ne permite să înțelegem efectul ei de ansamblu. Ea a avut cele mai rapide câștiguri de performanță din istoria tehnicii. Pe axele costurilor, ale vitezei de calcul, ale volumului de date și ale miniaturizării.
În al doilea rând, revoluția informatică a avut efecte crescute când s-a combinat cu tehniciile noi ale comunicării la distanță(sateliți, fibre din sticlă), creând teleinformatica.Ea a suprimat distanțele și a făcut ca granețele să fie irelevante.
Ținând cont de dezvoltarea comunității și pentru a participa în întregime la cunoașterea economică în cadrul căreia IAC nu va fi doar esențială pentru învățare și loc de muncă, ci și pentru creșterea domeniului de activități libere, indivizii au nevoie ca:
Tehnologiile să fie mai accesibile tinerilor decât oricând, în special acasă, unde accesul la calculatoare și Internet continuă să crească. În mod special, alte tehnologii cu potențial educațional (cum ar fi televiziunea digitală interactivă sau din ce în ce mai sofisticatele instrumente de jocuri) trebuie să devină lucruri comune în viața tinerilor.
Tehnologiile însele să evolueze de asemenea pentru a pune la dispoziție o funcționalitate crescândă și o mare probabilitate, în timp ce aplicațiile software devin din ce în ce mai inteligente și receptive pentru cel care le utilizează. Luate împreună, aceste activități vor pune la dispoziție noi oportunități pentru elevi de a-și personaliza accesul la resursele de învățare digitală în școală și în afara ei, devenind mult mai importantă posibilitatea de a aduce una lângă alta aceste experiențe de învățare. IAC este din ce în ce mai importantă pentru școala generală, pentru elevii ale căror studii pot include elemente vocaționale și pentru elevii cu nevoi speciale sau handicap medical, care îi împiedică să urmeze o clasă obișnuită.
Recunoașterea de către școli a calităților și cunoștințelor dobândite în afara clasei va fi un factor important în asigurarea faptului ca elevii vor fi în continuare motivați să învețe. O experiență bogată și intensă a tehnologiei de acasă este de așteptat să conducă mulți elevi spre școli cu o mare varietate de calități în utilizarea softurilor educaționale.
IAC joacă un rol deosebit de important deoarece:
permite accesul la resurse ce se află la distanță (biblioteci virtuale, reviste, ilustrații, scheme, fotografii, benzi video, picturi, produse software, fișiere de sunete și animație, documente de referință, etc.);
permite persoanelor dispersate geografic să se regăsească în „comunitatea virtuală”, adică în grupuri de interes cu finalități comune, ce nu țin seama de diferențele artificiale bazate pe localizarea în spațiu, vârstă, capacități intelectuale, condiție socială etc.
permite munca în colaborare, învățarea prin cooperare (prin utilizarea poștei electronice, a video conferințelor, a reuniunilor asistate de calculator);
permite profesorilor să-i aducă pe elevi în situația de a trăi experiențe de învățare constructivistă (elevul își construiește universul cunoașterii singur, profesorul din transmițător de informații devine ghid, coordonator);
permite evaluarea gradului de asimilare al cunoștințelor de către elevi prin metode noi, interactive, interesante axate pe înțelegerea în profunzime a conținuturilor și proceselor.
permite pregătirea tinerei generații pentru a se adapta cerințelor sociale și unui nou tip de instruire și învățare necesar pe tot parcursul vieții.
Pentru a putea lucra în noile condiții, elevul trebuie să capete o serie de cunoștințe și deprinderi în utilizarea acestor noi tehnologii care devin suportul instrumental și funcțional al cunoașterii pe care urmează să și-o dezvolte.
Acestea sunt numai câteva din motivele pentru care consider că tema pe care mi-am ales-o este mai mult decât actuală, instrumentele și resursele tehnologice oferite de ceea ce numim Tehnologia Informației și Comunicațiilor fiind indispensabile în momentul actual.
De aici, necesitatea ca acest ansamblu de tehnologii care facilitează tratarea și transmiterea informației să fie folosit la capacitate maximă, iar în procesul de predare-învățare-evaluare a tehnologiei să se utilizeze o îmbinare eficientă a metodelor, mijloacelor de învățământ, principiilor didactice și formelor de organizare a elevilor pentru obținerea de performanțe maxime.
Școala trebuie să țină pasul cu tehnologia, să înteleagă și să anticipeze impactul asupra modului de învățare. Calculatoarele au fost încorporate în programele educaționale oferindu-le celor ce se instruiesc o libertate și flexibilitate mai mare, dar și individualitate în clasă.
Învățarea care pune accentul pe participarea elevilor reprezintă un tip de instruire care îi dă elevului un rol activ în procesul de învățare. Elevii, participanți activi, își imprimă ritmul propriu și propriile strategii. Modalitatea de învățare este individualizată nu standardizată.
Învățarea care îl situează pe elev în rol central, asociază învățarea focalizată pe particularitățile fiecarui individ (ereditate, experiență, perspective, pregătire, talente, capacități și nevoi) cu focalizarea pe predare, împărtășire a cunoștințelor respective (stimularea motivației, învățării și acumulării de cunoștințe de către toți elevii).
În aceste condiții modul de instruire trebuie regândit într-o manieră modernă, cu o metodică și o pedagogie diferită de tipul tradițional de educație. Infrastructura informațională oferă un nou acces la resursele externe de învățare, astfel comunicarea orală sau modul tradițional de învățare pot fi înlocuite prin video-conferințe sau prin grupuri de discuție folosind poșta electronică. Pregătirea continuă reprezintă un tip de instruire în care oamenii trebuie sa fie capabili din și în instituțiile formale de educație pe parcursul activității profesionale, iar perioada de școlarizare trebuie să-i pregătească pentru aceste noi cerințe[5][18].
Avantajele utilizării calculatoarelor în procesul de instruire este că pot interacționa substanțial și diferențiat cu fiecare elev în parte, fiind cât mai favorabil valorizate.
I.2 Motivarea personal a alegerii temei
Eu îmi desfășor activitatea la Liceul de Arte I. Șt. Paulian și Colegiul Național Traian, Jud. Mehedinți, predând și ore de Opțional în domeniul informaticii.
Întotdeauna am fost preocupată de utilizarea cât mai eficientă a calculatorului în procesul de instruire, de folosirea lui la lecție ca instrument principal și/sau ajutător. Dorința mea a fost să pot lucra cu toți elevii din clasă, să îi inițiez pe cei necunoscători, să-i aduc la nivelul celorlalți dar, în același timp să mențin interesul acelora care au dobândit unele cunoștințe practice în acest domeniu.
Fiind elevi de liceu, am constatat că sunt mult mai interesați de o lecție bazată pe utilizarea calculatorului spre deosebire de o lecție în varianta clasică. Sunt atrași de tot ceea ce înseamnă resursele tehnologice și instrumentele utilizate pentru a comunica, pentru a crea, difuza, stoca și gestiona informația.
Primul argument pe care aș dori să-l prezint este legat de dezvoltarea competențelor digitale și de plăcerea copiilor de a accesa internetul. Ei se simt în largul lor când apelează la tehnologie. O astfel de abilitate poate fi eficient folosită în educația elevilor pentru că atracția pentru gadget-uri, rețele de socializare sau platforme e-learning este bine știută. În ultima vreme foarte mulți elevi dețin posibilități pentru accesarea Internetului și ideea de a colabora și de a lucra în mediul virtual le place[26].
De-a lungul anilor de predare, am observat mai multe aspecte privind importanța software-ului educațional, având ca suport mai multe argumente:
Nu întotdeauna reușim, noi profesorii, să menținem activi toți membrii clasei, de la începutul orei și până la sfârșitul acesteia. Un software educațional bine gândit se bazează pe captarea și orientarea atenției și deci pe o interactivitate ridicată.
Este evident, că, ritmul de predare al unui profesor este unul, în schimb, nu fiecare elev înțelege la fel, și ca atare, oricât ar fi de bun, un profesor nu se face înțeles de toți elevii. Folosind un soft educațional adecvat nivelului și particularităților de vârstă ale elevilor, se oferă fiecărui elev posibilitatea de a parcurge, de a relua ori de câte ori este necesar noțiunile prezentate, după ritmul și posibilitățile fiecăruia.
Marea problemă a profesorilor este notarea ritmică. Oricât s-ar strădui un profesor nu poate să verifice, să testeze, să facă exerciții într-o oră cu 25 de elevi. Folosirea unui soft educațional în procesul de evaluare oferă posibilitatea testării tuturor celor 25 de elevi și obținerea unui raport zilnic sau periodic cu noțiunile predate (înțelese sau neînțelese).
De-a lungul anilor, am încercat mai multe posibilitați de prezentare a unei lecții. Sigur, în funcție de nivelul clasei, și modelând elevii, după posibilități, încercând să ridic nivelul lor de cunoștințe. Folosind un software educațional, profesorului i se permite să controleze, să modifice, să corecteze, să completeze rapid și ușor anumite obiecte în cadrul acestuia, și implicit acest fenomen îi permite o continuă perfecionare.
Timpul necesar instruirii cu un software educațional alocat aceleiași activități de instruire este cam jumătate față de timpul necesar utilizând metoda clasică la tablă, cu notițe.
Destinat unei arii mai restrânse, dar dezvoltate ca varietate și profunzime, soft-ul proiectat pentru scopuri pedagogice, se utilizează direct în procesul de predare-învățare, adică în demersul didactic, educațional care poartă numele de instruire asistată de calculator.
Calculatorul este un mediator eficient, care ne ajută în integrarea noțiunilor și informațiilor într-un ansamblu ordonat și coerent. În plus, ne dă posibilitatea ca prin intermediul unor aplicații specializate concepute în prealabil și introduse în memoria calculatorului să ridicăm cât mai mult nivelul de cunoștințe pe care îl posedă elevii.
Mi-am propus să implementez tehnologia îmbinând metodele clasice cu cele moderne, prin utilizarea unui produs software cu caracter educațional care să ducă la creșterea gradului de implicare a elevilor pe parcursul orelor de clasă și la creșterea eficienței procesului educațional.
El va capta atenția elevilor care nu au noțiuni bogate în acest domeniu, va da motivația de care este atâta nevoie în înțelegerea și asimilarea noilor noțiuni introduse, posibilitatea predării, învățării și evaluării rezultatelor obținute. Va fi în același timp un mijloc de reactualizare și îmbogățire a cunoștințelor celor care au un bagaj însemnat de noțiuni.
Aceasta contribuie la aprofundarea cunoștințelor informatice într-un timp foarte scurt, pentru ca ulterior să determine un interes sporit pentru învățarea prin cooperare, deoarece utilizarea noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor oferă mari oportunități în direcția cooperării cu alți colegi, cu profesioniști, cu experți.
Lucrarea „ Instruirea asistată de calculator în contextul învățării centrate pe elev” se bazează pe o cercetare a modalităților de obținere a succesului școlar, de a oferi șansa libertății în utilizarea tehnologiilor în procesul instructiv-educativ, cu scopul obținerii performanței.
Concluzionând, pot afirma că mi-am propus o astfel de temă de cercetare din următoarele motive:
Pentru a permite elevilor să repete lecția ori de câte ori este necesar pentru a înțelege un anumit subiect.
Pentru a-i ajuta pe elevi să exploreze, să descopere, să găsescă soluții, să își construiască propriul bagaj de cunoștințe și să formuleze concluzii proprii, să-și dezvolte capacitățile de argumentare.
Pentru a amplifica gradul de înțelegere a noțiumilor teoretice, colaborarea cu colegii și profesorul, cooperarea în rezolvarea problemelor
Pentru a le oferi elevilor un mix optim de pedagogie și divertisment, combinând noțiunile teoretice cu activități interactive, teste, fișe de lucru, toate vizând motivarea diferitelor tipuri de elevi.
În ce mă privește, utilizez metode moderne, în speranța că deprinderea de a gândi și de a lua decizii corecte va deveni un mod de viață pentru elevii mei. Utilizând un soft educațional, elevii sunt puși în situații concrete, devin principalii actori în activități ce îmbină lucrul individual cu cel în echipă. Utilizând metoda proiectului, activitățile desfășurate sunt variate și diversificate reușind să motiveze un număr mare de elevi.
CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI
II.1 Instruirea asistată de calculator în contextul învățării centrate pe elev
Instruirea asistată de calculator (IAC) este o metodă didactică sau o metodă de învățământ, care pune în valoare principiile de modelare și analiză cibernetică a activității de instruire în contextul noilor tehnologii informatice și de comunicații , specifice societății contemporane.
Realizarea une metodologii care să facă eficientă asistarea procesului de învățămînt cu calculatorul a solicitat folosirea instrumentelor pshiopedagogiei[10].
Conceptul de asistare a procesului de învățământ cu computerul include:
informatizarea activității de predare-învățare-evaluare;
îmbunătățirea IAC prin intermediul unor acțiuni de: gestionare, documentare, examinare.
Metoda IAC furtifică următoarele operații didactice incluse la nivelul unei acțiuni de dirijare euristice și adaptată activităților de predare–învățare–evaluare :
– organizarea informației conform cerințelor programei școlare adaptabile la capacitățile fiecărui elev;
– provocarea cognitivă a elevului prin întrebări care urmăresc depistarea unor lacune, probleme;
– soluționarea sarcinilor didactice precizate anterior prin obținerea de informații necesare de la resursele informatice obținute prin intermediul calculatorului ;
– realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgerea unor teme, lecții, grupuri de lecții, subcapitole, capitole, discipline școlare;
– pregătirea unor exerciții suplimentare de stimulare a creativității elevului.
Proiectarea instruirii implică organizarea și ordonarea materialului care urmează să fie predat, învățat și evaluat la nivelul corelației funcțional-structurale dintre profesor și elev.
Profesorul sau instructorul proiectează o acțiune bazată pe patru activități concrete :
determinarea obiectivelor pedagogice
fixarea conținutului
aplicarea metodologiei
asigurarea evaluării activității didactice.
Proiectarea instruirii asistate de calculator (IAC) poate fi precizată ca fiind dezvoltarea sistematică a specificațiilor procesului de instruire folosind teoriile învățării și instruirii pentru a asigura realizarea calității procesului de instruire.
Proiectarea instruirii este explicată de un întreg proces: de analiză a necesarului de deprinderi și cunoștine și a obiectivelor învățării, de concepere a unui sistem de transfer și de livrare care să asigure satisfacerea acestor necesități.
Proiectarea instruirii cuprinde: dezvoltarea unor activități și materiale de instruire, testarea și evaluare tuturor activităților de instruire și învățare.
Proiectarea sistematică și metodică a procesului de instruire este favorabilă deoarece :
ajută instruirea centrată pe învățare;
păstrează o instruire efectivă , eficientă, și atractivă;
sprijină buna comunicare și colaborare dintre proiectanți, profesori și utilizatori;
propun soluții practice, posibile, și acceptabile pentru problemele de instruir;
se asigură că ceea ce se predă este necesar pentru realizarea obiectivelor de învățare ale elevilor;
favorizează o evaluare corectă procesului de instruire.
Proiectarea instruirii utilizând calculatorul se poate desfășura într-un număr mare de variante. În desfășurarea unei lecții profesorul se poate întâlni cu diverse evenimente de instruire pentru care trebuie să găsească soluții imediate. Aceste situații pot fi generate de reacțiile elevilor în procesul de instruire, de condițiile tehnice necesare și de eventuale modificări ale timpului de desfășurare.
Instruirea asistată de calculator permite crearea unei educații bazate pe profilul intelectual al elevului. Îl situează pe elev în situații de interacțiune și comunicare rapidă, realizate într-un mediu care permite o răspândire intensă a conținuturilor și o flexibilitate a timpului prin îmbinarea mijloacelor de comunicare sincrone cu cele asincrone.
In cazul unei instruiri asistate de calculator, interactivitatea este generalizată, oferind celui care învată un feedback permanent, deoarece se produc rezultate vizibile și imediate.
Utilizarea sistematică a instruirii asistate de calculator contribuie la dezvoltarea intelectuală a elevilor. Această dezvoltare a raționamentelor și modurilor de raționare se realizează concomitent cu însușirea conținutului științific al disciplinei și prin activități plăcute care-i încurajează pe elevi.
Învățarea ajutată de calculator îi oferă elevului posibilitatea de a verifica corectitudinea activității sale și incurajează individualizarea actului educațional prin oferirea unei libertăți de acțiune.
Pentru elevi, obisnuiți cu noile metode de informare (internet, email, telefonie
mobilă), conceptul de asistare a procesului de învățământ cu computerul devine o componentă normală a procesului de învățământ.
Din punctul lor de vedere, computerul este perceput fie ca o jucărie, fie ca o resursă de
informații. A intrat deja în obisnuința zilnică utilizarea computerului, pentru comunicare, informare, instruire.
Conceptul de asistare a procesului de învățământ cu calculatorul include:
– predarea unor lecții de comunicare;
– aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor cunostiințelor predate;
– verificarea automată cu ajutorul calculatorului a unei lecții.[10]
Utilizarea calculatorului în procesul de învățămât a devenit din ce în ce mai importantă deoarece:
are loc o informatizare a societății
mediile de instruire bazate pe informatică au un impact puternic asupra educației.
Modernizarea pedagogică depinde de îndeplinirea unor condiții de bază, cu ar fi:
existența hardware-lui
existența software-lui și a capacității de adaptare a lor.
II.2 Tehnologia în procesul de învățământ
Tehnologia nu înseamnă doar hardware si software, aceasta reprezintă și alte resurse de informare, în afară de profesor ca furnizor de cunoștiințe. Comunicarea cu specialiști, acces la biblioteci virtuale, articole științifice sunt posibilitați ce se oferă celui ce vrea să se informeze, prin utilizarea facilităților oferite de legatura la rețeaua globala, “internet” și a aplicațiilor specifice acesteia.
Didactica modernă, actuală pune un mare accent pe dezvoltarea priceperilor și deprinderilor la toate disciplinele de învățământ ca bază a calificării și profesionalizării viitoare. Ca urmare obiectivele pedagogice elaborate până în clasa a X-a sunt transformate în competențe în clasele mari de liceu și în învățământul superior. Devine din ce în ce mai important nu ceea ce știe subiectul educațional ci ceea ce știe el să facă.Conținuturile educaționale se adaptează în așa fel încât să fie predominant acționale. Tehnologia didactică poate fi folosită pentru a dezvolta abilități și dispoziții în ceea ce privește procesarea informației[15].
Înainte de introducerea calculatorului în învățământ, trebuie ca profesorii să posede abilități de a-l manipula. Indiferent de metoda de formare, Profesorilor trebuie să li se acorde timpul suficient pentru a învăța cum să utilizeze tehnologia în procesul de predare și să-și planifice utilizarea acesteia. De asemenea, profesorii au nevoie de formare, nu numai în tehnologie, ci și în aplicațiile pedagogice ale tehnologiei[15].
Studiile cu privire la anumite aspecte legate de percepția pe care o au profesorii cu privire la calculator și utilizarea personală și profesională a acestuia vizează stabilirea unei relații între autoevaluarea profesorilor cu privire la cunoașterea calculatorului și a următoarelor variabile: anxietatea cu privire la calculator, încrederea în sine, pertinența utilizării calculatorului, practicile pedagogice, dezvoltarea profesională, accesul la resursele și politicile administrative ale școlii.
În momentul în care profesorii urmează o formare adecvată, tehnologia are efectele următoare, așa cum o arată un studiu supervizat de către Senatul american:
Învățarea conceptelor abstracte, de rezolvare a problemelor și a abilităților de bază.
Învățarea muncii autonome, de echipă și de cercetare colaborativă;
adaptare a învățământului pentru a obișnui elevii cu diferitele stiluri de învățare și cu nevoile specifice elevilor.
Așteptări mai ridicate în rândul elevilor și prezentarea unor producții mai complexe;
Un învățământ mai degrabă focalizat pe elev decât pe profesor;
Numeroase noi oportunități de învățare.
Constatăm cu usurință că formarea profesorilor are drept scop o utilizare mai adecvată și mai productivă a calculatorului. Cercetând amănunțit această listă vedem bine că pentru a ajunge la aceste rezultate profesorii trebuie cu siguranță să își modifice practicile pedagogice astfel încât să poată să profite de pe urma acestor noi tehnologii. În această privință, calculatorul este un simplu element complementar clasei: el transformă mediul de învățare.
Profesorii trebuie cu siguranță să își modifice practicile pedagogice astfel încât să poată să profite de pe urma acestor noi tehnologii pentru transformarea mediului de învățare.
Pe baza discuțiilor cu unii profesori, cei care și-au orientat practicile pedagogice spre constructivism pretind că, deși calculatorul i-a încurajat să facă această schimbare, totuși, reorientarea lor pedagogică ține de reflecția asupra experiențelor lor în clase și a culturii școlii. Filozofia constructivismului trebuie să preceadă apariția calculatorului pentru că acesta este conceput exclusiv pentru acest context precis de instruire [16].
II.3 Elevii în centrul propriei lor învățări și tehnologii
Este nevoie ca școala să țină pasul cu tehnologia, să înțeleagă și să anticipeze impactul asupra modului de învățare. Computerele au fost încorporate în programele educaționale oferindu-le celor ce se instruiesc o libertate si flexibilitate mai mare dar si individualitate în sala de clasă. Accesarea Internetului de către elevi a fost o idee care a prins repede. Afinitatea naturală dintre elevi si Internet a dat naștere mai multor proiecte orientate spre elevi, inițiate/conduse de elevi [7].
Învățarea care pune accentul pe participarea elevilor, reprezintă un tip de învățare care îl plasează pe elev într-un un rol activ în procesul de învățare. În cadrul acestui tip de învățare, elevii, participanți activi, își imprimă ritmul propriu și propriile strategii.
Învățarea care îl plasează pe elev în rol central, asociază învățarea focalizată pe particularitățile fiecărui individ (ereditate, experiențe, perspective, pregătire, talente, capacități si nevoi) cu focalizarea pe predare, împărtășire a cunostințelor respective (cea mai bună informație ce se furnizează, stimularea motivației, învățării si acumulării de cunoștințe de către toți elevii)[19].
II.4 Evoluția istorică a conceptului de instruire asistată de calculator
Utilizarea computerului în educație a început în anii '50 prin realizarea în SUA a primelor programe pentru IAC. Se consideră că în evoluția IAC se pot distinge patru etape, caracterizate astfel[18]:
Începutul. Spre sfârșitul anilor '50 au apărut primele soft-uri pentru IAC caracterizate de modul de organizare bazat pe metoda instruirii programate. Calculatorul devenea un suport al programului didactic. În cazul unui program didactic liniar activitatea se desfășoară astfel:
computerul prezintă un material, o secvență care conține anumite informații și propune o sarcină de lucru pentru elev [7];
elevul introduce răspunsul său printr-o procedură simplă care i-a fost prezentată;
computerul prezintă aprecierea răspunsului în termeni corect-greșit și trece imediat la secvența următoare care este predeterminată de autor și nu depinde de răspunsul anterior.
Programele liniare pun accent pe feed-back și realizează rudimentar individualizarea instruirii.
Mai apar în această perioadă și programele cu ramificații care introduc în plus utilizarea răspunsului elevului pentru a controla derularea secvențelor. În cazul unui astfel de program etapa (iii) se modifică după cum urmează:
dacă elevul răspunde corect programul furnizează secvența următoare;
dacă elevul răspunde greșit el primește explicații asupra greșelilor comise sau, eventual câteva secvențe suplimentare după care i se prezintă o secvență echivalentă cu cea la care a eșuat.
Deziluzia. Apare prin anii '60 când s-a ajuns la concluzia că primele soft-uri de IAC aveau la bază o strategie rigidă și utilizau computerul numai pentru a trece de la o pagină la alta, deci mult sub posibilitățile tehnologiei informatice. A apărut ideea că învățarea unui limbaj de programare este un mod eficient de utilizare a computerului în învățământ[19].
Revitalizarea. În anii '70 apare a doua generație de programe pentru IAC care încearcă să depășească limitările primei generații. Noile realizări ar fi următoarele:
modificarea strategiei didactice – se trece de la programele aflate integral sub controlul computerului la programe care permit inițiativa elevului;
inovații hard – crearea de terminale care permit accesul multiuser la calculatorul central;
cercetări experimentale privind modul de utilizare a computerului ca mediu de instruire.
Dezvoltarea multiplă. Este determinată de proliferarea, începând cu anii '80 a calculatoarelor personale, relativ ieftine, și cu posibilități extinse de realizare a dialogului cu un utilizator neprofesionist. În evoluția concepției de elaborare a softului educațional se manifestă tendința trecerii de la o strategie didactică rigidă, cu posibilități reduse de individualizare a instruirii la una care consideră elevul o individualitate care gândește, înțelege și are inițiativă[19].
În perioada 1959-1963 IBM dezvoltă primul program informatic utilizat în predarea informaticii iar în colaborare cu Universitatea Stanford (1963) lansează primul limbaj deprogramare (COURSEWRITER) specific instruirii asistate de calculator.
La începutul anilor “80 asistăm la apariția calculatoarelor personale ce includ posibilitatea de prezentare a informațiilor vizuale. În această perioadă suntem martorii unui real progres legat de instruirea asistatăde calculator dată fiind proiectarea interactivității și controlul elevului.
Mai putem spune că în perioada 1994-1996, odată cu dezvoltarea tehnologiilor Web a crescut considerabil utilitatea și totodată utilizarea acestora în procesul de predare-învățare. Fără a parcurge un întreg istoric al calculatoarelor și al programelor strâns legate de Instruirea Asistată de Calculator, concluzionăm spunând că evoluția tehnologiei, a sistemului de comunicații, a dus treptat la dezvoltarea unor noi abordări și tehnici de învățare.
II.5 Consecințe pedagogice ale instruirii asistate de calculator
Acomodarea încă din școală cu tehnica de calcul influențează formarea intelectuală a elevilor, prin:
– Stimularea interesului fața de nou. Legea fundamentală a educației asistată de calculator o reprezintă interesul și implicarea interactivă a elevului în acțiunea de prezentare de cunoștințe, captându-i atenția subiectului și eliminand riscul plictiselii.
– Stimularea imaginației. Până la deprinderea primelor noțiuni de programare, de obicei, elevii iau contact cu lumea calculatoarelor prin intermediul jocurilor. De la jocurile pe calculator care dezvoltă abilități de utilizare, imaginație și viteza de reacție într-o prezentare grafică atractivă, maturizându-se elevul, începe să utilizeze calculatorul și să creeze propriile produse soft.
– Dezvoltarea unei gândiri logice. Descompunerea unei teme în etape organizate secvențial, organizarea logica a raționamentului, reprezintă demersuri cognitive de pe urma cărora gândirea elevilor câștigă în profunzimea și rapiditatea judecării unei probleme. Calculatorului trebuie să i se ofere probleme descompuse la nivel de instrucțiuni ce vor fi executate secvențial[20].
– Simularea pe ecran a unor fenomene și procese, în evoluția lor, unele experențe greu accesibile laboratoarelor școlare (cost ridicat, periculozitate, depărtarea în timp și spațiu, etc.
– Optimizarea randamentului predării, prin prezentarea cu ajutorul ecranului.
– Formarea intelectuală a tinerei generații se face în spiritul autoeducației.
– Cerințe pentru realizarea IAC:
a) dotarea cu echipament;
b) profesorul trebuie să stăpânească în afara specialității sale cunoștințe de informatică[20].
– Elevul învața în ritm propriu, fară prea multe emoții și stres care să-i modifice comportamentul.
– Aprecierea obiectivă a rezultatelor și progreselor obținute[20].
Învățarea asistată de calculator necesită o regândire și o reorganizare a procesului educativ, o amplificare a cercetărilor privind psihologia cognitivă; profesorul trebuie să-i învețe pe elevi să gândească altfel, să-și formuleze altfel problemele, să-și coreleze obiectivele și să-și orienteze arsenalul metodic în direcția îndepărtării activităților intelectuale de rutină.
II.6 Clasificarea și elaborarea softurilor educaționale
Clasificarea programelor de instruire asistată de calculator este prezentată în funcție de următoarele criterii: după modul de utilizare, după funcția pedagogică, după disciplina la care sunt utilizate și după tipul de proiectare care stă la baza elaborării acestora. Roblyer (2005) propune o clasificare a softurilor educaționale după funcția pe care o îndeplinesc și după modul de prezentare în procesul instructiv:
softuri cu funcții de exerciții practice (drill-and practice);
softuri cu funcții tutoriale;
softuri cu funcții de simulare;
softuri cu funcții de jocuri educaționale;
softuri cu funcții de rezolvare de probleme;
sisteme integrate de învățare;
Softuri de exersare (Drill-and-Practice). Softurile de aces gen vin ca un supliment al lecției din clasă, realizând exersarea individuală utilă însușirii unor date, proceduri, tehnici sau formarea unor deprinderi specifice; acestea îl ajută pe profesor să realizeze activitățile de exersare, permițând fiecărui elev să lucreze în ritm propriu și să aibă mereu aprecierea corectitudinii răspunsului dat.
Softurile interactive pentru predarea de noi cunoștințe. Softurile de acest gen încearcă să creeaze un dialog dintre profesor-elev și între elev și programul respectiv. Materialul de învățat se prezintă pe baza unui anumit gen de acțiune. Termenul generic de tutor desemnează softul în care "drumul" elevului este urmărit în totalitate de computer. De regulă, un tutor preia una din funcțiile profesorului, fiind construit pentru a-l conduce pe elev, pas cu pas, în însușirea de noi cunoștințe sau formarea unor deprinderi după o strategie stabilită de proiectantul softului. În situația în care un tutor îl obligă pe elev să urmeze un anumit drum în învățare, softul de investigare folosește o altă strategie: elevului nu i se prezintă informațiile deja structurate (calea de parcurs), ci un mediu de unde elevul poate să-și extragă toate informațiile necesare pentru rezolvarea sarcinii propuse sau pentru alt scop, pe baza unui set de reguli. Astefel încât, calea parcursă depinde în cea mai mare măsură de cel care învață (atât de nivelul lui de cunoștințe, cât și de caracteristicile stilului de învățare). În ultima perioadă se proiectează și se experimentează medii de învățare cu o interacțiune extrem de complexă, bazată pe folosirea inteligenței artificiale; demersul este cunoscut sub numele de "instruire inteligentă asistată de computer".
Softuri de simulare. Un soft de simulare permite realizarea controlată a unui fenomen sau sistem real, prin intermediul unui model cu comportament analog. Prin astfel de programe se oferă posibilitatea modificării unor parametri și observării modelului în care se schimbă comportamentul sistemului ca răspuns la modificările efectuate.
Softuri pentru testarea cunoștințelor. Acest soft reprezintă poate cea mai diferită gamă, întrucât specificitatea lor depinde de mai mulți factori – momentul testării, scopul testării, tipologia interacțiunii (feedback imediat sau nu) – aceste softuri apar uneori independente, alteori făcând parte integrantă dintr-un mediu de instruire complex.
Jocuri educative. Softuri care sub forma unui joc implică utilizatorul în atingerea unui scop, prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli – îl implică pe elev într-un proces de rezolvare a problemelor. În general se realizează o simulare a unui fenomen real, oferindu-i elevului diverse modalități de a influența atingerea scopului. Una dintre cele mai importante caracteristici ale unui soft educațional este calitatea interacțiunii cu utilizatorul (elevul): de ea depinde măsura în care la elev se produce învățarea. Din acest punct de vedere unele softuri sunt centrate pe elev (cuprind și sarcinile de lucru care să asigure învățarea), altele sunt centrate pe profesor (prezintă conținuturile, dar nu-și propun și exersarea ce poate merge până la individualizarea demersului).
Este necesară elaborarea unor softuri educaționale de tipul “generatore de lecții”, care să fie ușor de utilizat pentru a permite tuturor cadrelor didactice să-și elaboreze propriile lecții electronice în funcție de particularitățile grupului de elevi sau în funcție de particularitățile unui singur elev.
După funcția pedagogică specifică din cadrul unui proces de instruire, Softul educațional (SE) prezintă următoarele clasificări:
Prezentarea interactivă de noi cunoștințe (Computer Based Learning) presupune utilizarea calculatorului în procesul predării și a lecțiilor de laborator. Materialul de studiat este structurat pe baza unui anumit tip de interacțiune. În funcție de modul în care această interacțiune este condusă de sistemul informatic sau de elev, putem spune că avem de a face cu un dialog tutorial sau de o investigare (interogare, căutare).
Tutorul – preia una din sarcinile profesorului și poate fi proiectat astfel:
– precizează una sau mai multe secvențe de informații;
– solicită elevului să răspundă la o întrebare, să rezolve un exercițiu;
– prezintă aprecierea răspunsului și transmite o altă secvență în funcție de răspunsul elevului.
Materialul poate fi împărțit pe secțiuni care să nu necesite o concentrare mai mare de 15-20 minute. Utilizând meniuri diversificate se pot oferi informații suplimentare pentru îndeplinirea sarcinilor de lucru propuse elevului[21].
Softul de investigare reprezintă o modalitate de interacțiune instrucțională superioară, unde elevului nu i se mai oferă informațiile ca atare, ci reprezintă un cadru în care acesta poate extrage informațiile necesare pentru a rezolva anumite sarcini. Parcurgerea drumului este determinată într-o mare măsură și de gradul de inițiere al celui care învață.
Exersarea asistată de calculator (Computer Assisted Training) reprezintă starea în care celui care studiază i se pun la dispoziție aplicații specializate, care-l ajută să memoreze cunoștințele și să-și însușească deprinderi specifice prin sarcini care se repetă periodic, urmate de aprecierea răspunsului elevului. Exercițiile pot fi propuse într-o ordine prestabilită sau în mod aleator, sau pot fi generate în timpul sesiunii de lucru.
Verificarea asistată de calculator (Computer Assisted Testing) a stat la baza dezvoltării IAC. Ea presupune existența unor programe capabile să testeze capacitatea de însușire a cunoștințelor prin evaluarea răspunsurilor. Prin intermediul unei interfețe grafice ușor de intuit se vor afișa mesaje corespunzătoare interpretării răspunsului corect cât și neîndeplinirea unor baremuri. Programele de test pot fi incluse în lecția curentă sau la sfârșitul fiecărui capitol pentru fixarea cunoștințelor transmise.
Modul de construire al unui test depinde de:
numărul de variabile (care se stabilesc în funcție de numărul de ore din planul de învățământ și de nivelul de școlarizare)
numărul de concepte, procedee a căror însușire va fi verificată.
Simularea. Un soft de simulare permite realizarea controlată a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model care are un comportament analog. Astfel de programe oferă posibilitatea manipulării unor parametrii și observării modului în care se schimbă comportamentul sistemului ca răspuns în funcție de modificările operate, ceeea ce facilitează înțelegerea modelului său de funcționare[22].
II.7 Metode și tipuri de instruire asistată de calculator
Instruirea asistată de calculator, este o metodă care asigură corelarea activității independente cu cea de grup. Calculatorul este unul din mijloacele de învățământ cu valențe multiple spre simulare. În ciuda multiplelor avantaje pe care produse de IAC, metoda induce și riscuri. Utilizarea mai multor metode, combinate, poate diminua deficiențele și asigură succesul demersului didactic.
Clasificarea metodelor de IAC
Programarea activității de învățare – în cazul acestei metode, SIAC determină în întregime acțiunile de comandă exercitate asupra subiectului[38].
Modelarea mediului de învățare – în care SIAC oferă subiectului facilități de modelare cu ajutorul calculatorului – a obiectelor și fenomenelor lumii reale, prin intermediul căruia el poate cunoaște proprietățiile concrete ale acestor obiecte și fenomene[39.
Instruirea liberă – SIAC prezintă materialul de învățământ, indiferent de organizarea lui în conformitate cu indicațiile subiectului referitoare la conținutul materialului și la modul de lucru cu el[39].
Testarea are ca scop evidențierea caracteristicilor pshiologice și profesionale ale subiectului precum și a nivelului de cunoștințe atins de acesta[40].
Informarea – cu ajutorul ei subiectul poate face apel la datele informațional – explicative ( baza de informații, fișiere tip doc, help sau html) ale sistemului IAC în scopul primirii unor elemente despre materialul de învățământ, despre particularitățile de dialog cu sistemul[40].
II.8. Tipuri de instruire asistata de calculator (IAC)
Tipuri de IAC constituie dezvoltări și concretizări ale metodelor enunțate anterior, generând o clasificare atât după sursele acțiunilor de comandă asupra subiectului cât și după forma materialului de învățămînt[40].
Tipurile de aplicații specifice IAC sunt:
1. Tutorialele sau lecțiile interactive ghidate sunt formate din prezentări și ghiduri de prezentare a anumitor aplicații, cu aceste neefectuându-se exerciții practice și nici nu se aplică nici un tip de test. Acestea sunt cunoscute în etapa de prezentare și ghidare a activității de instruire. Sunt folosite pentru însușirea principiilor și regulilor și pentru învățarea unor strategii în rezolvarea problemelor. Structura lor este în principal următoarea: introducere, asigurarea controlului elevului în desfășurarea lecției, întrebări și răspunsuri, cu analizarea răspunsurilor, remedierea cunoștințelor asimilate și încheierea tutorialului. Tutorialele sunt foarte des utilizate în învățarea aplicațiilor informatice: Microsoft Office, Internet, creare de pagini web, etc.
2. Exerciții practice (drill and practice): constă în realizarea unor sarcini practice de către elevi în scopul consacrării cunoștințelor la soluționarea unor probleme practice, sau în vederea însușirii unor deprinderi. Există următoarele tipuri de exerciții practice:
aplicații obișnuite;
aplicații de proiectare;
aplicații de execuție;
aplicații de construcție și creație.
Utilizarea exercițiilor practice are ca etapă inițială demonstrații executate de către profesor, prin care li se explică elevilor cum anume se vor derula exercițiile practice. Etapele necesare în parcurgerea exercițiilor practice sunt: familiarizarea cu mediul de lucru și cu acțiunile care trebuie desfășurate, planificarea și organizarea individuală a muncii în raport cu sarcina practică, efectuarea propriu-zisă a exercițiului, controlul și autocontrolul muncii efectuate, cu însușirea erorilor și corectarea acestora. Se pune accent pe corectitudinea execuției și se are în vedere principiul creșterii progresive a gradului de dificultate. Exemple de aplicații din domeniul tehnic, din domeniul informatic, ș.a.
3. Simulări și experimente virtuale. Simulare este un program prin care se urmărește reproducerea unor fenomene, procese sau situații reale. Elevii interacționează cu programul de instruire în mod similar cu modul de interacțiune al unui operator cu un sistem real, într-un mod simplificat. Simularea este bazată pe analogia cu sistemul real. Simulările conțin prezentarea inițială a fenomenului, procesului sau situației reale, ghidează activitatea elevului, oferă situații practice pe care elevul trebuie să le rezolve și eventual, poate atesta nivelul de cunoștințe și deprinderi pe care elevul le posedă după parcurgerea programului de instruire. Un exemplu important este softul pentru simularea examenului de obținerea permisului de conducere utilizat în școlile de șoferi.
Simularea ca și metodă de instruire necesită ca profesorul să vadă în elevul sau un constructor activ al propriei învâțări și nu numai un asimilator de informații[196].
4. Jocuri didactic pentru instruire: jocurile sunt predominate de activități de simulare; elevul este pus în fața unor situații problemă pe care trebuie să le rezolve cu ajutorul unor reguli și prin diferite modalități de acțiune care să vizeze atingerea scopurilor. În desfășurarea jocului elevul trebuie să aibă posibilitatea să se corecteze singur atunci când greșește, atenționat fiind că a greșit. Prin astfel de jocuri se pote învăța o limbă străină, operațiile elementare în matematică, etc. Foarte des se întâlnesc aceste jocuri în învățământul primar, dar și în învățământul gimnazial.
5. Teste pedagogice: sunt poate categoria cel mai mult întâlnită, fie independente, fie ca parte integrantă a unor aplicații complexe. Specificitatea lor este legată de mai mulți factori: momentul testării, scopul testării, tipologia acțiunii (feed-back sau nu). Interpretarea rezultatelor la aceste teste poate determina fie un pronostic al reușitei, fie un inventar al achizițiilor, fie un diagnostic de stabilire a unor dificultăți cu menționarea sursei acestor dificultăți. Există o multitudine de teste:
teste de verificare inițială aplicate la începutul unui an școlar, semestru;
teste aplicate după parcurgerea unor teme sau sau a unor capitole;
teste aplicate la sfârțitul anului școlar;
teste bazate pe o gândire logică sau memorare;
teste de lucru sau simulare;
teste cu răspunsuri deschise, ș.a..
În realizarea unui test pedagogic trebuie să se țină cont de conțiutul cunoștințe pentru care se aplică, numărul de întrebări și durata de timp în care se aplică, afișarea rezultatelor ș.a. Aceste teste pot fi aplicate la majoritatea disciplinelor.
Când vorbim de un test care se aplică pe calculator se ține cont de: aspectul vizual al testului pe ecran, modul de funcționare al testului, opțiunile profesorului, opțiunile elevului. De asemenea trebuie precizat tipul de itemi folosiți în test: cu răspuns scurt, cu completarea răspunsului, cu răspuns de tip adevărat sau fals, cu selectarea unui singur răspuns corect sau cu selectare multiplă. Atât proiectarea testului și implementarea testului cât și prelucrarea răspunsurilor se realizează cu calculatorul[197].
II.9 Concluziile utilizării instruirii asistate de calculator
Pe baza unor elemente teoretice referitoare la instruirea asistată de calculator putem formula o serie de concluzii:
Utilizarea metodelor didactice moderne crește gradul de motivație al elevilor și atractivitatea lecțiilor. Procesul de transformare, parcurs de sistemul național de educație, în etapa actuală impune diversificarea metodelor folosite și implicarea într-o mai mare măsură a elevilor în demersul didactic. Formarea cadrelor didactice, inițială și continuă, trebuie să țină cont de aceste realități.
În elaborarea programelor de învățare se au în vedere următoarele operații:
Precizarea obiectivelor operaționale în funcție de conținut și posibilitățile elevilor;
Structurarea logică a conținutului după principiul pașilor mici și al învățării gradate;
Fracționarea conșinutului în secvențe de învîțare (unități didactice) inteligibile și înlănțuite logic;
Fixarea după fiecare secvență a întrebărilor, exerciților sau problemelor ce pot fi rezolvate pe baza secvenței informaționale însușite;
Stabilirea corectitudinii răspunsurilor sau soluțiilor elaborate; aceasta se poate realiza fie prin alegerea dintre mai multe posibile, iar în situația în care nu a fost ales răspunsul correct, se poate recurge la întrebări suplimentare, fie se elaborează un răspuns și se compară cu cel correct [44].
Rolul profesorului în procesul de predare – învățare – evaluare, rămâne deosebit de însemnat.
IAC, este o metodă eficientă care implică un buget redus de timp și resurse materiale minimale.
Limitele IAC pot fi compensate prin alternarea metodelor și prin includerea, în aceeași lecție, a unor metode compensatorii.
Abandonarea, totală, a metodelor tradiționale ar diminua substanțial calitatea actului educațional.
Software-urile educaționale proiectate conduc la creșterea numǎrului de exerciții, prin preluarea sarcinilor rutiniere, repetitive, de calculator, într-un timp mai scurt, numǎrul de erori în rezolvare scǎzând invers proporțional cu numǎrul de software-uri parcurse;
IAC prin software de concepție proprie încurajeazǎ elevii sǎ aibǎ o atitudine deschisǎ fațǎ de învǎțare, stimuleazǎ interesul acționând ca un facilitator în înțelegere, nu prin explicitǎri;
IAC prin lecții virtuale proprii devine o realitate educaționalǎ doar dacǎ este condiționatǎ de existența mai multor factori: o linie didacticǎ definitǎ de alegerea și aplicarea unor strategii coerente de învǎțare, produse pedagogice relevante, abilitǎți tehnice în domeniul informaticii, dotarea cu hardware și software a instituției școlare, munca în echipe multidisciplinare;
Elevii au timp sǎ reflecteze la noile idei și sǎ rezolve sarcinile de lucru în SEI/T atunci când conceptele nu corespund cu schema/cadrul de referințǎ.
Se poate afirma că învățarea asistată de calculator nu numai că învață elevul, ci îl și învață cum să învețe. Oricât de complete ar fi programele de învățare asistate de calculator, profesorul rămâne cea mai perfecționată mașină de învățat.
II.10 Teoriile proiectării instruirii în contextul instruirii asistate de calculator
II.10.1 Teoria educației semnifică o disciplină de bază, încorporată în domeniul științelor pedagogice științelor educației, ce cercetează bazele activității de formare – dezvoltare permanentă a personalității umane, ce sunt definite la nivel de sistem și de proces.
Structura teoriei educației privește un ansamblu de modele, principii, concepte, propoziții, legi, aflate în interacțiune, care asigura descrierea activității de formare – dezvoltare a personalității umane într-o viziune sistemică, ce conduce la înțelegerea proiectării și realizării acesteia conform finalităților pedagogice asumate la nivel social .
Teoria educației studiează conceptele pedagogice de bază, care au o stabilitate epistemică maximă în raport cu variabilitatea fenomenelor care însumează acțiunea de formare – dezvoltare continuă a personalității: educație, formele educației; sistemul de educație, reforma educației, dimensiunile educației, proiectarea educației; procesul de învățământ; activitatea didactică, finalitățile educației , etc.
Domeniul de cercetare angajat îi distribuie teoriei educației, simultan și / sau succesiv, tipologia de teorie axiologică, teorie formală, teorie explicativă, teorie practică.
II.10.2 Teoria instruirii
Teoria instruirii reprezintă o subteorie a teoriei educației care prezintă conceptele de bază ale didacticii generale:
procesul de învățământ;
obiectivele pedagogice, metodologia didactică, conținutul învățământului, evaluarea didactică;
proiectarea pedagogică a procesului de învățământ.
Raportarea teoriei instruirii la sistemul științelor educației semnifică calitatea acesteia ca disciplină pedagogică fundamentală, care asigură sinteza articulată, coerența, a acelor concepte definitorii pentru înțelegerea procesului de învățământ. Alături de teoria educației – care analizează conceptele pedagogice de bază (educație, dimensiunile și formele educației, sistemul de educație, finalitățile educației) – teoria instruirii creează nucleul epistemic tare al științelor educației, activat la nivelul pedagogiei generale.
Funcțiile teoriei instruirii influențează la nivel normativ, unde este vizată dimensiunea funcțională structura operațională a procesului de învățământ și este evidențiat cadrul epistemologic specific didacticii generale .
Orientările valorice prezentate la nivelul teoriei instruirii asigură fundamentele științifice ale procesului de învățământ. Antrenarea lor la nivel de dezvoltare curriculară presupune parcurgerea unui drum metodologic aflat între : "teoria instruirii" – didactica normativă – didactica prospectivă – didactica generală – didactica aplicată.
Calitățile unei teorii a instruirii evidentă la nivelul practicii procesului de învățământ, reflectă capacitatea acestei teorii de:
a aborda corect realitatea specifică celor care învață;
a proiecta inteligibil ceea ce trebuie învățat;
a propune soluții strategice de rezolvare a problemelor;
a susține coerența internă a programelor;
a eficientiza efortul de învățare;
a face experimente;
a realiza tehnici de cercetare adecvate;
a convinge în diverse situații educative / didactice .
II.10.3 Proiectarea instruirii
Proiectarea instruirii include organizarea și ordonarea materialului care urmează să fie predat/ învățat/evaluat la nivelul corelației funcțional-structurale dintre profesor și elev . Profesorul proiectează o acțiune bazată pe patru operații concrete:
determinarea obiectivelor pedagogice
fixarea conținutului
aplicarea metodologiei
asigurarea evaluării activității didactice, educative.
II.10.4 Modele pentru proiectarea instruirii
Proiectarea pedagogică structurează activitatea de organizare a acțiunilor și operațiilor care asigură funcționalitate sistemului și a procesului de învățământ la nivel general, specific / intermediar și concret / operațional în conformitate cu finalitățile elaborate în termeni de politică a educației.
Activitatea de proiectare este complicată atât din punct de vedere pedagogic cât și din punct de vedere social și antrenează acțiunile și operațiile de definire anticipativă a obiectivelor, conținuturilor, strategiilor învățării a probelor de evaluare și mai ales a relațiilor dintre acțiuni și operații, în condițiile specifice unui anumit tip de organizare a procesului de învățământ.
Realizarea activității de proiectare pedagogică înseamnă valorificarea deplină a caracterului său:
global
optim
strategic
Specificul activității de proiectare pedagogică
Modelele de acțiune derulate în activitatea de proiectare pedagogică reprezintă un set de valori și de factori care conferă acțiunii didactice o anumită linie de evoluție probabilă asociată cu programele de instruire (educație adoptate și cu procesele psihice angajate în activitatea elevului.
Modelul de proiectare tradițională
Modelul de proiectare tradițională (Figura 2.1.) este centrat asupra conținuturilor instruirii care subordonează obiectivele, metodologia și evaluarea didactică într-o logică proprie "învățământului informativ" , care supralicitează predarea, transmiterea de cunoștințe, dirijarea și unilateralizarea procesului de formare a elevilor
Formula de proiectare pedagogică, dezvoltată la acest nivel, definește o activitate de predare restrictivă, închisă directivă, unilaterală. Această activitate de predare poate evolua în cadrul didacticii moderne până la atingerea stadiului de activitate de predare-învățare.
Acest model de proiectare tradițională, reflectă calitatea procesului de formare inițială și continuă a cadrelor didactice, caracterizat prin dezechilibrul existent între pregătirea de specialitate (predominantă și adesea monodisciplinară) și formarea pedagogică (precipitată sau insuficient integrată în circuitul psihologie → teoria educației (instruirii) → metodică→ practică pedagogică.
Modelul de proiectare curriculară
Modelul de proiectare curriculară, (Figura 2.2.) dezvoltat la nivelul didacticii postmoderne , este centrat asupra obiectivelor activității de educație (instruire).
Proiectarea curriculară, care a fost concepută de R. W. Tyler , implică un program educațional cu acțiuni dezvoltate pedagogic în direcția perfecționării continue a activității de instruire:
a) selecționarea și definirea obiectivelor învățării în calitate de obiective pedagogice ale procesului de învățământ;
b) selecționarea și crearea experiențelor de învățare, adecvate obiectivelor pedagogice, în calitate de conținuturi cu resurse formative maxime;
c) organizarea experiențelor de învățare la niveluri formative superioare prin metodologii adecvate obiectivelor și conținuturilor selecționate;
d) organizarea acțiunii de evaluare a rezultatelor activității de instruire realizată conform criteriilor definite la nivelul obiectivelor pedagogice asumate, valorificate și valorificabile, în termeni de revizuiri dezirabile.
Proiectarea curriculară concepe criteriul de optimalitate la nivelul corespondenței pedagogice dezvoltată continuu între: obiectivele informative-formative, conținuturile instruirii-educației, strategiile de predare-învățare-evaluare.
II.11 Clasificarea programelor de instruire asistată de calculator
Softul educațional înseamnă un program informatizat, plănuit special pentru rezolvarea unor sarcini sau probleme didactice / educative prin punerea în valoare tehnologiilor specifice instruirii asistate de calculator care asigură:
înregistrarea datelor;
ordonarea datelor în fișiere;
gestionarea fișierelor;
simularea învățării;
realizarea învățării;
evaluarea formativă a învățării;
controlul reglarea / autoreglarea și autocontrolul activității de învățare / educație.
Unitatea de învățământ reprezintă secvența de instruire, relativ autonomă, rezultată în urma divizării conținutului une discipline de învățământ în vederea facilitării activității de învățare.
Funcția unității de învățământ, de instruire este demonstrată la nivelul activității de învățare, antrenând procesul de asimilare rapidă a noțiunilor proiectate în contextul unei "secvențe de informații" care antrenează asigurarea saltului de la cunoașterea simplă la cunoașterea bazată pe înțelegere.
Cuprinsul unității didactice/instruire cuprinde un ansamblu de informații, deprinderi, priceperi, operații, care sunt realizate printr-o temă dată. Legăturile dintre aceste noțiuni, proiectate la nivelul interdependenței necesare între partea teoretică și partea aplicativă a învățării, demonstrează la unitea didactică coerența și consistența pedagogică.
Valorificarea unității didactice / de instruire este posibilă în diferite contexte de proiectare pedagogică a unor conținuturi disciplinare, intradisciplinare sau chiar transdisciplinare. Operaționalizarea lor la nivelul activității didactice (lecției, etc.) permite ierarhizarea acțiunilor de predare – învățare – evaluare conform operațiilor de divizare pedagogică a conținutului instruirii propuse în contextul programei școlare sau prin inițiativfiecărui profesor. Aceste operații presupun a bună cunoaștere a ceea ce urmează a fi învățat; a celor care învață (elevilor); a condițiilor în care se produce învățarea.
II.11.1 Tutorialele sau lecțiile Interactive "On-Line"
Predarea
Predarea este o acțiune a cadrului didactic de transmitere a cunoștințelor la nivelul unui model de comunicare unidirecțional, aflat în stânsă legăură cu anumite cerințe metodologice care condiționează învățarea.
Lecția este o modalitate fundamentală de organizare a activității didactice și de instruire.
Definirea conceptului de lecție din perspectivă curriculară: Profesorul pregătește esențialul iar elevul meditează eficient înaintea și după terminarea lecției ca efect al prezentării informației. Activitatea elevului este îndrumată de către profesor.
Lecția poate fi interpretată ca un program didactic, bazat pe un sistem de acțiuni structurate în funcție de obiectivele generale și specifice ale procesului de învățământ, acțiuni operaționalizate adecvat la nivelul fiecărui elev, într-o atmosferă de lucru congruentă.
Coordonatele lecției reflectă structura unui model tridimensional care definește funcționalitatea, structura și calea de operaționalizare a procesului de învățământ.
a) coordonata funcțională a lecției vizează obiectivele generale și specifice ale activității stabilite în cadrul unor documente de politică a educației (plan de învățământ, programe școlare ) care reflectă în plan didactic finalitățile sistemului de educație (definite la nivelul idealului pedagogic-scopurilor pedagogice );
b) coordonata structurală a lecției vizează resursele pedagogice angajate în cadrul activității la nivel material (spațiul-timpul didactic disponibil, mijloacele de învățământ disponibile ), informațional (calitatea programelor școlare, calitatea materialelor documentare, calitatea materialelor informatizate, etc. ) și uman (calitățile pedagogice ale profesorului, capacitățile elevilor);
c) coordonata operațională a lecției vizează acțiunea de proiectare și realizare a obiectivelor concrete ale activității, deduse din obiectivele generale și specifice ale lecției, cu respectarea particularităților grupului de elevi, prin angajarea creativității pedagogice a profesorului în sensul valorificării depline a resurselor(conținuturi → metodologie → condiții de instruire) și a modalităților de evaluare necesare în contextul didactic respectiv.
Delimitarea variabilelor lecției presupune următoarele acțiuni:
a) Interpretarea curriculară a modelului tridimensional, care evidențiază existența unor variabile independente de profesor (dimensiunea funcțională → structurală a lecției) și a unor variabile dependente de profesor (dimensiunea operațională a lecției care angajează creativitatea pedagogică și responsabilitatea socială a profesorului în vederea realizării unei activități didactice de calitate în orice context funcțional →structural).
b) Activarea unui model managerial de analiză a lecției, operabil în termeni de : b1) intrare (obiective →conținuturi → profesor → elev) ; b2) desfășurare a activității didactice (predare → învățare →evaluare; mesaje pedagogice realizate într-un anumit câmp psihosocial; comportamente de răspuns ale elevilor; circuite de conexiune inversă externă și b3) ieșire (elevi care au obținut, la diferite nivele de performanță și competență: cunoștințe, deprinderi și capacități, strategii de cunoaștere, aptitudini generale și specifice, atitudini comportamentale).
c) Angajarea unui model de analiză – sinteză a lecției, care evidențiază :
• coerența externă a variabilelor, dezvoltată curricular la nivelul corelației dintre finalitățile
macrostructurale (ideal pedagogic – scopuri pedagogice) și finalitățile microstructurale (obiective generale – obiective specifice – obiective operaționale), corelație care reflectă logica externă a activității didactice respective;
• coerența internă a variabilelor, dezvoltată curricular la nivelul corelației dintre :
obiective – conținuturi – metodologie – evaluare, corelație care reflectă logica internă a activității didactice respective.
d) Definitivarea unui model de evaluare critică externă a lecției, aplicabil în activitatea de evaluar , care urmărește stabilirea unei decizii optime La nivelul raportului existent între:
− variabilele independente, care condiționează logica de acțiune externă a profesorului
− variabilele dependente, care determină logica de acțiune internă a profesorului (în conformitate cu dimensiunea operațională a lecției, care angajează: proiectarea obiectivelor concrete; competența elaborării mesajului didactic, competența elaborării repertoriului comun profesor–elev, competența realizării circuitelor de conexiune inversă; aptitudinea de valorificare a potențialului maxim al colectivului de elevi, al grupului de elevi, al fiecărui elev în parte).
Avantajele Utilizării Tutorialelor pe Calculator
Tutorialele sunt recomandate pentru prezentarea informațiilor faptice, pentru învățarea unor reguli și principii, pentru învățarea unor strategii de rezolvare a unor probleme.
Structura de Bază a Tutorialelor (Figura 2.3. Structura fundamentală a tutorialului sau lecției interactive ghidate).
Tutorialul începe cu o secțiune introductivă care informează elevul asupra obiectivelor și naturaii lecției. Informația este apoi prezentată într-o formă elaborată. Sunt adresate întrebări la care elevul trebuie să dea un răspuns. Programul apreciază răspunsul elevului și oferă reacție care să întărească înțelegerea și să crească performanța elevului.
Elementele constitutive ale unui Tutorial sunt: introducerea; asigurarea controlului elevului asupra desfășurării lecției; motivarea elevului; prezentarea informațiilor; întrebări și răspunsuri; analizare răspunsurilor; îndrumări suplimentare în funcție de corectitudinea răspunsurilor; remedierea cunoștințelorasimilate; secvențierea / segmentarea lecției; încheierea tutorialului.
II.11.2 Exerciții Practice (Drill)
Exercițiul și lucrările practice (Figura 2. 4. Structura exercițiului practic) reprezintă o metodă didactică de învățământ în care predomină acțiunea practică / operațională reală . Această metodă valorifică resursele dezvoltate prin exercițiu și algoritmizare, integrându-le la nivelul unor activități de instruire cu obiective specifice de ordin practic.
Metoda didactică de tip exercițiu implică automatizarea acțiunii didactice prin consolidarea și
perfecționarea operațiilor de bază care asigură realizarea unei sarcini didactice la niveluri de performanță prescrise și repetabile, eficiente în condiții de organizare pedagogică relativ identice. Exercițiul susține însușirea cunoștințelor și capacităților specifice fiecărei trepte și discipline de învățământ prin formarea unor deprinderi care pot fi integrate permanent la nivelul diferitelor activități de predare–învățare–evaluare.
Orientarea cunoștințelor și capacităților spre o activitate cu finalitate practică urmărește transformarea realității abordate la nivel concret în condițiile unei munci efective realizate în laborator. Activitatea de laborator este o activitate bazată pe tehnici experimentale.
Figura 2. 4. Structura exercițiului practic
Structura Exercițiului Practic
Proiectarea și realizarea exercițiului presupune valorificarea pedagogică a etapelor angajate psihologic în procesul de formare și consolidare a deprinderilor:
a ) familiarizarea elevului cu acțiunea care urmează să fie automatizată;
b ) declanșarea operațiilor necesare pentru desfășurarea acțiunii respective;
c ) integrarea operațiilor antrenate în structura acțiunii, consolidată deja la nivelul unui stereotip dinamic;
d ) sistematizarea acțiunii în funcție de scopul general și specific al activității respective;
e) integrarea acțiunii automatizate în activitatea respectivă;
f ) perfecționarea acțiunii automatizate în contexte diferite care asigură evoluția sa în termeni de stabilitate și de flexibilitate.
Proiectarea exercițiului presupune orientarea aplicativă a cunoștințelor și capacităților în vederea realizării unor produse didactice semnificative, în special la nivelul educației tehnologice.
Valoarea pedagogică a exercițiului reflectă gradul de integrare al deprinderii obținute în structura de proiectare și realizare a activității de învățare. Exercițiul intervine permanent în secvențe de instruire care solicită stăpânirea – recuperarea – aplicarea – analiza materiei în termenii unor obiective concrete care vizează nu numi consolidarea deprinderilor ci și dezvoltarea capacităților operatorii ale cunoștințelor și capacităților reactualizate / aprofundate în diferite contexte didactice, în vederea eliminării / prevenirii interferenței sau uitării noțiunilor, regulilor, formulelor, principiilor, legilor, teoriilor, etc. , studiate în cadrul fiecărei discipline de învățământ.
Exercițiile didactice pot fi clasificate în funcție de gradul de complexitate (exerciții simple
semicomplexe, complexe) sau în funcție de dirijarea acțiunii automatizate (exerciții dirijate, exerciții semidirijate, exerciții autodirijate). Evoluția pedagogică a exercițiilor marchează saltul formativ, realizabil de la exercițiul automatismelor (care are o sferă de acțiune limitată) la exercițiul operațiilor, care angajează un câmp aplicativ mai larg, perfectibil la diferite niveluri de referință didactică și extradidactică).
II.11.3 Simulările și Experimentele virtuale
Simularea este o metodă de predare prin care se încearcă repetarea, reproducerea sau imitarea unui fenomen sau proces real. Elevii interacționează cu programul de instruire într-un mod similar cu modul de interacțiune al operatorului cu un sistem real, dar desigur situațiile reale sunt simplificate.
Scopul simulării este de a ajuta elevului în crearea unui model mental util a unui sistem sau proces real permițând elevului să testeze în mod sigur și eficient comportarea sistemului în diverse situații.
Figura 2.5 Etapele Procesului de Predare
Simulările se deosebesc de tutorialele interactive (Figura 1.5 Etapele procesului de predare) prin faptul că, folosind simulările, elevii învață cu ajutorul unor activități să opereze cu sisteme și procese reale.
Spre deosebire de tutorial și de exercițiul practic, simulările pot conține toate cele patru etape ale modelului de predare. Simulările conțin o prezentare inițială a fenomenului, a procesului și a echipamentului; ghidează activitatea elevului; oferă situații practice pe care elevul trebuie să le rezolve; atestă nivelul de cunoștințe și capacități (deprinderi) pe care elevul le posedă după parcurgerea programului de instruire. Cele mai multe programe de simulare oferă o combinație ale primelor trei etape de predare sau sunt folosite numai pentru atestare unor capacități.
Experimentul, valorificabil în activitatea de instruire, reprezintă o metodă didactică de învățământ în care predomină acțiunea de cercetare directă a realității în condiții specifice de laborator, cabinet, atelier școlar, etc.
Obiectivele metodei vizează formarea-dezvoltarea spiritului de investigație experimentală a elevului care presupune aplicarea cunoștințelor științifice în diferite contexte productive. Obiectivele specifice angajează un ansamblu de capacități complementare care vizează: formularea și verificarea ipotezelor științifice; elaborare definițiilor operaționale; aplicarea organizată a cunoștințelor științifice în contexte didactice de tip frontal, individual, de grup .
Realizarea instruirii bazată pe experiment, desfășurată sub îndrumarea profesorului, implică aprofundarea cunoștințelor științifice în contexte aplicative, tehnologice, specifice fiecărei discipline de învățământ. Experimentul devine efectiv o metodă de cercetare–descoperire, bazată pe procedee de observare provocată, de demonstrație susținută de obiecte reale (naturale) sau tehnice, de modelare cu funcție ilustrativă, figurativă, sau simbolică.
Proiectarea și organizarea metodei de tip experiment implică parcurgerea următoarelor etape: motivarea psihopedagogică a elevului pentru situații de experimentare; argumentarea importanței experimentului care va fi realizat în cadrul activității didactice; prezentarea ipotezei / ipotezelor care impun experimentul; reactualizarea cunoștințelor și a capacităților necesare pentru desfășurarea experimentului, cu precizarea condițiilor didactice și tehnologice; desfășurarea experimentului sub îndrumarea profesorului; observarea și consemnarea fenomenelor semnificative care au loc pe parcursul derulării experimentului; verificarea și analiza rezultatelor; definitivarea concluziilor în sens științific și pedagogic.
Organigrama Simulărilor pe calculator
Avantajele utilizării activităților de simulare pe calculator: creșterea motivației ; transfer de cunoștințe real prin învățare; învățare eficientă; control asupra unor variabile multiple; prezentări dinamice; controlul asupra timpului.
Figura 2.6 Organigrama Simulărilor pe calculator
Clasificarea Simulărilor
Simulările pot fi de mai multe tipuri: simularea unor fenomene fizice, simularea unor procese industriale, simularea unor procedee sau procedurale, simularea unor situații sau situaționale . Simulările pot fi clasificate în două grupuri principale.
Figura 2.7 Clasificarea Simulărilor
II.11.4 Jocuri pentru Instruire
Jocul didactic reprezintă o metodă de învățământ în care predomină acțiunea didactică simulată. Această acțiune didactică simulată valorifică la nivelul instrucției (instruirii) finalitățile adaptive de tip recreativ care sunt proprii activității umane.
Jocurile de instruire pot fi incluse în cadrul mai multor situații de instruire în vederea creșterii motivării elevului și a creșterii nivelului de efort pentru realizarea unor activități didactice specifice; acestea implică activ elevul în procesul didactic și încurajează interactivitatea socială prin intermediul realizării comunicațiilor necesare dintre participanți.
Figura 2.8 Structura de Bază a Jocurilor pentru Instruire pe Calculator
Jocul educativ include: obiectivul jocului; utilizarea jocului în instruire; reguli; un număr de participanți; echipament necesar; proceduri; reguli; penalizări.
Caracteristicile necesare ale jocului pentru instruire sunt:
obiectivele jocului trebuie definite foarte clar;
regulile jocului trebuie bine formulate și ușor de înțeles;
jocul trebuie să motiveze participanții și să le capteze atenția;
jocul trebuie să conțină mai multe nivele de dificultate;
răspunsurile trebuie să conțină o reacție inversă corectă;
învățarea activă, nu doar contemplarea trebuie remunerată;
jocul trebuie să se încheie cu o concluzie.
II.11.5 Testele pedagogice
Testele pedagogice demonstrează, în principal, testele de cunoștințe care sunt probe standardizate folosite în procesele de instruire pentru a arăta creșterea și greutățile în activitatea de învățare.
Obiectivele testelor pedagogice cuprind dimnesionarea cunoștințelor și a capacităților fundamentale introduse în cadrul programelor școlare. Această acțiune demonstrează implicit calitatea gradului de înțelegere, aplicare, analiză și sinteză a informației, calitatea rezultând într-o anumită perioadă de timp dată, într-un domeniu al cunoașterii generale, de profil, de specialitate / profesionale.
Studiul testelor pedagogice ca teste de cunoștințe antrenează o anumită concepție de elaborare a probelor ce vor permite fie o analiză a reușitei, fie un raport al situației sau al achiziției, fie un diagnostic de localizare a unei dificultăți, eventual indicând și sursa acestei dificultăți . În această accepție testele pedagogice pot fi exemplificate ca teste de prognoză, teste de achiziții, teste de diagnoză, ce sunt folosite în calitate de teste de cunoștine instrumentale sau de teste de cunoștințe profesionale.
Clasificarea testelor pedagogice, angajate în cunoașterea fondului informativ-formativ obținut de elev în cadrul activității didactice / educative, presupune deosebirea acestor teste de testele docimologice, folosite doar la concursuri, examene, acțiuni de promovare a cadrelor. Testele pedagogice pot fi clasificate în funcție de două criterii complementare:
a) criteriul obiectivului operațional prioritar: teste de sondaj inițial (aplicate la începutul unuei discipline, al unui semestru, al anului școlar, ciclului școlar); teste pentru anumite teme, capitole (aplicate după parcurgerea anumitor teme, capitole); teste de sinteză (aplicabile la sfârșitul anului școlar, după parcurgerea tuturor temelor
inclusiv a temelor de sinteză);
b) criteriul metodologiei angajate prioritar: teste de lucru sau de simulare; teste
bazate preponderent pe memorie sau pe gândire, teste cu răspunsuri standardizate sau deschise.
Avantajele utilizării activităților de testare pe calculator
Testările sunt necesare în următoarele situații:
– înaintea instruirii trebuie să aibă loc o pre-testare pentru: a identifica deprinderile practice pe care le posedă elevul înainte de a începe instruirea propriu-zisă și nivelul de competență (capacitatea de a parcurge materia de studiu); a concentra atenția elevului asupra importanței subiectelor care trebuie învățate; pentru a stabili nivelul inițial de la care se începe asimilarea de cunoștințe.
– pe parcursul instruirii se va proceda la o testare-formativă care să: evalueze progresul înregistrat de elev; să ofere îndrumare corectivă; să determine necesitatea acordării unor îndrumări adiționale; să asigure reconcentrarea atenției elevului asupra rezultatelor dorite de programul de instruire.
– după terminarea instruirii are loc o evaluare sumativă care cuprinde: testarea calitativă și cantitativă a învățării de către elev a materiei predate; luarea unor decizii privind: acreditarea cunoștințelor acumulate de către elev, continuarea la un nivel avansat a procesului de învățare și instruire, sau remedierea cunoștințelor insuficient sau greșit acumulate și înțelese de către elev; pregătirea elevului pentru transferarea unor cunoștințe asimilate în cadrul unei alte situații de instruire.
Caracteristicile unui test și implementarea testului pe calculator
Caracteristicile unui test – scopul testului și conținutul de materie studiată care este verificat trebuie precizate; obiectivele testului; numărul de întrebări și durata de timp a sesiunii de testare a cunoștințelor; întrebările pot fi generate aleatoriu sau sunt aceleași; întrebările trebuie să testeze obiectivele procesului de instruire; în cadrul desfășurării sesiunii de testare profesorul poate acorda sau nu îndrumări suplimentare; trebuie precizată valoarea procentajului sau scorului de trecere a elevului ca urmare a efectuării testului; trebuie introdusă sau nu o limită de timp; pot fi sau nu colectate date privind modul de parcurgere a testului de către elev; trebuie prevăzută sau nu modalitatea de prezentare a rezultatelor.
Implementarea testului pe calculator – la implementarea testului trebuie să se aibă în vedere următoarele elemente: modul de reprezentare vizuală a testului pe ecran; modul de operare (funcționare) a testului; opțiunile instructorului; opțiunile elevului; care sunt procedurile de rezolvare sigură a unor probleme neprevăzute.
Scopul testului este de a evalua și atesta cunoștințele esențiale însușite de elev după parcurgerea fiecărui capitol al unuei discipline.
Trebuie stabilit ce capitol al disciplinei va fi verificat de testul respectiv și care sunt obiectivele testului. Obiectivele testului constau în testarea cunoștințelor acumulate de elev prin parcurgerea materialului învățat. De asemenea, trebuie stabilit tipul de întrebări folosite în cadrul testului: selectarea unui răspuns din mai multe posibile; completarea răspunsului; răspuns scurt; sau bifarea răspunsului corect. Se recomandă să nu se utilizeze teste cu
răspuns de tip adevărat/fals sau teste care să solicite elevului un răspuns sub forma unui eseu.
Calculatorul poate fi utilizat atât la realizarea (construirea testului) cât și la administrarea răspunsurilor.
Forme alternative de evaluare, verificare și atestare (apreciere) a activităților de instruire a elevilor.
Asimilarea cunoștințelor de către elevi poate fi verificată și cu ajutorul unor forme alternative de verificare așa cum este indicat în figura următoare.
Figura 2.9 Forme alternative de evaluare, verificare și atestare (apreciere) a activităților de instruire a elevilor
CAPITOLUL III -ASPECTELE CERCETĂRII PEDAGOGICE
III.1 Ipoteza și obiectivele experimentului
Ipoteza de lucru necesară organizării și desfășurării experimentului formativ a fost formulată astfel: „Dacă în predarea și învățarea Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor la clasele de liceu se utilizează instruirea asistată de calculator ca suport permanent al instruirii elevilor, se ameliorează rezultatele școlare.”
Această ipoteză a experimentului impune centrarea demersului experimental pe două obiective principale:
utilizarea unui sistem de lecții și teste interactive, disponibile prin intermediul unor softuri educaționale, ale rețelei Internet și a platformelor de eLearning pentru predarea și învățarea Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor la clasele liceale;
monitorizarea efectelor pe care le produce instruirea asistată de calculator la nivelul elevilor prin utilizarea conținutului creat de profesor sau disponibil în în format electronic în rețeaua Internet.
III.2 Metodologia cercetării
Experimentul pedagogic întreprins a cuprins următoarele etape și secvențe distincte: etapa constatativă finalizată cu administrarea pre-testului, etapa intervenției psihopedagogice și aplicarea post-testului.
În cadrul cercetării experimentale întreprinse am utilizat un sistem metodologic care a cuprins următoarele componente: ancheta pe bază de chestionar, interviul de tip focus-grup, experimentul pedagogic, metoda observației și testul pedagogic de cunoștințe.
Eșantionul de subiecți ai experimentului a fost constituit din 25 de elevi ai clasei a X-a A, iar eșantionul de control din 22 de elevi ai clasei a X-a C. Variabila independentă introdusă la grupul experimental constă în factorii experimentali controlați de profesor – lecții care alcătuiesc eșantionul de conținut. Variabila dependentă este ameliorarea rezultatelor școlare.
Analiza activității elevilor, atât a celor din grupul experimental, cât și din grupul martor s-a axat pe baza de date numerice din pre-test și post-test, datele cantitative numerice care s-au obținut au fost prelucrate statistic în tabele și diagrame, determinându-se indicii statistici necesari interpretării rezultatelor.
Observația, ca metodă calitativă inclusă în cercetare, a fost obiectivată prin părerile elevilor participanți la experiment și cele personale asupra activității și comportamentului elevilor în baza instrumentelor specifice acestei metode.
Eșantionul de conținut a fost asigurat prin intermediul softului educațional dintre care amintim:
Hot Potatoes
http://hotpot.uvic.ca/ Ansamblu de aplicații gratuite pentru crearea de teste interactive. Șase aplicații pentru teste cu răspuns multiplu, cu răspuns scurt, cuvinte încrucișate, formare de perechi, ordonare și completare de fraze. Necesită download și instalare.
Classtools
http://classtools.net/
Cu Classtools se pot crea ușor în Flash jocuri și activități educaționale online foarte variate și atrăgătoare, care pot fi apoi înglobate în bloguri sau pagini web.
ProProfs
http://www.proprofs.com/quiz-school/
Este un instrument gratuit pentru generare de teste online cu opțiuni variate de siguranță, notare, limitare în timp, afișare a statisticilor etc. Conține șase tipuri de teste și chestionare, în care pot fi incluse imagini sau videoclipuri. Testele pot fi tipărite, trimise prin email sau înglobate în bloguri sau pagini web.
Bubble.us
https://bubbl.us/beta/
Aplicație simplă pentru crearea de hărți conceptuale colaborative online. Hărțile pot fi stocate sau exportate ca imagini sau html pentru a fi publicate pe blog sau în pagină web, pot fi printate sau trimise prin email
Prezi
http://prezi.com/
Creare de prezentări non-lineare, cu posibilități ca: zoom, itinerar al prezentării, inserare de legături, imagini, videoclipuri, texte, fișiere pdf, desene. Un pas înainte față de “era PowerPointAccesul în sistem se realizează prin autentificarea utilizatorilor. Fiecare utilizator se identifică în mod unic prin numele de utilizator și parola de acces, ce respectă cerințele stabilite de administrator.
Printre facilitățile acestor aplicații se găsesc următoarele:
Profesorul creează și editează lecțiile asociate acestora și momentele de lecție sau poate folosi lecțiile disponibile în baza de date a sistemului.
Profesorul poate crea teste, stabilind punctaje și durata testului.
Profesorul construiește resursele lecției prin încărcarea fișierelor de conținut (video, imagini, documente sau prezentări PowerPoint.
Sistemul de navigare este adaptiv, accesul la resurse este intuitiv, elevului îi sunt prezentate doar legăturile care îi sunt necesare (lecții, cursuri, teste).
Sistemul permite afișarea punctajului obținut de fiecare elev, asigură feedback-ul general al întrebării și feedback particularizat pentru fiecare răspuns. Aceste informații permit profesorilor să specifice criterii suplimentare privind calitatea și performanța întrebărilor create.
Evaluarea răspunsurilor se face automat de către sistem, elevii au acces imediat la rezultatele testelor susținute și pot identifica răspunsurile greșite.
Caracteristicile principale ale acestor software-uri educaționale create sunt: adaptabilitatea, interactivitatea, suportul, feed-back-ul imediat, prezentarea informațiilor în formate diverse (text, imagine, animație, etc), tipuri diversificate de exerciții, informația redată în secvențe scurte respectând progresia învățării după gradul de dificultate a noțiunilor.
III.3 Desfășurarea cercetării
III.3.1 Etapa pre-experimentală. Studiul constatativ
Studiul constatativ a avut scopul de a evidenția opiniile elevilor (prin chestionare și interviuri) asupra instruirii asistate de calculator în ciclul liceal, dar și realizarea unei radiografii a resurselor software (site-uri și portaluri destinate elevilor și cadrelor didactice, software-uri educaționale create de firme specializate sau de cadre didactice) disponibile pentru a identifica posibile soluții pentru ameliorarea rezultatelor învățării la TIC prin IAC.
Pre-testul a constat în aplicarea unui test pedagogic de cunoștințe și deprinderi eșantionului de elevi pentru a stabili nivelul inițial de achiziție a cunoștințelor de TIC. Între grupul experimental și cel de control selectate pentru experiment nu s-au înregistrat diferențe semnificative în această etapă.
Oferta de software educațional și platforme educaționale
Oferta de software educațional destinat elevilor din ciclul liceal, este, din punct de vedere cantitativ, insuficientă și prea puțin diversificată, iar calitativ incumbă uneori o serie de disfuncții în proiectarea pedagogică și informatică.
Mediul preuniversitar
Platforma AEL
Produs de firma SIVECO, lansat în anul 2001, AEL (AeL) este o platformă integrată completă de instruire asistată de calculator și gestiune a conținutului, oferind suport pentru predare și învățare, testare și evaluare, administrarea conținutului, monitorizarea procesului de învățământ și concepție curriculară. Platforma AEL a fost pusă la dispoziția majorității școlilor și liceelor din România printr-un proiect guvernamental.
Biblioteca AeL eContent conține peste 3.700 de lecții interactive ce acoperă peste 20 de materii și include peste 16.000 de momente individuale de învățare.
În ciuda calităților certe pe care le are programul, au existat și câteva aspecte care au făcut ca implementarea proiectului la nivel de țară să aibă anumite carențe, ce au limitat utilizarea intensivă în învățământul preuniversitar. Totuși, în ultimul timp, s-a format o adevărată comunitate de profesori preocupați de AeL, care probabil va asigura în etapele finale succesul real al implementării programului.
Programul Intel Teach
Programul Intel Teach este o inițiativă globală care are ca scop pregătirea cadrelor didactice pentru integrarea eficientă a noilor tehnologii în activitatea didactică. Elaborat de specialiști în științele educației de la Intel și de la Institute for Computer Tehnology (SUA), curriculum-ul cursului Intel Teach cuprinde un minim de 32 de ore de formare și este implementat „în cascadă”: în fiecare țară, profesorii care au finalizat cu succes cursul pentru formatori susțin cursul pentru cadre didactice.
În România, programul Intel Teach – Instruirea în Societatea Cunoașterii, început în decembrie 2007, s-a bucurat de o mare apreciere în rândul cadrelor didactice, până în prezent fiind formați peste 4.000 de profesori. Cursul urmărește să sprijine cadrele didactice în promovarea învățării centrate pe elev, prin integrarea tehnologiei și prin abordări didactice bazate pe proiecte.
Aplicațiile puse la dispoziție prin crearea unui cont de Gmail
Google pune gratuit la dispoziția utilizatorilor, prin crearea unui singur cont de Gmail, mai multe aplicații gratuite, printre care amintim:
Google Docs – permite crearea și editarea de documente, fo ce pot fi elaborate și gestionate împreună cu colegii, în același timp, chiar dacă ei se află la un alt computer și în alt loc
Google Worksheet – folosite pentru a crea liste complexe sau pentru a efectua calcule complicate. Aici se pot aplica formule, crea grafice și schimba stilul foii de calcul pentru ca ea să se potrivească mai bine proiectului la care se lucrează.
Google Presentations – se pot utilize pentru a crea o prezentare pentru un grup de colegi. Se pot personaliza paginile prezentării alegând design-ul care se dorește. Pentru prezentarea documentulului creat pe Internet, pentru cei interesați se dă clic pe butonul Lansare prezentare și se invită participanții introducând adresele lor de email.
Google Forms – putem crea gratuit formulare/ chestionare. E foarte simplu de făcut, și, ca bonus, toate rezultatele sunt trecute într-o foaie de calcul pe care o putem edita dupa cum ne place.
Site-uri de profil pentru cadrele didactice
Site-uri de profil pentru cadrele didactice, în special www.didactic.ro, datorită lacunelor pieții de software didactic, este în continuă expansiune, cadrele didactice postând din ce în ce mai multe aplicații software utilizând preponderent programul Power Point. Software-ul de concepție proprie la nivelul cadrelor didactice este la nivelul unui demers realizat de un segment relativ mic de dascăli, un act de pionierat care câștigă permanent teren și noi adepți.
Mediul universitar
Pentru mediul universitar, e-learning se prefigurează a fi un instrument excelent. Inițial, conceptul de e-learning a înlocuit metodologia clasică de învățământ la distanță, unde materialele scrise fiind incluse pe CD-uri. Ulterior, posibilitățile de conectare la Internet au facilitat realizarea unor medii colaborative, săli de clase virtuale, instruire sincronă și asincronă.
Perioada actuală cunoaște o serie de eforturi de cercetare în domeniul învățământului electronic. Se remarcă sistemul Sintec, implementat la Universitatea Politehnică București, proiectul Modele socio-culturale implementate prin arhitecturi multiagent pentru e-learning (DANTE), realizat în parteneriat de Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, proiectul european LT4eL (Language Technologies for e-Learning – Tehnologii Lingvistice pentru e-Learning) care utilizează tehnologii multilingve, unelte lingvistice și tehnologii ale web-ului semantic pentru a îmbunătăți posibilitățile de regăsire a materialelor de învățare, partener-ul român implicat în realizarea proiectului fiind Universitatea „Al. Ioan Cuza" din Iași, sistemul WELSA (Web-based Educational system with Learning Style Adaptation) realizat în cadrul Universității din Craiova.
În spațiul electronic universitar sunt prezente numeroase platforme software de e-learning consacrate la nivel mondial, cum ar fi: Moodle, WebCT, BlackBoard, Learning Space, IntraLearn, eCollege, Docent, Click2learn, Claroline. Majoritatea universităților și-au creat însă platforme proprii de e-learning, gândite să susțină pregătirea științifică a studenților de la forma de învățământ zi, dar și pentru a sprijini studenții din învățământul la distanță. Exemple: platforma MySELF – Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Sistem electronic aplicativ integrat de educație al Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca etc.
Investigarea tendințelor în utilizarea tehnologiilor IT de către elevi
Investigația a fost realizată la clasa a X-a A (25 elevi), prin intermediul unui chestionar (anexa 1) cu un număr de 13 întrebări și interviu, ce au vizat câteva teme majore:
gradul de accesibilitate a elevilor la tehnologiile IT de bază: deținerea unui computer și gradul de conectivitate;
timpul petrecut la computer și tipologia activităților principale;
percepția utilității tehnologiilor IT pentru formare și dezvoltare personală și profesională.
Rezultatele investigației (anexa 2) mi-au permis să stabilesc dacă pot fi întrunite premisele utilizării în activitatea didactică desfășurată în clasă, dar și în afara orelor de curs, a unui sistem online de e-learning: acces la calculatoare, acces la Internet, cunoștințe și deprinderi de utilizare a principalelor servicii oferite de Internet, percepția pozitivă a elevilor față de utilizarea tehnologiilor IT în instruire. Am considerat foarte importante informațiile privind gradul și modul în care utilizează elevii calculatorul în activitățile lor școlare și extrașcolare, sursele de informație preferate, preocupările și preferințele lor în vederea integrării acestora într-o aplicație de e-learning adaptivă[8][10].
Rezultatele chestionării sunt prezentate în anexa 2. Concluziile importante obținute în urma investigației sunt următoarele:
Se poate constata că o proporție covârșitoare a celor investigați au folosit prima dată un computer acasă sau la școala generală, aceasta însemnând că utilizarea computerului este o activitate care începe pentru majoritatea elevilor înainte de vârsta de 14 ani. Deținerea a cel puțin un computer devine o obișnuință pentru familiile de români. Corelat cu intrebarea 3, unde elevii au fost întrebați câte calculatoare au acasă, putem constata că, într-adevăr, deținerea a cel puțin un computer tinde să devină un lucru obișnuit pentru orice familie. Patru respondenți nu au acasă un sistem de calcul (16%), în timp ce aproximativ 56% au un calculator, iar 24% dețin două computere acasă. 4% din cei chestionați au acasă mai mult de 2 calculatoare.
Nu doar deținerea de calculatoare a devenit un lucru obișnuit, ci și accesarea Internetului. Răspunsurile la întrebarea 6 relevă faptul că 80% dintre cei chestionați au conexiune la Internet acasă, restul elevilor provenind din mediul rural, unde infrastructura IT este mai puțin prezentă[13].
Elevii petrec un număr însemnat de ore în fața calculatorului. Interesant este faptul că 32% dintre respondenți petrec între 4-6 ore pe zi la computer. Un alt grup semnificativ, de 40%, au o medie de utilizare a calculatorului de 1-3 ore pe zi. Putem deduce că, în medie, un tânăr de 14-16 ani petrece în medie 3 ore pe zi în fața computerului.
52% dintre elevii investigați își petrec aproape tot timpul destinat lucrului cu computerul navigând pe Internet, iar 28% mai mult de jumătate din acest timp. Concluzionând, putem spune că peste 70% dintre elevi își petrec aproximativ trei sferturi din timpul destinat lucrului cu calculatorul navigării pe Internet. Dacă luăm în considerare și faptul că mai mult de o treime dintre elevi petrec peste 4 ore pe zi în fața computerului, putem avea o estimare a modului în care tinerii de această vârstă își consumă timpul care nu este destinat cursurilor sau altor activități profesionale directe.
Cea mai mare parte a tinerilor elevi, atunci când sunt online, folosesc Internetul în alte scopuri decât cele de învățare / instruire (76%), în timp ce atunci când doresc să se informeze, mai degrabă fac acest lucru în scopuri de învățare (60%), decât pentru petrecerea timpului liber (28%).
Internetul este, de departe, sursa preferată de informare suplimentară și studiu(68%).
Comunicarea online de tip email, chat, instant messengers, bloguri, rețele sociale etc. este o activitate foarte atractivă pentru elevi, care, în corelație cu timpul petrecut pe calculator/pe Internet, ne arată o tendință clară referitoare la modul de utilizare preferat al conexiunii online. Nu se poate spune neapărat că acesta este un rezultat surprinzător, dar tendința manifestată nu este de neglijat. Timpul petrecut în mediul online ar trebui valorificat în mai mare măsură pentru scopuri educaționale și de formare / dezvoltare profesională, iar școala s-ar situa în avantaj dacă ar putea dezvolta și oferi cât mai multe astfel de oportunități elevilor. Sala de clasă/laboratorul rămân locuri importante de întâlnire, dar comunicarea și accesul la informații s-ar putea face în mai mare măsură prin intermediul mediului virtual.
În completarea celor de mai sus vine înterbarea 8. Când li s-a solicitat un clasament al activităților în ordinea frecvenței scopului de utilizare a computerului, cele mai multe plasări pe primul loc le-a avut ”Comunicare online (IM, chat, rețele sociale etc.)” pentru prima poziție. Totuși, 44% dintre respondenți plasează activitățile legate de școală pe primele două locuri ca frecvență în utilizarea computerului, iar pentru 52% informarea și documentarea sau studiul individual reprezintă prima sau a doua activitate ca frecvență atunci când utilizează calculatorul.
Majoritatea elevilor dețin un cont pe site-urile de socializare și comunicare. Un număr relativ redus de elevi utilizează servicii de blog sau își creează site-uri personale.
Se poate constata că majoritatea elevilor consideră că utilizarea computerului este fie importantă, fie foarte importantă pentru îndeplinirea obligațiilor de elev. În ultimii ani au avut loc modificări importante generate de tehnologie, atât la nivelul stilului individual de lucru/de învățare, cât și la nivelul cerințelor/sarcinilor și a metodelor de instruire utilizate de către profesori. Aceste modificări includ computerul ca instrument fundamental de lucru.
La afirmația Studiul cu ajutorul noilor tehnologii (Internet, computer, soft educațional) este mai eficient, au fost obținute rezultate comparabile cu cele de mai sus, 64% dintre elevi consideră că studiul este facilitat în foarte mare măsură de noile tehnologii.
Elevii sunt familiarizați cu instrumentele online de comunicare, socializare și video-sharing. Majoritatea dețin cunoștințele și deprinderile necesare creării, accesării și gestionării unui cont personal pe un astfel de site. Instrumentele mai avansate, precum cele de creare și administrare a unui site sau blog propriu, sunt mai puțin cunoscute de elevi, posibil și datorită vârstei acestora (15-16 ani).
Percepția elevilor asupra utilizării instrumentelor IT este încurajatoare. 64% dintre elevi consideră că utilizarea instrumentelor IT le simplifică activitățile zilnice.
Pre-testul
Pre-testul a constat în aplicarea unui test pedagogic de cunoștințe eșantionului de elevi din grupul experimental și cel martor. Prin aplicarea testului inițial s-a urmărit:
cunoașterea nivelului inițial de achiziție a cunoștințelor de TIC de către elevi
verificarea îndeplinirii premiselor desfășurării în bune condiții a experimentului: elevii posedă cunoștințele și deprinderile de lucru necesare parcurgerii lecțiilor proiectate și desfășurate în cadrul experimentului.
Testul de evaluare inițială și baremul de corectare și notare se prezintă în continuare. În proiectarea testului am urmărit utilizarea unor tipuri variate de itemi de evaluare, cât și o gradare a dificultății acestora.
Numele și prenumele ____________________________________
Clasa_______________
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ
Disciplina: Tehnologia Informației și a Comunicațiilor
Unitatea de învățare: Utilizarea aplicațiilor software specializate pentru baze de date – Microsoft Access
I. – 15 puncte
Pentru fiecare dintre cerințele de mai jos scrieți, pe foaia de răspunsuri, litera corespunzătoare răspunsului corect:
Salvarea datelor dintr-un document Word sau dintr-un registru Excel se realizează:
a) apăsând butonul Office și selectând opțiunea Salvare
b) folosind combinația de taste Ctrl + A
c) apăsând butonul Office și selectând opțiunea Publicare
d) folosind combinația de taste Ctrl + P
Crearea unei copii a unui document curent se realizează :
a) folosind combinația de taste Ctrl + S
b) apăsând butonul Office și selectând opțiunea Salvare
c) folosind combinația de taste Alt + F4
d) apăsând butonul Office și selectând opțiunea Salvare ca
Tipul unei date ne oferă informații privind:
a) mulțimea valorilor posibile ce pot fi atribuite datei
b) formatul de afișare al datei
c) alinierea datei în cadrul paragrafului
d) alinierea datei în cadrul paginii
Nu este un operator aritmetic operatorul :
a) + b) / c) < d) *
Formula Excel ce calculează media aritmetică a valorilor din celulele A1 și A2 este:
a) =A1+A2/2 b) =SUM(A1;A2) c) =AVERAGE(A1;A2) d) =(A1+A2):2
II. A. – 10 puncte
În coloana A sunt indicate 5 funcții Excel, iar în coloana B, 6 prelucrări posibile realizate de aceste funcții. Scrieți, pe foaia de răspunsuri, asocierile corecte dintre cifrele din coloana A și literele corespunzătoare din coloana B.
II. B. – 10 puncte
În coloana A, sunt indicate 5 instrumente (iconițe), iar în coloana B, 6 operații posibile realizate de acestea. Scrieți, pe foaia de răspunsuri, asocierile corecte dintre cifrele din coloana A și literele corespunzătoare din coloana B.
III. (10 puncte) Transcrieți pe foaia de răspunsuri cifra corespunzătoare fiecărui enunț (1, 2,3, 4, 5) și notați după ea litera A, dacă apreciați că enunțul este adevărat, sau litera F, dacă apreciați că enunțul este fals:
Antetul unui document este o zonă de informații ce se repetă în zona de sus a fiecărei pagini a documentului.
Importul unui obiect într-un document presupune salvarea documentului în alt format.
Operația de stabilire a dimensiunilor și marginilor paginilor unui document este o operație de formatare la nivel de text.
Tipul unei date limitează operațiile ce pot fi executate cu aceasta.
Între aplicațiile din suita Office (Word, Excel, etc.) pot fi copiate informații.
IV. (15 puncte) Scrieți, pe foaia de răspunsuri, informația corectă care completează spațiile libere:
Funcția de asistență (Help) a unui program activ se lansează de obicei apăsând tasta …………(1)………………..
Colorarea unui text presupune mai întâi ………………(2) ……………acestuia, după care se utilizează ……………(3)………….. corespunzător din bara de instrumente Font.
Un registru Excel este format din mai multe …………………(4)………….. de calcul, fiecare având forma unui tabel.
……………(5)………….. unei date controlează modul de afișare a acesteia.
V. (30 puncte) Se consideră tabelul Excel din figura de mai jos.
Cerințe:
1. (5 puncte) Precizați valoarea din celula C5 și tipul de date corespunzător acesteia.
2. (5 puncte) Descrieți etapele modificării în tabel a mediei anuale a elevului Voinea Ion la valoarea 8,50.
3. (5 puncte) Definiți noțiunea de sortarea a datelor și menționați un avantaj major al sortării.
4. (10 puncte) Precizați două posibilități de sortare a tabelului dat și indicați situațiile practice când aceste sortări ar fi utile.
5. (5 puncte) Scrieți formula de calcul care determină automat cea mai mare medie anuală a elevilor din tabel.
Notă. Se acordă 10 puncte din oficiu. Timp de lucru:50 min.
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ – Barem de corectare și notare
Disciplina: Tehnologia Informației și a Comunicațiilor, cls. a X-a
Unitatea de învățare: Utilizarea aplicațiilor software specializate pentru baze de date – Microsoft Access
Subiectul I – Total 15 puncte
1. a 2. d 3.a 4. c 5. c
Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 3 puncte, total 15 puncte; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0p.
Subiectul II.A. Total 10 puncte
1-e ; 2-f ; 3-c ; 4-a ; 5-d
Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 2 p.; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.
Subiectul II.B. Total 10 puncte
1-e ; 2-d ; 3-a ; 4-c ; 5-b
Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 2 p.; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.
Subiectul III Total 10 puncte
1 – adevărat, 2 – fals, 3 – fals, 4 – adevărat, 5 – adevărat
Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 2 p.; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.
Subiectul IV Total 15 puncte
(1) F1 (2) selectarea (3) instrumentul (4) foi (5) formatul
Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 3p.; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.
Subiectul V Total 30 puncte
Valoarea din celula C5 este X B – 2 puncte, și este de tip text sau șir de caractere – 3 puncte
Etape :
Selectarea celulei în care se găsește valoarea – 2 puncte și efectuarea unui dublu click sau tasta F2– 1 punct
Modificarea valorii și apăsarea tastei Enter sau săgeți direcționale – 2 puncte
Sortarea reprezintă operația de aranjare a unei liste de valori după o relație de ordine dată.
Se acordă 3 puncte pentru răspuns corect; pentru răspuns incomplet se acordă 1 punct, pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.
Avantaje ale sortării:
regăsirea rapidă a informațiilor în listele de valori sortate
prezentarea informațiilor într-o ordine dorită/impusă de un utilizator
Se acordă 2 puncte pentru unul dintre cele două avantaje posibile sau pentru un altul corect.
Posibilități :
Sortarea în funcție de datele din coloana B – utilă pentru ordonarea alfabetică a elevilor
Sortarea în funcție de datele din coloanele C și D – pentru afișarea elevilor pe clase în ordine descrescătoare a mediilor
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare modalitate precizată cu indicarea utilității.
=MAX(D2:D7)
Se acordă 5 puncte pentru răspuns corect, 2 puncte pentru răspuns parțial corect și 0 puncte pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia.
Obs. Nota se calculează împărțind punctajul obținut la 10 și rotunjind la cel mai apropiat întreg.
III.3.2 Etapa experimentală
Etapa experimentală reprezintă experimentul întreprins pornind de la concluziile studiului constatativ prin introducerea unor elemente de organizare a activității didactice prin instruire asistată de calculator și implicit a unor modalități de muncă intelectuală care se raportează cu precădere la particularitățile de învățare ale elevilor[1].
Etapa desfășurării experimentului s-a derulat în anul școlar 2013/2014 și a avut în vedere intervenția asupra activității didactice și educaționale la lotul experimental, în timp ce activitatea lotului martor s-a desfășurat fără a fi influențată de variabilele experimentale preconizate.
Proiectarea demersului didactic a demarat încă de la începutul anului școlar 2014-2015, când am întocmit planificările calendaristice și ale unităților de învățare, respectând programa școlară și indicațiile metodologice precizate în programă.
O atenție deosebită am acordat unității de învățare „Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator – Microsoft Excel” – disciplina Tehnologia Informațiilor și a Comunicațiilor – clasa a X-a, liceu teoretic, profil Stiințele Naturii, din care am ales cele două lecții utilizate în experiment: „Utilizarea funcțiilor standard în Excel” și „Sortarea și filtrarea datelor” .
Proiectele didactice realizate pentru aceste lecții au vizat utilizarea, în tot demersul didactic desfășurat cu lotul experimental, de software educațional adaptiv și inteligent disponibil în rețea. Pentru evaluarea performanței am construit și aplicat fișe de evaluare formativă.
În elaborarea strategiei instruirii în cazul software-urilor educaționale am vizat atât resursele materiale ale instruirii (specifice unității școlare în care am desfășurat experimentul), cât și formele de organizare a activității didactice. Spațiile adecvate unei instruiri asistate de calculator (săli de clasă, cabinete de informatică), dotarea cu echipament hardware a cabinetului de informatică (server, un număr egal de stații de lucru cu numărul elevilor din lotul experimental pentru posibilitatea de a individualiza învățarea, imprimantă, scanner, videoproiector, conectarea la internet), cât și a sălii de clasă au fost o condiție preliminară în asigurarea condițiilor optime de desfășurare a experimentului.
Aceste dotări au permis, de altfel, utilizarea software-urilor educaționale de așa manieră încât formele de organizare ale activităților didactice să poată fi: frontale, individuale, pe grupe/echipe sau combinate.
În cursul experimentului s-a impus, pe lângă observarea comportamentului elevilor, și înregistrarea unor indicatori funcționali în ideea evaluării și operării de modificări cantitative și calitative (corecții și adaptări) ale software-ului educațional:
Elevul a fost informat despre ceea ce va învăța (prezența obiectivelor operaționale);
Finalitățile oferite de computer (grafică, animație, culoare, sunet) au fost utile sau nu în captarea și menținerea atenției;
Cunoștințele asimilate anterior au fost sau nu reactualizate;
Printr-o testare inițială se verifică dacă elevii și-au însușit deja aceste elemente care vor constitui obiectul învățării;
Succesiunea de introducere a materialului de învățat:
prezentarea informațiilor referitoare la modul de lucru;
exemple de sarcini rezolvate;
sarcina de lucru;
măsurarea gradului de atingere a obiectivului propus, autoevaluarea elevului.
Demersul de proiectare a activității didactice: realizarea proiectului unității de învățare și a proiectelor didactice pentru cele două lecții alese pentru experiment.
Unitatea școlară: Colegiul Național „Traian”
Disciplina: Tehnologia Informației și a Comunicațiilor Profesor: Ghiocel Georgeta
Clasa a X-a A , 1 oră / săptămână
Proiectarea unităților de învățare
Anul școlar 2014-2015
Programa aprobată cu O.M. Nr.5099/09.09.2009
Filiera teoretică, toate profilurile și specializările
Filiera tehnologică, toate profilurile și specializările
Unitatea de învățare: Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator
PROIECT DIDACTIC
Colegiul Național ,,Traian”
Disciplina: Tehnologia Informației și a Comunicațiilor
Clasa: a X-a A
Profesor: Ghiocel Georgeta
Unitatea de învățare: Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator
Tema: UTILIZAREA FUNCȚIILOR STANDARD ÎN EXCEL
Tipul lecției – Lecție de acumulare și aplicare a cunoștințelor – laborator
Scopul lecției: Utilizarea formulelor de calcul și funcțiilor în aplicații Excel
Locul de desfășurare: laboratorul de informatică
Timp alocat: 50 min
Nivelul inițial al clasei:
elevii și-au însușit noțiunea de bază de date și pot oferi exemple de aplicații ale bazelor de date în diverse domenii de activitate
elevii utilizează corect interfața programului Microsoft Access;
elevii stăpânesc etapele de lucru în cadrul platformei AEL
Competențe generale: C2 – Utilizarea aplicațiilor software specializate pentru calcul tabelar – Excel
Competențe specifice: la sfârșitul lecției elevii vor fi capabili să:
C2.2 – să utilizeze opțiunile de formatare și gestionare a datelor din foile de calcul ;
C2.3 – să utilizeze formule și funcții;
C2.7 – să realizeze aplicații practice.
Metode și procedee didactice:
expunerea, conversația frontală și individuală, explicația, problematizarea, munca independentă, modelarea, exercițiul aplicativ, metoda ciorchinelui
Mijloace didactice: – fișe de lucru, calculator
Tipuri (moduri) de activitate: individual
OBIECTIVE OPERAȚIONALE: – la sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili să:
O1. – precizeze acțiunea fiecărui operator utilizat în aplicații
O2. – să utilizeze formule de calcul și funcții în rezolvarea unor probleme specifice domeniului lor de activitate
O3. – să utilizeze paranteze rotunde imbricate în formule și funcțiile Excel
Obiective afective:
să asimileze în mod conștient noțiunile prezentate
să aprecieze corect importanța creării unui model conceptual corect
să argumenteze alegerea variantelor de proiectare
să aprecieze corect și să susțină soluțiile oferite de ceilalți membrii ai clasei;
să se autoevalueze în raport cu obiectivele și cu clasa
Obiective psihomotorii:
– să utilizeze eficient instrumentarul informatic în cadrul momentelor lecției
Strategii didactice
Principii didactice:
principiul accesibilității (cunoștințelor, sarcinilor de învățare), al respectării particularităților de vârstă și individuale
principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor
principiul asigurării progresului gradat al performanței;
principiul conexiunii inverse;
principiul legării teoriei de practică
Metode de învățământ:
metode de comunicare orală: expunerea, explicația, conversația, problematizarea;
metode de explorare a realității: observația, studiul de caz;
metode de acțiune: exercițiul, învățarea prin descoperire, algoritmizarea;
instruirea asistată de calculator.
Procedee de instruire:
expunerea, explicația în etapa de comunicare a noilor cunoștințe;
învățarea prin descoperire, prin rezolvare de probleme;
algoritmizarea;
problematizarea prin crearea situațiilor problemă;
exercițiul, conversația de consolidare în etapa de fixare a cunoștințelor;
instruirea asistată de calculator, ca suport permanent al instruirii elevilor.
Forme de organizare: frontală, pe grupe, individual;
Forme de dirijare a învățării: dirijată de profesor sau independentă, dirijată de calculator.
Resurse materiale:
material bibliografic:
Mariana Panțiru – Tehnologia Informației și a Comunicațiilor – Manual pentru clasa a X-a, Editura All, București, 2005;
Suport curs Oracle Academy
fișe de lucru;
calculator, videoproiector, soft educațional.
Metode de evaluare:
observare sistematică
chestionarea verbală
chestionarea scrisă pe baza fișelor de evaluare
evaluare asistată de calculator
autoevaluare
Fișă de lucru ,,Editarea funcțiilor și formulelor de calcul”
Aplicatia 1
Sa se realizeze un tabel identic cu cel din fisa de mai jos.
Se completeaza coloanele Nr.crt, Numele, Prenumele, Nota 1, Nota2, Nota3, Nota4, Teza.
Cerinte:
Sa se calculeze suma notelor, folosind mai intai o formula matematica, si apoi o functie
Sa se calculeze Media oral, folosind intai o formula matemtica si apoi o functie
Sa se calculeze media finala, folosind formula =(3*media oral+teza)/
Aplicatia 2
Se considera două șiruri de numere pe coloanele A și B dintr-o foaie de calcul:
aflați minimul și maximul din șirul 1.
aflați suma elementelor primului șir și suma elementelor din al doilea șir.
Aflati media dintre suma elementelor primului sir si suma elementelor din cel de al doilea sir
verificați dacă cele două șiruri sunt de lungimi egale.
EVALUARE FORMATIVĂ
Tema: UTILIZAREA FUNCȚIILOR STANDARD ÎN EXCEL
Disciplina: Tehnologia Informației și a Comunicațiilor
Unitatea de învățare: Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator
Înainte de scrierea unei formule matematice într-o celulă se pune semnul:
a) = b) + c) / d) ?
Inserarea unei funcții în Excel se face cu ajutorul butonului:
a) b) c) d)
Calcularea unei sume în Excel se face cu ajutorul butonului:
a) b) c) d)
Funcția SUM calculează:
Media aritmetică;
Procentul dintr-un număr;
Suma unor celule, linii, coloane;
Maximul dintre mai multe numere.
Funcția AVERAGE calculează:
Media aritmetică;
Procentul dintr-un număr;
Suma unor celule, linii, coloane;
Maximul dintre mai multe numere.
Funcția PMT este o funcție:
Matematică;
Financiară;
Statistică;
Nici una dintre cele enumerate.
Funcția PRODUCT calculează:
Diferența unor numere;
Produsul unor numere;
Media aritmetică a unor numere;
Suma unor numere.
Formula =SUM(A1:A6)/6 are ca efect:
Însumarea (adunarea) numerelor din celulele A1, A2, … , A6;
Împărțirea la 6 a fiecărui număr din celulele de la A1 la A6;
Calcularea mediei aritmetice a numerelor din celulele A1, până la A6;
Înmulțirea numerelor cuprinse în celulele de la A1 la A6.
Funcția =IF(B121000; 75%; 50%) se traduce prin:
Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci afișează 75%, dacă nu afișează 50%;
Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci afișează 50%, dacă nu afișează 75%;
Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci calculează 75% din el;
Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci calculează 50% din el;
Această operație nu este posibilă.
Pentru a insera pe o linie sau pe o coloană o serie se parcurg etapele:
Inserare Umplere Serie;
Editare Umplere Serie;
Vizualizare Umplere Serie;
Format Umplere Serie.
Functiile……………………………………sunt create cu ajutorul aplicației și sunt furnizate împreună cu aplicația.
Operatorii numerici Excel sunt:
……………………………………………………………………………………………..
Formula este o combinație de …………………………………………………………………………………………………
Funcția MIN calculează …………………………………………………………………………………………………………
Funcția MAX( ) returnează ca valoare …………………………………………………………………………………….
Argumentele funcțiilor pot fi …………………………………………………………………………………………………
Aplicându-se operatotul de concatenare (&): “alfa” +”beta” se obține ca rezultat ……………………….
Fiecare funcție se indentifică printr-un ……………………………………………………………………………………
BAREM DE NOTARE:
– toate subiectele sunt obligatorii și fiecare răspuns corect se notează cu 0,5 p
– se acordă 1 p din oficiu
LICEUL DE ARTE I ȘT. PAULIAN
DROBETA TURNU SEVERIN
PROIECT DIDACTIC
Disciplina: Tehnologia Informației și a Comunicațiilor
Clasa : a X-a A
Data :
Unitatea de învățare: Realizarea unei prezentări PowerPoint
Tema: Realizarea unei prezentări PowerPoint
Tipul lecției: aprofundarea și fixarea cunoștințelor și a deprinderilor
Locul de desfășurare: laborator de informatică
Profesor: Ghiocel Georgeta
Timp : 1h
Competențe specifice:
Identificarea machetelor de prezentare în funcție de conținut
Stabilirea fundalului pentru o pagină de prezentare
Inserarea imaginilor din fișier sau din Clip Art
Realizarea unei prezentări folosind tranziția între slide-uri
Strategii didactice
Principii didactice:
Principiul asigurării progresului gradat al performanțelor și înlăturarea treptată a punctelor de sprijin
Metode de învățământ
Metode de comunicare orală
Problematizarea
Metode bazate pe acțiune
Exercițiul
Forme de organizare a activității instructive
Individuală și pe grupe de elevi
Forme de dirijare a activității
Independentă
Resurse materiale
Materiale bibliografice:
Sorin Matei, Simona Roșu, Inițiere în PowerPoint, Editura Arves 2002
Resurse psihologice ale desfășurării activității
Capacitatea de învățare a clasei
Elevii cunosc noțiunile de bază referitoare la crearea unei prezentări
Diagnosticul motivației
Interesul pentru însușirea cunoștințelor necesare realizării proiectelor complexe
Motivație
Elevii vor conștientiza caracteristicile unei pagini de prezentare folosind meniurile și barele de unelte
Metode de evaluare
– evaluare inițială : întrebări orale
– fișa de lucru
Desfășurarea activității
Momentul organizatoric:
Organizarea și pregătirea clasei:
verificarea frecvenței elevilor;
distribuirea fișelor de lucru;
Reactualizarea cunoștințelor
Se realizează un set de întrebări pentru reactualizarea cunoștințelor teoretice :
Ce este o prezentare ?
Care sunt barele de unelte?
Care sunt tipurile de machete pentru o foaie de prezentare ?
Rezolvarea exercițiilor din fișa de lucru :
– Se explică cerințele din fișa de lucru
– Elevii își vor fixa cunoștințele prin descrierea noțiunilor pentru diagrame și grafice.
– Rezolvarea fișei de lucru va fi comentată cu elevii, identificându-se operațiile specifice
Elevii care au răspuns vor fi notați.
FIȘĂ DE LUCRU
Nume și prenume…………………………………..
Clasa a X – a A
DATA:
Unitatea de învățare : Realizarea unei prezentări PowerPoint
Competențe vizate :
Aplicarea unui fundal cu și fără utilizarea șabloanelor
Schimbarea machetei paginii de prezentare
Inserarea imaginilor din Clip Art sau din fișier
Să se realizeze o prezentare a noțiunilor despre diagrame și grafice care să țină cont de următoarele cerințe:
primul Slide va conține titlul lucrării și autorul
prezentarea va conține minim 5 slide-uri
fiecare slide va avea un fundal diferit de celelalte
tranziția între slide-uri va fi diferită.
Observații :
Nume și prenume: _____________
Clasa a X-a _____
Data___________
Sortarea și Filtrarea datelor
FIȘĂ DE LUCRU
SORTAREA DATELOR
Se dă următorul tabel, scris în domeniul A18:F34:
Să se copieze tabelul de 7 ori, în alte 7 foi de calcul din registrul de lucru, în același domeniu.
Să se redenumească cele 6 foi de calcul rezultate: 1,2,3,4,5,6,7.
Tabelul din foaia de calcul 1, se va sorta în ordinea ascendentă a numelor. Dacă mai multe persoane au același nume, sortați descendent prenumele.
Tabelul din foaia de calcul 2, se va sorta în ordinea ascendentă a prenumelor. Dacă mai multe persoane au același prenume, sortați ascendent numele.
Tabelul din foaia de calcul 3, se va sorta în ordinea descendentă a meseriilor. Dacă mai multe persoane au același meserie, sortați ascendent salariile.
Tabelul din foaia de calcul 4, se va sorta în ordinea descendentă a localităților. Dacă mai multe persoane sunt din aceeași localitate, sortați descendent vârstele acestora.
Tabelul din foaia de calcul 5, se va sorta în ordinea ascendentă a vârstelor.
Tabelul din foaia de calcul 6, se va sorta în ordinea descendentă a salariilor.
Colorați diferit cele 7 tabele realizate, precum și cele 7 foi de calcul redenumite.
FILTRAREA DATELOR
Aplicați câte un filtru asupra celor 6 tabele de la exercițiul 1.
Filtrați primul tabel, astfel încât să afișați numai datele persoanelor cu prenumele „Alin”.
Filtrați al doilea tabel, astfel încât să afișați numai datele persoanelor din Predeal.
Filtrați al treilea tabel, astfel încât să afișați numai datele persoanelor pensionare.
Filtrați al patrulea tabel, astfel încât să afișați numai datele persoanelor cu salariul de 880 de lei.
Filtrați al cincilea tabel, astfel încât să afișați numai datele persoanelor cu numele „Vasile”.
Filtrați al șaselea tabel, astfel încât să afișați numai datele persoanelor de 34 de ani.
EVALUARE FORMATIVĂ
Tema: Sortarea și filtrarea unei liste – aplicația Excel
Disciplina: Tehnologia Informației și a Comunicațiilor
Unitatea de învățare: Utilizarea aplicaților software specializate pentru calcul tabelar
I. – 30 puncte. Figura de mai jos prezintă o sortare ce preia date dintr-un tabel. Scrieți, pe foaia de răspunsuri, informația corectă care completează spațiile libere:
Sortarea este realizată pe ………. niveluri. Pentru coloana UNITATEA ȘCOLARĂ sortarea se face ……………….. iar tipul de date folosit este ………………. .
Pentru coloana TOTAL ELEVI sortarea se face ……………….. iar tipul de date folosit este ………………. Tabelul folosit pentru sortare ……. rând antet.
II. – 20 puncte Transcrieți pe caiet cifra corespunzătoare fiecărui enunț (1, 2,3, 4, 5) și notați după ea litera A, dacă apreciați că enunțul este adevărat, sau litera F, dacă apreciați că enunțul este fals:
Filtrarea șterge toate datele dintr-un tabel care nu îndeplinesc criteriul de filtrare.
Opțiunile Sortare și filtrare se pot utiliza accesând panglica Pornire și grupul Editare.
Odată adăugat un nivel nou într-o sortare, acesta nu se mai poate șterge.
Se pot sorta și filtra doar listele care au rând antet
Prin prelucarea datelor obținute dintr-o filtrare se pot obține informații statistice
III. – 20 puncte Menționați două avantaje ale utilizării filtrări.
IV. – 20 puncte Menționați două avantaje ale utilizării sortării
III.3.3 Etapa post-experimentală
La sfârșitul perioadei experimentului formativ a fost administrat post-testul, constând în două teste pedagogice de cunoștințe și deprinderi, având ca scop monitorizarea comparativă a progresului și a schimbărilor apărute la nivelul achiziției de cunoștințe și deprinderi la disciplina Tehnologia Informației și a Comunicațiilor a elevilor din loturile experimentale și de control în vederea confirmării ipotezei experimentale.
TEST DE EVALUARE FINALĂ
Disciplina: Tehnologia Informației și a Comunicațiilor
Unitatea de învățare: Utilizarea aplicaților software specializate pentru calcul tabelar
Fișierele din Excel se numesc:
Registre de calcul;
Foi de calcul;
Ferestre de calcul;
Celule de calcul.
Workbook înseamnă:
Foi de calcul;
Foi de diagrame;
Registru de lucru;
Grafic.
Sheet înseamnă:
Foaie cu diagramă;
Foaie de calcul;
Registru de lucru;
Fișier Excel.
Coloanele în Excel se numerotează cu:
Cifre romane;
Litere mari;
Cifre arabe;
Nici una din cele de mai sus.
Liniile (rândurile) în Excel se numerotează cu:
Cifre romane;
Litere mari;
Cifre arabe;
Nici una din cele de mai sus.
Celula B7 se găsește la:
Intersecția liniei B cu coloana 7;
Intersecția liniei 7 cu coloana B;
Intersecția liniei 7 cu coloana 7;
Intersecția liniei B cu coloana B;
Programul Excel se deschide inițial cu:
1 foaie de calcul;
2 foi de calcul;
3 foi de calcul;
4 foi de calcul.
Îmbinarea mai multor celule se face cu ajutorul butonului:
a) b) c) d)
Inserarea unei diagrame (grafic) se face cu ajutorul butonului:
a) b) c) d)
Înainte de scrierea unei formule matematice într-o celulă se pune semnul:
a) = b) + c) / d) ?
Inserarea unei funcții în Excel se face cu ajutorul butonului:
a) b) c) d)
Calcularea unei sume în Excel se face cu ajutorul butonului:
a) b) c) d)
Funcția SUM calculează:
Media aritmetică;
Procentul dintr-un număr;
Suma unor celule, linii, coloane;
Maximul dintre mai multe numere.
Funcția AVERAGE calculează:
Media aritmetică;
Procentul dintr-un număr;
Suma unor celule, linii, coloane;
Maximul dintre mai multe numere.
Funcția PRODUCT calculează:
Diferența unor numere;
Produsul unor numere;
Media aritmetică a unor numere;
Suma unor numere.
Formatarea numerelor conținute în celule se face executând pașii:
Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecția mai multor celule Formatare celule Număr;
Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecția mai multor celule Formatare celule Hyperlink;
Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecția mai multor celule Formatare celule Modele;
Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecția mai multor celule Formatare celule Protecție.
Formula =SUM(A1:A6)/6 are ca efect:
Însumarea (adunarea) numerelor din celulele A1, A2, … , A6;
Împărțirea la 6 a fiecărui număr din celulele de la A1 la A6;
Calcularea mediei aritmetice a numerelor din celulele A1, până la A6;
Înmulțirea numerelor cuprinse în celulele de la A1 la A6.
Funcția =IF(B121000; 75%; 50%) se traduce prin:
Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci afișează 75%, dacă nu afișează 50%;
Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci afișează 50%, dacă nu afișează 75%;
Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci calculează 75% din el;
Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci calculează 50% din el;
Alinierea orizontală, verticală și încadrarea textului se face astfel:
Clic-dreapta pe celula respectivă Formatare celule Font;
Clic-dreapta pe celula respectivă Formatare celule Bordură;
Clic-dreapta pe celula respectivă Formatare celule Aliniere;
Clic-dreapta pe celula respectivă Formatare celule Modele.
Umplerea unor celule selectate cu o culoare se face folosind butonul:
a) b) c) d)
Alegerea culorii fontului într-o celulă sau mai multe celule selectate se face cu ajutorul butonului:
a) b) c) d)
Afișarea unui anumit număr de zecimale pentru un număr dintr-o celulă sau mai multe celule se face urmând pașii:
Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecția mai multor celule Formatare celule Număr Număr de zecimale;
Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecția mai multor celule Formatare celule Aliniere Număr de zecimale;
Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecția mai multor celule Formatare celule Modele Număr de zecimale;
Această operație nu este posibilă.
Extensia unui fișier Excel este:
.docx
.pptx
.xlsx
.mp3
Aplicarea bordurilor unui tabel se poate face cu ajutorul butonului:
a) b) c) d)
III.4 Rezultate și interpretări
Tabelul III.1. și diagrama III.1. prezintă rezultatele obținute de subiecții lotului experimental la testul inițial și la testul final, ce evaluează măsura atingerii obiectivelor propuse în cadrul lecției desfășurate în cadrul experimentului: „UTILIZAREA FUNCȚIILOR STANDARD ÎN EXCEL” .
Tabelul III.1. Rezultatele obținute de lotul experimental
Diagrama III.1.
Se constată o ameliorare substanțială a rezultatelor comparativ cu situația inițială. Dacă la testul inițial 60% dintre elevi au obținut rezultate nesatisfăcătoare sau satisfăcătoare (notele cuprinse între 1 și 6), în urma demersului didactic procentul s-a redus la 28% în cazul primei lecții și la 24% în cazul celei de-a doua. Creșterea cea mai vizibilă (68%) este la nivelul rezultatelor considerate „bune” (note de 7, 8 și 9). Deoarece pentru lotul experimental s-a folosit în predarea lecțiilor instruirea asistată de calculator, se constată o creștere semnificativă a mediei clasei cu 1,04 respectiv 1,16 puncte.
Se observă o evoluție pozitivă la nivelul tuturor tranșelor de note, ceea ce demonstrează că influențele pozitive ale demersului didactic s-au manifestat la nivelul tuturor elevilor, indiferent de nivelul inițial de cunoștințe și deprinderi. Numărul elevilor care n-au înregistrat un progres al învățării este redus.
Rezultatele mai bune obținute la evaluarea finală a celei de-a doua lecții se justifică și prin familiarizarea elevilor cu modul de lucru propus și prin caracterul aplicativ al conținuturilor lecției și al itemilor de evaluare folosiți.
În cazul lotului de control, rezultatele obținute la testele finale, prezentate în tabelul 4.2. și diagrama 4.2., evidențiază progrese nesemnificative, de 0,14, respectiv 0,32 puncte, ale mediei clasei. Mai mult, progresele nu sunt distribuite uniform. Se constată o reducere nesemnificativă a rezultatelor nesatisfăcătoare și satisfăcătoare, dar și un regres la nivelul notelor bune(7 și 8). Rezultatul se poate explica prin lucrul nediferențiat în funcție de nivelul de cunoștințe ale elevilor precum și prin neutilizarea softului educațional, lecțiile fiind predate în mod tradițional.
Tabelul III.2. Rezultatele obținute de lotul de control
Diagrama 4.2.
Diagrama 4.3. susține concluziile stabilite anterior. Progresul este semnificativ în cazul lotului experimental (1,04, respectiv 1,16 puncte creștere a mediei clasei), comparativ cu lotul de control (0,14, respectiv 0,32 puncte).
Diagrama 4.3.
Se poate concluziona, așadar, în baza analizei cantitative și calitative a rezultatelor din testarea finală că experimentul didactic desfășurat prin implementarea unui soft educațional de instruire asistată de calculator este în măsură să producă un progres semnificativ în învățare, iar ipoteza cercetării a fost astfel confirmată.
CAPITOLUL IV – ANALIZA METODELOR ȘI MIJLOACELOR ÎN PROCESUL DE INSTRUIRE ASISTATĂ DE CALCULATOR
IV.1 Criterii de măsurare în evaluarea rezultatelor cercetării pedagogice
Rezultatele cercetării ne permit să obținem următoarea logică de prezentare a evoluției metodologiei învățământului la informartică în contextul tehnologiilor didactice aplicate: perfecționarea procesului de predare-învățare a informaticii, metodele didactice, principii didactice și forme de organizare aplicate în învățământul preuniversitar.
Tehnologiile predării – învățării informaticii au apărut o dată cu constituirea informaticii ca obiect de studiu în școala organizată.
Metodele moderne de predare – învățare – evaluare oferă o șansă benefică de organizare pedagogică a unei învățări temeinice, simple și plăcute, și în același timp și cu un pronunțat caracter activ-participativ din partea elevilor, cu posibilități de cooperare și de comunicare eficientă. Folosirea sistematică a metodelor moderne, presupune desfășurarea unor relații de comunicare eficientă și constructivă în cadrul cărora, toți cei care iau parte la discuții, să obțină beneficii în planurile cognitiv, afectiv-motivațional, atitudinal, social și practic aplicativ.
Folosirea metodelor moderne de predare – învățare – evaluare nu înseamnă a renunța la metodele tradiționale ci a le actualiza pe acestea cu mijloace moderne.
La finalul activităților moderne de predare – învățare – evaluare rezultatele școlare nu se referă numai la achizițiile elevilor în domeniul cognitiv, cunoștințe, priceperi, capacități, abilități și la întregul spectru de comportamente care contribuie la dezvoltarea personalității elevului: comportamente școlare din plan afectiv și psihomotor, rezultate școlare, rezultate extrașcolare cu influență directă asupra rezultatelor școlare, deprinderi autoevaluative, sau rezultatele indicate ale procesului de instruire.
Actul instruirii, centrat pe satisfacerea directă sau indirectă a intereselor elevilor, se bazează pe teoria jocurilor. Procesul educativ trebuie să trezească reacții pentru satisfacerea trebuințelor și să ofere cunoștințele prin care reacția să fie dirijată spre scopul propus.
În cadrul experimentului au fost aplicate chestionare unui număr de 20 de profesori de informatcă din județul Mehedinți, și unui număr de 50 elevi din aceleași județ, unde s-au cerut opinii asupra activităților utilizate în lecțiile de informatică și în special asupra folosirii metodelor moderne de predare – învățare – evaluare.
Experimentul didactic întreprins a fost realizat în anii școlari 2003 – 2004, 2004 – 2005 și 2006. Sunt descrise clar problemele care sunt supuse cercetării, ipotezele și obiectivele urmărite, ca și metodele utilizate. Acestea au fost diferențiate pentru profesori și pentru elevi. Experimentul pentru profesori se referă la profesori cu diverse grade didactce. S-a putut trage o concluzie finală – profesorii de liceu utilizează în mod sistematic, la lecțiile de informatică, metode moderne de predare.
În ceea ce privește sondajul realizat în rândul elevilor, în aceeași perioadă de timp, elevii consideră foarte utilă integrarea metodelor moderne de învățare la informatică și la alte discipline.
IV.2 Strategii didactice. Metode și mijloace de învățământ
Profesorul folosește în special în activitatea sa, patru operații fundamentale: definirea obiectivelor pedagogice în concordanță cu competențele specifice, proiectarea activităților cu definirea strategiilor, instrumentarea metodologiei și implementarea evaluării activității didactice. În concluzie, atunci când se utilizează IAC, profesorul parcurge următoarele etape:
Stabilirea/evaluarea necesarului de cunoștințe și deprinderi;
Fixarea obiectivelor de atins în raport cu competențele inițiale ale elevului; elevii vor fi informați privind aceste obiective și modalitățile de atingere ale acestora. În timpul derulării activităților există posibilitatea definirii unor noi obiective, de care, vor fi informații elevii.
Luând în calcul capacitățile elevilor vom stabili mijloacele și activitățile ce se vor desfășura; vom stabili strategiile didactice ce vor asigura atingerea obiectivelor.
Evaluarea este obligatorie și amănunțit planificată, urmărind asimilarea cunoștințelor raportat la obiectivele stabilite. Evaluarea cuprinde criterii clar definite dând posibilitatea unei evaluări obiective.
Feedback-ul procesului de instruire se face pe baza evaluării rezultatelor , ca o metodă absolută absolut necesară. Totodată se desfășoară și revizuirea materialelor și a activităților, cu modificarea corectă a eventualelor greșeli intervenite pe parcursul învățării.
Orice cadru didactic care folosește IAC își reglează propriile strategii pe baza disciplinei predate și în funcție de aplicațiile și mijloacele pe care le folosește la un moment dat.
În esență, calculatorul impune o strategie de interacțiune informațională între profesor și elevi. Și în strategia clasică prezența informației este indispensabilă. Prelucrarea și stocarea informației se face cu ajutorul softurilor destinate să mijlocească relația predare-învățare, grupate în raport cu funcția lor didactică (de documentare, demonstrative, de simulare, de cercetare, de evaluare, de exersare, de fixare, jocuri logice, etc.).
Valențele pedagogice ale calculatorului sunt date, pe de o parte, de calitatea acestor softuri, iar pe de altă parte, de inteligența integrării lui în procesul instruirii, în derularea secvențială a lecției.
Metode și mijloace de învățământ
Metode de învățare
Metodele didactice au menirea de a-1 face pe elev să participe activ la propria sa instruire, la rezolvarea unor probleme, să decidă și să intervină în situații critice, să-și formeze competențele sociale.
O metodă așa-zis tradițională poate evolua spre modernitate, în măsura în care secvențele procedurale care o compun îngăduie restructurări inedite sau atunci când circumstanțele de aplicare a acelei metode sun cu totul noi.
Pentru predarea informaticii în învățământul preuniversitar sunt folosite metode active de învățare cum ar fi: dezbaterea, observarea independentă și dirijată, descoperirea, exercițiul, demonstrația, problematizarea.
Utilizând aceste metode, formarea de priceperi și deprinderi este mai profundă, învățarea formativă mai accentuată.
La clasă profesorul utilizează o serie de metode de învățământ. Acestea desemnează un mod de organizare și realizare a unei anumite sarcini didactice, indicând în ce fel și cum să se acționeze pentru obținerea unei eficiențe înalte. Pentru profesor este un mod de organizare a învățării, o modalitate de direcționare și control la desfășurarea și realizarea unei sarcini didactice.
Pentru elev este drumul pe care-1 parcurge de la necunoaștere la cunoaștere, un instrument de investigare, de descoperire de noi cunoștințe, o modalitate de însușire a cunoștințelor și a unor forme comportamentale.
Un accent deosebit se pune pe folosirea metodelor noi, active, cum ar fi:
problematizarea, modelarea, conversația euristică, învățarea prin descoperire, metoda interpretării rolurilor, metoda jocurilor instructive. Folosirea acestor metode noi nu presupune renunțarea la metodele tradiționale, ci restructurarea și adaptarea lor la noile cerințe.
Expunerea — metodă complexă de transmitere a cunoștințelor prin limbajul oral, poate fi combinată cu conversația și explicația, cu ajutorul mijloacelor audio-video. Expunerea se prezintă sub următoarele forme: povestirea, descrierea, explicația, instructajul și prelegerea.
Povestirea este o formă a expunerii în care predomină elementele narative, fiind folosită mai rar, în special în cadrul lecțiilor de asimilare – varianta introductivă.
Descrierea prezintă detalierea unei acțiuni sau a unui fenomen și este frecvent utilizată la disciplinele Informatică și Informatică-tehnologii asistate de calculator.
Explicația folosește argumentația însoțită de descriere sau demonstrație.
Instructajul este o formă a expunerii care are loc înaintea lucrării practice sau a unei activități practice. Instructajul curent se face, de regulă, înaintea lecțiilor vizită și înaintea lecțiilor de lucrări practice.
Prelegerea este o formă de expunere sistematică și continuă, având aspectul înlănțuirii logice de raționamente prin care se prezintă un material informativ. Această metodă poate fi utilizată la clasele mai mari (a XI –a , a XII-a și școală postliceală) fiind des utilizată la disciplinele Informatică și Informatică-tehnologii asistate de calculator. Prelegerea poate fi: introductivă, curentă și de sinteză.
Conversația este o metodă de învățământ constând din valorificarea didactică a întrebărilor și răspunsurilor, ea fiind o metodă tot verbală ca și expunerea, dar mai activă decât aceasta. Conversația poate fi folosită în scopul formării de noi cunoștințe, fie a verificării, fixării și consolidării lor. În primul caz, modalitatea de realizare o constituie conversația euristică, iar în al doilea caz, conversația examinatoare.
Conversația euristică trebuie să conducă la descoperirea a ceva nou pentru elev și are o formulă de desfășurare, fiecare întrebare avându-și punctul de plecare în răspunsul anterior.
Conversația examinatoare are ca funcție principală constatarea nivelului la care se află cunoștințele elevului la un moment dat. Chiar și sub aspect formal se deosebește de cea euristică, în sensul că nu mai este obligatorie constituirea de lanțuri sau serii de întrebări și răspunsuri. Astfel spus, fiecare întrebare împreună cu răspunsul său alcătuiesc un microunivers de sine-stătător în raport cu celelalte întrebări și răspunsuri, nefiind necesar să epuizeze toate aspectele legate de conținutul vizat, prezentându-se adesea sub forma întrebărilor de sondaj. Conversația examinatoare poate fi utilizată cu succes la etapa de operaționalizare a diverselor tipuri de lecții, în cadrul lecțiilor mixte, de recapitulare și sistematizare.
Asigurând un dialog între cadru didactic și elev, înțeles ca o succesiune de întrebări și răspunsuri, conversația se bazează pe participarea activă a clasei. La disciplinele Informatică și Informatică — tehnologii asistate de calculator, conversația euristică este foarte des folosită, deoarece gândirea elevilor este condusă către descoperirea independentă a esenței noțiunilor reconstituite prin eforturile lor. În acest mod se realizează o participare activă, se observă gradul de înțelegere și concentrare a elevilor, le stimulează interesul și creativitatea.
Pentru a asigura o eficiență maximă a acestei metode este necesar să se respecte anumite condiții: întrebările să fie clare, concise, să stimuleze gândirea elevilor, să conducă la un singur răspuns, să nu prezinte un răspuns monosilabic.
Dezbaterea reprezintă o formă superioară a conversației, care se realizează prin schimbul de idei, opinii, concepții. Ea poate constitui fundamentul lecției dezbatere, ca variantă a lecțiilor de asimilare de noi cunoștințe sau ca metodă de învățământ folosită alături de celelalte metode în cadrul mai multor tipuri de lecții.
Demonstrația este o metodă de învățământ prin care se prezintă, descrie, explică un anumit material intuitiv sau se efectuează unele experiențe, în scopul de a asigura baza perceptivă, documentară și temeinică a actului învățării. Această metodă este folosită la comunicarea cunoștințelor economice, îmbrăcând forme variate în funcție de materialul intuitiv la care se apelează. Aplicarea eficientă a demonstrației necesită respectarea următoarelor cerințe metodice: materialul intuitiv să ref1ecte realitatea și să cuprindă elementele esențiale, cauzele; materialul intuitiv să fie subordonat procesului de abstractizare și generalizare, înțelegerii esenței și importanței practice a cunoștințelor economice, să permită participarea întregii clase în timpul demonstrării și prelucrării informațiilor primite. Se pot delimita atunci forme de demonstrație relativ distincte, în funcție de mijlocul pe care se bazează fiecare: demonstrația cu obiecte în stare naturală, demonstrația cu acțiuni, demonstrația cu substitutele obiectelor, fenomenelor, acțiunilor, demonstrația de tip combinat, demonstrația cu mijloace tehnice.
Demonstrația unei acțiuni apare atunci când sursa cunoașterii pentru elevi este o acțiune pe care profesorul i-o arată, o demonstrează, iar ținta de realizat este transformarea acțiunii respective într-o deprindere sau mai multe deprinderi. Această formă de demonstrație poate fi utilizată des Ia disciplinele Informatică și Informatică — tehnologii asistate de calculator, în cazul lecțiilor de formare de priceperi și deprinderi, variantele de inițiere și lucrări curente, când pentru căpătarea unor deprinderi de alcătuire a unui algoritm de calcul specific, profesorul trebuie să demonstreze mai întâi.
Demonstrația combinată poate fi aplicată sub forma demonstrației prin desen didactic. Aceasta se concretizează în efectuarea desenului de către profesor în fața elevilor, aceștia din urmă desenând în paralel cu el. Combinația ce se cuprinde aici este cea dintre o acțiune (cea de a desena) și un substitut (desenul care rezultă). Și aici scopul este dublu: de o parte, însușirea sau adâncirea informației elevului, iar pe de altă parte, formarea priceperii de a reda grafic, mai mult sau mai puțin simplificat, conținuturile de însușit și de reținut. Utilizarea acestei modalități de demonstrație se motivează prin: ușurarea înțelegerii și însușirii materiei de către elevi și prin sporirea durabilității reținerii, datorită asocierii imaginii cu tratarea prin desen.
Metoda exercițiului este o metodă principală pentru formarea de priceperi și deprinderi și constă în executarea repetată și conștientă a unei acțiuni. Exercițiul nu se limitează doar la formarea deprinderilor, ci vizează în același timp consolidarea unor cunoștințe, care reprezintă aspectul teoretic al acțiunilor implicate în exercițiu.
Exercițiile pot fi clasificate după subiectul care le rezolvă în: demonstrative (realizate de profesor, mai ales la lecțiile de inițiere și câteodată la cele de lucrări curente), individuale (lecții de lucrări complexe) și în echipă, atunci când se continuă cu metodele moderne, interactive (simularea, jocul de rol, asaltul de idei).
Experimentul este o metodă folosită în scopul formării abilităților de cercetare și a activității din laboratoare.
Observarea constă în urmărirea sistematică de către elev a obiectelor și fenomenelor ce constituie conținutul învățării, în scopul surprinderii însușirilor esențiale ale acestora. Ea reprezintă una dintre metodele de învățare prin cercetare Și descoperire. Funcția observării nu este în primul rând una informativă, ci mai accentuată apare cea formativă, adică de introducere a elevului în cercetarea științifică, pe o cale simplă observarea poate fi dirijată și independentă.
Problematizarea este denumită și predare prin rezolvare de probleme. Poate fi considerată o variantă a conversației euristice, o modalitate de învățare prin descoperire. Prin intermediul acestei metode profesorul nu transmite pur și simplu cunoștințe ci conduce cu elevii calea gândirii științifice, a formării concluziilor. Specificul acestei metode constă în punerea în fața elevului a unor dificultăți (întrebări – situații problemă) create în mod deliberat, în depășirea cărora, prin efort propriu, elevul învață ceva nou.
Învățarea prin descoperire, acțiune, cercetare, proiect stimulează la maximum activitatea intelectuală a elevilor, fiind orientată spre cercetare, spre descoperirea de adevăruri noi. În acest proces elevii sunt îndrumați de profesor, care stimulează activitatea elevilor, îi ajută să descopere singuri adevărul.
Deprinderile obținute sunt centrate pe capacitatea de a conduce un proces.
Prin folosirea metodelor prezentate mai sus sunt realizate principiile didactice privind accesibilitatea, legătura teoriei cu practica, interdisciplinaritatea prin folosirea cunoștințelor de la științele aplicate.
În tratarea conținuturilor profesorul urmărește îmbinarea optimă a problemelor conceptual-teoretice cu cele de natură practic-aplicativă.
Metode de instruire
Modelarea este o metodă didactică în cadrul căreia mesajul ce urmează a fi transmis este cuprins într-un model. Prin modelare se înțelege metoda de a cerceta obiectele și fenomenele din natură și societate cu ajutorul modelului, adică a unui sistem mai simplu, elaborat ca înlocuitor al unui sistem mai complex (originalul) și care pe baza analogiei lui cu sistemul original servește ca mijloc de a studia indirect proprietățile și transformările posibile ale sistemului original. Funcțiile modelării sunt: de cunoaștere, de investigare și ilustrativă, fiind utilizată în scopul observării, înțelegerii și însușirii cunoștințelor. În activitatea concretă la clasă sau la laboratorul de informatică la disciplinele Informatică și Informatică —tehnologii asistate de calculator pot fi utilizate următoarele tipuri de modele: modele obiectuale, modele figurative, modele simbolice, modele cibernetice.
Se mai pot utiliza modele figurative, scheme, semne convenționale, diagrame care reproduc schematic fenomenele din societate.
Simularea este o modalitate de instruire prin intermediul unor obiecte, sisteme tehnice, acțiuni sau procedee analoge, similare cu cele originale sau care le imită pe acestea. În această categorie sunt cuprinse jocurile și învățarea pe simulator sau calculator. Jocurile simulative sunt veritabile ocazii de antrenament pentru îndeplinirea unor roluri reale din viață.
Instruirea prin mijloace vizuale, audio și audio-vizuale are avantajul de a stimula gradul de participare a elevului și de a intensifica activitatea acestuia.
Instruirea asistată de calculator reprezintă o metodă modernă, interactivă de învățământ dezvoltând aptitudinile intelectuale și deprinderile practice. Calculatorul, pe lângă afișarea programelor pe ecran, realizează și conducerea învățării, oferind posibilitatea sporită de înțelegere, prin divizare, a materiei.
Metoda studiului de caz constă în confruntarea elevului cu o situație reala din viață prin a cărei observare, înțelegere, interpretare, urmează să realizeze un progres în cunoaștere. Studiul de caz și situația particulară (incidentul) este o metodă cu un pronunțat caracter activ formativ și euristic, care antrenează și dezvoltă capacitățile intelectuale și profesionale ale elevilor .
Recapitularea, revederea, reluarea materiei se face în scopul fixării și consolidării cunoștințelor însușite anterior sistematizării. Astfel, cunoștințele din lecțiile anterioare se reiau pentru a asigura o bază temeinică a însușirii cunoștințelor noi. Se procedează în acest mod la începutul anului școlar. când se reiau cunoștințele din anul anterior. De exemplu, în clasa a X-a se reiau cunoștințe din clasa a IX-a. Reluarea se face în cadrul lecției, atât în timpul comunicării cunoștințelor noi, făcând la locul potrivit asociații cu cele însușite anterior, cât și după transmiterea cunoștințelor noi în etapa de operaționalizare.
Prin reluări se mai urmărește și sistematizarea cunoștințelor însușite. Sistematizarea se poate face la o lecție, unul sau mai multe capitole sau la cunoștințele transmise în decursul unui semestru. Recapitulările de sinteză se fac de obicei la finele semestrului, anului școlar, prin ele urmărindu-se respectarea noțiunilor fundamentale de calitate, ordonarea materialului cu scheme largi, sistematizarea din mai multe puncte de vedere. Cerințele acestei metode sunt:
recapitularea să se facă înainte de a fi intervenit uitarea, se va insista asupra ideilor esențiale, se va ține seama de particularitățile individuale ale elevilor, se vor alege în mod judicios cunoștințele de reluat, se va comunica scopul și planul recapitulării.
Metoda cooperării sau metoda lucrului cu grupul constă în organizarea elevilor pe grupe sau echipe, cu o oră înainte sau mai multe, în scopul rezolvării prin colaborare a unor sarcini de învățare. Este o metodă ce educă elevii în spiritul de echipă și întrajutorare. Succesul acestei metode constă în faptul că presupune folosirea și a altor metode cum ar fi simularea, jocul de rol, asaltul de idei. Cooperarea permite gruparea elevilor pe echipe la lecțiile de formare de priceperi și deprinderi.
Metoda învățământului individualizat, care determină o activitate personalizată, permite dezvoltarea elevilor în funcție de dotarea intelectuală și aptitudini. Profesorul poate să folosească în mod curent la clasă această metodă și din acest motiv, în etapa de operaționalizare a lecției, se dă o temă cu două puncte, unul pentru toată clasa și al doilea pentru elevii care lucrează mai rapid.
La orele de instruire tehnologică efectuate în laboratorul de informatică se îmbină în mod armonios activitatea frontală cu munca pe echipe și în mod individual.
Metode de verificare a cunoștințelor
Principalele metode de verificare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor însușite de elevi la Informatică și Informatică — tehnologii asistate de calculator sunt: observarea curentă, chestionarea orală, lucrările scrise, lucrările practice pe calculator, chestionarele de autocontrol, examenele și testele.
Observarea curentă se referă la modul cum elevii își execută temele de la operaționalizare și pentru acasă, la modul cum urmăresc explicațiile profesorului și răspunsurile colegilor.
Chestionarea orală servește la verificarea cunoștințelor cât și la recapitularea de către elevi a celor studiate anterior. Elevii pot fi chestionați, atât din lecțiile de zi, cât și din lecțiile anterioare. Cerințele acestei examinări sunt:răbdare, calm, înțelegere, cantitatea cunoștințelor acumulate și valoarea lor formativă.Profesorul nu va cere elevilor să-i reproducă fidel, mecanic, cunoștințele din lecția de zi, ci un răspuns care să presupună prelucrarea cunoștințelor, corelarea lor cu cele studiate anterior, aplicarea lor în situații diferite pentru a vedea în ce măsură cunoștințele s-au integrat în modul de a gândi al elevilor.
Lucrările practice ajută la controlul (aprecierea) priceperilor și deprinderilor. Un asemenea control dă posibilitatea să se constate gradul în care elevii știu să aplice cunoștințele teoretice în practică. Controlul prin lucrări practice poate fi folosit prin executarea unor lucrări de sfârșit de semestru, sub forma unor lucrări pentru obținerea atestatului profesional.
Formele moderne de verificare sunt: verificarea prin teste docimologice (curente sau periodice), precum și chestionarul de autocontrol.
Testul de învățare pune accentul pe aflarea performanțelor elevului, stabilind starea de reușită sau de eșec, fiind folosit frecvent la sfârșitul unui capitol, în cadrul lecțiilor de verificare și apreciere.
Testul de discriminare are ca funcție clasificarea subiecților, prin raportarea unele la altele a rezultatelor obținute de aceștia, de exemplu la olimpiade sau concursuri pe meserii sau chiar la examene de bacalaureat.
În funcție de felul răspunsurilor la întrebările puse, testele pot fi cu răspunsuri deschise și cu răspunsuri închise. Primul stimulează creativitatea, judecata și spiritul critic. Răspunsurile sunt formulate în întregime de către elevi. Acest tip îngăduie fie itemi sub formă de redactare, în sensul că elevii au ocazia să desfășoare o temă, fie itemi cu răspunsuri scurte, prin recurgerea la propoziții sau fraze nu prea lungi. Testele cu răspunsuri închise cunosc trei variante: itemi tip „alegere multiplă”, prin care se oferă mai multe soluții din care una este corectă, itemi tip ‚fals — adevărat” și itemi „pereche”, în care elevii sunt puși să găsească noțiuni sau idei corelate cu cele prezentate în întrebări, să potrivească sau să asocieze noțiuni sau idei.
Chestionarul de autocontrol cuprinde un număr de întrebări diferite ca formulare și asimilare, care vizează memorarea cât și înțelegerea materialului, precum și capacitatea de aplicare în practică a cunoștințelor. Pentru fiecare întrebare se acordă un punctaj dinainte stabilit — acesta fiind utilizat în cadrul formei intensiv-participative a tipurilor de lecții.
Aprecierea modului de pregătire a elevilor se poate face folosind sistemul de notare cu cifre de la 10 la 1, calculându-se în final media ponderată a clasei, iar în cazul în care notarea se face ritmic se poate întocmi fișa de progres școlar.
Rezultatele pot fi reprezentate grafic, comentariile fiind făcute de profesor pentru fiecare elev în parte și pentru toată clasa. În cazul în care există elevi cu note sub 5, se încearcă ajutarea acestora pentru a recupera cunoștințele anterioare prin meditații, ore suplimentare sau studiu individual.
O altă modalitate de verificare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor dobândite o reprezintă examenele. În sistemul educațional din societățile ce situează competiția pe primul plan al dezvoltării individuale, examenele constituie încă „ritualuri de trecere” cu o putere și o importanță remarcabile. De aceea, modul în care sunt concepute, administrate, interpretate și optimizate continuu reprezintă o adevărată cheie de boltă a sistemului educațional.
Examenul este forma instituționalizată ca organizare și ca sistem de tehnici prin care progresele înregistrate de elevi sunt verificate periodic.
Mijloace de învățământ
La clasă profesorul folosește mijloace de învățământ reprezentând ansamblul materialelor utilizate în procesul de învățământ și care, prin valorificarea potențialului lor pedagogic, sprijină realizarea eficientă a obiectivelor educației. Funcțiile principale ale mijloacelor de învățământ sunt: perfecționarea activității de predare-evaluare, stimularea creativității elevilor, perfecționarea tehnologiei didactice, a tehnicilor de evaluare.
Printre mijloacele de învățămînt care favorizează transmiterea informațiilor didactice, se pot enumera următoarele:
instrumente, aparate și instalații de laborator;
echipamente tehnice pentru ateliere;
instrumente muzicale și aparate;
mașini de instruit și calculatoare electronice;
jocuri didactice (obiectuale, electrotehnice, electonice);
simulatoare didactice, instalații pentru laboratoare fonice, etc.
Mijloacele de învățămînt se dovedesc a fi utile în măsura în care sunt integrate organc în contextul lecțiilor și li se imprimă finalitatea explicit pedagogică, fără suprasolicitări sau exagerări.
Mijloacele de învățământ nu pot înlocui niciodată actul predării, în care rolul principal, în coordonarea și supravegherea acestuia, îl are profesorul. De aceea, orice apel la mijloacele de predare învățare va pune în balanță o serie de avantaje și dezavantaje, ce trebuie conștietizate de fiecare cadru didactic.
Printre avantaje menționîm următoarele: aceste mijloace tehnice suplimentează explicațiile verbale, oferindu-le un anumit suport vizibil, intuitiv, îi familiarizează pe elevi cu o realitate mai greu sau total inaccesibilă pe o cale directă provoacă și mențin interese și motivații cognitive, consolidează cunoștințe și abilități, eficientizează folosirea timpului de instruire.
Referitor la dezavantaje, trebuie să precizăm că mijloacele audio-vizuale predispun la o anumită standardizare și uniformizare a priceperii și interptării realității, îmbie la receptare psivă, produc uneori, exagerări ale fenomenelor etalate, contribuind la formarea unor imagini artificiale despre orizontul existențial.
Stabilirea și integrarea mijloacelor de învățământ se relizează prin racordarea permanentă a acestora la obiectivele instruirii, la conținuturileconcrete ale lecțiilor, la metodele și procedeele didactice. Eficiența utilizării mijloacelor de învățământ șine de inspirația și experența didactică a profesorului în a alege și a-și sprijini discursul pe un suport tehnic care, în mod virtual, posedă calități ce așteaptă a fi exploatate.
IV.3 Implementarea instruirii asistate de calculator
Implementarea instruirii asistată de calculator permite realizarea unei educații bazate pe profilul intelectual al elevului. Pune elevul în situații de interacțiune și comunicare rapidă, realizate într-un mediu care permite o difuzare masivă a conținuturilor și o flexibilitate a timpului prin îmbinarea mijloacelor de comunicare sincrone cu cele asincrone. In cazul unei instruiri asistate de calculator, interactivitatea este generalizată, oferind celui care învată un feedback permanent, deoarece se produc efecte vizibile și imediate pe ecranul calculatorului. Instruirea asistată de calculator presupune o cercetare a elevului supravegheată și îndrumată de profesor, care îl ajută în realizarea operațiilor tehnice, a celor de documentare, în identificarea legăturilor între informații, conducându-l către o nouă cunoaștere. Învățarea cu ajutorul calculatorului permite instrumentarea de situații și contexte favorabile realizării de formalizări abstracte ale achizițiilor elevilor și incurajează personalizarea actului educațional prin oferirea unei libertăți de acțiune.
Cucoș aduce în discuție apariția unor așa zise obiecte pedagogice ce apar ca urmare a implementării noilor forme de realizare a educației. Aceste obiecte pedagogice apar în forme de realizare a educației precum: cărți programate, situri Web, secvențe audio sau video, bănci de date sau programe de coordonare și instruire la distanță. Cucoș acordă credite acestor obiecte pedagogice în măsura în care acestea respectă patru condiții:
Granularitatea – acuratețea definirii și descrierii la nivelul textului, al imaginii sau al secvenței audio.
Modularitatea- capacitatea de reconfigurare a conținutului în module de învățare pentru beneficiari diferiți și cu domenii de interes diferite.
Interoperabilitatea- posibilitatea transferării resurselor dintr-un sistem de predare în altul, fără a modifica vreo nuanță a informației.
Personalizarea – capacitatea de adecvare la diversitatea așteptărilor indivizilor și implicați în educație.
Acesta, face totodată o analiză a noilor tehnologii de informare și comunicare, și impactul pe care acestea îl au asupra educației. Noile tehnologii informaționale sunt leviere, pentru profesor și pentru elev, ale unei noi perspective asupra acțiunilor structurante, atât ale actului de invățare cât și de predare.
În urma implementării sistemelor IAC cadrele didactice și elevii au fost rugați să sublinieze câteva efecte benefice aduse asupra sistemului educațional.
învățare temeinică, eficientă;
dezvoltarea interesului pentru studiu;
învățarea individualizată (ritm propriu, stil personal, prin descoperire);
coordonarea bună a lecției de către profesor;
contribuie la dezvoltarea abilităților de lucru cu computerul;
stimulează creativitatea;
interactivitatea lecțiilor;
îmbunătățește relația profesor-elev (în rezolvarea problemelor);
lecții diferențiate (în raport cu nivelul clasei sau al fiecărui elev);
evaluare unitară, concomitentă/simultană a întregii clase, teste de evaluare cu feedback imediat;
sprijinirea procesului didactic, eficientizarea predării/învățării/evaluării, etc.
IV.4 Tendințe moderne de ridicare a performanței. Managementul clasei
Implementarea de tehnologii moderne de educare și instruire în învățământul preuniversitar la standarde internaționale este posibilă prin: dezvoltarea informatizării procesului didactic; dotarea învățământului preuniversitar cu echipamente audiovizuale (diaproiector, retroproiector, copiator, video recorder si TV, interfață "Data Display" pentru joncționarea computerului, retroproiectorului și video recorderului); promovarea mijloacelor audiovizuale (video, audio, multimedia); promovarea roboticii în învățământul vocațional și tehnic etc.
Prin utilizarea instruirii asistate de calculator, performanțele elevilor pot fi îmbunătățite printr-un management eficient al clasei, în activitatea de predare-învățare-evaluare.
Aceasta se poate realiza prin valorificarea următoarele operații didactice integrate la nivelul unei acțiuni de dirijare euristică și individualizată astfel:
organizarea informației conform cerințelor programei adaptabile la capacitățile fiecărui elev;
provocarea cognitivă a elevului prin secvențe didactice și întrebări care vizează depistarea unor lacune, probleme, situații-problemă;
rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau dobândirea informațiilor necesare de la nivelul resurselor tehnologice activate de/prin calculator;
asigurarea (auto)evaluării rezultatelor elevului prin medierea resurselor autoreglatorii existente la nivelul calculatorului;
realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgerea unor teme, module de studiu; lecții, grupuri de lecții, subcapitole, capitole, discipline școlare;
asigurarea unor exerciții suplimentare de stimulare a creativității elevului.
Finalitățile educaționale ale aplicării instruirii asistate de calculator pot fi regăsite printre următoarele:
să utilizeze calculatorul și tehnologiilor multimedia, ca o modalitate de comunicare în diferite situații
să înțeleagă cum textul și imaginile sunt folosite pentru informarea și influențarea oamenilor
să înțeleagă că mijloacele multimedia pot influența limbajul nostru și că pot schimba condițiile de comunicare dintre oameni
să se orienteze singuri în cantitatea imensă de informații oferită de către calculator (în special pe Internet) și să le dezvolte aptitudinea de a selecta și evalua diversele tipuri de informații să selecteze cele mai optime programe software pentru predarea / evaluarea diverselor tipuri de informații.
În managementul clasei de elevi, pentru a obține performanțe ridicate, trebuie să se țină cont de faptul că IAC-ul stimulează spiritul de initiațivă și capacitățile individuale de activitate nedirijată de profesor, sporește încrederea în forțele proprii, prestațiile individuale și de grup ale elevilor pot fi stocate și prelucrate statistic pentru a fi examinate de profesor pe parcursul și la finele lecției, elimină timpii morți sau redundanți din activitățile elevilor, realizează conexiunea inversa la cel mai înalt nivel
Condițiile minimale pentru extinderea instruirii asistate de calculator în practica școlară sunt următoarele:
adaptarea educației la necesitățile actuale și de perspectivă ale societății;
îmbogățirea și modernizarea permanentă a sistemului metodelor de învățământ;
realizarea de progrese în domeniul informaticii, al calculatoarelor și al tehnologiilor de comunicare.
Elevii trebuie să fie inițiați în prealabil asupra tehnicilor de execuție corespunzătoare
Segmentarea conținutului de instruire în unități informaționale care respectă relațiile de filiație și extindere.
Specificarea activităților concrete ale elevilor în legătură cu fiecare unitate de conținut, astfel încât să capete forme controlabile.
Este necesar un mediu de instruire corespunzător
Programele didactice trebuie să fie în număr corespunzător grupelor de participanți
Momentele de destindere trebuie plasate după activitățile la care elevii au fost solicitați mai intens.
Învățământul asistat de calculator ne ajută foarte mult să învățăm, să gîndim mai bine, să ne însușim metodele de creativitate.Modernizarea și perfecționarea învățămîntului și a tehnologiei didactice constituie o necesitate obiectivă a tuturor cadrelor didactice.
În concluzie, este foarte utilă introducerea instruirii asistate de calculator în școală pentru că :
reprezintă o strategie de lucru a profesorului și a elevilor de tip interactiv, un nou mod de concepere a instruirii și învățării;
se inserează în contextul învățământului pe clase și lecții;
simulează procese și fenomene complexe pe car nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidență;
construiește contexte pentru aplicații ale conceptelor, oferind celor ce studiază și limbajul cu ajutorul căruia ei își pot descrie propria activitate.
IV.5 Impactul software-ului educațional în procesul de predare, învățare, evaluare asupra profesorilor și elevilor
Soft-urile educaționale au rolul de a ajuta celelalte discipline care se predau în școală. Calculatoarele îi atrag pe elevi, nu numai prin faptul că reprezintă un domeniu nou, din acest punct de vedere, munca profesorului este ușurată. In același timp, responsabiltatea este mult crescută, pentru că a nu reuși să atragi elevul spre disciplina pe care o predai este mai puțin grav decât a-l “pierde” undeva pe drum. Rolul profesorului este așadar, acela de a-i face pe elevi să nu iși piardă interesul pentru disciplina pe care o predă și, mai mult, să îi motiveze, să își lărgească sfera de cunoaștere în acest domeniu.
In momentul de fața este greu de găsit un domeniu în care activitățile să nu poată fi preluate de computer-începând cu cele mai simple lucrări de birotică și de menținere la zi a băncilor de date privind fluxurile școlare și terminând cu consilierea profesională asistată-peste tot vom întâlni softuri specializate care își propun să ne amplifice puterea de a acumula, stoca și prelucra informația precum și de a lua decizii pe baza procesării rapide a acestei informații.
Desigur că ponderea cea mai mare este cea a soft-ului proiectat pentru instruire, dar implicarea noilor tehnologii informatice și comunicaționale a permis o multitudine de abordări, încât astăzi chiar și instruirea asistată de computer capătă o coloratură de concept “clasic” atunci când apare împreună cu alte concepte ale zonei de intersecție “învățământ-computer”.
Una din problemele importante pe care le are de rezolvat un profesor este cea a controlului și planificării instruirii: aici computerul (de fapt soft-ul) poate prelua o parte din sarcinile profesorului ca manager al instruirii și anume :
îi prezintă elevuilui oricând lista detaliată sau sintetică a obiectivelor pe care acesta trebuie sa le atingă ca urmare a parcurgerii cursului respectiv, structura părților componente ale cursului , precum și alte categorii de informații;
administrează teste pentru a determina progresul elevului, înregistrează datele, oferă feed-back atât elevului cât și profesorului;
în raport cu informațiile disponibile recomandă o continuitate adecvată a demersului instructiv;la nivel de grup/clasă/școală oferă informații relevante(indicatori statistici) pe baza cărora se pot lua decizii privind procesul de instruire;
Soft-ul proiectat pentru a fi utilizat direct în procesul de predare-învățare, adică în demersul educațional, poartă numele de soft educațional.
Pentru întelegerea folosirii soft-urilor educaționale prin instruirea asistată de calculator, mă voi referi la o clasificarea a soft-urilor educaționale după funcția pedagogică specificată pe care o pot îndeplini în cadrul unui proces de instruire:
prezentarea de noi cunoștințe;
prezentarea unor modele ale unor fenomene reale(simulare);
exersare;
testare;
dezvoltarea unor capacități sau aptitudini;
jocuri educative.
Din studiile întreprinse s-au desprins o serie de concluzii interesante cu privire la eficiența utilizării softului educațional, din care amintim:
aproape toate cercetările relevă avantajele folosirii calculatoarelor, în raport cu alte metode;
reducerea timpului de studiu;
atitudinea față de computer se modifică pozitiv;
utilizarea computerului este mai eficientă în științe decât în domeniul limbilor străine;
în instruirea asistată de calculator exersarea este eficientă în formarea deprinderilor elementare, în timp ce sistemele tutoriale sunt mai eficiente în formarea deprinderilor intelectuale la nivel superior;
instruirea asistată de calculator este mai eficientă ca instruirea complementară, decât ca formă alternativă;
elevii care învața încet și cei rămași în urmă câștigă mai mult decât elevii foarte buni;
strategiile bazate pe calculatoare sunt mai eficiente la nivelurile inferioare.
Din păcate, studiile arată că în învățământul liceal calculatoarele sun folosite mai ales pentru predarea și învățarea informaticii. În privința folosirii lor ca instrumente menite să ușureze învățarea altor materii, sunt destul de puțin utilizate. Totuși, științele beneficiază de o mai bună reprezentativitate, fiind urmate de limbi străine.
CAPITOLUL V – CONCLUZII ȘI PROPUNERI METODICE
În urma rezultatelor înregistrate în contextul analizei de ordin calitativ și cantitativ, ca și pe baza elementelor teoretice prezentate în lucrare, se pot formula o serie de concluzii:
utilizarea softurilor educaționale accesibile în rețea, prin aplicarea unui program de învățare optim structurat, articulat din punct de vedere logic, pedagogic și didactic determină la nivelul elevului o experiență nouă de învățare, centrată pe elev, pe transformarea acestuia din obiect în subiect al educației;
aplicarea software-ului educațional este o modalitate de predare-învățare-evaluare superioară față de învățarea de tip tradițional;
instruirea asistată de calculator prin lecții proprii devine o realitate educațională doar dacă este condiționată de existența mai multor factori: o linie didactică definită de alegerea și aplicarea unor strategii coerente de învățare, produse pedagogice relevante, abilități tehnice în domeniul informaticii, dotarea cu hardware și software a instituției școlare, munca în echipe multidisciplinare;
proiectarea și aplicarea lecții de concepție proprie reprezintă un demers nou al IAC care, cu toate impedimentele: timp mare alocat de cadrul didactic, dificultăți datorate logisticii și pregătirii în domeniul informatic, reprezintă o cale sigură de ameliorare a rezultatelor școlare ale elevilor;
soft-ul educațional încurajează elevii să aibă o atitudine deschisă față de învățare, stimulează interesul acționând ca un facilitator în înțelegere;
sunt conștientizate beneficiile propriului proces de evaluare, care permit elevului să-și îmbunătățească activitățile prin forțe proprii;
modul în care este evaluat elevul influențează performanța școlară, evaluarea prin software educațional elimină ierarhizarea, elevul comparându-și propriile-i performanțe;
reflecția asupra propriilor rezultate este efectivă prin analiza căilor care au condus la succes sau dimpotrivă la erori în rezolvare;
evaluarea permanentă, obiectivă și rapidă, încurajează în rezolvarea de probleme, particular fiind faptul că elevii nu mai caută acceptul sau dezaprobarea profesorului;
testele interactive sumative proiectate oferă corectare și evaluare imediată, precum și o bază de date referitoare la cunoștințele evaluate, atât la nivelul elevului, cât și al clasei.
În concluzie, pot afirma că IAC conferă învățămîntului tradițional o nouă dimensiune, ce promite creșterea substanțială a randamentului învățării școlare, oferind astfel o soluție realizabilă și realistă problemei cu care se confruntă învățămîntul preuniversitar, care se adaptează tot mai greu cerințelor sociale în dinamica accelerată, impulsionată de ritmul actual al înnoirilor tehnico-științifice.
Concluzii referitoare la grupul de elevi participanți la experiment
în cadrul activităților de predare – învățare – evaluare asistate de calculator elevii demonstrează o motivație crescută corelată cu un grad ridicat de participare la lecții;
elevii sunt stimulați să se implice activ în rezolvarea sarcinilor de lucru;
individualizarea învățării prin parcurgerea conținuturilor și a sarcinilor de lucru diferențiate pe stilurile de învățare ale elevilor, i-a conștientizat pe elevi de necesitatea cunoașterii și valorificării eficiente a potențialului propriu de învățare, având ca efect imediat îmbunătățirea rezultatelor învățării;
contextele de învățare colaborativă incluse în lecții potențează relații dinamice de comunicare intragrupală, de colaborare și cooperare în efectuarea sarcinilor comune de lucru, moment de eliminare a competiției individuale în favoarea celei de grup;
se stabilesc noi relații educaționale între profesor și elev în spațiul clasei care practică un învățământ asistat de calculator, relații bazate pe încredere reciprocă, o comunicare eliberată de constrângerea discursului didactic clasic, profesorul nu mai este depozitarul informației, ci își asumă noi roluri în cadrul clasei.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Ausubel D. P., Robinson F. G., Învățarea în școală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981
Adascalitei, A., Instruire asistată de calculator. Didactica informatică, Ed. Polirom, Iași, 2007
Antonesei L. O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educației, Editura Polirom, Iași, 2002
Bird L., Internet – Ghid complet de utilizare, Editura Corint, București, 2004
Bîzdoacă N. ș.a., Inițiere în Internet, E-mail și Chat, Editura Arves, Craiova, 2002
Boboilă, C., Instruirea asistată de calculator în context e-learning, Editura Sitech, Craiova, 2010
Brut, M.P., Curs de e-Learning (http://profs.info.uaic.ro/~mihaela/), 2008
Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 1996
Cerghit I., Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 1998
Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2006
Cucoș, C., Psihopedagogie, Editura Poliom, Iași, 1998
Harasim, L., Learning Networks: A Field Guide to Teaching and Learning Online, The MIT Press, 1995.
Harasim, L., Online education: An Environment for Collaboration and Intellectual Amplification., New York, 1990
Hiltz, S.R., The Virtual Classroom: Learning Without Limits Via Computer Networks, Ablex, Norwood, N.J., 1994
Holotescu, C., Ghid de eLearning, Editura Solness, Timișoara, 2004
Istrate, O., Educația la distanță. Proiectarea materialelor, Editura Agata, Botoșani, 2000
Joița, E., Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, 2003
Joița, E., Instruirea constructivistă-o alternativă. Fundamente. Strategii. Editura Aramis, Craiova, 2005
Lisievici, P., Evaluarea în învățământ. Teorie, practică, instrumente, Ed. Aramis, București, 2002
Malița, M., Zece mii de culturi o singură civilizație, Editura Nemira, București, 2002
Mihăilă, J.M., Instruire asistată de calculator, Editura Universitară, București, 2010
Neacșu, I., Metode și tehnici moderne de învățare, Universitatea din București, 1985
Negroponte, N., Era digitală, Ed. All, București, 1999
OKKO Software, Profesorul virtual modulul III (www.okkosoft.com), 2002
Osim, L., Computers in education for developing countries: whz and how?, Education and technology series, 1998
Perkins, D.N., Technology Meets Constructivism, 1992
Petre, C.L., Popa, D., Crăciunoiu, Șt., Iliescu, C., Metodica predării informaticii și tehnologiei informației, Editura Arves, Craiova, 2002
Petre C.L., Boboilă C., Elemente de metodica predării informaticii în scoală, Editura Dova, Craiova, 1997
Popescu E ș.a., Windows, Word, Internet – teste și aplicații, Editura Else, Craiova, 2005
Twomey-Fosnot, C., Constructivism, theory, perspectives and practice, New Zork, Teachers College Press, 1996
Vlăsceanu L., Metodologia cercetării pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică, București 1982
West, Farmer, Wolf, Proiectarea instruirii: Implicații ale științelor cognitive, 1991
ANEXE
Anexa 1. Chestionar
1. Unde ai folosit pentru prima dată un computer?
□ Acasă □ La școala generală □ La liceu
□ La un prieten □ Altă variantă
2. La ce vârstă ai folosit pentru prima dată un computer?
□ Până la 6 ani □ 7-10 ani □ 11-14 ani
□ 15-18 ani □ Nu știu/Nu răspund
3. Câte calculatoare aveți acasă?
□ 0 □ 1 □ 2 □ 3 □ Mai mult de 3 computere
4. În medie, cât timp petreci zilnic în fața computerului?
□ Sub o oră □ Între 1 și 3 ore □ Între 4 și 6 ore
□ Peste 6 ore □ Nu știu/Nu răspund
5. Din timpul în care utilizezi computerul, cât îți ocupă navigarea pe Internet?
□ Mai puțin de un sfert □ Cam jumătate din timpul alocat calculatorului
□ Mai mult de jumătate □ Aproape tot timpul petrecut la computer
□ Nu știu/Nu răspund
6. Atunci când accesezi Internetul, cel mai frecvent se întâmplă acest lucru:
□ De la școală □ De acasă □ De pe telefonul mobil
□ Din alt loc
7. Atunci când accesezi Internetul, cel mai mult timp online îl petreci pentru (bifează câte un răspuns din fiecare categorie: unul pentru comunicare și unul pentru informare):
8. În ce scop folosești cel mai des computerul și cât timp? Ierarhizează activitățile de mai jos de la 1 la 5 (notează cu 1 scopul cel mai des, apoi 2, 3, 4, până la 5 pentru cel mai rar):
9. Cum apreciezi utilitatea tehnologiilor IT-ului pentru domeniul în care te pregătești?
□ Foarte folositor domeniului în care studiez eu □ Mai degrabă util
□ Ajută, dar te poți descurca și fără □ Mai degrabă inutil
□ Folosește domeniului în care studiez eu □ Nu știu/Nu răspund
10. Cât de importantă este utilizarea computerului pentru îndeplinirea obligațiilor de elev?
□ Foarte importantă □ Importantă □ Ajută, dar te poți descurca și fără
□ Puțin importantă □ 5. Neimportantă □ Nu știu / Nu pot să apreciez
11. Care este pentru tine cea mai des utilizată sursă suplimentară de studiu?
□ Presa scrisă (ziare, reviste) și TV □ Internet (site-uri, biblioteci virtuale, etc.)
□ Bibliotecă (cărți și reviste de specialitate) □ Alta, care? _____________________
12. Deții un:
□ Site propriu □ Blog personal
□ Cont (id) de Messenger □cont pe Facebook □ cont Youtube
13. În ce măsură ești de acord cu următoarele afirmații? (1 dezacord total, 5 acord total)
Anexa 2.Rezultatele chestionarului
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Instruirea Asistata de Calculator In Contextul Invatarii Centrate pe Elev (ID: 149921)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
